Moraru Gavrilă 1898 – 1965, din Cermei

Acum 9h

Fratele Moraru Gavrilă s-a născut în ziua de 28 februarie 1898 în localitatea Cermei, județul Arad. Părinții se numeau Găvrilă și Maria, de naționalitate română.

În anul 1920 este încorporat de Centrul de recrutare Cluj, la Compania 6 sanitară, rămânând la vatră cu gradul de sergent.

 În anul 1922 aude Evanghelia, într-o seară de evanghelizare din cartierul Mănăștur din Cluj și ia decizia să fie botezat  în orașul Cluj, fiind botezat de către fratele păstor Pop Karol.

În ziua de 11 august 1928 se căsătorește cu sora Ana, născută Cornea, care era la Școala de Fete din București. Căsătoria religioasă este ținută la Biserica Creștină  Baptistă din Cluj Mănăștur, de către frații păstori: Ioan Dan şi Vasile Toderaș.  Domnul le dă patru copii: Elvira născută în 1929 în localitatea Cermei, Bloudiva (așa am înțeles) 1930 la Timișoara, Gheorghe 1932 la Șiria și Augustin 1935 la Cluj.

În anul 1928 termină 4 ani la Seminarul Teologic Baptist din București, promoția a III- a.

În anul 1928 fratele Moraru Gavrilă este ordinat de către frații: Ioan Popa președintele Uniunii Baptiste și Avram Oală, păstorul din Gurba, pentru Biserica Creștină Baptistă din Cermei, înființată în anul 1900.

A lucrat în cercul de biserici Cermei 1927-1930, Pâncota – Mişca 1930-1933, Șiria 1932-1934. Fiindcă biserica nu-i putea asigura salar, fratele muncea cu ziua la frații mai înstăriți din biserică.

În anul 1934 s-a mutata la Cluj, dar aici nu a lucrat ca păstor, ci a fost activ la școala biblică, unde avea un dar deosebit de la Domnul pentru a preda și era o mare plăcere să-l asculți. Aici, la Cluj, face o școală de laboranți și  lucrează la Institutul Pasteur, unde contribuie la dezvoltarea Institutului prin mai multe invenții.

Fratele a avut şi o implicare activă în cadrul Uniunii Tineretului Baptist, fiind vicepreședinte şi în cadrul Comunității Baptiste de Cluj, fiind secretar.

După o viață în care a fost foarte activ pe ogorul Evangheliei, la vârsta de 66 de ani, în anul 1964 este chemat acasă de Stăpânul său pe care l-a slujit cu mare credincioșie.

A fost un bun organizator şi conducea cu o deosebită măiestrie ora biblică. Fratele Moraru Gavrilă a fost un om de înaltă ținută morală și spirituală, un exemplu de credințiă pentru cei din jur.

Surse:

Lidia Căpușan

Stoica Daniel

Arhive

Glasul Tineretului Baptist

1927 pe când erau studenți

MARTORI ÎN VREMURI GRELE

download - Copie

sarbu

”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1)

Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus cu privire la zilele de la sfârșit. În modul cel mai simplu și pe înțelesul tuturor Scriptura declară că în aceste zile:vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1). Ciudat este faptul că într-o lume unde progresul tehnic este fără egal, iar omenirea este deschisă și fără bariere oamenii în loc s-o ducă mai bine o duc tot mai rău. Ca un paradox al istoriei asistăm la zile în care veștile rele inundă 24/7 știrile din media și ne fac să ne cutremurăm la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Se pare ca lumea este scăpată de sub control și plutește în derivă fără direcție și fără scop. Ideologia postmodernă l-a scos pe Dumnezeu din ecuație, iar Adevărul absolut a fot redus la ”adevăruri” mărunte. Toți au dreptate și fiecare pretinde că ceea ce știe el reprezintă adevărul. Dar să nu uităm ce spune poetul: ”Picătură-n marea vremii / Nu contează crezul tău. / Adevăru-I neschimbabil, / Vrei, nu vrei e Dumnezeu!” (Poet anonim). Iată de ce Biblia rămâne singura sursă de încredere și încurajare atunci:”când se surpă temeliile” (Ps.11:3), motiv pentru care te invit să faci cunoștință cu câțiva ”martori” ai vremurilor de la sfârșit și să înțelegi mărturia lor cu privire la zilele care le parcurgem.

1.OameniiNu orice fel de oameni, ci oamenii din adunări, cei care se laudă că sunt credincioși și că merg pe urmele Mântuitorului. Când bătrânul Pavel scrie lui Timotei, el îl face atent asupra a ceea ce se întâmplă ”înăuntru” nu ”în afară.” Nici un comentariu nu poate înlocui descrierea Scripturii despre oamenii zilelor de la urmă: ”iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;” (2Tim.3:2-4). Oameni care umplu la refuz bisericile dar sunt marcați de un materialism exagerat care generează hedonism și narcisism. Sunt centrați în ei înșiși; egoiști și egocentriști. Ei reprezintă ”centrul lumii” și toate se învârt în jurul lor. Din punct de vedere spiritual sunt ușori ca pleava: ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea … care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” Recomandarea Cuvântului lui Dumnezeu vizavi de astfel de oameni este: ”Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Tim.3:5,7).Sunt foarte periculoși deoarece: ”schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.” (Iuda v4). Tabloul acestor oameni din zilele de la urmă este sumbru și cutremurător. Îi găsești nonstop pe Facebook și în social media deoarece: ”batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.” (Iuda v10).Ca imaginea să fie completă, Iuda, fratele Domnului Isus continuă descrierea și explică adevărata identitate a acestor oameni: ”sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda v16). Nu-i așa că e ceva comun cu ceea ce se întâmplă în jurul tău? Poate chiar în adunarea la care mergi. Fă bine și înțelege că ei sunt exponenții vremurilor grele de la sfârșit. Ei transmit un mesaj fără să-și dea seama. Iar mesajul este clar: Domnul Isus revine să facă dreptate aleșilor Săi. Ce trist va fi în ziua aceea că asemenea oameni vor fi osândiți în loc să fie salvați. Dumnezeu se uită la tine chiar acum și vrea să te binecuvinteze ca să ai parte de întâlnirea cu El în glorie. Șterge-te la ochi și pornește pe urmele Lui!

2.EvenimenteleOamenii generează evenimente, iar acestea însumate scriu istoria. O istorie care este orchestrată în final de Cel ce șade pe tronul Universului. Întotdeauna au fost întâmplări care au influențat omenirea dar Scriptura subliniază că zilele sfârșitului vor fi marcate de evenimente și situații speciale: ”Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii;” Evenimente de felul acesta vor fi acompaniate de cataclisme și catastrofe naturale, foamete și epidemii: pe alocuri, vor mari fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.” (Luca 21:11). Când asemenea stări au loc se vor găsi oameni care să pescuiască în ape tulburi și să genereze confuzie în poporul lui Dumnezeu. Fii atent la avertizarea Domnului Isus:“Vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: “Eu sunt Hristosul”, şi “Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.” (Luca 21:8). Privește doar la criza refugiaților și vei înțelege vremurile contemporane nouă.  Christoși falși, întemeietori de religii fără fundament biblic, închinarea la Satana, sodomia și pornografia, apostazia și încercarea Papei de a aduce sub umbrela Vaticanului toate religiile mari ale lumii, provocări ale guvernanților de a schimba cursul istoriei, persecuția și masacrarea creștinilor precum și multe alte asemenea evenimente marchează și provoacă existența noastră de copii ai lui Dumnezeu în fiecare zi. În adunarea în care slujesc Dumnezeu ne-a dat viziunea să consolidăm biserica în Cuvânt ca și când am rămâne încă o mie de ani pe pământ (asta facem în fiecare duminică dimineața) dar și să pregătim sfinții pentru întâlnirea cu Domnul Isus ca și când asta s-ar întâmpla în următoarele cinci minute. (Asta facem duminică seara. Vezi: http://www.newliferomanianchurch.com/resurse/video/).Studiază și urmărește cum se împlinește Biblia în paralel cu ceea ce auzi și vezi în media și la televiziunile de știri și vei înțelege la cât este ora pe ceasornicul lui Dumnezeu. Apoi, pune-ți viața în rânduială! Se apropie izbavirea!

3.IsraelulEste barometrul lui Dumnezeu în istorie. Fii atent la avertizarea Scripturii privind vremurile grele de la sfârșit vizavi de Israel: ”să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28). Dumnezeu are pregătite lucruri unice care se vor întâmpla și vor marca revenirea Mântuitorului. Chiar acum unele se petrec sub ochii noștri dar numai cei ce vor fi atenți la mesajul Scripturii vor înțelege mersul lor. Vorbind despre revenirea Lui, Domnul Isus marchează istoria oprindu-se la poporul ales când explică starea smochinului: ”Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:28-31).Smochinul este simbolul Israelului în Biblie. Sub privirile noastre se împlinesc profețiile cu privire la ”națiunea lui Dumnezeu.” Nu este timpul și locul să comentăm detaliile. Dar nu putem fi indiferenți la ceea ce se întâmpă zilnic în Orientul Apropiat (Israel în particular). Este un strigăt care are un singur mesaj: ”Vine Domnul!” Adăugați și strigătul istoriei, al naturii, al Bisericii și veți avea tabloul complet. Pentru oamenii fără Dumnezeu vremurile vor fi tot mai grele. Pentru copiii Lui se apropie izbavirea. Iată ce ne recomandă să facem chiar El, Cel ce vine: ”Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.” (Marcu 13:35-36). Asta e tot. Privește la oameni și la evenimentele care se derulează sub ochii tăi. Apoi, uită-te la ”smochin.” Nu există decât o singură concluzie: ” Domnul nostru vine!” Poetul te întreabă: ”Unde vei fi în veșnicii, / Tu ce de Domnul ești creat? / Unde vei fi în veșnicii, / El suflet viu Ți-a însuflat. / Răspunde azi! Răspunde azi! / Unde vei fi în veșnicii? (C.Ev.#703). Dumnezeu așteaptă răspunsul tău chiar acum!

RUGĂCIUNE

“Străjerule, cât mai este din noapte?” “Străjerule, ”mai este mult din noapte?” (Isaia 21:11)

Mihai Sarbu

MARTORI ÎN VREMURI GRELE

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/martori-in-vremuri-grele/

Martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus (Apocalipsa 20:4)

download - Copie

ANASTASIA FILAT 11 NOIEMBRIE 2017  DOCTRINĂ  

Întrebare:

Am o nedumerire legată de semnul fiarei pe frunte și pe mână, despre care se vehiculează foarte mult că este un semn al sfârșitului. Întrebarea mea este legată de faptul că în Apocalipsa 20:4-5 scrie: “Și am văzut niște scaune de domnie și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” Vor fi printre ei toți creștinii care au trăit  de-a lungul veacurilor sau numai cei din vremea sfârșitului când se va arăta Antihristul? Eu cred că toți adevărații creștini care au murit și mor chiar în zilele noastre, când încă nu-l vedem pe Antihrist cu semnul lui, trebuie să aibă această caracteristică să nu aibă pe frunte și pe mână acest semn. A avea semnul pe frunte înseamnă să gândești în felul lumii (o potrivire chipului veacului acestuia) și pe mână înseamnă să nu acționezi ca lumea. Altfel eu nu înțeleg din capitolul 20 când vor învia cei morți în Hristos de-a lungul timpului. Am ascultat pe internet o predică de a lui Beni Faragau pe această temă și spunea în acest fel cum și eu gândesc: adică totdeauna de-a lungul timpului acest principiu a funcționat numai că în alte forme. De exemplu, în epoca romană te lepădai de Hristos print-un gest în care vărsai o picătură de băutură în cinstea Cezarului considerat atunci zeu și erai liber să pleci acasă. Aș dori să aflu cum înțelegeți dumneavoastră acest lucru în lumina Bibliei. Vă mulțumesc.

Conceptul cum că semnul fiarei pe frunte ar înseamnă o gândire lumească, iar semnul fiarei pe mână ar însemna a acționa în felul lumii sună interesant, dar este lipsit de logică, chiar dacă la prima vedere s-ar părea că este logic. De ce? Pentru că acțiunile omului sunt potrivite cu felul lui de gândire. Domnul Isus a spus că toate păcatele ies din inima (gândirea) omului. Deci, nu putem separa felul de gândire de felul de acțiune, iar la Apocalipsa 13:16 scrie că oamenii vor primi semnul fiarei pe frunte sau pe mână:

Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalispa 13:16-17)

Nu putem spune că unii oameni vor avea o gândire lumească și alții vor acționa în felul lumii. Aceasta a fost doar o scurtă introducere în subiect. Acum să vedem ce are de spus Biblia cu privire la cele de mai sus. Eu am evidențiat trei subiecte care trebuie clarificate:

  1. Ce este semnul fiarei?
  2. Când vor învia cei adormiți în Hristos?
  3. Cine sunt sufletele judecate și apoi înviate în Apocalipsa 20:4?

Fiindcă întrebarea este cu privire la semnul fiarei, voi lăsa acest subiect la urmă. Voi începe cu soarta celor adormiți în Hristos.

Când vor învia cei adormiți în Hristos?

Într-adevăr, în capitolul 20 din Apocalipsa nu găsim scris despre învierea celor adormiți în Hristos și nu avem cum să găsim, fiindcă evenimentele descrise în Apocalipsa 20 au loc după a doua venire a Domnului Isus pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani. Dacă ne întoarcem la capitolul 19, înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, în cer este anunțată nunta Mielului și soția Lui (Biserica) este pregătită și Îl urmează pe Domnul Isus din cer pe pământ. Aceasta înseamnă că răpirea Bisericii a avut loc mai înainte.

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in supțire, strălucitor, și curat”. (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) … Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat.(Apocalipsa 19:7-8, 11-14)

Potrivit cu textul de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 cei adormiți în Hristos vor învia la răpirea Bisericii:

Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:13-18)

Deci, creștinii martirizați pentru credința lor în Domnul Isus de-a lungul veacurilor până la răpirea Bisericii nu pot fi parte din grupul sufletelor, care vor fi judecate la a doua venire a Domnului Isus.

Cine sunt martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus în Apocalipsa 20:4?

Potrivit cu textul de la Apocalipsa 20:4, martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus sunt martirii din perioada activității fiarei. Ei au ratat șansa de a fi mântuiți de „mânia viitoare” prin credință în Domnul Isus și au rămas pe pământ pentru perioada activității fiarei (antihristului).

Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat, și au împărățit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20:4)

Din acest text aflăm următoarele despre ei:

– au mărturisit pe Domnul Isus și Cuvântul lui Dumnezeu (nu sunt sfinții de până la Hristos, din perioada Vechiului Legământ)

– nu s-au închinat fiarei și icoanei ei (au trăit în perioada activității fiarei, când locuitorii pământului, la indicațiile prorocului mincinos, făcuseră deja icoana fiarei)

– nu au primit semnul fiarei

Toate aceste criterii, care îi descriu pe martiri, care vor învia după a doua venire a Domnului Isus pe pământ, demonstrează că aceștia sunt martirii din perioada activității fiarei (antihristului), care va activa timp de 42 luni înainte de a doua venire a Domnului Isus.

Ce este semnul fiarei?

Despre semnul fiarei găsim scris la Apocalipsa 13. Potrivit acestui text, semnul acesta va fi introdus de fiara a doua, care își va începe activitatea după ce se va descoperi fiara întâi (antihristul). Potrivit acestui capitol, fiara a doua (prorocul mincinos) va face tot posibilul ca toți locuitorii pământului să se închine fiarei dintâi (antihristului).

Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13:11-17)

Conform acestui text, fiara a doua și-a realizat scopul prin trei căi:

  1. semnele  pe care le făcea (minuni)
  2. a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei și, apoi, a dat suflare icoanei ca icoana să vorbească  și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei,
  3. a făcut ca toți: mici și mari, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta.

Deci, semnul fiarei va fi aplicat în perioada de activitate a fiarei întâi, adică a antihristului, care va dura 42 de luni:

I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni. (Apocalipsa 13:5)

Atât fiara întâi, cât și fiara a doua vor fi omorâte la a doua venire a Domnului Isus, adică înainte de judecata descrisă la Apocalipsa 20:4):

Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. (Apocalipsa 19:20)

În concluzie,  putem spune că semnul fiarei nu este un fel de gândire sau un fel de a acționa și martirii înviați la a doua venire a Domnului Isus nu sunt creștinii martirizați de-a lungul veacurilor.

Recent am scris un articol în care am dat mai multe detalii despre semnul fiarei.

Vreau să vă recomand un articol în care am selectat articolele profetice ce țin de vremea sfârșitului.

https://moldovacrestina.md/martirii-inviati-la-a-doua-venire-a-domnului-isus-apocalipsa-20-4/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/martirii-inviati-la-a-doua-venire-a-domnului-isus-apocalipsa-204/

Maria Magdalena

download - Copie

Emil Constantinescu       Evanghelizare

Intre femeile care au asistat la rastignirea Domnului Hristos, care au fost martore ale chinurilor Lui de pe Golgota, a fost si Maria Magdalena.

Din evanghelii vedem ca ea n-a fost numai martora rastignirii Domnului Hristos, ci a fost si martora coborarii trupului Lui de pe cruce de catre Iosif din Arimateea si Nicodim, pentru a fi ingropat. In legatura cu aceasta, iata ce citim in Matei 27: “Spre seara a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era si el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit sa i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a infasurat in niste panza curata de in si l-a pus intr-un mormant nou, al lui insusi, pe care-l sapase in stanca. Apoi a pravalit o piatra mare la usa mormantului si a plecat. Maria Magdalena si cealalta Marie erau acolo si sedeau in fata mormantului.

In imprejurarea aceasta Maria Magdalena se arata puternic atasata sufleteste de Domnul Hristos: gandul ei era numai la El; ceea ce se petrecea cu El, pe ea o interesa mult. De aceea, ea urmareste de aproape tot ceea ce se petrecea cu Domnul Hristos, si aceasta nu ca un observator rece, ci cu o inima calda, care simtea intr-adevar impreuna cu El. Caci, dupa ce Domnul Hristos a fost inmormantat, la sfarsitul zilei sbatului ea nu poate sta acasa, ci se duce sa-I vada mormantul. Asa fac de altfel si in zilele noastre multe persoane carora le-a murit cineva scump: se duc la mormant cu flori si acolo stau in tacere sau varsa lacrimi, aducandu-si aminte de fiinta draga de care s-au despartit.

Iata ce citim la Matei 28.1 in legatura cu vizitarea mormantului Domnului: “La sfarsitul zilei sabatului, cand incepea sa se lumineze in spre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.

Negresit, acolo, la mormant, Maria va fi vazut si piatra asezata deasupra mormantului. Plecand de acolo, s-a dus sa cumpere miresme, pentru ca, dupa obiceiul iudaic, sa unga cu ele trupul Domnului Isus.

Iata ce ne istoriseste in privinta aceasta evanghelistul Ioan in capitolul 20: “In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant… Dar Maria sedea afara langa mormant si plangea. Pe cand plangea, s-a plecat sa se uite in mormant. Si a vazut doi ingeri in alb, sezand in locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap si altul la picioare. “Femeie,” i-au zis ei, “pentru ce plangi?” Ea le-a raspuns: “Pentru ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.” Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a intors si a vazut pe Isus stand acolo in picioare, dar nu stia ca este Isus. “Femeie,” i-a zis Isus, “de ce plangi? Pe cine cauti?” Ea a crezut ca este gradinarul si I-a zis: “Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si ma voi duce sa-L iau.” Isus i-a zis: “Marie!” Ea s-a intors si I-a zis in evreieste: “Rabuni!” adica “Invatatorule!” “Nu Ma tinea,” i-a zis Isus, “caci inca nu M-am suit la Tatal Meu, ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena s-a dus si a vestit ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a spus acestea.

Nu putem sa nu subliniem faptul ca toate locurile din evanghelie pe care le-am citit ne dau sa intelegem ca Maria Magdalena era puternic atasata de Domnul Isus, ne arata ca sufletul ei era in totul preocupat de Domnul Isus. Si ceea ce face si mai frumos atasamentul acestei femei de Mantuitorul este faptul ca ea isi arata acest atasament nu numai in vremuri bune, cand, mai mult sau mai putin, firul vietii Lui se depana in liniste; ci ea isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus in imprejurari foarte potrivnice fata de El si anume cand era arestat si apoi cand executa pedeapsa care I se daduse: rastignirea pe cruce; in sfarsit, ea isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus, cand El a fost pus in mormant, apoi cand mormantul Lui era strajuit de ostasi romani, dupa cererea mai marilor poporului iudeu. Deci Maria Magdalena isi arata atasamentul ei fata de Domnul Isus in imprejurari foarte potrivnice nu numai fata de El, ci, ci si fata de toti aceia care, intr-un fel sau altul, isi aratau simpatia, iubirea si atasamentul fata de Domnul Isus.

Ne intrebam: Cine este aceasta femeie? Cum se explica puternicul ei atasament fata de Domnul Isus? Si, in al treile rand, cum s-a manifestat atasamentul ei fata de Domnul Isus?

Maria Magdalena era de fel din Magdala, o localitate la sud de lacul Ghenezaret. De aici numele ei de Magdalena, adica Maria din Magdala.

Cum se explica puternicul ei atasament fata de Domnul Isus?

Biblia n-a gasit de cuviinta sa ne lase vreun amanunt despre situatia familiala a acestei femei, nici despre infatisarea ei, nici despre cultura ei, nici despre averea ei. Dar Biblia a tinut sa ne lase cu privire la ea un amanunt de cea mai mare insemnatate si anume un amanunt care priveste starea sufletului ei in fata lui Dumnezeu, in fata vesniciei.

Iata ce citim in evanghelia dupa Luca 8.1-3 “Curand dupa aceea, Isus umbla din cetate in cetate si din sat in sat, si propovaduia si vestea evanghelia imparatiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; si mai erau si niste femei, care fusesera tamaduite de duhuri rele si de boli: Maria zisa Magdalena, din care iesisera sapte draci; (corect: demoni, aici si in tot contextul) Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod; Susana si multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Iata ce se spune si la Marcu 16.9: “Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalenei, din are scosese sapte demoni.

Asadar, Maria Magdalena fusese stapanita de sapte demoni, iar Domnul Isus, scotand demonii din ea, o izbavise de o stapanire pierzatoare de suflet. Evangheliile nu ne istorisec imprejurarea in care Domnul Isus a dat acestei femei acea izbavire atat de puternica si atat de fericita pentru ea. Dar, negresit, luand cunostinta de acest fapt, nu se poate sa nu ne intrebam: cum se va fi aratat in viata Mariei Magdalena stapanirea celor sapte demoni?

Cred ca nu gresim daca spunem ca acea stapanire atat de cumplita, atat de tiranica, atat de nenorocita, se va fi aratat in viata ei prin anumite pacate, in care va fi trait. Iata ce se spune la 1 Ioan 3.8: “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.

Am spus ca stapanirea diavolului asupra omului se arata prin pacat; cu alte cuvinte, omul care pacatuieste se afla sub aceasta stapanire trista, nefericita.

Daca citim in evanghelie istorisirea vindecarii omului din tinutul Gadarenilor, stapanit de multi demoni, vedem lamurit cum se manifesta la el stapanirea demonica. Iata ce ni se istoriseste la Marcu 5: “Au ajuns pe celalalt tarm al marii in tinutul Gadarenilor. Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat. Omul acesta isi avea locuinta in morminte si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile si nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre. Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat si a strigat cu glas tare: “Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in numele lui Dumnezeu sa nu ma chinuiesti!

Cum se arata stapanirea celui rau asupra acestui om? Cand Domnul Isus S-a apropiat de el, omul acesta I-a vorbit Mantuitorului intr-un fel cu totul nepotrivit: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine! De ce ai venit: sa ma chinuiesti?” Ce intelegem noi de aici? Intelegem ca bietul om nu mai era el stapan pe cugetarea sa! Cel rau era acela care ii daduse gandul ca Domnul Isus ar fi venit la el ca sa-l chinuiasca.

Dragii mei ascultatori, de ce va feriti dvs de Domnul Isus, cand El va este infatisat ca Mantuitorul dvs si ca Cel ce va poate aduce in starea acelui om din vechime, care zicea: “Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” (Ps. 32). Da, Domnul Isus a venit sa ne ierte pacatele si totodata sa ne si izbaveasca de sub puterea pacatului, pentru ca in felul acesta sa ne faca sa pornim pe adevaratul drum al fericirii. De ce va feriti totusi de Domnul Isus si socotiti ca, daca L-ati primi pe El ca Mantuitor al dvs, vi s-ar inchide viata? De unde vine aceasta cugetare? Nu seamana ea oare cu cugetarea bietului om din Gadareni?

S,i in afara de asta, omul din tinutul Gadarenilor spune, adresandu-se Domnului Isus: “Ce am a face eu cu Tine?” Cu alte cuvinte: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine!”

Tot asa, cand Domnul Isus vine inaintea fiecaruia dintre noi si spune: “Da-mi inima ta!”, cand El vine prin evanghelie si ne arata ca El ne este Mantuitorul de care avem atata trebuinta – caci avem neaparata nevoie de jertfa Lui, de sangele Lui pentru iertarea si izbavirea noastra – atunci si noi spunem: “Nu vreau sa am nicio legatura cu Tine, Isuse!” Si daca lucrurile se petrec asa, nu vi se pare ca felul acesta de a ne purta fata de Domnul Isus seamana cu felul de purtare al omului din Gadareni?

La Luca 8.27, unde se istoriseste aceeasi intamplare, este un amanunt asupra caruia as vrea sa ne oprim putin: “Cand a iesit Isus la tarm, L-a intampinat un om din cetate, stapanit de mai multi demoni. De multa vreme nu se imbraca in haina si nu-si avea locuinta intr-o casa, ci in morminte.” Auziti? Omul acesta umbla despuiat, cu alte cuvinte pierduse rusinea, acest simtamant pe care Dumnezeu l-a pus in sufletul fiecaruia dintre noi. Nu este rusinos oare sa umble cineva dezbracat pe strada? Si cu tote acestea sunt atatia care seamana cu omul acesta, caci savarsesc fara rusine lucruri rele, pacatoase. Negresit, nu putem insira acum toate lucrurile pacatoase pe care oamenii le fac fara rusine. Ganditi-va, intre altele, la moda de azi care predomina intr-o oarecare masura si seamana cu purtarea omului despre care am vorbit!

Unii, de pilda, se lauda cu minciunile lor sau cu alte lucruri compromitatoare. Ma gaseam odata intr-o statie de tramvai; niste tineri vorbeau intre ei, iar unul se lauda ca a baut nu stiu cati litri de vin. Si ma gandeam: Iata cu ce se lauda tanarul acesta: cu ceea ce ar trebui sa fie o rusine pentru el!

Din istorisirea cu privire la omul din Gadareni, am mai retinut ca omul acesta isi avea locuinta in morminte. Dupa cum stim, in morminte sunt cadavre intrate in putrefactie sau oasele mortilor; negresit, cand vezi cadavre in putrefactie si oase de oameni morti, aceasta iti repugna. Si totusi, iata unde ii placea gadareanului sa locuiasca: in necuratie! Stim ca, dupa legea data de Dumnezeu evreilor, era oprit macar sa te atingi de un mormant: cel ce se atingea de un mort sau de un mormant era socotit necurat.

Dar lucrul acesta, daca il intelegem in mod duhovnicesc, nu ne spune si el ceva despre felul cum se arata stapanirea celui rau in viata oamenilor?

De pilda, minciuna nu este ea un lucru necurat? Dar a te imbata nu este tot ceva necurat? Apoi, a calca cinstea casniciei nu este oare un lucru murdar? Si totusi cat de des se petrece el in atatea casnicii si cate nenorociri aduce! Cate casnicii nu s-au desfacut si nu se desfac din pricina acestui pacat! Fireste, am putea sa insiram si alte lucruri din viata oamenilor, pe care Dumnezeu le vede ca lucruri necurate, venind de la cel rau.

Istorisind aceeasi intamplare, evanghelistul Marcu, in capitolul 5 spune: “Omul acesta isi avea locuinta in morminte si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile si nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre.

Se vede dar ca omul acesta era totdeauna furios. Cel ce il stapanea, ii dadea aceasta stare de suflet, furia. Si, in furia lui, el facea rau.

De unde vin dar enervarea, supararea, mania, furia – cand ni se congestioneaza fata, cand trantim, cand amenintam, cand tipam? De unde vin toate aceste lucruri, daca nu de la cel rau?

Dar despre omul acesta se mai spune ca el “se taia cu pietre.” Omul sanatos la suflet isi ingrijeste trupul, ferindu-l de ceea ce i-ar putea pricinui vreun rau. Dar omul acesta se taia cu pietre, parca ar fi vrut s-o termine cu viata.

Pornirea spre sinucidere vine si ea, negresit, de la cel rau. Caci, atata vreme cat omul mai are viata in el, diavolul stie ca omul poate sa fie mantuit, daca se recunoaste pacatos si crede in Domnul Isus. Dar cand diavolul izbuteste sa trimita pe lumea cealalta pe un om care traieste in pacat, atunci el are o izbanda, deoarece dincolo nu mai este putinta de scapare pentru un astfel de om; intr-adevar, mantuirea numai aici pe pamant se poate dobandi, deci numai cat timp omul este in viata.

Am vazut cum se manifesta la omul din tinutul gadarenilor stapanirea celui rau asupra lui. Cunoscand aceste lucruri, ar fi de dorit sa ne cercetam si noi, pentru ca sa ne dam seama, fiecare, daca suntem stapaniti de Domnul Isus ori daca suntem stapaniti de cel rau.

Si daca ajungem la incheierea dureroasa ca suntem stapaniti de cel rau, sa stim ca este o raza de lumina si de nadejde: “Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.” Si, dupa cum Domnul Isus a nimicit lucrarile diavolului in omul din tinutul gadarenilor si in Maria Magdalena, tot asa El are putere sa nimiceasca lucrarile diavolului din fiecare dintre noi. Oricine crede in El este iertat de vina pacatului si scos de sub stapanirea pacatului.

Acum cred ca intelegem de ce Maria Magdalena s-a atasat de Domnul Isus: pentru ca ea, crezand in El, a fost iertata de trecutul ei pacatos si a fost eliberata din robia pacatului, cu alte cuvinte a fost izbavita de sub stapanirea celui rau.

Ei bine, cat va fi fost de chinuita si Maria din Magdala de pacatele care o stapanisera ani si ani de zile! Dar, crezand in Mantuitorul, femeia aceasta deodata a fost izbavita de cumplita ei stapanire demonica, incat, recunoscatoare, ea putea spune in gura mare cuvintele cantarii: “Eu sunt liber in Isus Hristos!”.

Asa s-a atasat femeia aceasta de Domnul Isus. Si atasamentul ei fata de El s-a aratat in felul urmator: intai, in sufletul ei s-a salasluit o puternica recunostinta fata de Domnul Isus; apoi o mare pretuire pentru El. Si femeia aceasta, prin viata ei care a inceput dupa ce a cunoscut pe Domnul Isus si totodata prin cuvintele ei, recomanda pe Domnul Isus ca pe marele Mantuitor pe care ni L-a trimis Dumnezeu noua, celor pacatosi.

E stiut ca, atunci cand iubesti pe cineva, ai vrea sa fii mereu cu fiinta iubita. Asa si Maria Magdalena: ea avea o deosebita placere sa priveasca la viata Domnului Isus si sa auda cuvintele Lui. De aceea ea insotea pe Domnul Isus si pe ucenicii Lui in unele din calatoriile lor. Ea mergea deci pe urmele pasilor Domnului Isus si, dupa cum spune evanghelia, ea si ajuta pe Mantuitorul cu ce putea.

Si acum ma simt indatorat sa intreb: V-ati atasat si dvs de Domnul Isus? Si va aratati si dvs atasamentul fata de El, cum il arata Maria Magdalena? Cu alte cuvinte, este si in sufletul dv. recunostinta fata de Domnul Isus pentru iertarea pe care El v-a castigat-o prin sangele Sau? Sunteti si dvs, prin credinta in El, oameni izbaviti de cel rau, izbaviti de pacat? Daca nu, ce va impiedica sa fiti iertati si izbaviti chiar acum? Pentru aceasta nu e nevoie de altceva decat sa primiti pe Mantuitorul. In felul acesta veti ajunge si dv. sa aveti o stransa si dulce partasie cu El si astfel, privind la El, ascultand cuvintele Lui si mergand pe urmele Lui, veti ajuta si dv pe Domnul Isus cu ce puteti, ajutand in numele Lui pe cei ce se gasesc in nevoi si ajutand lucrarea de atragere a sufletelor la El.

Si sa nu uitam cele spuse mai inainte: ca Maria Magdalena si-a aratat atasamentul ei fata de Domnul Isus nu numai in vremuri de liniste, ci si in vremuri de mare impotrivire fata de El. Sa ne atasam si noi deDomnul Isus si pentru vremuri blande si pentru vremuri aspre.

De altfel, atasamentul Mariei Magdalena fata de Domnul Isus a fost mult rasplatit. Ce misiune frumoasa i-a dat Domnul Isus dupa inviere! Pe langa faptul ca ea cea dintai a vazut pe Domnul Isus inviat, ea a primit din partea Lui misiunea de a duce ucenicilor Lui vestea cea buna a intalnirii cu El, Cel inviat. Tot astfel, tuturor celor ce se ataseaza din toata inima de Mantuitorul, El le da nobila misiune de a duce celor din jurul lor vesti imbucuratoare, fericite, despre minunata putere de a mantui in chip desavarsit pe cei ce se apropie de El. Dovada: invierea Lui.

Domnul sa ne ajute sa ne atasam si noi din toata inima noatra de Domnul si Mantuitorul nostru, Isus Hristos!

30 septembrie 1967

http://www.clickbible.org/teme-biblice/evanghelizare/maria-magdalena/

MANIFESTAREA SFINȚENIEI LUI DUMNEZEU – PASTOR EMANUEL JURCOI

download - Copie

Manifestarea sfințeniei lui Dumnezeu

Fr. Paulsen amintea de ziua nuielelor sau ziua vergilor ”Dies virgilemia”. Aceasta era ziua când toți elevii dintr-o școală mergeau în luncă să facă rost de nuiele pentru următorul an școlar. Nuielele erau folosite de profesori să disciplineze elevii. Interesant este că elevii erau avertizați de ceea ce îi aștepta dacă erau obraznici, neascultători sau chiar delăsători. Nu comentez etica unei astfel de zile într-o instituție ci vreau doar să menționez că perioada în care scria Isaia era doar ziua nuielelor ce preceda ziua pedepsirii.

Sfințenia lui Dumnezeu se manifestă prin descoperirea păcatului (Isaia 1:1-4) dar și prin disciplinarea păcătosului. Unul din cele mai clare texte despre modul în care pedepsește Dumnezeu și motivația pedepsei asupra credincioșilor este acesta:

„Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:5-11)

Dumnezeu pedepsește în mod progresiv (v. 5a), prin privarea unor binecuvântări (v. 5b-8) și părintește (v.9). În primul rând Dumnezeu pedepsește progresiv ”Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău?”. Din acest text reiese faptul că Dumnezeu are diverse pedepse, El este înțelept și drept de aceea dozează pedeapsa în funcție de gravitatea păcatului. Întrebarea lui Isaia trădează și dragostea lui Dumnezeu în procesul acesta al pedepsirii.

În al doilea rând Dumnezeu pedepsește prin privarea de unele binecuvântări, lucru vizibil prin retragerea binecuvântărilor. Trei cuvinte rezumă textul acesta: Infecțiainamicii și izolarea. Grigore de Nazianz afirma să nu lăudăm orice fel de sănătate nici să nu urâm orice boală. Răspândirea infecției în trup (v. 5b-6) este o consecință a retragerii prezenței lui Dumnezeu. Metafora trupului este des folosită în Scripturi iar de data aceasta structura politică, religioasă și socială a Ierusalimului este reprezentată în acest mod. Corupția simbolizată prin infecție a cuprins toate mădularele trupului (capul, inima, din tălpi și până în creștet), infecția este într-un stadiu avansat (răni, vânătăi și carne vie) și nimeni nu a luat nici cea mai mică măsură de tratament (nestoarse, nelegate și nealinate). Într-o perioadă de prosperitate și protecție militară așa cum era în timpul lui Ozia (2 Cronici 26:11-15) era greu să îți imaginezi că vor veni străinii și vor pustii țara (v.7). Totuși Isaia avertizează poporul despre acești prădători și pustiitori. Împăratul Ozia a dezvoltat agricultura în țara lui Iuda prin diverse reforme și programe de construcții (2 Cronici 26:10). Ozia … a zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. Limbajul din Isaia 1:8, iudeii îl înțelegeau foarte bine. Dumnezeu însă schimbă perspectiva asupra colibei și covercii. Acestea erau o pradă ușoară pentru inamici deoarece erau izolate.

În al treilea rând Dumnezeu pedepsește părintește, adică El nu dorește nimicirea poporului ci îndreptarea lui. Sodoma și Gomora sunt o imagine a judecății lui Dumnezeu însă poporul lui Iuda a avut parte doar de pedeapsa lui Dumnezeu fără a fi nimicit.

Pastor Emanuel Jurcoi

http://www.baptisti-arad.ro/articole/manifestarea-sfineniei-lui-dumnezeu-