Închide

Ce înseamnă că Domnul Isus „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”?

Anastasia Filat

Anastasia Filat

Întrebare: Cum trebuie înțeleasă expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” din Filipeni 2:7?

Expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” apostolul Pavel a folosit-o ca să explice sfinților din Filipi cum să urmărească folosul altuia. Apostolul folosește exemplul Domnului Isus de smerenie și jertfire pentru binele altora ca să le dea un model practic cum să se smerească și să se uite nu doar la foloasele lor, ci și la foloasele altora.

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:1-8)

Când autorul spune că Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, nu se referă la natura Sa divină, ci la poziția care o avea până la întrupare. La început, înainte de întrupare, Domnul Isus avea aceeași poziție ca și Dumnezeu-Tatăl, poziție la care El a renunțat pentru mântuirea noastră, luând o poziție de rob:

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl… Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan 1:1; 14; 16-17)

Natura și esența divină Domnul Isus a păstrat-o și după întrupare. (Ioan 5:17-18; 10:30-33)

Contextul capitolului doi din Filipeni ne arată că Domnul Isus a renunțat la poziția Sa, adică, S-a dezbrăcat de Sine Însuși la întrupare: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om...”

La Evrei 2:9 ni se spune că prin întrupare, Domnul Isus a luat o poziție chiar mai prejos de îngeri:

Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puțină vreme mai pe jos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste”, din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. (Evrei 2:9)

Din acest text vedem că smerirea Domnului Isus Hristos până la moarte a fost urmată de slavă și cinste la fel ca și în textul de la Filipeni 2.

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de supt pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:9-11)

Chiar dacă după moartea Sa Domnul Isus a fost înălțat nespus de mult, la poziția Sa inițială El nu se va întoarce niciodată:

În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. (1 Corinteni 15:24-28)

Când am citit prima dată aceste rânduri și am realizat prețul mare pe care l-a plătit Domnul Isus pentru mântuirea noastră, am rămas copleșită de dragostea Lui pentru noi: El a renunțat pentru veșnicii la poziția Sa egală sau „deopotrivă” cu Dumnezeu-Tatăl. Aceasta ne face să înțelegem și mai bine cât de greu a fost Domnului Isus „să Se dezbrace de Sine Însuși și să i-a chip de rob”, având în vedere că El avea să renunțe la această poziție pentru totdeauna.

Deci, expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” înseamnă că Domnul Isus nu S-a ținut de poziția Sa egală cu Dumnezeu-Tatăl, ci a renunțat la această poziție pentru a veni în lume și ne mântui prin jertfirea trupului Său.

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de cuvintele psalmistului David:

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! (Psalmul 144:3-5a)

Dumnezeu a pogorât pe pământ și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, ca să-și curățească un popor, care să fie plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)

Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a lepădat cerul și a locuit printre noi și ne-a slujit: a învățat noroadele, a spălat picioarele ucenicilor, care în aceeași noapte aveau să se lepede de El și El știa lucrul acesta, Și-a dat viața pentru lume, chiar și pentru cei care strigau „răstignește-L!”. El a înviat și a fost înălțat mai presus de orice nume, dar în poziția Sa inițială deopotrivă cu Dumnezeu-Tatăl nu S-a întors și nu se va mai întoarce niciodată. Dar cum uibim noi pe cel de lângă noi? Ne împiedică poziția să-i dăm o mână de ajutor vecinului, unui trecător, unui coleg de serviciu sau de facultate? Sau poate părinții te-au supărat cu ceva și de ani de zile nu le mai treci pragul și nu te mai interesezi de ei? Poate nu știi dacă mai trăiesc și dacă mai trăiesc nu știi în ce condiții trăiesc?  Domnul să ne ajute să ne lepădăm de sine însuși, să ne luăm crucea și să-L urmăm!

https://moldovacrestina.md/nu-a-crezut-ca-un-lucru-de-apucat-sa-fie-deopotriva-cu-dumnezeu/

Incercari de sanatate Marius Cruceru

download - Copie

La aniversarea unui an de har …

(De la Marius Cruceru)

„Fratii mei, sa priviti ca pe o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stici ca …” , Aceste vorbe ale lui Pavel suna frumos in urechi, dar ne cad ca plumbul in picioare. L-am urmarit pe Marius „cu sufletul la gura” sperand si rugandu-ma sa „nu-si dea ultima suflare”. Acum, la aproape un an de la patanie, spunem impreuna: „Multumim, Doamne, pentru inca un an.” Iata cronicile zilelor de foc de atunci: pe 19 mai mi-am încheiat tinereţea… în pijamale mai 23, 2007

Am dispărut cîteva zile pentru a-mi încheia tinereţea. Cineva spunea că se termină la 40 de ani. Se termină pentru fiecare altfel şi altcîndva.

Pe 19 mai am început o zi normală de lucru. Adică… După 5-6 ore de somn s-a făcut sîmbătă. Am dormit mai mult că este sîmbătă. Nu am crezut niciodată că sîmbăta este zi de odihnă. Am luat-o de la capăt şi aveam planuri mari şi pentru ziua de duminică, binecuvîntare de copil, sărbătoare orchestră, Arad, hirotonisire, discuţii despre un doctorat…

Dumnezeu a lucrat 6 zile, este adevărat, dar … În piept a început să mi se zbată o pasăre. SMURD. Branulă. Fibrilaţii. 20 de ore. Cărucior de invalizi. Pijamale. Telefon mobil. Mesaje. Sotia. Biblia. Doctorul V. cu priviri îngrijorate care încerca să mă “convertească” (convertirea în limbajul cardiologilor înseamnă ieşirea din fibrilaţii, chimic sau elecric şi revenirea la ritm normal) “Nu mai faceţi nici o mişcare. Băieţii vă vor ajuta! Rămîneţi la noi…” şi … camera 606.

În camera 606 mi s-a încheiat tinereţea în pijamale. Fără cravată şi costum. Umilitor, făcînd injecţii în burtă. Anticoagulante. Cînd am lepădat hainele bussiness-casual şi am intrat în pijamale ca cel mai tînăr pacient la camera 606, atunci am ştiut că ceva definitiv s-a întîmplat. Ceva care îmi va schimba radical nu numai ritmul de viaţă, ci şi modul în care voi privi viaţa însăşi. Dintr-o dată timpul s-a năclăit. Din cascadă s-a prefăcut în miere. Nopţile era ca un gem de prune. Totul a început să curgă foarte încet. Mişcările trebuie foarte bine calculate cînd ai branulă în mînă. Mersul la toaletă presupune aventuri la fel de mari ca o călătorie lungă.

Camera 606 este o altă lume, o cu totul altă lume. Voi reveni acolo, dar azi tocmai am ieşit de acolo. Mă gîndesc la domnul C. care are gînduri de sinucidere, la domnul N. care are inima foarte obosită şi care mi-a cerut o biblie, la domnul A. care nu ştie ce are, dar noi ştim, la domnul J. care a plecat ieri strigînd ca la sfîrşitul armatei “Hai liberare” şi la domnul D. care are părul alb ca o coroană de cinste.

Mă voi întoarce acolo, altfel, dar cele 4 zile petrecute în camera 606 mi-au frînt viaţa în două. Acolo, la camera SMURD şi la 606 referendumul, agitaţia de afară, declaraţiile, piaţa, maşinile, conferinţa Ioanei.. toate erau aşa de departe… Acolo sînt aproape ploştile pline ale colegilor, cana cu ceai pe care domnul C. nu o poate duce la gură, gemetele, picioarele umflate de apă ale celui de vis-a-vis, tuburile de oxigen şi un neon care nu se stinge niciodată.

Ieri de lîngă camera 606 a ieşit o targă cu cearceaf. Era al cincilea. Azi, cînd m-am îmbrăcat din nou în “hainele de stradă”, m-am plimbat mult dintr-o parte în alta, să mă obişnuiesc să mă privesc ca un om obişnuit. Da, tocmai asta este… va trebui să trăiesc “obişnuit”. Adică să trăiesc într-un altfel de timp decît cel pe care l-am năvălit peste mine pînă acum, într-un timp de miere, nu de apă, între odihnă şi lucru, lucru şi odihnă, cu nopţi negre ca gemul de prune, nu albe ca lumina de neon. Tocmai am aflat că Ralu Filip a decedat. (17ralu-filip_.jpg) Eu ştiu cel mai bine de ce. Pentru că nu şi-a încheiat tinereţea la timp. Prietenul său cel mai bun a spus că nu l-a văzut odihnindu-se nici în concediu. Ştiu cum este… A trebuit să îmi spună doctorul V., simpatic, bun profesionist, 38 de ani, cu vocaţie, un medic “normal”, într-un spital “anormal”, că ar trebui să îmi iau cel puţin “o zi pauză pe săptămînă” şi că nu sîntem “de fier”.

Atunci mi-am adus aminte dintr-o dată… că Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi a celebrat o zi şi că ne-a făcut din ţărînă, nu din fier. Mi-am încheiat tinereţea în pijamale, voi începe să albesc înţelept, sper… Ajutaţi-mă, prieteni, să fac ca Dumnezeu… să mă odihnesc un pic! camera 606 – “Dumnezeu e ca elefantul”

mai 24, 2007

Camera 606 este pătrată! Am măsurat-o, temîndu-mă că eu văd totul prea pătrat. Ce ironie!!! Pătrat perfect. ) Are 6 paturi. Toate sînt ocupate. Spaţiul de vieţuire este limitat de două lucruri. De noptiere (nu te poţi întinde mai mult decît o noptieră) şi de cordonul de la perfuzie. Te învîrţi în doi metri pătraţi. Totul se petrece în doi metri pătraţi şi totul trebuie să îţi încapă într-o noptieră. (FAză: “Ce tot căutaţi noaptea în noptieră?”. Păi poate tocmai de-asta se numeşte noptieră, ca să-ţi apropie lucrurile de care ai nevoie noaptea, nu?)

Mie? Că toată ţara era a mea şi la un gînd plecam la Bucureşti sau Brescia? Mie? Numai biroul îmi este într-o cameră de patru metri pătraţi

(Întrebare: de ce se măsoară spaţiul în metri rotunzi? Adică un cerc cu raza de un metru? rămîn spaţii neocupate de măsurătoare, de-aia!)

Asistentele sînt grijulii. Acum sînt asistente, nu se mai numesc “surori”. Se numeau surori atunci cînd, cu autentică milă şi compasiune, călugăriţele făceau slujba asta. Am avut şi un asistent care ne-a făcut injecţiile, bărbăteşte, fără să sterilizeze cu vată şi spirt locul şi rapid. Ne-am învineţit toţi. Acum înţeleg de ce nu există expresia “frate medical”, numai “soră medicală”.

Nimic nu este la camera 606 atît de deranjant ca mirosurile. În spital nu te dai cu parfum. N-are rost. Eşti în pijamale. Acolo se amestecă mirosul de ploscă cu mirosurile din farfuriile în care se aruncă gemul, oul şi mămăliga. Fetid. Asta este. Un miros fetid care iese de peste tot. Mi-am găsit locul preferat, pe hol, cu ferestrele deschise în picioare. Acolo citesc Biblia. Singura carte pe care am cerut-o. Nici nu îmi mai trebuie alta aici. Face minuni. Domnul N. deja mi-a cerut una. Îşi adusese să citească Delirul de Preda.

Discutăm.

Îmi spune… “Ce interesant, domnu pastor, Geneza este ca Cartea Junglei, ştiţi, eu am citit mult, exact ca acolo, Elefantul face totul, desparte apele de uscat, nu-i aşa că Dumnezeu e ca elefantul din cartea junglei?”

“Da, domnu… Elefantul din cartea Junglei este ca Dumnezeu, că Biblia este singura cartea adevărată, restul sînt poveşti” Şi-a pus din ce în ce mai des ochelarii să citească. Am plecat împreună la ecografie.

Cînd eşti în pijamale prin spital ai un fel de legitimitate aparte. Ai voie să te bagi peste tot, fără să îţi ceri voie. Toată lumea te lasă în faţă, toată lumea îţi face loc în lift (şi pentru că miroşi şi pentru că se tem să nu ia ceva de la tine ). Dacă eşti în pijamale prin spital poţi deveni un mic tiran, mai ales dacă eşti “de la Cardio”. Nimeni n-are tupeul să te enerveze, pentru că nu vrea să dea ochii cu procuratura dacă păţeşti ceva… Păcătos gînd )

Ne-am întors. Domnul N. a aflat veşti proaste, eu veşti mai bune.

A început să citească Cartea Sfîntă mai des, cîte o porţie mică, şezînd. L-am întrebat de ce nu stă culcat?

“Ca nu cumva să o şifonez, cînd o să ajung acasă, o s-o pun pe masă şi aşa o s-o citesc… “.

E clar… n-o va citi ca pe Cartea Junglei.

Da, e adevărat, era să mor… De ce? Din cauza unei “salate”  mai 25, 2007

Da, e adevărat, era să mor… Doctorul M., cel care a avut amabilitatea să mă interneze de urgenţă, a venit la mine sus, la camera 606, şi mi-a spus: “Nici nu ştiţi ce aţi riscat! Infarct sau, atac cerebral în cel mai bun caz!”

L-am privit umilit, fără replică. M-am uitat în jos ca un copil prins la furat de mere.

He, he! Întrebarea care răsare de pretudindeni este DE CE?

Unii au găsit imediat şi răspunsurile (din nou rîsu-plînsu, m-am distrat grozav) ia ascultaţi:

“L-a bătut Dumnezeu că a vrut să ne desconspire” a spus unul dintre “cei vechi”, unul dintre cei care au fost descoperiţi că ar fi colaborat cu Securitatea. Nu-i aşa că asta este cea mai tare?

“Aşa-i trebuie, prea se agita mult şi se lua cu toată lumea. Era tot timpul în lupte şi polemici. Lasă-l… c-aşa-i trebe…” – bun “prieten” care s-a scăpat faţă de cineva care crede în bîrfa zilnică ca procedeu de eliberare de stress.

“I-a părut rău de rezultatele de la Congres. Ai văzut? Acolo la prezidiu avea faţă de jucător de poker, parcă nimic nu-l atingea, dar vezi… a pus la inimă, îi e ciudă, vezi?”

ŞAMD

De ce totuşi? Ca să stingem discuţiile fără rost şi să piardă pariurile cîrcotaşii.

Puneţi acolo:

– o moştenire genetică delicată, fratele Valentin, mort la 47 ani după preinfarct, infarct resuscitat, infarct mortal, fratele Aurel, cardiac, sora Lidia, cardiacă, unchiul Florea, moartea clinică în 1970, dar trăieşte încă aproape de 88 de ani, Viorel simte şi el o “gheară în piept”….

– 13 ani de deadline-uri, dosare de acreditare, acte, administraţie, hîrtii, excell-uri,

– 20 de ani de nopţi nedormite, maxim 5-6 ore pe noapte în cele mai bune cazuri

– două slujbe “full-time”, adică sfîrşesc vinerea una şi încep vinerea pe cea de-a doua (ce umilinţă să îmi spună medicul că “şi Dumnezeu a lucrat numai 6 zile…”)

– 12 ani de călătorii lungi, cu o medie de 50.000 de km pe an

– de 15 ani m-am lăsat de sport şi m-am îngrăşat cu 20 de kg,

– de cîteva luni alerg, alerg, alergam, pregătirea dosarului pentru conf. dosarul pentru iniţierea secţiei de litere, Congresul,

– da, Congresul, fiind secretar de zi, nu-i uşor să asculţi ce spun uneori 600 de voci ca să alegi ce să pui în procesul verbal pentru a nu fi acuzat de lipsa echidistanţei, asupra Congresului voi reveni oricum..

– mai puneţi călătoriile misionare ale studenţilor mei, Turcia, Albania, Bulgaria (chiar în ziua în care au fost ucişi misionarii din Turcia au ieşit ei din ţară), stînd cu îngrijorarea pe care numai unii mi-o pot înţelege după accidentul mortal din 2003…

– mai puneţi cele trei decese din familie din ultimele 8 luni, şi mai pot adăuga, uite aşa se face o salată otrăvitoare sau, vorba americanului, “a deathly combination”

Vă scriu acestea ca să nu faceţi ca mine şi le scriu pentru mine în primul rînd, să îmi aduc aminte că nu sînt de fier şi chiar dacă aş fi fost de fier, şi fierul rugineşte… Sau poate că le veţi face pînă veţi fi tineri, dar, după ce se încheie tinereţea… nu mai aveţi voie. ) Salata asta este bună, îţi oferă o mulţime de satisfacţii, este ca un drog, dar te otrăveşte dintr-o dată. Ironie: în spital am primit cele mai multe veşti bune pe zi, s-au aprobat dosare, s-au dat ordine de ministru…. Cu toţii vă întrebaţi dacă merită preţul…”Oricum a fost o cursă foarte frumoasă” mi-a spus cineva în vizită la spital, “chiar dacă ai dat cu maşina în zid”. Amintirile frumoase nu mi le poate lua nimeni, mă gîndesc la ele în timp ce îmi îndrept “botul”. A fost cu adevărat frumos şi nu m-am plictisit o clipă…Să vedem ce mai urmează.

Fază: Un căruţaş şade pe marginea drumului lîngă căruţa răsturnată cu poloboacele în rîpă. Un consătean trece pe lîngă el şi îl întreabă: “De ce rîzi, bade, că-i mare paguba!”,

Căruţaşul distrat şi ţinîndu-se cu mîna de burtă spune: “Da-i mare, da ştii ce fain o fost pînă-o ajuns jos, cînd calul peste poloboc, cînd polobocu peste cal…”

Fază: “Cît costă rugăciunea?” mai 25, 2007

Deja v-am mai spus că locul meu preferat este afară, la geam, în picioare. La ora 13.30 a fost agitaţie la Coronarieni (unitatea în care sînt bolnavii în starea cea mai gravă, cu monitoarele pe ei). Un deces. Doctorul este destul de pămîntiu, trebuie să facă dosare, să dea explicaţii… Ies pe hol, în locul meu preferat, pe la 14.30. Acolo văd o doamnă abătută, cu lacrimi în ochi, sughiţînd printre oftaturi. Nu are mai mult de 55 de ani.

Mă apropii de ea şi o întreb: “Ce s-a întîmplat, doamnă, de ce plîngeţi?” “A murit soţul!” şi izbucneşte într-un plîns sacadat, de neoprit. Căldura ochilor îi abureşte lentilele ochelarilor. Nu-i mai văd decît obrajii de pe care se scurge fardul luat la vale de sarea lacrimilor. “Cum vă pot ajuta, doamnă, sînt pastor paroh, pot să mă rog pentru dumneavoastră?” îi spun, deşi nu eram îmbrăcat la “uniformă”, eram doar un biet amărît în pijamale, fără nici un fel de insemn al oficiului.

“Da, sigur” îmi spune şi cu un gest reflex îşi duce mîna la poşetă, “Cît costă?” “Nimic, Doamnă! Nimic, rugăciunile nu costă nimic! N-ar trebui să coste… “ M-am rugat pentru ea, ţinîndu-i mîna pe umăr. S-a deschis uşa liftului în spatele nostru şi zarva obişnuită de la coborîre s-a domolit, ca şi cum cineva ar fi avut un potenţiometru pe care l-ar fi dat mai încet.

S-a înseninat deodată şi a plecat să facă actele. O gramadă. Sus-jos. Certificate, inventar etc. S-a întors fără lacrimi. M-a întrebat dacă mă pot eu apropia de mort să îi iau hainele şi lucrurile din inventar că ei “îi este nu ştiu cum”.

M-am dus. Am văzut destui morţi în cariera de pînă acum. Au întîmpinat-o două însoţitoare ale altor doi bolnavi de la coronarieni cu priviri încruntate. S-au uitat la ea, s-au uitat la mine şi au început să cîrcotească: “Nu l-a prea jelit…Ehe…daca-ar fi fost al meu. Cum adică să îi fie greu să îl vadă aşa mort?” spune o doamnă îmbrăcată în negru-croncănitor

Au venit brancardierii. L-au luat. Amîndoi rîdeau, făcînd glume fără simţire, obişnuiţi cu obiectul muncii. L-a privit de departe… “El e!”

“Nu mai este el acolo, doamnă, e numai coaja. Nu pot eu să vă spun unde e, dar acolo sigur nu mai e. Cînd o să vină acasă sicriul şi o staţi lîngă el, să vă gîndiţi că numai e acolo.”

“Mulţumesc de slujbă, domnu preot!”

N-am ştiut ce să-i răspund: “Cu plăcere?”, “Şi altă dată?”, probabil cel mai bun răspuns acum este “Nu face nimic!”

Nu ştiu ce m-a întristat mai mult, comentariile de hol sau întrebarea doamnei “Cît costă rugăciunea?”

Oare cine-o fi învăţat-o cu rugăciunile contra-cost?

SMURD, “Supărvaizăr? Ce-i aia?” mai 26, 2007

Am o admiraţie nouă pentru cei de la SMURD. Nu-i invidiez pentru ce trebuie să facă cu acest “trup de moarte”, dar sînt oamenii care se întîlnesc cu viaţa aşa cum este cu rîsu-plînsu ei.

Doctoriţa care m-a luat în primire era deja de 10 ore în gardă. Se uita la monitoare şi îmi spunea: “hai, convertiţi-vă o dată!”. Mi-a venit să rîd. Eu eram cel cu convertirile…

N-a prea avut timp de cafele.

Lîngă mine a ajuns o tentativă de suicid. Plagă tăiată, spălături stomacale. O fetişcană care nici nu şi-a început prea bine viaţa. Era la a treia tentativă, cunoscută celor de acolo.

Apoi o doamnă al cărei puls o luase razna după ce o rudă i-a povestit un accident. Un preinfarct al unui bătrîn de vreo 60 de ani pe care toată lumea încerca să îl convingă că e grav şi el voia să meargă pe picioare. O embolie pulmonară. O arteră tăiată şi puls 0.

Un motociclist în faţa căruia s-a proptit o dacie şi el a sărit drept în cap pe astfalt fără cască. Altul care spunea că se simte bine.

La un moment dat tragicul şi comicul se întîlneau în acelaşi spaţiu. În timp ce se făceau spălăturile stomacale ale tinerei, cu zgomotele specifice şi bulbucăriile vărsăturilor provocate, printre gemete, soferul Daciei era pus să alerge prin salon de poliţistul care venise să ia “probele” şi apoi trebuia să ţină mîinile sus.

Dialog între poliţist şi pacientul căzut în cap:

Poliţistul: “Dumneata ce meseria ai?” Dîndu-şi “caşcheta” jos.

Pacientul: “Supervaizăr“

Poliţistul: “Ce-i aia?”

PAcientul: “Un fel de manager”

Poliţistul: (Înjură cu nesaţ) … “Şi cum se scrie?”

Pacientul: “M-A-N-A-G-E-R”

Poliţistul: “Nu, aialaltă”

Pacientul: “S-U-P-E-R-V-I-S-OR”

Poliţistul: “M-ai lămurit, şi ce faci toată ziua?”

Pacientul: “Supraveghez!”

Poliţistul: “Ce supraveghezi?”

Pacientul: “Producţia!”

Poliţistul: (Înjură sistemul care permite unora să stea degeaba pe cînd alţii lucrează cu adevărat) “Unde?”

Pacientul: “La European Drinks!”

Poliţistul: “Păi, aşa spune, omule! Acuma ştiu! Spune unde lucrezi şi gata, am terminat (Înjură din nou în loc de punct final al conversaţiei)”

Doctoriţa se uită la mine: “Vă deranjează?” “Nu, doamnă, nu mai am nevoie de televizor, văd că viaţa imită Divertis-ul”

“Aţi avut noroc, azi a fost o zi foarte liniştită la noi aici.” E clar, dacă n-aş fi ajuns pastor, m-aş fi făcut medic la urgenţe. Acolo-i viaţă! Aşa cum este ea.

Bloghttps://amintiricusfinti.wordpress.com/2008/04/30/smurd-“suparvaizar-ce-i-aia”/#more-100

IN SLUJBA CELUI PREA INALT! – PASTOR CIPRIAN ARDELEAN -Isaia 6:1-13

download - Copie

În slujba Celui Prea Înalt!

Isaia 6:1-13

Slujirea nu trebuie privită ca pe o muncă ritualică, ca pe o profesie, ci ca pe o lucrare care contribuie din plin la creşterea celui mai glorios şi mai măreţ trup: trupul Domnului Cristos, Biserica Lui răscumpărată. Un trup înseamnă funcţionarea armonioasă a mai multor organe şi mădulare împreună. Într-un trup sănătos, care creşte, trebuie apreciată lucrarea celuilalt, deoarece creşterea înseamnă suma tuturor lucrărilor şi slujirilor noastre.

Mesajul textului din Isaia 6:1-13 este următorul: slujirea începe cu vederea. Slujirea porneşte de la ceea ce vezi. Dacă nu vezi nimic este imposibil să slujeşti. Cuvântul cheie din primul verset al textului este chiar verbul am văzut. Este bine să ne amintim ce era Isaia, care era slujba lui. Isaia era prooroc. Un astfel de om avea parte de descoperiri speciale de la Dumnezeu, fie prin cuvinte, fie prin imagini. De asemenea, ştim bine că la început proorocului i se spunea văzător. Profetul este cel care vede ca nimeni altul prezentul, şi este cel care vede şi parte din viitor, toate acestea pentru că Dumnezeu îi face harul să i le descopere.

Astfel, noi ne slujim foarte mult de vedere când servim pe Dumnezeu. Domnul Isus afirma: când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă (Mat. 15:14). În cartea Apocalipsa Mântuitorul este supărat pe biserica din Laodicea şi spune despre membrul bisericii aceleia că este sărac, orb şi gol (Apoc. 3:17). Slujirea noastră depinde de vederea noastră. De aceea, în viaţa de toate zilele când cineva are ceva foarte important de făcut alţii îl atenţionează şi îi spun: vezi ce faci. Ce trebuie să vezi atunci când slujeşti?

1. De văzut: Dumnezeu (v. 1-4)

Primul lucru la care trebuie să te gândeşti atunci când pleci în slujire este Dumnezeu. Dacă nu pleci în lucrare cu gândul la Dumnezeu, nu realizezi nimic. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. Sunt câteva lucruri specifice pe care trebuie să le vedem la Domnul:

Mai întâi este menţionat Scaunul de domnie. În tot timpul trăirii noastre trebuie să ne stăruie în minte imaginea tronului lui Dumnezeu. Tronul înseamnă autoritate, putere, bogăţie, măreţie. Slujirea înseamnă privirea tronului, adică a fi sub autoritatea Lui, a te baza pe puterea, pe harul şi pe resursele Lui. În al doilea rând vedem poalele mantiei Sale. Isaia vede şi Templul, locul cel mai uzual de slujire, şi acest Templu îl vede plin, dar nu de scaune, nu de instrumente muzicale, nu de amvoane, nu de oameni, ci plin de poalele mantiei lui Dumnezeu. Haina înseamnă enorm de mult, deşi uneori noi îi minimalizăm importanţa. Oameni se recunosc ei între ei după haine, iar împăraţii nu poartă orice fel de haine. Hainele împăratului erau deosebite şi vorbeau despre splendoarea şi prestigiul său. Când vezi pe cineva într-o haină deosebită te opreşti înaintea Lui în semn de respect şi de admiraţie.

În al treilea rând, Isaia vede serafimii şi observă că atmosfera cerului este dată şi de slujirea acestor îngeri ai Domnului. Serafim înseamnă înger de foc. Serafimii sunt cei care ard în prezenţa Celui Prea Înalt şi sunt o categorie de îngeri de rang superior alături de arhangheli şi de heruvimi. Iată că ei stau lângă Dumnezeu, mai exact deasupra Lui şi ceea ce este impresionant la ei este în primul rând ţinuta lor. Cu 4 aripi îşi acopereau faţa şi picioarele. Acest lucru ne vorbeşte despre teama deosebită şi despre respectul extraordinar pe care îl au ei pentru Domnul, ţinută pe care trebuie s-o aibă oricine slujeşte pe Dumnezeu.

În final, Isaia vede răspunsul cerului. Ultimele detalii pe care Isaia le percepe atunci când stă faţă în faţă cu Domnul este acustica, sonorizarea deosebită de acolo. Isaia reţine zguduirea uşiorilor uşilor. Profetul Ioel spune şi el că atunci când răsună glasul lui Dumnezeu, se zguduie cerurile şi pământul. Isaia mai vede şi fumul care umple casa, iar în Scriptură fumul este un simbol pentru prezenţa deosebită a lui Dumnezeu (Exod 19:18). Atunci când slujim privind la Domnul, slujirea noastră va produce o zguduire, o cercetare deosebită în ceilalţi, aşa cum cei ce au ascultat predica lui Petru de la Rusalii au rămas străpunşi în inimă. Se spune despre Billy Graham că atunci când echipa de organizare se întâlnea cu el obişnuia să le pună trei întrebări: Te-ai rugat? Te-ai rugat? Te-ai rugat? Iată un exemplu de slujire care începe cu privirea la Dumnezeu. Nu este surprinzător că au avut putere şi biruinţe.

2. De văzut: omul (v. 5-7)

Al doilea lucru pe care îl vede Isaia este viaţa lui, păcatul lui, micimea lui şi nevrednicia lui. El este atât de cercetat încât ajunge să exclame, Vai de mine. Acum, să nu facem greşeala de a crede că Isaia era unul dintre nelegiuiţii cei mai de seamă ai lui Israel. Dimpotrivă, mai ales fiindcă era un prooroc veritabil, era un om bun, deosebit. Dar ceea ce noi avem bun sau ni se pare nouă că este bun păleşte atunci când suntem cu privirea la Domnul şi când suntem cercetaţi de sfinţenia Lui, atunci vedem că de fapt noi nu suntem nimic. A fi cumsecade nu înseamnă că poţi sta în picioare înaintea Domnului. Isaia a înţeles foarte bine în această circumstanţă că nu prin meritele lui stă în picioare, că nu prin vrednicia proprie face slujirea, ci prin harul lui Dumnezeu. Numai privind astfel la tine poţi sluji cu dragoste şi compasiune.

Un serafim i-a atins cu cărbunele gura cu Isaia şi prin aceasta i-a curăţit, i-a sfinţit inima, pentru că, aşa cum afirmă Biblia, din prisosul inimii vorbeşte gura, inimă care la oameni este nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare. În vremea lui Isaia, atunci când oamenii se pregăteau să vorbească ceva în public sau când se pregăteau să depună mărturie la o judecată spre exemplu, treceau înainte printr-un ritual de purificare a buzelor, a gurii. Când pornim în slujirea Domnului, nu putem porni neglijenţi, nu putem porni murdari, ci trebuie să fim sfinţiţi, să avem nelegiuirea ispăşită şi păcatul îndepărtat pentru că suntem ambasadorii cerului pe pământ.

3. De văzut: lucrarea (v. 8-13)

Proorocul Isaia mai are însă ceva de văzut. Mai trebuie să vadă lucrarea însăşi. Şi în versetele acestea Domnul îi vorbeşte şi îi arată ce trebuie să facă. Dacă ne pregătim să slujim şi am trecut deja prin primii doi paşi, mai trebuie să vedem ce anume avem de făcut, ce anume ne dă Domnul de slujit. Întâi trebuie să fim siguri de un lucru: că Domnul are foarte multe slujbe de oferit; biserica lui Cristos este singurul loc de pe pământ unde rata şomajului poate şi trebuie să fie 0%. Nu cu mult timp în urmă, ţara Zimbabwe a trecut printr-o puternică criză socială şi economică iar lucruri au fost atât de grave încât rata şomajului a ajuns la nu mai puţin de 80%, ceea ce înseamnă tragedie. Oare care este rata slujirii în bisericile de astăzi?

Slujirea principală este vestirea. Lui Isaia Dumnezeu i-a zis: du-te şi spune! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu şi trebuie să avem încredere în ea. Puterea ei rezidă în mesajul pe care îl poartă şi nu în abilităţile vestitorului. Ea aduce roadă indepenedent de meritele şi strategiile noastre. Pe lângă aceasta, biserica presupune slujirii diverse, ce se înfăptuiesc potrivit cu chemarea şi darul Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte cum voieşte (1 Cor. 12:11). Nu omul îşi alege lucrarea, Dumnezeu i-o încredinţează; nu omul îşi alege talanţii, ci de sus îi primeşte.

Mă rog ca fiecare dintre noi să fim receptivi la chemarea divină a slujirii, să avem o vedere sănătoasă şi să răspundem cu promptitudinea profetului Isaia: iată-mă, trimite-mă!

Păstor Ciprian Ardelean

http://www.baptisti-arad.ro/articole/slujba-celui-prea-inalt-pastor

In ce directie mergi acum? pastor Luigi Mitoi

download - Copie

Publicat pe 27 Octombrie 2017

 

 

„Cartea Iona prezintă istoria unui om pe care Dumnezeu l-a chemat să slujească, a unui om care refuză să slujească, a unui om care slujește doar constrâns. Iona s-a născut in Amitai, la aprox. 5 km de Nazaretul Galileii, fiind unul dintre ucenicii lui Elisei, contemporan cu Naum. Iona a trăit în Regatul de Nord şi a profeţit despre prosperitatea de care Israel s-a bucurat în zilele lui Ieroboam (2 Regi 14:25).

Cartea Iona a fost scrisa în jurul anilor 730 AD, iar profetul Iona a slujit în timpul împăratului Ieroboam al 2-lea. Cele 4 capitole ale cărţii însumează 48 de versete și prezintă patru etape ale procesului disciplinării lui Iona:

1) Experiența lui Iona cu furtuna.

2) Experiența lui Iona cu peştele.

3) Experiența lui Iona cu oraşul Ninive.

4) Experiența lui Iona cu Dumnezeu.

Cartea lui Iona este cea mai mare revelaţie din Vechiul Testament cu privire la harul lui Dumnezeu care mântuiește și păcătoşi dintre neevrei. În această carte sunt multe lecţii practice:

1) Prima este că vedem declinul uman și măreția răbdării, iubirii și restaurării divine.

2) Atunci când suntem neascultători de Dumnezeu, încercăm să fugim de El (1:3).

3) Ca o consecință inevitabilă a păcatului, omul își pierde pacea (1:4).

4) Această stare de vinovăție, frustare și răzvrătire îi afectează pe toţi oamenii din jur (1:5).

5) Este ciudat că omul care a provocat nenorocirea (în cazul lui Iona, furtuna) este nepăsător și iresponsabil de ceea ce a făcut (1:5).

6). Dreptatea lui Dumnezeu îl confruntă pe omul vinovat (1:8). Iona este constrâns de experiențele în care Dumnezeu îl implică, să-și recunoască propria vinovăție, rostindu-și singur sentința (1:9).

7) Lecția acestei experiențe a profetului Iona este că diavolul îl expune public, după ce l-a ademenit să păcătuiască, promițându-i că nu o să știe nimeni (1:10).

8) Ceea ce este impresionant în experiența lui Iona este faptul că Dumnezeu poate să câştige oameni la mântuire chiar şi prin slujirea unor mesageri nedemni (1:16).

Dumnezeu îl trimite pe Iona în slujbă la Ninive, însă el își permite să aleagă Tarsul, neascultându-L pe Dumnezeu. Iona nu se mai vede un rob care trebuie să asculte, ci un domn care are de ales.

1. De ce nu a vrut Iona să meargă la Ninive?

a) pierderea confortului;

b) confruntarea cu dușmanii asirieni;

c) riscuri foarte mari;

d) pierderea oportunității răzbunării

2. De ce a ales Iona să meargă la Tars?

a) Mândria, puterea, slava: ,,Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată” (Isaia 2:16-17);

b) Afaceri, bogății, relații: ,,Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! Când ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pământului. Acum însă eşti sfărâmat de mări, negoţul tău a pierit în adâncimea apelor şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!” (Ezechiel 27:25, 33-34)

Pentru noi Ninive este în familie, este la lucru, este în slujbă, este în vizite la spital, este în închinare, este în dărnicie, este oriunde ne trimite Dumnezeu. Tarsul este marea alternativă, este marea ispită, este marea noastră alegere, este libertatea de a ne îndepărta de Dumnezeu cu buzunarele pline de argumente. Duminca, Ninive este la Biserică, Tarsul este… în altă parte, oriunde în altă parte. În ce direcție mergi acum?

In ce directie mergi acum? pastor Luigi Mitoi

 

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/in-ce-directie-mergi-acum-pastor-luigi-mitoi/

IMPACTUL ÎNVIERII

sarbu

”Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20)

Creștinismul apusean a intrat în săptpmâna mare și ar trebui să parcurgă itinerarul durerii, drumul pe care a trecut Fiul lui Dumnezeu. Spun ”ar trebui”deoarece nu a mai rămas aproape nimic din ceea ce a fost cândva respect și evlavie față de jertfa Mântuitorului din săptămâna mare. Doar la nivel de familie sau comunități mici mai există urmași ai Domnului Isus care continuă să rămână credincioși Adevărului și Cuvântului lui Dumnezeu. Însă indiferent de atitudinea oamenilor realitatea rămâne neschimbată:  ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu.”

(Ioan 3:16). În această săptămână a fost un Iuda care s-a unit cu Pilat și Irod și a fost o Via Dolorosa și un Deal al Căpățânii cu o cruce în vârf pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu. A fost și un mormânt de împrumut unde Domnul Isus a stat timp de trei zile și trei nopți dar a fost și o Înviere glorioasă care a desăvârșit opera de salvare a omului din păcat și din moarte. Nu mai există nici o incertitudine cu privire la adevărul învierii Domnului Isus din morți. Nici măcar ateii nu mai au vreun contra argument. Christos a Înviat! Asta se știe în cer și pe pământ și acest adevăr rămâne veșnic în picioare. Învierea a schimbat istoria și societatea, familia și individul. Privim în continuare la impactul învierii așa cum ni-l prezintă Cuvântul. Ea, Învierea:

1.Cristalizează și consolidează crezul. Două lucruri majore se lămuresc 100% la Înviere și anume: a.) Dumnezeu există și b.) Biblia este adevărată. Existența lui Dumnezeu este revelată la superlativ deoarece El L-a înviat pe Domnul Isus din morți. Așa proclamă Scriptura: ”Dumnezeu L-a înviat…” / ”Dumnezeu a înviat pe acest Isus.” (F.A.2:24,32), iar urmașii Lui mărturisesc la fel: “am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos” (1Cor.15:15).Ce clar este totul. Daca mai ai întrebări asupra existenței lui Dumnezeu privește la Înviere; nu există nici o forță care să explice evenimentul acesta decât puterea Lui. Dar ca să poți înțelege aceasta trebuie să fie reală și următoarea afirmație:  “Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi” (Rom.8:1).Dumnezeu există, iar Învierea cristalizează acest adevăr. La fel șipoetul anonim când scrie: ”Picătură-n marea vremii / Nu contează crezul tău. / Adevăru-I neschimbabil, / Vrei, nu vrei e Dumnezeu.”Dar Învierea face lumină și în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu. Daca El există, atunci și ceea ce spune El (Cuvântul Său) este adevărat. Umrăriți felul în care argumentează Apostolul Pavel acest lucru: “Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;”(1Cor.15:3-4).Expresia ”după Scripturi” înseamnă ”conform Scripturilor”, așa că ține minte faptul că: ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2Tim.3:16). Meditând sincer la Învierea Domnului Isus ar trebui ca în mintea și sufletul tău să fie clar că Dumnezeu există și Cuvântul Său este adevărat și vrednic de crezare. Ar fi de dorit să te gândești la o atitudine  nouă și un mod de viață demn de rangul unui copil al Celui Prea Înalt. Ce zici?

  1. Certifică modul de viață”Modul de gândire determină modul de viață” spunea un autor anonim și acest lucru este adevărat 100 %. După Înviere Domnul Isus Îi invită pe urmașii Săi în Galilea, nu la Templu. Religia Învierii este religia părtășiei nu a formelor. Isus Cel Viu nu mai are de-a face cu Templul și cu Legea. El a venit pentru sufletele oamenilor și se investește în a produce schimbare radicală în modul lor de a gândi și de a trăi. În contextul harului relația este mult mai importantă decât religia și traiul mai mult decât numele. Primii creștini au revoluționat lumea și au a schimbat istoria nu prin predici savante și nici prin evanghelizări masive, ci mutându-se din loc în loc din cauza prigoanei însă având un mod de viață la nivel de excelență marcat de prezența Domnului Isus în viața, vorba și traiul lor. Iată de ce remarca celor nepocăiți față de ei a fost: ”au priceput că fuseseră cu Isus. ” (F.A. 4:13). Atât de marcantă și agresivă (uneori) a fost prezența creștinilor încât oamenii din locurile unde ajungeau ei strigau : “Oamenii aceştia ne tulbură cetatea.” (F.A.16:20), iar în altă parte acuza împotriva lor era că: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici.” Și asta deoarece purtau cu ei și proclamau un mesaj clar față de care nu exista nici un fel de compromis: ”… şi spun că este un alt Împărat: Isus.”(F.A.17:6-7). Wow! Ce impact. Nu e de mirare că în primul veac după Înviere Evanghelia a ajuns să fie cunoscută în întreg Imperiul Roman, lumea cunoscută atunci. Dar Fiul lui Dumnezeu este viu și așteaptă ca și în anul 2016 să se întâmple la fel: să existe oameni care-L urmează cu dedicare și consacrare. Oameni care au un mod de viață ireproșabil și care își duc traiul 24/7 la nivel de excelență față de Mântiutorul. Generația primului veac și-a făcut datoria; acum este rândul nostru să trăim și să mărturisim cu curaj că El este Regele, răscolind lumea și tulburând cetățile. Întrebările care urmează ar trebui să te pună pe gânduri: ”Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu aici, atunci unde?” Adu-ți aminte că ”Christos a înviat” și hotărăște chiar acum să trăiești ca și cum ar fi alături de tine. Ridică-te și pocăiește-te cu adevărat. Apoi pleacă și mărturisește cu viața că El este viu și că este Domnul tău! Sunt atâția oameni în jurul tău care au nevoie de mântuire!
  2. Confirmă așteptarea. Învierea Mântuitorului are de-a face nu numai cu viața aceasta, ci și cu veșnicia noastră. În Joia Mare Domnul Isus îi face atenți pe ucenicii care erau tare tulburați și le spune: ”Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarceşi vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14:2-3). Acum știm și că S-a înălțat la Cer și tot ce dorim să se întâmple este să se împlinească și ultima parte din procesul mântuirii: aceea de a fi cu El în glorie. Când Apostolul Pavelexplică evenimentul Învierii, el exclamă în final: “Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20). Pârga înseamnă ”primul rod” dintr-o livadă care urmează să aibă culesul. Este semnul că și celelalte fructe se vor coace. Este anunțul că urmează și ”recolta.” Domnul Isus Cel Viu este ”prototipul” care tocmai a fost testat și care anunță ”producția de serie” pentru trupuri cosmice, slăvite ca al Lui! Ți se taie respirația la gândul cum se vor întâmpla aceste lucruri: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1Tes.4:16-17). Dacă mai ai îndoieli în inima ta cu privire la învierea ta și la întâlnirea cu El, fii foarte atent la mesajul clar al Scripturii: “Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Rom.8:1). Este sigur că vom învia deoarece aceiași putere va acționa și asupra noastră la momentul stabilit de Dumnezeu. Copiii Lui vor învia pentru viață. Va fi însă și un alt fel de a învia: cel pentru judecată și osândă. Astăzi ești provocat să-ți faci socotelile și să-ți pui viața în ordine. Timpul este mai scurt decât crezi tu. Îmi amintesc de versurile poetului care proclamă acest adevăr când scrie: ”Sunați trompete cu putere, / Treziți-vă în zori de zi. / Vestiți spre poli și emisfere / C-a fost în lume o-nviere / Și încă una va mai fi. / Când cei ce au primit Cuvântul / Ieșind ca crinii din noroi, / Vor părăsi pe veci mormântul / Și-L vor întâmpina pe Sfântul, / În pragul lumii celei noi.” (P. Dugulescu – A fost în lume o înviere).Unde vei fi tu atunci? Îmi pasă de tine și te iubesc de aceea te rog împacă-te cu Dumnezeu și dă voie Celui Viu să trăiască în tine și să se manifeste prin viața ta spre folosul și mântuirea multora.

RUGĂCIUNE

”Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. … Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.”

(Iov 19:25,27)

Pastor Mihai Sârbu

IMPACTUL ÎNVIERII – ”Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20)

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/impactul-invierii/

IMORALITATEA SEXUALĂ ÎN BISERICĂ  de Caius ben Obeada

download - Copie

Imoralitatea nu este un subiect nou și nici o problemă nouă. De la începutul istoriei umane, din generație în generație, inima omului a fost coruptă, printr-o manifestare a unei păcătoșenii care se repetă continu. Imoralitatea are mai multe aspecte prin definițiile date, însă în acest articol mă opresc la o imoralitate sexuală.

Imoralitatea sexuală în context biblic face referință la orice contact fizic, psihic, spiritual sau intelectual care duce la curvie,Sexual-Immorality preacurvie, sau orice gând de păcătoșenie sexuală în afara relației matrimoniale. Istoria Creștinismului este plină de exemple de imoralitate, unde nu numai la un nivel laic păcătoșenia a corupt Biserica, însă chiar și clasa eclesiastică a căzut  pradă păcătoșeniei sexuale.

Dacă începuturile Bisericii Primare, simplicitatea mesajului și a disciplinei erau în strict context a învățăturii apostolilor, instituționarea Bisericii complicând lucrurile prin apariția Canoanelor, a Mărturisirilor de Credință, Statute Eclesiastice de organizare și practică a Bisericii.  Am ajuns la o eră în care Scripturile joacă un loc secund în administrarea disciplinei bisericești, unde claritatea Scripturilor dispare în urma unor decrete cu uși deschise, care dă posibilitatea păcătosului să găsească o poartă de scăpare de sub disciplina Adunării Sfinților.

Imoralitatea în numere

În 2008, un studiu lansat de Barna Group, evidențiază cum 22% din adulții americii nu se căsătoresc niciodată, ceea ce înseamnă că din 5 adulți, numai un adult se căsătorește, un semnal de alarmă în ce privește relațiile sexuale extra-matrimoniale. Studiul continuă să scoată în evidență că 78% au fost căsătoriți cel puțin o dată, adică 4 din 5 adulți s-au recăsătorit. În privința divorțului, acest studiu a descoperit o rată de 33% din adulți au experimentat cel puțin o dată divorțul (1). În acest studiu diferența între Catolici și Evanghelici în privința divorțului este minimă, cu 28% între Catolici și 26% între Evanghelici.

Un alt studiu organizat de Barna Group cu referință la o imoralitate săptămânală în mijlocul Evanghelicilor, evidențiază următoarele date:

– 28% s-au profanat

– 19% s-au uitat la imagini pornografice

– 12% s-au îmbătat

– 11% au mințit

– 19% au avut o relație sexuală în afara căsătoriei (2)

Un studiu care reflectă viața bisericii, a celor care se consideră ”născuți din nou” din Bisericile Evanghelice.

După cel puțin 10 ani de bombardament media cu referință la imoralitatea preoților Catolici,  o serie de studii s-au făcut cu catholic priest forgivnessreferință la abuzul copiilor. Un studiu în contextul imoralității în Biserica Catolică scoate în evidență că 27% dintre femei și 16% dintre bărbați au fost abuzați sexual în copilărie, niște cifre mai pesimiste, pe când într-o notă mai optimistă denotă că 12.8% dintre femei și 4.3% din bărbați ar fi fost abuzați sexual. Între anii 1950 și 2002 sursele Catolice scot în evidență faputl că 4% dintre preoții și diaconii din America au fost acuzați de abuz sexual (3).

Dacă la Catolici sunt probleme, la prietenii Ortodocși situația nu este mai bună. O serie de articole de prin ziareleScandal-sexual-in-Biserica-Ortodoxa--Inalt-prelat-dat-afara-pentru-orgii Românești descriu tot felul de scandaluri preoțești de imoralitate sexuală. În 2014 episcopul Boris, prelat din Biserica Ortodoxă Bulgară a fost excomunicat pentru orgie (4). În 2013 un alt prelat din Biserica Ortodoxă Sârbă este demisionat datorită unui scandal de orgie filmat împreună cu o serie de tineri (5). Prin 2011 Arhiepiscopul Tomisului este acuzat de relații sexuale cu minori (6).

Probleme de imoralitate sexuală nu se opresc numai la Bisericile Catolice sau Ortodoxe, însă în fiecare denominație Creștină o serie de scandaluri au inundat media în cursul anilor. Am ajuns să avem evidențe de imoralitate sexuală și în mijlocul Bisericilor pocăiților, a celor ”născuți din nou”, unde și păstorii acestor organizații Bisericești au căzut pradă păcătoșeniei sexuale.

În 2007 doctorul R.J. Krejcir de la Institute of Church Leadership Development a concluzionat un studiu care a durat din 1989 până în 2006 cu următoarele date referitoare la păstori:

– din 1050 de păstori, fiecare dintre ei au avut o prietenie cu un păstor care a părăsit lucrarea din motive de oboseală în lucrare, conflicte bisericești sau din motiv moral.

– 77% din păstori au recunoscut că sunt în dificultăți matrimonialejimmy_swaggart

– 38% din păstori sunt divorțați sau pe calea divorțului

– 30% din păstori au relații sexuale sau au avut cu membru din biserică

– 1500 de păstori părăsesc lucrarea în fiecare lună datorită unei decăderi morale, oboseală de lucrare, sau certuri bisericești

– 50% din căsătoriile păstorilor ajung în divorț

– aproape 40% au recunoscut să aibă relații extra-matrimoniale de când au fost chemați în lucrare (7)

Concluzie

Dacă liderii Bisericești au ajuns victimele păcătoșeniei sexuale, cum ar fi situația enoriașilor?  Statisticile americane scot în evidență o anormalitate care nu face diferență între cei ”născuți din nou” și restul membrilor denominațiilor creștine.

faithfulness in marriageImoralitatea sexuală este o realitate a Adunării Domnului de la începutul istoriei creștine. Diavolul nu a cruțat nici un copil al Domnului din ispita unei atracții sexuale. În acest context pașii maturității omului lui Dumnezeu, îmbrăcarea în armătura Domnului dă izbândă în păstrarea unei vieți curate la standardul sfințeniei lui Dumnezeu.

Disciplina în Adunarea Sfinților joacă un rol esențial în păstrarea unui cuget curat, a unei sfințenii în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Abandonând Scripturile în favoarea unor decrete și amendamente statuare bisericești ne-au îndepărtat de simplicitatea practică a trăirii creștine, a punerii în practică a învățăturilor biblice.

Realitatea zilelor noastre ar trebui să ne împingă spre curățenie morală, știind cât de aproape este ceasul venirii Sale. Nu este ușor să te lupți de unul singur, însă adunarea sfinților este o adunare care se luptă împreună, care se susține, se ajută, nu își abandonează tovarășii robiei lui Cristos.

Imoralitatea sexuală este o problemă reală, însă nu o imposibilitate când ești ancorat în Cristos, în jurul copiilor lui Dumnezeu.

Shalom! Coram Deo!

Note de subsol

1. New marrieage and divorce statistics released – Barna Group – https://www.barna.org/barna-update/article/15-familykids/42-new-marriage-and-divorce-statistics-released#.VdbJQf6FMic

2.  Barna Group Statistics on Weekly Immorality – http://www.preachingtoday.com/illustrations/2008/october/7100608.html

3. Catholic child abuse in proportion – http://www.theguardian.com/commentisfree/andrewbrown/2010/mar/11/catholic-abuse-priests

4. Scandal sexual in Biserica Ortodoxa: Inalt prelat dat afara pentru orgii – http://www.ziare.com/social/biserica/scandal-sexual-in-biserica-ortodoxa-inalt-prelat-dat-afara-pentru-orgii-1283906

5. Scandal sexual in biserica ortodoxa sarba – http://www.ziare.com/international/serbia/scandal-sexual-in-biserica-ortodoxa-sarba-1231679

6. Arhiepiscopul Tomisului, acuzat de relatii sexuale cu minori  – http://www.ziare.com/social/biserica/arhiepiscopul-tomisului-acuzat-de-relatii-sexuale-cu-minori-1136351

7. What is Going on with the Pastors in America? – http://www.intothyword.org/apps/articles/?articleid=36562

*fotografii luate de pe siturile:

http://projectemmaus.org/the-apostolic-decree-what-does-it-really-mean/

http://www.theguardian.com/world/2010/apr/01/pope-church-abuse-forgiveness

http://www.ziare.com/social/biserica/scandal-sexual-in-biserica-ortodoxa-inalt-prelat-dat-afara-pentru-orgii-1283906

http://ograndedialogo.blogspot.com/2013/09/tele-evangelista-jimmy-swaggart-planeja.html

https://afemininegirl.wordpress.com/2014/10/06/purity-in-courtship-why-do-i-want-to-save-sex-for-marriage/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/imoralitatea-sexuala-in-biserica/

CHEMAREA LUI DUMNEZEU  Isaia  55 :1-11 Ardelean Viorel

download - Copie

CHEMAREA LUI DUMNEZEU  Isaia  55 :1-11 Ardelean Viorel

 1). INTRODUCERE. Cartea Isaia  este o carte istorică și profetică în același timp. Autorul cărții se prezintă singur. Isaia ne spune puține lucruri despre el însuși[1]. Isaia 1:1  Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. Cei mai mulți profeți au trăit în anonimat cu exepția lui Ieremia și Osea. Din cei patru împărați menționați de Isaia, Ozia și Ezechia au fost împărați buni și au căutat să slujească pe Domnul. El[2] este de viță regească, avea trecere la curtea împăratului. A fost arhivar, biograf, secretar, pedagogul prințului Ezekia. Trăiește cam prin anul 700 B.C. și condamnă felul de viață a poporului din Iuda și Ierusalim. Tradiția spune că moare martirizat de Manase (tăiat în două cu ferestrăul). Începe lucrarea în timpul împăratului Ozia. Trăieşte în umbra ameninţătoare a Imperiului Asirian, care cucereşte în  anul 722 B.C, Samaria, care este capitala Regatului de Nord și duce poporul în robie. O altă putere era Egiptul şi Babilonul care se ridica cucerind Palestina.   Ierusalimul cade și el  în anul 587 sub puterea Babilonului. În  acele momente speranţa poporului evreu era doar în Dumnezeu. Isaia şi Mica au fost proroci contemporani. Isaia  a fost un profet mesianic. Ca teme principale avem judecata, bucuria, bunătatea, Legământul. Cartea Isaia este amplă, fiind denumită și cartea Robului (Isaia 53), o protoevanghelie. Alte teme importante sunt Persoana Domnului Isus Hristos, cu profeții privind Nașterea in fecioară,  caracterul lui Isus Hristos, Moartea și Învierea, și cea de a doua venire,  compară Luca 4:16-22 cu Isaia 61:1-4).  Ca și o paralelă importantă[3]  cartea lui Isaia conține 66 de capitole 39 de cărți care vorbesc despre Lege din care 27 capitole vorbesc despre Har și Mântuirea lui Dumnezeu iar Biblia conține tot 66 de cărți, din care 39 sunt în Vechiul Testament iar 27 în Noul Testament. De asemenea se pot remarca câțiva factori importanți. Istoria este mai mult decât evenimente, pentru că în ele sunt cuprinse adevăruri spirituale care nu pot fi văzute decât prin ochii credinței. Ele au un impact mondial pentru că implică poporul lui Dumnezeu. Babilonul  era adevăratul pericol pentru ceea ce a rămas din Israel. În altă secțiune sunt consemnate 3 minuni mari. 1. Îngerul Domnului omoară 185.000 de asirieni (Isaia 37:36-38). 2. Soarele se întoarce cu zece grade pe cadranul lui Ahaz (Isaia 38:7-8). 3. Dumnezeu îl vindecă pe Ezechia şi-i prelungeşte viaţa cu 15 ani (Isaia 38:1-5). Ultima secțiune din cartea Isaia revine la forma poetică în care se vorbește despre Har și Slavă ” Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu”  Filip când vorbește cu famenul Etiopean, acesta citea cartea lui Isaia, este prezentat Hristos și urmează botezul ( Fapte 8). De asemenea în cartea lui Isaia ni se descopere un Dumnezeu Transcendent[4]. ( Isaia 6:1-2) De asemene în timpul lui Isaia erau mulți proroci falși (2 Cronici 18:22). În ultimele capitole[5] ale cărții autorul afirmă printre alte lucruri că ”cei răi nu au pace”, și revelația Mântuitorului prin suferință, dar și revenirea Lui cu un mesaj de judecată.

2). INVITAȚIA LUI DUMNEZEU. Ea[6] este adresată tuturor oamenilor  ca să intre în Înpărăția Sa, prin curățire și desăvârșire poporului lui Dumnezeu, pentru a cunoaște Slava Sa. Ea este o chemare adresată Robului Domnului, întregii națiuni, renunțând la lucrurile materiale în favoarea celor spirituale. Chemarea este fără plată și pentru toți oamenii. Există[7] totuși o condiție ” Voi, toţi cei însetaţi”. Mulți nu sunt satisfăcuți de forma goală de religia în care se află și simt o asemenea sete. Există trei tipuri de băutură. Ape, în care se folosește forma de plural, care sugerează abundența, belșug și cantitate. În Noul Testament Isus Hristos este Apa vie. “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7:37). Vinul simbolizează bucuria. Proverbe 31:6  “Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin celui cu sufletul amărât”. Laptele este necesar pentru creștere și aici se referă la creșterea spirituală. ”şi ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Cuvântul lui Dumnezeu este esențial pentru viața noastră de credință. Apele laptele vinul şi Cuvântul lui Dumnezeu sunt daruri. Ele sint fără bani şi fără plată. Azi mulți copii ai lui Dumnezeu privesc flămânzi către amvoane, de unde nu primesc suficientă hrană sufletească. O chemare similară[8] se găsește în Noul Testament în Matei 11:28 – 30  28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”  Ce înseamnă Odihnă în Hristos când de multe ori realitățile lumii sunt opuse (Matei 5: 10-12). Se pare că pe de o parte de odihnim iar  pe de altă parte suferim și luptăm. Efeseni 6:11  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.

3). ÎNTREBAREA LUI DUMNEZEU. Înainte[9] de întrebare cred că este necesar să face o afirmație care sună mai mult  ca o poruncă : Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Și totuși întrebarea pe care a pus-o Dumnezeu persistă de-a lungul secolelor. Este adevărat faptul că cele materiale sunt necesare, dar omul inversează prioritățile. Întrebarea lui Dumnezeu este De ce?, cu referință la argint  și câștigul muncii, care nu are cum să satisfacă spiritualul. Foarte mulți creștini agonisesc, și au falsa impresie că fericirea se cumpără cu bani, dar în final ele se dovedesc a fi surogate. Cei mai bogați oameni de pe pământ[10] ajung să facă declarații uluitoare cu privire la viața lor. Jay Gould a fost un milionar american și a spus  “Cred că sunt cel mai nefericit diavol de pe acest pământ!” sau Lordul Byron care a avut parte de faimă, bani, geniu şi a trăit o viaţă de plăceri și a spus “Ale mele sunt viermele, gangrena şi suferinţa…”.. Ca încheiere se poate cita un verset care dă soluția la întrebarea lui Dumnezeu. Psalmi 34:8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

4). ATENȚIONAREA LUI DUMNEZEU[11]. Este necesar a specifica faptul că Dumnezeu iubește oamenii fiindcă El ia creat. În acest sens cuvântul ”luați aminte” este edificator. Încă de la început trebuie să ne gândim la Legămintele Divine făcute de Dumnezeu cu omul. Legămintele vechi au fost făcute de Dumnezeu cu Adam, (Geneza3.15) și Dumnezeu cu Noe, (Geneza.9:9-17), iar apoi Dumnezeu a făcut Legâmântul patriarhal ca Avram, (Geneza. 17:2), reînnoit cu Isac și Iacob, apoi Dumnezeu face Legământ cu poporul Israel, prin Moise, (Exod 34:27), (Deutronom 5:2), urmează  Legământul cu David, (2 Samuel 7:5-17)  cu împlinire în Noul Testament în Persoana și Lucrarea lui Isus Hristos. Evrei.9:15  ”El este: mijlocitor, pentru toate neamurile, a celor ce cred. El este Cap şi Stăpânitor”. Lucru care este important este faptul că Dumnezeu este îndurător față de omul căzut în păcat. Un exemplu bun este David care deși a păcătuit cumplit în fața Domnului, (adulter și crimă) a fost iertat. De fapt bunătatea este un atribut al lui Dumnezeu. Exodul 34:6  Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, Numeri 14:18  „Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam. Acest atribut îl găsim și în Noul Testament. Marcu 10:18  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Deci avem toate motivele să alergăm la Bunătatea lui Dumnezeu, pe care a arătat-o în trecut, și o arată și astăzi. Noi ca și neamuri și creștini am intrat în Noul Legământ și avem posibilitatea să apelăm la îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu. În mod implicit dacă facem acest lucru sufletul nostru va trăi veșnic.

5). DUMNEZEU DECIDE[12]. Deși cel puțin la modul teoretic acceptăm faptul că Dumnezeu este stăpân peste viața noastră, de multe ori ne orchestrăm singuri faptele bune, bogăția sau sărăcia noastră, şi deciziile majore din viață. Întrebare care se pune în acest caz este dacă avem și călăuzirea Duhului Sfânt. Problema se pune și mai acut atunci când avem funcții de conducere sau când este vorba de guverne, indiferent de tipul lor și întrebarea este cum reacționăm la confruntarea cu guverne totalitare sau diferite tipuri de democrații.  Omul[13] are tendinţa să se înstrăineze de Dumnezeu aşa cum a făcut poporul Israel care şi-a risipit viaţa pentru alte scopuri. Dacă evreii se întorc la Domnul vor primi toate îndurările şi binecuvântările care au fost făgăduite lui David şi puse în practică de Legea dată de Dumnezeu lui Moise în cadrul Legământului de la Sinai. Astfel în tot timpul Dumnezeu Împărăţeşte. Psalmi 96:10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.  Aceste binecuvântări sunt împlinite în Domnul sus Hristos în cadrul Noului Legământ, atât pentru neamuri cât şi pentru poporul evreu. Isus Hristos este martorul nostru pentru noi şi Domnul Nostru. Coloseni 1:18  El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Se poate merge mai departe în Escaton şi asistăm la judecata finală.  Matei 25:31  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32  Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre.

6). DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU[14]. Dumnezeu posedă atribute sau calităţi care Îl definesc şi ne prezintă natura lui Dumnezeu. O parte din calităţile lui Dumnezeu nu sunt date şi oamenilor ca veşnicia, eternitatea, omniştienţa, etc, dar altele într-o oarecare măsură sunt puse în om ca mila, iubirea, răbdarea, sfinţenia, etc. Dintre atributele lui Dumnezeu deşi ele sunt egale în esenţa lor, dragoste iese cel mai mult în relaţia Sa cu omul. Din momentul căderii omului în păcat, planul de salvare a lui Dumnezeu a fost pus în aplicare, şi El recuperează umanitatea din mâinile Diavolului. Aşa a făcut cu Enoh, Noe, Avram, Isac şi Iacob, Moise, poporul evreu, şi creştinii. Aceste nume sunt menţionate în Biblie dar sunt multe altele în anonimat. Este sugestiv acest verset : Geneza 4:26  Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.  De asemenea se pot pune în contrast două versete edificatoare. Romani 11:32  Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi, în contrast cu Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Atunci[15] când Isaia vorbeşte despre „neamuri care nu te cunosc, şi aleargă la Domnul” el nu ştia nimic despre creştini dar şi noi am fost cuprinşi în această profeţie.

7). TIMPUL CĂUTĂRII[16]. Atunci când vorbim despre căutare este necesar a privii două aspecte. Pe de o parte omul având o viață limitată la 70-80 de ani, în acest interval de timp are posibilitatea de a-l căuta pe Dumnezeu. În acest sens este edificator versetul din Eclesiastul 3:1  Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Acest lucru implică și căutarea omului pe Dumnezeu. Pe de altă parte avem o perspectivă divină asupra descoperirii omului chiar în versetul 6  din text. Aceste[17] două căi ale omului și ale lui Dumnezeu, au aparent o stare se conflict, dar totuși decizia aparține omului. Isus Hristos face afirmați că : “Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. În momentul când cineva îl caută pe Domnul nu mai poate să spună că nu este dintre cei aleși, și aici predestinarea nu are suport biblic. De asemenea[18] se pune accentul pe timpul prezent în sensul că nu cunoaștem și nu ne aparține timpul viitor. Cei care fac acest lucru vor constata că Dumnezeu este plin de îndurare și iertare. Căutarea omului implică neapărat și renunțarea la păcat. Dar există și o situație deplorabilă și tristă a momentului când un om sau națiune nu cunoaște momentul cercetării lui Dumnezeu. Matei 23:37  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! În ultimă instanță decizia aparține omului.

8). ÎNDEMNUL LUI DUMNEZEU. Asistăm la o inversare a priorităților în care omul vrea să-și rezolve singur problemele. și abia apoi ”să vină” la Hristos. Dar pentru a venii la Isus Hristos[19] este necesară o condiție pe care mulți oameni nu o pun în practică ”cel rău, cel nelegiut să se întoarcă la Domnul” Iar el promite că va avea milă de el și omul va primii iertare. De fapt adevăratul obstacol la care omul nu vrea să renunțe este păcatul din viața lui. Acest apel este destinat tuturor oamenilor.  Doar atunci când se renunță la păcat omul are posibilitatea reală de a asculta îndemnul lui Dumnezeu.[20] O invitație similară o găsim și în Noul Testament : Luca 12:31 ”Cãutaţi mai întâi Împãrãţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Aceasta este o cale spre adevărata binecuvântare. Acestea sunt binecuvântările pocăinței : Plângerile lui Ieremia 3:22  Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, 23  ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! De remarcat că în mijlocul dezastrului Ieremia vede adevărata cale spre Dumnezeu…..

9).TRANSCENDEȚA[21]. Aceste două atribute ale lui Dumnezeu ca Imanența și Transcendența transced celelalte atribute care nu pot fi gândite dcât cuprinse în  conceptul Transcendenței și Imanenței lui Dumnezeu. Transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu sunt două concepte  care există într-o permanentă  tensiune, cel puţin din punct de vedere uman, deoarece  sunt o caracteristică  a aceleaşi persoane. Transcendenţa lui Dumnezeu pune accentul pe detaşarea Sa de toate creaturile Sale, bune sau rele, întrucât El este un spirit ce există independent prin Sine însuşi.[22]  “Iniţial verbul a „a transcede” a însemnat  a urca peste, sau a traversa un obstacol. Sensul religios al transcendenţei este acela  că Dumnezeu e „dincolo” sau „deasupra” în contrast cu „în interior”.[23]  Modelul tradiţional pentru Transcendenţă este mai sus, mai înalt şi foarte înalt.  Isaia 6:1  În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Un Psalm vorbeşte despre poziţia lui Dumnezeu. Psalmi 113:5  Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus? El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.  sau Psalmi 123:1  (O cântare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.  Referirile de sus sau jos sunt inadecvate în zilele noastre, dar Dumnezeu a vorbit în cultura vremii respective, iar ele au mai mult un aspect teologic. Avem implicaţii[24] ale conceptului de Transcendenţă : trebuie să recunoaştem că există ceva superior omului, El  omul nu este o măsură a universului și adevăruri sau absoluturi fundamentale ca Binele, Adevărul, Frumosul se află în posesia lui Dumnezeu, iar pentru noi sunt doar nişte copii palide. Există cineva sus care dă valoare omului fiindcă l-a creat după Chipul Său ” Imago Dey”. De asemenea trebuie să recunoaştem faptul că prin mintea noastră finită niciodată nu vom putea cuprinde infinitul şi Dumnezeu nu are cum să fie cuprins în concepte omeneşti. El nu est limitat de modul în care îl înţelegem noi chiar şi în postura de credincioşi prin teologia, sau doctrinele noastre, nu facem decât să înţelegem o parte din El [25]. De asemenea și mântuirea nu este o realizare a omului. El a fost acela care s-a descoperit omului şi părtăşia cu El prin Hristos ne descopere Harul lui Dumnezeu. Există tot timpul o diferenţă de ordin ontologic între Dumnezeu şi om şi  ea nu se manifestă doar prin diferenţă morală şi spirituală ca rezultat al căderi omului îm păcat, ci izvoreşte din creaţie, chiar şi atunci când suntem răscumpăraţi şi glorificaţi, vom fi tot numai fiinţe create şi înnoite. Mântuirea însemnă ce a dorit El să fim, şi nu ne înalţă mai sus decât şi-a propus. În acestă postură omul deși poate exprima bucuria mântuirii, respectul și reverența față de Creator și Mântuitor este de la sine înțeleasă. O familiaritate excesivă denotă că nu acceptăm sau nu cunoaștem conceptul Transcendenței divine. În rugăciunile noastre chiar dacă facem cereri, să le facem cum s-a rugat Isus. ”Voia Sa”. Avem nevoie de călăuzirea Lui mai ales în domeniul spiritual, dar și în lucrurile mărunte de fiecare zi și ne putem aștepta la o intervenție specială a lui Dumnezeu în viața noastră. Diferența dintre om și Dumnezeu este foarte bine exprimată îm versetul v.8  Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.  Referire găsim și în Noul testament. “Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos” (Gal. 1:11-12).  De asemenea și versetul 9 ne arată distanța uriașă dintre Dumnezeu și om. v.9    Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre. În fața acestui contrast smerenia este de la sine înțeleasă.

10). RODUL : FII LUI DUMNEZEU[26].  Cuvântul lui Dumnezeu se aseamănă cu ploaia care cade peste un pământ însetat.  Evenghelia trebuie predicată, Ea nu este o realizare a omului.   De asemenea Evanghelia este exaustivă în sensul  că predicarea Evangheliei înseamnă  nimic în plus și nimic în minus. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie ca o sămânță care este necesară a fi semănată. Semințele germinează, cresc, se înmulțesc și aduc roadă. Când ploaia și sămânța se întâlnesc în inima omului. și roada va fi bogată. Este o lucrarea a Duhului Sfânt.  De [27] multe ori aparențele înșeală. Totuși credința adevărată are și un aspect exterior prin faptul că are calitatea de sare și lumină. Doar confruntarea cu păcatul viz a viz de sfințenia lui Dumnezeu va produce o convertire adevărată. Dacă ne uităm în Biblie avem secvența Creație, Cădere și Răscumpărarea, în care ultima secvență ocupă locul cel mai mult. Caracterul omului,  Imago Yey, se formează în majoritatea cazurilor în ”necazul cel mare”. Trinitatea lucrează Chipul lui Dumnezeu în om în cuptorul de foc. Se pune totuși o condiție : ”cine va crede va trăii” Ce promite Dumnezeu se împlinește. Un verset în acest sens este edificator. Psalmi 126:6  Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. Isaia vede în Robul Domnului, pe lângă suferință și o mare izbândă. Isaia 53:11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De asemenea Isus Hristos spune Pilda semănătorului care ilustrează Cuvântul lui Dumnezeu. Luca 8:8  O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.” El vorbește mai departe de tainele Împărăției lui Dumnezeu  care este descoperită oamenilor care vor să creadă, în contrast cu cei care deși aud și văd totuși nu înțeleg.

11). CONCLUZII. Cartea lui Isaia este destinată lui Iuda. El este unul dintre profeții mari din Vechiul Testament. Cartea este scrisă spre sfârșitul prorociilor lui Isaia. Când norii de furtună înconjoară poporul lui Iuda și Beneamin, rămășița lui Israel,  Isaia prezice că salvarea fizică și spirituală vine de la Domnul. Iuda se afala în cadrul Legământului făcut la Sinai și pe care îl călcase. Isaia vorbește despre ”Iehova ca mântuire”. Iehova este prezentat ca Dumnezeul cel viu. Se pune în contrast cei care îl iubesc pe Domnul cu cei care calcă Legea dată de Dumnezeu. În Isaia 53 el vorbește despre Robul care sufere, dar care se va bucura și de roadele Lui, cu referință la Mesia, Isus Hristos.  De la capitolele 40 – 66, avem promisiuni și avertismente care vor avea loc  după robie. Invitația lui Dumnezeu vizează omenirea întreagă. Ea se adresează lui Iuda, dar și omenirii întregi prin perspectiva Robului care sufere, dar în final este biruitor. Este o invitație la viață fizică dar în primul rând spirituală adresată celor însetați care vor să intre în Împărăția lui Dumnezeu.  Cuvântul lui Dumnezeu este esențial pentru pentru a avea viață. El este fără plată și acest lucru înseamnă Har. Ioan 1:16  Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har. Dumnezeu pune o întrebare omului și anume de ce a inversat prioritățile în sensul că omul după goana lucrurilor materiale neglijază pe cele spirituale și sufletul lui va merge la moarte. Întrebare ”de ce” era  adresată poporului evreu dar este valabilă și pentru noi astăzi. Bogățiile materiale nu vor satisface niciodată spiritul uman, iar neastâmpărul, nemulțumirea, sunt de fapt rezultatul păcatului. Invitația la odihnă și viață o face și Domnul Isus care spune : Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa.  Esențial este sufletul omului și nu poate fi înlocuit cu tot felul de surogate ca argint, aur sau un cont la bancă. Un lucru important este faptul că poporul evreu se găsea în cadrul unui Legământ pe care l-a călcat. Dumnezeu le aduce aminte de acest lucru, dar poporul nu ia seama. El în bunătatea Sa îi îndeamnă să se întoarcă de la căile lor rele cu fața la Dumnezeu. Toate legămintele dinainte de Sinai, cu atât mai mult cele făcute cu poporul evreu și reânoite, vizau de fapt Noul Legământ realizat prin Persoana lui Isus Hristos. În Noul Legământ, nu intrau numai evreii ci toate neamurile. De fapt ne este prezentat un atribut al lui Dumnezeu care este bunătatea arătată față de toți oameni care doresc să intre în El. Evrei 9:15  Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită. Un alt aspect ne arată Suveranitatea lui Dumnezeu, care indiferent de voința noastră își duce la îndeplinire planurile. Nu se pune problema dacă avem sau nu liber arbitru, adevărul este că avem așa ceva, el este o problemă adevărată și reală. Dar această libertate a omului spre moarte sau viață, afectează doar decizia luată de om cu privire la soarta sa și nicidecum nu afectează planul lui Dumnezeu. În cazul acesta se poate vorbi de Voia povățuitoare a lui Dumnezeu, care îndeamnă omul la mântuire și voia Sa hotărâtoare care se îndeplinește indiferent de voința omului. Biblia este clară în acest sens. Psalmi 47:8  Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel Sfânt. și Psalmi 99:1  Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. Acest lucru se produce și în final : Apocalipsa 22:3  Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Un alt atribut al lui Dumnezeu este dragostea pe care și-a arătat-o față de om. El își pune în aplicare planul de salvare a omului începând  de la linia lui Set, și continuă în istorie prin  acțiunile Sale, și alegerea pe care o face, alegând un om, un popor și aducându-l pe scena istoriei pe Mesia, care are calitate de Miel a lui Dumnezeu. Ioan face această afirmație în urma unei revelații : Ioan 1:29  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!. Nimeni nu va putea nega la judecată faptul că nu a avut posibilitate de salvare a sufletului din ghearele morții spirituale.  Un lucru demn de menționat este și faptul npoi fiind că fiind un bulgăre de țărână, cu o viață limitată cuvântul astăzi înseamnă mult pentru om. De asemenea există un timp al căutării atât din partea lui Dumnezeu cât și din partea omului. Dacă se ratează  aceste momente esențiale, sufletul nostru are toate șansele să nu ajungă la viața veșnică. De asemenea nu poate cineva să aibă pretenția că îl caută pe Dumnezeu și în acest timp să nu renunțe la păcat. În cartea Evrei avem un îndemn în acest sens. Evrei 3:15  câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Numai un singur lucru ne pune obstacol în căutarea noastră : Evrei 3:19  Vedem, deci, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. Atunci când un om îl caută cu adevărat pe Dumnezeu va gusta din Bunătatea Sa.  Un alt aspect important din textul nostru este faptul că ne prezintă unul dintre cele mai importante atribute ale Sale, acela al Trancendenței care are implicațiile de rigoare și ne arată distanța ontologică dintre om și Dumnezeu. De asemenea omul trebuie să recunoască că există ceva superior lui, că ființa umană nu este un etalon al universului, și există concepte la modul absolut care aparțin lui Dumnezeu și nu omului. De exemplu Etica la modul absolut aparține lui Dumnezeu. El  definește ce este bine sau rău, sau ce este păcat și nu omul. O denaturare a acestor concepte duce omul la moarte spirituală. De asemenea El a reclădit în om Imago Dey, și a stabilit caracterul pe care trebuie să îl aibă un creștin, de asemenea și standardul etic și  moral în Predica de pe Munte rostită de Domnul Isus în Matei capitolele 5–7.  La fel se pune în discuție Cuvântul lui Dumnezeu care nu se întoarce fără rod, iar în acest sens Isaia 53 identifică Robul care suferă dar care se va bucura de roadele Sale în Persoana lui Mesia care este Isus Hristos. Cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu,  Isus dă ca pildă semănătorului din Luca 8: 4-18. Problema spinoasă care se pune este actuală, căci o biserică adevărată trebuie să de naștere  de fii. Dumnezeu nu are nepoți ci Fii, adică oameni care s-a Născut din Nou. (Isus și Nicodim, Ioan 3.3) Acest lucru se face printr-o confruntarea a păcatului omului cu sfințenia lui Dumnezeu și va genera o convertire reală. Ea este o lucrarea a Duhlui Sfânt dar și o acceptare a omului.  1 Petru 1:23  fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.   Amin

12) BIBLIOGRAFIE:

 Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de ERNEST AEBI

Comentariul biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald CLV

Dicţionar Biblic Editura ”Cartea Creștină Oradea 1995

Carl  F. H. Henry, Dumnezeu revelaţie şi autoritate, vol 6 Editura ”Cartea Creștină 2000

TEOLOGIA CREŞTINĂ vol 1 de Millard J. Erickson,  Editura ”Cartea Creștină Oradea 1995

Ardelean Viorel

[1] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[2] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de ERNEST AEBI pag 72-73

[3] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[4] Ardelean Viorel

[5] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[6] Ardelean Viorel

[7] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[8] Ardelean Viorel

[9] Ardelean Viorel

[10] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[11] Ardelean Viorel

[12] Ardelean Viorel

[13] Comentariul biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald pag 891-892

[14] Ardelean Viorel

[15] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[16] Ardelean Viorel

[17] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[18] Comentariul biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald pag 891-892

[19] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[20] Ardelean Viorel

[21] Ardelean Viorel

[22]  Dicţionar Biblic,    . pag 357

[23]  Henry, Dumnezeu revelaţie şi autoritate, vol 6 pag. 36.

[24] TEOLOGIA CREŞTINĂ vol 1 de Millard J Erickson pag 345

[25] TEOLOGIA CREŞTINĂ vol 1 de Millard J Erickson pag 346

[26] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[27] Ardelean Viorel

PREOTUL, AVOCATUL ŞI BĂRBIERUL  de Caius Obeada

download - Copie

Nostra Aetate În Zilele Noastre

PREOTUL, AVOCATUL ŞI BĂRBIERUL  de Caius Obeada

Caius Obeada

În ani 1983 eram un tinerel de abia venit în America, nou căsătorit, cu o mulţime de nevoi şi lămuriri. America era noua destinaţie, o nouă viaţă conjugală, totul era nou pentru acest tânăr emigrant din România, plin de speranţe şi vise a unui viitor cu Dumnezeu pe un pământ străin. Într-o zi un coleg de muncă italian de origine (născut în America) mi-a dat un sfat;

„În America o să ai nevoie de trei lucruri ca să ai succes în viaţă: un preot, un avocat şi un bărbier.”

Am fost amuzat de sfatul prietenului, recunoscând conceptul culturi italiene, însă după ani de zile am ajuns să înţeleg realitatea culturi în care am ajuns să-mi trăiesc viaţa, împreună cu familia mea.

În 1 Corinteni 6:1-8 apostolul Pavel scrie bisericii din Corint despre judecăţile între fraţi:

  1. Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?
  2. Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
  3. Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?
  4. Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
  5. Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?
  6. Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
  7. Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?
  8. Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!

Apostolul Pavel după ce clarifică conceptul disciplinei în Biserică, găsit în capitolul precedent, scrie frăţietăţii despre un principiu al înţelegerii că problemele creştine trebuie să fie rezolvate în contextul bisericii, a fraţietăţii, iar ideea implicării necredincioşilor în problemele frăţietăţii este un principiu total greşit.

Pavel pune întrebarea: Cum putem noi să ne înjosim la o autoritate care este inferioară, şi care nu are nici o responsabilitate faţă de Dumnezeu? Cum am ajuns noi la înţelegerea că curţile judecătoreşti ne-ar putea îndreptăţi mai bine decât adunarea sfinţilor?

La o primă privire putem nota două lucruri care ar diferenţia adunarea sfinţilor de o curte judecătorească civilă:

  1. Principiul Biblic caută pacea fraţească, o menţinere a unitaţii în Cristos.
  2. Scopul disciplinei sau rezultatul negocierii unei soluţionări a unor probleme între fraţi, caută ajutorarea şi a infractorului şi a celui care a suferit paguba. Printr-o intervenţie divină amândoi ajung să beneficieze de intervenţia lui Dumnezeu prin adunarea sfinţilor (Biserica).

Aflânudu-mă la şcoala duminicală, am avut ocazia să pun întrebarea: „De ce credincioşii se folosesc de curţile judecătoreşti şi nu de adunarea sfinţilor când ajung să aibe probleme cu un alt frate de credinţă? Din răspunsurile primite am să enumăr pe cele mai importante, care reflectă modul de gândire şi înţelegere general:

  1. MÂNDRIA – credincioşii sunt aşa de mândri că nu se pot înjosi în faţa unor fraţi care ar părea să facă parte dintr-o clasă socială mai joasă decât ei. Unii doresc să menţină un nivel social mai înalt, căutând asocieri care ar dori să-i reprezinte.
  2. IGNORANŢA – mulţi nu înţeleg importanţa principiilor biblice, a beneficiilor spirituale, care pot fi rezolvate în contextul adunării sfinţilor.
  3. REBELIUNEA – unii credincioşi sunt rebeli, neascultători, care nu vor să se supună autorităţii sfinţilor. Mai degrabă ar merge în faţa tribunalelor civile decât să se supună autorităţii adunării sfinţilor.
  4. ÎNCĂPĂŢÂNAREA – ajunşi aşa de încăpăţânaţi că nu pot primi sau da, persoana lor este mai importantă decât orice altă persoană, chiar fratele sau sora lui.
  5. IMAGINEA BISERICII ESTE DENIGRATĂ – biserica lui Dumnezeu este totalitatea sfinţilor Săi, dintr-un motiv sau altul imaginea acestor sfinţi a fost compromisă. Biserica şi-a pierdut integritatea pe care o avea in primele secole, sau chiar şi din secolul trecut. Biserica şi-a pierdut autoritatea pe care o avea peste adunarea sfinţilor, astfel că ideea de a rezolva o problemă în contextul adunării sfinţilor devine o banalitate, o glumă proastă.
  6. IMAGINEA CORUPTĂ A MEGA-BISERICILOR – a bisericilor ajunse aşa de mari ca au ajuns să denigreze şi imaginile bisericilor mai mici. S-a ajuns ca sfinţii să nu aiba încredere într-o soluţionare a problemelor în adunarea sfinţilor. Corupţia păstorilor şi a conducerilor la mega-biserici a făcut ca încrederea frăţietăţii în dreptate şi dragoste să dispară
  7. NOI NU MAI CREDEM ÎN CEA CE BISERICA REPREZINTĂ. Dintr-un motiv sau altul am pierdut conceptul bisericii a rolului care biserica îl joacă în vieţile noastre. Am ajuns să ne bucurăm a fi membri la un club social, să ne bucure un concert sau două, să ascultăm mari oratori, şi să ne continuăm viaţa monotonă fără Dumnezeu.
  8. AM AJUNS SĂ GĂSIM PLĂCERE ÎN RĂZBUNARE.  Nu ne place modul în care adunarea sfinţilor îşi rezolvă problemele, în tăcere, cu mare atenţie şi dragoste. Noi vrem ca ziarele şi întreaga lume să ştie ce injustiţie ni s-a făcut. Noi vrem să fim despăgubiţi de zeci de ori mai mult decât a fost paguba făcută. Vorba românească: „răzbunarea arma prostului”, pentrucă în realitate Scritura ne spune că răzbunarea este a Domnului ci nu a noastră.

Astfel că cultura Americii m-a introdus la conceptul că pe parcursul vieţii o să am nevoie de 3 lucruri:

  • PREOT – a trebuit să mă ataşez unei biserici, care să satisfacă nevoile spirituale, sociale şi culturale. Legătura mea cu fraţietatea m-a ajutat să-mi găsesc fraţii, prietenii, viitori gineri şi noră. Asocierea mea cu adunarea sfinţilor, supuneri faţă de autoritatea bisericii, ma ajutat în viaţa mea şi a familiei mele.
  • AVOCATUL – trăim într-o societate unde problemele sunt rezolvate în curţile judecătoreşti. Dacă o cafea este prea fierbinte, am invăţat să dăm în judecată pe cel care ne-a vândut cafeaua. Astfel că o femeie a câştigat 8 milioane de la compania McDonald, pentrucă s-a ars cu o cafea. Nevasta mea, într-o parcare de la un magazin, a atins din greşeală cu maşina căruţul unei femei. Imediat întrebată dacă a suferit ceva, dacă a atins-o, femeia a spus că nu este nimic grav, doar a atins puţin căruţul. UN an jumate mai târziu ne trezim cu un act penal în care nevasta era dată în judecată pentru 3 milioane de dolari, iar soţul femeii care era în maşina nu a fost atins, a dat în judecată pentru suma de 300,000 USD pentru că el nu a mai putut beneficia de serviciile nevestei lui care a fost în durere. În America ai nevoie de un avocat care să te ajute în faţa sumedeniilor de probleme prin care poţi trece chiar fiind inocent.
  • BĂRBIERUL – fiecare dintre noi ajungem să ne sfârşim viaţa într-un fel sau altul. Singurul care o să ştie cum să-ţi facă părul şi barba este bărbierul, care a ajuns să te cunoască nu numai ca persoană dar şi familia şi viaţa ta. Bărbierul devine acel prieten care te va cunoaşte îndeajuns să-ţi împlinească ultimele dorinţe a înfăţişării pe acest pământ.

Preotul, Avocatul şi Bărbierul devin necesitatea fiecăruia, nu numai în relaţiile pe care le avem faţă de societate şi lumea în care trăim, însă şi în faţa lui Dumnezeu. Pavel le spunea Corintenilor că Biserica are puterea de soluţionare a multor probleme, avocatul nostru fiind chiar fratele nostru. Problemele care se ridică între fraţi trebuie să fie soluţionate în contextul adunării sfinţilor, în prezenţa Dumnezeului care ştie toate lucrurile.

Astfel că Isus Cristos este Preotul, Avocatul şi Bărbierul personal, a fiecărui copil al Său. El este acela care ne reprezintă în faţa lui Dumnezeu ca Marele Preot, care ne-a justificat în faţa judecăţii lui Dumnezeu, şi care ne-a pregătit şi ne pregăteşte să fim asemănători imaginii Sale. O lecţie învăţată pe parcursul a 24 de ani de America.

Coram Deo!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_dec07.htm

ESCATOLOGIE – studiul despre sfârşit (profeţie)/Pre-Milenialismul apărat – O apărare a pre-milenialismului – de David D. Burns, M. Div.

download - Copie

Pre-Milenialismul apărat

O apărare a pre-milenialismului   de David D. Burns, M. Div.

NOTELE MELE:

FII FOARTE ATENT LA GANDIREA POST MILENIALISTA. DACĂ DOCTRINA MILENIALISTĂ ESTE GREŞITĂ, REGATUL PE CARE POST MILENIALISMUL ÎL VA ADUCE, VA FI REGATUL FIAREI, AL PROOROCULUI MINCINOS ŞI AL ANTICRISTULUI.

Veţi afla că bisericile amil. Şi post mil nu vor permite NICI O DISCUŢIE DESCHISĂ asupra acestui subiect, pentru a căuta adevărul. Am aflat aceasta, ca şi fapt, recent.

Găsesc multe informaţii pe web, ce apără escatologia postmilenialistă şi amilenialistă. Majoritatea critică premilenialismul. Este în regulă! Îi iubesc pe aceşti oameni ca fraţii din aceeaşi echipă. Le citesc cărţile şi învăţ multe din ele. Totuşi, a trecut vremea pentru premilenialişti ca să se implice în dezbaterile de pe web, de asemenea. Plănuiesc să dezvolt articole care să apere premil şi care critică vederile amil şi postmil. Un articol preliminar urmează.  (prescurtările din acest articol sunt folosite de autor după cum urmează: premil = premilenialismul, amil = amilenialismul, postmil = posmilenialismul, n. tr.)

Dacă aveţi unele articole ştiinţifice, scrise de istoricii premil, prezenţi sau din trecut, vă rog să mi le trimiteţi prin email, împreună cu sursa documentată. Dacă sunt bine susţinute voi vedea dacă pot fi transmise pe web. Articolele de dispensaţionaliştii progresivi sunt de asemenea, bine venite. Dacă unii dintre prietenii noştri amil sau postmil vor dori să îmi trimită critici la adresa articolelor mele, sunt bine veniţi.

Să înceapă dezbaterea! În dragoste creştinească desigur.

Nota mea personală: Simt că teologia dispensaţionalistă este o eroare care abandonează lumea lui Satan…şi aşa a făcut.

Introducere

Aşa cum dezbaterea cu privire la mileniul din Apocalipsa 20 continuă între taberele amil, postmil şi premil, nu trebuie să uităm niciodată că în fiecare tabără se află oameni ai lui Dumnezeu, care fac ce pot mai bine pentru a lucra în mod biblic cu probele la îndemână. Nu este cazul că o tabără are adevărul, în timp ce celelalte sunt eretice. Scripturile nu oferă o informaţie clară cu privire la timpul, natura şi scopul mileniului. Cu ceea ce suntem cu toţii de acord este reîntoarcerea vizibilă, în trup, a Domnului Isus Hristos, pentru a răsplăti pe cei drept credincioşi, pentru a judeca pe cei ticăloşi şi pentru a aduce plinătatea Împărăţiei lui Dumnezeu, în noua creaţie. Cu ceea ce nu suntem de acord este locul în care mileniul se potriveşte în această imagine.

Stanley J. Grenz, în excelenta sa carte, intitulată Labirintul milenial, a făcut unele observaţii importante cu privire la dezbaterea milenială care necesită amintire şi aplicare umilă din partea bisericii lui Isus Hristos:

De-a lungul istoriei, biserica, ca şi întreg, a afişat o adevărată înţelepciune în refuzul constant de a înzestra vreuna din vederile mileniale cu statutul de ortodoxie. Cei din cadrul evanghelismului, care au tendinţa de a rupe părtăşia cu credincioşii cu care nu sunt de acord asupra acestei probleme sau de a face una dintre vederi ca standard pentru membrii congregaţiei, trebuie să ţină seama de sfatul tradiţiei creştine, în acest punct…

După cum noi trăim în vremea dintre – perioada dintre cele două veniri ale lui Hristos – trebuie să ascultăm fiecare dintre cele trei vederi majore milenialiste deoarece, fiecare voce cuprinde o dimensiune a „ceea ce Duhul spune bisericilor” . Pe de o parte, fiecare vorbeşte un cuvânt de atenţionare. Istoric, auto perceperea poporului lui Dumnezeu a fost un factor important în determinarea cărei vederi milenialiste va predomina între ei. Trebuie să fim avertizaţi, pentru ca vederea noastră escatologică să fie mai mult decât o reflecţie a stării vremurilor în care trăim.

Pe de altă parte, dincolo de a fi un cuvânt de atenţionare, fiecare poziţie expune o vedere mondială, demnă de a fi inclusă în viaţă. De fapt, este imperativ pentru noi, ca şi creştini, să simţim bătăile inimii acestor stări teologice de bază. Fiecare oferă o privire în interiorul minţii Duhului care îi depăşeşte pe toţi. (1)

Cu amilenialistul Grenz, eu, un premil, sunt de acord din toată inima. Fiecare sistem are un accent biblic ce necesită să fie auzit şi inclus în teologia noastră generală. Amil accentuează „imediatitatea” sau realitatea prezentă a salvării noastre în Împărăţia lui Dumnezeu şi ne reaminteşte că această salvare , fiind în totalitate de sus, nu trebuie confundată cu nimic din această lume căzută prezentă Postmil ne reaminteşte în această lume, rolul nostru de cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi ne provoacă să fim perseverenţi în ceea ce priveşte lucrarea Tatălui nostru în înaintarea neprecupeţită a acelei Împărăţii, deoarece biruinţa este a noastră. Premil ne aminteşte că mai sunt multe care trebuie să se întâmple şi că într-o zi, Împărăţia lui Dumnezeu îşi va atinge plinătatea în această lume căzută. Proclamarea noastră şi premil în aşteptarea noastră.

Nu îmi pun viaţa pentru tipul meu particular de milenialism, şi la fel aş face şi dacă aveam altă vedere. Informaţia este puţină şi sensul ei discutabil. Am crescut în biserici care învăţau Dispensaţionalismul, dar m-am îndepărtat de această vedere în colegiu, chiar dacă învăţătura era strict dispensaţională. În seminar, am îmbrăţişat amilenialismul pentru o perioadă, până când m-am convins de dificultăţile literare şi exegetice ale acelei vederi. De atunci, am citit majoritatea cărţilor postmil. În timp ce vederea lor este atractivă şi ei fac observaţii ce necesită luarea în considerare şi incluse în gândirea Premil, văd unele dificultăţi biblice semnificative în legătură cu sistemul pe care ei îl prezintă.  De aceea, eu sunt un istoric premil prin lipsă. Cu alte cuvinte, în timp ce Premil nu este lipsit de propriile dificultăţi, le are pe cele mai puţine, când se ia în considerare toată informaţia.

Dacă Apocalipsa 20 nu era în Biblie, nici unul dintre noi nu ar fi milenialist de nici un tip. De aceea, povara dovezii pentru oricare sistem milenial  trebuie iniţial găsită în cartea Apocalipsa. Odată aceasta stabilită, alte informaţii biblice şi din afara Bibliei, legate de subiect, pot fi incluse.

Apocalipsa lui Ioan

Pentru a determina unde se potriveşte perioada de 1000 de ani din Apocalipsa 20 în  istoria răscumpărării, trebuie mai întâi să studiem pe scurt progresia literară a cărţii. Mai întâi voi oferi un cuprins al cărţii, apoi voi analiza curgerea literară.

Apostolul Ioan, un părtaş cu restul bisericii „la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos,” (1:9), este exilat pe insula Patmos „din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus” (1:9). În timp ce se află acolo, el primeşte din partea Domnului Isus Hristos o revelaţie vizionară a ceea ce este acum şi a ceea ce trebuie curând să se întâmple.(1:1,19; 4:1). Cei care citesc cuvintele acestei profeţii, cu voce tare, bisericii adunate pentru închinare sunt binecuvântaţi  De asemenea sunt binecuvântaţi cei care ascultă cuvintele şi iau aminte. (1:3). Vremea judecăţii este aproape, deci mesajul este urgent. Ioan este instruit să scrie pe un sul ceea ce vede şi să ducă revelaţia celor şapte biserici din Asia Mică. (1:11).

În ziua Domnului, Ioan aude o voce tare. Întorcându-se, vede pe cineva „ca fiul omului” ţinând şapte stele şi stând în mijlocul a şapte sfeşnice de aur. Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici şi cele şapte sfeşnice de aur sunt cele şapte biserici. Celor şapte biserici, Ioan trebuie să le scrie cuvinte şi de admonestare şi de încurajare. Fiecare mesaj provoacă creştinii să „audă ce spune bisericilor Duhul” şi promite o recompensă viitoare „celui ce va birui” (1:7, 11, 17, 26-29; 3:5-6, 12-13, 21-22). Protecţie „în ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” (3:10) este de asemenea promisă. Aşa cum va descoperi cartea, biruinţa şi îndurarea până la sfârşit sunt esenţiale, datorită suferinţelor prezente şi apropierii intensificării suferinţelor. În ambele cazuri, persecuţia este adusă asupra bisericii de către Satan, duşmanul poporului lui Dumnezeu. Martiriul va fi partea multora, dacă nu a majorităţii.

După aceasta, Ioan este dus într-o altă viziune cerească, unde i se arată „ce trebuie să aibă loc după aceasta” (4:1). Aici, Ioan vede sala tronului ceresc. În centrul sălii se află un tron. Pe tron, în splendoare regească, şede Domnul Dumnezeu Atotputernic. În jurul Lui se află patru creaturi vii şi douăzeci şi patru de bătrâni care sunt în închinare continuă înaintea Domnului. În mâna Domnului Dumnezeu este un sul „scris pe ambele părţi şi pecetluit cu şapte peceţi” (4:5). Ioan plânge deoarece nu se găseşte nimeni care să merite să deschidă sulul. Apoi, unul dintre bătrâni îi spune lui Ioan să nu plângă deoarece „iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.” (5:5). Ioan se uită şi înaintea lui se află un miel junghiat cu şapte coarne şi şapte ochi stând în mijlocul tronului. Mielul ia sulul de la Cel care şede pe tron. Văzând aceasta, cele patru creaturi vii şi cei 24 de bătrâni cad în închinare înaintea Mielului. În mâinile lor sunt „potire din aur, pline cu tămâie, care Sunt rugăciunile sfinţilor.”(5:8). Ei cântă un cântec nou, declarând că Mielul singur este vrednic să deschidă sulul deoarece a fost junghiat şi cu sângele Lui, oameni din orice seminţie, limbă, popor, naţiune au fost cumpăraţi pentru Dumnezeu şi făcuţi „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”(5:10).

În timp ce Mielul rupe peceţile, Ioan îşi începe viziunile de judecată. Cele şapte peceţi pregătesc pe cei ce observă pentru judecăţile mai mari care vor veni când se va deschide sulul. Primele patru implică nişte cai ai căror călăreţi aduc cucerirea, războiul, foametea şi moartea. Odată cu deschiderea celei de a cincia pecete, viziunea se întoarce din nou în cer, unde Ioan vede sub altar pe acei credincioşi care au fost martirizaţi „din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.”(6:9).Ei strigă „Până când, Stăpâne… zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”(6:10). Dumnezeu dă fiecăruia o haină albă şi li se spune să mai aştepte puţină vreme până când numărul întreg al celor care trebuie să fie omorâţi se împlineşte. Când a şasea pecete este ruptă, marea zi a mâniei lui Dumnezeu a sosit. Soarele se înnegreşte, luna se face roşie ca sângele şi stelele cad din cer. Cerul se retrage şi orice munte şi insulă este mutată din loc. De frică, toată omenirea încearcă să se ascundă „de Faţa Celui ce şede pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;”(6:16).

Scena se schimbă brusc. Ioan vede patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului, gata să veteme pământul, marea şi copacii, începând cu sunetele celor şapte trompete. Li se spune să nu îşi înceapă distrugerea până când slujitorii lui Dumnezeu nu au o pecete pusă pe frunţile lor. Numărul celor pecetluiţi este 144,000, cu 12,000 din fiecare seminţie din Israel. Ei sunt acea parte a bisericii formată din rămăşiţa lui Israel şi cel dintâi rod, ei sunt reprezentativi pentru întreaga biserică, evrei şi neamuri care cred. (cf. 14:4; 21:12).

Imediat după aceasta, Ioan vede înaintea tronului Mielului o mare mulţime fără număr din fiecare naţiune, seminţie, popor şi limbă. Din acest grup, un bătrân spune „Aceştia sunt cei care au venit din necazul cel mare, ei şi-au spălat hainele în sângele Mielului şi le-au albit. 15 Deci, ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îi slujesc zi şi noapte în templul Lui şi Cel ce şede pe tron îşi va întinde cortul Lui peste ei. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (7:14-17). Marea mulţime în haine albe aminteşte promisiunile făcute bisericilor cu privire la cei ce vor birui (ch. 2-3, cf. 3:4-5, 18), cei pe care Mielul i-a cumpărat cu sângele Lui (5:9), martirii de sub altar, cărora li se dau haine albe (6:9-11), ca şi cei 144,000 (7:1-8). Toţi aceştia stau acum biruitori înaintea Mielului.

Cea de-a şaptea pecete este acum deschisă. Ea aduce o tăcere asurzitoare. Calmul dinaintea furtunii. Mielul desface încet sulul pentru a-i revela conţinutul. Toată lumea aşteaptă  cu anticipare nerăbdătoare. Ziua judecăţilor escatologice ale lui Dumnezeu este aproape de a fi revelată. Ceea ce urmează este o desfăşurare a marii zi a mâniei lui Dumnezeu.

Ioan vede un înger ce ţine o cădelniţă de aur, ce conţine rugăciunile sfinţilor. Îngerul ia cădelniţa, o umple cu foc din altar şi o aruncă pe pământ. Dumnezeu începe să răspundă strigătelor poporului Lui pentru judecată (cf. 5:8; 6:10). Primele şase trâmbiţe urmează una după alta cu foarte puţină întrerupere. La sfârşitul celei de a patra trâmbiţe, o serie de trei necazuri începe datorită trâmbiţelor care mai trebuie să sune. (8:13). Totuşi este notat la a cincia trâmbiţă că Dumnezeu, în harul Lui încă mai oferă omenirii oportunitatea de a se întoarce de la căile ei rele şi de a-L urma, dar ei nu o fac: „Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâniilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă, din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.” (9:20-21). Ei dovedesc dreptatea lui Dumnezeu în judecăţile Sale. În timpul celei de a cincia trâmbiţe, cei care au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor sunt protejaţi de judecăţile divine.(cf. 7:1-8).

Un înger care stă pe mare şi pe pământ anunţă sosirea curând a celei de a şaptea trâmbiţă. „nu va mai fi nici o zăbavă, 7  ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.” (10:6-7). Dar înainte de venirea acestei viziuni, Ioan este instruit să măsoare templul lui Dumnezeu, altarul şi să numere pe închinătorii de acolo. El nu trebuie să măsoare curtea de afară deoarece ea a fost dată neamurilor care vor călca în Oraşul Sfânt timp de 42 de luni. În acea perioadă de timp (descrisă acum ca 1260 de zile) doi martori proorocesc şi au puterea să aducă judecăţile divine asupra pământului. La încheierea misiunii lor, fiara care vine din adânc îi ucide. Timp de trei zile şi jumătate, trupurile lor stau în strada marelui oraş, care este cunoscut, figurativ, ca Sodoma şi Egipt. Oameni din toate popoarele, seminţiile, limbile şi naţiunile sărbătoresc moartea lor, deoarece necazul lor s-a sfârşit. După trei zile şi jumătate, cei doi profeţi sunt înviaţi şi primiţi în cer, într-un nor, sub privirile duşmanilor lor. În acelaşi timp, un cutremur vine, distrugând o zecime din oraş şi ucigând 7000 dintre locuitori. Ca rezultat, supravieţuitorii înfricoşaţi dau slavă lui Dumnezeu. Aceasta este singura dată în cartea Apocalipsei când locuitorii pământului răspund judecăţii, dând slavă lui Dumnezeu. A doua suferinţă a trecut, dar este dat un avertisment cu privire la venirea celei de-a treia, curând.

Al şaptelea înger sună din trâmbiţa lui. Cu vocea lui tare din cer anunţă „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”(11:15). La aceasta, cei 24 de bătrâni, care stau pe tronuri înaintea lui Dumnezeu, cad cu feţele la pământ şi spun „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (11:17-18). Bătrânii nu mai trebuie să Îl descrie pe Domnul Isus ca pe Cel ce va veni (cf. 1:4; 3:11; 22:20) deoarece a venit şi este prezent acum. Împărăţia Lui veşnică a luat controlul şi domneşte peste toţi. A venit vremea A sosit vremea pentru sfârşitul mâniei, judecarea morţilor, răsplătirea sfinţilor şi a proorocilor şi distrugerea celor care distrug pământul.

Dar acum trebuie să vedem o altă serie de viziuni. Viziunile ne vor ajuta să înţelegem evenimentele ce duc la judecăţile divine cu privire la tot ce este rău şi desăvârşirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Povestea este una despre răscumpărare, despre o bătălie între două regate, regatul lui Hristos şi cel al balaurului.

În prima viziune suntem duşi în trecut. Ioan vede o femeie însărcinată care este îmbrăcată cu soarele. Luna este sub picioarele ei şi o coroană din doisprezece stele este pe capul ei. Când femeia este gata să nască, un balaur mare şi roşu cu şapte capete, zece coarne, şi şapte coarne apare. Cu coada lui mătură o treime din stele din cer şi le aruncă pe pământ. Stă gata să devoreze copilul în secunda în care este născut. Copilul născut este un fiu „care are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier.” (12:5). Înainte ca balaurul să ucidă copilul, acesta este luat repede la Dumnezeu şi la tronul Lui. Femeia simbolizează Israelul ideal, poporul lui Dumnezeu după vechiul legământ, aşa cum ar fi trebui să fie. Cele douăsprezece stele reprezintă cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, deja menţionate în cazul pecetluirii celor 144,000 (cf. 7:1-8). Copilul născut să domnească cu un sceptru de fier este promisul Mesia, Domnul Isus. Ioan va relua subiectul sceptrului de fier mai târziu, în carte.(cf. 2:26; 19:15). Femeia fuge acum de balaur într-un loc de protecţie divină în deşert. Acolo a rămas timp de 1260 de zile. Dar nu acesta este sfârşitul povestirii. Pentru moment, trebuie să vedem o altă scenă din trecut.

În cea de-a doua viziune învăţăm mai multe despre istoria balaurului. Ioan este martorul dramei unei bătălii cereşti dintre Mihail şi îngerii lui şi balaur şi îngerii lui. Balaurul este învins şi aruncat jos pe pământ, împreună cu îngerii lui. Se anunţă că balaurul este „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume,” (12:9). În urma alungării lui este o mare bucurie în cer: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (12:10-11). Dar în timp ce cerul se bucură, un necaz este dat locuitorilor pământului. Diavolul a venit jos cu mare mânie, deoarece ştie că timpul lui pentru a crea ravagii este limitată de Dumnezeu la o perioadă scurtă. Viziunea se uneşte acum cu cea dinainte. Balaurul urmăreşte femeia care a născut, dar ea primeşte aripi de vultur şi scapă în deşert, unde Dumnezeu o va proteja pentru „o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi,” (12:13). În timpul scăpării ei, şarpele încearcă să o atragă într-un râu, dar eşuează.. balaurul este atât de mânios faţă de femeie, încât pleacă să facă război cu odraslele ei, „care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”(12:17). Ei sunt poporul Noului Legământ al lui Dumnezeu, biserica, ai cărei reprezentanţi sunt Ioan şi credincioşii din zilele lui. (1:9; cf. 6:9; 20:4).

Strategia pe care o va folosi balaurul în lupta lui împotriva descendenţilor femeii este acum desfăşurată.

Când balaurul stă pe ţărmul mării, o fiară grotescă cu zece coarne şi şapte capete iese din mare. Pe fiecare cap este un nume blasfmiator scris, şi pe fiecare corn este o coroană. Fiara are aparenţa unui leopard, dar cu picioarele unui urs şi gura unui leu. Balaurul dă fiarei puterea lui, tronul lui şi mare autoritate. Ioan observă că unul din capetele fiarei se pare ca are o rană mortală, dar rana fusese vindecată. Toţi cei care nu au numele scris în cartea vieţii ce aparţine Mielului junghiat înainte de începutul lumii sunt amăgiţi de către fiară. Ei o urmează orbeşte şi se închină ei şi balaurului. Fiara primeşte autoritatea pentru 42 de luni pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu, locul unde stă El şi pe cei care trăiesc în cer. Autoritatea lui se extinde peste orice seminţie, popor, limbă şi naţiune. În acea vreme i se dă de asemenea şi puterea să poarte război împotriva sfinţilor şi să-i biruiască. Duhul avertizează că vremea agresiunii fiarei va fi una plină de greutăţi, inclusiv captivitate şi moarte. „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” (13:10).

Când Ioan se uită, vede o altă fiară ieşind din mare. Fiara are două coarne, ca un miel, dar vorbeşte ca balaurul. Fiara are toată puterea primei fiare şi face minuni mari. În timpul înşelăciunilor ei, locuitorii pământului se închină primei fiare, a cărei rană mortală se vindecase. Ea porunceşte ca un idol să fie pus în cinstea primei fiare. Oricine refuză să se închine chipului cioplit sunt ucişi. De asemenea forţează pe toată lumea să primească semnul fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte. Semnul fiarei este numele ei sau numărul numelui ei, 666. este un număr de om. Nimeni nu poate cumpăra sau vinde dacă nu are acest semn.

Aici apare înaintea lui Ioan Mielul, stând pe Muntele Sion cu cei 144,000 care au numele Mielului şi al Tatălui Său scrise pe frunte. Înaintea tronului,cele patru făpturi vii şi cei 24 de bătrâni cântă o cântare nouă. Numai cei 144,000 care au fost răscumpăraţi de pe pământ pot învăţa cântecul. „Ei urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (14:4).

Apoi, în succesiune rapidă, Ioan vede trei îngeri zburând în aer, fiecare cu mesaje diferite. Primul înger anunţă Evanghelia veşnică fiecărei naţiuni, seminţii, limbi şi popor. El proclamă cu voce tare „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”(14:7).Al doilea înger anunţă „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”(14:8). Al treilea înger anunţă „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.” (14:10). Credincioşilor, îngerul le spune că mesajul lor „necesită răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (14:12). O voce din cer spune binecuvântarea asupra celor care mor în Domnul de acum încolo.

Ioan se uită şi înaintea lui, şezând pe un nor este Unul ca „un fiu al omului” purtând o coroană de aur şi ţinând o seceră ascuţită Un înger iese din templu în cer chemând tare pe „fiul omului” să-şi ia secera şi să secere pământul, deoarece recolta este coaptă. „Fiul omului” îşi leagănă secera şi seceră pământul. Un alt înger iese din templu, care are de asemeena o seceră ascuţită. Îngerul care are grijă de focul de la altarul lui Dumnezeu cheamă pe îngerul cu secera şi îi spune să culeagă strugurii din viile pământului. El face aceasta şi îi aruncă în teascul mâniei lui Dumnezeu. Strugurii sunt călcaţi în picioare în afara oraşului. Sânge curge din teasc şi se ridică până la frâul cailor pe 1,600 de stadii.

Apoi Ioan vede în cer şapte îngeri cu ultimele şapte necazuri. Sunt numite „ultimele” deoarece odată cu ele, mânia lui Dumnezeu este încheiată. Lângă o mare de sticlă amestecată cu foc, stau „biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.” (15:2). Ei cântă cântarea lui Moise şi cântarea Mielului, declarând că toate naţiunile vor veni şi se vor închina Dumnezeului Atotputernic. Când se sfârşeşte cântarea, una dintre cele patru creaturi vii dă fiecăruia din cei şapte îngeri un potir de aur plin cu mânia lui Dumnezeu.

Cei şapte îngeri îşi varsă potirele cu mânie pe pământ într-o succesiune rapidă. Deoarece vasele conţin ultima mânie a lui Dumnezeu, ele sunt mai intense decât peceţile sau trâmbiţele. Sunt vărsate fără limită. După ce este vărsat al treilea potir, un înger anunţă că Dumnezeu este drept în judecăţile Lui, deoarece omenirea a vărsat sângele sfinţilor lui Dumnezeu şi al profeţilor. Potirele patru şi cinci sugerează că harul mai este încă disponibil, dar toată lumea refuză să se pocăiască şi să slăvească pe Dumnezeu. În mijlocul celui de al şaselea potir sunt date un avertisment şi o binecuvântare: „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” (16:15). Deoarece poporul lui Dumnezeu sunt deja adunaţi la Hristos (15:2), mesajul serveşte ca amintire bisericilor cărora le scrie Ioan, că cei care rabdă nu vor vedea mânia lui Dumnezeu. Cel de-al şaselea potir rezultă în adunarea tuturor regilor pământului cu armatele lor la Armagedon pentru a se lupta cu Dumnezeul Atotputernic. Odată cu vărsarea celui de al şaptelea potir, vine anunţul „S-a isprăvit!” (16:17). Un mare cutremur împarte oraşul Babilon în trei părţi şi distruge toate oraşele naţiunilor. Peste Babilon, Dumnezeu varsă cupa plină cu furia mâniei Lui. Oamenii blestemă pe Dumnezeu datorită necazului cu grindina care cade peste ei. În viziunea următoare, Ioan va afla despre istoria Babilonului cel Mare şi de ce are de-a face cu mânia lui Dumnezeu.

Unul din cei şapte îngeri cu potire îi spune lui Ioan să vină cu el şi să vadă „judecata curvei celei mari, care şede pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”(17:1-2). Ioan este dus într-un deşert unde vede o femeie şezând pe o fiară purpurie ce este acoperită cu nume blasfematoare. Fiara are şapte capete şi zece coarne. Este aceeaşi fiară pe care am cunoscut-o în capitolul 13 care a ieşit din mare pentru a fi instrumentul lui Satan. Femeia este îmbrăcată în haine regeşti purpurii şi stacojii ce strălucesc cu aur, pietre preţioase şi perle. În mână ţine o cupă plină cu ruşine şi murdara ei curvie. Pe frunte are un titlu scris „BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI ”(17:5). Femeia este „îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.”(17:6). Îngerul îi explică lui Ioan taina femeii şi a fiarei pe care stă. Fiara „era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare.” (17:8). Cele şapte capete ale fiarei reprezintă cele şapte coline pe care stă femeia. Cele şapte capete sunt de asemenea şi şapte regi, dintre care cinci au căzut, unul este, şi unul trebuie să vină. Fiara „care era şi acum nu mai este” este un al optulea rege. El este unul dintre cei şapte şi va fi distrus de către Dumnezeu când va re-ieşi. Cele zece coarne ale fiarei reprezintă zece regi care încă nu au primit un regat, dar care vor primi pentru o oră, împreună cu fiara autoritate să domnească. În alianţă cu fiara vor purta război împotriva Mielului,dar Mielul îi va distruge. Cu Mielul „Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care Sunt cu El,” (17:14). Apele pe care stă femeia sunt popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi. Fiara şi zece regi vor urî curva şi o vor distruge în concordanţă cu scopul suveran al lui Dumnezeu. Femeia este „cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” (17:18). „acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ.”(18:24). Un înger anunţă soarta oraşului strigând „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare!”(18:2). O altă voce strigă poporului lui Dumnezeu spunând „ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (18:4). Împăraţii pământului care au curvit cu ea vor plânge distrugerea ei când vor vedea fumul ce se ridică în urma arderii ei. Într-o oră, marea bogăţie a oraşului va fi ruinată. Este o vreme de bucurie în cer. „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.”(18:20).

După aceasta, Ioan aude zgomotul unei mari mulţimi în cer. Ei strigă „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!  Pentru că judecăţile Lui Sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi,”(19:1-2). Din nou ei strigă „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, 8 şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” (19:6-8).
Ioan explică faptul că „in subţire” simbolizează faptele neprihănite ale sfinţilor.

Ioan priveşte şi vede cerul deschis şi înaintea lui, pe un cal alb este un călăreţ numit Adevărat şi Credincios: „El judecă şi Se luptă cu dreptate.12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.13 Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”14 Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR” (19:11-16). Ioan foloseşte din nou declaraţia „le va cârmui cu un toiag din fier.”(19:15) pentru a arăta că fiul luat la cer în 12:5 este acelaşi cu cel care se întoarce acum cu răzbunare să verse întreaga furie a mâniei lui Dumnezeu peste o umanitate care se închină fiarei. Însoţindu-l, sunt „Oştile din cer” care sunt „ îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.” (19:14). Aceştia sunt oamenii lui Dumnezeu care au răbdat până la moarte. Ei au fost deja descrişi în astfel de termeni de mai multe ori în carte (3:18; 6:11; 7:14; 19:8).

Cu bătălia care se întrevede, un înger anunţă înfrângerea celor care s-au adunat împotriva oştirii cereşti, invitând vulturii să se adune pentru un mare ospăţ de la Dumnezeu. Ospăţul va consista din carnea celor masacraţi. Ioan vede fiara nesăbuită împreună cu împăraţii pământului şi oştile lor adunându-se să facă război cu călăreţul de pe calul alb şi armata lui. Fiara şi proorocul mincinos sunt prinşi şi aruncaţi în iazul de foc. Oştirile care au rămas sunt ucise cu sabia care iese din gura călăreţului pe cal alb.

Când fiara şi proorocul mincinos sunt prinşi, şi Satan este prins, dar el este legat şi aruncat în Adânc unde va rămâne închis pentru 1000 de ani. Aceasta pentru a nu-l lăsa să mai înşele popoarele aşa cum a făcut în scurta lui perioadă de 42 de luni sau de 1260 de zile, după alungarea lui din cer. (12:12; 13:5; 13:7,14; 19:20). După aceasta va trebui eliberat pentru o scurtă perioadă de timp.

În cer, Ioan vede „sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână.” (20:4).  Ei au înviat ca preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor domni cu Hristos 1000 de ani. A lor este prima înviere şi a doua moarte nu are putere asupra lor. Restul morţilor nu sunt înviaţi până la sfârşitul celor 1000 de ani

Când cei 1000 de ani se sfârşesc, Satan este eliberat şi i se permite să înşele din nou popoarele pământului, Gog şi Magog. El îi adună pentru luptă. Ei mărşăluiesc în hoarde, traversând pământul spre oraşul pe care îl iubeşte Dumnezeu, tabăra poporului lui Dumnezeu. Acolo, ei înconjoară oraşul, dar înainte de a face rău, foc vine din cer şi îi consumă. Satan este re capturat, dar de această dată este aruncat în iazul cu foc, unde fuseseră aruncaţi şi fiara şi proorocul mincinos. Acolo vor fi chinuiţi pentru eternitate.

Scena se schimbă acum, şi Ioan vede pe Domnul stând pe un tron mare şi alb. Înaintea tronului stau morţii tuturor vremurilor. Cărţile sunt deschise. Fiecare persoană este judecată conform cu faptele ei înregistrate în cărţi. O altă carte este deschisă, cartea vieţii. Dacă numele cuiva nu este găsit în cartea vieţii, este aruncat în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Acum vine sfârşitul creaţiei prezente şi începutul noului Ioan spune „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” (21:1). Din cer coboară Oraşul Sfânt, Noul Ierusalim, îmbrăcat ca o mireasă gata de nuntă. O voce tare vine de la tron şi spune „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”(21:3-4). Dar în prezent acea vreme nu a venit încă şi mai este timp pentru pocăinţă. Cel ce şede pe tron spune „S-a isprăvit! Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (21:6-8).

Un înger îl ia pe Ioan să vadă mireasa Mielului, Oraşul Sfânt, Ierusalimul. Oraşul are douăsprezece porţi pe care sunt scrise numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Oraşul are de asemenea douăsprezece temelii pe care sunt scrise numele celor doisprezece apostoli ai Mielului. Cele douăsprezece seminţii şi cele douăsprezece temelii simbolizează completarea poporului lui Dumnezeu din Noul Legăminte, biserica, care conţine credincioşii din toată istoria care au fost făcuţi oameni noi datorită lucrării sfârşite de către Hristos. Cetatea are forma unui cub, simbolizând Sfânta Sfintelor. Copia ei iniţială, pământească era aşezată în sanctuarul cel mai de taină al Templului din vechiul Ierusalim. Totuşi, Ioan nu vede nici un templu în cetate, deoarece „Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, Sunt Templul ei.”(21:22). Porţile ei sunt mereu deschise astfel încât slava şi cinstea popoarelor să poată fi adusă înăuntru. Nimic necurat, ruşinos sau înşelător nu va intra vreodată în cetate. Numai cei ale căror nume sunt scrise în Cartea vieţii Mielului  vor avea voie să intre.

Curgând din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi prin centrul cetăţii este râul vieţii. Pe fiecare mal al râului este pomul vieţii, ale cărui frunze sunt pentru vindecarea neamurilor. Nu mai este nici un blestem. Slujitorii lui Dumnezeu Îi vor sluji, vor vedea faţa Lui şi numele Lui este scris pe frunţile lor. Vor domni cu Domnul Dumnezeu pentru totdeauna.

Viziunea „lucrurilor, care au să se întâmple în curând.”(22:6) a ajuns la sfârşit. În încheiere, Domnul aminteşte din nou ascultătorilor că nu este încă prea târziu pentru a-L urma pe Miel: „iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!15  Afară Sunt cânii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! . . . Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”  (22:12-15,17).

despre promisiunea lui Isus de a veni curând, Ioan spune, Amin. Vino Doamne Isuse (22:20). Binecuvântarea sa este ca harul Domnului Isus să fie cu poporul lui Dumnezeu. Astfel se termină revelaţia lui Isus Hristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Ioan.

Material puternic pentru a combate POST Mil…spre POST TOASTIES

Sfinţii martirizaţi

Apocalipsa 6:9 Când a rupt Mielul pecetea a cincia, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului? 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.(după traducerea din engleză NIV)

Odată cu ruperea celei de-a cincia, Ioan vede sub altarul ceresc sufletele sfinţilor care au fost martirizaţi datorită „cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei pe care au susţinut-o”. Apocalipsa 20:4b face clar faptul că această mărturie se relateză faţă de Domnul Isus Hristos: „Şi am văzut sufletele celor ce fuseseră decapitaţi datorită mărturiei lor pentru Isus şi datorită cuvântului lui Dumnezeu.” Ei sunt creştinii gata să moară pentru Domnul Isus Hristos. Importanţa acestui lucru stă în faptul că martiriul există în vremea erei prezente a Noului Legământ al Regatului pe care amil şi postmil o asociază cu mileniul. Totuşi textul clarifică faptul că în timpul vremii prezente a Regatului, sfinţii martirizaţi nu au intrat încă în perioada milenială arătată în 20:4-6. De fapt, ei strigă la Dumnezeu întrebând cât timp mai trebuie să aştepte până la judecarea locuitorilor pământului şi răzbunarea martiriului lor. (6:10). Răspunsul lui Dumnezeu este că le dă haine albe care simbolizează curăţia lor (cf. 3:18; 7:14; 19:8,14; 22:14) şi le spune că nu a sosit  încă vremea judecăţii. Pare clar faptul că martirii nu au fost încă înviaţi. Aceasta nu se întâmplă până în versetele 20:4-6 ceea ce clar se leagă de acelaşi grup şi totuşi este secvenţial evenimentului din 6:10. În 20:4-6  martirii sunt în final răsplătiţi. Mileniul este împlinirea strigătului martirilor pentru ca Dumnezeu să judece locuitorii pământului pentru moartea lor. Martirii înviaţi iau parte la acele judecăţi în timp ce domnesc şi stăpânesc cu Hristos, la cea de-a doua venire a Lui. (2:26-27; 19:14-15; 20:4). Ce nu este clar este dacă această domnie de 1000 de ani a sfinţilor se petrece pe pământ sau în cer. Desigur, într-o manieră simbolică, ei se întorc cu Hristos la judecată asupra naţiunilor (19:14). Dar scena celor 1000 de ani nu este indicată în text. Dar scena celor 1000 de ani nu este indicată în text. În timp ce 5:10 spune „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”nu este clar dacă aceasta se referă la întronarea prezentă şi la domnia sfinţilor sau la împlinirea mai mare a eschatonului. O declaraţie similară1:5-6 se referă la perioada prezentă a Împărăţiei: „A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său:  . . . .” (NIV) Este sigur că 22:5 se referă la o domnie a sfinţilor viitoare, deplin realizată, în Noua Creaţie: „şi vor domni pentru totdeauna” 3:21 se referă de asemenea la întronarea escatologică a celor ce vor birui: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie aşa cum Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe tron

  1. Balaurul

Prezenţa balaurului de-a lungul perioadei bisericii până la închiderea lui pentru 1000 de ani, cum a fost prezentată în cartea Apocalipsei este dovada irefutabilă că Mileniul este încă în viitor şi nu simultan cu perioada bisericii.  Viziunea lui Ioan în legătură cu înfrângerea balaurului şi furia subsecventă pe care o eliberează el peste biserică, poporul lui Dumnezeu după Noul Legământ, se găseşte în Apocalipsa 12. Capitolele ce rămân ale cărţii dezvoltă rolul balaurului ca şi persecutor al sfinţilor.

Când viziunea se deschide, Ioan vede o femeie gravidă în cer, care are o coroană cu douăsprezece stele pe cap, este îmbrăcată cu soarele şi are luna sub picioare (12:1). Ea este gata să nască un băiat (12:2). Femeia reprezintă Israelul ideal sau spiritual, poporul ales al lui Dumnezeu după Vechiul legământ, aşa cum ar fi trebuit ei să fie. (3) Copilul de parte bărbătească este mult aşteptatul şi promisul Mesia care va domni peste toate popoarele cu un toiag de fier (12:5a). Un balaur mare şi roşu aşteaptă în cer să devoreze copilul imediat ce se naşte. Dar balaurul nu reuşeşte, deoarece imediat la naştere, copilul este luat sus la Dumnezeu (12:5b). Luarea la cer a copilului reprezintă biruinţa lui Hristos prin înviere şi înălţare asupra păcatului, a morţii, a crucii şi a autorului tuturor relelor, balaurul însuşi. Ca urmare, balaurul se găseşte pe sine şi pe îngerii lui implicat într-un război ceresc împotriva lui Mihail şi a îngerilor lui. Balaurul şi oastea lui sunt înfrânţi şi alungaţi din cer pe pământ. Oştirile cerului pot învinge balaurul „prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (12:11) Balaurul este cunoscut acum „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume,” (12:9b).

Vremea balaurului pe pământ este limitată divin la o scurtă perioadă de 1260 de zile. (12:6,12,14). Soarta lui finală este iminentă, şi el o ştie. Aşa că reacţionează nebuneşte. Întâi urmăreşte femeia care a născut. Încearcă să o distrugă printr-un râu, dar nu reuşeşte nici de această dată, deoarece femeia este luată în deşert şi protejată de Dumnezeu pentru 1260 de zile (12:6,14).(4) Mâniat, balaurul se întoarce spre restul vlăstarelor femeii, „care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (12:17) . „cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus” sunt indicaţi în Apocalipsa ca fiind biserica, poporul lui Dumnezeu după Noul Legământ (5)

Pentru a-şi îndeplini persecuţia bisericii, balaurul dă putere şi autoritate fiarei (13:2). Fiara simbolizează autorităţile care sunt împotriva lui Dumnezeu, care domnesc pe pământ. Toţi locuitorii pământului ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului se închină la fiară. Fiara blasfemiază de asemenea pe Dumnezeu şi face război cu sfinţii. Vremea domniei fiarei este 42 de luni, aceasta echivalând cu perioada de 1260 de zile de protecţie a femeii (12:6,14) şi vremea scurtă a balaurului. (12:12).

O a doua fiară o asistă pe prima, făcând semne şi minuni, înşelând astfel pe locuitorii pământului (13:11-14). Deoarece sfinţii vor avea de-a face cu multă persecuţie din partea balaurului „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” (13:10). Unii vor înfăţişa martiriul datorită mărturiei lor pentru adevăr (6:9). Dar totuşi celor ce vor birui măcelul rău al lui Satan, chiar cu preţul vieţilor lor, li s-a promis o moştenire în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. (2:7,11,17; 2:26; 3:5,12,21; 21:7).

În 6:10-12 găsim că judecata celor ce au martirizat pe sfinţi este încă viitoare. Dacă aceasta este aşa, atunci judecata instigatorului care stă în spatele fiarelor şi a locuitorilor pământului neregeneraţi, însuşi Satan, rămâne încă viitoare. Deşi puterea lui este frântă, el aleargă liber şi neînlănţuit pe pământ, persecutând sfinţii şi înşelând. (13:14-planai; 19:20- eplanesev) pe cei nesalvaţi. Până când nu va fi luat de pe pământ şi legat în Adânc, (20:1-3) nu se va opri din a persecuta pe credincioşi (20:4) sau din a înşela pe cei nesalvaţi (20:3- planesei). La sfârşitul închiderii lui de 1000 de ani este eliberat din nou pentru scurt timp (20:3) când înşeală din nou popoarele (20:8- planesai), şi le adună din nou la război împotriva sfinţilor (20:7-9). Dar de această dată soarta lui este finală, deoarece este prins şi aruncat în iazul de foc din care nu va fi eliberat niciodată. (20:10).

Cineva poate vedea clar că planul balaurului de a înşela trece prin vremea actuală a bisericii. Înlănţuirea lui pentru 1000 de ani este pentru a preveni înşelarea lui pe acea perioadă exactă. La sfârşitul perioadei milenare este eliberat pentru o vreme scurtă şi se întoarce imediat la înşelarea naţiunilor. Este imposibil deci, cum susţin amil, ca mileniul să fie simultan cu vremea prezentă, deoarece Satan nu este înlănţuit în prezent pentru a preveni înşelarea aşa cum Apocalipsa 20 o cere. Deci perioada de 1000 de ani nu trebuie asociată cu perioada bisericii şi deci trebuie să fie totuşi viitoare.

  1. Fiara

Cartea Apocalipsei prezintă două imagini ale fiarei. Pe de o parte, Ioan prezintă fiara ca deja fiind prezentă. Ioan spune că cele şapte capete ale fiarei reprezintă şapte regi dintre care cinci au căzut deja şi unul domneşte în prezent (17:7,9). Pe de altă parte, „Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare.” (17:8). Această fiară este un al optulea rege (17:11). El aparţine celor şapte, dar nu a apărut încă pe scenă. Când o va face, lumea se va minuna de el i se va închina, „era, nu mai este, şi va veni.”(17:8). Într-o viziune anterioară ni s-a spus deja că unul din capetele fiarei a fost rănit de moarte, de sabie, dar că fusese vindecat. (13:3,14). Deci, în vreme ce fiara are doar şapte capete, sunt opt domnii separate ale regilor, cu al optulea, fiind unul din cei şapte înviat. Cele zece coarne sunt zece regi care îşi primesc autoritatea de a domni în perioada stăpânirii celui de al optulea rege fiară. (17:12). Dacă domnia celui de al optulea rege fiară este încă viitoare , din perspectiva lui Ioan, atunci cele 42 de luni de domnie ale lui trebuie de asemenea să fie viitoare. (13:5). În consecinţă, necazul pe care îl aduce peste poporul lui Dumnezeu este viitor şi nu aparţine bisericii din ziua lui Ioan. Totuşi Ioan se identifică pe sine ca fiind „părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea…din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus” (1:9). De asemenea, el încurajează bisericile să îndure cu răbdare şi să fie biruitoare (2:7,17,26; 3:11,21). Odată cu progresia cărţii, aceste subiecte se unesc cu viziunile escatologice ale persecuţiei din partea fiarei deoarece Ioan se vede pe sine şi pe biserică ca fiind în necaz şi la limita mâniei finale a lui Satan, Necazul cel Mare. De aceea Ioan încurajează biserica să citească cuvintele proorociei şi să o ia în serios. – „fiindcă vremea este aproape”(1:3).

Alungarea lui Satan pe pământ este rezultatul imediat şi direct al învierii biruitoare a lui Hristos. Textul face aceasta să fie clar: izgonirea lui are loc deoarece Mihail şi îngerii lui l-au biruit, prin sângele Mielului” (12:11). În consecinţă, cineva este tentat să asocieze mânia lui Satan cu vremea prezentă. În Carte, Satan este descris ca fiind activ şi înşelător în zilele lui Ioan (2:9, 13, 24; 3:9). În timp ce aceasta este adevărat, nu face dreptate viziunii lui Ioan. Pentru Ioan, urmărirea răzbunătoare din partea balaurului faţă de poporul lui Dumenzeu în Apocalipsa 12 este în fazele ei iniţiale cu plinătatea lovirii furiei lui putând veni în orice zi.

Când Satan este alungat pe pământ, este furios deoarece ştie că vremea lui este scurtă (12:12). Femeia pe care o urmăreşte este protejată faţă de el pentru „o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi” (12:14) sau 1260 de zile (12:6). În 11:2-3 cele 1260 de zile sunt identificate ca fiind 42 de luni. 42 de luni este timpul dat domniei celui de al optulea rege fiară care trebuie să vină. (13:5). Nu există nici un motiv literar sau logic pentru a nu asocia aceste perioade de timp. În consecinţă pentru Ioan, domnia de teroare a lui Satan  şi domnia fiarei, în formele lor finale sunt încă viitoare, totuşi iminent. Deoarece balaurul a fost aruncat pe pământ, Ioan aşteaptă ca mânia lui finală împotriva bisericii să înceapă în orice zi. Prezenţa actuală a fiarei dă putere credinţei lui Ioan. Fiara este descrisă ca întotdeauna fiind unealta lui Satan (13:1-2), dar ce este mai rău urmează să vină.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă această perioadă de timp este totuşi viitoare pentru noi care trăim în zorii unui nou mileniu. Interpreţii preterişti asociază necazul cu distrugerea Ierusalimului în anul 70 D.Hr. Acest eveniment a durat aproximativ 42 de luni. Totuşi, de ce trebuie Ioan să se adreseze creştinilor din Asia Mică (ch. 1-3) ca şi cum distrugerea Ierusalimului îi va afecta pe ei. Interpretarea preteristă asupra acestei probleme face scrisorile către cele şapte biserici total fără sens şi irelevante. Persecutarea de către fiară este prezentată ca fiind direcţionată împotriva poporului Noului Legământ al lui Dumnezeu. (12:17—„cei care … ţin mărturia lui Isus”), nu a Israelului Vechiului Legământ. Mai mult, este prezentat ca fiind universal în natura sa, nu limitat geografic la pământul Israelului. Totuşi, nu trebuie negat că dintr-o perspectivă generală, profetică, Ioan amestecă evenimentele zilelor lui cu apocalipsa escatologică. Dacă este descrisă distrugerea Ierusalimului, aceasta este făcută în altă parte, ca şi Babilonul căzut. (16:17-19:3). Totuşi, pare mai degrabă că Babilonul este o referinţă la Roma, aşa cum părinţii primei biserici au considerat.

Necazul imediat la care Ioan este martor a fost împlinit în persecuţia bisericii fie sub Nero şi succesorii lui imediaţi sau sub Domiţian şi succesorii lui imediaţi. Totuşi, acele necazuri, atât de grele cum au fost, nu îndeplinesc justiţia în imaginea persecuţiei universale a bisericii, prezentată în cartea Apocalipsei şi pe care Ioan o vede iminentă. Din nou perspectiva profetică constă într-un amestec. Cu o suflare, Ioan vorbeşte de un necaz imediat, istoric şi de necazul final de la sfârşitul vremii. Prezentările sunt atât de împletite şi naturile lor de similare încât cineva nu poate să le separeu.

http://www.voxdeibaptist.org/Pre_Milenialismul_Aparat.htm

Seminar: Frici, îngrijorări, anxietăți

download - Copie

Suntem onorați să vă invităm la a doua ediție a seminarului “Consiliere multidisciplinară” organizat de Biserica „Sfânta Treime” din Timișoara și Biserica „Maranata” din Timișoara.

Tematicile seminarului: “Frici | Îngrijorări | Anxietăți”.

Seminarul va fi susținut de către medicul psihiatru creștin, Vlad SCHLEZAK, specialist în reabilitarea psihică complexă.

Seminarul va avea loc în 14-15 februarie 2020, la Biserica „Maranata” din Timișoara, str. Versului, nr. 5. Înscrierile se vor face prin confirmarea locului, până pe 7 februarie, orele 22.00, la numerele de telefon: 0741 571 844 sau 0745 540 081

Taxa de participare este de 50 de lei, preț în care se va oferi snack bar, vineri și sâmbătă, iar sâmbătă va fi oferită participanților și masa de prânz.

Tot sâmbătă, 15 februarie 2020, de la ora 15.00, va avea loc și lansarea cărții dlui Dr. Vlad Schlezak, intitulată “O enciclopedie creștină a bolilor”, prilej cu care autorul va oferi autografe celor ce vor participa la acest eveniment și vor achiziționa cartea. Intrarea la evenimentul prilejuit de lansarea de carte, este liberă în limita spațiului disponibil.

Vă așteptăm cu drag!
Pastor Claudiu LĂPĂDAT și Pastor Remus RUNCAN

Postări asemănătoare

Buletinul informativ AFR din 14 Februarie 2020

087-Picture 00099.bmp

Bătălia pentru familie în America: La începutul anului a avut loc o dezbatere între intelectualii creştini ai Americii privind cauzele care ne-au făcut să pierdem bătălia pentru familia şi căsătoria creştină: LINK

Rachetele hipersonice: Pericolul actual pentru securitatea mondială vine din partea rachetelor hipersonice: LINK

Traficul de fiinţe umane: Insurgenţii comunişti din Columbia sunt implicaţi în traficul de fiinţe umane pentru sex: LINK

Thailanda – căsătorii homosexuale: Presiunea creşte asupra Thailandei să legalizeze căsătoriile homosexuale: LINK

Biserica Metodistă şi căsătoriile homosexuale: Biserica metodistă din SUA se va scinda din cauza căsătoriilor homosexuale: LINK

Elveţia – suicid: Oferim un articol privind suicidul asistat în Elveţia în rândul întemniţaţilor: LINK

Paris – reclame pro-familie: Primarul Parisului interzice reclamele pro-familie. Mişcarea pro-familie se revanşează: LINK

Planeta îmbătrâneşte: Ultimele date ONU indica că populaţia planetei noastre îmbătrâneşte. În 2019 doar o persoană din 11 era peste 65 de ani. În 2050 una din 6 persoane va avea peste 65 de ani: LINK

Transgenderism: Tot mai multe voci din Marea Britanie se ridică împotriva transgenderismului: LINK

Filipine – căsătorii homosexuale: Filipine refuză să legalizeze căsătoriile homosexuale: LINK

Eutanasie şi prelevarea organelor: Articolul alăturat discută eutanasia ca metodă de prelevare a organelor: LINK

China – persecuţia religioasă: Oferim un articol privind persecuţia religioasă în China în 2019: LINK

Avort şi consecinţe: Încă un studiu dovedeşte impactul avortului asupra sănătăţii mintale a femeii: LINK

Brazilia – transgenderism: Brazilia reduce vârsta de la care se poate schimbă sexul de la 21 la 18 ani: LINK

Transgenderismul cucereşte lumea: Ideologia de gen face progres în toată lumea: LINK

Poliamoria: Poliamoria devine tot mai acceptată în America: LINK

Ateii cer suprimarea crucii: Ateii Americii cer eliminarea unei cruci din spaţiul public care comemorează victimele teroriste ale lui 9/11: LINK

Pedofilia în literatura franceză: O carte a fost tocmai publicată în Franţa privind pedofilia şi orgiile sexuale în literatura franceză: LINK

“Echipa parentală” înlocuieşte părinţii: Scandinavia adoptă o terminologie nouă în locul părinţilor: “echipa parentală”: LINK

Buletinul informativ AFR din 14 Februarie 2020

Un „coleg” de activism al Gretei Thunberg militează pentru sinuciderea rasei umane

086-Picture 00098.bmp

Un „coleg” de activism al Gretei Thunberg militează pentru sinuciderea rasei umane
Les Knight, un activist al climatului din Portland, statul Oregon, are o soluție novatoare pentru îmbunătățirea mediului: lichidarea rasei umane. Într-un articol din ziarul ultraprogresist britanic The Guardian, Knight a vorbit despre eforturile pe care le face de cincizeci de ani, pledând pentru sfârșitul umanității și considerând că lumea ar fi un loc mult mai bun fără oameni, scrie EVZ.
„Acum cincizeci de ani, am ajuns la concluzia că cel mai bun lucru pentru planetă ar fi un sfârșit în pace al existenței umane. Noi provocăm extincția a sute sau mii de alte specii. Odată ce vom dispărea, cred că ecosistemele vor fi restaurate și vor exista de toate din belșug. Gata cu războiul pentru resurse.”
Knight a constatat cu surprindere că ideea sa „nu a fost bine primită”, așa cum spera. Cu toate acestea, activistul a considerat că trebuie să dea un exemplu personal și s-a sterilizat în anii 1970. „La vârsta de 25 de ani, am vrut să arăt că vorbesc serios. O clinică medicală mi-a oferit o reducere la vasectomie dat fiind că am fost primul student în medicină care recurg la această procedură, care a fost un succes.”
Apoi, în 1980, Knight s-a stabilit în Portland, unde a înființat Voluntary Human Extinction Project.
„Mesajul nostru este simplu. Îi încurajăm pe oameni să se oprească din a procrea, astfel ca biosfera să revină la fosta sa splendoare, iar toți cei care deja se află aici să trăiască o viață mai bună.”
Knight susține că organizația sa este prezentă în lumea întreagă. „Avem voluntari activi peste tot în lume, din India în Mexic”, a scris el.
Activistul s-a plâns de faptul că vasectomia i-a schimbat viața: „În relațiile mele personale, am explicat întotdeauna că procrearea era imposibilă. Oricum, căsătoria nu a avut sens pentru mine: aș fi pierdut ocazia de a cunoaște multe femei minunate, limitându-mă doar la una.”
Les Knight avertizează cuplurile care se limitează la doar un copil, că această măsură nu este suficient de drastică. „Procrearea astăzi echivalează moral cu a vinde bilete în cabine pe un vas care se scufundă”, zice el.
Activistul adaugă că și motivațiile sale personale s-au schimbat: „La început am fost un ecologist fervent, care își făcea griji mai mult de impactul nostru asupra ecosferei decât de nevoile oamenilor”.
Dar acum preocupările sale se extind dincolo de mediul înconjurător. „Am devenit mai preocupat de nașterea noilor ființe umane”, spune el. „Este adevărat că societatea ar fi considerabil mai săracă fără copii, dar nu este drept să îi procreăm doar pentru că ne place să-i avem alături de noi.”
Knight conchide că lumea va fi un loc mult mai bun fără oameni:
„Dacă noi dispărem, celelalte specii vor avea o șansă să se refacă. Nu voi apuca ziua în care nu vor mai oameni (!), dar îmi pot imagina ce lume minunată va fi aceea. Însă cu condiția să dispărem cât mai curând.

„Creștinismul a murit, dar Hristos nu”. Țara în care Dumnezeu nu mai are casă

084-IMG_7309

„Creștinismul a murit, dar Hristos nu”. Țara în care Dumnezeu nu mai are casă
A mai rămas ceva din creștinism în Olanda super secularizată, multiculturală și hiperindividualistă? Răspunsul încearcă să-l găsească o publicație olandeză, care a analizat fenomenul închiderii sau transformării bisericilor în temple, discoteci, muzee sau piste de skateboard.
Avântul secularizării din Biserica olandeză Îl va izgoni pe Dumnezeu din comunități? Este întrebarea pe care și-au pus-o ziarișii de la publicația catolică olandeză Katholiek Nieuwsblad, după ce, de-alungul anului 2019, a analizat scăderea mai mult decât alarmantă a numărului de credincioși și participarea din ce în ce mai redusă la slujbe, situație care a dus la contopirea mai multor parohii. Potrivit institutului Nijmegen Kaski, din cele aproximativ 3,7 milioane de persoane care pretind că sunt catolice (și care constituie 21,5% din populația olandeză, adică mai puțin de 40% față de anii 1960), doar 153 mii participă la slujbe. Iar în întreaga țară mai există doar 1.384 de biserici și 686 de parohii.
Primul număr pe 2020 al publicației Katholiek Nieuwsblad conține o anchetă vastă, care se încheie cu o concluzie dureroasă: anul acesta comunitățile se pot „descurca fără biserică”. Și nu este vorba doar de ritmul în care bisericile vor dispărea în zonele rurale ale țării (în regiunile tradițional catolice din sudul țării s-a constatat că declinul este mai rapid), ci și de dorința oamenilor de a ajunge la parohiile mai apropiate. „Închiderea bisericilor este inevitabilă”, spune Paul van Geest, profesor de istorie a Bisericii și istorie a teologiei la Universitatea din Tilburg. „Faptul că fiecare cartier din Olanda a avut propria biserică este o excepție la nivel mondial. Închiderea bisericilor este o consecință logică a faptului că biserica nu mai este un factor obligatoriu în societatea olandeză”, adaugă el.
Scăderea dramatică a numărului de enoriași din ultima jumătate de secol și migrarea populației către orașele laice sunt doi dintre factorii principali care au condus la apariția unui alt fenomen: cel al transformării bisericilor în temple, muzee sau orice altceva, din  motive economice. Un fenomen pe care Ron van den Hout, episcopul Groningen-Leeuwarden, îl explică astfel: „Mai bine nici o biserică, decât o biserică de nerecunoscut”. Pentru că, spune el, „utilizarea multifuncțională generează confuzie și profanează sacralitatea”.
Un exemplu poate fi biserica catolică Sf. Iosif din Arnhem, care, în 2012, a fost transformată într-o pistă de skateboard. Anticipând sau având aceeași soartă ca alte sute de biserici catolice și protestante din întreaga Olandă, ea era deja închisă din 2005. De asemenea, în Afferden, biserica catolică vândută unei mișcări budiste thailandeze a fost transformată într-un templu care oferă seri de meditație și reuniuni ale yogginilor.
În februarie 2019, credincioșii arhiepiscopiei din Utrecht, cea mai mare din Olanda, au ajuns să lanseze o petiție online pentru a se opune deciziei cardinalului Wim Eijk, care și-a exprimat intenția de a desacraliza catedrala Sfânta Ecaterina și de a o vinde, din lipsă de fonduri, Muzeului Catharijne din apropiere, fostă mănăstire transformată în galerie de artă.
Seculariza rea este un fenomen observat de decenii în Olanda. Administrațiile locale și bisericile au declarat 2008 drept „Anul Patrimoniului Religios’”, pentru a găsi cu ajutorul unui plan denumit „Credință în viitor” o soluție pentru lăcașurile de cult închise și părăsite în fiecare an și a evita demolarea lor. Tineretul, în ansamblul său, merge mai puțin la biserică, dar cei cu adevărat credincioși sunt mai motivați și mai fideli. Educația religioasă a devenit mai deschisă, alegerea este lăsată chiar în mâinile copiilor”, explică sociologul olandez Joep de Hart.
Concluzia o trage publicația olandeză, care citează un profesor în teologie de la Universitàtea din Tilburg:  „Nu este  și nu va fi ușor să readuci creștinismul într-o țară în care obiceiul a dispărut și există o aversiune enormă față de Biserică, considerată un loc al pedofililor nepedepsiți. Dar Hristos nu a spus: „Eu sunt tradiția, ci Eu sunt Aevărul ». Ateistă și liberală, multiculturală și hiperindividualistă, în Olanda, creștinismul a murit, „dar Hristos nu!”.
Seculariza 
rea este un fenomen observat de decenii în Olanda. Administrațiile locale și bisericile au declarat 2008

Nașterea unui copil ar trebui condiționată de vârsta, educația, salariul și domiciliul părinților, consideră primarul de Târgu Mureș, adept al programului de contracepție. „Cred că nu este cazul să ne gândim să creștem demografia țării cu orice preț”

083-DSCN8424

Primarul Municipiului Târgu Mureș, Dorin Florea, ar dori ca nașterea unui copil să fie supusă unor termeni și condiții, iar cei care nu le îndeplinesc dar aduc pe lume copilul, să nu poată să-l crească până când nu vor avea loc de muncă și locuință stabile, situație financiară acceptabilă, nivel de educație și vârsta necesare.
„ADUCEREA PE LUME A UNUI COPIL AR TREBUI SA FIE O MARE RESPONSABILITATE INTR-UN STAT CIVILIZAT
Lipsa dezbaterilor publice și a discuțiilor organizate într-un mediu adecvat nasc de cele mai multe ori legi, hotărâri de Guvern și alte acte normative foarte greu de aplicat, cu urmări de cele mai multe ori ciudate.
Așa se întâmplă și în cazul legislației privind acordarea indemnizației de creștere a copilului care, după părerea mea, ar trebui abordată altfel. Nimeni nu se poate opune dorinței de a avea un copil, însă populația trebuie conștientizată că responsabilitatea creșterii și formării unui copil este uriașă. De mai bine de șase ani, am atras atenția asupra acestor aspecte, dar se pare că pe nimeni nu interesează.
Reiau acest subiect și propun introducerea obligatorie a unei anchete sociale pentru cuplurile care vor să aducă pe lume copii, anchetă care să țină cont de următoarele lucruri:
– dovada unui loc de muncă și a unei locuințe stabile;
– situație financiară acceptabilă;
– un nivel de educație minim stabilit prin lege;
– vârsta minimă la care un adult să devină părinte, etc.
În cazuri exceptionale, în care totuși un cuplu care nu îndeplinește condițiile prezentate mai sus va avea un copil, consider că statul va trebui să preia copilul și să-i ofere condițiile corespunzătoare pentru dezvoltare ( igienă, educație, hrană). În acest caz, indemnizația nu ar mai fi acordată părinților. Aceștia vor avea însă posobilitatea de a-și recupera copilul, după ce vor îndeplini condițiile prevăzute mai sus.
Cred că nu este cazul să ne gândim să creștem demografia țării cu orice preț. În România există multe familii defavorizate (nu mă refer la persoane cu dizabilități), ci la cei apți de lucru care nu vor să muncească, la cei care aduc pe lume copii cu un singur scop: să aibă o sursă de venit. Aceste medii generează infracționalitate crescută, abandon, lipsă de educație etc.
Sunt absolut convins că după o dezbatere serioasă privind această temă și conștientizarea celor ce primesc alocația ca sursă de venit, s-ar relansa și programul de contracepție.
Cu toate eforturile Primăriei Târgu Mureș pentru a integra din punct de vedere social aceste persoane, din păcate nu s-a reușit decât în mică măsură. Iar asta din mai multe cauze, dar cele mai importante sunt cele arătate mai sus”, a scris dr. Dorin Florea, primarul Municipiului Târgu Mureș, luni, pe pagina proprie de social media.
Brașoveanul Dorin Florea, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, medic primar în chirurgie cardiovasculară, și-a început activitatea politică pe listele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), din partea căruia este numit prefect al județului Mureș în perioada 1996-2000, potrivit Wikipedia.org. După anul 2000, va fi ales primar al municipiului Târgu Mureș de 5 ori consecutiv: la început, pe listele PNȚCD, apoi, din partea Partidului Democrat și, în cele din urmă, ca independent.
Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: