Nu doar cei scriși în cartea vieții vor învia la vremea sfârșitului

download - Copie

ANASTASIA FILAT 05 OCTOBER 2017 

Întrebare:

În Biblie este scris despre cartea vieții în care sunt scrise numele celor ce vor ajunge în rai, dar în cartea Apocalipsa scrie că la a doua venire a Domnului Isus vor învia toți morții.

Biblia într-adevăr scrie despre cartea vieții în care sunt scrise numele celor care vor fi mântuiți de mânia lui Dumnezeu și care vor avea parte de viața veșnică. Dumnezeu a creat pe om un suflet veșnic și Biblia spune că toți morții vor învia în Hristos (1 Corinteni 15:22-23), totuși în cartea Apocalipsa nu este  scris că toți vor învia la a doua venire a Domnului Isus.

Toți vor învia în Hristos, dar nu toți vor învia pentru viață veșnică

Apostolul Pavel în prima sa epistolă către sfinții din Corint la capitolul 15 a scris despre înviere și el a scris că nu doar creștinii vor învia în Hristos, ci toți oamenii vor învia, dar pe rând, nu toți odată (fiecare la rândul cetei lui). Mai întâi vor învia creștinii și apoi alte cete:

Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:22-23)

Domnul Isus încă înainte de arestarea Sa a spus că vine ceasul când toți vor învia: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață veșnică, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată:

Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29)

Despre aceasta găsim scris și în cartea prorocului Daniel:

Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața vecinică, și alții pentru ocară și rușine vecinică. (Daniel 12:2)

Deci, toți vor învia din morți, dar nu toți cei care vor învia, vor avea parte de viață veșnică.

Toți vor învia în Hristos, dar nu toți vor învia la a doua venire a Domnului Isus

După cum am scris la începutul articolului, toți vor învia în Hristos, dar nu vor învia toți odată. După cum am văzut al 1 Corinteni 15:22-23, primii care vor învia, vor fi creștinii (cei ce sunt a lui Hristos). Aceasta se va întâmpla larăpirea Bisericii, înainte de a doua venire a Domnului Isus: 

Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:13-18)

Apoi, la a doua venire a Domnului Isus vor învia sfinții Vechiului Legământ și  biruitorii Fiarei, adică martirii din a doua jumătate a celei de a șaptezecea săptămâni a lui Daniel. Aceasta va fi înainte de împărăția de o mie de ani:

Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat, și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6)

Ceilalți oameni vor învia numai după împărăția de o mie de ani pentru judecată.

Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. (Apocalipsa 20:5a)

Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; și va ieși din temnița lui, ca să înșele Neamurile, cari sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Și ei s-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor. Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie.(Apocalipsa 20:7-12a).

La această judecată oamenii vor fi judecați după faptele lor, dar osândiți vor fi pentru faptul că numele lor nu au fost găsite în cartea vieții:

Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții cari erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:12-15)

Deci, toți vor învia în Hristos, fiindcă Domnul Isus a murit pentru păcatele întregii lumi , dar nu toți vor învia pentru mântuire și nu toți vor învia la a doua venire a Domnului Isus.

https://moldovacrestina.md/nu-doar-cei-scrisi-in-cartea-vietii-vor-invia/

Nu descuraja, nu-ți pierde curajul!

download - Copie

Care dintre noi nu a avut niciodată momente de descurajare pe calea sa? Desigur, nimeni. Şi Scriptura ne arată că şi slujitori deosebiţi ai Domnului au avut astfel de momente. Dar ea ne vorbeşte şi despre unii, care au putut trece cu ajutorul harului lui Dumnezeu prin încercări dificile, fără ca încrederea lor să fie zguduită. Dacă privim la ceea ce a lăsat Duhul Sfânt să fie scris despre aceştia în Cuvântul lui Dumnezeu, putem să extragem pentru noi anumite învăţături, care vor întări credinţa noastră în încercări, ca să fim mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit (Romani 8.37).

Ioan Botezătorul

„Iar Ioan, auzind în închisoare despre lucrările lui Hristos, a trimis prin ucenicii săi şi i-a spus: «Tu eşti Cel care vine, sau să aşteptăm pe altul?» Şi Isus, răspunzând, le-a spus: «Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi: orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi şi surzii aud şi morţii înviază şi săracilor li se vesteşte Evanghelia; şi fericit este oricine nu se va poticni de Mine.» … Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cine este mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11.2-6, 11).

Poate suntem uimiţi să auzim această întrebare din gura lui Ioan Botezătorul, care spusese odinioară: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“; „După mine vine Cel… căruia nu sunt vrednic să mă plec să-i dezleg cureaua sandalelor“ (Ioan 1.34; Marcu 1.7). După ce L-a văzut pe Isus, EL i-a deschis inima, încât Ioan a trebuit să exclame: „Iată, Mielul lui Dumnezeu!“ Iar acum pune această întrebare – el, care a avut privilegiul să meargă înaintea feţei Domnului, „ca să-i pregăteşti căile, ca să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii“ (Luca 1.76, 77)! Domnul nu i-a făcut niciun reproş. Inima Sa plină de milă pentru slujitorul Său a înţeles confuzia acestuia. Fără îndoială, atât Ioan, cât şi cei doi ucenici care mergeau la Emaus, precum şi toţi iudeii credincioşi, care aşteptau eliberarea, sperau că Isus este Acela care va elibera Israelul (Luca 24.21). Dar împrejurările, în mod deosebit împrejurările sale personale, nu corespundeau acestei aşteptări. Ioan era legat în închisoare, iar Cel, pe care el Îl vestise ca marele Eliberator, nu făcea nimic, ca să-l scoată din închisoare. Probabil, satan încerca să ridice în inima sa întrebarea groaznică din Psalmul 42.3: „Unde este Dumnezeul tău?“

Dar ce a făcut Domnul? El a dorit să întoarcă privirile slujitorului său de la împrejurările dureroase, în care se găsea, şi să le îndrepte spre El Însuşi. Lucrările Sale vestite prin proroci mărturiseau despre dumnezeirea Sa (Isaia 35.5, 6; Ioan 10.37, 38). Fără să scoată în evidenţă acest moment de slăbiciune şi deznădejde la slujitorul Său, Domnul a subliniat locul special, pe care i l-a dăruit harul lui Dumnezeu premergătorului Său. Apoi, Domnul a amintit poziţia mult mai deosebită a acelora, care vor crede în El şi în lucrarea Sa de mântuire după ce va împlini lucrarea de pe cruce.

Ce lecţii putem deduce pentru noi din acest fragment? Să nu ne lăsăm descurajaţi de împrejurările care ni se par contradictorii! Să ne îndreptăm privirea spre Cel care are toată puterea! Chiar dacă El încă nu ne dăruieşte o eliberare din încercare, să nu uităm că El va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să nu uităm la ce scop suntem chemaţi: „Suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu gloria viitoare, care va fi descoperită faţă de noi“ (Romani 8.18).

Iacov

„Şi Iacov, tatăl lor, le-a zis: «Voi m-aţi lipsit de copii! Iosif nu este şi Simeon nu este și vreţi să luaţi pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea»“ (Geneza 42.36).

Încă un bărbat descurajat! El îl pierduse pe Iosif, fiul bătrâneţii sale, pe care îl iubea mai mult ca pe ceilalţi fii ai săi (Geneza 37.3). În ţara Canaan, în care locuia, bântuia o mare foamete. Simeon era reţinut ca ostatec de domnitorul din Egipt. Iar acum, acel bărbat puternic cerea ca şi Beniamin, al doilea fiu al Rahelei, la naşterea căruia soţia lui iubită a murit, să fie dus în Egipt. Prin toate acestea, inima lui Iacov era afectată. Înţelegem exclamaţia sa: „Toate acestea sunt împotriva mea!“

Mai târziu, când a vorbit despre Cel care i-a dat promisiunile Sale, a putut spune: „Dumnezeul care a fost Păstorul meu de când sunt până în ziua aceasta, Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău, să binecuvânteze pe aceşti tineri.“ Dar acum, slava acestui Păstor atotputernic era acoperită de un nor, iar Iacov a trebuit să treacă prin zile rele. Dar Dumnezeu a pregătit o mângâiere deplină pentru slujitorul Său bătrân. Ce bucurie când şi-a regăsit fiul său iubit, iar acesta i-a căzut pe gât şi a plâns îndelung! Cel pe care îl crezuse mort, domnea peste toată ţara Egiptului. Nu sunt scrise aceste întâmplări pentru a ne consola inimile noastre descurajate şi abătute, când ne găsim într-o vale?

Moise

„Şi Moise a strigat către Domnul, zicând: «Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor ucide cu pietre!» Şi Domnul i-a zis lui Moise: «Treci înaintea poporului şi ia cu tine din bătrânii lui Israel. Şi ia în mână toiagul tău cu care ai lovit răul şi mergi. Iată, Eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb, şi vei lovi stânca şi vor ieşi ape din ea şi poporul va bea.» Şi Moise a făcut aşa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel“ (Exod 17.4-6).

Motivul descurajării poporului consta în necredinţa sa. Nu de mult, Domnul Îşi arătase puterea Sa cea mare eliberându-i de sub mâna exploatatorilor săi. Atunci cântaseră din toată inima cântarea de salvare şi lăudaseră mărimea Aceluia, care se arătase în mod atât de minunat (Exod 15). În afară de aceasta, de curând fuseseră martorii purtării de grijă a lui Dumnezeu, care le dăduse carne ca să mănânce şi în fiecare dimineaţă pâine din cer, mana. Şi totuşi, ei au îndrăznit să întrebe: „Este Domnul între noi, sau nu?“

Cât de necesar este pentru noi să veghem asupra inimii rele de necredinţă, despre care se vorbeşte în Evrei 3.12 şi care duce la descurajare şi revoltă. Dar îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este mare, răspunzând la strigătul lui Moise, la rugăciunea sa insistentă şi dând apă din stâncă. Să ne amintim în mod deosebit în momente dificile ce a scris Pavel celor din Filipi: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumiri; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va păzi inimile voastre şi gândurile voastre în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6, 7).

David

„Şi David a zis în inima lui: «Acum voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să scap în grabă în ţara filistenilor; şi Saul va renunţa să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; şi voi scăpa din mâna lui»“ (1 Samuel 27.1).

Da, şi David, care şi-a pus de tânăr încrederea în Domnul, a fost aici descurajat. Se pare că şi-a pierdut încrederea credinţei şi părtăşia cu Dumnezeul său, care l-a purtat prin atâtea împrejurări dificile. Desigur, ura constantă a lui Saul, cu care îl urmărea pe David, a contribuit la întristarea sufletului său. Dar el aflase însă în atâtea împrejurări eliberarea Domnului! Unde era David acela care scrisese Psalmul 63?

La fel se poate întâmpla şi în viaţa de credinţă a fiecăruia dintre noi: trăim momente minunate de părtăşie cu Dumnezeu, apoi din nou momente când totul pare să fie întunecos. Apoi David a luat o decizie, o decizie firească, şi a fugit în ţara filistenilor. Continuarea istoriei ne arată la ce a dus această decizie: într-o zi a plâns cu cei fideli lui până nu a mai fost putere în ei să plângă (1 Samuel 30.4). Harul lui Dumnezeu a intervenit, dar acest exemplu este plin de învăţătură pentru noi. Să nu încercăm să scăpăm dintr-o situaţie dureroasă, în care ne-a pus Dumnezeu, cu ajutor omenesc sau cu ajutor lumesc.

Ilie

„Şi, după foc, un glas blând, în şoaptă. Şi a fost aşa: când l-a auzit Ilie, şi-a înfăşurat faţa în mantaua sa şi a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi, iată, un glas a venit către el, zicând: «Ce faci aici, Ilie?» Şi el a zis: «Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe profeţii Tăi; şi am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa»“ (1 Împărați 19.12-14).

Ilie, marele proroc, era descurajat. Cu scurt timp înainte s-a împotrivit cu îndrăzneală contra a 450 de proroci ai lui Baal, iar Dumnezeu i-a răspuns în mod minunat trimiţând foc din cer pe arderea-de-tot. Acelaşi bărbat tremura acum în faţa ameninţării cu moartea din partea unei femei.

Când a auzit strigătul poporului: „Domnul, El este Dumnezeu!“, s-a gândit probabil că totul se va schimba, că inima poporului se va întoarce definitiv la Dumnezeu. Dar acum, cuvintele Izabelei l-au speriat atât de mult, încât a luat-o la fugă şi a cerut moartea sufletului său. Când Dumnezeu, după lecţiile în care El i-a descoperit prorocului puterea Sa în judecată, îl întreabă pentru a doua oară: „Ce faci tu aici, Ilie?“, Dumnezeu nu primeşte niciun alt răspuns, decât acela de acuzare a poporului şi de punere în prim-plan a credincioşiei sale faţă de Dumnezeu.

În aceasta este o învăţătură şi pentru noi. Astăzi putem vedea numai decăderea a ceea ce a început la Rusalii ca Adunare a lui Dumnezeu. Dacă Îl iubim pe Domnul, acest lucru ne va apăsa şi întrista. Dar să nu lăsăm ca lucrurile să meargă atât de departe, încât să gândim că noi avem mai multă cunoştinţă decât alţii şi suntem mai fideli decât ei, ci mai degrabă să ne recunoaştem propriile lipsuri şi să nu uităm niciodată că Dumnezeu a replicat la cuvintele „eu singur“ pe cei 7.000 din Israel, care nu şi-au plecat genunchiul în faţa lui Baal.

Iov

„Pentru că aşteptam binele, şi a venit răul; şi aşteptam lumina, dar a venit întunericul“ (Iov 30.26).

Ce groaznică a fost încercarea lui Iov! El a fost bărbatul, pe care Dumnezeu l-a scos în evidenţă dintre toţi şi despre care Dumnezeu a dat lui satan o mărturie deosebită. Iov era caracterizat de corectitudine şi despărţire de orice rău, în legătură cu teamă de Dumnezeu. Conştiinţa sa sensibilă se gândea chiar şi la păcate ascunse, care s-ar fi putut descoperi în inimile copiilor săi. Ştim ce a permis Dumnezeu cu privire la el: tot ce avea – bunuri materiale, familie – i-au fost luate. Chiar şi trupul său a fost acoperit de o boală dureroasă. Iar soţia lui, în loc să-l ajute şi să-l mângâie, a încercat din contră să-l aducă pe o cale de împotrivire faţă de Dumnezeu. Apoi au venit acei mângâietori supărăcioşi, care au dus lucrurile până la ultima limită. Iov nu a fost scutit de nimic. El a ajuns în creuzetul de topire al lui Dumnezeu, ca să vină la lumină zgura, pe care numai ochiul lui Dumnezeu o descoperise în inima sa.

La noi, încercarea nu trebuie să atingă gradul acela puternic, ca la acest fidel slujitor. Totuşi, în viaţa unui credincios, versetul citat devine foarte adesea realitate. Câte speranţe secrete eşuează! Cât de repede se pot schimba împrejurările! Atunci avem nevoie de răbdare şi credinţă. Iacov vorbeşte în epistola sa despre Iov: „Iată, îi numim fericiţi pe cei care au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul dat lui de Domnul, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător“ (Iacov 5.11).

În Scriptură suntem îndemnaţi să răbdăm, să avem răbdare. Deseori sunt incluse aici suferinţe, dar scopul răbdării este întotdeauna binecuvântarea, aşa cum s-a văzut aceasta în viaţa lui Iov. Să ne dăruiască tuturor Domnul această răbdare, pe care El Însuşi a arătat-o în cea mai mare măsură, ca să nu descurajăm şi nici să renunţăm la credinţă şi încredere!

Baruc

„Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruc: Tu ai zis: «Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu şi nu găsesc odihnă!» Aşa să-i spui: Aşa zice Domnul: «Iată, ce am construit voi dărâma şi ce am plantat voi smulge, adică toată ţara aceasta. Şi tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta! Pentru că, iată, voi aduce nenorocire peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da viaţa ta ca pradă, în toate locurile unde vei merge»“ (Ieremia 45.2-5).

Baruc auzise toate judecăţile pe care Dumnezeu le vestise prin gura lui Ieremia către poporul Său rebel. El a fost şi martor al tratării rele, de care a avut parte prorocul. Când Ieremia a fost prins, Baruc a primit el însuşi o însărcinare (36.5). Poate s-a gândit că el era instrumentul ales de Dumnezeu, ca să întoarcă inima poporului spre Dumnezeu. Dar Dumnezeu a văzut în inima sa gândul şi năzuinţa spre lucrurile mari. Desigur, era vorba de lucrurile lui Dumnezeu, dar în acestea şi-ar fi găsit el însuşi o anumită cinste.

Nu apare câteodată şi în noi dorinţa, ca să obţinem puţin renume în slujba care ne-a fost încredinţată? Când din munca noastră nu se văd rezultate, suntem descurajaţi. Atunci vine Dumnezeu la noi şi ne aminteşte că nu trebuie să tindem spre lucruri mari. De aceea, dacă este posibil, să lucrăm în ascuns, în adevărată smerenie, în timp ce nu uităm că noi, după ce am împlinit tot ce ne-a fost dat să facem, suntem nişte slujitori nevrednici (Luca 17.10). Trebuie să ne fie suficient faptul că ştim că stăm în harul pe care ni l-a arătat Dumnezeu, prin faptul că El ne-a dăruit viaţa veşnică şi apoi ne-a încredinţat o slujbă. Să facă Domnul să avem dorinţa să auzim cândva glasul Domnului nostru, care ne va spune: „Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău“ (Matei 25.21)!

Iona

„Şi Dumnezeu i-a zis lui Iona: «Bine faci tu că te mânii din cauza plantei?» Şi el a zis: «Bine fac eu că mă mânii, până la moarte!» Şi Domnul a zis: «Ţie ţi-a fost milă de planta pentru care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească; ea într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Eu nu trebuia să Mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi multe vite?»“ (Iona 4.9-11).

Sărmanul Iona! Astăzi spunem: acesta a fost un om cu un caracter dificil. La început nu a urmat conştient porunca lui Dumnezeu. Apoi s- a simţit lezat în egoismul său ca proroc, pentru că se gândea că vestea sa despre judecată s-ar putea să nu se împlinească în anumite împrejurări: şi anume datorită harului lui Dumnezeu faţă de cei care s-au căit şi s-au smerit. La sfârşit s-a supărat şi a ţinut morţiş la supărarea sa, deşi Dumnezeu l-a întâmpinat cu un har nemărginit. El era nefericit, descurajat şi amărât şi i-a cerut lui Dumnezeu să-l lase să moară.

Nu ne vorbeşte aceasta şi nouă? Dacă nu suntem în părtăşie cu Dumnezeu şi nu suntem dispuşi să acceptăm ceea ce vine de la El, atunci este suficientă o neplăcere, o bucurie pământească, ce nu ni se dă, ceva neprevăzut în planurile stabilite, ca să ne umple cu amărăciune sau chiar cu mânie faţă de Dumnezeu. Prin aceasta putem fi acaparaţi de o descurajare, care este atât de gravă, încât nu stă în niciun raport cu măsura dezamăgirii noastre. Să ne aducem deci aminte că Dumnezeu este acela care pregăteşte orice amănunt al vieţii noastre (Iona 4.6, 7, 8) şi să ne aruncăm fără rezerve în braţele Sale!

Pavel

„Şi, ca să nu mă înalţ prin măreţia descoperirilor, mi s-a dat un ţepuş pentru carne, un sol al lui satan, ca să mă pălmuiască, pentru ca să nu mă înalţ. Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul ca să-l depărteze de la mine. Şi El mi-a spus: «Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.» Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, ca să locuiască peste mine puterea lui Hristos“ (2 Corinteni 12.7-9).

Aici avem în faţa noastră un bărbat, care a fost încercat şi ispitit, dar care nu este descurajat. Dumnezeu a recunoscut în acest slujitor deosebit un pericol, care l-ar fi putut ameninţa, şi de aceea i-a trimis ceea ce era necesar pentru protejarea lui. Datorită comportamentului corintenilor, în acest fragment Pavel a fost obligat să le descopere că a fost răpit până la al treilea cer. Dar acest eveniment avusese loc în urmă cu paisprezece ani.

Cine dintre noi ar fi aşteptat aşa mult timp, ca să spună în public despre un astfel de eveniment ciudat? Deşi apostolul Pavel nu s-a mândrit cu aceasta, Domnul, care cunoaşte cea mai ascunsă cută a inimii omeneşti, i-a dat totuşi această încercare preventivă. Cu toate rugăciunile fierbinţi ale slujitorului său iubit, Dumnezeu a rămas neclintit. Pavel a acceptat lecţia în ciuda durerilor. Pavel ştia că această încercare era necesară şi că ea ducea la proslăvirea lui Dumnezeu.

La final, încă trei versete pe care ar fi bine să le punem la inimă: Coloseni 1.11: „Întăriţi cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare şi îndelungă-răbdare, cu bucurie.“

Iacov 1.2-4: „Socotiţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic.“

Psalm 30.5: „Pentru că este o clipă în mânia Sa, o viaţă în bunăvoinţa Sa; seara rămâne plânsul şi dimineaţa este un cântec de bucurie.“

Messager évangéliqu

http://www.clickbible.org/teme-biblice/incurajare-imbarbatare/nu-descuraja-nu-ti-pierde-curajul/

NIMROD / Un articol de William Kelly

download - Copie


Din felul  în care apare Nimrod, reiese că el era mai degrabă un descendent al lui Cuș decât un fiu, în sensul strict al cuvântului. Altfel, de ce ar fi el menționat nu doar după cei 5 fii al lui Cuș, dar și după nepoții pe care i-a avut de la Raema?
Geneza 10:8-9 Geneza 10:8-12 

Cuș a născut pe Nimrod : el este acela care a început să fie puternic pe pământ. El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului. Iată de ce se zice : Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului. El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear.” (Geneza 10:8-10 ).

Nimrod era deci un cușit. Trebuie spus acest lucru din cauza desfășurării ulterioare a evenimentelor la a căror origine se află. Exceptând acest fapt, că era din familia lui Cuș, nu se spune nimic despre rudele lui directe și nici despre urmașii lui. Este menționat în primul rând ascendentul lui și, deși fugitiv, este suficient pentru a atrage atenția și a lăsa de-o parte listele genealogice sau originea diferitelor neamuri.

„ A început să fie puternic pe pământ.” Nu este vorba despre o slujbă încredințată de Dumnezeu și nici de o succesiune providențială. Brațul lui acționa pentru el însuși. Ca de obicei, tradiția evreiască este îndeajuns de prolixă acolo unde Scriptura tace și încearcă să exagereze cele câteva adevăruri de care dispune pentru zugrăvi un tablou fabulos. Și alții fac la fel – căci este o înclinație naturală –, pretinzând că se raportează la o tradiție ce vine din Antichitate; astfel astronomia arabă l-a identificat pe Nimrod cu constelația Orion, care înseamnă „Uriaș”, iar în ebraică Chesil (Iov 9:9 ;38:31  ; Amos 5:8 ). Nu este important să-i încărcăm pe cititori cu numeroasele ipoteze legate de acest cuvânt. Cei care sunt interesați de aceste speculații pot găsi informații în lucrarea lui Michaelis, Suppl. ad Lex. Hebr. N° 1192 .

Nu este vorba nici despre vreun mit în aceste scurte versete ale Scripturii. Nimrod „care a început să fie puternic pe pământ”. Abel și Set nu fuseseră puternici, și nici Enoh și Noe. Ei s-au mulțumit să împlinească ceea ce le-a dat Dumnezeu să facă. Ei priveau spre Cel care urma să vină (Matei 11:3 ). Nimrod căuta fapte mari pentru el însuși, ca și Cain, primul ctitor de orașe în timpurile de la început. În mod similar, Nimrod a fost primul care a zidit orașe după potop, la o scară mai mare și de mai multe ori. Puterea nemijlocită era ceea ce-şi dorea și Dumnezeu, cel puțin în aparență, l-a lăsat să reușească.

Se adaugă și că „a fost un viteaz vânător înaintea Domnului”. Nu avem niciun motiv să nu luăm  această afirmație  în sens literal. Acest lucru i-a impresionat atât de mult pe contemporani, încât actele lui de bravură au devenit proverbiale. „De aceea se spune : Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea lui Domnului”. Este evident că, ocupându-se cu vânătoarea, a dobândit o abilitate practică și o forță pe care le-a folosit ulterior într-un alt domeniu, mai interesant și mai greu în consecințe.

Geneza 10:10 

Este important să notăm că Nimrod a fost primul care a ignorat autoritatea patriarhilor care au dominat până atunci și care au rezistat ici și colo timp de secole. Ambiția lui nu putea să se limiteze doar la vânătoare: ea l-a împins să treacă de la animalele sălbatice la colectivități de oameni: „El a domnit la început peste Babel”. Din capitolul următor putem înțelege semnificația acestui fapt. Observăm că acest capitol 10 nu este cronologic. Deși se vorbește despre originea raselor de oameni, despre țările și limbile lor, sunt intercalate observații asupra unor fapte petrecute după mult timp, din care face parte și acest episod cu Nimrod.

Prin descendenții lui Ham a apărut pentru prima oară printre oameni un regat. Dumnezeu era departe de preocupările lui Nimrod; el nu-L căuta, iar Dumnezeu ni i-a dat nicio direcție, chiar dacă el ar fi căutat vreuna. Din ambiție și-a conceput Nimrod planul și l-a pus în practică prin voința sa, cu îndemânarea și abilitatea deprinse la vânătoare. Ce diferență față de modul în care a lucrat mai târziu Dumnezeu, când El a ales un rege: Israel, dorind să aibă şi el un rege ca toate celelalte națiuni, și-au ales unul – pe Saul –, care nu-și vedea decât interesele proprii (1. Sam 8 ) și nu a eliberat poporul, nici măcar de filisteni, dușmanii din interior, care s-au întors împotriva lui, ajungând să-l omoare și pe el, și pe fiul lui; Dumnezeu l-a luat atunci pe slujitorul lui David de pe câmpul unde păștea oile și a făcut din el un prinț pentru poporul Lui, Israel, pentru a le da hrană, și Dumnezeu i-a promis lui David că împărăția și casa lui vor dăinui veșnic înaintea Lui, iar tronul lui va fi întărit pe vecie (2. Samuel 7:12-16 )

Aceste versete nu afirmă perenitatea împărăției lui David: Hristos înviat este garantul ei, potrivit îndurărilor Lui față de David (Isaia 55:3  ; Fapte 13:34 ). Dar aceste versete ne reamintesc de minunata pregătire după voia lui Dumnezeu, când l-a ales pe David, care avea slujba umilă de a îngriji mielușeii. Ce contrast cu cel care a fost primul rege printre oameni, care și-a câștigat notorietatea prin întinderea curselor și uciderea animalelor sălbatice.

Specia umană îşi arătase deja puțina considerație față de bătrânul Noe, atunci când el era conducătorul tuturor celor care scăpaseră din potop, iar Dumnezeu îl însărcinase pentru prima dată cu sabia justiţiei (Romani 13:3-4 Geneza 9:6 ). Sigur că, dintr-o neglijenţă imprudentă, Noe a comis o greşeală care l-a acoperit de cea mai mare ruşine, dar câtă răutate la rudele lui să-l expună batjocurii, pe el care îi pusese la adăpost de potop!

Deşi Nimrod nu a fost un descendent al lui Canaan, a dovedit aceeaşi aroganţă, fiind primul care şi-a întemeiat un regat, aşa cum spune profetul referitor la caldeeni: „îngrozitor şi înfricoşător; numai din el însuşi îi iese judecata şi demnitatea!” (Hab 1:7 )

Nimrod şi-a început domnia cu Babel. Îi este absolut caracteristic. Ce-i păsa lui că începuse, dintr-o voinţă proprie insolentă, să concentreze în Babel specia umană, în opoziţie flagrantă cu dorinţa şi porunca divină de a umple pământul (Geneza 1:28 )? Ce-i păsa lui că fusese abandonat de constructorii Turnului Babel, obligaţi de judecata divină să se împrăştie pe toată faţa pământului (Geneza 11:6-9 )? Oraşul pustiu, cu turnul său, îi convenea de minune pentru planul lui de a domni peste un regat doar al lui, nu peste o comunitate universală. De aceea se spune că „el a domnit la început peste Babel„. Reuşita aceasta l-a încurajat să continue cu „Erec, Acad şi Calne în ţara Şinear„.

Fără îndoială că Babel este Babilonul şi se poate presupune că Warka (Irka sau Irac), la aproximativ 70 km este de Babilon, este Erec şi nicidecum Arraca, pe fluviul Tigru, cum se gândea Gensenius, şi nici Edessa (sau Urfah), cum susţinea Ieronim. Părerea evreilor, citată de Ieronim, conform căreia Accad este Nisibis, vechiul nume al lui Acar (Rosenmuller II, 29) are mai multă credibilitate. Talmudul identifică Calne cu Niffer, la 95 km sud-est de Babilon. În acest domeniu, tradiţia arabă abundă de informaţii, dar este atât fantezistă încât nu merită efortul de a o cita.

Geneza 10:11-12 

Versetele precedente ne-au arătat acest fapt important al primei domnii suverane a lui Nimrod Cuşitul, rezultat al forţei şi imposturii exercitate de acesta pentru a domina mai întâi animalele sălbatice şi apoi specia umană, pentru a se ridica pe sine. L-am văzut construind oraşe în Babilonia: pentru prima dată se petrecea acest lucru după potop. Conform lui Ferguson, arhitectura în stil monumental masiv al fiilor lui Ham este inconfundabilă.

Acest lucru este confirmat în adevăratul sens de profetul Mica 5:6 , care vorbeşte despre „ţara Asiriei” şi „ţara lui Nimrod„, aceasta din urmă fiind în realitate câmpia Şinear. Ele erau bine delimitate şi separate de fluviul Tigru (sau Hidechel). În „această ţară” (Geneza 10:11 ), adică Babilonia, erau urmaşii ieşiţi din Sem şi Iafet, dar şi din Ham, predominanţi la început.

Versetul 11 pare a relata aici o mişcare contrară – ieşind din Babilon – din partea lui Asur (care este un semit şi despre care se vorbeşte mai târziu).  O iniţiativă pornită de la oameni îşi găseşte în curând imitatori. Relatarea unei noi strategii de construire de oraşe în sud este urmată de aceeaşi strategie în nord, chiar dacă aceasta pare a fi ulterioară, şi nu contemporană. Similitudinea operaţiilor din versetele 10 şi11 este suficientă pentru a explica apropierea lor în acelaşi text.

Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.” (Geneza 10:11-12 ).

Nu se spune că Asur a fost respins de seminţia lui Ham, dar textul ne face să înţelegem că reuşita lui Nimrod a fost un exemplu şi a născut ambiţii similare. Ceea ce se remarcă din povestirea biblică este că autoritatea lui Noe (care era în viaţă încă) fusese complet uitată. Poziţia patriarhului ceda în faţa gândurilor şi voinţei oamenilor.

Din cele patru oraşe din v. 11, primul nu pune nicio problemă. Totuşi, mult mai târziu în istorie se vorbeşte despre Ninive. În zilele lui Iona, era un „oraş foarte mare„, s-ar părea mai mare şi decât Babilonul, „cetatea de aur„, din zilele lui de glorie.

Dar relatările despre oraşele dispărute de mult timp sunt subiecte controversate, cronicarii de mai târziu fiind înclinaţi să îndepărteze exagerările. Însă acesta despre care vorbeşte Biblia, referitor la timpurile trecute, are o importanţă imensă, o populaţie numeroasă şi o splendoare fără asemănare. Relicvele descoperite recent de arheologi confirmă relatările biblice, care sunt mai credibile decât oricând. Să nu ne surprindă ceea ce a făcut Asur la început. N-a fost decât un mic început al acestei curse a puterii şi măreţiei, care se vor manifesta cu mare putere mai târziu. Această dezvoltare va duce spre dominaţia asupra celor zece triburi ale lui Israel şi la o ameninţare pentru Iuda şi casa lui David; dar lui Asur i se va aplica o asemenea lovitură – de natură divină -, încât niciodată nu va mai tulbura ţara sfântă. În curând Asur va cădea şi nu se va mai ridica, atunci când lui Dumnezeu Îi va plăcea să ridice Babilonul din poziţia lui de oraş provincial – dar care avea totuşi un rege şi din când în când independenţă -, să facă din el stăpânul lumii, cel care va pune mâna pe capitala vinovată a evreilor, pe regele lor şi pe popor.

http://comori.org/articol.php?item=1420

Nicolae Geantă: Dă gust lumii. Fii sare!

download - Copie

Publicat pe 24 August 2017 de ADMIN în ArticoleArticole: Geantă Nicolae

Sarea în bucate. Un împărat și trei fete. Fata cea mică a fost izgonită de tatăl ei pentru că a zis că îl iubește ca sarea în bucate. Celelalte mai mari au spus că îl iubește ca mierea, ca zahărul… și Împăratul a izgonit-o! Ajunsă slugă, fata munci dingreu și ajunse din nou onorată. Se căsători cu un prinț. La nuntă și-a chemat tatăl și i-a pus bucate numai cu miere și zahăr! Tatăl s-a supărat. Apoi și-a dat seama că greșise. Fără miere și zahăr omul poate trăi, dar fără sare nu, e concluzia lui Ispirescu, autorul poveștii…

Lumea nu are gust dacă Creștinul nu este sare, ne învață Hristos! Lumea se strică! Tocmai asta ne temem: nu mai sărăm! Și biserica, societatea, viața încep să se degradeze…

Dispozitio

1) sarea dă gust

– bunătatea, cinstea, dreptatea, iertarea, faptele bune – dau gust vieții; răutatea, pizma, minciuna – produc greață, lehamite…

– fără Dumnezeu viața poate avea îndulcitori (fake-uri pentru miere și zahăr se fac), dar sarea nu a putut nimeni s-o falsifice!

– nu copia dulcegăriile lumii! Aduc diabet pentru suflet!

– nu înceta să fii ce ești! Adică cu gust! Sunt destui sicativi!

2) sarea conservă

– sarea distruge germenii, bateriile – mãncarea nu se strică, nu putrezește…

– lumea e plină de păcate și nefericire tocmai pentru că a încălcat principiile divine;

– biserica trebuie să păstreze învățăturile așa cum le-a poruncit Hristos – altfel apar derapaje, erezii, hulă…

– nu lăsa să între în biserică „condimentele” lumii!

3) sarea e terapeutică, vindecă boli (vezi saline, bai de sare, tratamente etc)

– numai sarea lui Hristos vindecă inimi, mântuiește suflete,

– învățăturile biblice vindecă păcătoșii – oamenii răi pot deveni buni! (Știm milioane de oameni schimbați); „sarea divină” aduce înțelepciune!

– avem cuvintele Scripturii! Folosite pot aduce vindecări sufletelor. Condimentați dublu!

– tu vindeci ori rănești?

4) sarea folosită necorespunzător dăunează sănătății!

– sarea poate ucide!

– fugiți de fariseism, legalism, prejudecăți… dar și de libertinism!

– păstrează-ți echilibrul!

5) sarea care își pierde gustul devine caldarâm!

– va fi călcată în picioare, spune Domnul Isus (v.13 final)

– când sarea nu mai avea gust romanii o foloseau drept pietre de pavaj, amenajare de drum.

– biserica fără sare, creștinul fără sare nu primesc respectul celor din jur;

– cine stă cu Dumnezeu pe genunchi, va sta în picioare în fața lumii!

Concluzio

– islamul, LGBT-își, nonreligioșii, ereziile – au apărut tocmai când biserica și-a pierdut gustul!

– când o biserică, familie, societate nu mai are „sare” „va fi lepadată și aruncată afară”! (v. 13b) Fii sincer cu tine: ești sare? Dai gust bun lumii? Conservi?  Nu uita: dulcegăriile lumii aduc diabet!

Hristos este sarea lumii! De 2000 de ani dă vieții cel mai bun gust! Tocmai de aceea a murit pe o Cruce!

Nicolae.Geantă

Norridge, Chicago, IL

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/08/da-gust-lumii-fii-sa.html

Nicolae Geantă: Dă gust lumii. Fii sare!

Neprihănirea lui Dumnezeu în Isus Hristos este a noastră | Mia Oglice

download - Copie

 

În această lecție vom vedea cum un Dumnezeu sfânt în dragostea Sa extraordinară S-a dat la moarte pentru păcatele noastre ca noi să trăim prin El.

Lecția 3 este predată de Mia Oglice – Precept Ministries International.

Comisia Europeană, avertisment dur pentru România: O lună pentru a lua măsurile necesare în tăierile ilegale de păduri

download - Copie

de R.M.     HotNews.ro

Miercuri, 12 februarie 2020, 13:16 Actualitate | Mediu

Defrisari ilegale

Defrisari ilegale

Foto: Ministerul Mediului

Comisia Europeană a lansat miercuri un avertisment dur României pentru tăierile ilegale de păduri și a dat autorităților de la București un termen de o lună pentru a lua măsuri de remediere a deficiențelor – primul pas în procedura de infringement.

„Comisia a decis astăzi să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficiențelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităților române un aviz motivat”, se arată într-un comunicat al Comisiei publicat miercuri.

Comisia afirmă că autoritățile de la București „nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii și să aplice sancțiuni corespunzătoare” iar „inconsecvențele din legislația națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn recoltat ilegal”.

În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu.

De asemenea, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate și a Directivei privind păsările, mai arată Comisia.

Care sunt pașii în declanșarea procedurii de infringement:

Comisia identifică posibilele încălcări ale legislației UE pe baza propriilor anchete sau în urma plângerilor formulate de cetățeni, întreprinderi și alte părți interesate.

Dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispozițiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislația UE, Comisia poate iniția o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:

  • 1. Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare de la țara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
  • 2. Dacă ajunge la concluzia că țara nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza legislației UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislației UE. Avizul conține motivele pentru care Comisia consideră că țara respectivă încalcă legislația UE, precum și solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
  • 3. Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții de Justiție. Majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi aduse în fața Curții.
  • 4. Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispozițiilor directivei, Comisia poate solicita Curții să aplice sancțiuni.
  • 5. Dacă hotărârea Curții stabilește că statul a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții.
Subiectele zilei

Joi, 13 Februarie 2020

UPDATE Copilul de 4 ani din Pitești care intrase în comă după o anestezie la cabinetul stomatologic a murit. Activitatea clinicii, suspendată complet

Copilul de 4 ani care intrase în comă după ce i s-a făcut anestezie totală la o clinică stomatologică din Pitești a murit, a anunțat medicul Raluca Alexandru, purtătorul de cuvânt al
citeste tot articolul
Scandalul gigacaloriei din București . Ministrul economiei îi cere Gabrielei Firea să explice de ce plătesc bucureștenii 495 lei pe Gigacalorie, deși TermoEnergetica o cumpără cu 196 lei de la ELCEN

Ministrul Economiei Virgil Popescu îi cere primarului Capitalei Gabriela Firea să explice de ce plătesc bucureștenii 495,51 lei pe Gigacalorie deși, prin TermoEnergetica, o cumpără cu 196 lei
citeste tot articolul
Comisia Europeană, avertisment dur pentru România: O lună pentru a lua măsurile necesare în tăierile ilegale de păduri

Comisia Europeană a lansat miercuri un avertisment dur României pentru tăierile ilegale de păduri și a dat autorităților de la București un termen de o lună pentru a lua măsuri de remediere a
citeste tot articolul
Financial report: Coronavirusul creează probleme băncilor din China. Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la el. Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010

Financial Times: Coronavirusul creează probleme băncilor din China. După ce coronavirusul a ucis peste 1.100 de persoane în China, acum sunt afectate și micile afaceri al căror faliment ar pune
citeste tot articolul
Asistentul medical din Reșița NU are coronavirus, arată testele efectuate la „Matei Balș”

?Tânărul de 25 de ani din Reșița, asistentul medical care a lucrat în Germania și a intrat în contact cu patru bolnavi de coronavirus, nu este infectat cu noul virus gripal, au
citeste tot articolul
Subiectele zilei: Primarul Constantin Toma a scos 200.000 de euro din conturile Buzăului pentru Eurovision; Servicii secrete: „Lovitura secolului“ – cum au reușit BND și CIA să supravegheze jumătate de planetă

Povestea femeii care a adus la Poliție un portofel cu 19.000 de euro. „Putea să moară cineva din atâția bani”. O femeie din Iași a dus la poliție un portofel în care… Singura
citeste tot articolul
Business report: Țara în care este cel mai ieftin să trăiești. Cât de scump este traiul în România; Băncile și fintech-urile pot cere justificare pentru felul în care cheltui banii proprii. Retragerile repetate pot atrage blocarea contului

Aparatele foto digitale, pe cale de dispariție? Vânzările sunt cu 87% mai mici față de 2010, cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani. Avansul tehnologic a făcut ca… Bursele lumii atacă maxime,
citeste tot articolul
?FOTO Cum pot fi amendați șoferii cu taxa Oxigen chiar dacă nu intră cu mașina în centrul Bucureștiului

Șoferii care circulă prin București cu mașini care se încadrează în anumite norme de poluare riscă să fie amendați cu 1.500-2000 de lei pentru că intră în centrul Capitalei, chiar
citeste tot articolul
Revolta de la Ditrău. Directoarea brutăriei: Nu avem de ce să le cerem scuze localnicilor / În două luni, de când am anunțat 3 posturi vacante, nimeni din comună nu a venit să se angajeze

Directoarea brutăriei din Ditrău, Köll? Katalin, spune că a aflat din presă despre petiția celor 1.800 de localnici, că nu are motive să le ceară scuze și că nici nu va face publice documentele
citeste tot articolul
Ordonanța privind decontarea navetei elevilor a fost corectată în Monitorul Oficial

Ordonanța de Urgență privind decontarea transportului elevilor, publicată marți cu o eroare în Monitorul Oficial, a fost fost corectată. Astfel, miercuri seara, a fost publicată în
citeste tot articolul
Cum vor fi evaluate școlile doctorale: Etica în cercetarea științifică va fi disciplină obligatorie/ Ce prevede metodologia aprobată de Ministerul Educației (document)

Școlile doctorale vor fi evaluate la fiecare 5 ani în vederea acreditării, iar acest lucru se va face de regulă în cadrul evalurării universității care coordonează această școală, potrivit
citeste tot articolul
Cinci companii românești încearcă ”marea cu degetul” în Silicon Valley. Video: cum au fost pitch-urile

Cinci companii românești, unele de nici un an vechime, altele înființate acum peste 15 ani, și-au prezentat businessul pe scena Startup Grind, una dintre cele mai importante conferințe de
citeste tot articolul
Science Report: Creaturi ca niște caracatițe în apele de sub ghețurile de pe Europa, satelitul lui Jupiter? Este pariul unui apreciat om de știință

În filmul științifico-fantastic „Europa Report” din 2013, un echipaj de exploratori spațiali din viitor descoperă o creatură bizară, aducând cu un calmar, ascunsă în
citeste tot articolul
Surpriză în Ordonanța care va permite ANAF și altor instituții civile să facă achiziții IT în regim militar: Nu este cerut avizul prealabil al CSAT

Achizițiile IT care vizează infrastructuri informatice critice de interes național vor putea fi realizate într-un regim similar contractelor din domeniul apărării și securității, potrivit unei
citeste tot articolul
Italia: Senatul aprobă trimiterea în justiție a șefului Ligii, Matteo Salvini, pentru sechestrare de persoane

Senatul italian a votat trimiterea în judecată a lui Matteo Salvini, acuzat de sechestrare de persoane pentru că a blocat o navă de migranți în largul Siciliei, când era ministru
citeste tot articolul
Anisie: Peste 7.000 de teze de doctorat vor fi făcute publice. Școlile doctorale, evaluate

Peste 7.000 de teze de doctorat vor fi făcute publice, în curând, de Ministerul Educației, iar școlile doctorale vor fi analizate de evaluatori internaționali, a anunțat, miercuri,
citeste tot articolul
ONU: Valul de refugiați din Siria a ajuns la cel mai ridicat nivel de la începutul războiului

Mai mulți responsabili ai Națiunilor Unite au declarat că în cazul în care continuă luptele, regiunea Idlib din nord-vestul Siriei s-ar putea transforma într-un cimitir.
citeste tot articolul
Sesizarea Avocatului Poporului privind Codul Administrativ adoptat de Guvernul Dăncilă prin OUG a fost respinsă de Curtea Constituțională / Ordonanța prevede pensii speciale pentru aleșii locali

Curtea Constituțională a respins miercuri sesizarea depusă de Avocatul Poporului, Renate Weber, cu privire la controversata Ordonanță de Urgență adoptată de Guvernul Dăncilă pe Codul Administrativ.
citeste tot articolul
Noul procuror general al Bulgariei anunță anchetarea tuturor privatizărilor de după căderea comunismului

Noul procuror general al Bulgariei a ordonat miercuri revizuirea întregului proces de privatizare care a urmat căderii comunismului, informează presa locală preluată de dpa, potrivit Agerpres.
citeste tot articolul
OPINIE . Presa și canisa: „Importanța jurnalistului în viața omului este inegalabilă”. La fel și câinele

Din când în când, jurnaliștii din România primesc vești nemaipomenite de la autorități. Astăzi, de exemplu, am aflat că voi fi scutit de impozitul pe venit, după ce Camera
citeste tot articolul
Simona Halep și cerințele pentru politicienii români – Ce vrea campioana de la Wimbledon

Simona Halep a susținut, alături de foste glorii, o conferință de presă la Palatul Parlamentului în care le-a cerut politicienilor mai mulți bani pentru sportul românesc. „Nu am venit
citeste tot articolul
Bancul zilei: Bulă merge la medic

Bulă merge la medic. – Ce problemă te supără, Bulă? – Păi știți, de vreo două săptămâni tot visez găini care joacă fotbal și deja mă stresează.
citeste tot articolul
?Caru’ cu vedete: Cine este Roxen, artista care va reprezenta România la Eurovision 2020; 10 ani de la moartea lui Alexander McQueen. Traumele care l-au împins spre sinucidere pe genialul designer

Cătălina Ponor se iubește cu actorul Bogdan Jianu, fostul soț al Juliei Chelaru. Se cunosc din 2005, când gimnasta devenea majoră și se pregătea să cucerească… Mihai Trăistariu, declarații
citeste tot articolul
Faze tari: O tânără de 29 de ani s-a operat de 60.000 de euro ca să arate ca un filtru de Snapchat; O femeie și fiul ei au făcut mii de rezervări false la hoteluri. Prejudiciul creat este uriaș

Au crescut curmali din semințe de 2.000 de ani descoperite în peșterile de la Marea Moartă. Cine ar fi știut că semințele de acum două milenii ar mai putea să se… S-a hrănit cu mâncare
citeste tot articolul
Utile: Acest tip de muzică stimulează aproape 100% din scoarța cerebrală. Psiholog: ”Neuronii capătă un ritm specific geniilor”; Cei mai mari inamici ai siluetei. 5 alimente care îngrașă de la o zi la alta

Antibioticul 100% natural. Aliat al imunității fără efecte secundare. Antibioticul 100% natural. Recunoscută pentru eficiența sa în creșterea capacității de apărare a… Descoperă cele mai
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-23658979-comisia-europeana-avertisment-dur-pentru-romania-luna-pentru-lua-masurile-necesare-taierile-ilegale-paduri.htm?cfnl=

Articole de la cititori / Cuvânt explicativ Iosif Ţon / Petru Dugulescu – in memoriam

download - Copie

Articole de la cititori

 

Articolele din acest număr:

 

 Biserica şi Securitatea – de Vasile Alexandru Talos

[click aici…]

 Cuvânt explicativ – de Iosif Ţon

[click aici…]

 Petru Dugulescu – in memoriam – de Aurel Mateescu

[click aici…]

 Suicidul – perspective teologice – de Emanuel Adrian Sarbu [click aici…]
 Vreau să mă mărit… – de Doru Pope [click aici…]

Cuvânt explicativ

Iosif Ţon

Una dintre metodele de luptă a securității împotriva mea au fost acțiunile de denigrare prin care să mă înfățișeze înaintea credincioșilor ca pe un monstru. Astfel, prin 1979 a început să circule o scrisoare anonimă, semnată cu pseudonimul „Ion Plugaru”, în care erau înșirate „date” și „fapte” din viața mea, din care reieșea că am un caracter imoral, groaznic de respingător. Când am primit și eu în cutia de poștă și am citit un exemplar al acestei scrisori am simțit că mi se face greață. Mi-am zis că dacă numai 10% din ce scrie în ea ar fi adevărat, tot aș fi un monstru. Și mă gândeam: Ce vor zice membrii Bisericii mele și alți credincioși când vor citi aceste monstruozități?

Am dus înaintea Domnului toată această situație și răspunsul pe care mi l-a dat El l-am pus în predica „Pietrarii lui Dumnezeu”, pe care am repetat-o în multe alte părți și care a fost de un imens ajutor spiritual pentru multe persoane.

O mică explicație. Sub pseudonimul „Ion Plugaru” se ascundea un bătrân pastor baptist. La scurtă vreme după ce a scris această scrisoare s-a îmbolnăvit grav. Simțind că îi vine sfârșitul, s-a spovedit unui frate tot în vârstă și i-a mărturisit că, mulți ani înainte de aceasta, a fost într-o situație foarte grea și, ca să se salveze, a acceptat să lucreze cu securitatea. A mărturisit că și scrisoarea aceasta a scris-o la ordinul securității și cu materiale și cu idei date lui de securitate. Cel care i-a ascultat mărturisirea, după moartea lui, a venit la mine și mi-a relatat această mărturisire.

Desigur, eu nu voi da nici un nume.

În același an, 1979, în America, Aurel Popescu a primit și el un exemplar din această scrisoare. Aurel era atunci supărat pe mine și a scris scrisoarea deschisă întitulată „Cine ești dumneata, frate Iosif Țon?” folosind mai multe date din scrisoarea lui Ion Plugaru. Când am venit eu în America în 1981, m-am întâlnit cu Aurel și i-am arătat punct cu punct cum toate cele scrise de Ion Plugaru și reluate de el în scrisoarea lui nu sunt adevărate. El mi-a spus: „Eu le-am luat drept adevărate și de aceea le-am scris. Acum îmi dau seama că lucrurile stau altfel și-mi pare rău că le-am scris. Te rog să mă ierți!”

L-am iertat, ne-am refăcut relațiile, și dovada este faptul că am lucrat împreună de am obținut timp și apoi am făcut programe împreună la Radio Europa Liberă.

Cei care republică acum această scrisoare nu spun că au permisiunea autorului să o publice. Acesta ar fi fost un minim de corectitudine cerută pentru o asemenea republicare.

Este ciudat că cineva consideră că face un serviciu „adevărului istoric” publicând asemenea scrisori. Eu știu că mai sunt și altele de natura aceasta și nu mă mai mir dacă vor fi publicate și acelea.

Mi-aș pierde prea mult timp, necesar pentru alte lucrări, dacă aș sta să le răspund la toate și să arăt în fiecare detaliu cum s-au petrecut de fapt lucrurile.

Au fost însă câteva evenimente mari în viața mea care sunt prezentate teribil de deformat în aceste scrisori. Ele trebuie spuse așa cum le-am trăit eu în realitate. Iată de ce scriu acest

Fragment de autobiografie, Iosif Țon

În toamna anului 1957 m-am dus la București ca să-mi continui studiile în anul II la Seminarul Teologic Baptist. Cândva în toamna aceea, cineva mi-a dat o carte în limba engleză întitulată A Plain man Looks at the Cross (Un om simplu privește la cruce) scrisă de un teolog englez ultra-liberal pe nume Leslie Weatherhead. Teologul acesta scria în cartea lui că omul modern nu mai poate accepta ideea de „jertfă” și de spălare de păcate prin „sânge” și că omul modern are nevoie de alte „metafore”, acceptabile gândirii lui, pentru a explica fenomenul morții lui Isus. Cartea, desigur, există și astăzi și orice cercetător o poate găsi și o poate citi pentru sine.

Eu aveam 23 de ani și nu eram pregătit pentru această întâlnire cu teologia liberală. Am fost șocat de ceea ce am citit. Am luat cartea și m-am dus cu ea la unul dintre profesorii mei din Seminar și l-am întrebat ce părere are despre ceea ce scrie în ea. Profesorul cunoștea cartea și mi-a răspuns candid: „Leslie Weatherhead are dreptate când spune că termenii „jertfă” și „sânge” sunt metafore și că nu trebuie să-i luăm literal.”

Eu am ripostat imediat: „Dar dumneavoastră personal predicați în fiecare duminică despre sângele Domnului Isus!”

El mi-a zis: „Trebuie să înțelegi că Leslie Weatherhead la Londra și Emerson Fosdick la New York (un alt teolog ultra-liberal din acea vreme) au în fața lor un public foarte educat, care poate suporta asemenea explicații. Eu, însă, am în fața mea oameni simpli, fără multă școală, la care dacă le-aș predica asemenea lui Weatherhead sau Fosdick ar lua pietre și ar zvârli după mine. De aceea, eu le predic la nivelul lor, folosind termenii de „jertfă” și de „sânge” știind însă în mintea mea că acestea sunt metafore.”

Mă uitam cu ochi mari la profesorul meu, nu-mi venea să cred ce-mi aud urechile, și dintr-o dată am văzut în fața mea – sau cel puțin așa am perceput eu – un om fals, care una predică și alta crede. Și el era profesorul meu favorit, pe care până atunci îl adorasem. În acea clipă mi-am văzut tot sistemul meu de gândire și de credință ca pe o schelărie uriașă și am simțit cum cineva a lovit cu putere la baza schelăriei și aceasta s-a prăbușit…

M-am dus în dormitor și am început să mă gândesc la consecințe. Pe atunci se întrevedea un nou val de persecuție religioasă și eu mi-am zis: „Pentru adevăr aș fi fost gata să-mi dau viața, dar pentru niște metafore nu!” Era chiar înainte de vacanța de Crăciun. Am plecat la Arad, unde eram angajat ca predicator (neordinat) la Biserica Baptistă „Speranța.” Simțeam că nu mai este viață în mine. Imediat după anul nou mi-am dat demisia, am plecat la Cluj și printr-un prieten de acolo mi-am găsit un post de profesor de limba română în satul Lupșa, pe Valea Arieșului, în Munții Apuseni.

Acolo am tradus în limba română cartea lui Weatherhead și am prelucrat-o ca pe o motivație personală pentru care am plecat de la Seminar și am ieșit din slujba de predicator. Am trimis manuscrisul la Editura Științăfică în București. Ei mi-am înapoiat manuscrisul cu explicația că în această carte un teolog, care rămâne teolog creștin, atacă alte teologii creștine, iar Editura Stiințifică nu este interesată în discuții între teologi. În continuare mi-au scris că dacă vreau să scriu ceva pentru combaterea religiei în sine trebuie să scriu de pe baze marxiste, nu teologice.

Timp de vreo trei ani după aceea am lucrat la un proect de carte pe care l-am întitulat „Speranțe mesianice în lumea antică.” Și acesta a fost respins de Editura Științifică tot pe motiv că nu cuprindea o combatere marxistă a religiei.

Din fericire, ei mi-au returnat și acest manuscris și mai târziu le-am distrus pe amândouă. În timpul anchetei penale de la Ploiești (1974-1975), securitatea a căutat cu disperare să găsească acele manuscrise ca să le publice și să mă compromită prin ele.

În toamna anului 1959 m-am căsătorit cu Elisabeta, care era contabilă la Universitatea din Cluj și m-am mutat cu serviciul la o școală din apropiere de Cluj, făcând acolo naveta din Cluj. În primăvara anului 1964 a apărut o criză în mine, de natură sentimentală, și m-am despărțit de soția mea. Mai exact, în iunie am plecat la Mamaia, ca să lucrez peste vară ca ghid turistic. Acolo am avut timp să meditez, să-mi analizez simțămintele și mi-am dat seama că cea de care mi-am legat ființa este Elisabeta și că nimeni altcineva nu o poate înlocui în mine. Da, ea era parte din mine și cea mai minunată parte din mine! Lucrul acesta l-au dovedit cei 48 de ani de viață minunată pe care i-am petrecut până acum împreună!

Tot în primăvara lui 1964 a avut loc marea amnistie a deținuților politici și atunci au ieșit din închisori toți cei ce fuseseră închiși pe motive religioase, inclusiv Rihard Wurmbrand. Eu îl întâlnisem pe Rihard Wurmbrand în iunie 1956, când a ieșit prima dată din închisoare, și între 1956-1957 i-am făcut mai multe vizite și am învățat foarte multe de la el. Acum, în vara anului 1964, la încheierea sezonului turistic de la Mamaia, în drum spre Cluj m-am oprit la București și i-am făcut o vizită lui Rihard acasă la el. Cum m-a văzut mi-a zis: „Șezi și spune-mi tot ce s-a întâmplat cu tine.” Eu i-am povestit despre cartea lui Weatherhead, despre discuția mea cu profesorul de la Seminar și despre prăbușirea credinței mele.

Rihard mi-a zis: „Măi, eu încă eram liber atunci. De ce n-ai venit atunci la mine, căci ți-aș fi explicat atunci cum stau lucrurile?!” Și apoi a început să-mi explice despre transferul simbolic de vină de pe popor pe jertfa de ispășire și apoi despre transferul de vină care s-a întâmplat literalmente de pe noi pe Fiul lui Dumnezeu și cum Acesta a murit literalmente încărcat cu păcatele noastre. Practic, el mi-a arătat că acestea nu sunt metafore, ci sunt realități realmente reale petrecute în domeniul spiritual în Domnul Isus și trăite de noi realmente atunci când ne întoarcem la El.

Nu pot să vă descriu ce s-a întâmplat atunci în mine, dar pot să vă spun că am simțit, ba chiar „am văzut” cum schelăria aceea prăbușită în mine a început să se ridice din nou și că în mine revine viața.

Rihard Wurmband nu s-a oprit aici, ci m-a întrebat ce se întâmplă cu căsătoria mea. M-am spovedit lui și în problema aceasta și el mi-a spus: „Iosif, căsătoria este făcută în cer. Acolo ai fost tu legat cu Elisabeta. Tu nu te poți sui în cer ca să rupi ce a unit Dumnezeu. Orice ai face, tu ești unit cu ea și de aceea, dacă te-ai duce cu alta ai comite adulter.” Cu aceasta, Rihard a consolidat hotărârea care era deja luată în mine. Am plecat la Cluj și m-am împăcat cu Elisabeta. Să se observe deci că despărțirea noastră a durat doar câteva luni de zile.

Printre cei care au ieșit atunci din închisoare a fost și Simion Cure. Noi fusesem prieteni între 1954-1957. În toamna anului 1964 ne-a bătut la ușă la Cluj. M-a întrebat dacă alți pastori m-au vizitat în anii aceia și a fost foarte supărat când i-am spus că nu m-a vizitat niciunul. Starea lui de vorbă cu mine atunci a fost o altă treaptă în ridicarea mea spirituală. El a continuat apoi să mă viziteze periodic și să mă ajute spiritual. El a fost cel care a insistat că trebuie să mă întorc la Biserică. La un moment dat i-am spus: „Acum înțeleg tot ce n-am înțeles atunci când m-am prăbușit. Și acum știu că Domnul Isus m-a iertat de tot ce am făcut în anii aceștia. Dar eu personal mă uit la anii aceștia în care am fost departe de Domnul și la lucrurile pe care le-am făcut și nu mi le pot ierta! Sunt o serie de lucruri pe care nici într-un caz n-ar fi trebuit să le fac! Nu, nu mă pot ierta pe mine însumi!”

Simion a fost extraordinar în momentul acela. A izbucnit cu aceste cuvinte: „Dar cine ești tu ca să te ierți pe tine însuți? Cine îți cere și îți dă autoritatea să te ierți? Dacă știi că Domnul te-a iertat, trebuie să mai știi că trebuie să te ierte și o Biserică! Tu, când ai căzut, ne-ai rănit pe toți și ne-ai îndurerat pe toți. De aceea, în numele nostru al tuturor, o Biserică trebuie să te judece și numai atunci când te iartă acea Biserică, iertarea ta este completă.”

Aceasta era prin februarie 1968. Imediat m-am decis că trebuie să fac și pasul acesta. M-am dus la Iulian Tătaru, pastorul de atunci al Bisericii Baptiste din Cluj-Iris, i-am spus despre întoarcerea mea la Domnul, despre iertarea pe care am primit-o de la El și despre faptul că vreau să mă supun acum judecății Bisericii și că vreau să fiu primit ca membru al Bisericii.

El m-a chestionat îndelung, apoi mi-a spus că va trebui să mă examineze și comitetul și apoi adunarea generală a Bisericii. Am trecut prin toate acele cercetări și judecăți și, dacă nu mă înșeală memoria, într-o adunare generală a Bisericii din luna mai am fost primit ca membru al Bisericii. În prima duminică din iunie am stat cu Biserica la masa Domnului și cu accea, după înțelegerea mea, s-a încheiat procesul reintegrării mele în Trupul Domnului, care este Biserica.

Când am fost chemat ca pastor la Ploiești, în 1974, și când trebuia să fiu ordinat, s-a pus problema unde să fiu ordinat. Eu am spus așa: „Numai Biserica din Cluj-Iris, care îmi cunoaște tot trecutul și unde sunt și acum membru, are autoritatea de a mă evalua pentru slujire. Dacă această Biserică mă ordinează, adică mă pune în slujba de pastor, atunci eu însumi simt ca ordinarea s-a făcut așa cum trebuie. În august 1974 am fost ordinat ca pastor, pentru Biserica din Ploiești (de la care veniseră vreo 70 de persoane), de către Biserica mea dragă din Cluj-Iris, în comisia de ordinare fiind pastorul de atunci al Bisericii, Vasile Talpos, si în comisia de ordinare fiind și primul meu mentor în lucrarea Domnului (în anii studenției la Cluj, 1951-1955), bătrânul Ioan Dan, și consilierul meu spiritual de atunci Simion Cure.

Scris în 12 ian. 2008, în Portland, Oregon

Iosif Țon

Post scriptum.

Către cei care încă îmi mai citesc cărțile și-mi ascultă predicile.

Iubiții mei,

Dumnezeu îngăduie și această dezlănțuire furibundă de împroșcare a mea cu noroi. Eu nu pot opri fenomenul și nici nu am timp să citesc tot ce se scrie despre mine și să răspund la toate sau să le explic pe toate.

De fapt, cei ce s-au hotărât să creadă că sunt un impostor, vor continua să creadă acest lucru indiferent ce aș mai spune eu.

Dar eu sunt convins că Dumnezeu va scoate la lumină documente și fapte care mă vor valida, mă vor autentifica, mă vor confirma ca pe omul Lui. Iată de ce nu cred că trebuie să mă obosesc eu pentru aceasta.

Vă mărturisesc însă că mi-e greu să văd cât noroi se aruncă pe mine. Mă gândesc că-mi va fi greu să mă mai ridic să vorbesc în fața voastră. Iată de ce vă implor să vă rugați pentru mine. Am nevoie acum, mai mult ca oricând, de rugăciunile voastre. Când vă rugați pentru mine, realmente îmi trimiteți putere de la Dumnezeu. Eu sunt mai tare după ce v-ați rugat voi pentru mine.

Eu voi continua să scriu. Dumnezeu îmi arată mereu lucruri noi din Cuvântul Său. Nu mă voi opri nici din a le expune sub formă de predici sau prelegeri de la amvoane sau de la catedre, atâta timp cât Domnul îmi dă sănătate și putere.

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru dragostea voastră și pentru rugăciunile voastre.

Servul vostru și robul lui Cristos,

Iosif Țon

Petru Dugulescu – in memoriam

Cu cateva luni in urma pastorul Dugulescu a fost in vizita in zona Vancouver. Mai asteptam si alte vizite.

A fost atunci prilejul de a-mi aminti de studentie, de perioada de seminar cand – impreuna cu un coleg, Viorel, paseam pentru prima oara in camera unui parlamentar roman… La Hotelul Bucuresti, unde pastorul Dugulescu locuia, ca parlamentar, parea un loc sfant pentru noi , cei din afara…

Nu-i cunosc trecutul intrutotul. Ne desparte cel putin o generatie.

Dar, din intalnirile personale am retinut modul calduros in care stia sa vorbeasca cu oamenii. Pe unii politica ii imbata de putere. N-a fost cazul cu el. Desi nu i-a fost usor cu siguranta. Si nici fara pete nu poti iesi din mijlocul la multa murdarie de pe scena noastra politica.

Au mai scris si altii cate ceva. Vezi aici, aici si aici. De ce scriu aceste randuri?

M-a provocat cineva care a afirmat ca nu stie cine este Dugulescu. Ca pentru el este un anonim! Poate ca asa a fost pana cum, dar nu va mai fi de acum incolo!

Cine a fost Petru Dugulescu?

O parte din raspuns il gasim in cartea autobiografica „Ei mi-au programat moartea”. Spun o parte, pentru ca nu -i totul acolo.

O alta parte o gasim in marturiile celor care l-au cunoscut. Iata una dintre ele asa cum o spunea un pastor ” Petrica a fost omul pe care Dumnezeu l-a folosit sa ma formeze pe mine ca si slujitor al LUI. Am invatat de la el sa postesc si sa ma rog neincetat, sa vestesc Evanghelia cu putere, sa iubesc si sa fiu sensibil la nevoile altora, sa am curaj si sa indraznesc lucruri mari cu Dumnezeu.

Am calatorit cu el mii de kilometri la evanghelizari in toata tara…”

Si probabil ca marturiile ar putea continua…

Unii au incercat sa arate si un alt fel de trecut, poate mai putin luminos, mai controversat. Daniel Mitrofan a fost unul dintre ei. Daniel are o inima mare si un caracter deosebit si nu cred ca si-a imaginat ca materialele lui pot fi folosite tendentios de unii – cum au fost cei de la ziar.

Dar chiar si asa, materialul pe care Daniel Mitrofan l-a publicat pe blog, nu spune pentru un istoric faptul ca Dugulescu a slujit cu bucurie securitatea…Iata concluzia pe care securitatea a tras-o dupa doi ani…

„Raport cu propuneri de excludere din reţeaua informativă a informatorului „Daniel Ştefan”

Numitul Dugulescu Petru a fost recrutat în calitate de informator al organelor de securitate la data de 29.05.1980 – Deşi a furnizat mai multe materiale informative pe parcursul colaborării a manifestat reţineri şi nesinceritate evitînd să semnaleze aspecte deosebite de interes major pentru organele de securitate, cu toate că s-a insistat asupra acestui aspect în activitatea de instruire şi dirijare. A continuat să ascundă aspecte din preocupările sale şi ale emisarilor străini cu care a intrat în contact adoptînd o poziţie duplicitară…”

De ce a fost totusi in aceasta situatie, nu stim… si ce am fi facut noi daca am fi fost in locul lui, nu putem decat sa ne imaginam, ca si Petru altadata.

Dincolo de aprecieri de ordin personal raman cateva lucruri obiective:

„Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 în localitatea Chelmac din judeţul Arad, a fost deputat al PNŢCD (1992-1996 şi 1996-2000) şi predicator baptist. Dugulescu a fost una din persoanele care a contribuit la evenimentele din ’89. În 16 decembrie 1989, pastorul a trimis tineri din comunitatea baptistă în jurul locuinţei preotului reformat Laszlo Tokes, fapt care a mărit numărul persoanelor aflate în acea zonă, ajutând la izucnirea revoluţiei române.

A fost fondator al fundaţiei de binefacere „Isus, speranţa României”, dar şi iniţiatorul Marşului Învierii, care are loc de Paşte şi cuprinde reprezentanţi din toate cultele. Prin fundaţia sa, a făcut multe acte de caritate, care implicau mai ales copii ai străzii.”Amos News

„Duminică, de la ora 18, corpul neînsufleţit va fi depus la Biserica Betel din Timişoara, situată pe strada Ady Endre. Ultima slujba religioasa va avea loc luni, 7 ianuarie, ora 13 la Biserica Baptista Betel, cortegiul funerar îndreptându-se la Cimitirul Eroilor, unde va fi înmormântat.

Pastorul Petru Dugulescu, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Evanghelistice şi de Caritate „Isus Speranţa României” a încetat din viaţă în data de 3 ianuarie la Spitalul Judeţean din Timişoara, în urma unui stop cardio-respirator.

Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru două mandate consecutive, din partea PNŢCD, între 1992 şi 2000. El a fost unul din fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.

O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele două volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Pastorul şi-a transpus gândurile şi în volume de poezii.

Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a căutat mereu resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. „Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim, care de curând a împlinit 15 ani. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis un azil de bătrâni şi fete cu handicap la Haţeg, asigurând, de asemenea, hrana zilnică pentru 40 de bătrâni din Timişoara”, a precizat Ligia Dugulescu.

Evanghelistul a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de „Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul „Freedom Fighter Award” („Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival. Dugulescu era şi cetăţean de onoare în patru state americane. ” Amos News

Si pentru cei care nu stiu: Baptistii nu au cultul sfintilor!

Articol apărut pe Blogul PRAXIS – blog Aurel Mateescu (http://aurelmateescu.wordpress.com/)

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole1_feb08.htm