APOCRIFE PASTORUL DIN HERMA

download - Copie

INTRODUCERE

Pastorul lui Herma este o carte apocrifa cu referire la Noul Testament. In ea se imagineaza biserica Domnului ca un turn. Turnul acesta, ca si toate turnurile de altfel, era construit din pietre. Este vorba despre acele pietre care suportau o astfel de activitate si puteau fi folosite la o asemenea constructie. Apoi se ia fiecare tip de piatra si se explica de ce a fost sau nu fost folosita la constructia turnului. Cartea poate fi interesanta mai ales in ceea ce priveste explicatia cu privire la pietrele folosite pentru acesta zidire. Explica de ce sunt unele pietre ciuntite, crapate, fisurate, rotunde, patrate, si aplica acestea la viata crestinului. Insa pentru ca este o carte apocrifa, cel care o citeste trebuie sa stie sa discearna si sa deosebeasca lucrurile bune (daca sunt ) de cele care sunt mai putin bune.

Cartea I – Vedeniile

Vedenia  I

  1.   Cel  ce  m-a  crescut  ma  vanduse  unei  oarecare  Rode in Roma. Dupa multi ani   am  cunoscut-o  iarasi  si   am   inceput   sa   o   iubesc  ca  pe  o  sora.  Dupa catva timp am vazut-o scaldandu-se  in  raul  Tibru, i-am  dat mana  si  am  scos-a din rau. Vazand frumusetea ei, mi-am zis in inima : ” Ce fericit as fi  daca as avea o  astfel  de   femeie,  atat  ca  frumusete   cat   si   ca   purtare”.  Numai  atat   am  gandit,  iar  nimic  altceva . Dupa  catva  timp, pe  cand  ma  duceam spre Cumae si slaveam pe cale fapturile lui Dumnezeu, cat sunt  de mari, de insemnate  si  de puternice,  am  adormit  mergand  si  un  duh  m-a  luat  si  m-a  dus  pe  un  drum  anevoie   de   umblat,   pe  care   nici  un   om  nu  putea  merge, caci  era  un  loc prapastios  si  rupt  de  ape. Trecand  deci  raul  acela  am ajuns  la  un  loc ses  si  ingenunchind  am  inceput sa ma  rog Domnului si sa  imi  marturisesc  pacatele. Pe  cand  ma  rugam  se   deschise  cerul  si  vazui  pe  femeia  aceea   pe  care  o  poftisem,  salutandu-ma   din   cer  zicandu-mi:   “Bucura-te Hermo!” Uitandu-ma spre ea, ii zisei :” Doamna, ce faci acolo ?“  Ea  imi raspunse : “Am  fost   ridicata  aici,  ca  sa  arat  Domnului   pacatele   tale”. Zic  ei: ” Tu  esti  acum  acuzatoarea  mea ?”  “Nu”,  zise, “dar asculta cuvintele  pe  care  ti  le  voi  spune.  Dumnezeu  care   locuieste   in   ceruri   si   a  facut   din   nimic   lucrurile   ce   sunt,   si   le-a  inmultit  si  le-a  facut  sa  creasca  pentru  biserica  Sa  cea  sfanta  este  suparat  pe  tine  pentru  ca  ai  pacatuit  catre  mine “. Raspunzand  ii zisei: ” Pacatuit-am  catre  tine?  In ce fel ?  sau  ti-am  grait   vreodata  cuvant  nerusinat ?  Nu  te-am   socotit  intotdeauna  ca  pe o  zeita ? Nu te-am respectat in toata vremea ca pe o sora femeie ?, pentru  ce  sustii   impotriva  mea  pe  nedrept  aceste fapte rele si necurate ?  Ea  razand  imi  zise ” In inima ta s-a suit pofta de ceva rau, oare nu  ti  se  pare  ca  pentru  un  barbat  drept  este  o  fapta rea, daca se suie in inima  lui  pofta   rea?  Este,  da , pacat  si  inca  mare, imi  zise, caci barbatul drept  doreste  numai   lucruri   drepte.  Cand  doreste  deci   lucruri  drepte  slava  lui  este  bine   asigurata  in  ceruri  si  Domnul  se  arata  milostiv  in  orice imprejurare.  Dimpotriva,  cei  ce  se  gandesc  in  inimile  lor la rau isi atrag moartea  si  robia   si  mai  ales  aceia  care cauta sa castige lumea aceasta, care  iubesc  bogatia  si  nu  tin la bunurile viitoare. Se vor  cai  sufletele lor pentru ca nu au nadejde ci s-au nesocotit pe ei si viata lor. Tu insa roaga-te lui  Dumnezeu  si  El  va  ierta  pacatele  tale  si  ale  casei  tale  intregi si ale tuturor sfintilor.
  2. Dupa  ce  vorbi  ea cuvintele acestea, se inchisera cerurile iar eu eram cu totul  cuprins  de teama, groaza  si  intristare, caci ziceam in mine, ” Daca si pacatul acesta mi se scrie in cartea judecatii cum ma voi mai putea mantui? Sau  cum  voi  imblanzi  pe  Dumnezeu   pentru  pacatele  mele savarsite cu  fapta. Si cu ce cuvinte voi rug ape Domnul ca sa imi fie milostiv?” . Pe cand cugetam  si  socoteam  acestea  in  inima  mea, vad  inaintea mea un fotoliu mere si alb ca zapada. Si veni o femeie batrana imbracata in vesmant foarte stralucitor,  cu o carte in maini, se aseza singura si ma salute cu cuvintele :
  3. “Bucura-te Hermo “  iar  eu  plin  de  intristare  ii  zisei plangand : “ Doamna bucura-te”. Ea  imi  zise : “ Pentru  ce  esti  asa  trist Hermo ? erai  rabdator anevoie de suparat si  in  toata  vremea  razand, pentru ce esti acum atat de posomorat  la  fata  si nu vessel?” . Iar  eu  ii  raspunsei: “ Din  pricina  unei femei  nobile  care   zice ca am pacatuit catre ea”. Si ea zise “ Nicidecum nu este  asupra  robului  lui  Dumnezeu  lucrul  acesta,  dar  in inima ta s-a suit pofta  rea. Un  astfel  de  gand  poate  insa sa aduca pacat asupra robilor lui Dumnezeu caci este un gand rau si inspaimantator pentru un suflet cu totul cinstit  si  dovedit  ca bun, daca  doreste o fapta  rea si  mai ales pentru tine Hermo care esti  infranat  si  te abtii  de la orice  pofta rea fiind plin de toata nevinovatia se de mare curatie.
  4. Dar  nu  pentru  aceasta  este  Dumnezeu  suparat  pe tine ci pentru ca sa intorci  pe  copii  tai  care  au  pacatuit catre Domnul si catre voi parintii lor, caci  in  iubire oarba catre copiii tai nu ai povatuit casa ta ci ai lasat-o sa se strice  ingrozitor. Pentru  aceasta  este  Domnul  suparat  pe  tine. Totusi va tamadui toate relele savarsite mai inainte in casa ta, caci pentru pacatele si nelegiuirile lor ai pierdut in afacerile tale negustoresti. Dar  milostivirea cea bogata  a  Domnului  s-a   plecat  spre  tine,  si  casa  ta  se va intari e se va restabili in slava Lui, numai san u fi usuratic, ci cu inima  buna, si  intareste casa ta caci precum fierarul ciocanind  lucrul sau face ce voieste tot  asa si sfatul   cel   drept   repetat   zilnic  stapaneste  toata  rautatea. Nu  inceta  sa sfatuiesti  pe copiii tai, Caci  stiu ca daca se vor pocai din toata inima, vor fi scrisi  impreuna  cu  sfintii  in  cartile  vietii”.  Dupa  ce  se  sfarsira  vorbele acestea al ei, ma intreba: “ Voiesti  sa  asculti  sa  iti  citesc ceva ?”  Voiesc Doamna !  citeste-mi .  “ Fi   dar  ascultator,  imi   spuse  ea, si  ia  seama  la maririle  lui Dumnezeu”. Atunci in chip maret si minunat am auzit lucruri de care  nu  pot  sa imi aduc aminte, caci toate cuvintele erau ingrozitoare, asa ca  nu  poate  cineva sa le poarte. Numai vorbele de pe urma mi le amintesc caci   erau  folositoare  si  blande :” Iata  Dumnezeul  puterilor  care a  creat lumea  cu  putere   nevazuta  si  neintrecuta  si  cu  mare  intelepciune  si  a imbracat zidirea  cu  frumusete  prin  slavita  Lui  vointa si  cu  Cuvantul cel puternic  a   intarit  cerul   si  a   intemeiat   pamantul   pe   ape  si   cu  a  Sa intelepciune   si   pronie  a   zidit   biserica   Sa   cea   sfanta   pe   care  a   si binecuvantat-o.  Iata  aceasta va schimba cerurile,muntii, dealurile si marile si  toate se fac netede pentru cei alesi ai sai ca sa le implineasca fagaduinta pe  care   le-a   facut-o  cu  multa  slava  si  bucurie, daca  vor  tine  legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinta mare”.
  5. Cand  termina  de  citit  se  scula de pe fotoliu, venira patru tineri ridicara fotoliul si se dusera cu el spre rasarit. Iar ea ma chema la sine, se atinse de pieptul meu si imi zise: “ Ti-a placut citirea mea ? “ ii raspunsei : “ Acestea de la urma imi plac, Doamna dar cele de mai inainte sunt grele si aspre”. Ea imi zise: “ Acestea de la urma sunt pentru cei drepti, iar cele de mai inainte pentru pagani si pentru cei ce s-au lepadat de credinta”. Pe cand vorbea ea cu mine, se  arata  doi  barbate,  o  ridicara  pe   brate si plecara spre rasarit unde fusese dus si fotoliul. Vesela pleca si departandu-se imi zise :” Fii  cu curaj  Hermo”

Vedenia II

  1. Mergand  spre  Cumae,  pe  aceasi  vreme  ca  si  anul trecut, mi-am adus aminte  pe  cale  de  vedenia  de  dinainte  si  iarasi  ma adpuca Duhul si ma duse  in  acelasi  loc  unde ma dusese si anul trecut. Ajungand deci in locul acela plecai genunchii si incepui sa ma rog Domnului sis a slavesc numele Lui, ca  ma  socotit  vrednic  sa  mi-a  facut  cunoscute pacatele mai inainte. Dup ace ma ridicai de la rugaciune, vazui inaintea mea pe batrana pe care o vazusem  si  anul  trecut,  plimbandu-se  incoace  si in colo si citind cu glas tare   pe  o  carte.  “ Poti   tu,   imi  zise  ea, sa  vestesti  acestea  alesilor  lui Dumnezeu ?” , raspunsei, ” Doamna,  atatea  nu  pot  tine  minte, da-mi insa cartea  ca  sa  o  copiez”. “ Ia-o,  imi  zise,  si sa  mi-o  dai  inapoi”.  O luai si retragandu-ma  intr-un  loc  de pe camp, am copiat-o litera cu litera, caci nu aflam  silabele.  Sfarsind  de  copiat cartea deodata imi fu smulsa cartea din mana, de cine nu am vazut.
  2. Dupa  ce  postii  cinsprezece  zile  si  ma  rugai  mult catre Domnul, mi se descoperi intelegerea acestei scrieri. Cele scrise  erau :” Copii tai Hermo au pacatuit catre  Dumnezeu, au  defaimat  pe  Domnul  si  cu  mare  rautate au tredat  pe  parintii  lor. S-au facut tradatori de parinti dar folos nu au avut de tradarea  lor  ci  au adaugat la pacatele lor desfranari si tot felul de rautati si astfel s-a  umplut masura faradelegilor lor. Fa cunoscut insa aceste cuvinte tuturor  copiilor  tai si sotiei tale care pe viitor iti va fi ca o sora, caci  nici ea nu  isi  pazeste limba cu care pacatuieste, dar auzind cuvintele acestea si-o va  pazi  si  va  afla mila. Dupa ce le vei face cunoscut  cuvintele acestea pe care mi  le-a  poruncit  Stapanul  ca  sa  ti le descopar atunci se vor ierta lor toate pacatele pe care le-au savarsit mai  inainte  si  tuturor sfintilor care au pacatuit  pana  in  ziua  aceasta, daca  se vor pocai din toata inima lor si vor indeparta  din  inimile  lor  indoiala,  Caci  pe  slava  Sa  a  jurat Stapanul cu privire  la  alesii  sai  ca daca  si dupa aceasta zi hotarata se va mai pacatui, nu  se  vor  mai  mantui, caci  pentru  cei  drepti  pocainta  are sfarsit. Zilele pocaintei s-au implinit pentru sfinti iar pentru pagani este  pocainta pana in ziua de apoi.  Sa  spui   deci  capeteniilor  bisericii  ca  sa  isi  indrepte caile pentru   dreptate   pentru   ca   sa  primeasca  din   plin  si   cu   multa  slava fagaduintele. Fiti deci statornici cei care  savarsiti  dreptatea si nu va indoiti pentru trecerea voastra in viata cealalta  impreuna  cu  sfintii  ingeri. Fericiti sunteti toti care  rabdati  marea asuprire viitoare si cati nu vor tagadui viata lor, caci sa jurat Domnul catre Fiul  Sau ca cei ce au tagaduit pe Domnul lor s-au lipsit de viata vesnici. Adica cei ce iL vor tagadui in zilele viitoare, caci celor  ce  L-au  tagaduit  mai   inainte  le-a  fost  milostiv   pentru   multa  Sa indurare.
  3. Iar  tu  Hermo,  sa  nu  pastrezi ura copiilor tai nici sa parasesti pe sora ta pentru  ca  sa  fie  curatiti de pacatele lor de mai inainte, caci vor fi povatuiti cu povata dreapta daca nu le vei pastra ura. Ura neimpacata duce la moarte, tu insa  Hermo ai avut mari suparari personale din pricina calcarilor de lege savarsite in casa ta, pentru ca nu ai avut grije de ei, ci dimpotriva ai trecut cu vederea si te-ai indeletnicit cu afacerile tale cele rele, totusi iti aduce mantuirea faptul ca nu te-ai departat de Dumnezeul cel viu precum si curatia si multa infranare. Acestea te-au mantuit, daca ramai statornic in ele si mantuiesc pe toti care fac unele ca acestea si petrec in nevinovatie si simplitate. Acestia vor birui toata rautatea si vor fi statornici pana la viata vesnica. Fericiti toti care savarsesc dreptatea ! Nu vor pieri in veac. Sa spui lui Maxim: Iata vine o stramtorare, daca ti se pare ca este bine iaras tagaduieste. Aproape este Dom,nul de cei ce se intorc catre El precum este scris la Eldad si Modat, care au proorocit poporului in pustie. Un tanar foarte frumos mi-a facut in somn urmatoare marturisire zicandu-mi: Cine crezi ca este batrana de la care ai primit cartea ? – Sibila. am zis eu – Te inseli, nu este ea, imi zise el – Dar cine ? intreb eu – Biserica, imi raspunse el. L-am intrebat apoi: Pentru ce arata oare batrana ? – Pentru ca ea a fost creata inainte de toate, fu raspunsul sau, pentru aceasta este batrana si pentru ea a fost imtocmita lumea. Dupa aceea avui o vedenie in casa mea. A venit batrana si m-a intrebat daca am dat presbiterilor cartea. Am spus ca nu am dat-o. “Bine ai facut ,zise, caci am sa mai adaug cateva cuvinte. Cand voi sfarsi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunostinta tuturor alesilor. Sa scri deci doua carti si sa trimiti una lui Clement si una Graptei. Clement sa o trimita apoi cetatilor din afara, caci lui i s-a incredintat aceasta; Grapte sa invete din ea vaduvele si orfanii, iar tu insuti sa o citesti in aceasta cetate, impreuna cu prezbiterii care stau in fruntea biserici”.

Vedenia III

  1. Postind  de multe ori si rugand pe Domnul ca sa imi arate descoperirea pe care o fagaduise sa mi-o arate prin batrana, chiar in acea noapte mi se arata batrana si imi zise: Pentru ca te rogi atat de mult si ai asa de mare ravna sa cunosti toate, vino la campul unde semeni alac, si pe la ceasul al cincilea iti voi aparea si iti voi arata cele ce trebuie sa vezi. O intrebai zicand: Doamna, in ce loc al campului ? – unde vrei tu – fu raspunsul ei. Mi-am ales in gand un loc frumos si retras. Mai inainte insa de a-i vorbi si a-i spune locul imi zise : Voi veni acolo unde doresti. Asa dar fratilor m-am dus la camp, am socotit exact ceasurile si am ajuns la locul unde hotarasem sa vin. Acolo vazui o sofa de fildes, pe sofa era asezata o perna de in si pe deasupra intinsa o panza foarte fina de in. Cand vazui aceste lucruri asezate inaintea mea si nu zari pe nimeni in locul acela, ramasei incremenit, groaza ma lua, parul mi se zburli si ma cuprinsera oarecum fiorii, pentru ca eram singur. Cand imi venii apoi in fire si imi adusei aminte de marirea lui Dumnezeu si prinsei curaj, imi plecai genunchii si incepui a marturisi iarasi pacatele mele ca si mai inainte. Doamna  veni impreuna cu cei 6 tineri pe care ii vazusem si mai inainte,  se aseza putin in urma mea si asculta la mine, cum ma rugam si imi marturiseam Domnului pacatele. Apoi se atinse de mine si imi zise: Hermo inceteaza a te ruga intruna pentru pacatele tale, roaga-te si pentru dreptate, ca sa primesti parte din ea pentru casa ta. Ma ridica de mana ma duse la sofa si zise tinerilor: Duceti-va si ziditi. Dupa ce se retrasera tinerii si ramasesem noi singuri imi zise: Sezi aici – raspunsei Doamna sa se aseze intai cei mai in varsta – Sezi zise,  cand iti spun. Voind deci sa ma asez in partea dreapta, nu ma lasa ci imi facu semn sa ma asez in partea stanga.  Pe cand ma gandeam in mintea mea si eram trist pentru ca nu ma lasase sa ma asez in partea dreapta imi zise: Esti suparat Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine placut lui Dumnezeu si au patimit pentru numele Lui. Tie iti lipsesc multe pentru ca sa poti sedea impreuna cu ei. Dar precum starui in curatie staruie si de aici inainte  si vei sedea impreuna cu ei ca si toti care fac faptele lor si rabda cele ce au rabdat ei.
  2. Ce au rabdat ei ? , intrerupsei eu – Asculta, imi zise, lovoturi de bici, inchisori, stramtorari mari, crucea, fiare salbatice, pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta isi au locul in partea dreapta a altarului ca si oricine patimeste pentru  Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalti li se cuvine partea stanga. Dar si unii si altii, si cei ce stau la stanga si cei ce stau la dreapta, au aceleasi fagaduinte si daruri numai ca cei din dreapta au o oarecare cinste deosebita.  Tu esti doritor foarte a sedea de-a dreapta impreuna cu ei, dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi insa curatit de lipsurile tale si toti care nu se indoesc vor fi curatiti de toate pacatele pe care le-au savarsit pana in ziua aceasta. Dupa ce rosti aceste cuvinte voi sa plece. Eu insa cazui la picioarele ei si o rugai in numele Domnului sa imi arate vedenia pe care mi-o fagaduise. Atunci ma apuca iarasi de mana ma ridica sus si ma aseza pe sofa in partea stanga iar ea sezu im partea dreapta si ridicand in sus un toiag stralucitor, ma intreba: Vezi ceva mare? – raspunsei : Doamna nu vad nimic – Iarasi imi zise: Iata nu vezi in fata ta un turn mare, zidindu-se pe ape stralucitoare cu cate patru unghiuri ? –  Intradevar, se zidea turnul in patru unghiuri de cei sase tineri care venisera impreuna cu ea. Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adanc, iar altii de pe pamant si le dadeau celor sase tineri, aceia le luau si zideau cu ele si toate pietrele scoase din adanc le zideau asa precum erau caci erau potrivite si se uneau la inchietura cu celelalte pietre. Si asa de bine se imbinau unele cu altele incat nu se observa incheietura lor iar zidirea turnului parea a fi facuta dintr-o singura piatra. Din celelalte pietre insa care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le intrebuintau la zidit, iar pe altele le taiau in bucati si le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau inca imprejurul turnului si nu le intrebuintau la zidire, caci unele din ele aveau crapaturi, altele erau ciuntite, iar altele erau albe si rotunde si nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn si mergeau rostogolindu-se pe drum, dar nu ramaneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum intr-un loc anevoie de umblat. Altele cadeau pe foc si ardeau, altele cadeau aproape de ape si nu puteau sa se rostogoleasca, desi ar fi vrut sa se rostogoleasca mai departe si sa se duca in apa.
  3. Cum imi arata acestea voi sa plece. Ii zisei : Doamna, ce folos pentru mine ca am vazut acestea si nu pricep insemnatatea lor ? –  Iscodotor esti omule, imi raspunse ea, de vrei sa cunosti cele privitoare la turn ! – Se poate Doamna, zisei, dar vreau sa povestesc fratilor mei ca sa se bucure si ei auzindu-le si sa cunoasca pe Domnul in multa slava. Te vor asculta intr-adevar multi, zise ea, insa unii dintre cei ce te vor asculta, se vor bucura iar altii vor plange, dar si acestia daca vor asculta si se vor pocai, se vor bucura. Asculta deci asemanarile acestui turn, caci iti voi descoperi totul, dar nu-mi mai face suparare cu rugaciunea ta pentru descopperire,  caci  descoperirile de tot felul acesta isi au sfarsitul lor si acum sunt la sfarsit. Totusi tu nu vei inceta  de a cere descoperiri, caci esti nerusinat.  Turnul pe care il vezi zidindu-se, sunt eu, biserica care m-am aratat tie si acum si mai inainte. Intreaba acum in privinta turnului, orice vrei si iti voi descoperi, pentru ca sa te bucuri impreuna cu sfintii. Doamna, zisei eu, pentru ca m-ai socotit odata vrednic, ca sa imi descoperi totul, descopera-mi ceea ce este cu putinta sa ti se descopere, – ti se va descoperi, ma asigura ea, numai inima ta sa fie intoarsa catre Dumnezeu si sa nu pui la indoiala ceea ce ai vazut. O intrebai : Doamna, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ? Ti-am spus de mai inainte, raspunse ea si totusi cercetezi cu atata ravna. Cercetand deci vei afla adevarul. Asculta acum pentru ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru ca viata voastra prin apa sa mantuit si se va mantui. Turnul insa este intemeiat pe cuvantul numelui celui Atotputernic si slavit si este tinut prin puterea Domnului.
  4. Doamna, exclamai eu, mare si minunat este lucrul acesta ! Dar cei sase tineri, care zidesc cine sunt Doamna ? Acestia sunt sfintii ingeri ai lui Dumnezeu cei care au fost creati mai intai si carora Domnul le-a incredintat toata zidirea spre a o face sa creasca, a o zidi si a stapani peste faptura intreaga, de acestia deci va fii terminata zidirea turnului. Dar ceilalti care aduc pietrele cine sunt ? si ei sunt sfinti ai lui Dumnezeu : Dar cei sase de mai inainte  sunt mai presus decat ei. Zidirea turnului se va sfarsi si toti impreuna se vor bucura imprejurul turnului si vor slavi pe Dumnezeu ca sa sfarsit zidirea. Am mai intrebat-o apoi : Doamna as dori sa cunosc soarta pietrelor si puterea lor ce fel este, mi-a raspuns: Nu ca ai fi mai vrednic decat toti ceilalti, ca sa ti se descopere aceasta, caci sunt altii mai inaintea ta si mai buni decat tine carora ar fi trebuit sa li se descopere vedeniile acestea, dar ca sa se slaveasca numele lui Dumnezeu ti sa facut si ti se vor face si de aici incolo descoperiri pentru cei nehotarati, cei care mereu chibzuiesc in inimile lor, daca acestea sunt intr-adevar sau nu sunt. Spune-le ca toate acestea sunt adevarate  si nimic nu este afara de adevar, ci toate sunt tari si sigure si bine intemeiate.
  5. Asculta acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele in patru colturi, albe si potrivite la incheieturi sunt apostoli, episcopi, invatatori sau diaconi care au vietuit dupa sfintenia lui Dumnezeu si au indeplinit slujba de episcopi, invatatori si diaconi in curatie si sfintenie fata de alesii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar altii sunt inca in viata. Ei intotdeauna au lucrat in unire unii cu altii, au avut pace intre ei si au ascultat unii de altii. Pentru aceasta se potrivesc incheieturile lor la zidirea turnului.  Ce inseamna oare pietrele care sunt aduse din adanc si sunt  intrebuintate la zidire si se potrivesc la incheieturi cu celelalte pietre deja zidite ? Acestia sunt cei ce au patimit pentru numele Domnului. As dori sa cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce insemneaza Doamna? Cele ce merg la partea de jos a zidirii si nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit Domnul ca bune, pentru ca au umblat pe drumul cel drept al Domnului si au urmat poruncile lui. Cele ce sunt aduse  si se pun sus la zidire, cine sunt ? – Sunt tineri in credinta si credinciosi obisnuiti. Ei sunt sfatuiti de ingeri ca sa faca bine, deoarece s-a aflat in ei rautate. Pe cine infatiseaza apoi cele puse la o parte si aruncate ? – Pe cei ce au pacatuit dar doresc sa se pocaiasca: pentru aceasta nu au fost  aruncate  departe de turn, pentru ca vor fi intrebuintati la zidire, daca se vor pocai. Cei ce se vor pocai deci, daca se vor pocai cu adevarat vor fi tari in credinta, numai daca se vor pocai acum, cat timp se zideste turnul. Iar daca se va sfarsi zidirea numai au loc ci vor fi aruncati. Numai atat vor avea, ca vor sta langa turn.
  6. Vrei sa cunosti si pe acelea care au fost taiate in bucati si au fost aruncate departe de turn ?  Acestia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut in chip fatarnic si nu au fost straini de niciun pacat. De aceea nu dobandesc mantuirea, pentru ca nu sunt buni de intrebuintat la zidire din pricina rautatiilor lor.  Pentru aceasta au fost sfaramate si aruncate departe, din pricina maniei Domnului pentru ca l-au maniat. Celelalte pe care le-ai vazut stand in mare numar, fara a fi aduse la zidire inchipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adevarul dar n-au ramas in el si nici nu sau unit cu cei sfinti, pentr aceea nu sunt bune de intrebuintat.  Cine sunt apoi cele care au crapaturi ? – Acestia sunt cei care au vrasmasie unii impotriva altora in inimile lor si nu traiesc in pace intre ei, care la vedere pastreaza pacea, iar cand sunt departe unii de altii pastreaza rautatile in inima. Acestea sun crapaturile pe care le au pietrele. Cele ciuntite inchipuiesc pe aceia care au primit in adevar credinta si au cea mai mare parte la dreptate dar au si unele parti de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite si nu intregi.  Cine sunt oare  Doamna pietrele albe si rotunde care nu se impotrivesc la zidire? – Acestia sunt cei ce au credinta dar au si bogatia lumii acesteia. Cand vine o stramtoare pentru bogatia  si afacerile lor ei se leapada de Domnul. La acest raspuns ii mai pusei iarasi o intrebare : Doamna cand vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire ? – Vor fi vrednici de Dumnezeu imi zise, cand se va micsora bogatia lor, care ii amageste caci precum piatra este rotunda, daca nu se ciopleste si nu isi va pierde ceva din ea, nu poate fi in patru colturi, tot asa si cei bogati din lumea aceasta daca nu se pierde din bogatia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaste aceasta mai intai la tine insuti; cand erai bogat nu erai bun de nimic iar acum esti bun de intrebuintat si folositor pentru viata. Fiti buni de intrebuintat pentru Dumnezeu, caci si tu vei fi luat din aceste pietre.
  7. Pietrele pe care le-ai vazut aruncate departe de turn cazand pe drum si rostogolindu-se de pe drum in locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar in urma indoelii parasesc calea cea adevarata socotind ca pot gasi o cale mai buna, se ratacesc si patimesc umbland prin locuri neumblate. Iar cele ce cad in foc si ard sunt aceia care sau departat pana la sfarsit de Dumnezeul cel viu si din pricina poftelor lor de desfranare si rautatilor pe care le-au savarsit, nu le trece prin minte sa se pocaiasca. Daca doresti sa stii cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de apa si nu pot sa se rostogoleasca in apa ? – Acestia sunt cei ce asculta cuvantul si doresc sa se boteze in numele Domnului, dar cand li se aduce aminte de curatia adevarata se rasgandesc si umbla iarasi dupa poftele lor cele rele. Cu asta terminase lamuririle despre turn. Indrasnind o intrebai daca toate pietrele acestea care sunt aruncate si nu se potrivesc la zidirea turnului vor avea loc la turnul acesta si daca le este cu putinta pocainta.  – Pocainta le este cu putinta, imi raspunse ea, dar la turnul acesta nu se mai pot potrivi. Pentru un alt loc mult mai neinsemnat se vor potrivi dar si aceasta cand vor fi chinuiti si se vor implini zilele pacatelor lor.  Si pentru aceasta vor fi izbaviti pentru ca sau facut partasi cuvantului celui drept. Si atu7nci vor izbuti sa se izbaveasca de chinuri daca vor pune la inima faptele lor rele pe care le-au savarsit.  Iar daca nu le vor pune la inima nu vor fi mantuiti din cauza impietririi inimii lor.
  8. Cand am incetat deci de a o intreba toate acestea, imi zise: Vrei sa vezi si altceva? fiind foarte doritor de vedenii m-am bucurat mult ca voi vedea iarasi ceva. Bagand de seama aceasta batrana zambi si imi zise : – Vezi  sapte femei imprejurul turnului – da Doamna, ii raspunsei eu si ea continua : Turnul este purtat de ele dupa porunca Domnului. Asculta acum si felul lor de lucrare. Cea dintai dintre ele cu maini puternice se numeste credinta prin ea se mantuiesc alesii lui Dumnezeu. Cealalta care este incinsa in brau si are tinuta barbateasca se numeste infranarea, ea este o fiica a credintei, cine ii urmeaza este fericit in viata caci se va feri de toate faptele rele in credinta, ca va mosteni viata de dincolo  daca se tine departe de orice pofta rea. Dar celelalte cine sunt     Doamna ? Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2- stiinta, 3- nevinovatie, 4-sfintenie, 5-dragoste.  Daca faci deci toate faptele mamei lor poto sa traiesti. As dori Doamna sa stiu ce putere  are fiecare din ele

Pastorul lui Herma

http://apocrife.ro/pastorul-lui-herma/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.