Camelia SMICALĂ face publice STRIGĂTELE de AJUTOR ale COPIILOR ei — Știri pentru viață

de Redacția Siripentruviata.ro Camelia Smicală a făcut publice câteva capturi de ecran cu mesajele trimise de copii ei și avocatului lor în timp ce erau ținuți în centrele de plasament din care au fugit anul trecut. Între timp, poliția i-a găsit și au fost duși cu forța, fără acordul mamei (care deține custodia conform unei… via […]

PĂCATELE SFINȚILOR, de John OWEN (eBook disponibil gratuit) — Ciprian Barsan

Dacă ești creștin adevărat și vrei să te cunoști mai bine, dacă vrei să înțelegi de ce există și cum se manifestă lupta dintre firea pământească și Duhul lui Dumnezeu care locuiește în tine, această carte este absolut copleșitoare. Argumentele lui Owen sunt uimitoare dar, mai înainte de toate, profund biblice. Lectura atentă a acestei […] […]

Baptistii si Legaturile Interconfesionale Dr. Caius Obeada

Ciprian I. Bârsan

Introducere

Termenul de Ecumenism creaza probleme serioase nu numai de interpretare dar si abordare. Este un termen tehnic care a fost abuzat in cursul istoriei pentru satisfacerea unor interese interconfesionale. Se ridica multe intrebari cand acest termen este folosit, mai ales in circumstante care nu denota pretentia care un astfel de termen ridica. Din intrebarile care necesita un raspuns in contextul Evanghelic ar fi: 1) Care este diferenta intre o intrunire Ecumenica si interconfesionala? 2) Este vre-o diferenta intre folosirea celor doi termeni? Poate un Evanghelic sa se implice in mod constient intr-o unire doctrinar/teologica cu marile confesiuni? Poate un Evanghelic sa participe la o intrunire de rugaciune cu restul denominatiilor Crestine? Sunt evidente de unificare doctrinar/teologica a Baptistilor cu Bisericile Catolice sau Ortodoxe?

Sunt multe intrebari si mai putine raspunsuri in ce priveste problema ecumenica. Cea ce creaza si mai mare problema este putina transparenta in tratarea ecumenismului Romanesc…

Vezi articolul original 3.157 de cuvinte mai mult

Naşterea din nou

download - Copie

ANASTASIA FILAT16 OCTOMBRIE 2008 

Întrebare: Ce este nașterea din nou?

În articolul Semnele Domnului Isus am văzut că minunile care le făcea Domnul Isus dovedeau că El vine de la Dumnezeu, dar nu totdeauna că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Atrăgând atenţia oamenilor prin semne şi minuni, Domnul Isus avea posibilitatea să le vestească Evanghelia. Astfel semnele împreună cu mărturiile ne ajută să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

În capitolul 3 din Evanghelia după Ioan este descrisă discuţia lui Nicodim, fariseu şi fruntaş al Iudeilor, cu Domnul Isus. Nicodim a venit la Domnul Isus din cauza că a crezut că El vine de la Dumnezeu

Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. (Ioan 3:2)

Evident că motivul pentru care a venit Nicodim la Domnul Isus a fost să afle mai multe despre Împărăţia lui Dumnezeu. Şi Domnul Isus îi zice

Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3:3).

Nicodim nu a înţeles despre ce este vorba, de aceea Domnul Isus i-a explicat despre naşterea din nou, cum se poate un om naşte din nou şi ce efect are naşterea din nou în viaţa omului. Deci, să vedem pentru început ce înseamnă naşterea din nou.

Ce este naşterea din nou?

În primul rând, Domnul Isus îl atenţionează pe Nicodim despre naşterea din nou că este condiţia pentru a vedea şi a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:3,5).Apoi, Domnul Isus îi explică ce este şi ce nu este naşterea din nou. La versetul 5 El zice că naşterea din nou este din apă şi din Duh, iar la versetul 6 scrie că este o naştere spirituală şi se produce la nivel spiritual (ce este născut din Duh este duh) şi, totodată nu este o naştere firească, din carne. La versetul 8 Domnul Isus îi explică că naşterea aceasta nu este vizibilă, nimeni nu poate vedea cum se produce ea, dar toţi văd efectul ei în viaţa celui născut din nou: oamenii din jur văd transformarea în comportament a omului fără să ştie de unde vine schimbarea aceasta şi unde duce ea. La Ioan 1:12-13, scrie că naşterea aceasta nu este „din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”. Iar la 1 Petru 1:23 scrie că suntem „născuţi dint-o sămânţă care nu poate putrezi, prin Cuvânt.”

Cum poţi fi născut din nou?

După ce Domnul Isus i-a explicat lui Nicodim ce este naşterea din nou, acesta L-a întrebat pe Domnul Isus: „Cum se poate face aşa ceva?” (Ioan 3:9) La versetele 14 – 21 Domnul Isus îi explică cum se poate face aşa ceva.

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Despre şarpele înălţat de Moise în pustie este scris la Numeri 21:1-9. Iată contextul: poporul Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a Domnului. Domnul S-a mâniat pe ei şi a trimis împotriva lor nişte şerpi înfocaţi, care-i muşcau şi mulţi din popor au murit. Poporul s-a temut de Dumnezeu şi a recunoscut că a păcătuit împotriva Lui şi a cerut ajutor. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un şarpe de aramă şi să-L spânzure de o prăjină şi oricine este muşcat de şarpe, şi va privi spre el, va trăi. Astfel oricine era muşcat şi privea spre şarpele de aramă, trăia. Ceea ce-i vindeca era credinţa lor în Cuvintele lui Dumnezeu. Iar cei ce nu au crezut cuvintele lui Dumnezeu au murit din pricina necredinţei lor.

Când Domnul Isus a spus că Fiul Omului trebuie să fie înălţat, El s-a referit la răstignire. Aceasta o vedem din versetul 16:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

La Ioan 1:12-13 este scris că putem fi născuţi din Dumnezeu primindu-L pe Domnul Isus, adică crezând în Numele Lui (că este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu). La Galateni 4:23-29 vedem că suntem născuţi din nou atunci când intrăm în Noul Legământ. Iar la 1 Petru 1:23 scrie că această naştere este prin Cuvânt, deci, trebuie să studiem Scripturile, fiindcă nu poate fi naştere din nou fără cunoaşterea Scripturilor.

Eşti născut din nou? Cum ştii? În următorul articol doresc să vedem cum poţi cunoaşte dacă un om este născut din nou sau, altfel spus, care sunt efectele naşterii din nou în viaţa unui om.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/nasterea-din-nou-cunoastere/

NASTEREA SI INVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS – PASTOR FLORIN VANCEA

download - Copie

Nasterea si Invierea Domnului Isus Hristos

Romani 1:3-4

Craciunul a trecut, pastele urmeaza sa vina. Acestea sunt cele doua sarbatori pivotale sau cruciale ale crestinatatii: Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului – Craciunul; si sarbatoarea inverii Mantuitorului – Pastele; este proverbiala expresia ‘la Pasti si la Craciun’. Insa le pastram separate, la Pasti se predica despre inviere nu despre nastere, iar  la Craciun se predica despre nastere nu despre inviere, fiecare isi are specificiul ei si specialul ei. Merita insa sa ne intrebam, care este relatia dintre ele, care este legatura, raportul si similitudinile dintre nasterea Mantuitorului si invierea Lui? Apostolul Pavel face conectia intre nasterea lui Hristos si invierea Sa cand le aminteste in Romani 1: 3 si 4. Cred ca acum, cand am suntem intre ele, am trecut de Craciun si anticipam sarbatoarea Invierii, merita sa facem efortul sa le privim impreuna si sa cumulam intervenia speciala a lui Dumnezeu din aceste doua evenimente care au schimbat istoria lumii si destinul nostru etern.

1.Nastrea lui Hristos a fost o minune unica si invierea Sa a fost o minune unica.

Au mai fost nasteri miraculoase dar nu ca a Domnului Isus, si au mai fost invieri din morti dar nu ca a Domnului Isus. Nasterea Sa este unica pt ca El se naste din fecioara. Au mai fost nasteri miraculoase dar nimeni nu s-a mai nascut din fecioara. In Scriptura gasim nasteri miraculoase ca de exemplu Sara care a nascut la varsta de 75 de ani dupa ce toata viata n-a putut avea copii. Dumnezeu l-a dat pe fiul promisiunii prin Sara nu prin Agar, ca sa se vada puterea lui Dumnezeu si nu a omului. Rebeca a fost stearpa pana cand Dumnezeu a intervenit si a capacitat-o sa nasca. Rahela a fost stearpa pana cand Dumnezeu a capacitat-o sa nasca. Toate aceste nasteri au necesitat interventia lui Dumnezeu pt ca poporul pe care Dumnezeu Il forma era poporul lui Dumnezeu, si trebuia sa se vada clar ca nu e initiativa si puterea umana ci divina. In cazul nasterii Domnului Isus are loc o minune a minunilor, diferita de orice alta minune, nimeni nu s-a mai nascut dintr-o fecioara si nimeni nu se va mai nasate dintr-o fecioara

Invierea Sa este unica pt ca El inviaza si biruie moartea si pt noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica. Au mai fost invieri din morti, dar nimeni n-a biruit moartea pentru totdeauna. Invierea Sa este unica pentru ca El inviaza si biruie moartea nu doar pt El insusi ci si pentru noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica, noi vom invia pt ca El a inviat. Boldul mortii l-a rupt Hristos, a rupt cornul ei, puterea ei, a desbracat-o de autoritate spirituala.“Hristosul inviat nu mai moare…” Aceasta invierea miraculoasa este indicatorul invierii spirituale din morti a credinciosilor si garantia ca intr-o zi si noi vom invia.

Aceste doua evenimente sunt unice pentru ca Hristos este unic, nimeni n-a fost, nu este si nu va fi ca si El. Ambele puncte devin representative pentru matuirea noastra – mantuirea noastra este numita in Noul Testament atat o nastere cat si o inviere. Noi suntem nascuti din Dumnezeu si implicit inviati din moartea spirituala la viata spirituala. Asa cum Hristos prin nastere a intrat din sfera cereasca in cea pamanteasca, pacatosii prin nastere din nou intra din sfera pamanteasca in cea cereasca noi devenim cetateni ai cerului nu dupa moarte ci cand ne nastem dinnou sau, folosind metafora invierii, cand suntem inviati din morti in pacat, cum eram, la viata noua cu Hristos. Viata vesnica nu este o aditie la viata pamanteasca, cand aceasta se termina ci este o turnare din viata lui HRistos in sufletele noastre moarte, care incepe in momentul convertirii si nu se mai termina niciodata.

2.Atat la nasterea Domnului Isus cat si la invierea Sa, ingerii sunt prezenti si au o misiune speciala.

La ambele evenimente au fost martori si vestitori ingerii – mesagerii ceresti au anunat atat nasterea cat si invierea Domnului Isus. Ingerii au fost implicati in evenimentul nasterii. Ingerul Gavril a venit la Maria si a anuntat-o; ingerul l-a instiintat pe Iosif. Ingerii s-au aratat pastorilor pe campia Betleemului si au vestit nasterea Mantuitorului. Ingerii au anuntat si inverea Domnului Isus. “Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s’a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra dela usa mormantului si a sezut pe ea. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.” Mt.28: 2, 3. Ingerul acesta a avut rol de usier. La biserica avem si usieri,si asa cum le spune si numele, rolul usierilor este sa stea la usa, sa deschida usa, sa salute, sa dea un bun venit celor celor ce intra, sa ghideze pe cei ce intra, in special pe vizitatori spre un loc in adunare. Responsabilul din fatza este pastorul, responsabilul din spate este usierul. In cazul ingerului dela mormant, el era si usier si predicator. El a tinut prima predica de inviere: “Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;” Mt. 28: 5,6.

Ingerii n-au intervenit decat in situatiile cu totul si cu totul speciale aceste doua evenimente sunt evenimentele pivotale in care ingerii sunt trimisi din cer sa duca vestea lor oamenilor de pe pamant. Insa ingerii sunt mesageri temporari, ei odata ce duc vestea oamenilor descarca aceasta repsonsabilitate asupra celor ce au auzit vestea, si oamenii devin mesagerii permanenti. La nasterea Domnului, ingerii au dus vestea pastorilor, si pastorii au devenit ei insisi mesagerii: “Dup ace L-au vazut, au istoristi ce li se spunese despre Prunc. Toti ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau pastorii.” Lc. 2: 17, 18.  La invierea Domnului ingerii au dus vestea femeilor, si femeile au devenit ele insisi mesagerii invierii pt ucenici -“…si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ce El merge inainatea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta.” Mt. 28: 7. Ingerii au fost mesageri temporari insa noi suntem chemati sa fim mesagerii permanenti ai lui Hristos – in fiecare zi, in fiecare loc, in fiecare situatie.

3. Nasterea este importanta pentrua ca scoate in evidenta natura Sa umana, invierea este importanta pt ca scoate in evidenta natura Sa divina.

Nasterea evidentiaza natura umana a lui Hristos. Hristos a s-a nascut intre oameni pentru ca a devenit uman.  Cata vreme martorii inverii erau inca in viata in primul secol a fost oameni care au tagaduit nu divinitatea lui Hristos ci umanitatea Lui (1Ioan 4: 1-4).

Invierea evidentiaza natura divina a lui Hristos. “…dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor.”v.3.  Invierea din morti este dovada suprema ca Isus Hristos este divin. Cand scepticii n-au s-au lasat convinsi de minunile Domnului Isus, ei au cerut un super-semn care sa valideze identiatea Lui divina. Domnul Isus le spune despre ‘semnul proorocului Iona’ adica invierea din morti.

Domnul Isus a avut o dubla identitate si intr-un fel avem si noi o dubla identiate – suntem atat pamateni cat si ceresti. Avem o dubla cetatenie – ca oameni avem vulnerabilitati umane (nevoi fizice, emotionale, slabiciuni, boli, moarte) insa ca fii ai lui Dumnezeu noi manifestam trasaturile de character ale Tatalui noastru ceresc; de aceea Aostolul Pavel vorbeste omul de afara si omul dinauntru: “De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostrum de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi.” 2Cor. 4: 16. Deci in trecerea timpului partea noastra fizica se degenereaza, insa partea noastra spirituala se regenereaza. Lumea pune accentul pe lucurile care se vad, noi trebuie sa punem accentul pe lucrurile care nu izbesc ochii, noi suntem chemati sa investim in cele ce nu se vad acum, dar sunt vesnice.

4. Nasterea din feciora este operata de puterea Duhului Sfant si invierea din morti este operata de puterea Duhului Sfant.

Duhul Sfant produce trupul lui Mesia in pantecele fecioarei. “Ingerul i-a raspuns: ‘Duhul Sfant Se va pogora peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Lc. 1:35. “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s’a zamislit in ea, este dela Duhul Sfant.” Mt.1:20.

Duhul Sfant care s-a plimbat la creatie peste ape si-a energizat creatia dandu-I viata, a fost acelasi Duh care a energizat pantecele fecioarei si a produs trupul Mantuitorului, fara sa fie nevoie de interventia vreunui barbat. Asa cum trupul lui Adam a fost creat din tarana si nu procreat, Duhul lui Dumnezeu a creat trupul celui de-al doilea Adam din celulele fecioarei si n-a fost procreat.

Acelasi Duh Sfant care a produs trupul lui Hristos in pantecele fecioarei, il si inviaza din morti;  “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din  morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Rom. 8:11. Cel ce a iesit prin puterea dumnezeiasca din pantecele unei fecioarei, iese prin putere dumnezeiasca din pantecele pamantului si din legaturile mortii.

Duhul Sfant a facut nasterea noastra din nou si invierea noastra din morti. Am fost nascuti prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant, am fost inviati prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant.

5. Nasterea arata autoritatea lui Dumnezeu peste material, Invierea arata autoritatea lui Dumnezeu peste domeniul spiritual.

Prima este modul de accesare a lui Hristos a vietii pe pamant, a doua modul de accesare a vietii in domeniul spiritual si ceresc. Nasterea ‘materializeaza’ spiritualul –  (da un trup material identiatii spirituale a Fiului lui Dumnezeu.) Numai creaturile pamantesti au o parte materiala, adica trupul pentru ca este facut din materialul planetei pe care traim. Suntem pamanteni nu numai pentru ca traim pe pamant ci si pt ca suntem facuti din pamant. In eternintate Hristos n-a avut un trup de carne si oase, pt ca Dumnezeu este spirit…si cerul este un domeniu spiritual, adica de o categorie diferita cele in care noi existam aici pe pamant.

Invierea “spiritualizeaza” materialul. Trupul Sau a fost material dar a deveint spiritual, a capatat proprietati spirituale, adica nu mai era supus legilor la care e supusa materia. Cu acest trup a iesti din mormanat inainte de deschiderea mormantului, inainte ca piatra sa fie data la o parte. Cu acest trup a intrat in casa in care ucenicii erau cu usiele inchise, baricadati, de frica iudeilor, Domnul a aparut in prezenta lor. Cu acest trup Domnul Isus a aparut celor doi in drum spre Emaus si dupa ce-a ajuns cu ei la desinatia lor, la cina L-au recunoscut si El s-a facut nevazut, a disparut din prezenta lor. Cu acest trup inviat spiritualizat El a invins gravitatia si s-a-naltat la cer.

Ambele evenimente demonstreaza autoritatea absoluta a lui Dumnezeu atat asupra spiritualului cat si asupta materialului. Dumnezeu patroneaza ambele domneii – asta ne da incredere, ca Dumnezeul nostru este stapan si peste duhul nostrum si peste trupul nostru.  Dumnezeu nu este interesat doar in aspectele pe care noi le numim ‘spirituale’ ci e interesat si in modul cum lucram, si in modul cum cheltuim banii, si in modul cum ne relaxam, etc.

6. Nasterea arata umilinta Sa, invierea arata Gloria Sa.

Nasterea ne arata portretul gingasiei, invierea portretul grandorii.

Hristos S-a coborat in lumea mortii prin nastere.  –un copilas dragalas, gingas si vulnerabil. Hrisos S-a inatat biruitor peste moarte prin inviere. –un razboinic biruitor si invincibil. “De aceea este zis: ‘S’a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.’ Si acest: ‘S-a suit’, ce insemneaza decat ca inainate Se pogorase in partile mai de jos ale pamantului? Cel ce S’a pogorat, este acelas cu acel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca sa umple toate lucurile.” Efes. 4: 8-10.

In nastere El se face minuscul prin inviere ne-arata ca este magnific. In nasterea se vede cat de vulnerabil se face El, in inviere se vede cat de victorios este El. Invatam de aici modul cum Hristos a impletit gingasia cu grandoarea, trebuie sa stim sa ne facem mici cum s-a facut El prin nastere, si in acelasi timp trebuie sa invatam sa fim luptatori bravi, si victoriosi, cum s-a facut El prin inviere. Cu semenii care au nevoie de noi trebuie sa fim plini de gingasie, insa cand ne confruntam cu ispita, si ispititorul trebuie sa fim categorici, bravi, curajosi, fermi, ofensivi, neclintiti, victoriosi. (nu invers… vulnerabil in fatza ispitei, si agresiv cu cei mai slabi …)

7. Nasterea este punctul de plecare, invierea este linia de sosire.

Domnul Isus este Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica Cel ce incepe si cel ce sfarseste procesul mantuirii. Hristos a avut o nastere unica, a avut o viata unica, a avut o moarte unica si a avut o inviere unica. Prima profetie mesianica o face Dumnezeu cand da verdictul impotriva sarpelui la excomunicarea omului din Eden: “Vrasmasie voi une intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Genesa 3: 15  Prin nasterea Fiul lui Dumnezeu devine samanta femeii, iar prin inviere El zdrobste capul sarpelui. Nasterea implineste prima parte a acesti profeti mesianice pentru ca Hristos devine prin nastere ‘samanta femeii’, invierea implineste a doua parte a acestei profetii pt ca Hristos in invierea Sa opereaza ‘zdrobirea capului’ sarpelui. El este vrednic de ascultare totala si de adorare sincera.

Pentru noi nasterea din nou este punctual de plecare, adica startul vietii spirituale pe care ne-a dat-o Hristos, insa invierea din morti la a doua Sa venire va fi punctual de sosire in totala si finala implinire a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu pentru noi.

Pastor Florin Vancea

Biserica Baptista Romana “New Life”, Hollywood FL, USA

http://www.baptisti-arad.ro/articole/nasterea-si-invierea-domnului-isus-hristos-

Muntele Templului: cui și cât a plătit împăratul David pentru el

download - Copie

ANASTASIA FILAT02 IUNIE 2018 RĂSPUNSURI DIN BIBLIE 

Întrebare:

Am o nelămurire cu privire la două versete din Biblie (2 Samuel 24:24 și 1 Cronici 21:25). Iată întrebările mele :

  1. În aceste două texte este vorba despre același eveniment?
  2. Dacă da, atunci de ce sunt două nume pentru aceeași persoana?(Ornan şi Aravna).
  3. Dacă este vorba despre același eveniment, de ce într-un loc este suma de 50 de sicli de argint și în celălalt loc este 600 de sicli de aur?

Contextul ambelor capitole arată că este vorba despre unul și același eveniment. Confuzia apare din cauza numelui persoanei de la care împăratul David a cumpărat pământul și a sumei achitate. Să analizăm fiecare situație în parte.

De la cine a cumpărat împăratul David Muntele Templului (Muntele Moria)

La 2 Samuel 24 scrie că David a cumpărat aria de la Aravna, Iebusitul:

În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.” (2 Samuel 24:18)

Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. (2 Samuel 24:24)

Iar la 1 Cronici scrie că împăratul David a cumpărat locul ariei de la Ornan, iebusitul:

Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul. (1 Cronici 21:18)

Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. (1 Cronici 21:25)

În ambele cazuri este vorba despre procurarea unei arii și despre un proprietar iebusit. Chiar dacă în limba română găsim scris două nume diferite în aceste două texte, totuși ele nu sunt prea diferite în original (în limba ebraică). De exemplu, în limba rusă în ambele texte numele este identic: Orna. Este o eroare de traducere ca și în cazul numelui împăratului Babilonului, care a cucerit Ierusalimul pe vremea lui Daniel. În traducerea Cornilescu numele împăratului este tradus „Nebucadnețar”, iar în traducerea ortodoxă – Nabucodonosor. Când este vorba de nume, să nu uităm că în scrierea limbii ebraice vechi nu există vocale: ele sunt intuite în dependență de context. O altă problemă este faptul că cărțile Samuel și Cronici au fost scrise la un interval de aproximativ jumătate de mileniu. Se pare că variația „Aravna” și „Ornan” este ceva de genul „Mihai” și „Mihail” sau „Colea” și „Nicolai”.

Cât a achitat împăratul David pentru Muntele Templului (Muntele Moria)

A doua întrebare ține de suma care a fost achitată pentru procurarea acestui teritoriu. Diferența între sume este esențială: la 2 Samuel 24:24 scrie că David a achitat o sumă de cincizeci sicli de argint, iar la 1 Cronici 21:25 scrie că a dat 600 sicli de aur. Pentru a clarifica această nedumerire, este important să înțelegem când au fost scrise aceste cărți. Cărțile 1 și 2 Samuel au fost scrise de către prorocii Samuel, Gad și Natan (cum găsim scris la 1 Cronici 29:29) pe măsură ce se întâmplau evenimentele, iar cărțile 1 și 2 Cronici au fost scrise la un interval de aproximativ 500 de ani ca o retrospectivă a istoriei poporului Israel scrisă pentru iudeii întorși din robia Babilonului. Deci, carțile 1 și 2 Cronici ne oferă o informație mai complexă a evenimentelor. Astfel, la 2 Samuel 24:24 ni se spune că împăratul David a achitat cincizeci sicli de argint pentru arie și boi, iar la 1 Cronici 21:25 scrie că David a achitat 600 sicli de aur pentru locul ariei.

…Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. (2 Samuel 24:24b)

Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. (1 Cronici 21:25)

Aria este o suprafață netedă și bătătorită unde se treieră cerealele. De obicei, aceasta nu este o suprafață mare. Cercetătorii Bibliei sunt de părerea că la 2 Samuel 24:24 autorul scrie despre prima sumă dată de împăratul David lui Ornan, iebusitul, nemijlocit pentru arie și boi, iar la 1 Cronici 21:25 cronicarul face referință la suma integrală achitată de David pentru muntele Templului (muntele Moria), adică pentru locul ariei. Astfel, David a procurat nu doar aria, ci și muntele Moria (sau muntele Templului) pe care mai târziu fiul său Solomon a construit Casa Domnului sau Templul:

Solomon a început să înalțe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatal său, și pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul. (2 Cronici 3:1)

Concluzie:

  1. Aravna și Ornan sunt două nume folosite pentru iebusitul de la care a cumpărat împăratul David aria de pe muntele Moria, cunoscut acum ca și muntele Templului, fiindcă anume pe acest munte mai târziu fiul său Solomon a zidit Templul lui Dumnezeu.
  2. Suma de cincizeci de sicli de argint a fost achitată pentru arie și boi, iar suma de 600 sicli de aur a fost achitată pentru muntele Moria (sau Muntele Templului). Astfel, pretențiile Israeliților asupra muntelui Templului (muntele Moria)sunt întemeiate: împăratul David a cumpărat acest loc cu preț de aur.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/muntele-templului-cui-si-cat-a-platit-imparatul-david-pentru-el/

Mulțumirea – Rezultatul Unei Inimi Care Se Sprijină Pe Dumnezeu!

download - Copie

Adăugat de Arise For Christ  14 Aug 2017 <a\ class=”ng-binding” style=”box-sizing: border-box;”>Devoționale</a\>

Străbat cu paşi grăbiţi supermarketul, lăsându-mi gândul să hoinărească prin istoricul zilei, când deodată un ţipăt strident întrerupe brusc conexiunea miilor de gânduri. Mă uit în dreapta mea şi dau cu ochii de o față pe cât de mică pe atât de furioasă, pe obrazul căreia curgea şiroaie de lacrimi. Un băieţel dorea un trenuleţ în loc de maşinuţa ce o primise. Aşa de mare îi era nemulţumirea încât mămica lui nu reuşea nicicum să-l oprească din plâns. M-am gândit că există atât de mulţi copii care şi-ar dori măcar o maşinuţă din hârtie şi nu o au, pe când noi suntem aşa de nemulţumiţi de ceea ce avem sau primim.

Nemulţumirea este ‘doamna’ cea mai întâlnită în zilele noastre, o întâlnim de cum ieșim din casă. O vedem la şoferii care aşteaptă la cozi interminabile și semafoare roșii, în autobuze, când oamenii își dau coate ca să prindă loc, în magazine, când oamenii dau nerăbdători din picior, poate, poate o să observe vânzătoarea și o să se miște mai repede. Lista ar putea continua la nesfârșit, de la partenerul de viață pe care ni-l alegem cu drag, dar care acum parcă face totul pe dos, la copii, carieră, mașină, casă, felul în care arătăm, prieteni, etc. Nemulțumire la tot pasul; tot timpul ne dorim altceva decât ceea ce avem, tot timpul vrem să fim altceva și parcă nimic nu ne mulțumește.

Nemulțumiți de noi înșine și de cei din jur, nemulțumiți de darurile pe care Dumnezeu le lasă din belșug asupra noastră, nemulțumiți de ceea avem, dar nemulțumiți și de ceea ce nu avem!

Îmi aduc aminte cu plăcere de cartea care mi-a schimbat adolescenţa: “Secretul Mulțumirii” de Harriet Lummi Smith, pe care o recomand tuturor oamenilor care au uitat să se bucure de lucrurile mărunte din viață. Pollyana, micuța orfană din poveste, și-a dorit tare mult o păpușă cadou de crăciun, în schimb a primit o pereche de cârje. Reacția ei – “waaw e minunat că nu am nevoie de o pereche de cârje și sunt mulțumitoare că sunt sănătoasă!” Să poți mulțumi chiar și pentru o pereche de cârje când nici măcar nu ai nevoie de ele și tot ce-ți doreai din toata inima era o simplă păpușă?

O inima nemulțumitoare ne face oameni reci, ursuzi. Am uitat să ne bucurăm de lucrurile mărunte ale vieții, de ceea ce ne înconjoară. Tânjim mereu după mai mult și uităm să mulțumim pentru ceea ce avem. În Efeseni 5:20 spune: “Mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” Ce înseamnă “toate lucrurile”? Toate înseamnă și cele mari, dar și cele mai mărunte și neînsemnate lucruri din viața noastră. Când ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu că poți mirosi o floare sau că poți înghiți și astfel te poți hrăni? Când ai spus ultima dată “Tată, mulțumesc că pot zâmbi”? Niciodată n-am înțeles de ce trebuie să așteptăm să fim trecuți prin încercări ca să învățăm ce înseamnă cu adevărat mulțumirea. De ce trebuie să pierdem un părinte ca să-l putem prețui pe celălalt, de ce trebuie să fim bolnavi ca să prețuim sănătatea, de ce trebuie să trecem prin lipsuri ca să putem aprecia ceea ce avem?

Îmi doresc să putem privi în fiecare dimineață cu mulțumire că ne putem ridica din pat și ne putem trăi viața într-o țară în care domnește pacea și-mi doresc ca în fiecare seară să putem privi înapoi cu recunoștință pentru tot ceea ce am reușit să facem și pentru tot ceea ce am primit în ziua respectivă.

Gândește-te puțin la viața ta, poate tu ești nemulțumit că trebuie să faci curat în atâtea camere, dar sunt unii care nu au nici măcar o cameră unde să-și odihnească capul, poate grija părtinților te obosește, dar ce n-ar da un orfan să-și strângă măcar o dată părintele în brațe; poate rutina aceluiaș servici te enervează, însă sunt mii de oameni care își caută un loc de muncă…sau poate că nu-ți ajung banii să mergi la film, pe când alții nu au bani nici măcar pentru o pâine…ești nemulțumită de copii tăi? – sunt mii de cupluri care și-ar dori măcar un copil…și lista poate continua.

Faptul că avem mult mai mult decât avem nevoie este doar meritul lui Dumnezeu, este doar bunătatea Lui nemărginită față de noi, niște făpturi atât de mici și neînsemnate.

Putem fii mulțumitori chiar și în suferință? Apostolul Pavel ne dă răspunsul în Filipeni 4:11-13 “…căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte”

Atunci când treci prin încercări și suferințe ai două opțiuni, fie privești partea plină a paharului și-ți pui toată încrederea în Dumnezeu știind că “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28), fie privești partea goală și te plângi tot timpul, iar pe deasupra lași sufletul să fie cuprins de sentimente pline de frustrare, negativitate, respingere, depresie.

Mulțumirea vine atunci când înțelegem că ceea ce are Dumnezeu pregătit pentru noi este mult mai bun decât ceea ce ne dorim noi.

Trăiește din plin ceea ce este bun din fiecare moment și vei vedea schimbarea din viața ta!

Luminița Marinescu

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/multumirea-rezultatul-unei-inimi-care-se-sprijina-pe-dumnezeu&#8211;