Devoțional – Puntea dintre pământ și Rai

download - Copie

În timp ce păstorii priveau pruncul în iesle, ei se uitau la un Mântuitor care urma să răscumpere toată omenirea. Când înțelepții L-au văzut, ei priveau un rege care urma să învingă moartea. Iar când profeții L-au privit, au văzut un cuceritor care deschidea ușile închisorii, care putea să rupă lanțurile și să îi elibereze pe cei captivi. Fiecare a avut viziunea lui cu privire la cine era Isus și care a fost motivul pentru care El a venit.

Hristos s-a născut într-o lume a necredinței, când poporul lui Dumnezeu trăia sub teroarea îngrozitoare a Imperiului Roman. Liderii religioși ai Israelului nu ofereau prea multe speranțe. Fariseii credeau că mântuirea se obține prin fapte, legând astfel oamenii de legile lui Dumnezeu printr-un sistem rigid de fapte imposibile, iar saducheii nici măcar nu credeau în înviere. De fapt, foarte puțini oameni au avut viziunea vieții veșnice. Acesta a fost întunericul din lume în care a venit Isus.

Când privim la iesle, Îl vedem pe Hristos asemenea unei punți între pământ și cer, traversând abisul morții care separă viața temporală și lucrurile veșnice. Într-o zi vom traversa acel pod, iar acest lucru se va întâmpla într-o clipă: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51-52)

Am putea medita la astfel de mistere, dar adevărul este că imaginația noastră pur și simplu nu poate înțelege slava și puterea lui Dumnezeu. Creierul nostru este limitat. Însă putem fi siguri de un lucru: fiindcă Isus a venit pe pământ, există o nouă lume care ne stă înainte. O lume fără păcat, sărăcie sau boală. Mântuitorul nostru s-a născut pentru a ne aduce viață veșnică. Deși sezonul nașterii Sale a trecut recent, să păstrăm în minte imaginea învierii: să avem o minte și o inimă pline de speranță spre viața care urmează, datorită pruncului Hristos născut într-o iesle.

Gary Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

https://alfaomega.tv/devotional/11827-devotional-puntea-dintre-pamant-si-rai

De ce nu ești prețuit de prietenii tăi?

Alexei Tentiuc

Alexei Tentiuc

Întrebare:

De ce nu sunt prețuită de prieteni? 

 

Este greu să dau un răspuns doar din citirea acestei întrebări scurte. M-ar fi ajutat dacă dezvoltați întrebarea mai mult, căci astfel aș fi înțeles mai bine cauza din care prietenii vă disprețuiesc. Totuși, motivele pot fi multe și imposibil de abordat pe toate într-un singur articol. Am însă o veste bună, pe site-ul nostru au fost scrise mai multe articole la acest subiect și vă îndemn să citiți următoarele articole care vă vor ajuta să înțelegeți mai bine de ce “prietenii” disprețuiesc și ce să faci în cazul în care ești disprețuită:

1. Ce să faci când oamenii(prietenii) uită binele făcut de tine?

2. Ce să faci când prietenii te i-au la mișto?

3. Cum trebuie să te comporți ca să ai prieteni adevărați?

4. Cum să-ți alegi prietenii?

5. Cum să zidești relații frumoase cu colegii?

6. Ce să faci când nu poți să legi prietenie cu nimeni?

7. Cum să-ți faci prieteni în noul colectiv?

Prieten este un termen de legământ care implică credincioșie, dragoste, grijă și respect reciproc. Dacă aceste elemente lipsesc, este greu să numești pe cineva prieten. Domnul Isus a împlinit toate aceste lucruri față de noi prin dragostea și respectul cu care ne-a tratat. El, înainte ca să fie arestat, a spus ucenicilor Săi astfel:

Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.(Ioan 15:13-15)

Prietenii se jertfesc unii pentru alții și sunt gata, dacă este nevoie, să-și dea viața pentru celălalt.

Dumnezeu m-a binecuvântat cu mulți prieteni adevărați care știu că dacă este nevoie sunt gata să se jertfească pentru mine. Aceasta este o mare bogăție! Gândul mă duce acum la un prieten foarte drag și devotat, Ion Rotaru. Când încă nu eram creștini și ambii încă nu-L cunoașteam pe Domnul Isus, totuși Dumnezeu pusese între noi o prietenie adevărată. Îmi aduc aminte cum odată a văzut un dușman de-al nostru comun care avea un cuțit și dorea să mă înjunghie. Ion nu s-a gândit la viața sa, ci s-a pus în fața mea și a fost gata mai degrabă el să moară decât să mi se întâmple mie vreun rău. Tare Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru așa prieteni adevărați care astăzi cu o și mai mare devotare sunt prietenii și robii Domnului Isus!

Vă spun toate acestea pentru ca să învățați să vă alegeți bine prietenii. Pavel când a scris fiului său în credință, Timotei, l-a învățat cu ce fel de oameni să-și facă companie și i-a spus următoarele:

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.(2Timotei 2:22)

Nu sta în compania disprețuitorilor. Nu se merită efortul și apoi influența disprețuitoare ar putea să afecteze și caracterul tău, de aceea caută să-ți faci prieteni adevărați care cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Te invit să iei parte la serviciile divine ale tinerilor de la Generația Curată care urmăresc neprihănirea, credința, dragostea și pacea. Sunt sigur că ei îți pot deveni prieteni adevărați în Domnul.

Un ultim gând și sfat pe care doresc să ți-l dau: este bine să te oprești și să-ți analizezi și purtarea ta. Întreabă-te dacă ai tu o purtare demnă de cinste și respect? Ori care nu ar fi comportamentul tău, nimeni nu are dreptul să te disprețuiască, totuși de multe ori oamenii o fac pentru că cineva le dă prilejul. Dacă ești fată, cum te comporți față de băieți sau alți bărbați? Trebuie să știi că chiar dacă unii bărbați(care nu-L cunosc pe Dumnezeu) sunt gata să se distreze cu o femeie ușuratică, ei nu sunt gata să pună preț pe ea ca să o ceară în căsătorie. Dacă purtarea ta este un motiv de dispreț, pocăiește-te și Dumnezeu te va ierta. Ba mai mult, Dumnezeu te poate ajuta să-ți schimbi felul de gândire și purtare ca ele să fie demne de cinste și respect.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să cinstim și să prețuim pe toți oamenii!

https://moldovacrestina.md/cum-sa-fii-apreciat-de-prieteni/

Text din Vechiul Testament care confirmă că Mesia (Unsul) va veni de două ori

Anastasia Filat

Întrebare:

Știu că în Biblie sunt multe texte care vorbesc despre prima și a doua venire a Domnului Isus cum ar fi, de exemplu, textul de la Isaia 61:1-7. Totuși, din acest text nu este evident că Mesia va veni de două ori. Găsim în Biblie vreun text care vorbește clar despre două veniri a lui Mesia?

Este adevărat că din textele Vechiului Testament este greu de înțeles că Mesia trebuia să vină de două ori: o dată pentru ca să moară pentru păcatele poporului și a lumii întregi și a doua oară pentru judecată și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ (Împărăția de o mie de ani). Aceste două evenimente sunt descrise la Isaia 61:1-7. Într-adevăr, din acest text este greu de sesizat că Mesia trebuia să vină de două ori. Lucrul acesta a fost evident doar la întâia venire a Domnului Isus, când El a citit în sinagogă doar jumătate din fraza de la Isaia 61:1-3 și spune că „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură”, dar nu a citit a doua parte a acestei fraze, care descrie a doua venire a Domnului Isus pentru judecată:

A venit în Nazaret, unde fusese crescut și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, și să vestesc anul de îndurare al Domnului”. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-ați auzit”. (Luca 4:16-31)

În Biblie sunt multe texte care descriu fie prima venire a Domnului Isus, fie a doua venire, dar este greu de sesizat din aceste texte că Mesia trebuia să vină de două ori. Acesta explică confuzia contemporanilor Domnului Isus: chiar și ucenicii se așteptau că Domnul Isus (despre care ei credeau că este Mesia) va întări Împărăția lui Israel, lucru care trebuie să se întâmple la a doua venire a Mântuitorului.

Totuși, în Biblie este un text care vorbește clar despre două veniri a lui Mesia: o dată ca să moară (să fie stârpit), fără a restabili împărăția lui Israel și a doua oară ca să fie uns ca și împărat. Acest text este Daniel 9:24-27.

Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii vecinice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților (a doua venire). Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic (prima venire). Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ținea până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât”. (Daniel 9:24-25)

Din acest text este evident că Unsul (Mesia) urma să vină de două ori.

I.  Prima venire

După 69 săptămâni (7+62) de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului (dărâmat de Nebucadnețar), Unsul avea să vină și să fie „stârpit, și nu va avea nimic”, adică nu avea să fie uns împărat și nu avea să întărească împărăția lui Israel așa cum era de așteptat. De altfel, aceasta era și confuzia ucenicilor: ultima lor întrebare adresată Domnului Isus înainte de înălțarea Lui la cer a fost „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să așezi din nou Împărăția lui Israel?” (Fapte 1:6b). Ei știau bine că Mesia trebuie să fie uns Împărat, dar ei nu au înțeles din textul de la Daniel 9:24-27 că Mesia urma să vină de două ori: o dată după 69 de săptămâni rânduite de Dumnezeu pentru poporul Israel și Ierusalim de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și a doua oară după a șaptezecea săptămână, care va urma după ce se va încheia vremea neamurilor:

Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâniapoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. (Daniel 9:25-26a)

II. A doua venire

După 70 de săptămâni de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului, Mesia va veni și va fi uns ca și împărat și va întări împărăția lui Israel:

Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii vecinice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților. (Daniel 9:24)

Este important să înțelegem că între săptămâna a 69 și a 70-aa este vremea Neamurilor și când „va intra numărul întreg a Neamurilor”, Dumnezeu se va întoarce din nou la poporul Israel și îi va mântui ca și națiune, potrivit cu promisiunile făcute lui Avraam, Isaac și Iacov:

Fraților, pentruca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ținea până va intra numărul deplin al Neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, și va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov. Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele”. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O, adîncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecățile Lui, și cît de neînțelese sînt căile Lui! Și în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:25-36)

După ce se va sfârși vremea neamurilor (a Bisericii), Dumnezeu Se va întoarce din nou la poporul Israel și va lucra mântuire în poporul Său timp de șapte ani (a șaptezecea săptămână a lui Daniel), la sfârșitul cărora va veni Mesia (a doua venire a Domnului Isus) și va întări împărăția lui Israel și Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Vă recomand să studiați cartea Daniel, vă putem pune la dispoziție două manuale de studiu:

„Daniel” din seria Învățătură peste învățătură, care prezintă un studiu profund a cărții Daniel, inclusiv și a părții istorice, ceea ce ne ajută mai bine să înțelegem profețiile din carte.

„Dumnezeu face cunoscute vremurile de pe urmă” un studiu de 40 minute, care abordează doar textele profetice din cartea Daniel.

https://moldovacrestina.md/doua-veniri-a-lui-mesia/

AUTORITATEA LUI DUMNEZEU.  Mat 26 : 36-45

download - Copie

AUTORITATEA LUI DUMNEZEU.  Mat 26 : 36-45

 1). INTRODUCERE[1].   Deşi se  susţine că sistematizarea,  cărţilor în Biblie nu a fost de revelaţie divină, este un fapt  adevărat, că au fost  erudiţi, care au supervizat   întocmirea , cărţilor în canonul Noului Testament.  Sunt cam 400 de ani între zilele lui Neemia şi Maleahi, ultimii proroci a Vechiului Testament şi naşterea lui Isus Hristos în Betleem. Aici se deschide o perioadă de linişte, ”tăcere”  în care Dumnezeu nu vorbeşte, după cum ne arată Biblia. Cu toate acestea, istoria Intertetamentală ne spune faptul că această perioadă, a fost una tulburătoare, plină de evenimente importante.  AUTORUL.  Evengheliei a fost Matei a fost un vameş convertit  Matei 9:9  De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis:Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, şi a mers după El. Matei  a fost ales să  redacteze, evreilor despre  Mesia.   IDEEA PRINCIPALĂ  din carte este că  Matei  face cunoscut  programul lui Dumnezeu. Expresia Împărăţia cerurilor este  un crez,  a acestei Evanghelii. Biserica se găseşte inclusă în împărăţia cerurilor dar nu este acelaşi lucru cu ea,  de asemenea biserica se află inclusă şi în Împărăţia lui Dumnezeu. Matei îl înfăţişază, pe Domnul Isus drept împăratul mesianic promis de Dumnezeu  Israelului (Mat. 2:2, 6; 27-37). Fiind obişnuit să ţină consemnări sistematice el ne dă o cronică   ordonată a vieţii şi misiunii împărăteşti a Domnului Isus. Despre venirea  împărăţiei a vorbit și Ioan Botezătorul (Matei 3:1-2). Aceiaş veste l-a avut şi Domnul  Isus în început misiunii Sale publice (Matei 4:23). Aceiaşi declaraţie au fost trimişi  să o facă şi cei 12 apostoli.  (Matei 10:1-7).  Matei[2] a fost șeful vameșilor din Capernaum, sub Irod Antipa și colecta impozite pentru romani. Tradiția spune că a predicat în Palestina, după care ar fi murit de moarte bună în Etiopia sau Macedonia. Cartea a fost scrisă între anii 63-64 D. C. Este o carte a discursurilor, în ea se vorbește depre Împărăția lui Dumnezeu, o lege nouă, slujba apostolică, o colecție de parabole, mustrarea cărturarilor și a fariseilor, și despre judecată. Scopul cărții este acela de a demonstra evreilor faptul că Isus Hristos este Mesia cel promis. El îl prezintă pe Hristos ca fiind Fiul lui David, Fiul lui Avarm. Evanghelia lui Matei este singura în care este menţionat cuvântul: „Biserică” (16:18;  18:17). Termenul grecesc folosit – eclesia – înseamnă „adunarea celor chemaţi afară  cu un scop”, „mulţimea celor puşi de o parte”. În Vechiul Testament, Israel fusese  „poporul ales al lui Dumnezeu”. Ştefan numeşte  neamul lui Israel chiar cu termenul de „Biserică” atunci când spune: „El este acela  care, în adunarea Israeliţilor din pustie…” (Fapte 7:38). În  Noul Testament, Biserica nu mai este compusă numai din  evrei.  (Galat. 3:28). Din Ea pot  face parte şi evreii şi neamurile. Omul are un statut[3] de fiinţă creată  şi ultima autoritate din Univers este Dumnezeu Creatorul. Omul prin răzvrătire îşi doreşte o autoritate proprie ( Turnul Babel :  Geneza  11 ),  şi ei doresc să-şi facă un nume şi să nu fie împrăştiaţi. Se poate pune în contrast Omul din Eden ( primul Adam), care cedează în faţa ispitei cu Hristos ( al doilea Adam ) care rămâne rob în ascultare şi învinge ispita. Autoritatea înseamnă drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. Noi avem o autoritate derivată. Dumnezeu doreşte Slava Sa.  Valorile absolute din univers ca : Binele, Adevărul, Frumosul, pentru noi sunt concepte dar se ajunge la o Persoană.  Una este realitatea cerului şi alta este umbra pământului. Deoarece scara de valori este diferită, şi este necesară o corectare a imaginii despre aceste valori. Am ales textul respectiv pentru a reliefa autoritatea oamenilor dată de Dumnezeu chiar și pentru cele mai negre momente din istorie. Ioan 19:11  „N-ai avea nici o putere asupra Mea” i-a răspuns Isus „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.”

2). AGONIA DIN GHESTIMANE[4]  Domnul Isus îi ia pe ucenici pentru a se ruga. „Trebuie să dăm atenţie rugăciuni  pe care o spune Domnul Isus aici”. El spune aici despre o cupă pe care ar  fi dorit-o să fie  departe de El.  Paharul reprezintă crucea, iar semnificaţia este păcatul nostru. Mai tare decât moartea şi mai înfricoşător decât  supliciu de pe cruce este puţin probabil că noi putem percepe cu adevărat realitatea crucificării lui Hristos.  Este vorba despre faptul că Domnul Isus, cel fără păcat şi nepătat, este făcut  o vină pentru noi. Pe cruce, păcatul întregii umanităţi a fost pus peste El. Şi nu este aici vorba despre o  înelegere aici în  înţeles judecătoresc, sau academic, ci este vorba  de un sensul real,  atât de vădit încât Dumnezeu Tatăl a trebuit să-şi întoarcă faţa de la El. Nu consideram faptul că pentru noi, făpturii obişnuite cu vinovăţia, este ceva irealizabil să conştientizăm grozăvia şi  murdăria aşa cum a simţit-o Regele Isus. Se cuvenea a sesiza că Domnul Isus nu a implorat să preîntâmpine  crucea, ci  dimpotrivă a dorit  ca permisiune lui Dumnezeu să fie făcută. Consideram că este neadevărat pentru noi să pătrundem  complet în aceasă semnificaţie,  a ceea ce s-a petrecut în Ghetsimani, dar acolo este un punct când  Regele Isus a realiza biruinţa asupra păcatului.   De asemenea, Domnul Isus a fost ademenit în Ghetsimani la fel cum a fost ispitit în pustie. Domnul îi îndeamnă  pe ucenici să se ferească pentru a nu scufunda în ispită. Oare care era tentaţia de care s-ar cuveni să se îngrijorare ucenicii?  Chiar  de această dată Satan era la câţiva paşi de ei  şi se înfrunta cu Domnul Isus. Cine ne poate ispiti?  decât  Satan. El este acela care nu s-a temut şi nu s-a deranjat să-l ispitească chiar şi pe Domnul. El nu s-ar alarma să ne ademenească  şi pe noi.  Dar o  chestiune pe care putem bineînţeles să o înţelegem şi  trebuie să fie  sesizată este supunere şi smerenie Domnului Isus faţă de Tatăl.  De acum războiul era încheiat. Domnul Isus a repurtat victoria  contra Satanei şi plănuire lui Dumnezeu va fi dus la îndeplinire.  Pesemne că şi Domnul a petrecut câteva clipă de repaus înainte de a le rosti discipolilor să se trezească. Hristos[5] intră în primul stadiu al suferințelor, care cuprinde atât partea fizică cât și spirituală. ”sudori de sânge”. Este puțin probabi ca ” paharul acesta”, cerut în rugăciune pentru a fi înlăturat se referă la moartea fizică, ci mai curând la muntele de păcate care urma să se abată asupra  Lui și a sfințeniei Sale cât și  despărțirea lui temporară  de Dumnezeu. Rugăciune Lui a fost auzită de Dumnezeu pentru că El a fost întărit pentru a putea să bea acel pahar. ( Everi 5:7)

3). AUTORITATEA LUI DUMNEZEU[6].  Este prezentată ca şi  Suveranitatea Lui Dumnezeu, sub denumirea de Dumnezeu Atotputernic.  Geneza 17:1  Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.  Iov 27:11  Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. Apocalipsa 1:8  „Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. Apocalipsa 19:6  Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. El s-a manifestat  în acţiunile Sale : Dumnezeu zice şi se face : Gen: 1, 3, 6, 9, 11, 14, 20……..Dumnezeu a numit : Gen. : 1, 5, 8, 10……Avem o descoperire progresivă a Sa în istorie, care culminează în momentul când Cuvântul s-a făcut Trup.  Dumnezeu dă cele 10 porunci poporului evreu ( şi încă 613 ), şi cele 2 porunci din Noul Testament, date de Hristos ( Mat. 22: 37-40 ). şi  Matei, cap. 5 – 7 care constituie o mini Evanghelie, plus celelate învăţături şi Lucrarea Sa de Răscumpărare. Atunci când vorbim despre voia lui Dumnezeu, înţelegem voia Sa povăţuitoare care îndeamnă omul la mântuire şi voia Sa hotărâtoare care se îndeplineşte indiferent de voinţa omului. În Vechiul Testament, lucrarea profeţilor este ultimul avertisment, pentru că aveau Legea lui Moise. În istorie vedem Istoria mântuirii – Mesia – Crucea, ca rezolvarea a păcatelor, dar şi în domeniul laic. Psalmi 47:8  Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel Sfânt. El orchestrează istoria. Perimetru mântuirii înseamnă : Har – Cristos – Crucea, şi omul – păcatul şi Harul.  Iosua 1:8  Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. şi   Efeseni 2:8  Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Atunci când vorbim de autoritatea lui Dumnezeu, vorbim de Dumnezeu Atotputernic.     Pentru înţelegerea  conceptului de suveranitate al lui Dumnezeu este important să privim şi o parte din atributele lui Dumnezeu prim prisma unor teologi biblici, fiindcă autorii le înţeleg uşor diferit.

Dumnezeu[7] nu este o energie cerească sau o forță impersonală, ci este un Dumnezeu Personal, individualitate Lui este demonstrată prin ca atributele ce le poseda:  „constiență de sine (Exod. 3:14),  auto-determinare (Efeseni 1:11).  Dumnezeu posedă viață (Tim. 4:10),  inteligență (Fapte 15:18),  scop (Isaia 14:26-27),  acțiune (Ioan 5:17),  libertate (Efes. 1:11),  sentimente (Ioan 3:16)  voință (Ioan 6:38-39)”.

Caracterul lui Dumnezeu constă  şi s-a  manifestat in calificativele pe care le a avea. Aceste calificativ se clasifică in doua  clase, :  (1) naturale sau legate de splendoare Sa şi
(2) etice sau legate de generozitate Sa.

„Din atributele naturale fac parte:  atotputernicia (Apoc 19:6),  atotștiință (Ps. 147:5),  atotprezență (Ps. 139:7-10),  veşnicia (Deut. 33:27),  infinitatea (Ps. 147:5)  imutabilitatea sau neschimbare (Iacov 1:17; Ps. 33:11)”.

„Din atributele morale fac parte: sfinţenia (Ps. 99:9; 1 Pet. 1:15-16),   neprihănirea (Ps. 11:7),  dreptatea (Rom. 2:6),  adevărul (1 Ioan 3:33;),  harul (Efes. 1:7; Rom. 5:17),  dragostea (1 Ioan 4:8,16),  mila (Efes. 2:4)”.

Teologii [8] împart atributele lui Dumnezeu în aproximativ două mari categorii: comunicabile în sensul de a le avea şi experimenta şi noi în mod parţial şi necomunicabile, pe care nu le avem nicidecum, doar  având cunoştinţă despre ele.  Dumnezeu posedă atribute pe care nu le înţelegem cum ar fi: natura Triunică, suficienţa de Sine, veşnicia, existenţa în Sine,  dar pe altele le pricepem mai bine, de exemplu mila , harul, credincioşia, înţelepciunea, pentru că în mod  parţial le-am primit şi noi.[9]

O altă calitate al lui Dumnezeu este viaţa. Miracolul vieţii, a vieţii biologice a suscitat interesul tuturor categoriilor de oameni. De la omul simplu, până la omul de ştiinţă care şi-a dedicat viaţa pentru a studia şi cerceta misterul vieţii, toţi au fost interesaţi de acest subiect. Dar Biblia vorbeşte de viaţă în special cu referire la domeniul spiritual, o viaţă dincolo de moarte, o viaţă pe care numai o relaţie corectă cu Dumnezeu o poate da.   De asemenea El, Creatorul  este acela care susţine universul.  Şi noi avem viaţa fizică, dar ea este  limitată, iar viaţa  veşnică o avem doar în El. (Fap.17:27). Pentru om moartea este o barieră ce trebuie trecută.  Dacă aspirăm,  să înţelegem viaţa, se cuvenea să ne salvăm de moartea spirituală, dacă acceptăm că nemurirea este soarta ce ne-a fost a hotărât .[10]

 4).  Domnia  lui Cristos  şi   Biserica[11]  Termenul de  Adonai[12]  este derivat din adon, care se traduce cel mai exact prin “Domn”. Dat fiind că, în Biblie, Dumnezeu este “Domn peste întregul univers”, el este adeseori numit Adonai, “Domnul meu”. Deuteronomul 6:4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Acest lucru se răsfrânge şi asupra lui Hristos care este Fiul lui Dumnezeu, prezis în Vechiul Testament  Isaia 9:6  Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.  În momentul Întrupării se face afirmaţia că  Matei 12:8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”, desfiinţând şi în acelaşi timp împlinind Sabatul. Acelaşi lucru îl afirmă şi Petru mai târziu ca o acuză adusă naţiunii lui Israel.  Faptele Apostolilor 2:36  Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” El merge mai departe şi vorbeşte depre iertarea păcatelor. Faptele Apostolilor 5:31  Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. Apostolul Pavel afirmă că mântuirea este legată de Hristos. Romani 10:9  Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.  De asemenea Evanghelia este ceva precis, nimic în plus, nimic în minus.  Efeseni 4:5  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Poate cea mai clară explicaţie cu privire la Hristos o avem în cartea Evrei.  Evrei 1:1-4.  Isus Hristos este : moştenitor al tuturor lucrurilor, stă la drepta lui Dumnezeu într-o poziţie de autoritate şi putere, este oglindirea Slavei Lui, ţine toate lucrurile, a făcut curăţirea păcatelor, a moştenit un Nume mai presus de orice Nume.

Astfel în Numele lui Isus se va aplica orice genunchi, orice limbă să mărturisească că Isus este Domnul.  El dă viaţă veşnică, a înviat din morţi.  Hristos este : diferit faţă de alţi proroci, proaspăt, îndrăzneţ, puternic în fapte şi cuvinte. Hristos  are autoritate de Fiu, Mântuitor, Mare Preot, Domn, Judecător. El este Capul Bisericii.  Isus Hristos se supune autorităţii lui Dumnezeu şi agonia din Grădina Ghestimane ne arată atât latura divină al lui Isus cât şi latura umană ( groaza păcatului ).

Din păcate Hristos nu este lăsat să funcţioneze ca Domn peste Biserică.  Papalitatea prin pretenţia unui intermediar dintre Dumnezeu şi om, ( Papa, care este considerat infaibil ), dar care este tot un om. Ortodoxismul o face prin supradimensionarea rolului Mariei, şi invocarea sfinţilor, iar Neoprotestanţii prin ecumenismul protestant modern care politizează creştinismul, pluralismul teologic, indiferenţa faţă de evanghelizare, subiectivismul carismatic cu indiferenţa sa faţă de preocupările teologice dominante. Fiecare în mod fragmentar şi în acelaşi timp toate la un loc,  refuză pe Cristos de a fi Domn peste Biserică. Biblia spune clar : 1 Timotei 2:5  Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

5). AUTORITATEA OMULUI[13]. Mandatul omului este limitat. El a fost destinat să stăpânească  pământul, să-l umple şi să se înmulţească. Geneza 1:28  Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”. De asemenea omul numeşte vieţuitoarele :  Geneza 2:20  Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.  Omul a ieşit de sub autoritatea lui Dumnezeu atunci când s-a răzvrătit şi a vreau să fie ca Dumnezeu. De asemenea şi noi am primit autoritatea pe care o dă Duhul Sfânt fiecărui credincios din Marea Trimitere (Mat. 28 : 18-20), pentru că  spune în Apocalipsa 1:6  şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Autoritatea[14] Trebuie menționat că temperamentului autoritar îi sunt specific ca  trăsături, întâmplări rapide,  transformare,  asumarea responsabilităţilor şi câştigarea  de rezultate. Persoanele  care au un astfel de caracter operează cel mai bine într-un regim în care nu există vigilență şi control.  Ei pot reuși să facă o mare varietate diversitate de activităţi. Stilul lor de a administra este dominant,  direct şi la obiect, poruncitor şi decisiv. Ei sunt motivaţi de înfruntare,  vigoare şi autoritate. Cei care au acest caracter se frământă adeseori să nu fie întrecuţi şi cel mai frecvent ajunge  să se elibereze de stres prin a ajunge ostili. Ei îi  analizează pe ceilalţi după dexteritate de a duce la  realizarea unui lucru.”

Modelul lui Cristos[15] ne face să înţelegem mai bine termenul de autoritate.  „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:31-32). Textul biblic care ne vorbeşte despre Cristos ca despre un mire şi despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenţia asupra unicităţii acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Cristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Cristos să fie una,  tot aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una.  Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Cristos şi în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înţeles numai prin credinţă.

6). UNGEREA[16]  Este ceva particular vechiului Testament, este poruncită de Dumnezeu, şi o fac oamenii. Cuvântul ajunge   aici  din ebraică  se numeşte  maşiah, şi înseamnă “uns” . El [17] înseamnă şi  Salvator  şi izbăvitor eliberator care va veni la sfârşitul vremurilor. Termenul ajunge din ebraicul maşiah, transmis prin mijlocire limbilor greacă şi latină, cu înțeles de “uns”. Termenul este  găsit  pentru prima oară în Levitic (4, 3-5), în înlănțuire cu preotul care succeda “ungerea”, şi orânduit la origine ca un  om investită cu o rol divin: preot, profet, rege şi chiar Cirus al Persiei, catalogat ca un executant al hotărâri divine (Isa. 45, 1). După angajamentul făcută lui David (2 Sam. 7, 12-13), dinastia davidică a fost considerată ca aleasă (2 Sam. 22, 51; Ps. 89, 35-38),  iar mai târziu, când regatul era terorizat de puteri exterioare, Isaia şi Ieremia au prevesti înălțare unui domnitor din casa lui David, a cărui domnie va fi glorioasă. În timpul Primului Templu, iudaismul nu era o credință mesianică iar termenul de maşiah nu avea conotaţia de mai târziu. Modelul a prins formă din dată în care ideea de Mesia a fost asociată cu “sfârşitul vremurilor”.

Ungerea[18] se aplică prea puţin în Noul Testament. Ea se aplică persoanelor şi locurilor alese special pentru o lucrare, dacă de către prezbiteri persoanelor bolnave.

 Ungerea unor  persoane : Moise a fost delegat de Dumnezeu să facă acestă lucrare :  Exodul 28:41  Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron şi pe fiii lui, împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti şi-Mi vor sluji ca preoţi.

Acest act al ungerii se răsfrânge şi asupra urmaşilor.  Exodul 40:15  şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.”

Şi Samuel, ultimul dintre judecători a fost delegat de Dumnezeu pentru acestă lucrare. 1 Samuel 9:16  „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”  Este vorba despre primul împărat al lui Israel care a fost Saul.

Dar Domnul l-a părăsit pe Saul, pentru neascultare şi Samuel a trebuit să ungă pe David în locul lui.  1 Samuel 16:3  Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.”

Când prorocul Ilie într-un fel ajunge la sfârşitul lucrării sale Dumnezeu porunceşte să ungă pe altcineva în locul lui. 1 Împăraţi 19:16  Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău, şi nu numai ci şi 1 Împăraţi 19:15  Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.

Dar ungerea o  face direct şi Dumnezeu asupra omului.  Psalmi 23:5  Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

În Noul Testament am găsit un singur verset cu privire la aşa ceva, şi care este o practică a Cultului Penticostal. Iacov 5:14  Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Ungerea unor locuri : Porunca o primeşte Moise şi se referă la locurile şi lucrurile destinate pentru jertfă.  Exodul 29:36  În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcând ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti. Exodul 30:26  Cu el să ungi Cortul Întâlnirii şi chivotul mărturiei, Exodul 40:9  Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi Sfânt. Exodul 40:10  Să ungi altarul pentru arderile-de-tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preaSfânt. Exodul 40:11  Să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.

7). ALEGEREA[19] Dumnezeu alege oameni.  Neemia 9:7  Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam.

Dar El alege şi un popor pe care să îl caracterizeze sfinţenia. Deuteronomul 7:6  Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

Dumnezeu alege un popor şi El este dumnezeul lui.  Ezechiel 20:5  Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei, şi am zis: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

Dar alegerea se poate face şi indirect prin oameni, pentru o anumită lucrare.  Exodul 35:30  Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

Sau pentru lucrarea Lui. Deuteronomul 21:5  Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.

El alege o seminţie : ( Levi ) Deuteronomul 18:5  căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.

El îl alege pe Samuel.  1 Samuel 2:28  Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.

De asemenea alege şi pe împărat peste Israel ( Saul ) 1 Samuel 10:24  Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el”. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul”!”

Dumnezeu alege dar şi pedepseşte.  Amos 3:2  „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.

 In Noul Testament există o alegere specială, pe Isus Hristos.  Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

La rândul Său Hristos alege ucenicii.  Luca 6:13  Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: 14  Pe Simon pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; 15  pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul; 16  pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Mai târziu Dumnezeu îl alege pe Pavel.  Faptele Apostolilor 26:17  Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit.

Prin puterea delegată a Duhului Sfânt ucenicii aleg şi ei.  Faptele Apostolilor 6:5  Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

Alegerea se face şi în alte domenii.  1 Corinteni 1:27  Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.  sau  Iacov 2 :5  Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi : n-a ales Dumnezeu pe cei ce Sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc ?. Sunt aceste adevăruri valabile şi astăzi. Răspunsul este Da. Ne gândim la mari evanghelişti ai lumii, sau la cei  prin care s-a produs treziri spirituale şi de ce nu la misionari.

8). CONCLUZII. Primele cinci cărţi sunt sunt atribuite lui Moise de către tradiţia iudaică. Geneza este o carte a începuturilor, care ne dă posibilitatea de a privi în trecut. Omul a fost creat de Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui,  iar Întruparea lui Hristos, Şi Lucrarea Sa Mântuitoare, Naşterea Bisericii, este un nou început, prin care omul redobândeşte Imago Dey.

Termenul de autoritate în seamnă şi Poruncă, sau Dispoziţie dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai înseamnă şi  ordin, decizie, hotărâre, cu valoare de imperativ.  În religia iudaică şi  creştină avem Cele zece porunci din decalogul, şi  lege morală sau învăţătură,  din Vechiul Testament şi două porunci din Noul Testament. Ultima şi Prima sursă de autoritate este Dumnezeu, care este Atotputernic şi Suveran. Fiul face voia Tatălui, dar poate exista şi autoritate delegată dată oamenilor. În Grădina Ghestimane Hristos este supus unei presiuni enorme, pe de o parte Sfinţenia Sa refuza păcatul, şi pe de altă parte, vrea să facă voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu a oferit omului o parte din atributele Sale, comunicabile şi cere omului să nu rămână indiferent la ele, să le dea curs, pentru ca să poată să îl cunoască pe El. Doar prin ele omul poate reiniţia părtăşia pierdută cu cel care l-a creat. Dumnezeu alege oameni, dar şi locuri, pe care le-a uns şi le-a sfinţit în vederea unei lucrări, dar mai târziu dă această autoritate şi omului ca Mise, Samuel, Ilie, care fac ungerea şi aleg alţi oameni pentru lucrare.

Dumnezeu  îşi descopere calităţile Sale, cea mai importantă fiind dragostea care raportată la păcat dă viaţă vecinică. Dar dincolo de dragoste este puterea de a iubii o fiinţă care l-a trădat. Puterea lui Dumnezeu este atributul care stă la baza celorlalte atribute divine.  A  fi puternic, în semnă a fi suveran. Supremaţia  lui Dumnezeu presupune faptul că El realizează tot ceea ce doreşte să înfăptuiască. Acest lucru este deosebit de important dacă ne gândim la Lucrarea Sa de răscumpărare.  Dacă privim în ansamblu atributele lui Dumnezeu, Scriptura ne revelează un Dumnezeu puternic.

După Naşterea Biserici, şi trebuie să fie Domn, stăpân peste Biserică, şi peste fiecare creştin în particular. Pentru un creştin adevărat Isus Cristos  nu poate fi decât Domn. Biblia îl prezintă pe Cristos Ca Domn al Bisericii. Sunt numeroase referinţele în acest sens, mai puţin în Vechiul Testament dar mai multe în Noul Testament. Cristos are şi alte Nume care reprezintă funcţiile Sale.  Calitatea de Mare Preot, Miel, Leu sau alte funcţii pe care le însumează Cristos nu diminuează calitatea de Domn. Domnia este una terestră, cel puţin teoretic în lumea creştină, dar El este Domn peste Împărăţia Cerurilor, calitate ce I-a fost delegată de Dumnezeu. Cristos este o Persoană din Trinitate. Faptul că nu este recunoscut de lume şi chiar în multe biserici nu are calitatea de Domn,  este de fapt o carenţă spirituală  şi denotă neînţelegerea sau neacceptarea adevărurilor din Scriptură. Pasivitatea majoritară a creştinilor face ca Evanghelia să nu fie vestită, sau mesajul să fie compromis prin denaturare. Dar în final Cristos ca Rege va judeca lumea. Relaţia lui Cristos cu Biserica este o relaţie incompletă din punctul de vedere al funcţiei de Domn ce o are Cristos. Relaţia lui Cristos cu Biserica este o relaţie în desfăşurare, neîmplinită încă în  totalitate.

Este necesară o aplicare a Mesajului Divin. De asemenea există o rezistenţă la primirea acestui mesaj dar şi o poruncă valabilă pentru toţi oameni.   Faptele Apostolilor 17:30  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; Omul are un statut de fiinţă creată, dar pe care îl neagă şi încearcă să-şi depăşească limitele în afara perimetrului oferit de Dumnezeu. Pe de altă parte omul funcţionează corect doar în armonie cu Creatorul său.

9). BIBLIOGRAFIE

Ardelean Viorel.

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de  ERNEST AEBI

http://www.theophilos.3x.ro

Itinerar Biblic.  Sorin Micloş

O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

Montmogery James  Boice, Fundamente ale Credinţei Creştine,   Editura   Institutului  Biblic„Emanuel”  Oradea                                                                                      

Henry, Dumnezeu revelaţie şi autoritate, vol.5.

CĂRĂMIZILE CĂSNICIEI de Scott & Cheri Scheer. http://www.theophilos.3x.ro

Enciclopedia Iudaismului

Ardelean Viorel

[1] http://www.theophilos.3x.ro

[2] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de  ERNEST AEBI pag 129

[3] Ardelean Viorel

[4] Itinerar Biblic.  Sorin Micloş

[5] Ardelean Viorel

[6] Ardelean Viorel

[7]  O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

[8] Ardelean Viorel

[9]  Montmogery James  Boice, Fundamente ale Credinţei Creştine,   Editura   Institutului  Biblic„Emanuel”  Oradea , 2000. pag 11                                                                                     

[10] MONTGOMERY  JAMES    BOICE    „ FUNDAMENTE ALE CREDINŢEI CREŞTINE”  pag 191                                                                                                                            

[11] Ardelean Viorel

[12] Enciclopedia Iudaismului

[13] Ardelean Viorel

[14] CĂRĂMIZILE CĂSNICIEI de Scott & Cheri Scheer. http://www.theophilos.3x.ro

[15] CĂRĂMIZILE CĂSNICIEI de Scott & Cheri Scheer. http://www.theophilos.3x.ro

[16] Ardelean Viorel

[17] Enciclopedia Iudaismului

[18] Ardelean Viorel

[19] Ardelean Viorel

Pagina de ştiri / Ştiri internaţionale 07. 2007

download - Copie

Pagina de ştiri

 

Ştiri internaţionale
 
Episcopul chinez ascuns moare

Episcopul Han Dingxiang, episcopul ascuns romano-catolic al Eparhiei din Yong Nian din Provincia Hebei a murit la 11 pm (ora din Beijing) ieri, 9 septembrie la sfârşitul detenţiei de 8 ani, din partea autorităţii chineze. Cu excepţia câtorva rude foarte apropiate care au fost deodată chemate de autoritatea guvernamentală să fie lângă el înainte să moară, nici unul din preoţii săi sau alţi credincioşi nu au fost conştienţi de boala sa sau orice cauză care ar fi putut duce la moartea sa; nici de faptul că el murea în spital nu ştiau. [ continuare… ]

Liderii musulmani strigă după pace cu creştinii

Mai mult de 130 de învăţaţi musulmani din întreaga lume au strtigat după pace şi înţelegere între islami şi creştini joi, înainte ca Eid Al-Fitr să spună „supravieţuirea lumii este probabil în primejdie”. Într-o scrisoare precedentă către Papa şi alţi lideri creştini, cei 138 de musulmani îvăţaţi au subliniat sinergiile teologice ale celor două credinţe şi au spus că acea înţelegere are comună între cele mai mari credinţe nu era un subiect simplu pentru un dialog politicos între liderii religioşi. [ continuare… ]

 
Arhiva Vaticanului scoate la iveală secrete ale Templierilor

Cavalerii Templieri, un ordin militar al Bisercii Romano-Catolice, se întorc în presă, la aproape 700 de ani de la suprimarea lor de către decretul papal. Initial ei s-au format pentru a octroti creştinii şi Pământul Sfînt în timpul primelor cruciade. Templierii deja sunt parte din legende, iar faptele lor eroice au devenit subiectul multor filme şi romane populare. Cavalerii, care au o pelerină albă specifică cu o cruce roşie imprimată, s-au îmbogăţit, au deţinut proprietăţi prin toată Europa şi Orientul Mijlociu, şi au initiat un sistem bancar international primitiv. Au provocat multe controverse, chiar şi în vremea lor. Au ajutat financiar câţiva monarhi europeni în război. [ continuare… ]

 
Unii caută biserica pe calea internetului

Prin toată ţara, toamna este sezonul de vârf pentru”cumpărăturile la biserică”., pentru că oamenii în căutare de o comunitate religioasă sunt hotărâţi să găesasă una . Dar asta nu înseamnă că se dau în spectacol, cântă imnuri, îşi strâng mâinile şi oferă mostre de gogoşi la biserici diferite în fiecare săptămână. În schimb, spun observatorii, ei vizitează site-urile bisericilor şi evaluează întrunirile – deseori fără măcar să fi întâlnit de fapt pe cineva la biserică. De aceea unii oameni care se duc deseori la biserică sunt îngrijoraţi că practica credinţei devine din ce în ce mai impersonală – şi în consecinţă mai putin puternică – într-o eră condusă de eficienţă şi nerăbdare. [ continuare… ]

Acuzarea preotului din Argentina a pus biserica într-o poziţie critică

Acuzarea unui preot romano-catolic de crimă împotriva umanităţii în timpul „războiului murdar” din Argentina, a reînviat cererile ca biserica să îşi ceară scuze pentru rolul ei cu mosc sub guvernare militară. Biserica catolică era gata să condamne implicarea creştinului Von Wernich în răpire, tortură şi omor în timpul dictaturii dintre 1976- 1983, după ce el a fost găsit vinovat în timpul procesului de marţi. [ continuare… ]

 
Creştini chinezi ies din umbre


Comunitatea catolică din Yankan, leagănul revoluţiei comuniste din China a câştigat permisiunea să construiască prima biserică în mai mult de şapte decenii, ca semn a trezirii spirituale care mătură ţara. După ani de negocieri între congregaţiile mici de creştini din Yankan , dar care cresc şi liderii suspicioşi ai Partidului Comunist, acordul a ajuns pe site-ul suburbiilor din oraş. Este o întoarcere dramatică pentru o biserică care scăpat de catedrala magnifică pentru avansarea sosirii preşedintelui Mao la sfârşitul lui martie, care a suferit ani de persecuţie. [ continuare… ]

 
Altă victorie însemnată pentru mesianici

După ce întreaga lume încă îşi trage răsuflarea după demisia neaşteptată a negociatorului de vârf Ali Larijani, sunt ridicare întrebări despre fundalul şi convingerile succesorului său, Saeed Jailli. Răspunsurile, se pare, sunt tulburătoare. Până astăzi, nu s-au ştiut foarte multe despre acest oficial cărunt de 41 de ani. El are un doctorat de la Universitatea Sadegh din Teheran. Ca şi soldat în războiul Iran-Iraq, el se pare că a supravieţuit unui atac chimic din partea forţelor lui Saddam Hussein. [ continuare… ]

Rugăciunile pentru pace în Ierusalim au un impact global asupra legăturii dintre creştini

Milioane de creştini din mai mult de 150,000 de biserici din întreaga lume s-au rugat simultan pe 7 octobrie pentru pace în Ierusalim. O sărbătoare specială şi evenimetul de rugăciune din Ierusalim, difuzate celor 200 de naţiuni prin postul de televiziune God TV – au atras atât demnitari arabi, cât şi iudei, în ciuda presiunii politice şi religioase de a nu participa la întâlnirile creştinilor. La acest eveniment , într-adevăr, multinaţional şi confesional, au participat liderii creştini din Ţara Sfântă, de asemenea, au participat, peste 600 de invitaţi- iudei, arabi şi creştini din cele doisprezece naţuini la Promenada Haas în oraşul Ierusalim. [ continuare… ]

KAZAKHSTAN: „Persecuţia Poliţiei secrete prin împuternicire”

Membri biseriicii Presbiteriene Grace din nord-estul orasului Karaganda-care deja au avut de-a face cu poliţia, biroul Procurorului şi servicul sanitaro-epidemiologic-acum au de-a face cu interogatorii supărătoare şi inoportune din partea Poliţiei Financiare. Una dintre întrebări este de ce merg la biserică şi nu la moschee. Membri comunităţii Hare Krishna de lângă oraşul Almaty din sud au de înfruntat şi ei presiuni necruţătoare şi asidue din partea mai multor agenţii guvernametale într-o încercare de-a le dărâma activitatea. Poliţia responsabilă cu emigrarea a făcut o razie comunităţii pe data de 20 Septembrie verificând documentele tuturor celor prezenţi la un important festival religios. „Aceasta e de fapt persecuţia poliţiei secrete prin împuternicire,” a declarat pentru Serviciul de Ştiri Forum 18, un observator familiar cu ambele cazuri care a preferat să rămână anonim. Însă Amanbek Mukhashev, membru al comitetului însărcinat cu afacerile religioase a susţinut în cadrul unei conferinţe OSCE din Varşovia din 26 Septembrie că „libertatea credinţei şi libertatea exprimării crezurilor religioase a devenit unul din laitmotivele statului Kazakhstan, precum şi a organelor puterii locale.” [ continuare… ]

 
Creaţionismul interzis de savanţi suedezi

Guvernul suedez trebuie să determine rolul pe care religia îl joacă în şcoli credinţa independentă. Noile legi vor conţine interzicerea profesorilor de biologie să înveţe despre creaţionism sau „design inteligent” alături de evoluţie. „Elevii trebuie protejaţi de toate formele de fundamentalism, ” a afirmat ministrul educaţiei, Jan Björklund, postului Dagens Nyheter. [ continuare… ]

 
Tatăl: protestele funerare l-au îmbolnăvit

Tatăl lui Marine, cel care a fost ucis în Irak, a luat atitudine împotriva invaziei de procese împotriva bsericii fundamentaliste, care păzeşte funerariile soldaţilor, spunând că semnele protestatarilor de la înmormântarea fiului lui i-au îmbolnăvit stomacul. Albert Snyder a relatat miercuri că el aştepta un mormânt privat pentru fiul lui., cpl. Matthew Snyder. „Ei au transformat acest serviciu funerar într-un circ mass-media şi ei voiau să rănească familia mea,” a declarat Snyder. Ei voiau ca mesajul lor să fie auzit şi lor nu le păsa cine opresc ei. Fiul meu a fost îngropat cu demnitate, nu cu o bandă de clowni.” [ continuare… ]

Lideriii organizaţiei SBC etichetează mormonismul” a patra religie avraamică”

Liderul convenţiei baptiste din sud, Richard Land, a numit mormonismul „a patra religie avraamică” într-o discuţie controversată asupra lui Mitt Romney, candidatul republican la preşedinţie. Land, preşedintele SBC, Comisiei de etică şi libertate religioasă, a afirmat publicaţiei Political Capital, cu Al Hunt că el a considerat biserica lui Rommey ca nefiind dintr-o religie creştină sau dinttr-un cult. [ continuare… ]

Ce este mormonismul? Un răspuns Baptist

Richard Land, liderul gigentei Comisiei Convenţiei baptiste de etică şi libertate religioasă (16,3 milioane de membri) şi mulţi reprezentanţi politici cu influenţă, s-au năpustit înainte spre ceea ce a devenit salonul favorit de joacă al baptiştilor: „Ce este un mormon, exact? Este o întrebare care are o semnificaţie chiar acum, de când ea relatează cum conservatorii religioşi îl privesc pe candidatul Mitt Rommey. Miercuri, site-ul EthicsDaily.com, care este publicat de şi scris pentru baptişti cu vederi mai liberale decât a celor de la SBC, dezvoltând remarcile pe care le-a făcut săptămâna trecută la o întâlnire a conservatorilor politici a afirmat în cadrul postului de televiziune Bloomberg la emisiunea Capitalul Politic că el consideră biserica lui Isus a sfinţilor din ultimile zile, aşa cum o ştiu mormonii, ca find cea de-a patra religie avraamică, alături de iudaism, creştinism şi Islamism, toate a căror rădăcină se întoarce la patriarhul Avraam. [ continuare… ]

Grupul întreabă: „este un fundament teologic pentru un angajament politic?


Teologi, avocaţi, pastori şi etici au împărtăşit punctele de vedere în legătură cu fundamentele teologice ale angajamentului din timpul schimbării recente de la Şcoala Yale Divinity. Evenimentul din timpul zilei numit „Voices & Votes II: Shaping a New Moral Agenda,” a fost co-sponsorizat de organizaţiile Sojourners, Christianity Today and The Christian Century. Greg Boyd, pastorul Bisericii Woodland Hills din St. Paul, Minn, şi-a început remarcile afirmând că diferenţa importantă între puterea guvernametală şi puterea creştină de a iubi este modul cum sunt aplicate- o entitate îşi exercită puterea asupra alteia şi cealaltă sacrifică puterea prin dragoste. [ continuare… ]

Autorităţile continuă vânătoarea creştinilor în Uzbekistan

Un bărbat creştin numit Makset Djabbarbergenov (27) este subiectul unei urmăriri generale de către autorităţi, din pricina activităţii sale religioase din Uzbekistan, conform unui raport de pe Forum 18 la 12 octombrie. [ continuare… ]

Baptist numit în funcţie majoră în guvern

Thomas Corts, fost preşedinte al Univerităşii Samford din Birmingham,Alabama în Statele Unite, afliliată baptismului, şi membru al Consiliului General din Alianţa Baptistă Mondială (BWA), a fost propus de guvernul Statelor Unite pentru a coordona ajutorul SUA pentru străinătate şi ajutorul în învăţământul din întreaga lume. Propunerea lui Corts a fost anunţată de Prima Doamnă Laura Bush la sfârşitul lui Spetembrie. Corts, care de asemenea a fost şi director executiv al Asociaţiei Internaţionale a Colegiilor şi Universităţilor Baptiste, ce reprezintă 52 de instituţii baptiste de învătământ de vârf, este aşteptat să lucreze în biroul din Washington DC din Agenţia Statelor untite pentru Dezvoltarea Internaţională (USAID) şi că va supraveghea un buget anual de aproximativ un miliard de dolari. [ continuare… ]

 
Preşedintele Ucrainei ordonă returnarea a 700 de pergamente


Preşedintele Ucrainei Viktor Yushchenko a semnat săptămâna trecută un ordin prezidenţial ce prevede retunarea a aproximativ 700 de pergamente confiscate de la comunăţile de evrei în timpul regulamentului Uniunii Sovietice Comuniste. Decizia este privită ca şi o încercare de a domoli părerea evreilor şi a israelinielor înainte de vizita lui Viktor Yushchenko de săptămâna viitoare. Problema pergamentelor Torah deţinute de stat a preocupat pe mulţi în ultimul an. Comunităţile evreieşti din Kiev şi Zhitomir au folosit pergamente îmrumutate de la guvern, dar, în urmă cu câţiva ani, arhiva statului din Kiev a cerut returnarea pergamentelor, acuzând de întrebuinţare abuzivă. [ continuare… ]

 
Biserica din Ierusalim atacată de incendiatori

Clădirea Bisericii Baptiste din Ierusalim de pe strada Narkis, a fost atacată de incendiatori în zorii zilei de 24 octombrie, dar acţiunea rapidă a vecinilor a redus pagubele la nivelul mobilierului şi ferestrelor. Incendiatorii au spart clădirea şi au pus foc în diferite locuri, a afirmat liderul Convenţiei Baptiste din Israel, postului de radio Authority din Israel. Pardoseala de piatră a fost arsă, dar nu distrusă. Scaunele erau arse şi clădirea era afumată şi distrusă din cauza apei. Ca să lupte cu focul, pompierii au spart multe ferestre de la clădire. [ continuare… ]

 
Biblia la Olimpiadă : Circulă mai multe zvonuri

Guvernul chinez pare să transmită mesaje diverse despre religie şi libertatea religioasă în timpul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing, şi raporturile conflictuale au băgat în ceaţă problema legalităţii Bibliei la Olimpiadă. [ continuare… ]

Convenţia baptistă din Texas alege prima femeie ca preşedinte

Participanţii la întruniea anuală a Convenţiei Generale Baptiste din Texas au ales prima femeie ca preţedinte şi au continuat cu oficialii susţinuţi de două decenii de organizaţia baptiştilor moderaţi din Texas. Joy Fenner, un fost misionar în Japonia, directorul executiv a Uniunii Misionare a femeilor din Texas şi vice-preşedintele organizaţiei BGCT, a fost ales peste pastorul David Lowrie. Fenner a primit 900 de voturi copmarat cu cele 840 pentru Lownie. [ continuare… ]

 
Acuzaţiile de „Islamofobie” deturnează drepturile omului

A 2-a Conferinţa Mondială a Naţiunilor Unite legată de Rasism se va concentra pe tema–teama faţă de Islam sau „Islamofobia” iar experţii din domeniul libertăţii religioase sunt îngrijoraţi că aceasta e doar un efort prin care de fapt, se încearcă abaterea interesului manifestat pentru lipsa toleranţei şi libertăţii din interiorul Islamului şi ţărilor Arabe. „Lumea drepturilor omului a dezvoltat o armă. E una care schimbă atât victima, cât şi criminalul; una care e făcută să abată atenţia de la abuzurile drepturilor omului de aceia care le încalcă,” a afirmat Ann Bayefsky, una din experţii invitaţi la conferinţa din 30 Octombrie de la Institutul Hudson. [ continuare… ]

Senatorii investighează pe Hinn, şi alte misiuni de televiziune

Comitetul de finanţe al senatului republican investigează teleevangheliştii proeminenţi şi comportamentul lor financiar. „Este important că Parlamentul şi publicul au avut încredere într-o modalitate care încurajează încrederea continuă,” a afirmat senatorul Grassley, R.-Iowa, pe 5 noiembrie într-o scrisoare adresată predicatorilor T.V. Joyce Meyer şi Benny Hinn sunt printre reprezentanţii acelor misiuni care transmit recordurile cheltuielilor şi compensaţiilor către Grassley. Datorită statutului de biserică non-profit, toţi slujitorii sunt scutiţi de taxe şi nu li se cere să se supună serviciului Internal Revenue. [ continuare… ]

De fapt, gnosticii l-au numit pe Iuda demon, nu erou

O nouă carte scrisă de un specialist în studii biblice de la Universitatea Rice contrazice afirmaţiile Societăţii National Geographic făcute în 2006 referitoare la un fragment al Evangheliei lui Iuda din secolul III sau IV care îl prezintă pe „fiul pierzării” drept un erou. Este vorba de fapt, de April DeConick, profesor de studii biblice la Rice şi autoare a cărţii „Al 13-lea Apostol: Ce spune în realitate Evanghelia lui Iuda”, care face observaţia că acest document, îl numeşte pe Iuda un „al 13-lea demon”. Traducerea acelui text Coptic se potriveşte foarte bine cu ceea ce erudiţii bibliei au spus despre Iuda de-a lungul secolelor, precum şi cu comentariile făcute în antichitate de părinţii bisericii care au privit şi considerat gnosticismul drept o erezie. [ continuare… ]

 
Scăderea dolarului loveşte misiunile IMB puternic

Gândeşte-te că dolarii de pe următorul cec de plată pierd aproape jumătate din valoare. Vei putea să poţi să plăteşti taxele–mai puţin să cumperi ceva extra? Aceasta este o realitate descurajant[ pe care o înfruntă unii misionari baptişti din sud. Dolarul continuă să scadă în valoare pretutindeni. Oficialii prioectului financiar al Bordului de Misiune vor avea nevoie să atingă obiectivul lor de a strange 165 de milioane $ pentru misiunea Lottie Moon Christmas Offering ca să susţină bugetul record pentru cadourile record de anul trecut de 150 de milioane de dolari. [ continuare… ]

Vaticanul face pasul spre vindecarea schismei ortodoxe

Vaticanul a apreciat înţelegerea dintre teologii romano-catolici şi cei ortodocşi ca prim pas spre o posibilă vindecare a unei scisme de un secol, dar a spus că drumul a fost lung şi dificil. Vaticanul a publicat joi o declaraţie comună, aprobată luna trecută, care spune că Papa a deţinut rangul cel mai înalt în cadrul bisericii unificate înainte de 1050, când avut loc schisma [ continuare… ]

82 de misionari răspund chemării lui Dumnezeu

Faţa ei este imprimată în mintea lui Michael*. Acum zece ani, omul de afaceri născut în Texas şi-a amintit de ciocănitul încet la uşă unei camere cu acoperişul din stuf într-un oraş mic din Rusia. Era prima excursie misionară. O femeie mai în vărstă a răspuns şi Michael i-a dăruit o Biblie. Aceasta a fost când viaţa lui s-a schimbat pentru totdeauna. „Ea a căzut în genunchi, plângând, mulţumindu-mi, a spus el. Cu lacrimi în ochi, femeia a explicat că ea şi-a pierdut soţul în timpul celui de-al doilea război mondial şi nu a avut bani să cumpere o Biblie. Timp de ani, ea s-a rugat ca cineva să vină şi să îi aducă una. [ continuare… ]

Teleevanghelistul declară documentele financiare


Un predicator din Atlanta a declarat finanţele bisericii ca răspuns la o investigaţie a Senatului datorită greşelii financiare care era îndreptată spre el şi spre alţi cinci evanghelişti binecunoscuţi. Rev. Creflo Dollar al Bisericii World Changers a luat o sumă de 69 milioane $ în 2006, conform declaraţiei financiare publicată în constituţia-jurnal din Atlanta. Dollar a spus că salariul lui venea din investiţii personale, precum afaceri şi proprietăţi. Dar el a spus că biserica i-a dat un Roll Royce…  [ continuare… ]

 
În 2006 s-au înregistrat 600,000 de botezuri

Dumnezeu lucrează în moduri nemaipomenite în întreaga lume şi baptiştii din sud înfruntă provocarea de a se alătura misionarilor lor să facă ucenici din toate naţiunile , indiferent de ceea ce implică aceasta,” a relatat Bordul Internaţional de Misiune în timpul întâlnirii din 6-7 noiembrie de la Springfield, Ill. Opt zeci şi doi de misionari erau desemnaţi în timpul ceremoniei care a avut loc în timpul celei de-a 100-a întâlnire anuală a Asociaţiei Baptiste din Illinois. Baptiştii din sud erau provocaţi să facă aceleaşi fel de angajament care implică sacrificiu, angajament pe care noii lucrători îl fac-renunîând la cariere, familii şi stilul de viaţă ca să ducă Vestea Bună a salvării prin Isus Cristos celor din întreaga lume care poate niciodată nu au auzit-o niciodată. [ continuare… ]

 
Fata cea rea a Bibliei a fost o figură influentă în antichitate

Jezbel, regina al cărei nume a devenit sinonim cu toate lucrurile josnice şi rele, probabil a avut pe drept putere în Israelul antic, sugerează sigiliul unui document în piatră care duce de curând la ”fata cea rea” a Bibliei. Iniţial descoperit în Israel în 1964, sigiliul ciudat se presupunea a aparţine Reginei Jezbel (Queen Jezebel), dar confuzia în legătura cu literele gravate în piatră au lăsat loc de îndoială. Recent, o examinare mult mai amănunţită a gravurii sigiliului a scos la iveală semne specifice obiectelor regale. ”Sfinxul leu cu cap de femeie şi coroana de femeie Isis-Hathor, care este unică, toate acestea indică o regină”, a spus Marjo Korpel, un elev la Vechiul Testament la Universitatea din Utrecht, care a condus cercetarea. [ continuare… ]

Biserica din Norway votează in favoarea homosexualilor in slujba de conducere


Biserica luterana din Norway a votat vinerea trecută permisiunea membrilor care au parteneri de acelaşi sex să slujească in biserică. Votul a avut loc spre sfârsitul unei săptămâni dificile de dezbatere, pe această temă în timpul sinodului general al bisericii, care a avut loc de marţi până sâmbătă. Biserica rămâne divizată din punctul de vedere al sexualităţii, datorită sentimentului că accepatarea homosexualilor în cadrul clericilor este împotriva Scripturii. Votul de compromis de vinerea trecută a fost o mărturie clară pentru lipsa a unui consens legat de homosexualii din biserică, care interzicere pentru mult timp angajarea homosexualilor în cinul preoţesc a fost anulată, ultima decizie dacă îi vor desemna sau nu a fost lăsată la alegerea fiecarui episcop. [ continuare… ]

 
Baptiştii din Arkansas resping deschiderea în cadrul comuniunii, botezului

Liderii Convenţiei Baptiste de stat au respins o încercare de a înlătura clauza referitoare la comunine şi botez, despre care istoricii spun că este înrădăcinată în controversa baptistă din sec. al 19-lea. [ continuare… ]

 
Baptiştii din nord expulzează biserica din Charlotte pentru acceptarea homosexualilor

Baptiştii din sud au expulzat biserica baptistă Myers Park din Charlotte din grupul lor, deoarece biserica acceptă membri homosexuali în conducere. Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste din Carolina de nord a declarat că biserica nu este de accord cu articolele despre membralitate. Când reprezentanţii Convenţiei au votat, în unanimitate, să audieze biserica Myers Park, următoarea zi, ei au votat să o refuze aceasta. [ continuare… ]

Guvernatorul Ga., şi alţii s-au adunat pe scările Parlamentului să se roage pentru furtună

Mai mulţi de 250 de rezidenţi din Georgia s-au adunat pe scările Prlamentului să se roage pentru o binecuvântare, pe care mulţi au considerat-o de la sine, apă curată de băut care a devenit rară în ultimile luni. Guv. Sonny Perdue, un membru din Biserica Baptistă din Georgia a condos serviciul de rugăciune ca să ceară că Dumnezeu să restaureze ploaia, după o secetă care s-a înregistrat în recordurile cele ma joase la nivelul rezervoarelor statului şi a determinat o luptă pentru apă între Georgia, Florida şi Alabama. Lacul Lanier, plasat în nordul Atlantei, a coborât spre cel mai jos nivel în 21 de ani, la începutul lui noiembrie. Folosirea ape în exterior este inetrzisă. Dacă ploaia continuă să nu cadă, se aşteaptă ca Lacul Lanier scadă pe 7 decembrie la cel mai jos nivel, de când a fost construit în anii 50. În timp ce restricţiile apei se încordează, amenzile de la 1,000 $ în sus sunt acordate împotriva primelor contraveniente, cu întruperea apei pentru contraveniente repetate. [ continuare… ]

Nume nou pentru baptişti din Canada
Baptiştii canadieni din sud sunt sunt susţinuţi la adoptarea unui nou nume– Convenţia Canadiană – ca să reflecte localizarea lor geografică. Un vot final asupra schimbării numelui va avea loc la întâlnirea anuală de al anul a Convenţiei anuale a baptiştilor canadieni din sud. Dacă trece de moţiune, Gerry Taillon, liderul naţional pentru SBC, a spus că această convenţie va fi pregătită pentru următorul eşec regeritor la o implementare deplină a numelui nou.  [ continuare… ]

 
Biserica din Europa de est are inimă pentru cei pierduţi de pe continent

Culaorea amurgului reflectă culoarea pereţilor apartamentului unde creştinii se întâlnesc să se roage. Aşezaţi pe genunchi, ei formează un semicerc în jurul mesei de cafea, pronunţând numele vecinilor. Dar aceştia aşezaţi în jurul unei mese mici în Balti, Moldova, impart o biserică comună cu foştii lor vecini, necontând unde s-au stabilit. Din 1987, Biserica Baptistă Betania a trimis aproape 80 de membri din congregaţie ca să slujească în Moldova, Ucraina şi Rusia. „Este o nevoie foarte mare (de Evanghelie) în alte părţi ale fostei Uniuni Sovietice, a spus Eugeni Munteanu, pastorul Bisericii Betania. „Aşa că fraţii de acolo îşi părăsesc casele şi apartamentele ca să meargă acolo în deşert.” [ continuare… ]

Studiul de doctrină 2008: credinţă şi mesaj baptist

Ce înseamnă să fi creat după imaginea lui Dumnezeu? Ce este ajutorul bărbatului? Ce fac baptiştii legat de ordinea socială ? Aceste şi alte subiecte sunt explorate în Studiul doctrinei baptiste din 2008: Credinţa creştină şi mesajul.” Publicată de LifeWay Christian Resources din cadrul Convenţiei baptiste de sud, a şasea sesiune de studiu examinează doctrinele sau învăţăturile credinţei creştine aşa cum sunt reflectate în 21 articole ale credinţei baptiste şi mesajului din 2000. [ continuare… ]

 

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri_dec07.htm

ESCATOLOGIE – studiul despre sfârşit (profeţie) / Erezia Fantomei: A condamnat Conciliul de la Efes (431) Chiliasmul? de Michael J. Svigel, Th.M., Ph.D. student.

download - Copie

Erezia Fantomei:

A condamnat Conciliul de la Efes (431) Chiliasmul?

Michael J. Svigel, Th.M., Ph.D. student,

Dallas Seminary

Introducere

O resursă populară catolică afirmă, „În ceea ce priveşte mileniul, noi [Catolicii] tindem să fim de acord cu Augustin şi, în mod derivat, cu amilenialiştii. . . În anii 1940 Sfântul Oficiu a judecat că premilenialismul ‚nu poate fi predat cu siguranţă’, deşi Biserica nu a definit în mod dogmatic această chestiune”1. Pe de altă parte, un scriitor care comenta asupra istoriei gândirii milenare notează, „După Augustin, Biserica a crezut de mult că domnia sfinţilor prezisă de Apocalipsa era deja în operaţie prin propriile sale oficii bune, şi a arătat puţin entuziasm pentru ideea că Hristos s-ar întoarce în mod iminent să ridice o împărăţie pământească: într-adevăr, Conciliul de la Efes a declarat un astfel de crez eretic în 431”2. Problema de aici ar trebui să fie imediat de evidentă. A condamnat Conciliul de la Efes din 431 Chiliasmul ca erezie sau nu? Cu siguranţă, adevărul trebuie să fie undeva între „Biserica nu a definit din punct de vedere dogmatic această chestiune” şi „Conciliul de la Efes a declarat un astfel de crez eretic”.

Erezia Fantomei: Două tradiţii

Studentul istoriei milenialismului va învăţa curând că două tradiţii separate referitoare la acest subiect sunt propuse în mod curent. Cea mai veche tradiţie a scriitorilor din istoria milenialismului apare a fi ignorantă de oricare condamnare presupusă a Chiliasmului în oricare capacitate oficială şi dogmatică din istoria creştină timpurie3. Orice menţiune a unei condamnări oficiale de la Conciliul de la Efes lipseşte în mod evident din ceea ce apare a fi altceva prin lucrările din istoria milenialismului4. Deşi D. T. Taylor sugerează că Papa Damasus „a denunţat oficial Chiliasmul” la Roma în 373 d. Hr., el nu se referă la nici o condamnare din partea celui de-al treilea conciliu ecumenic5. De asemenea, D. H. Kromminga nu face nici o menţiune a presupusei condamnări în lucrarea sa standard despre milenialism, ci mai degrabă descrie o „subzistenţă treptată de chiliasm în biserica antică”, şi scrie, „Despre eforturile de reprimare împotriva chiliasmului nu apare nici o urmă”6. C. Cooper notează, „Din al 3lea şi până în al 5lea secol Chiliasmul a fost confruntat viguros şi a fost pus la pământ în mod crud, deşi aceasta nu a fost declarat în mod oficial o erezie. Acesta a fost mai degrabă penibil, deoarece anterior aproape că oricine fusese un Chiliast. . . Între Chiliasm şi acuzarea de erezie stă canonizarea lui Iustin Martirul şi Irineu”7. Într-o altă lucrare despre istoria mileniarismului, sub o sub-secţiune intitulată „Biserica se întoarce împotriva Milenarianilor”, Michael St. Clair nu face nici o indicare a vreunei condamnări la Conciliul de la Efes8. În final, Frederic J. Baumgartner apare să fie în totală ignoranţă a vreunei condamnări oficiale la Efes atunci când scrie, „Soluţia pentru anxietatea milenială oferită de Augustin de Hippo a devenit rapid cea acceptată pentru Creştinismul latin, în timp ce prin anul 400, pentru Biserica Greacă, mai preocupată cu disputele asupra naturii lui Hristos, absenţa Donatismului a redus sensul urgenţei mileniale”9.

Pe de altă parte, o tradiţie mai nouă, din anii târzii 1950, presupunea că al treilea conciliu ecumenic de la Efes a condamnat de fapt milenialismul într-o anumită manieră. Norman Cohn scrie, „Această [părere a lui Augustin] a devenit deodată doctrină ortodoxă, şi aceasta în mod definit că în 431 Conciliul de la Efes a condamnat crezul în Mileniu ca o aberaţie superstiţioasă”10. În mod similar, Robert Clouse afirmă, „Această doctrină [a lui Augustin] a fost atât de deplin acceptată încât la Conciliul de la Efes în 431, crezul în mileniu a fost condamnat ca superstiţie”11. Peter Toon, progresând în ton faţă de condamnarea ca o simplă „aberaţie superstiţioasă” la aproape o acuzaţie de erezie, scrie, „Această doctrină [a lui Augustin] a devenit curând acceptată ca ortodoxă şi a fost privită în general aşa atât de Bisericile Catolice cât şi de cel Protestante chiar de când Conciliul de la Efes în 431 a condamnat crezul într-un literal, viitor mileniu ca superstiţie” şi „Conciliul de la Efes a acceptat amilenialismul ca învăţătura ortodoxă escatologică”12. Prin 2001 Andrew Bradstock pretinde, „Conciliul de la Efes a declarat un astfel de crez [că Hristos se va întoarce în mod iminent să-şi ridice o împărăţie pământească] eretic în 431”13.

Aruncarea ereziei în gaură

O lectură de lucrări din domeniul istoriei a conciliilor ecumenice şi Conciliul de la Efes în particular revelează faptul că o condamnare a Chiliasmului este pe departe de a fi evidentă şi sigură nu numai în categoria cunoaşterii comune, aşa cum ar fi, să spunem, condamnarea lui Arius la Nicea14. De fapt, o citire a surselor primare disponibile la Conciliul de la Efes descoperă puţin mai mult decât controversele Nestoriene şi efectele sale eclesiastice15.

Mai mult, când cineva încearcă să înceapă cu variatele surse secundare care fac menţiune la o condamnare a Chiliasmului de către Conciliul de la Efes şi lucrează înapoi către sursa primară, acesta este dezamăgit de ceea ce se descoperă în final. În 2001, Stanley Grenz şi John R. Franke se referă la „condamnarea premilenialismului la Conciliul de la Efes în 431 d. Hr.”16. Deşi ei nu citează nici o sursă primară sau secundară pentru această afirmaţie în particular17, autorii se bazează pe alte surse secundare în acest capitol care face aceiaşi pretenţie: „Introducerea” lui Peter Toon la Puritanii, Mileniul şi Viitorul lui Israel18 şi cartea lui Stan Grenz Labirintul Milenial19. În acelaşi an, Andrew Bradstock pretinde că Conciliul de la Efes a declarat Chiliasmul „eretic”20.

Bradstock se bazează pe o sursă secundară mai timpurie, acea a lui Richard Kyle, care scrie în 1998, „În 431 Conciliul de la Efes a condamnat ca superstiţie crezul într-un mileniu literal”21. Kyle aparent se bazează pe lucrarea lui Paul Boyer din 1992 în care el afirmă, „Cu condamnarea milenialismului de către Conciliul de la Efes în 431, părerile lui Augustin au devenit ortodoxe”22. Boyer se bazează pe Peter Toon (“Introduction,” 1970) ca sursă a sa secundară pentru această declaraţie.

Stanley Grenz, în lucrarea sa populară şi influentă, Labirintul Milenial, apare să se bazeze atât pe lucrarea din 1970 a lui Peter Toon şi pe o carte mai timpurie de Norman Cohn (1957) când scrie că la Efes biserica „a condamnat ca superstiţie crezul într-un viitor, literal 1000 de ani de domnie pe pământ”23.

În 1977, în introducerea sa la o larg citită carte în domeniul mileniului, Robert G. Clouse declară „Învăţătura sa [a lui Augustin] a fost atât de deplin acceptată încât la Conciliul de la Efes în 431, crezul în mileniu era condamnat ca superstiţios”24. Pentru această afirmaţie Clouse se bazează pe Peter Toon („Introduction” 1970).

Deşi câţiva autori de mai sus s-au bazat pe afirmaţia lui Peter Toon din 1970 că „Conciliul de la Efes în 431 a condamnat crezul într-un literal, viitor mileniu ca superstiţios”25, Toon însuşi s-a bazat pe ediţia originală din 1957 a unei lucrări a lui Norman Cohn numită Urmărirea Mileniului [Pursuit of the Millennium], în care el a scris, „Aceasta [părerea lui Augustin] a devenit deodată doctrină ortodox, şi astfel că în mod definit în 431 Conciliul de la Efes a condamnat crezul în Mileniu ca o aberaţie superstiţiosă”26. Pe aceiaşi ediţie din 1957 s-a bazat şi Robert Clouse într-un articol din 1968 în care el afirma în termeni similari, „Doctrina aceasta [a lui Augustin] a fost atât de deplin acceptată încât la Conciliul de la Efes în 431, crezul în mileniu a fost condamnat ca superstiţios”27.

Ediţiile din 1957 şi 1961 ale lui Norman Cohn ale lucrării lui Urmărirea Mileniului [Pursuit of the Millennium] conţin ambele aceiaşi declaraţie28. În aceste cărţi, Cohn se referă la o lucrare din 1904 în franceză a lui Léon Gry. În lucrarea lui Gry despre istoria milenialismului, el scrie referitor la opinia nefavorabilă faţă de Chiliasm: „On ne parlat pas autrement au Concile d’Ephèse de 431”29. Într-o notă de subsol de la acest punct, el explică, „Au Concile d’Ephèse, les Orientaux posèrent cette question à saint Cyrille: «Num iterum erit secundum revolutionem et naturae consequentiam dispensationis opus, juxta deliramenta, fabulosique mille annorum infausti Apollinarii dogmata?»”. Gry foloseşte astfel citatul original latin pentru a ilustra atitudinea faţă de noţiunea domniei de 1000 de ani printre episcopii Răsăriteni, fără să se necăjească să indice care a fost răspunsul lui Cyril faţă de această întrebare30. El nu afirmă că Conciliul în mare făcea o condamnare oficială a doctrinei. Cohn aparent realizează aceasta în vremea când el publică în 1970 ediţia revizuită şi extinsă a Urmăririi lui, că referinţa la condamnarea de la Conciliul de la Efes lipseşte în mod evident31.

În final, cum rămâne cu sursa latină citată de Gry în nota sa de subsol? Această sursă original nu este uşor de depistat32, dar o examinare a contextului în care pasajului este găsit revelează faptul că întrebarea postată de episcopi Răsăriteni lui Cyril nu este indicativul nici unui fel de condamnare oficiale a Chiliasmului la Conciliul de la Efes. De fapt, contextul întrebării precum şi eşecul lui Cyril de a mai răspunde la materia Chiliasmului face acest lucru clar33. Şi totuşi nu a fost disputa lui Gry că Efesul a condamnat oficial Chiliasmul. Mai degrabă, el demonstra atitudinea episcopilor Răsăriteni referitor la conceptul mileniului pământesc în partea timpurie a secolului al 5lea. Aceasta este probabil şi motivul pentru care apare că înţelegerea sau traducerea greşită a lui Cohn a comentariilor lui Gry au fost în consecinţă – deşi tăcute şi justificabile – corectate de el într-o ediţie a sa de mai târziu.

După cum se poate vedea din reconstrucţia istoriei despre pretenţia că Conciliul de la Efes a condamnat Chiliasmul în 431, sursa originală nu înregistrează o astfel de condamnare, anatemă, decret, sau declaraţie. Cohn se pare că a înţeles sau a tradus greşit sursa lui în Gry (sau a eşuat să-l mai verifice în mod direct pe Labbe!) şi a făcut falsa declaraţie în ediţiile sale din 1957 şi 1961 ale Urmărirea Mileniului [Pursuit of the Millennium], dar, aparent fiind corectat de eroarea sa, a scos declaraţia în ediţia sa din 1970. totuşi, pe atunci era prea târziu, căci deja alţii care s-au bazat pe ediţiile anterioare au fost sortiţi să repete eroare fără să-l consulte pe Gry sau, mult mai important, Labbe. Fiind făcute de cercetători abili cu o influenţă mai largă în volumele populare, această eroare a fost reprodusă la nivelul popular fără nici o speranţă de constrângere34.

Implicaţii şi concluzie

Scopul acestui articol a fost dublu. Primul, prin trasarea erorii către sursa sa, am încercat să mă opun declaraţiei că Conciliul de la Efes a condamnat Chiliasmul în 431 d. Hr. În lumina concluziilor acestui articol, orice declaraţie continuă de această natură trebuie să satisfacă o povară grea de dovadă cu referire la sursa primară de evidenţă. Oferind mulţimea de material netradus, needitat, sau poate chiar nici chiar existent în prezent despre acest subiect, cazul cu siguranţă că nu va fi niciodată închis. Cu toate acesta povara dovezii a fost re-mutată către cei care susţin o condamnare oficială ecumenică a Chiliasmului.

În al doilea rând, acest a ilustrat o problemă metodologică faţă de care toţi cercetătorii şi scriitorii sunt aplecaţi. Ispita este întotdeauna marea de a „crede” o sursă secundară când credem că autorul citează o sursă primară clară, sau să fi făcut lucrarea corectă în sursele primare pentru a autoriza pretenţia, sau pur şi simplu să avem destulă expertiză într-un domeniu particular de studiu pentru a fi liberi de erorile grosolane. Aş mai adăuga că toţi dintre noi au căzut în această ispită uneori, în special sub presiunea termenelor limită. Totuşi, dacă sursele de metode adecvate pentru verificare nu sunt urmate, este cel mai înţelept să omitem punctul minor care nu a fost întărit. Suspectez, totuşi, că condamnarea fantomă a Chiliasmului la Efes nu este o întâmplare izolată, dar că domeniile noastre de cercetare pot fi ghicite cu prescurtări similare care duc la erori involuntare şi inexactităţi.

Cu toate acestea erorile erudiţiei sunt pe atât de literal de chinuite ca condamnarea presupusă a Chiliasmului la Conciliul de la Efes din 431 d. Hr. Pentru numărul crescând de evanghelici care iau în serios autoritatea Tradiţiei bisericii, regula sa de credinţă, şi expresia acestora în special în cadrul primelor patru concilii ecumenice35, o pretindere că una dintre acestea a condamnat o doctrină particulară este o acuzaţie serioasă şi sobră. În mod natural, cineva ar putea fi ispitit să considere dacă proliferarea declaraţiei negarantate a unei condamnări a unui conciliu ecumenic timpuriu a Chiliasmului este uneori motivată de un anti-premilenialism din prezent care îşi doreşte în mod inconştient ca biserica timpurie să fi condamnat în mod universal Chiliasmul în cele din urmă.

Ba mai mult, se pare că atât ortodoxismul antic cât şi cel contemporan încă va mai avea nevoie de a face spaţiu pentru premilenialişti.

Note de subsol

1 Available online at http://www.catholic.com/library/rapture.asp, accessed April 4, 2002. The pronouncement by the Holy Office referred to therein occurred in July of 1944 in answer to the following question: “Quid sentiendum de systemate Millenarismi mitigati, docentis scilicet Christum Dominum ante finale iudicium, sive praevia sive non praevia plurium iustorum resurrectione, visibiliter in hanc terram regnandi causa esse venturum?” The response to the question, confirmed by Pope Pius XII, was short and direct: “Systema Millenarismi mitigati tuto doceri non posse,” i.e., “A mild millennial system is not able to be taught safely” (Henricus Denzinger, ed., Enchiridion Symbolorum: Definitionum et Declarationum de Rebus Fidei et Morum, 36th emended ed., ed. Adolfus Schönmetzer [Freiburg: Herder, 1976], 759). What is meant by “mitigated” or “mild” millennialism and by the qualifier “safely” renders the official answer ambiguous.

2 Andrew Bradstock, “Millenarianism in the Reformation and the English Revolution,” in Christian Millenarianism: From the Early Church to Waco, ed. Stephen Hunt (Indianapolis: Indiana University Press, 2001), 77

3 Indeed, apart from isolated papal or magisterial opinions as in note 1 above, the first “official” and “dogmatic” condemnation of Chiliasm appears to be that of the Lutheran Augsburg confession of 1530, when the notion of an earthly kingdom was condemned in the following terms: “They condemn others also, who now scatter Jewish opinions, that, before the resurrection of the dead, the godly shall occupy the kingdom of the world, the wicked being every where suppressed” (Damnant et alios, qui nunc spargunt Judaicas opiniones, quod ante resurrectionem mortuorum pii regnum mundi occupaturi sint, ubique oppressis impiis). Original Latin and English translation are taken from Philip Schaff, The Creeds of Christendom with A History and Critical Notes, vol. 3, The Evangelical Protestant Creeds, with Translations, 4th ed. rev. and enlarged, Bibliotheca Symbolica Ecclesiae Universalis (New York: Harper & Brothers, 1877; reprint, Grand Rapids: Baker, 1977), 18. Following suit, Bullinger’s Second Helvetic (Swiss) Confession of 1566 condemns “Jewish dreams that there will be a golden age on earth before the Day of Judgment, and that the pious, having subdued all their godless enemies, will possess all the kingdoms of the earth” (Damnamus praeterea Judaica somnia, quod ante judicii diem aureum in terries sit futuram seculum, et pii regna mundi occupaturi, oppressis suis hostibus impiis) (Schaff, Creeds of Christendom, 3: 257).

4 Cf. Brian E. Daley, The Hope of the Early Church: A Handbook of Patristic Eschatology (Cambridge: Cambridge University Press, 1991).

5 D. T. Taylor, The Voice of the Church on the Coming and Kingdom of the Redeemer; or, A History of the Doctrine of the Reign of Christ on Earth, rev. and ed. H. L. Hastings (Peace Dale, RI: H. L. Hastings, 1855), 115.

6 D. H. Kromminga, The Millennium in the Church: Studies in the History of Christian Chiliasm (Grand Rapids: Eerdmans, 1945), 102, 113.

7 C. Cooper, “Chiliasm and the Chiliasts,” Reformed Theological Review 29 (1970): 12.

8 Michael J. St. Clair, Millenarian Movements in Historical Context (New York: Garland Publishing, 1992), 85-87.

9 Frederic J. Baumgartner, Longing for the End: A History of Millennialism in Western Civilization (New York: St. Martin’s Press, 1999), 47.

10 Norman Cohn, The Pursuit of the Millennium: Revolutionary Messianism in Medieval and Reformation Europe and Its Bearing on Modern Totalitarian Movements (New York: Harper & Row, 1957), 14

11 Robert Clouse, “The Apocalyptic Interpretation of Thomas Brightman and Joseph Mede,” Bulletin of the Evangelical Theological Society 11 (1968): 182.

12 Peter Toon, “Introduction,” in Puritans, the Millennium and the Future of Israel: Puritan Eschatology 1600 to 1660 (Cambridge, MA: James Clarke, 1970), 14, 17.

13 Bradstock, “Millenarianism in the Reformation,” 77.

14 Cf. Adhemar d’Alles, Le dogma d’Éphèse (Paris: Gabriel Beauchesne, 1931); Leo Donald Davis, The First Seven Ecumenical Councils (325-787): Their History and Theology, Theology and Life Series, no. 21 (Wilmington, DE: Michael Glazier, 1987).

15 More thorough translations of the primary texts include James Chrystal, ed. and trans., The Third World Council, That Is, The Third Council of the Whole Christian World, East and West, Which Was Held A.D. 431 at Ephesus in Asia, 3 vols., Authoritative Christianity (Jersey City, NJ: James Chrystal, 1895); and A. J. Festugi, Les Actes des Conciles d’Éphèse (431) et Chalcédoine (451): Première traduction française, Textes Dossiers Documentsed. Charles Kannengiesser (Paris: Gabriel Beauchesne, 1982).

16 Stanley Grenz and John R. Franke, Beyond Foundationalism: Shaping Theology in a Postmodern Context (Louisville: Westminster John Knox, 2001), 242.

17 The authors appear to present the statement as if it were common knowledge.

18 Toon, “Introduction,” 14, 17

19 Stanley J. Grenz, The Millennial Maze: Sorting Out Evangelical Options (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1992), 44.

20 Bradstock, “Millenarianism in the Reformation,” 77.

21 Richard Kyle, The Last Days are Here Again: A History of the End Times (Grand Rapids: Baker, 1998), 39.

22 Paul Boyer, When Time Shall Be No More: Prophecy Belief in Modern American Culture, Studies in Cultural History (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1992), 49.

23 Stanley J. Grenz, The Millennial Maze: Sorting Out Evangelical Options (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1992), 44

24 Robert G. Clouse, “Introduction,” in The Meaning of the Millennium: Four Views, ed. Robert G. Clouse (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1977), 9.

25 Toon, “Introduction,” 14, 17.

26 Cohn, Pursuit of the Millennium (1957), 14.

27 Clouse, “The Apocalyptic Interpretation,” 182.

28 Norman Cohn, The Pursuit of the Millennium: Revolutionary Messianism in Medieval and Reformation Europe and Its Bearing on Modern Totalitarian Movements, 2d ed. (New York: Harper & Row, 1961), 14

29 Léon Gry, Le Millénarisme dans ses origenes et son développement (Paris: A. Picard, 1904), 106-107

30 Those familiar with the proceedings at Ephesus will immediately realize the problems with reading Gry and concluding that he is referring to an official condemnation of Chiliasm. Most Eastern bishops were at odds with Cyril throughout the whole council and were not reconciled until after the proceedings. Any question posed to Cyril by the Eastern bishops would not have been to establish the dogmatic and universally-binding opinion on the matter.

31 Norman Cohn, The Pursuit of the Millennium: Revolutionary Messianism and Mystical Anarchists of the Middle Ages, rev. and exp. ed. (New York: Oxford University Press, 1970), 29. Any excision from an “expanded” edition ought to attract attention, though it did not seem to have had much of an effect on those who have continued to repeat the allegation of the 431 condemnation based on the 1957 or 1961 editions.

32 I must at this point extend tremendous gratitude to Amanda Saville of the Queens College Library in Oxford, U.K. and my longtime friend and sometimes research assistant, Jason Lina, as well as the staff at Southern Methodist University’s Bridwell Library for their gracious assistance in my pursuit of the original Latin volumes containing the passage cited by Gry. This work would have been impossible to complete without their assistance.

33 Philippe Labbe and Gabriel Cossart, ed., Sacrosancta concilia ad regiam editionem exacta, 16 vols. (Lutetiae Parisiorum: Societatis typographicae Librorum Ecclesiasticorum jussu Regis constitutae, 1671-72), 3: col. 834-37. The questions posed to Cyril in challenge of his third anathema focused on the divine and human natures of Christ. I will quote the passage at length here to set forth the Eastern bishops’ barrage of questions preceding the final question excerpted by Gry: “Quomodo igitur, quasi oblitus suorum verborum, ad unam hypostasin cogit, naturas confundens, naturalem divinam unitionem nominans? Et quis unquam admittet naturalem divinam unitionem in sacramento dispensationis? Si enim naturalis unitio, ubi gratia? Ubi divinum sacramentum? Naturae enim, ut edocti sumus, semel ab ordinante Deo ordinatae, necessariis consequentiis serviunt. Num etiam iterum erit secundum revolutionem & naturae consequentiam dispensationis opus juxta deliramenta, fabulosaque mille annorum infausti Apollinarii dogmata?” In Cyril’s defense of the Anathema against the Eastern bishops’ objection, he makes no mention of Apollinarius’s Chiliasm, focusing his discussion entirely on the Christological issues at hand. Certainly, there was no official condemnation of Chiliasm in this passage and the opinions of Eastern bishops especially held no authority at the synod.

34 An examination of both professional and amateur internet web sites will reveal the pervasiveness of the assertion. For just a sampling, see http://www.preteristarchive.com/StudyArchive/pc_millennial-reign.html http://www.christinyou.net/millennium.html http://latter-rain.com/escha/millen.htm http://www.religion-online.org/cgi-bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter_id=141;  http://www.bostontheological.org/colloquium/bts/btsrichardson.htm; http://www.bible.org/docs/author/allen.htm; http://w3fp.arizona.edu/mesassoc/Bulletin/Pres%20Addresses/Stowasser.htm.

35 Cf., for example, D. H. Williams, Retrieving the Tradition and Renewing Evangelicalism: A Primer for Suspicious Protestants (Grand Rapids: Eerdmans, 1999) for a contemporary expression of this movement.

http://www.voxdeibaptist.org/Erezia_Fantomei.htm

Cum vezi când faci binele? Teofil Gavril  

download - Copie

Am ieșit de la magazin și un copil din „cei de la cărucioare” s-a și conectat ca remorcă după mine: „Nene!… Nene!… Nene! Îmi dai mie căruciorul?… liniște, nu am spus nimic dar el cu o atitudine resemnată a așteptat până am golit căruciorul. Apoi destul de iritat în gesturi, cu multe gânduri de judecată în minte, i l-am lăsat fără ca măcar să îl privesc. Nu a fost o problemă pentru el, era bine că tocmai căpătase 50 de bani.

Când am urcat în mașină eram blocat de un șir de mașini care ieșea, dar mi-a atras atenția o doamnă, următoarea persoană la care se atașase „cel de la cărucioare”. Ce am văzut m-a înlăcrimat și m-a luminat în același timp. Doamna a fost foarte binevoitoare cu el, a vorbit cu fața radiind de pace și compasiune. S-a aplecat spre el, la mângâiat pe cap, i-a dat căruciorul și nimic mai mult față de mine. Totuși copilul a rămas blocat uitându-se la ea, ca și mine de altfel.

Oare ajunge că dau? Oare a da este despre mine? Sau e despre celălalt? Sau nu e nici despre mine nici despre celălalt? Oare a da este despre materie sau este despre Dumnezeu? Oare contează doar să dau sau cum dau? Oare pot da doar materie sau pot da din însuși Dumnezeu când ofer?

Mă duc cu gândul la pasajul Scripturii care vorbește despre dărnicie, pasajele de fapt, în toate apare acum o lumină ciudată cum că a da nu se referă la materie ci la mai mult.

Noi când dăm trebuie să îl oferim pe Dumnezeu și nu mă refer la „Uite, ia un leu în numele Domnului” ci la a da din Dumnezeu. Pâinea pe care o putem da nu înseamnă ea oare mai mult decât pâinea fizică? Nu înseamnă oare că îl oferim pe Dumnezeu? Știu că noi oamenii ne calculăm mai degrabă în numărul de oportunități și în cantități sau sume dar oare e despre asta? Oare nu facem ceva greșit?

Modul în care dăm cred că trage la cântar mai mult decât cât dăm. Una e să oferi ceva, fără să privești persoana sau și mai rău desconsiderând persoana și cu totul alta e când te apleci, privești, accepți pe cel ajutat și îl iubești. Cred că pentru cei ce oferă astfel valoarea e înmulțită de Dumnezeu de sute de ori și asta fără cuvinte neapărat, fără citări de versete, doar cu o privire plină de compasiune.

Cât de înjositor poate fi să „ajuți” cu răutate, cu judecată, cu mânie. Cât de acid poate fi un asemena dar care îl arde efectiv pe cel ce îl primește. Cât de rănit trebuie să se simtă primitorul lui. Cât de mult am eșuat eu cel care ofer cu o astfel de atitudine, oare doar de atât sunt în stare? Oare doar atâta inimă am? Oare nu mă doare deloc să fac un astfel de act de cruzime?

Pe de altă parte, cât de mult poate vindeca o simplă privire plină de compasiune și iubire atunci când oferim. De fapt, cred că e o onoare să putem ajuta pe cineva, e o ocazie de a da din Dumnezeul din noi, o ocazie de a vindeca puțin un suflet în durere și nevoie. Cât de mult bine poate face o vorbă bună, o privire caldă, o acceptare necondiționată pentru unul care totă ziua e ofensat, alungat, neacceptat, fugărit…

În Matei e relatat un scenariu al judecății viitoare și criteriul de primire sau condamnate e „Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temnița și ați venit pe la Mine.” Nu spune nimic de cantitate, nu spune nimic de religie, nu spune nimic de păcate de tutun, alcool etc, spune doar despre: „ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Cel ce dă să dea cu inimă largă am auzit de multe ori și de fiecare dată m-am gândit că se referă la cantitate, la sumă dar acum știu că se referă la iubire, acceptare și compasiune. Acestea se vor revărsa spre persoana ajutată când întindem mâna, acestea trebuie să se reverse, de acestea are mai mare nevoie decât de ban sau pâine.

Da, poate am devenit puțin emoțional dar sunt mai sigur ca niciodată că a da nu este despre cât, ce, de câte ori, ci despre cum. Nu spun deloc să „iubim doar cu gândul” ci spun că atunci când alegem să întindem mâna să o facem cum ar face-o Dumnezeu, ca pentru Dumnezeu știind că El o ia destul de personal. Și care dintre noi dacă l-ar vedea pe Dumnezeu în nevoie, nu ar sări să fie primul care să ajute?

Dragii mei, atunci când dați fie-vă milă și priviți cu dragoste și compasiune, da, chiar dacă primitorul nu te privește în ochi tu să îl privești, să îl învelești în iubire, chiar dacă primitorul e rău tu să fii bun știind că durerea naște durere alege să oferi pace. Dacă poți spune o vorbă bună, o încurajare, o apreciere. Nu ezita să spui și o rugăciune în gând dacă aceasta izvorăște, acolo poți să „îl împarți pe Dumnezeu”.