„Podul“ – după o pățanie povestită de Simion Cure

download - Copie

B a r z i l a i – e n – D a n

Un păstor poet născut cam la 10 km de locul în care s-a născut fratele Simion Cure, marele poet păstor despre care v-am scris în „Amintiri cu sfinți“, s-a lăsat inspirat de una din însemnările de acolo și a versificat-o. Ioan Giura este păstor la Hunedoara și-l așteptăm și cu alte contribuții.

        PODUL

S-a construit cândva un pod –
Un pod să lege două sate.
Iar la deschidere: norod.
Se-nveseleau bătrân şi plod
Pe săturate.

Discursuri, muzică, onor…
Într-un cuvânt: o sărbătoare.
Ce pod! – Se minunau în cor
Şi îl priveau ca pe-un odor,
Ba ca pe soare!

Dar n-a durat decât puţin:
O săptămână, poate două,
Şi podul lăudat din plin
În sate-a fost uitat deplin,
În amândouă.

Treceau, ce-i drept, pe el destui:
Pe jos, cu care ori cu turme,
Căci omu-şi are treaba lui!
Dar să le pese? Nimănui!
Doar urme… urme…

Şi bietul pod răbda tăcut
Să-l calce lumea în picioare…
Dar, dacă el ar fi putut,
Ar fi strigat, s-ar fi zbătut,
Spunând că-l doare.

 

Nu pentru că îl calcă toţi –
E pod, şi trebuie s-o facă:
De vor cu pasul ori pe roţi!
Dar un cuvânt măcar, nu poţi
Rosti să-i placă?

 

Încheiere – pentru lucrători:

Sărmanul pod! El nu ştia
Că sărbătorile-s puţine.
Că lumea, când se aduna,
Nu pentru el se desfăta,
Ci pentru sine…

De eşti cumva un lucrător
Uitat, să nu te pierzi cu firea!
Tu eşti un pod; eşti podul lor,
La îndemâna tuturor,
Dar lauda-i pentru popor;
A ta-i slujirea!

Încheiere – pentru miri (și nuntași):

Sărmanul pod! El nu știa
Că sărbătorile-s puține.
Că omul poate-n viața sa
Atâtea lucruri a uita,
Chiar și pe sine…

Voi, astăzi, ați pornit pe-un drum,
Pe care n-ați fost niciodată
Și vă priviți cu drag acum,
Căci podu-i nou, nu e oricum…
Dar altădată?

Povestea-am scris-o pentru toți,
Căci poate fi folositoare
Și celor care au nepoți,
Când podu-i vechi, brăzdat de roți…
Și rana-l doare.

Gândiți-vă la ce v-am spus:
Ce bun e podul peste ape!
Dar vine-o vreme, spre apus,
Când podu-i chiar de ape dus
Ca să-l îngroape…

S-a construit cândva un pod…
Să nu-l uităm când vremea zboară!
Căci prețuirea e un mod
De-a exprima cerescul rod
Ca pe-o comoară.

                                Ioan GIURA

„Podul“ – după o pățanie povestită de Simion Cure

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.