Apocalipsa 15 – Motivația mâniei Mielului

Inițial publicat pe Explicații la Biblie:
Acesta este cel mai scurt capitol din Apocalipsa. Scopul lui este să arate motivele dezlănțuirii mâniei lui Dumnezeu asupra pământului, așa cum le vom vedea în revărsarea celor șapte potire din capitolul șaisprezece. Ele fac parte din perioada celei de a șaptea trâmbiță cu care se va…

Moraru Gavrilă 1898 – 1965, din Cermei

Acum 9h

Fratele Moraru Gavrilă s-a născut în ziua de 28 februarie 1898 în localitatea Cermei, județul Arad. Părinții se numeau Găvrilă și Maria, de naționalitate română.

În anul 1920 este încorporat de Centrul de recrutare Cluj, la Compania 6 sanitară, rămânând la vatră cu gradul de sergent.

 În anul 1922 aude Evanghelia, într-o seară de evanghelizare din cartierul Mănăștur din Cluj și ia decizia să fie botezat  în orașul Cluj, fiind botezat de către fratele păstor Pop Karol.

În ziua de 11 august 1928 se căsătorește cu sora Ana, născută Cornea, care era la Școala de Fete din București. Căsătoria religioasă este ținută la Biserica Creștină  Baptistă din Cluj Mănăștur, de către frații păstori: Ioan Dan şi Vasile Toderaș.  Domnul le dă patru copii: Elvira născută în 1929 în localitatea Cermei, Bloudiva (așa am înțeles) 1930 la Timișoara, Gheorghe 1932 la Șiria și Augustin 1935 la Cluj.

În anul 1928 termină 4 ani la Seminarul Teologic Baptist din București, promoția a III- a.

În anul 1928 fratele Moraru Gavrilă este ordinat de către frații: Ioan Popa președintele Uniunii Baptiste și Avram Oală, păstorul din Gurba, pentru Biserica Creștină Baptistă din Cermei, înființată în anul 1900.

A lucrat în cercul de biserici Cermei 1927-1930, Pâncota – Mişca 1930-1933, Șiria 1932-1934. Fiindcă biserica nu-i putea asigura salar, fratele muncea cu ziua la frații mai înstăriți din biserică.

În anul 1934 s-a mutata la Cluj, dar aici nu a lucrat ca păstor, ci a fost activ la școala biblică, unde avea un dar deosebit de la Domnul pentru a preda și era o mare plăcere să-l asculți. Aici, la Cluj, face o școală de laboranți și  lucrează la Institutul Pasteur, unde contribuie la dezvoltarea Institutului prin mai multe invenții.

Fratele a avut şi o implicare activă în cadrul Uniunii Tineretului Baptist, fiind vicepreședinte şi în cadrul Comunității Baptiste de Cluj, fiind secretar.

După o viață în care a fost foarte activ pe ogorul Evangheliei, la vârsta de 66 de ani, în anul 1964 este chemat acasă de Stăpânul său pe care l-a slujit cu mare credincioșie.

A fost un bun organizator şi conducea cu o deosebită măiestrie ora biblică. Fratele Moraru Gavrilă a fost un om de înaltă ținută morală și spirituală, un exemplu de credințiă pentru cei din jur.

Surse:

Lidia Căpușan

Stoica Daniel

Arhive

Glasul Tineretului Baptist

1927 pe când erau studenți

MARTORI ÎN VREMURI GRELE

download - Copie

sarbu

”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1)

Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus cu privire la zilele de la sfârșit. În modul cel mai simplu și pe înțelesul tuturor Scriptura declară că în aceste zile:vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1). Ciudat este faptul că într-o lume unde progresul tehnic este fără egal, iar omenirea este deschisă și fără bariere oamenii în loc s-o ducă mai bine o duc tot mai rău. Ca un paradox al istoriei asistăm la zile în care veștile rele inundă 24/7 știrile din media și ne fac să ne cutremurăm la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Se pare ca lumea este scăpată de sub control și plutește în derivă fără direcție și fără scop. Ideologia postmodernă l-a scos pe Dumnezeu din ecuație, iar Adevărul absolut a fot redus la ”adevăruri” mărunte. Toți au dreptate și fiecare pretinde că ceea ce știe el reprezintă adevărul. Dar să nu uităm ce spune poetul: ”Picătură-n marea vremii / Nu contează crezul tău. / Adevăru-I neschimbabil, / Vrei, nu vrei e Dumnezeu!” (Poet anonim). Iată de ce Biblia rămâne singura sursă de încredere și încurajare atunci:”când se surpă temeliile” (Ps.11:3), motiv pentru care te invit să faci cunoștință cu câțiva ”martori” ai vremurilor de la sfârșit și să înțelegi mărturia lor cu privire la zilele care le parcurgem.

1.OameniiNu orice fel de oameni, ci oamenii din adunări, cei care se laudă că sunt credincioși și că merg pe urmele Mântuitorului. Când bătrânul Pavel scrie lui Timotei, el îl face atent asupra a ceea ce se întâmplă ”înăuntru” nu ”în afară.” Nici un comentariu nu poate înlocui descrierea Scripturii despre oamenii zilelor de la urmă: ”iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;” (2Tim.3:2-4). Oameni care umplu la refuz bisericile dar sunt marcați de un materialism exagerat care generează hedonism și narcisism. Sunt centrați în ei înșiși; egoiști și egocentriști. Ei reprezintă ”centrul lumii” și toate se învârt în jurul lor. Din punct de vedere spiritual sunt ușori ca pleava: ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea … care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” Recomandarea Cuvântului lui Dumnezeu vizavi de astfel de oameni este: ”Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Tim.3:5,7).Sunt foarte periculoși deoarece: ”schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.” (Iuda v4). Tabloul acestor oameni din zilele de la urmă este sumbru și cutremurător. Îi găsești nonstop pe Facebook și în social media deoarece: ”batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.” (Iuda v10).Ca imaginea să fie completă, Iuda, fratele Domnului Isus continuă descrierea și explică adevărata identitate a acestor oameni: ”sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda v16). Nu-i așa că e ceva comun cu ceea ce se întâmplă în jurul tău? Poate chiar în adunarea la care mergi. Fă bine și înțelege că ei sunt exponenții vremurilor grele de la sfârșit. Ei transmit un mesaj fără să-și dea seama. Iar mesajul este clar: Domnul Isus revine să facă dreptate aleșilor Săi. Ce trist va fi în ziua aceea că asemenea oameni vor fi osândiți în loc să fie salvați. Dumnezeu se uită la tine chiar acum și vrea să te binecuvinteze ca să ai parte de întâlnirea cu El în glorie. Șterge-te la ochi și pornește pe urmele Lui!

2.EvenimenteleOamenii generează evenimente, iar acestea însumate scriu istoria. O istorie care este orchestrată în final de Cel ce șade pe tronul Universului. Întotdeauna au fost întâmplări care au influențat omenirea dar Scriptura subliniază că zilele sfârșitului vor fi marcate de evenimente și situații speciale: ”Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii;” Evenimente de felul acesta vor fi acompaniate de cataclisme și catastrofe naturale, foamete și epidemii: pe alocuri, vor mari fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.” (Luca 21:11). Când asemenea stări au loc se vor găsi oameni care să pescuiască în ape tulburi și să genereze confuzie în poporul lui Dumnezeu. Fii atent la avertizarea Domnului Isus:“Vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: “Eu sunt Hristosul”, şi “Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.” (Luca 21:8). Privește doar la criza refugiaților și vei înțelege vremurile contemporane nouă.  Christoși falși, întemeietori de religii fără fundament biblic, închinarea la Satana, sodomia și pornografia, apostazia și încercarea Papei de a aduce sub umbrela Vaticanului toate religiile mari ale lumii, provocări ale guvernanților de a schimba cursul istoriei, persecuția și masacrarea creștinilor precum și multe alte asemenea evenimente marchează și provoacă existența noastră de copii ai lui Dumnezeu în fiecare zi. În adunarea în care slujesc Dumnezeu ne-a dat viziunea să consolidăm biserica în Cuvânt ca și când am rămâne încă o mie de ani pe pământ (asta facem în fiecare duminică dimineața) dar și să pregătim sfinții pentru întâlnirea cu Domnul Isus ca și când asta s-ar întâmpla în următoarele cinci minute. (Asta facem duminică seara. Vezi: http://www.newliferomanianchurch.com/resurse/video/).Studiază și urmărește cum se împlinește Biblia în paralel cu ceea ce auzi și vezi în media și la televiziunile de știri și vei înțelege la cât este ora pe ceasornicul lui Dumnezeu. Apoi, pune-ți viața în rânduială! Se apropie izbavirea!

3.IsraelulEste barometrul lui Dumnezeu în istorie. Fii atent la avertizarea Scripturii privind vremurile grele de la sfârșit vizavi de Israel: ”să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28). Dumnezeu are pregătite lucruri unice care se vor întâmpla și vor marca revenirea Mântuitorului. Chiar acum unele se petrec sub ochii noștri dar numai cei ce vor fi atenți la mesajul Scripturii vor înțelege mersul lor. Vorbind despre revenirea Lui, Domnul Isus marchează istoria oprindu-se la poporul ales când explică starea smochinului: ”Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:28-31).Smochinul este simbolul Israelului în Biblie. Sub privirile noastre se împlinesc profețiile cu privire la ”națiunea lui Dumnezeu.” Nu este timpul și locul să comentăm detaliile. Dar nu putem fi indiferenți la ceea ce se întâmpă zilnic în Orientul Apropiat (Israel în particular). Este un strigăt care are un singur mesaj: ”Vine Domnul!” Adăugați și strigătul istoriei, al naturii, al Bisericii și veți avea tabloul complet. Pentru oamenii fără Dumnezeu vremurile vor fi tot mai grele. Pentru copiii Lui se apropie izbavirea. Iată ce ne recomandă să facem chiar El, Cel ce vine: ”Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.” (Marcu 13:35-36). Asta e tot. Privește la oameni și la evenimentele care se derulează sub ochii tăi. Apoi, uită-te la ”smochin.” Nu există decât o singură concluzie: ” Domnul nostru vine!” Poetul te întreabă: ”Unde vei fi în veșnicii, / Tu ce de Domnul ești creat? / Unde vei fi în veșnicii, / El suflet viu Ți-a însuflat. / Răspunde azi! Răspunde azi! / Unde vei fi în veșnicii? (C.Ev.#703). Dumnezeu așteaptă răspunsul tău chiar acum!

RUGĂCIUNE

“Străjerule, cât mai este din noapte?” “Străjerule, ”mai este mult din noapte?” (Isaia 21:11)

Mihai Sarbu

MARTORI ÎN VREMURI GRELE

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/martori-in-vremuri-grele/

Martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus (Apocalipsa 20:4)

download - Copie

ANASTASIA FILAT 11 NOIEMBRIE 2017  DOCTRINĂ  

Întrebare:

Am o nedumerire legată de semnul fiarei pe frunte și pe mână, despre care se vehiculează foarte mult că este un semn al sfârșitului. Întrebarea mea este legată de faptul că în Apocalipsa 20:4-5 scrie: “Și am văzut niște scaune de domnie și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” Vor fi printre ei toți creștinii care au trăit  de-a lungul veacurilor sau numai cei din vremea sfârșitului când se va arăta Antihristul? Eu cred că toți adevărații creștini care au murit și mor chiar în zilele noastre, când încă nu-l vedem pe Antihrist cu semnul lui, trebuie să aibă această caracteristică să nu aibă pe frunte și pe mână acest semn. A avea semnul pe frunte înseamnă să gândești în felul lumii (o potrivire chipului veacului acestuia) și pe mână înseamnă să nu acționezi ca lumea. Altfel eu nu înțeleg din capitolul 20 când vor învia cei morți în Hristos de-a lungul timpului. Am ascultat pe internet o predică de a lui Beni Faragau pe această temă și spunea în acest fel cum și eu gândesc: adică totdeauna de-a lungul timpului acest principiu a funcționat numai că în alte forme. De exemplu, în epoca romană te lepădai de Hristos print-un gest în care vărsai o picătură de băutură în cinstea Cezarului considerat atunci zeu și erai liber să pleci acasă. Aș dori să aflu cum înțelegeți dumneavoastră acest lucru în lumina Bibliei. Vă mulțumesc.

Conceptul cum că semnul fiarei pe frunte ar înseamnă o gândire lumească, iar semnul fiarei pe mână ar însemna a acționa în felul lumii sună interesant, dar este lipsit de logică, chiar dacă la prima vedere s-ar părea că este logic. De ce? Pentru că acțiunile omului sunt potrivite cu felul lui de gândire. Domnul Isus a spus că toate păcatele ies din inima (gândirea) omului. Deci, nu putem separa felul de gândire de felul de acțiune, iar la Apocalipsa 13:16 scrie că oamenii vor primi semnul fiarei pe frunte sau pe mână:

Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalispa 13:16-17)

Nu putem spune că unii oameni vor avea o gândire lumească și alții vor acționa în felul lumii. Aceasta a fost doar o scurtă introducere în subiect. Acum să vedem ce are de spus Biblia cu privire la cele de mai sus. Eu am evidențiat trei subiecte care trebuie clarificate:

  1. Ce este semnul fiarei?
  2. Când vor învia cei adormiți în Hristos?
  3. Cine sunt sufletele judecate și apoi înviate în Apocalipsa 20:4?

Fiindcă întrebarea este cu privire la semnul fiarei, voi lăsa acest subiect la urmă. Voi începe cu soarta celor adormiți în Hristos.

Când vor învia cei adormiți în Hristos?

Într-adevăr, în capitolul 20 din Apocalipsa nu găsim scris despre învierea celor adormiți în Hristos și nu avem cum să găsim, fiindcă evenimentele descrise în Apocalipsa 20 au loc după a doua venire a Domnului Isus pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani. Dacă ne întoarcem la capitolul 19, înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, în cer este anunțată nunta Mielului și soția Lui (Biserica) este pregătită și Îl urmează pe Domnul Isus din cer pe pământ. Aceasta înseamnă că răpirea Bisericii a avut loc mai înainte.

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in supțire, strălucitor, și curat”. (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) … Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat.(Apocalipsa 19:7-8, 11-14)

Potrivit cu textul de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 cei adormiți în Hristos vor învia la răpirea Bisericii:

Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:13-18)

Deci, creștinii martirizați pentru credința lor în Domnul Isus de-a lungul veacurilor până la răpirea Bisericii nu pot fi parte din grupul sufletelor, care vor fi judecate la a doua venire a Domnului Isus.

Cine sunt martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus în Apocalipsa 20:4?

Potrivit cu textul de la Apocalipsa 20:4, martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus sunt martirii din perioada activității fiarei. Ei au ratat șansa de a fi mântuiți de „mânia viitoare” prin credință în Domnul Isus și au rămas pe pământ pentru perioada activității fiarei (antihristului).

Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat, și au împărățit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20:4)

Din acest text aflăm următoarele despre ei:

– au mărturisit pe Domnul Isus și Cuvântul lui Dumnezeu (nu sunt sfinții de până la Hristos, din perioada Vechiului Legământ)

– nu s-au închinat fiarei și icoanei ei (au trăit în perioada activității fiarei, când locuitorii pământului, la indicațiile prorocului mincinos, făcuseră deja icoana fiarei)

– nu au primit semnul fiarei

Toate aceste criterii, care îi descriu pe martiri, care vor învia după a doua venire a Domnului Isus pe pământ, demonstrează că aceștia sunt martirii din perioada activității fiarei (antihristului), care va activa timp de 42 luni înainte de a doua venire a Domnului Isus.

Ce este semnul fiarei?

Despre semnul fiarei găsim scris la Apocalipsa 13. Potrivit acestui text, semnul acesta va fi introdus de fiara a doua, care își va începe activitatea după ce se va descoperi fiara întâi (antihristul). Potrivit acestui capitol, fiara a doua (prorocul mincinos) va face tot posibilul ca toți locuitorii pământului să se închine fiarei dintâi (antihristului).

Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13:11-17)

Conform acestui text, fiara a doua și-a realizat scopul prin trei căi:

  1. semnele  pe care le făcea (minuni)
  2. a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei și, apoi, a dat suflare icoanei ca icoana să vorbească  și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei,
  3. a făcut ca toți: mici și mari, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta.

Deci, semnul fiarei va fi aplicat în perioada de activitate a fiarei întâi, adică a antihristului, care va dura 42 de luni:

I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni. (Apocalipsa 13:5)

Atât fiara întâi, cât și fiara a doua vor fi omorâte la a doua venire a Domnului Isus, adică înainte de judecata descrisă la Apocalipsa 20:4):

Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. (Apocalipsa 19:20)

În concluzie,  putem spune că semnul fiarei nu este un fel de gândire sau un fel de a acționa și martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus nu sunt creștinii martirizați de-a lungul veacurilor.

Recent am scris un articol în care am dat mai multe detalii despre semnul fiarei.

Vreau să vă recomand un articol în care am selectat articolele profetice ce țin de vremea sfârșitului.

https://moldovacrestina.md/martirii-inviati-la-a-doua-venire-a-domnului-isus-apocalipsa-20-4/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/martirii-inviati-la-a-doua-venire-a-domnului-isus-apocalipsa-204/

Maria Magdalena

download - Copie

Emil Constantinescu       Evanghelizare

Intre femeile care au asistat la rastignirea Domnului Hristos, care au fost martore ale chinurilor Lui de pe Golgota, a fost si Maria Magdalena.

Din evanghelii vedem ca ea n-a fost numai martora rastignirii Domnului Hristos, ci a fost si martora coborarii trupului Lui de pe cruce de catre Iosif din Arimateea si Nicodim, pentru a fi ingropat. In legatura cu aceasta, iata ce citim in Matei 27: “Spre seara a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era si el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit sa i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a infasurat in niste panza curata de in si l-a pus intr-un mormant nou, al lui insusi, pe care-l sapase in stanca. Apoi a pravalit o piatra mare la usa mormantului si a plecat. Maria Magdalena si cealalta Marie erau acolo si sedeau in fata mormantului.

In imprejurarea aceasta Maria Magdalena se arata puternic atasata sufleteste de Domnul Hristos: gandul ei era numai la El; ceea ce se petrecea cu El, pe ea o interesa mult. De aceea, ea urmareste de aproape tot ceea ce se petrecea cu Domnul Hristos, si aceasta nu ca un observator rece, ci cu o inima calda, care simtea intr-adevar impreuna cu El. Caci, dupa ce Domnul Hristos a fost inmormantat, la sfarsitul zilei sbatului ea nu poate sta acasa, ci se duce sa-I vada mormantul. Asa fac de altfel si in zilele noastre multe persoane carora le-a murit cineva scump: se duc la mormant cu flori si acolo stau in tacere sau varsa lacrimi, aducandu-si aminte de fiinta draga de care s-au despartit.

Iata ce citim la Matei 28.1 in legatura cu vizitarea mormantului Domnului: “La sfarsitul zilei sabatului, cand incepea sa se lumineze in spre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.

Negresit, acolo, la mormant, Maria va fi vazut si piatra asezata deasupra mormantului. Plecand de acolo, s-a dus sa cumpere miresme, pentru ca, dupa obiceiul iudaic, sa unga cu ele trupul Domnului Isus.

Iata ce ne istoriseste in privinta aceasta evanghelistul Ioan in capitolul 20: “In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant… Dar Maria sedea afara langa mormant si plangea. Pe cand plangea, s-a plecat sa se uite in mormant. Si a vazut doi ingeri in alb, sezand in locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap si altul la picioare. “Femeie,” i-au zis ei, “pentru ce plangi?” Ea le-a raspuns: “Pentru ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.” Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a intors si a vazut pe Isus stand acolo in picioare, dar nu stia ca este Isus. “Femeie,” i-a zis Isus, “de ce plangi? Pe cine cauti?” Ea a crezut ca este gradinarul si I-a zis: “Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si ma voi duce sa-L iau.” Isus i-a zis: “Marie!” Ea s-a intors si I-a zis in evreieste: “Rabuni!” adica “Invatatorule!” “Nu Ma tinea,” i-a zis Isus, “caci inca nu M-am suit la Tatal Meu, ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena s-a dus si a vestit ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a spus acestea.

Nu putem sa nu subliniem faptul ca toate locurile din evanghelie pe care le-am citit ne dau sa intelegem ca Maria Magdalena era puternic atasata de Domnul Isus, ne arata ca sufletul ei era in totul preocupat de Domnul Isus. Si ceea ce face si mai frumos atasamentul acestei femei de Mantuitorul este faptul ca ea isi arata acest atasament nu numai in vremuri bune, cand, mai mult sau mai putin, firul vietii Lui se depana in liniste; ci ea isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus in imprejurari foarte potrivnice fata de El si anume cand era arestat si apoi cand executa pedeapsa care I se daduse: rastignirea pe cruce; in sfarsit, ea isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus, cand El a fost pus in mormant, apoi cand mormantul Lui era strajuit de ostasi romani, dupa cererea mai marilor poporului iudeu. Deci Maria Magdalena isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus in imprejurari foarte potrivnice nu numai fata de El, ci, ci si fata de toti aceia care, intr-un fel sau altul, isi aratau simpatia, iubirea si atasamentul fata de Domnul Isus.

Ne intrebam: Cine este aceasta femeie? Cum se explica puternicul ei atasament fata de Domnul Isus? Si, in al treile rand, cum s-a manifestat atasamentul ei fata de Domnul Isus?

Maria Magdalena era de fel din Magdala, o localitate la sud de lacul Ghenezaret. De aici numele ei de Magdalena, adica Maria din Magdala.

Cum se explica puternicul ei atasament fata de Domnul Isus?

Biblia n-a gasit de cuviinta sa ne lase vreun amanunt despre situatia familiala a acestei femei, nici despre infatisarea ei, nici despre cultura ei, nici despre averea ei. Dar Biblia a tinut sa ne lase cu privire la ea un amanunt de cea mai mare insemnatate si anume un amanunt care priveste starea sufletului ei in fata lui Dumnezeu, in fata vesniciei.

Iata ce citim in evanghelia dupa Luca 8.1-3 “Curand dupa aceea, Isus umbla din cetate in cetate si din sat in sat, si propovaduia si vestea evanghelia imparatiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; si mai erau si niste femei, care fusesera tamaduite de duhuri rele si de boli: Maria zisa Magdalena, din care iesisera sapte draci; (corect: demoni, aici si in tot contextul) Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod; Susana si multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Iata ce se spune si la Marcu 16.9: “Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalenei, din are scosese sapte demoni.

Asadar, Maria Magdalena fusese stapanita de sapte demoni, iar Domnul Isus, scotand demonii din ea, o izbavise de o stapanire pierzatoare de suflet. Evangheliile nu ne istorisec imprejurarea in care Domnul Isus a dat acestei femei acea izbavire atat de puternica si atat de fericita pentru ea. Dar, negresit, luand cunostinta de acest fapt, nu se poate sa nu ne intrebam: cum se va fi aratat in viata Mariei Magdalena stapanirea celor sapte demoni?

Cred ca nu gresim daca spunem ca acea stapanire atat de cumplita, atat de tiranica, atat de nenorocita, se va fi aratat in viata ei prin anumite pacate, in care va fi trait. Iata ce se spune la 1 Ioan 3.8: “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.

Am spus ca stapanirea diavolului asupra omului se arata prin pacat; cu alte cuvinte, omul care pacatuieste se afla sub aceasta stapanire trista, nefericita.

Daca citim in evanghelie istorisirea vindecarii omului din tinutul Gadarenilor, stapanit de multi demoni, vedem lamurit cum se manifesta la el stapanirea demonica. Iata ce ni se istoriseste la Marcu 5: “Au ajuns pe celalalt tarm al marii in tinutul Gadarenilor. Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat. Omul acesta isi avea locuinta in morminte si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile si nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre. Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat si a strigat cu glas tare: “Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in numele lui Dumnezeu sa nu ma chinuiesti!

Cum se arata stapanirea celui rau asupra acestui om? Cand Domnul Isus S-a apropiat de el, omul acesta I-a vorbit Mantuitorului intr-un fel cu totul nepotrivit: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine! De ce ai venit: sa ma chinuiesti?” Ce intelegem noi de aici? Intelegem ca bietul om nu mai era el stapan pe cugetarea sa! Cel rau era acela care ii daduse gandul ca Domnul Isus ar fi venit la el ca sa-l chinuiasca.

Dragii mei ascultatori, de ce va feriti dvs de Domnul Isus, cand El va este infatisat ca Mantuitorul dvs si ca Cel ce va poate aduce in starea acelui om din vechime, care zicea: “Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” (Ps. 32). Da, Domnul Isus a venit sa ne ierte pacatele si totodata sa ne si izbaveasca de sub puterea pacatului, pentru ca in felul acesta sa ne faca sa pornim pe adevaratul drum al fericirii. De ce va feriti totusi de Domnul Isus si socotiti ca, daca L-ati primi pe El ca Mantuitor al dvs, vi s-ar inchide viata? De unde vine aceasta cugetare? Nu seamana ea oare cu cugetarea bietului om din Gadareni?

S,i in afara de asta, omul din tinutul Gadarenilor spune, adresandu-se Domnului Isus: “Ce am a face eu cu Tine?” Cu alte cuvinte: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine!”

Tot asa, cand Domnul Isus vine inaintea fiecaruia dintre noi si spune: “Da-mi inima ta!”, cand El vine prin evanghelie si ne arata ca El ne este Mantuitorul de care avem atata trebuinta – caci avem neaparata nevoie de jertfa Lui, de sangele Lui pentru iertarea si izbavirea noastra – atunci si noi spunem: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine, Isuse!” Si daca lucrurile se petrec asa, nu vi se pare ca felul acesta de a ne purta fata de Domnul Isus seamana cu felul de purtare al omului din Gadareni?

La Luca 8.27, unde se istoriseste aceeasi intamplare, este un amanunt asupra caruia as vrea sa ne oprim putin: “Cand a iesit Isus la tarm, L-a intampinat un om din cetate, stapanit de mai multi demoni. De multa vreme nu se imbraca in haina si nu-si avea locuinta intr-o casa, ci in morminte.” Auziti? Omul acesta umbla despuiat, cu alte cuvinte pierduse rusinea, acest simtamant pe care Dumnezeu l-a pus in sufletul fiecaruia dintre noi. Nu este rusinos oare sa umble cineva dezbracat pe strada? Si cu tote acestea sunt atatia care seamana cu omul acesta, caci savarsesc fara rusine lucruri rele, pacatoase. Negresit, nu putem insira acum toate lucrurile pacatoase pe care oamenii le fac fara rusine. Ganditi-va, intre altele, la moda de azi care predomina intr-o oarecare masura si seamana cu purtarea omului despre care am vorbit!

Unii, de pilda, se lauda cu minciunile lor sau cu alte lucruri compromitatoare. Ma gaseam odata intr-o statie de tramvai; niste tineri vorbeau intre ei, iar unul se lauda ca a baut nu stiu cati litri de vin. Si ma gandeam: Iata cu ce se lauda tanarul acesta: cu ceea ce ar trebui sa fie o rusine pentru el!

Din istorisirea cu privire la omul din Gadareni, am mai retinut ca omul acesta isi avea locuinta in morminte. Dupa cum stim, in morminte sunt cadavre intrate in putrefactie sau oasele mortilor; negresit, cand vezi cadavre in putrefactie si oase de oameni morti, aceasta iti repugna. Si totusi, iata unde ii placea gadareanului sa locuiasca: in necuratie! Stim ca, dupa legea data de Dumnezeu evreilor, era oprit macar sa te atingi de un mormant: cel ce se atingea de un mort sau de un mormant era socotit necurat.

Dar lucrul acesta, daca il intelegem in mod duhovnicesc, nu ne spune si el ceva despre felul cum se arata stapanirea celui rau in viata oamenilor?

De pilda, minciuna nu este ea un lucru necurat? Dar a te imbata nu este tot ceva necurat? Apoi, a calca cinstea casniciei nu este oare un lucru murdar? Si totusi cat de des se petrece el in atatea casnicii si cate nenorociri aduce! Cate casnicii nu s-au desfacut si nu se desfac din pricina acestui pacat! Fireste, am putea sa insiram si alte lucruri din viata oamenilor, pe care Dumnezeu le vede ca lucruri necurate, venind de la cel rau.

Istorisind aceeasi intamplare, evanghelistul Marcu, in capitolul 5 spune: “Omul acesta isi avea locuinta in morminte si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile si nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre.

Se vede dar ca omul acesta era totdeauna furios. Cel ce il stapanea, ii dadea aceasta stare de suflet, furia. Si, in furia lui, el facea rau.

De unde vin dar enervarea, supararea, mania, furia – cand ni se congestioneaza fata, cand trantim, cand amenintam, cand tipam? De unde vin toate aceste lucruri, daca nu de la cel rau?

Dar despre omul acesta se mai spune ca el “se taia cu pietre.” Omul sanatos la suflet isi ingrijeste trupul, ferindu-l de ceea ce i-ar putea pricinui vreun rau. Dar omul acesta se taia cu pietre, parca ar fi vrut s-o termine cu viata.

Pornirea spre sinucidere vine si ea, negresit, de la cel rau. Caci, atata vreme cat omul mai are viata in el, diavolul stie ca omul poate sa fie mantuit, daca se recunoaste pacatos si crede in Domnul Isus. Dar cand diavolul izbuteste sa trimita pe lumea cealalta pe un om care traieste in pacat, atunci el are o izbanda, deoarece dincolo nu mai este putinta de scapare pentru un astfel de om; intr-adevar, mantuirea numai aici pe pamant se poate dobandi, deci numai cat timp omul este in viata.

Am vazut cum se manifesta la omul din tinutul gadarenilor stapanirea celui rau asupra lui. Cunoscand aceste lucruri, ar fi de dorit sa ne cercetam si noi, pentru ca sa ne dam seama, fiecare, daca suntem stapaniti de Domnul Isus ori daca suntem stapaniti de cel rau.

Si daca ajungem la incheierea dureroasa ca suntem stapaniti de cel rau, sa stim ca este o raza de lumina si de nadejde: “Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.” Si, dupa cum Domnul Isus a nimicit lucrarile diavolului in omul din tinutul gadarenilor si in Maria Magdalena, tot asa El are putere sa nimiceasca lucrarile diavolului din fiecare dintre noi. Oricine crede in El este iertat de vina pacatului si scos de sub stapanirea pacatului.

Acum cred ca intelegem de ce Maria Magdalena s-a atasat de Domnul Isus: pentru ca ea, crezand in El, a fost iertata de trecutul ei pacatos si a fost eliberata din robia pacatului, cu alte cuvinte a fost izbavita de sub stapanirea celui rau.

Ei bine, cat va fi fost de chinuita si Maria din Magdala de pacatele care o stapanisera ani si ani de zile! Dar, crezand in Mantuitorul, femeia aceasta deodata a fost izbavita de cumplita ei stapanire demonica, incat, recunoscatoare, ea putea spune in gura mare cuvintele cantarii: “Eu sunt liber in Isus Hristos!”.

Asa s-a atasat femeia aceasta de Domnul Isus. Si atasamentul ei fata de El s-a aratat in felul urmator: intai, in sufletul ei s-a salasluit o puternica recunostinta fata de Domnul Isus; apoi o mare pretuire pentru El. Si femeia aceasta, prin viata ei care a inceput dupa ce a cunoscut pe Domnul Isus si totodata prin cuvintele ei, recomanda pe Domnul Isus ca pe marele Mantuitor pe care ni L-a trimis Dumnezeu noua, celor pacatosi.

E stiut ca, atunci cand iubesti pe cineva, ai vrea sa fii mereu cu fiinta iubita. Asa si Maria Magdalena: ea avea o deosebita placere sa priveasca la viata Domnului Isus si sa auda cuvintele Lui. De aceea ea insotea pe Domnul Isus si pe ucenicii Lui in unele din calatoriile lor. Ea mergea deci pe urmele pasilor Domnului Isus si, dupa cum spune evanghelia, ea si ajuta pe Mantuitorul cu ce putea.

Si acum ma simt indatorat sa intreb: V-ati atasat si dvs de Domnul Isus? Si va aratati si dvs atasamentul fata de El, cum il arata Maria Magdalena? Cu alte cuvinte, este si in sufletul dv. recunostinta fata de Domnul Isus pentru iertarea pe care El v-a castigat-o prin sangele Sau? Sunteti si dvs, prin credinta in El, oameni izbaviti de cel rau, izbaviti de pacat? Daca nu, ce va impiedica sa fiti iertati si izbaviti chiar acum? Pentru aceasta nu e nevoie de altceva decat sa primiti pe Mantuitorul. In felul acesta veti ajunge si dv. sa aveti o stransa si dulce partasie cu El si astfel, privind la El, ascultand cuvintele Lui si mergand pe urmele Lui, veti ajuta si dv pe Domnul Isus cu ce puteti, ajutand in numele Lui pe cei ce se gasesc in nevoi si ajutand lucrarea de atragere a sufletelor la El.

Si sa nu uitam cele spuse mai inainte: ca Maria Magdalena si-a aratat atasamentul ei fata de Domnul Isus nu numai in vremuri de liniste, ci si in vremuri de mare impotrivire fata de El. Sa ne atasam si noi deDomnul Isus si pentru vremuri blande si pentru vremuri aspre.

De altfel, atasamentul Mariei Magdalena fata de Domnul Isus a fost mult rasplatit. Ce misiune frumoasa i-a dat Domnul Isus dupa inviere! Pe langa faptul ca ea cea dintai a vazut pe Domnul Isus inviat, ea a primit din partea Lui misiunea de a duce ucenicilor Lui vestea cea buna a intalnirii cu El, Cel inviat. Tot astfel, tuturor celor ce se ataseaza din toata inima de Mantuitorul, El le da nobila misiune de a duce celor din jurul lor vesti imbucuratoare, fericite, despre minunata putere de a mantui in chip desavarsit pe cei ce se apropie de El. Dovada: invierea Lui.

Domnul sa ne ajute sa ne atasam si noi din toata inima noatra de Domnul si Mantuitorul nostru, Isus Hristos!

30 septembrie 1967

http://www.clickbible.org/teme-biblice/evanghelizare/maria-magdalena/

MANIFESTAREA SFINȚENIEI LUI DUMNEZEU – PASTOR EMANUEL JURCOI

download - Copie

Manifestarea sfințeniei lui Dumnezeu

Fr. Paulsen amintea de ziua nuielelor sau ziua vergilor ”Dies virgilemia”. Aceasta era ziua când toți elevii dintr-o școală mergeau în luncă să facă rost de nuiele pentru următorul an școlar. Nuielele erau folosite de profesori să disciplineze elevii. Interesant este că elevii erau avertizați de ceea ce îi aștepta dacă erau obraznici, neascultători sau chiar delăsători. Nu comentez etica unei astfel de zile într-o instituție ci vreau doar să menționez că perioada în care scria Isaia era doar ziua nuielelor ce preceda ziua pedepsirii.

Sfințenia lui Dumnezeu se manifestă prin descoperirea păcatului (Isaia 1:1-4) dar și prin disciplinarea păcătosului. Unul din cele mai clare texte despre modul în care pedepsește Dumnezeu și motivația pedepsei asupra credincioșilor este acesta:

„Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:5-11)

Dumnezeu pedepsește în mod progresiv (v. 5a), prin privarea unor binecuvântări (v. 5b-8) și părintește (v.9). În primul rând Dumnezeu pedepsește progresiv ”Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău?”. Din acest text reiese faptul că Dumnezeu are diverse pedepse, El este înțelept și drept de aceea dozează pedeapsa în funcție de gravitatea păcatului. Întrebarea lui Isaia trădează și dragostea lui Dumnezeu în procesul acesta al pedepsirii.

În al doilea rând Dumnezeu pedepsește prin privarea de unele binecuvântări, lucru vizibil prin retragerea binecuvântărilor. Trei cuvinte rezumă textul acesta: Infecțiainamicii și izolarea. Grigore de Nazianz afirma să nu lăudăm orice fel de sănătate nici să nu urâm orice boală. Răspândirea infecției în trup (v. 5b-6) este o consecință a retragerii prezenței lui Dumnezeu. Metafora trupului este des folosită în Scripturi iar de data aceasta structura politică, religioasă și socială a Ierusalimului este reprezentată în acest mod. Corupția simbolizată prin infecție a cuprins toate mădularele trupului (capul, inima, din tălpi și până în creștet), infecția este într-un stadiu avansat (răni, vânătăi și carne vie) și nimeni nu a luat nici cea mai mică măsură de tratament (nestoarse, nelegate și nealinate). Într-o perioadă de prosperitate și protecție militară așa cum era în timpul lui Ozia (2 Cronici 26:11-15) era greu să îți imaginezi că vor veni străinii și vor pustii țara (v.7). Totuși Isaia avertizează poporul despre acești prădători și pustiitori. Împăratul Ozia a dezvoltat agricultura în țara lui Iuda prin diverse reforme și programe de construcții (2 Cronici 26:10). Ozia … a zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. Limbajul din Isaia 1:8, iudeii îl înțelegeau foarte bine. Dumnezeu însă schimbă perspectiva asupra colibei și covercii. Acestea erau o pradă ușoară pentru inamici deoarece erau izolate.

În al treilea rând Dumnezeu pedepsește părintește, adică El nu dorește nimicirea poporului ci îndreptarea lui. Sodoma și Gomora sunt o imagine a judecății lui Dumnezeu însă poporul lui Iuda a avut parte doar de pedeapsa lui Dumnezeu fără a fi nimicit.

Pastor Emanuel Jurcoi

http://www.baptisti-arad.ro/articole/manifestarea-sfineniei-lui-dumnezeu-

Mana profetica – Maretul har!

download - Copie

 07.11.2017  |    Devotional – Mana profetica  |

Un cuvânt care poate fi asociat la acesta este cuvântul „a se acorda” care înseamnă „a se potrivi” sau „a se îmbina, a se potrivi perfect cu ceva”. Dumnezeu, Creatorul nostru minunat a găsit potrivit să adune toate piesele vieților noastre pentru a le pune împreună într-un mod care să glorifice numele Său și să reprezinte intenția Sa și planul Său divin. Și aceasta într-un moment în care s-ar putea ca ceea ce vedem cu ochii naturali să contrazică acest lucru. Domnul îți cere azi să îți deschizi ochii inimii și să privești prin ochii credinței viitorul acoperit de promisiunile Sale. Credința ta în combinație cu promisiunile Sale va produce o sinergie care va avea ca rezultat evidențe reale ale bunătății și harului Lui în viața ta și vei fi o mărturie puternică a bunătății Sale pe pământul celor vii.

El face toate lucrurile frumoase la vremea Lui. El toarnă puterea și dragostea Sa în vasele sparte ale vieților noastre puse în slujba Lui; parfumul răspândit Îl va determina să-Și întindă înspre tine brațul care nu este prea scurt ca să mântuiască, să vindece și să restaureze.

Verset biblic: Romani 8:28 – „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

© Ruach Ministries

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/devotional/7809-mana-profetica-maretul-

http://alfaomega.tv/devotional/7809-mana-profetica-maretul-har#axzz4xx6i371w

Pe placul celorlalți

download - Copie

Ați fost vreodată în situația de a fi acuzați, criticați, bârfiți, mustrați chiar poate și abuzați de oameni cărora le-ați făcut bine? Dar de oameni cărora mereu ați încercat să le fiți pe plac? Ce mai întrebare… sigur că da. Am realizat de ceva vreme că o mare sursa de probleme ale mele și ale celor care vin în consiliere este dorința de a fi pe placul celorlalți.

Pot înșira fără nici un efort mental de reamintire câteva zeci de astfel de cazuri care îmi sunt cunoscute. Mă voi rezuma la două de ale mele, că e mai onest. Printre altele meșteresc calculatoare, bineînțeles că multă lume știe asta și cum vă așteptați probabil, la cei „din biserică” nu am avut curajul să cer bani. Logica e simplă, dacă e  gratuit oamenii dau buluc: „parcă merge cam încet”, „l-am adus să vezi ce mai poate fi îmbunătățit”, „știu că am fost cu el și luna trecută dar a mers așa de bine atunci și acum iar se mișcă greu” și multe alte fraze. Sigur că vina nu era la ei, sau nu toată. Când Teo s-a simțit sufocat a trebuit să zică prețul, oare e greu de „ghicit” reacția? Cine a picat cel mai prost în scenariul acesta? Eu desigur. Acum nu mai repar calculatoare 🙂

O altă situație e la consiliere. De 20 de ani fac consiliere gratuită, dar am realizat la un moment dat că intervizorii mei aveau dreptate, motivația de schimbare e foarte mică dacă nu costă nimic, deci am început să mai corectez acest aspect. Vă închipuiți ce reacții au putut avea oamenii care au venit 7 ședințe și le-am comunicat că mai facem 1 gratuită apoi trebuie să doneze ceva în contul asociației? Dar despre cei care au fost la consiliere gratuită, au trimis și prietenii iar aceștia au aflat că doar 3 sunt gratuite? Nu vă spun că am devenit „bișnițar”, „profitor”, „vânzător de Cuvânt” și încă altele. Cine ai ieșit rău? MrNiceGuy 🙂

Exemplele pot continua cu zecile din viața mea și cu sutele din experiențele mărturisite de clienți și cu miile din experiențele pe care voi, cititorii le puteți mărturisi. Întrebarea mea logică e: de ce domnule? Ce face posibil scenariul acesta?

După multă analiză, citit și meditat am ajuns la concluzia că vina principală o port eu și că toată treaba vine din educarea și formarea primită. Suntem învățați de mici copii că trebuie să mulțumim pe toată lumea și să placem la toată lumea ceea ce e o maaaaaare prostie. Chiar și când suntem învățați regulile de politețe, suntem motivați cu „ce o să zică lumea dacă nu saluți” nu cu „un om care respectă se respectă” sau „un om puternic respectă semenii”. „Mănâncă tot din farfurie ca să nu se supere bunica”, „spune poezie ca să nu se supere doamna” și multe multe scenarii prin care suntem învățați nu să înțelegem lucrurile ca să devenim puternici, ci să mulțumim pe oameni. Rezultatul: mai devreme sau mai târziu obosim și tot îi supărăm pe toți. Ca să nu mai spun de generația tânără care capătă o repulsie față de tot ce însemnă sisteme de valori construite de alții.

Dragilor, cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru voi este să vă puneți pe primul loc, deși sună ciudat pentru oamenii religioși care au fost învățați că asta ar fi un păcat. Da, poate fi păcătoasă starea dacă dăm în narcisism sau alte forme de centrare pe sine, dar nu despre asta scriu, deși o doză de narcisism există inclusiv în cei ce sunt pe placul celorlalți, pentru ce credeți că sunt pe placul celorlalți?

De ce e cel mai bun lucru să vă puneți pe primul loc? Pentru că un om dezvoltat spiritual și emoțional poate fi un membru sănătos și de nădejde în comunitate și biserică pe când unul nedezvoltat sau slab dezvoltat va crea multe probleme trupului. Ori dezvoltarea ține foarte mult de ordinea corectă. Cei care ați călătorit cu avionul poate știți rutina de la îmbarcare când se face instructajul. Dacă este nevoie de masca de oxigen prima dată trebuie să și-o poziționeze pe față adultul, mai apoi să se ocupe ce copiii săi sau de alte persoane care nu reușesc. De ce? Pentru că așa e corect și cel mai profitabil și sigur.

Desigur că a te pune pe primul loc în acest context vorbește strict de relație tu și ceilalți nu vorbim de relația omului cu Dumnezeu unde nu mă îndoiesc că știți cum stă treaba deși e de discutat mult si aici. Mai mult asta nu exclude ca dumneavoastră, cu prioritatea corect așezată, să puneți în diferite contexte nevoile altuia mai presus de ale dumneavoastră.

Așadar, dacă ați pățit-o e din vina voastră și e un semnal că trebuie să rezolvați anumite probleme (greu de rezolvat) că să nu mai suferiți inutil. Da, ați citit bine, inutil. Multă suferință inutilă, dacă nu mă credeți vă spun din cazurile mele enunțate mai sus: câți din cei cărora le reparam calculatoarele gratis credeți să nu își permiteau prețul? Nici 10% din ei. Câți din cei ce vin la consiliere credeți că nu își permit prețul consilierii? Foarte puțini. În consecință, credeți că „suferința” mea (a se înțelege „prețul plătit de mine”) poate fi considerat inutil? Categoric da. Aaa.. știu, veți gândi că voi avea răsplată în cer. Nu mă îndoiesc de asta deloc DAR Scriptura nu vorbește deloc de a ajuta pe cei ce nu vor să plătească, ci pe cei ce nu pot să plătească, pe cei ce nu au de mâncare, pe cei bolnavi, pe cei orfani etc.

Da, putem gândi că ceilalți sunt vinovați, că nu sunt recunoscători, că nu apreciază efortul, că…. „n” scenarii dar adevărul e că: vina e la mine. Vina e la tine în scenarii similare. Crezi greșit că trăiești pentru a fi pe plac celorlalți ca și cum asta ar fi o poruncă a Scripturii. Nu e deloc așa, ba chiar e destul de păcat să cauți să placi oamenilor.

Așadar, îți recomand să te pui pe primul loc și da asta e mai disconfortant decât să pui pe alții pe primul loc pentru că implică responsabilitate, dezvoltare, lipsa variantei de a da vina pe alții, consecvență și efort. Dacă vreau să plac oamenilor e distructiv și pentru mine și pentru ei, e un fel de trăire în minciună și iresponsabilitate, împiedică ambele părți să evolueze la unul sau mai multe din capitolele: spiritual, emoțional, material, intelectual.

Să crești mare! 🙂

Photo by Toa Heftiba on Unsplash

Pe placul celorlalți

Media : Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

download - Copie

Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

VIATA  CA  UN  VAL

ARTICOL  DE  SABINA  NEGRUT

 „In viata, important nu e sa ajungi, ci sa mergi, sa fii pe drum”

(Jose Ortega Y Gasset)

Cel mai adesea, situatiile neplacute, necazul sunt cele care nasc in minte nedumeriri de genul: „Totul mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem culmea, in timp ce raul, iata, pandea la orizont…”

In general, binele, reusita, bogatia, surprizele placute sunt percepute de oameni ca fiind starea  fireasca la care ar trebui sa tindem cu totii si pe care, atunci cand o obtinem, cautam s-o mentinem cat mai multa vreme ca si cand aceasta ar fi mereu „linia de sosire” in maratonul vietii.

In realitate insa, binele si raul care ni se intampla, se succed pe o traiectorie sinusoidala ale carei urcusuri si coborasuri oscileaza de-a lungul unei linii orizontale: cand deasupra, cand dedesuptul ei. Ambele sunt de fapt excrescente, iesiri din contur, convulsii ale vietii, valuri ale unei mari hartuite de furtuna. si, ca In orice furtuna, nu lipsesc norii negri ai urii, vantul puternic al mandriei, tunetele razbunarii, fulgerele sclipitoare ale minciunii.

Toate acestea si multe altele starnesc valurile care urca, apoi se prabusesc producand spaima, prapad si moarte. Iar pe aceste valuri, pluteste In deriva barca omenirii Intr-un zbucium continuu, pentru ca, pe carma, stau fixate cu obstinatie, firave si vulnerabile, mainile necredintei, asa cum se Intampla In vorbele lui Iacov (1:6): „Dar s-o ceara cu credinta (Intelepciunea), fara sa se Indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste, seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo”.

Cine insa, ne-ar putea mentine pe drumul fara Inaltari magulitoare urmate de caderi dezamagitoare, aflate parca Intr-un proces continuu de compensare reciproca?! Oare, cum ne putem pastra echilibrul fara a starni valuri pe marea vietii, valuri ce ne ridica intr-un  avant ametitor, creandu-ne falsa imagine de cuceritori,  dupa care ne coboara la fel de vijelios punandu-ne eticheta de nefericiti?!

Doar cararile lui Dumnezeu ne pot oferi siguranta, fiindca pe ele se plimba dragostea „cea indelung rabdatoare, plina de bunatate, care nu pismuieste, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se gandeste la rau, nu se manie, nu se cearta…” ca sa starneasca valuri, ci din contra, „acopera totul, crede totul, nadajduieste si sufera totul” (1Corinteni 13). si tot pe aceste drumuri, primim „Intelepciunea care vine de Sus” si care „curata, pacinica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune…” (Iacov3:17), ne va ajuta sa intelegem ca viata insasi este un dar inestimabil si ne va invata sa percepem caderile ca pe niste trepte catre perfectiune, iar din inaltari sa facem prilejuri de multumire lui Dumnezeu intocmai ca „bogatul care se lauda cu smerirea lui” (Iacov 1:10), stiind ca „ mandria merge inaintea caderii”.

Iata un mod de a urca tot timpul…

CADOUL  E  PE  DRUM…

ARTICOL  DE  LIVIU  MIHAILEANU

De ziua ei sora mea a primit un dar neobişnuit de la mine: o imagine în care un cadou stătea parcă rupt din context în mijlocul unei străzi iar textul însoţitor anunţa promiţător – „Cadoul e pe drum…”

Intenţia a fost a unui cadou inedit, de care nu mai avusese parte până atunci însă, printr-un cumul de evenimente neprevăzute nu am reuşit să-l obţin până la ziua ei… şi nici după aceea, cadoul rămânând… pe drum.

Îmi amintesc cât de febril aşteptam sărbătorile cu ceva ani în urmă şi asta pentru că ştiam că prin casă, undeva, este ascuns un cadou pentru mine. Nu de puţine ori scotoceam dulapurile în lipsa părinţilor până găseam ceea ce căutam înainte de termen. Când şti că ai un cadou promis, chiar dacă nu rostit, visezi toată noaptea la el, te întrebi ce este, cum arată şi mai ales… când o să ai ocazia să pui mâna pe el.

Cadourile au multiple forme în ziua de astăzi. Poate cel mai cunoscut făcător de cadouri, exceptându-l pe Moş Crăciun, este precursorul său, Moş Niculae. Zilele trecute am fost surprins să aflu ce imagine are în zilele noastre. Iată ce am citit în Ediţia de colecţie a Jurnalului Naţional din 14 noiembrie: „Sfântul Nicolae stăpâneşte apele şi este patron al corăbierilor pe care îi salvează de la înec, îi apără pe soldaţi în război, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat. De ziua Sfântului Nicolae se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.

 Se spune că, atunci când se deschide cerul la miezul nopţii de Craciun, el poate fi văzut stând la masă împărătească chiar lângă Dumnezeu. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor şi obiceiurilor dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, ritual care începe la mijlocul lunii noiembrie şi include zile precum Filipii de Toamnă, Ovidenia, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei, Zilele Bubatului si Varvara. În popor, de Sf. Nicolae se spune că este Crăciunul copiilor, în aceasta zi deschizându-se sezonul cadourilor.”

Ups, stai puţin c-am ameţit. Adică, Sfântul Nicolae este un fel de remitizare a unui zeu antic, un co-stăpânitor al elementelor naturii, un peţitor care aduce fetei sărace mirele cu merele de aur şi aici urmează apogeul: un „sfânt” în numele căruia se fac vrăji, farmece şi încheie un ciclu de ritualuri în care sunt incluse nopţi cu strigoi… Ei, dar totuşi, creştinismul nostru milenar ne spune că ar trebui să fie o legătură între sfinţi şi Dumnezeu, aşa că îl băgăm şi pe el în poveste şi îi aşezăm la masă, unul lângă altul, pe sfântul protector al nopţilor cu strigoi şi pe Bunul Dumnezeu…

Dincolo de tabloul pe care sunt sigur că cei mai mulţi îl percep ca pe o poveste ruptă din culegerile lui Ispirescu, ceea ce m-a gâdilat în ureche a fost „sezonul cadourilor” asociat acestor manifestări. Ne-am obişnuit să numim „cadou” ceva pe care putem pune mâna, un lucru pe care să-l punem în vitrină, să-l folosim pentru binele nostru sau pentru răul altuia, să-l purtăm poate cu mândrie la mână sau la gât… Aţi auzit vreodată expresia „am primit un zâmbet cadou”? Eu nu… Poate pentru că este dematerializat, nu-l putem lua să-l punem în vitrină, să-l arătăm altora: „uite ce zâmbet frumos am primit în dar, are 24 K iar ce vezi strălucind acolo este un diamant cu tăietură perfectă”… Şi totuşi: ce valoare au pentru noi „cadourile” pe care nu putem pune mâna? Le căutăm oare cu aceeaşi febrilitate în speranţa de a le găsi cât mai repede? Avem aceeaşi tresărire de bucurie când ne gândim la ele?

Sezonul cadourilor s-a deschis de două milenii. „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”, ne-a spus Isus. Pentru cineva care crede cu adevărat lucrul acesta, promisiunea este suficientă pentru a sări în sus de bucurie: „acolo sus este un cadou care mă aşteaptă”… Oare cum o fi acel loc? Voi mai simţi acolo efectele reumatismului şi ale varicelor? Cum este să stai de vorbă cu Isus faţă către faţă?

Ce vă doriţi de Crăciun? Răspundeţi la întrebarea aceasta înainte de a citi mai departe… Aşa este că v-aţi gândit la ceva pe care puteţi pune mâna? Şi totuşi… cadoul pe care ni l-a lăsat Isus când a plecat de pe pământ nu este unul pe care să îl mănânce moliile sau să-l năpădească rugina. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” este cadoul pe care ni-l face înainte de plecare. Nu este un cadou pe care să-mi permit să-l las în vitrină… nici măcar prins la butonieră sau folosit pe post de mască de noapte. Este zâmbetul de 24 K din mine care poate fi un cadou, pe care nu poţi să-l pui în vitrină, pentru tine…

Asta aşa, ca să-ţi stârnească pofta după cadoul cel mare, cadou care încă… e pe drum!

ESENŢIALUL  BISERICII

ARTICOL  DE  ADRIAN  TOTAN

Cum deosebeşti un teatru, de un cinematograf? Dar un spital, de o şcoală sau o sală polivalentă, de o biserică?

Un răspuns facil ar fi după clădire. Un alt răspuns posibil, dacă arhitectura este asemănătoare, ar fi după ceea ce se petrece în clădire. ?n fine, dacă şi activitatea este aparent similară, ceea ce sigur le diferenţează este scopul fiecărei instituţii menţionate.

Care este scopul Bisericii? Cum este apoi implementat în viaţa Bisericii? Este vreo diferenţă între scopul declarat şi ceea ce urmărim practic?

Aceste întrebări s-ar putea să ne supere sau să considerăm că răspunsul la ele este evident. Dacă ne uităm la ceea ce se desfăşoară în Biserică, am putea trage concluzia că de cele mai multe ori scopul nostru este acela de a  multiplica programe religioase. De aceea este necesar să reafirmăm esenţialul.

Pentru că Biserica există prin intenţia şi grija lui Dumnezeu, este normal ca tot El să definească scopul acesteia. Dacă ar fi să descriem scopul în termeni de producţie, care ar trebui să fie “produsul, marfa” bisericii?

Porunca care descrie cel mai bine scopul trasat de Isus Bisericii Sale, este Marea Trimitere din Matei 28:18-20. Aici Isus Cristos a poruncit Bisericii să facă ucenicii. Adică produsul finit al acesteia nu sunt programele, actele de caritate, sau chiar convertiţi. Ci oameni de o anumită calitate. Oameni care îl glorifică pe Dumnezeu, care rămân în Isus, sunt ascultători, aduc roade, au bucurie şi dragoste. Astfel îşi descrie Isus ucenicii (Ioan 15: 7-17)

Care este în schimb realitatea? Aşa cum a spus un autor: “Bisericile sunt prea puţin centre de pregătire a sfinţilor, şi prea mult sanatorii de recuperare cardio-pulmonară” (Bill Hull, Păstorul ucenicizator).

Când ascultăm de porunca lui Hristos, cresc creştini sănătoşi; apoi aceştia se reproduc iar trupul Bisericii creşte şi se multiplică, şi în final lumea va fi evanghelizată. Doar aşa ne împlinim menirea. Astfel ar trebui să fie recunoscută Biserica faţă de orice altă instituţie.

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a –

Reporter:
– Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt.
 [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti 
[continuare]

„Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita”…


Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea „Duminica in familie” de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. [continuare]

„LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII”

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat „LINIE TELEFONICA PENTRU COPII” L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu.
 [continuare]

http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_ian08.htm

J. Lee Grady: Înainte de a muri, Kenneth Hagin a avertizat împotriva evangheliei materialiste de astăzi

download - Copie

ON FEBRUARY 4, 2020 BY GEORGEIN NATURA UMANA

Profesorul biblic carismatic Kenneth Hagin Sr. este considerat părintele așa numitei Evanghelii a prosperității. „Dad Hagin”, auto-instruit, a început o mișcare de pionierat în Oklahoma, care a produs un colegiu biblic și o serie de predicatori celebri, inclusiv Kenneth Copeland, Jerry Savelle, Charles Capps, Jesse DuPlantis, Dollar Creflo și alte zeci – dintre care mulți folosesc învățătura că creștinii care dau cu generozitate ar trebui să se aștepte la recompense financiare.

Hagin a învățat că Dumnezeu nu a fost glorificat de sărăcie și că predicatorii nu trebuie să fie săraci. Dar înainte de a muri în 2003 și a lăsa Centrul de formare biblică Rhema în mâinile fiului său, Kenneth Hagin Jr., el a chemat pe mulți dintre colegii săi la Tulsa, pentru a-i mustra pentru că au denaturat mesajul său. Nu era fericit că unii dintre adepții săi manipulau Biblia pentru a sprijini ceea ce considera el că e lăcomie și îngăduință egoistă.

Cei care erau apropiați de Hagin Sr. spun că a fost pasionat de corectarea acestor abuzuri înainte de a muri, de denaturarea mesajului său, lăcomia, îngăduința egoistă. De fapt, el a scris o carte brutal de cinstită pentru a aborda preocupările sale. Midas Touch a fost publicat în anul 2000, la un an după infama întâlnire de la Tulsa.

Mulți slujitori Word-Faith au ignorat însă cartea. Dar, în lumina recentelor controverse despre doctrinele despre prosperitate, s-ar putea să fie o idee bună să-l  citiți din nou.

Iată câteva dintre punctele pe care Hagin avut în The Midas Touch

1.prosperitatea financiară nu este un semn al binecuvântării lui DumnezeuHagin a scris: „Dacă bogăția singură ar fi un semn de spiritualitate, atunci traficanții de droguri și șefii crimei ar fi uriași spirituali. Bogăția materială poate fi conectată la binecuvântările lui Dumnezeu sau poate fi complet deconectată de la binecuvântările lui Dumnezeu. ”

 

fluier

2. Oamenii nu ar trebui să dea niciodată pentru a obține. Hagin a fost critic față de cei care „încearcă să facă din placa de ofertă un fel de distribuitor ceresc”. El a denunțat pe cei care leagă dăruirea, mai ales pe cei care dau mașini să obțină mașini noi sau care dau costume pentru a obține costume noi. El a scris: „Nu există nicio formulă spirituală pentru a semăna un Ford și a recolta un Mercedes.”

3. Nu este biblic să „numiți sămânța voastră” într-o ofrandă. Hagin a fost îngrozită de această practică, care a fost popularizată în conferințele de credință din anii ’80. Predicatorii de credință spun uneori donatorilor că atunci când dau o ofertă ar trebui să solicite un beneficiu specific pentru a obține o binecuvântare în schimb. Hagin a respins această idee și a spus că concentrarea pe ceea ce vei primi „corupe chiar atitudinea naturii noastre dăruitoare.”

4. „Întoarcerea de sute de ori” nu este un concept biblic. Hagin a făcut matematica și a dat seama că dacă această noțiune bizară ar fi adevărată, „am avea creștini care se plimbă nu cu miliarde sau miliarde de dolari, ci cu sfert de miliarde de dolari!” El a respins învățătura populară potrivit căreia un credincios ar trebui să solicite o rambursare monetară specifică rată.

5. Predicatorii care pretind că au o ungere „care nu are datorii” nu ar trebui să aibă încredere. Hagin a fost perplex de miniștrii care promit „anularea supranaturale a datoriilor” celor care dau anumite oferte. El a scris în  The Midas Touch : „Nu știu niciun pic de Scriptură care să valideze o astfel de practică. Mă tem că este pur și simplu o schemă pentru a strânge bani pentru predicator și, în final, se poate dovedi a fi periculos și distructiv pentru toți cei implicați. ”

(Mulți evangheliști care apar astăzi la televiziunea creștină folosesc această afirmație falsă. De obicei, ei insistă că anularea miraculoasă a datoriilor va avea loc doar dacă o persoană „dă chiar acum”, ca și cum ungerea pentru acest miracol se evaporă brusc după prima oră de vizionare. Această afirmație manipulatoare este mai asemănătoare cu vrăjitoria decât credința creștină.)

dacă

Hagin a condamnat și alte trucuri cu creiere de păr, concepute pentru a păcăli publicul în golirea portofelelor. El a fost mai ales încântat când un predicator le-a spus ascultătorilor de radio că va cere rugăciunile lor la mormântul gol al lui Iisus din Ierusalim și se va ruga peste ei acolo – dacă donatorii includeau un dar special de dragoste. „Ceea ce a dorit cu adevărat acel predicator de radio a fost ca mai mulți oameni să trimită oferte”, a scris Hagin.

Datorită recurgerii recente în scheme bizare de donație promovate de carismaticii americani, Evanghelia prosperității este din nou sub microscopul națiunii. Este timpul să revizuiți preocupările lui Hagin și să găsiți un echilibru biblic.

Hagin le-a spus adepților săi: „Supraeficientizarea sau adăugarea la ceea ce Biblia învață de fapt invariabil face mai mult rău decât bine.” Dacă omul care a fost pionier în conceptul modern de prosperitate biblică ar fi suflat fluierul asupra propriei sale mișcări, nu ar avea sens pentru noi să-i ascultam admonestarea?

J. Lee Grady: Înainte de a muri, Kenneth Hagin a avertizat împotriva evangheliei materialiste de astăzi

“În aceste zile, Dumnezeu ne îndrumă să ne concentrăm pe singura oaie pierdută…”

download - Copie

Mumbai, e un oraș de 24 de milioane de locuitori, devenit celebru în 2008 prin filmul premiat cu Oscar a lui Danny Boyle, Vagabondul milionar.

Personajul principal al filmului, un băiat numit Jamal, crește aproape de uriașa groapă de gunoi (considerată cea mai mare din lume), o vede pe mama lui cum moare și apoi este obligat de șefii mafiei să cerșească bani împreună cu alți orfani ce tânjeau după dragoste.

Dacă pui la îndoială faptul că filmul este o descriere exactă a celor mai săraci copii din India, întreabă-l pe Biju Thampy, un evanghelist de 37 de ani din sudul Indiei care s-a mutat, în 2006, în Mumbai împreună cu soția sa, Secunda. Au venit în oraș după ce au auzit de un copil din mahala care se hrănea cu lapte de la un câine. În prezent Biju și echipa lui, Vision Rescue, merg cu două autobuze școlare la groapa de gunoi Deonar din Mumbai pentru a hrăni 800 de copii, șase zile pe săptămână.

“Îl întrebam pe Dumnezeu de ce suferă oamenii în felul acesta”, mi-a spus Biju în timp ce mergeam cu mașina pe străzile înguste și prăfuite pe lângă case sărăcăcioase, cu o singură încăpere, construite din tinichea și deșeuri de lemn. “În cele din urmă, am ajuns să nu mai pun întrebări și să încep să fiu răspunsul”.

Cu educația și engleza lui excelentă, Biju ar fi putut face o grămadă de bani în India sau oriunde în Occident. Dar, după ce a văzut nevoile din mahala,  i s-a frânt inima. Proverb 24:11 este unul dintre versetele vieții sale: “Salvează-i pe cei duși la moarte și nu te îndepărta de cei ce sunt aproape să fie măcelăriți!”. Așa cum a dovedit Vagabondul milionar, imaginile sărăciei pot fi foarte impresionante. L-a întrebat pe Biju ce anume din ce a văzut în mahalalele din Mumbai l-a determinat să treacă la acțiune. El mi-a oferit rapid o listă: (1) Adesea vede copii care umblă prin canalele de scurgere pline de mizerii. Ei n-au acces la servicii de sănătate. (2) A văzut odată o femeie bolnavă, care zăcea pe o alee. Fusese aruncată afară din micuța ei casă sărăcăcioasă din cauza bolii ei. (3) A mai văzut un băiat, care zăcea mort pe drum, după ce fusese călcat de un buldozer.

“Aici viața pare foarte lipsită de demnitate”, mi-a spus el.

Odată Biju a condus la Cristos o prostituată abuzată, infectată cu SIDA. Fata îi datora bani proxenetului ei, așa că Biju l-a întrebat cât cere ca să-i dea drumul. I s-a răspuns 18 dolari. Biju a plătit banii, iar fata și-a petrecut ultimii ei ani din viață slujindu-L pe Isus înainte de a muri din cauza bolii.

De asemenea, Biju vede copii fără mâini sau ochi – și știe că unii au fost mutilați intenționat, asemenea băiatului din Vagabondul milionar, care fusese orbit cu acid de “proprietarii” lui. “Și unii părinți îi trimit pe copiii cu dizabilități pe străzi să cerșească”, mi-a spus el.

Când am vizitat zona Deonar mergând cu autobuzul Vision Rescue al lui Biju, am văzut aproximativ 40 de copii învățând să scrie pe tablă expresii simple în hindu. Acestor copii li se face educație elementară și li se predau lecții biblice înainte de a fi hrăniți cu o masă caldă de orez cu legume. O dată pe săptămână primesc ouă, pâine și lapte. M-am rugat împreună cu acei copii și apoi m-am uitat spre autobuz ca să văd alte zeci de copii care își așteptau rândul.

Biju hrănește sute de copii pe săptămână, dar există milioane de copii în cartierele sărace din jurul gropii de gunoi Deonar. M-am întrebat dacă lucrul acesta  este descurajant, însă Biju s-a luminat în timp ce mi-a vorbit despre un băiat de 6 ani, pe nume Raj, care fusese salvat cu doi ani în urmă.

“Era piele și os și fugise de acasă din cauză că tatăl îi omorâse mama, iar pe el îl bătea”, mi-a spus Biju. “Era rănit la cap. A venit la mine și m-a întrebat: «Pot veni cu tine? »”

Biju l-a putut lua pe Raj în orașul Goa, unde Beena, sora lui Biju, conduce o casă de copii. Recent, când Biju a mers să-l viziteze, Raj i-a spus că, atunci când va crește mare, vrea să se facă pastor. “Asta face să merite tot efortul”, a spus Biju. “Ceea ce mă face să merg înainte este faptul că, unul câte unul, copiii sunt salvați.”

Biju îi învață pe toți tinerii din echipa lui să poarte de grijă – nu mulțimilor, ci unei singure persoane. “Dumnezeu ne îndrumă în zilele acestea să ne concentrăm pe singura oaie pierdută și pe singurul bănuț pierdut. Lui Isus îi pasă de fiecare persoană în parte.”

Am întâlnit creștini ca Biju Thampy peste tot în lume. Inimile lor sunt mișcate de Dumnezeu pentru bunăstarea săracilor și a celor fără adăpost, pentru dependenții de droguri și prostituate, pentru triburi isolate și copii abuzați. Ei îndrăznesc să meargă la seceriș ă în Asia, Africa, în ghetourile problematice din Statele Unite – și acolo Îl întâlnesc pe Domnul secerișului. El le-a dat o dragoste sfântă pentru oameni, care îi constrânge să-și riște viața și să-și sacrifice cariera, pentru o cauză mult mai mare decât pentru a lor înșiși.

Caută persoana pe care o poți salva!

_________________

Pasaj din cartea DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE Reactivarea puterii lui Dumnezeu într-o epocă a compromisului de J. Lee Grady

Editura ELPIS Oradea, 2013

“În aceste zile, Dumnezeu ne îndrumă să ne concentrăm pe singura oaie pierdută…”