Ce înseamnă că Domnul Isus „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”?

Anastasia Filat

Anastasia Filat

Întrebare: Cum trebuie înțeleasă expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” din Filipeni 2:7?

Expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” apostolul Pavel a folosit-o ca să explice sfinților din Filipi cum să urmărească folosul altuia. Apostolul folosește exemplul Domnului Isus de smerenie și jertfire pentru binele altora ca să le dea un model practic cum să se smerească și să se uite nu doar la foloasele lor, ci și la foloasele altora.

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:1-8)

Când autorul spune că Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, nu se referă la natura Sa divină, ci la poziția care o avea până la întrupare. La început, înainte de întrupare, Domnul Isus avea aceeași poziție ca și Dumnezeu-Tatăl, poziție la care El a renunțat pentru mântuirea noastră, luând o poziție de rob:

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl… Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan 1:1; 14; 16-17)

Natura și esența divină Domnul Isus a păstrat-o și după întrupare. (Ioan 5:17-18; 10:30-33)

Contextul capitolului doi din Filipeni ne arată că Domnul Isus a renunțat la poziția Sa, adică, S-a dezbrăcat de Sine Însuși la întrupare: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om...”

La Evrei 2:9 ni se spune că prin întrupare, Domnul Isus a luat o poziție chiar mai prejos de îngeri:

Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puțină vreme mai pe jos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste”, din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. (Evrei 2:9)

Din acest text vedem că smerirea Domnului Isus Hristos până la moarte a fost urmată de slavă și cinste la fel ca și în textul de la Filipeni 2.

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de supt pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:9-11)

Chiar dacă după moartea Sa Domnul Isus a fost înălțat nespus de mult, la poziția Sa inițială El nu se va întoarce niciodată:

În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. (1 Corinteni 15:24-28)

Când am citit prima dată aceste rânduri și am realizat prețul mare pe care l-a plătit Domnul Isus pentru mântuirea noastră, am rămas copleșită de dragostea Lui pentru noi: El a renunțat pentru veșnicii la poziția Sa egală sau „deopotrivă” cu Dumnezeu-Tatăl. Aceasta ne face să înțelegem și mai bine cât de greu a fost Domnului Isus „să Se dezbrace de Sine Însuși și să i-a chip de rob”, având în vedere că El avea să renunțe la această poziție pentru totdeauna.

Deci, expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” înseamnă că Domnul Isus nu S-a ținut de poziția Sa egală cu Dumnezeu-Tatăl, ci a renunțat la această poziție pentru a veni în lume și ne mântui prin jertfirea trupului Său.

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de cuvintele psalmistului David:

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! (Psalmul 144:3-5a)

Dumnezeu a pogorât pe pământ și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, ca să-și curățească un popor, care să fie plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)

Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a lepădat cerul și a locuit printre noi și ne-a slujit: a învățat noroadele, a spălat picioarele ucenicilor, care în aceeași noapte aveau să se lepede de El și El știa lucrul acesta, Și-a dat viața pentru lume, chiar și pentru cei care strigau „răstignește-L!”. El a înviat și a fost înălțat mai presus de orice nume, dar în poziția Sa inițială deopotrivă cu Dumnezeu-Tatăl nu S-a întors și nu se va mai întoarce niciodată. Dar cum uibim noi pe cel de lângă noi? Ne împiedică poziția să-i dăm o mână de ajutor vecinului, unui trecător, unui coleg de serviciu sau de facultate? Sau poate părinții te-au supărat cu ceva și de ani de zile nu le mai treci pragul și nu te mai interesezi de ei? Poate nu știi dacă mai trăiesc și dacă mai trăiesc nu știi în ce condiții trăiesc?  Domnul să ne ajute să ne lepădăm de sine însuși, să ne luăm crucea și să-L urmăm!

https://moldovacrestina.md/nu-a-crezut-ca-un-lucru-de-apucat-sa-fie-deopotriva-cu-dumnezeu/

Incercari de sanatate Marius Cruceru

download - Copie

La aniversarea unui an de har …

(De la Marius Cruceru)

„Fratii mei, sa priviti ca pe o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stici ca …” , Aceste vorbe ale lui Pavel suna frumos in urechi, dar ne cad ca plumbul in picioare. L-am urmarit pe Marius „cu sufletul la gura” sperand si rugandu-ma sa „nu-si dea ultima suflare”. Acum, la aproape un an de la patanie, spunem impreuna: „Multumim, Doamne, pentru inca un an.” Iata cronicile zilelor de foc de atunci: pe 19 mai mi-am încheiat tinereţea… în pijamale mai 23, 2007

Am dispărut cîteva zile pentru a-mi încheia tinereţea. Cineva spunea că se termină la 40 de ani. Se termină pentru fiecare altfel şi altcîndva.

Pe 19 mai am început o zi normală de lucru. Adică… După 5-6 ore de somn s-a făcut sîmbătă. Am dormit mai mult că este sîmbătă. Nu am crezut niciodată că sîmbăta este zi de odihnă. Am luat-o de la capăt şi aveam planuri mari şi pentru ziua de duminică, binecuvîntare de copil, sărbătoare orchestră, Arad, hirotonisire, discuţii despre un doctorat…

Dumnezeu a lucrat 6 zile, este adevărat, dar … În piept a început să mi se zbată o pasăre. SMURD. Branulă. Fibrilaţii. 20 de ore. Cărucior de invalizi. Pijamale. Telefon mobil. Mesaje. Sotia. Biblia. Doctorul V. cu priviri îngrijorate care încerca să mă “convertească” (convertirea în limbajul cardiologilor înseamnă ieşirea din fibrilaţii, chimic sau elecric şi revenirea la ritm normal) “Nu mai faceţi nici o mişcare. Băieţii vă vor ajuta! Rămîneţi la noi…” şi … camera 606.

În camera 606 mi s-a încheiat tinereţea în pijamale. Fără cravată şi costum. Umilitor, făcînd injecţii în burtă. Anticoagulante. Cînd am lepădat hainele bussiness-casual şi am intrat în pijamale ca cel mai tînăr pacient la camera 606, atunci am ştiut că ceva definitiv s-a întîmplat. Ceva care îmi va schimba radical nu numai ritmul de viaţă, ci şi modul în care voi privi viaţa însăşi. Dintr-o dată timpul s-a năclăit. Din cascadă s-a prefăcut în miere. Nopţile era ca un gem de prune. Totul a început să curgă foarte încet. Mişcările trebuie foarte bine calculate cînd ai branulă în mînă. Mersul la toaletă presupune aventuri la fel de mari ca o călătorie lungă.

Camera 606 este o altă lume, o cu totul altă lume. Voi reveni acolo, dar azi tocmai am ieşit de acolo. Mă gîndesc la domnul C. care are gînduri de sinucidere, la domnul N. care are inima foarte obosită şi care mi-a cerut o biblie, la domnul A. care nu ştie ce are, dar noi ştim, la domnul J. care a plecat ieri strigînd ca la sfîrşitul armatei “Hai liberare” şi la domnul D. care are părul alb ca o coroană de cinste.

Mă voi întoarce acolo, altfel, dar cele 4 zile petrecute în camera 606 mi-au frînt viaţa în două. Acolo, la camera SMURD şi la 606 referendumul, agitaţia de afară, declaraţiile, piaţa, maşinile, conferinţa Ioanei.. toate erau aşa de departe… Acolo sînt aproape ploştile pline ale colegilor, cana cu ceai pe care domnul C. nu o poate duce la gură, gemetele, picioarele umflate de apă ale celui de vis-a-vis, tuburile de oxigen şi un neon care nu se stinge niciodată.

Ieri de lîngă camera 606 a ieşit o targă cu cearceaf. Era al cincilea. Azi, cînd m-am îmbrăcat din nou în “hainele de stradă”, m-am plimbat mult dintr-o parte în alta, să mă obişnuiesc să mă privesc ca un om obişnuit. Da, tocmai asta este… va trebui să trăiesc “obişnuit”. Adică să trăiesc într-un altfel de timp decît cel pe care l-am năvălit peste mine pînă acum, într-un timp de miere, nu de apă, între odihnă şi lucru, lucru şi odihnă, cu nopţi negre ca gemul de prune, nu albe ca lumina de neon. Tocmai am aflat că Ralu Filip a decedat. (17ralu-filip_.jpg) Eu ştiu cel mai bine de ce. Pentru că nu şi-a încheiat tinereţea la timp. Prietenul său cel mai bun a spus că nu l-a văzut odihnindu-se nici în concediu. Ştiu cum este… A trebuit să îmi spună doctorul V., simpatic, bun profesionist, 38 de ani, cu vocaţie, un medic “normal”, într-un spital “anormal”, că ar trebui să îmi iau cel puţin “o zi pauză pe săptămînă” şi că nu sîntem “de fier”.

Atunci mi-am adus aminte dintr-o dată… că Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi a celebrat o zi şi că ne-a făcut din ţărînă, nu din fier. Mi-am încheiat tinereţea în pijamale, voi începe să albesc înţelept, sper… Ajutaţi-mă, prieteni, să fac ca Dumnezeu… să mă odihnesc un pic! camera 606 – “Dumnezeu e ca elefantul”

mai 24, 2007

Camera 606 este pătrată! Am măsurat-o, temîndu-mă că eu văd totul prea pătrat. Ce ironie!!! Pătrat perfect. ) Are 6 paturi. Toate sînt ocupate. Spaţiul de vieţuire este limitat de două lucruri. De noptiere (nu te poţi întinde mai mult decît o noptieră) şi de cordonul de la perfuzie. Te învîrţi în doi metri pătraţi. Totul se petrece în doi metri pătraţi şi totul trebuie să îţi încapă într-o noptieră. (FAză: “Ce tot căutaţi noaptea în noptieră?”. Păi poate tocmai de-asta se numeşte noptieră, ca să-ţi apropie lucrurile de care ai nevoie noaptea, nu?)

Mie? Că toată ţara era a mea şi la un gînd plecam la Bucureşti sau Brescia? Mie? Numai biroul îmi este într-o cameră de patru metri pătraţi

(Întrebare: de ce se măsoară spaţiul în metri rotunzi? Adică un cerc cu raza de un metru? rămîn spaţii neocupate de măsurătoare, de-aia!)

Asistentele sînt grijulii. Acum sînt asistente, nu se mai numesc “surori”. Se numeau surori atunci cînd, cu autentică milă şi compasiune, călugăriţele făceau slujba asta. Am avut şi un asistent care ne-a făcut injecţiile, bărbăteşte, fără să sterilizeze cu vată şi spirt locul şi rapid. Ne-am învineţit toţi. Acum înţeleg de ce nu există expresia “frate medical”, numai “soră medicală”.

Nimic nu este la camera 606 atît de deranjant ca mirosurile. În spital nu te dai cu parfum. N-are rost. Eşti în pijamale. Acolo se amestecă mirosul de ploscă cu mirosurile din farfuriile în care se aruncă gemul, oul şi mămăliga. Fetid. Asta este. Un miros fetid care iese de peste tot. Mi-am găsit locul preferat, pe hol, cu ferestrele deschise în picioare. Acolo citesc Biblia. Singura carte pe care am cerut-o. Nici nu îmi mai trebuie alta aici. Face minuni. Domnul N. deja mi-a cerut una. Îşi adusese să citească Delirul de Preda.

Discutăm.

Îmi spune… “Ce interesant, domnu pastor, Geneza este ca Cartea Junglei, ştiţi, eu am citit mult, exact ca acolo, Elefantul face totul, desparte apele de uscat, nu-i aşa că Dumnezeu e ca elefantul din cartea junglei?”

“Da, domnu… Elefantul din cartea Junglei este ca Dumnezeu, că Biblia este singura cartea adevărată, restul sînt poveşti” Şi-a pus din ce în ce mai des ochelarii să citească. Am plecat împreună la ecografie.

Cînd eşti în pijamale prin spital ai un fel de legitimitate aparte. Ai voie să te bagi peste tot, fără să îţi ceri voie. Toată lumea te lasă în faţă, toată lumea îţi face loc în lift (şi pentru că miroşi şi pentru că se tem să nu ia ceva de la tine ). Dacă eşti în pijamale prin spital poţi deveni un mic tiran, mai ales dacă eşti “de la Cardio”. Nimeni n-are tupeul să te enerveze, pentru că nu vrea să dea ochii cu procuratura dacă păţeşti ceva… Păcătos gînd )

Ne-am întors. Domnul N. a aflat veşti proaste, eu veşti mai bune.

A început să citească Cartea Sfîntă mai des, cîte o porţie mică, şezînd. L-am întrebat de ce nu stă culcat?

“Ca nu cumva să o şifonez, cînd o să ajung acasă, o s-o pun pe masă şi aşa o s-o citesc… “.

E clar… n-o va citi ca pe Cartea Junglei.

Da, e adevărat, era să mor… De ce? Din cauza unei “salate”  mai 25, 2007

Da, e adevărat, era să mor… Doctorul M., cel care a avut amabilitatea să mă interneze de urgenţă, a venit la mine sus, la camera 606, şi mi-a spus: “Nici nu ştiţi ce aţi riscat! Infarct sau, atac cerebral în cel mai bun caz!”

L-am privit umilit, fără replică. M-am uitat în jos ca un copil prins la furat de mere.

He, he! Întrebarea care răsare de pretudindeni este DE CE?

Unii au găsit imediat şi răspunsurile (din nou rîsu-plînsu, m-am distrat grozav) ia ascultaţi:

“L-a bătut Dumnezeu că a vrut să ne desconspire” a spus unul dintre “cei vechi”, unul dintre cei care au fost descoperiţi că ar fi colaborat cu Securitatea. Nu-i aşa că asta este cea mai tare?

“Aşa-i trebuie, prea se agita mult şi se lua cu toată lumea. Era tot timpul în lupte şi polemici. Lasă-l… c-aşa-i trebe…” – bun “prieten” care s-a scăpat faţă de cineva care crede în bîrfa zilnică ca procedeu de eliberare de stress.

“I-a părut rău de rezultatele de la Congres. Ai văzut? Acolo la prezidiu avea faţă de jucător de poker, parcă nimic nu-l atingea, dar vezi… a pus la inimă, îi e ciudă, vezi?”

ŞAMD

De ce totuşi? Ca să stingem discuţiile fără rost şi să piardă pariurile cîrcotaşii.

Puneţi acolo:

– o moştenire genetică delicată, fratele Valentin, mort la 47 ani după preinfarct, infarct resuscitat, infarct mortal, fratele Aurel, cardiac, sora Lidia, cardiacă, unchiul Florea, moartea clinică în 1970, dar trăieşte încă aproape de 88 de ani, Viorel simte şi el o “gheară în piept”….

– 13 ani de deadline-uri, dosare de acreditare, acte, administraţie, hîrtii, excell-uri,

– 20 de ani de nopţi nedormite, maxim 5-6 ore pe noapte în cele mai bune cazuri

– două slujbe “full-time”, adică sfîrşesc vinerea una şi încep vinerea pe cea de-a doua (ce umilinţă să îmi spună medicul că “şi Dumnezeu a lucrat numai 6 zile…”)

– 12 ani de călătorii lungi, cu o medie de 50.000 de km pe an

– de 15 ani m-am lăsat de sport şi m-am îngrăşat cu 20 de kg,

– de cîteva luni alerg, alerg, alergam, pregătirea dosarului pentru conf. dosarul pentru iniţierea secţiei de litere, Congresul,

– da, Congresul, fiind secretar de zi, nu-i uşor să asculţi ce spun uneori 600 de voci ca să alegi ce să pui în procesul verbal pentru a nu fi acuzat de lipsa echidistanţei, asupra Congresului voi reveni oricum..

– mai puneţi călătoriile misionare ale studenţilor mei, Turcia, Albania, Bulgaria (chiar în ziua în care au fost ucişi misionarii din Turcia au ieşit ei din ţară), stînd cu îngrijorarea pe care numai unii mi-o pot înţelege după accidentul mortal din 2003…

– mai puneţi cele trei decese din familie din ultimele 8 luni, şi mai pot adăuga, uite aşa se face o salată otrăvitoare sau, vorba americanului, “a deathly combination”

Vă scriu acestea ca să nu faceţi ca mine şi le scriu pentru mine în primul rînd, să îmi aduc aminte că nu sînt de fier şi chiar dacă aş fi fost de fier, şi fierul rugineşte… Sau poate că le veţi face pînă veţi fi tineri, dar, după ce se încheie tinereţea… nu mai aveţi voie. ) Salata asta este bună, îţi oferă o mulţime de satisfacţii, este ca un drog, dar te otrăveşte dintr-o dată. Ironie: în spital am primit cele mai multe veşti bune pe zi, s-au aprobat dosare, s-au dat ordine de ministru…. Cu toţii vă întrebaţi dacă merită preţul…”Oricum a fost o cursă foarte frumoasă” mi-a spus cineva în vizită la spital, “chiar dacă ai dat cu maşina în zid”. Amintirile frumoase nu mi le poate lua nimeni, mă gîndesc la ele în timp ce îmi îndrept “botul”. A fost cu adevărat frumos şi nu m-am plictisit o clipă…Să vedem ce mai urmează.

Fază: Un căruţaş şade pe marginea drumului lîngă căruţa răsturnată cu poloboacele în rîpă. Un consătean trece pe lîngă el şi îl întreabă: “De ce rîzi, bade, că-i mare paguba!”,

Căruţaşul distrat şi ţinîndu-se cu mîna de burtă spune: “Da-i mare, da ştii ce fain o fost pînă-o ajuns jos, cînd calul peste poloboc, cînd polobocu peste cal…”

Fază: “Cît costă rugăciunea?” mai 25, 2007

Deja v-am mai spus că locul meu preferat este afară, la geam, în picioare. La ora 13.30 a fost agitaţie la Coronarieni (unitatea în care sînt bolnavii în starea cea mai gravă, cu monitoarele pe ei). Un deces. Doctorul este destul de pămîntiu, trebuie să facă dosare, să dea explicaţii… Ies pe hol, în locul meu preferat, pe la 14.30. Acolo văd o doamnă abătută, cu lacrimi în ochi, sughiţînd printre oftaturi. Nu are mai mult de 55 de ani.

Mă apropii de ea şi o întreb: “Ce s-a întîmplat, doamnă, de ce plîngeţi?” “A murit soţul!” şi izbucneşte într-un plîns sacadat, de neoprit. Căldura ochilor îi abureşte lentilele ochelarilor. Nu-i mai văd decît obrajii de pe care se scurge fardul luat la vale de sarea lacrimilor. “Cum vă pot ajuta, doamnă, sînt pastor paroh, pot să mă rog pentru dumneavoastră?” îi spun, deşi nu eram îmbrăcat la “uniformă”, eram doar un biet amărît în pijamale, fără nici un fel de insemn al oficiului.

“Da, sigur” îmi spune şi cu un gest reflex îşi duce mîna la poşetă, “Cît costă?” “Nimic, Doamnă! Nimic, rugăciunile nu costă nimic! N-ar trebui să coste… “ M-am rugat pentru ea, ţinîndu-i mîna pe umăr. S-a deschis uşa liftului în spatele nostru şi zarva obişnuită de la coborîre s-a domolit, ca şi cum cineva ar fi avut un potenţiometru pe care l-ar fi dat mai încet.

S-a înseninat deodată şi a plecat să facă actele. O gramadă. Sus-jos. Certificate, inventar etc. S-a întors fără lacrimi. M-a întrebat dacă mă pot eu apropia de mort să îi iau hainele şi lucrurile din inventar că ei “îi este nu ştiu cum”.

M-am dus. Am văzut destui morţi în cariera de pînă acum. Au întîmpinat-o două însoţitoare ale altor doi bolnavi de la coronarieni cu priviri încruntate. S-au uitat la ea, s-au uitat la mine şi au început să cîrcotească: “Nu l-a prea jelit…Ehe…daca-ar fi fost al meu. Cum adică să îi fie greu să îl vadă aşa mort?” spune o doamnă îmbrăcată în negru-croncănitor

Au venit brancardierii. L-au luat. Amîndoi rîdeau, făcînd glume fără simţire, obişnuiţi cu obiectul muncii. L-a privit de departe… “El e!”

“Nu mai este el acolo, doamnă, e numai coaja. Nu pot eu să vă spun unde e, dar acolo sigur nu mai e. Cînd o să vină acasă sicriul şi o staţi lîngă el, să vă gîndiţi că numai e acolo.”

“Mulţumesc de slujbă, domnu preot!”

N-am ştiut ce să-i răspund: “Cu plăcere?”, “Şi altă dată?”, probabil cel mai bun răspuns acum este “Nu face nimic!”

Nu ştiu ce m-a întristat mai mult, comentariile de hol sau întrebarea doamnei “Cît costă rugăciunea?”

Oare cine-o fi învăţat-o cu rugăciunile contra-cost?

SMURD, “Supărvaizăr? Ce-i aia?” mai 26, 2007

Am o admiraţie nouă pentru cei de la SMURD. Nu-i invidiez pentru ce trebuie să facă cu acest “trup de moarte”, dar sînt oamenii care se întîlnesc cu viaţa aşa cum este cu rîsu-plînsu ei.

Doctoriţa care m-a luat în primire era deja de 10 ore în gardă. Se uita la monitoare şi îmi spunea: “hai, convertiţi-vă o dată!”. Mi-a venit să rîd. Eu eram cel cu convertirile…

N-a prea avut timp de cafele.

Lîngă mine a ajuns o tentativă de suicid. Plagă tăiată, spălături stomacale. O fetişcană care nici nu şi-a început prea bine viaţa. Era la a treia tentativă, cunoscută celor de acolo.

Apoi o doamnă al cărei puls o luase razna după ce o rudă i-a povestit un accident. Un preinfarct al unui bătrîn de vreo 60 de ani pe care toată lumea încerca să îl convingă că e grav şi el voia să meargă pe picioare. O embolie pulmonară. O arteră tăiată şi puls 0.

Un motociclist în faţa căruia s-a proptit o dacie şi el a sărit drept în cap pe astfalt fără cască. Altul care spunea că se simte bine.

La un moment dat tragicul şi comicul se întîlneau în acelaşi spaţiu. În timp ce se făceau spălăturile stomacale ale tinerei, cu zgomotele specifice şi bulbucăriile vărsăturilor provocate, printre gemete, soferul Daciei era pus să alerge prin salon de poliţistul care venise să ia “probele” şi apoi trebuia să ţină mîinile sus.

Dialog între poliţist şi pacientul căzut în cap:

Poliţistul: “Dumneata ce meseria ai?” Dîndu-şi “caşcheta” jos.

Pacientul: “Supervaizăr“

Poliţistul: “Ce-i aia?”

PAcientul: “Un fel de manager”

Poliţistul: (Înjură cu nesaţ) … “Şi cum se scrie?”

Pacientul: “M-A-N-A-G-E-R”

Poliţistul: “Nu, aialaltă”

Pacientul: “S-U-P-E-R-V-I-S-OR”

Poliţistul: “M-ai lămurit, şi ce faci toată ziua?”

Pacientul: “Supraveghez!”

Poliţistul: “Ce supraveghezi?”

Pacientul: “Producţia!”

Poliţistul: (Înjură sistemul care permite unora să stea degeaba pe cînd alţii lucrează cu adevărat) “Unde?”

Pacientul: “La European Drinks!”

Poliţistul: “Păi, aşa spune, omule! Acuma ştiu! Spune unde lucrezi şi gata, am terminat (Înjură din nou în loc de punct final al conversaţiei)”

Doctoriţa se uită la mine: “Vă deranjează?” “Nu, doamnă, nu mai am nevoie de televizor, văd că viaţa imită Divertis-ul”

“Aţi avut noroc, azi a fost o zi foarte liniştită la noi aici.” E clar, dacă n-aş fi ajuns pastor, m-aş fi făcut medic la urgenţe. Acolo-i viaţă! Aşa cum este ea.

Bloghttps://amintiricusfinti.wordpress.com/2008/04/30/smurd-“suparvaizar-ce-i-aia”/#more-100

IN SLUJBA CELUI PREA INALT! – PASTOR CIPRIAN ARDELEAN -Isaia 6:1-13

download - Copie

În slujba Celui Prea Înalt!

Isaia 6:1-13

Slujirea nu trebuie privită ca pe o muncă ritualică, ca pe o profesie, ci ca pe o lucrare care contribuie din plin la creşterea celui mai glorios şi mai măreţ trup: trupul Domnului Cristos, Biserica Lui răscumpărată. Un trup înseamnă funcţionarea armonioasă a mai multor organe şi mădulare împreună. Într-un trup sănătos, care creşte, trebuie apreciată lucrarea celuilalt, deoarece creşterea înseamnă suma tuturor lucrărilor şi slujirilor noastre.

Mesajul textului din Isaia 6:1-13 este următorul: slujirea începe cu vederea. Slujirea porneşte de la ceea ce vezi. Dacă nu vezi nimic este imposibil să slujeşti. Cuvântul cheie din primul verset al textului este chiar verbul am văzut. Este bine să ne amintim ce era Isaia, care era slujba lui. Isaia era prooroc. Un astfel de om avea parte de descoperiri speciale de la Dumnezeu, fie prin cuvinte, fie prin imagini. De asemenea, ştim bine că la început proorocului i se spunea văzător. Profetul este cel care vede ca nimeni altul prezentul, şi este cel care vede şi parte din viitor, toate acestea pentru că Dumnezeu îi face harul să i le descopere.

Astfel, noi ne slujim foarte mult de vedere când servim pe Dumnezeu. Domnul Isus afirma: când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă (Mat. 15:14). În cartea Apocalipsa Mântuitorul este supărat pe biserica din Laodicea şi spune despre membrul bisericii aceleia că este sărac, orb şi gol (Apoc. 3:17). Slujirea noastră depinde de vederea noastră. De aceea, în viaţa de toate zilele când cineva are ceva foarte important de făcut alţii îl atenţionează şi îi spun: vezi ce faci. Ce trebuie să vezi atunci când slujeşti?

1. De văzut: Dumnezeu (v. 1-4)

Primul lucru la care trebuie să te gândeşti atunci când pleci în slujire este Dumnezeu. Dacă nu pleci în lucrare cu gândul la Dumnezeu, nu realizezi nimic. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. Sunt câteva lucruri specifice pe care trebuie să le vedem la Domnul:

Mai întâi este menţionat Scaunul de domnie. În tot timpul trăirii noastre trebuie să ne stăruie în minte imaginea tronului lui Dumnezeu. Tronul înseamnă autoritate, putere, bogăţie, măreţie. Slujirea înseamnă privirea tronului, adică a fi sub autoritatea Lui, a te baza pe puterea, pe harul şi pe resursele Lui. În al doilea rând vedem poalele mantiei Sale. Isaia vede şi Templul, locul cel mai uzual de slujire, şi acest Templu îl vede plin, dar nu de scaune, nu de instrumente muzicale, nu de amvoane, nu de oameni, ci plin de poalele mantiei lui Dumnezeu. Haina înseamnă enorm de mult, deşi uneori noi îi minimalizăm importanţa. Oameni se recunosc ei între ei după haine, iar împăraţii nu poartă orice fel de haine. Hainele împăratului erau deosebite şi vorbeau despre splendoarea şi prestigiul său. Când vezi pe cineva într-o haină deosebită te opreşti înaintea Lui în semn de respect şi de admiraţie.

În al treilea rând, Isaia vede serafimii şi observă că atmosfera cerului este dată şi de slujirea acestor îngeri ai Domnului. Serafim înseamnă înger de foc. Serafimii sunt cei care ard în prezenţa Celui Prea Înalt şi sunt o categorie de îngeri de rang superior alături de arhangheli şi de heruvimi. Iată că ei stau lângă Dumnezeu, mai exact deasupra Lui şi ceea ce este impresionant la ei este în primul rând ţinuta lor. Cu 4 aripi îşi acopereau faţa şi picioarele. Acest lucru ne vorbeşte despre teama deosebită şi despre respectul extraordinar pe care îl au ei pentru Domnul, ţinută pe care trebuie s-o aibă oricine slujeşte pe Dumnezeu.

În final, Isaia vede răspunsul cerului. Ultimele detalii pe care Isaia le percepe atunci când stă faţă în faţă cu Domnul este acustica, sonorizarea deosebită de acolo. Isaia reţine zguduirea uşiorilor uşilor. Profetul Ioel spune şi el că atunci când răsună glasul lui Dumnezeu, se zguduie cerurile şi pământul. Isaia mai vede şi fumul care umple casa, iar în Scriptură fumul este un simbol pentru prezenţa deosebită a lui Dumnezeu (Exod 19:18). Atunci când slujim privind la Domnul, slujirea noastră va produce o zguduire, o cercetare deosebită în ceilalţi, aşa cum cei ce au ascultat predica lui Petru de la Rusalii au rămas străpunşi în inimă. Se spune despre Billy Graham că atunci când echipa de organizare se întâlnea cu el obişnuia să le pună trei întrebări: Te-ai rugat? Te-ai rugat? Te-ai rugat? Iată un exemplu de slujire care începe cu privirea la Dumnezeu. Nu este surprinzător că au avut putere şi biruinţe.

2. De văzut: omul (v. 5-7)

Al doilea lucru pe care îl vede Isaia este viaţa lui, păcatul lui, micimea lui şi nevrednicia lui. El este atât de cercetat încât ajunge să exclame, Vai de mine. Acum, să nu facem greşeala de a crede că Isaia era unul dintre nelegiuiţii cei mai de seamă ai lui Israel. Dimpotrivă, mai ales fiindcă era un prooroc veritabil, era un om bun, deosebit. Dar ceea ce noi avem bun sau ni se pare nouă că este bun păleşte atunci când suntem cu privirea la Domnul şi când suntem cercetaţi de sfinţenia Lui, atunci vedem că de fapt noi nu suntem nimic. A fi cumsecade nu înseamnă că poţi sta în picioare înaintea Domnului. Isaia a înţeles foarte bine în această circumstanţă că nu prin meritele lui stă în picioare, că nu prin vrednicia proprie face slujirea, ci prin harul lui Dumnezeu. Numai privind astfel la tine poţi sluji cu dragoste şi compasiune.

Un serafim i-a atins cu cărbunele gura cu Isaia şi prin aceasta i-a curăţit, i-a sfinţit inima, pentru că, aşa cum afirmă Biblia, din prisosul inimii vorbeşte gura, inimă care la oameni este nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare. În vremea lui Isaia, atunci când oamenii se pregăteau să vorbească ceva în public sau când se pregăteau să depună mărturie la o judecată spre exemplu, treceau înainte printr-un ritual de purificare a buzelor, a gurii. Când pornim în slujirea Domnului, nu putem porni neglijenţi, nu putem porni murdari, ci trebuie să fim sfinţiţi, să avem nelegiuirea ispăşită şi păcatul îndepărtat pentru că suntem ambasadorii cerului pe pământ.

3. De văzut: lucrarea (v. 8-13)

Proorocul Isaia mai are însă ceva de văzut. Mai trebuie să vadă lucrarea însăşi. Şi în versetele acestea Domnul îi vorbeşte şi îi arată ce trebuie să facă. Dacă ne pregătim să slujim şi am trecut deja prin primii doi paşi, mai trebuie să vedem ce anume avem de făcut, ce anume ne dă Domnul de slujit. Întâi trebuie să fim siguri de un lucru: că Domnul are foarte multe slujbe de oferit; biserica lui Cristos este singurul loc de pe pământ unde rata şomajului poate şi trebuie să fie 0%. Nu cu mult timp în urmă, ţara Zimbabwe a trecut printr-o puternică criză socială şi economică iar lucruri au fost atât de grave încât rata şomajului a ajuns la nu mai puţin de 80%, ceea ce înseamnă tragedie. Oare care este rata slujirii în bisericile de astăzi?

Slujirea principală este vestirea. Lui Isaia Dumnezeu i-a zis: du-te şi spune! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu şi trebuie să avem încredere în ea. Puterea ei rezidă în mesajul pe care îl poartă şi nu în abilităţile vestitorului. Ea aduce roadă indepenedent de meritele şi strategiile noastre. Pe lângă aceasta, biserica presupune slujirii diverse, ce se înfăptuiesc potrivit cu chemarea şi darul Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte cum voieşte (1 Cor. 12:11). Nu omul îşi alege lucrarea, Dumnezeu i-o încredinţează; nu omul îşi alege talanţii, ci de sus îi primeşte.

Mă rog ca fiecare dintre noi să fim receptivi la chemarea divină a slujirii, să avem o vedere sănătoasă şi să răspundem cu promptitudinea profetului Isaia: iată-mă, trimite-mă!

Păstor Ciprian Ardelean

http://www.baptisti-arad.ro/articole/slujba-celui-prea-inalt-pastor

In ce directie mergi acum? pastor Luigi Mitoi

download - Copie

Publicat pe 27 Octombrie 2017

 

 

„Cartea Iona prezintă istoria unui om pe care Dumnezeu l-a chemat să slujească, a unui om care refuză să slujească, a unui om care slujește doar constrâns. Iona s-a născut in Amitai, la aprox. 5 km de Nazaretul Galileii, fiind unul dintre ucenicii lui Elisei, contemporan cu Naum. Iona a trăit în Regatul de Nord şi a profeţit despre prosperitatea de care Israel s-a bucurat în zilele lui Ieroboam (2 Regi 14:25).

Cartea Iona a fost scrisa în jurul anilor 730 AD, iar profetul Iona a slujit în timpul împăratului Ieroboam al 2-lea. Cele 4 capitole ale cărţii însumează 48 de versete și prezintă patru etape ale procesului disciplinării lui Iona:

1) Experiența lui Iona cu furtuna.

2) Experiența lui Iona cu peştele.

3) Experiența lui Iona cu oraşul Ninive.

4) Experiența lui Iona cu Dumnezeu.

Cartea lui Iona este cea mai mare revelaţie din Vechiul Testament cu privire la harul lui Dumnezeu care mântuiește și păcătoşi dintre neevrei. În această carte sunt multe lecţii practice:

1) Prima este că vedem declinul uman și măreția răbdării, iubirii și restaurării divine.

2) Atunci când suntem neascultători de Dumnezeu, încercăm să fugim de El (1:3).

3) Ca o consecință inevitabilă a păcatului, omul își pierde pacea (1:4).

4) Această stare de vinovăție, frustare și răzvrătire îi afectează pe toţi oamenii din jur (1:5).

5) Este ciudat că omul care a provocat nenorocirea (în cazul lui Iona, furtuna) este nepăsător și iresponsabil de ceea ce a făcut (1:5).

6). Dreptatea lui Dumnezeu îl confruntă pe omul vinovat (1:8). Iona este constrâns de experiențele în care Dumnezeu îl implică, să-și recunoască propria vinovăție, rostindu-și singur sentința (1:9).

7) Lecția acestei experiențe a profetului Iona este că diavolul îl expune public, după ce l-a ademenit să păcătuiască, promițându-i că nu o să știe nimeni (1:10).

8) Ceea ce este impresionant în experiența lui Iona este faptul că Dumnezeu poate să câştige oameni la mântuire chiar şi prin slujirea unor mesageri nedemni (1:16).

Dumnezeu îl trimite pe Iona în slujbă la Ninive, însă el își permite să aleagă Tarsul, neascultându-L pe Dumnezeu. Iona nu se mai vede un rob care trebuie să asculte, ci un domn care are de ales.

1. De ce nu a vrut Iona să meargă la Ninive?

a) pierderea confortului;

b) confruntarea cu dușmanii asirieni;

c) riscuri foarte mari;

d) pierderea oportunității răzbunării

2. De ce a ales Iona să meargă la Tars?

a) Mândria, puterea, slava: ,,Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată” (Isaia 2:16-17);

b) Afaceri, bogății, relații: ,,Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! Când ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pământului. Acum însă eşti sfărâmat de mări, negoţul tău a pierit în adâncimea apelor şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!” (Ezechiel 27:25, 33-34)

Pentru noi Ninive este în familie, este la lucru, este în slujbă, este în vizite la spital, este în închinare, este în dărnicie, este oriunde ne trimite Dumnezeu. Tarsul este marea alternativă, este marea ispită, este marea noastră alegere, este libertatea de a ne îndepărta de Dumnezeu cu buzunarele pline de argumente. Duminca, Ninive este la Biserică, Tarsul este… în altă parte, oriunde în altă parte. În ce direcție mergi acum?

In ce directie mergi acum? pastor Luigi Mitoi

 

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/in-ce-directie-mergi-acum-pastor-luigi-mitoi/

IMPACTUL ÎNVIERII

sarbu

”Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20)

Creștinismul apusean a intrat în săptpmâna mare și ar trebui să parcurgă itinerarul durerii, drumul pe care a trecut Fiul lui Dumnezeu. Spun ”ar trebui”deoarece nu a mai rămas aproape nimic din ceea ce a fost cândva respect și evlavie față de jertfa Mântuitorului din săptămâna mare. Doar la nivel de familie sau comunități mici mai există urmași ai Domnului Isus care continuă să rămână credincioși Adevărului și Cuvântului lui Dumnezeu. Însă indiferent de atitudinea oamenilor realitatea rămâne neschimbată:  ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu.”

(Ioan 3:16). În această săptămână a fost un Iuda care s-a unit cu Pilat și Irod și a fost o Via Dolorosa și un Deal al Căpățânii cu o cruce în vârf pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu. A fost și un mormânt de împrumut unde Domnul Isus a stat timp de trei zile și trei nopți dar a fost și o Înviere glorioasă care a desăvârșit opera de salvare a omului din păcat și din moarte. Nu mai există nici o incertitudine cu privire la adevărul învierii Domnului Isus din morți. Nici măcar ateii nu mai au vreun contra argument. Christos a Înviat! Asta se știe în cer și pe pământ și acest adevăr rămâne veșnic în picioare. Învierea a schimbat istoria și societatea, familia și individul. Privim în continuare la impactul învierii așa cum ni-l prezintă Cuvântul. Ea, Învierea:

1.Cristalizează și consolidează crezul. Două lucruri majore se lămuresc 100% la Înviere și anume: a.) Dumnezeu există și b.) Biblia este adevărată. Existența lui Dumnezeu este revelată la superlativ deoarece El L-a înviat pe Domnul Isus din morți. Așa proclamă Scriptura: ”Dumnezeu L-a înviat…” / ”Dumnezeu a înviat pe acest Isus.” (F.A.2:24,32), iar urmașii Lui mărturisesc la fel: “am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos” (1Cor.15:15).Ce clar este totul. Daca mai ai întrebări asupra existenței lui Dumnezeu privește la Înviere; nu există nici o forță care să explice evenimentul acesta decât puterea Lui. Dar ca să poți înțelege aceasta trebuie să fie reală și următoarea afirmație:  “Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi” (Rom.8:1).Dumnezeu există, iar Învierea cristalizează acest adevăr. La fel șipoetul anonim când scrie: ”Picătură-n marea vremii / Nu contează crezul tău. / Adevăru-I neschimbabil, / Vrei, nu vrei e Dumnezeu.”Dar Învierea face lumină și în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu. Daca El există, atunci și ceea ce spune El (Cuvântul Său) este adevărat. Umrăriți felul în care argumentează Apostolul Pavel acest lucru: “Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;”(1Cor.15:3-4).Expresia ”după Scripturi” înseamnă ”conform Scripturilor”, așa că ține minte faptul că: ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2Tim.3:16). Meditând sincer la Învierea Domnului Isus ar trebui ca în mintea și sufletul tău să fie clar că Dumnezeu există și Cuvântul Său este adevărat și vrednic de crezare. Ar fi de dorit să te gândești la o atitudine  nouă și un mod de viață demn de rangul unui copil al Celui Prea Înalt. Ce zici?

  1. Certifică modul de viață”Modul de gândire determină modul de viață” spunea un autor anonim și acest lucru este adevărat 100 %. După Înviere Domnul Isus Îi invită pe urmașii Săi în Galilea, nu la Templu. Religia Învierii este religia părtășiei nu a formelor. Isus Cel Viu nu mai are de-a face cu Templul și cu Legea. El a venit pentru sufletele oamenilor și se investește în a produce schimbare radicală în modul lor de a gândi și de a trăi. În contextul harului relația este mult mai importantă decât religia și traiul mai mult decât numele. Primii creștini au revoluționat lumea și au a schimbat istoria nu prin predici savante și nici prin evanghelizări masive, ci mutându-se din loc în loc din cauza prigoanei însă având un mod de viață la nivel de excelență marcat de prezența Domnului Isus în viața, vorba și traiul lor. Iată de ce remarca celor nepocăiți față de ei a fost: ”au priceput că fuseseră cu Isus. ” (F.A. 4:13). Atât de marcantă și agresivă (uneori) a fost prezența creștinilor încât oamenii din locurile unde ajungeau ei strigau : “Oamenii aceştia ne tulbură cetatea.” (F.A.16:20), iar în altă parte acuza împotriva lor era că: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici.” Și asta deoarece purtau cu ei și proclamau un mesaj clar față de care nu exista nici un fel de compromis: ”… şi spun că este un alt Împărat: Isus.”(F.A.17:6-7). Wow! Ce impact. Nu e de mirare că în primul veac după Înviere Evanghelia a ajuns să fie cunoscută în întreg Imperiul Roman, lumea cunoscută atunci. Dar Fiul lui Dumnezeu este viu și așteaptă ca și în anul 2016 să se întâmple la fel: să existe oameni care-L urmează cu dedicare și consacrare. Oameni care au un mod de viață ireproșabil și care își duc traiul 24/7 la nivel de excelență față de Mântiutorul. Generația primului veac și-a făcut datoria; acum este rândul nostru să trăim și să mărturisim cu curaj că El este Regele, răscolind lumea și tulburând cetățile. Întrebările care urmează ar trebui să te pună pe gânduri: ”Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu aici, atunci unde?” Adu-ți aminte că ”Christos a înviat” și hotărăște chiar acum să trăiești ca și cum ar fi alături de tine. Ridică-te și pocăiește-te cu adevărat. Apoi pleacă și mărturisește cu viața că El este viu și că este Domnul tău! Sunt atâția oameni în jurul tău care au nevoie de mântuire!
  2. Confirmă așteptarea. Învierea Mântuitorului are de-a face nu numai cu viața aceasta, ci și cu veșnicia noastră. În Joia Mare Domnul Isus îi face atenți pe ucenicii care erau tare tulburați și le spune: ”Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarceşi vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14:2-3). Acum știm și că S-a înălțat la Cer și tot ce dorim să se întâmple este să se împlinească și ultima parte din procesul mântuirii: aceea de a fi cu El în glorie. Când Apostolul Pavelexplică evenimentul Învierii, el exclamă în final: “Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20). Pârga înseamnă ”primul rod” dintr-o livadă care urmează să aibă culesul. Este semnul că și celelalte fructe se vor coace. Este anunțul că urmează și ”recolta.” Domnul Isus Cel Viu este ”prototipul” care tocmai a fost testat și care anunță ”producția de serie” pentru trupuri cosmice, slăvite ca al Lui! Ți se taie respirația la gândul cum se vor întâmpla aceste lucruri: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1Tes.4:16-17). Dacă mai ai îndoieli în inima ta cu privire la învierea ta și la întâlnirea cu El, fii foarte atent la mesajul clar al Scripturii: “Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Rom.8:1). Este sigur că vom învia deoarece aceiași putere va acționa și asupra noastră la momentul stabilit de Dumnezeu. Copiii Lui vor învia pentru viață. Va fi însă și un alt fel de a învia: cel pentru judecată și osândă. Astăzi ești provocat să-ți faci socotelile și să-ți pui viața în ordine. Timpul este mai scurt decât crezi tu. Îmi amintesc de versurile poetului care proclamă acest adevăr când scrie: ”Sunați trompete cu putere, / Treziți-vă în zori de zi. / Vestiți spre poli și emisfere / C-a fost în lume o-nviere / Și încă una va mai fi. / Când cei ce au primit Cuvântul / Ieșind ca crinii din noroi, / Vor părăsi pe veci mormântul / Și-L vor întâmpina pe Sfântul, / În pragul lumii celei noi.” (P. Dugulescu – A fost în lume o înviere).Unde vei fi tu atunci? Îmi pasă de tine și te iubesc de aceea te rog împacă-te cu Dumnezeu și dă voie Celui Viu să trăiască în tine și să se manifeste prin viața ta spre folosul și mântuirea multora.

RUGĂCIUNE

”Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. … Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.”

(Iov 19:25,27)

Pastor Mihai Sârbu

IMPACTUL ÎNVIERII – ”Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20)

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/impactul-invierii/