Închide

CREŞTERE   SPIRITUALĂ   2 Petru 1:1-11

download - Copie

CREŞTERE   SPIRITUALĂ   2 Petru 1:1-11   Ardelean Viorel

1). INTRODUCERE. Autorul[1] este Petru și se prezintă în 2 Petru 1:1  ”Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ………”  Petru este unul din cei 12, face parte din anturajul intim al lui Isus. S-a numit înainte Simeon și era din partida zeloților, a fost căsătorit și pescar de meserie, Andrei era fratele lui iar noul nume primit a fost Chifa  ”rocă, piatră”,  și era caracterizat de un temperament vulcanic, dar în plus era şi foarte schimbător: Îl recunoaşte pe Isus ca fiind Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, dar tot lui i se spune „înapoia mea Satano” Este prezent la schimbarea la faţă,  dar  în momentul răstigniri se leapădă de Cristos  ca apoi în final moare ca martir.  Data[2] redactării  scrisorii a fost cam prin anul 64-66 D.C. și este o continuare a lui 2 Petru. În multe cazuri face mențiunea că l-a cunoscut personal pe Hristos, și că a fost martor al vieți Lui. Acestea se numesc dovezi interne. Deșii el se prezintă singur, ca multe cărți ale Bibliei, Cartea 2 Petru a fost contestată. Dr. W.G. Moorehead scria: “Cea de-a doua epistolă a lui Petru a ajuns la noi cu mai puţine dovezi istorice legate de autenticitatea ei decât orice altă carte a Noului Testament.” Secțiunile autobiografice dovedesc contrariul prin  (2 Pet. 1:13, 14; 1:16-18 ). Contextul scrierii[3], se află în momentul  când Biserica este asaltată de afară, dar sunt tratate și problemele interne ale biserici. Petru cheamă biserica la  o adâncire a învățăturilor Scripturii și la curăție spirituală. Deja în biserică s-au strecurat ”învățători mincinoși”, și Petru trage un semnal de alarmă asupra acestui fapt. Viața creștină nu presupune pasivitate ci din contră în a fi perseverent în credință și în fapte, să crească în cunoștință,  evlavie, iubirea de frați și dragoste față de oameni. Învățătorii mincinoși au faptele firii sunt obraznici, lăudăroși, lacomi, și duc o viață de desfrâu și petreceri. Prin viața lor ei fac de rușine creștinismul și aștepaterea venirii Domnului. Petru le aduce aminte de răbdarea lui Dumnezeu. Tema epistolei[4] se axează pe avertismente care privesc apostazia, din rândul cretinismului și erezii laice. El se ancorează în Cuvânt care este singurul mijloc de luptă împotriva apostaziei. Și Petru și Pavel, vorbesc despre moartea lor care este aproape.  Cuvântul caracteristic al epistolei este ”cunoaștere”, iar punctul culminant este îndemn la creștere în Harul lui Dumnezeu (2 Petru 3:18). Gnosticii aveau pretenția  că dețin o cunoaștere ezoterică superioară tuturor, și se bazau pe mituri și filozofie. Apostolul Petru îi contrazice și suține că adevărata cunoaștere este în înțelegerea Persoanei și lucrării lui Isus Hristos. Acesta este secretul adevărat al trăirii unei vieți de creștin. ( Ioan 17:3). Tot [5] în cadrul temei avem perseverarea sfinților, ca răspuns la alegerea divină (2Petru l:4-14) şi se face remarcă la inspirarea și explicarea Scripturilor, (2 Petru 1:19-21),  învățătură despre venirea Domnului, și îndemnuri la vigilență și credincioșie (2 Petru 3:14-17).  Cuvintul  cheie[6] este  ” cunoaștere”,  cu derivatele lui care apare de 13 ori în scrisoare. O caracteristică a Epistolei este aspectul ei escatologic, iar Petru, aflat aproape de moartea lui dă sfat bisericii să se încreadă în promisiunile Domnului că în curând vom pășii pe un ”pămînt în care va locui  neprihănirea” (2 Petru l:21). De asemenea   în Matei 16.18, Isus Cristos vorbeşte despre Biserică şi cheile Împărăţiei, iar după ziua cincizecimi Petru este predicatorul principal, era lider, și este primul ucenic care face misiune între neamuri.  Conţinutul cărţii[7], se axează pe avertismente cu privire la învățătorii mincinoși, cu apariția de erezii mincinoase, lepădarea de Stăpânul care ia răscumpărat, și pedeapsa pe care o vor primii ”năpraznică”. De asemenea mulți o săi urmeze în desfrâurile și dezmățurile lor. Din pricina lor calea adevărului va fi vorbită de rău (2 Petru l-2).  Petru știe că se apropie de moarte (2 Petru  1:14). Secretul optimismului lui Petru este că el privește dincolo de moarte, la orizont, la venirea Domnului Isus. Ca și Aplicație practică[8], creștinii secolului XXI, sunt mai aproape de venirea Domnului Isus ” Parousia”, decât creștinii primului secol cărora le era adresată epistoala. Astăzi suntem mult mai informați pentru că avem Scriptura la îndemână, în privința a tot felul de șarlatani. Creștinii Născuți din Nou  trebuie să fie înrădăcinați în Cuvânt pentru ca să discearnă adevărul de minciună. Petru recomandă creșterea spirituală (2 Petru :1-11), ca o aplicație a vieții noastre și a primirii unei răsplăți în Împărăția veșnică a Domnului Isus Hristos. Temelia credinței noastre este Cuvântul lui Dumnezeu.

2). PETRU ROB  a lui hristos [9]. El se identifică cu toţi ceilalţi credincioşi care au căpătat o credinţă de acelaşi fel. La fel face și ”Iacob, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate: Sanatate!” (Iac.1:1) ”Iuda, rob al lui Isus Hristos si fratele lui Iacov, catre cei chemati, care sunt iubiti in Dumnezeu Tatal si pastrati pentru Isus Hristos:” (Iuda.1:1 Din perspectiva mântuirii toţi suntem egali, iar  ideea de rob apare în Vechiul Testament, în Isaia 53,  ca și Robul care sufere, Mesia, care are corespondent în  Noul Testament pe Mesia Cristosul și  implică implică suferinţa. Toţi apostolii au fost robi ai lui Cristos  în ascultare.  Noțiunea de rob presupune mai multe aspecte. În perioada Vechiului Testament, poporul evreu a fost rob în Egipt și pentru acest lucru i s-a poruncit să țină Paștele. Sa-ti aduci aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului si ca Domnul Dumnezeul tau te-a rascumparat: de aceea iti dau astazi porunca aceasta. (Deut.15:15) Din pricina călcării Legământului Mozaic, Dumnezeu pedepsește poporul, și acesta este dus în robie. (722 și 587 B.C.)  Dar, dupa ce parintii nostri au maniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, haldeianul, care a nimicit Casa aceasta si a luat pe popor rob la Babilon. (Ezra.5:12). Isus Hristos ia atitudine de Rob, Filipeni 2:5-7 7  ”ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. Isus face și afirmația a altei alternative a robului  ”Adevarat, adevarat va spun”, le-a raspuns Isus, „ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului”. (Ioan.8:34Pavel este în postura de rob dar are și o misiune. ”Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vestească Evanghelia lui Dumnezeu, (Rom.1:1). De asemenea creștinul în Trupul lui Hristos, are un statut aparte care răstoarnă toate barierele sociale, culturale, naționale, etc. ”Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus.” (Gal.3:28). De asemenea, sau ești rob al păcatului, sau rob a lui Hristos în ascultare. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos. (2Cor.10:5). Dar în mod paradoxal avem și alte calități. Asa ca nu mai esti rob, ci fiu; si, daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu. (Gal.4:7). Dacă adunăm în noi calitățile pe care lea-am dobândit ca și creștini apare în mod paradoxal postura de robfiu și moștenitor, situații în care este implicat prezentul, dar și viitorul. Petru[10]piatră” în postura de rob, nu-și asumă o poziție superioară în biserică.

PETRU APOSTOL A LUI HRISTOS). [11]  se identifică cu credincioșii de la începutul creștinismului, și este o persoană care este însărcinată cu o misiune. Funcția de apostol era aceea de mărturie. Ucenicii au fost denumiți apostoli inclusiv Matia, care a fost ales ulterior. (Faptele Apostolilor 1:26). Pavel îşi apără apostolia, după întâlnirea cu Isus Cristos. Apostolii sunt oameni aleși. Mântuirea este pentru toți oamenii (Ioan 3:16), dar evanghelizarea are de a face  cu a fi trimis. Apostolia este una dintre darurile lui Dumnezeu Efeseni 4:11  ”Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,” .  Isus alege 12 apostoli și anume : Luca 6:13  ”Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: 14  Pe Simon pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; 15  pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul; 16  pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. Isus Hristos a fost ispitit dar nici ucenicii nu au fost scutiți de ispite ”Intre apostoli s-a iscat si o cearta, ca sa stie care din ei avea sa fie socotit ca cel mai mare” (Luc.22:24).  De asemenea Isus mai alege 70 de ucenici (Luca 10).  Apostolii[12] trebuie să aibă caracteristici speciale. Ei au fost însărcinați cu o misiune înainte de înviere (Matei 10:5-10), dar  și după Înviere ( Matei 28:19 și Fapte 1:8).  Pavel este chemat să fie apostol de către Isus Hristos pe care îl prigonise mai întâi. (Fapte 9, 22, 26) De asemenea el se găsește în postura de a-și apăra apostolia (1Corinteni 9:2 şi Galateni 1: 1-2 și 10). El înțelege faptul că este chemat să fie apostol al neamurilor. (Romani 11, 15. Galateni 2:8-9). Și alți credincioși au fost denumiți apostoli și în acest sens amintim pe Barnaba și Pavel (Fapte 14:4), Iacov fratele Domnului, Andronic și Iunia (Roamni 16:7),  Sila Timotei și Pavel  (1 Tesaloniceni 2:6). Fără  a mai da referințe biblice apostolii aveau îndatoriri. Ei trebuiau să pună Temelia Bisericii, să mărturisească despre Isus Hristos, să învețe adevărata doctrină creștină ( Fapte 2:42), să slujească prin proclamarea Cuvântului și să ia decizii importante pentru biserică. (Fapte 15:2) De asemenea apostolii trebuiau să-L fi văzut pe Hristos Înviat, să facă semne minuni și miracole, (nu era obligatoriu ) și să fie persecutați pentru Domnul, (doi sau trei au murit de moarte bună), lucruri care îi defineau ca și semne apostolice. Dar au început să apară și alt gen de ”apostoli” care aveau alt caracter. ”Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos.” (2Cor.11:13) . Nici în zilele din urmă, nu va fi ceva diferit : Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli, si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi. (Apoc.2:2). Se [13] punea întrebarea firească dacă mai există apostoli în ziua de astăzi. Răspunsul este da, dar el diferă de apostolia primilor creștini, în sensul că noi suntem în altă perioadă de timp şi suntem în primul rând trimiși să vestim Evanghelia lui Hristos, iar calificarea noastră stă în Roada Duhului Sfânt pe care trebuie să o avem în noi. (Galateni 5: 22-23). Dacă aplicăm și textul din 1 Petru 2.9: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”, atunci a duce Vestea Bună celor care nu îl cunosc pe Isus Hristos este o datorie de creștin.

3).  LUPTA DUHOVNICESCĂ. [14] Când se vorbeşte despre luptă în domeniul spiritual de fac greşeli în sensul că fie se exagerează sau din contră se subestimează importanţa ei. Între aceste două aspecte trebuie să fie o stare de echilibru. Pavel  îndeamnă creştinii să  poarte un război împotriva păcatului în ei înşişi (Roamani 6) şi să poarte un război împotriva celui Rău (Efeseni 6:10-18). El declară în  : Efeseni 6:11-12. 11  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. 12  Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti. De aici se desprind trei lucruri : Nu avem puterea să fim tari decât prin puterea lui Dumnezeu, armura lui Dumnezeu ne protejează şi  Bătălia noastră este împotriva forţelor spirituale ale răului din lume  şi  numai în relaţia noastră personală cu Isus Hristos avem autoritate în postura de creştini peste Satan şi îngerii lui. Efeseni  6: 13-18, ne descrie cum să fim echipaţi în lupta noastră, folosind armătura lui Dumnezeu formată din : cingătoarea adevărului, platoşa neprihănirii, râvna Evangheliei, scutul credinţei, coiful mântuirii, sabia Duhului, o analogie cu armele unui războinic de atunci. De asemenea ni se cere să fim fermi în lupta noastră, iar arma noastră trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu, nu opiniile sau sentimentele noastre. Postul şi rugăciunea sunt esenţiale. Isus Hristos este modelul nostru, iar la episodul Ispitirii din pustie, Hristos s-a folosit de Scriptură pentru a se lupta cu Satana. A cita Scriptura este cea mai bună metodă pe care Isus Hristos a prezentat-o, şi pe care trebuie să o urmăm şi noi, fiindcă este o sabie a Duhului, este Cuvântul lui Dumnezeu. Un exemplu nepotrivit este dat în Fapte 9: 13-16, în care  cei şapte fii lui Sceva se foloseau de Numele lui Isus, fără să-l cunoască şi au fost biruiţi de duhul cel rău. Ei se foloseau de metodă dar fără să aibă o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În războiul[15] din suflet Pavel vede o luptă contrară dintre două forţe opuse pe care le denumeşte  carnea şi spiritul. Şi în gândirea ebraică rabinii vedeau problema în acelaşi fel. Nici popoarele păgâne din timpul acela nu vedeau lucrul acesta în mod diferit. Platon descrie această stare ca un vizitiu care are în hamuri doi cai, unul bun şi altul rău, în care calul rău răstoarnă carul şi vedem imaginea dezastrului. Ovidiu vede acelaşi conflict în Metamorfoze. Seneca nu rămâne străin de această problemă. În general filozoful este ostil faţă de trupul omenesc care încătuşează spiritul. Filon din Alexandria,  şi poetul Vergiliu au atitudini asemănătoare faţă de trupul uman. Lumea antică  era inundată de oroare şi despreţ faţă de trupul omenesc. În gândirea Vechiului Testament trupul piere şi merge în ţărână dar sufletul rămâne. În gândirea apostolului Pavel lucrurile sunt destul de complicate. Pentru el omul este trup spirit şi suflet „ soma, spuche şi pneuma” (1Tes. 5: 23). O problemă care se ridică este faptul că nu este clar când spuche şi pneuma se scriu cu litere mari sau mici, totuşi în final se ajunge la concluzia că pneuma este legătura noastră cu Dumnezeu. Atunci când se face referire la duşmanul din suflet Pavel foloseşte un ton neutru, când este vorba de corpul fizic (Romani 4:9), el vorbeşte despre un corp care implică imperfecţiune şi pericolul care rezultă din această situaţie (Romani 2:23), dar el nu lasă  se înţeleagă faptul că  nu poate fi recuperat, şi transformat ca să-l glorifice pe Dumnezeu. (Romani 12:1) În final „carnea” este natura omului transformată în păcat.

4). FORMAREA CARACTERULUI. [16] Scopul lui Dumnezeu cu omul este de a restabili ceea ce s-a pierdut în om, „Ymago Dey”, pentru ca fiinţa umană să aibă posibilitatea să aibă din nou părtăşie cu Fiinţa care l-a creat. Acesta nu se formează spontan în om ci în urma pocăinţei este necesar un efort şi din partea omului, „daţi-vă silinţa” pentru procesul de maturizare spirituală, sfinţire şi biruinţă spirituală.  Am identificat şapte paşi în acest proces din textul nostru, iar în mod imperios cu credinţa trebuie să fie unită şi fapta. Credinţa în Vechiul Testament înseamnă mai mult  a face decât a avea a poseda. Cuvântul folosit este „ aman” şi înseamnă şi a fi ferm şi statornic. În Noul Testament credinţa este admiterea unei realităţi, a te încrede în cineva (Ioan 3:16), adică în Isus Hristos. Credinţa este prima condiţie pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Credincioşia este un atribut a lui Dumnezeu (1Ioan1:9), care este dat şi oamenilor. Credinţa implică ascultare, devotament personal, încredere neclintită în Persoana şi Lucrarea lui Isus Hristos. În versetele următoare Petru vorbeşte despre maturizarea caracterului unui creştin.  După ce se Naşte din Nou[17] creştinul trebuie să crească de la nivelul de „ copilaş – hărănit cu lapte –  la bucate tari” (1 Corinteni 3:2). Avem îndemnul de a ne străduii să unim credinţa cu fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea, cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi,  cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Aici nu avem doar o enumerare a unui şirag de perle duhovniceşti pe care se poate adăuga şi altceva, ci Petru foloseşte imaginea unor „ pietre vii” pentru a zidi o Casă spirituală care înseamnă Templul Duhului Sfânt.

Fapta[18] înseamnă o acţiune săvârşită de cineva, ea se referă la calităţile morale, spirituale ale omului, care sunt calităţi divine prin care suntem şi facem ce este bun înaintea Domnului în diferite situaţii ale vieţii. (Tit 3:14  „Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori”). Avem exemple biblice de oameni care au fost puternici în fapte şi cuvinte. Unul este Moise, dar referinţa noastră prioritară ca şi creştini este Isus Hristos, care era „un Proroc puternic în cuvinte şi în fapte”. Biblia  ne îndeamnă la fapte bune : Coloseni 1:10  pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: 1 Timotei 2:10  ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că Sunt evlavioase. 1 Timotei 6:18  Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, Tit 2:7  şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, Tit 2:14  El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Tit 3:8  Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! Tit 3:14  Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori. O atenţionare pe care trebuie să o facem este că faptele bune trebuie să fie un rezultat al vieţii creştinului şi nu o condiţie.

Cunoştinţa[19] înseamnă rezultatul înţelegeri cuvintelor lui Dumnezeu sub călăuzirea Duhului Sfânt. Cunoştinţa îmbracă o formă practică fiind o aplicaţiei de zi cu zi, iar o problemă serioasă în trecut ca şi în prezent este faptul că poporul piere din lipsă de cunoştinţă, (Osea 4:6), dar vine vremea când „ pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului  ca fundul mării de apele ce îl acopere” (Isaia 11:9). Cuvântul[20] folosit este „gnosis” adică cunoaştere despre Dumnezeu şi mântuirea Sa. Cuvântul grecesc pentru cunoaştere era „epignosis”  care înseamnă o cunoaştere superioară, deplină. Pavel  se adresează în Epistola către Coloseni cu acelaşi îndemn. În perioada aceea Gnosticii, (o grupare de eretici)  pretindeau că deţin o cunoaştere superioară prin ritualuri secrete, dar apostolii au o poziţie complet diferită. Cunoştinţa[21] este un lucru esenţial în viaţa credinciosului. Proverbe 2:5  atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Proverbe 2:10  Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; Eclesiastul 3:14  Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. Cuvântul cunoaştere este folosit şi în Noul Testament.  Luca 1:77  şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;  Ioan 6:69  Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” Filipeni 4:6  Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Coloseni 1:10  pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu:. Coloseni 1:10  pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: 2 Timotei 2:25  să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 2 Petru 3:18  ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin. Observăm aici o întreagă paletă în care cunoştinţa adevărului este de folos pentru creştini.

Înfrânarea [22] este o formă de luptă a creştinului cu el însuşi. Un creştin înfrânat deţine controlul prin puterea Duhului  Sfânt asupra firii şi a poftelor. Înfrânare  înseamnă reţinere, abţinere, cumpătare, şi se recunoaşte în  roadele firii din  Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Cuvântul[23] tradus din limba greacă este „egkrateia” şi înseamnă şi biruinţă asupra dorinţei. Apare de două ori în Noul Testament.  El înseamnă şi stăpânire de sine. Părinţii  apostolici spun că ea este un dar de la Dumnezeu, este o bază a vieţii creştine, este o modalitate de a salva sufletul şi este un semn al dragostei creştine. Valoarea ei este clară în viaţa credinciosului şi a bisericii. Claritatea[24] ultimei afirmaţii trebuie să ne pună pe gânduri şi dacă le regăsim parţial în viaţa noastră în mod neapărat prin post şi rugăciune trebuie să trecem dincolo la Roadele Duhului Sfânt (Gal 5:22) Cuvântul[25] potrivit pentru înfrânare este autocontrol, şi însemnă a fi echilibrat, stăpânit, calm şi  cumpătat în aspectele vieţii de creştin. Cuvântul înfrânare nu se găseşte tradus în Biblia Cornilescu dar este sinonim cu cumpătare. 1 Timotei 3:2  Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Tit 1:8  ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, Sfânt, înfrînat; Deşi el se cere celor care conduc biserica, este valabil şi pentru fiecare credincios.

Răbdarea[26] înseamnă  capacitatea de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice şi morale, puterea de a aştepta în linişte desfăşurarea evenimentelor. Ea este una dintre Roadele Duhului Sfânt din Galateni 5:22. Prin încercarea creadinţei lucrează răbdarea. (Iacov 1:3) Răbdarea este un atribut al divinităţii, care a fost oferit şi omului. (1 Petru 3:20) Răbdarea[27] înseamnă forţă, tărie şi puterea de a îndura atunci vând vin necazurile. Ea vine după cunoaştere şi curaj. Aceste calităţi se dezvoltă de către credincios cu ajutorul Duhului Sfânt. Cuvântul[28] răbdare este tradus din greacă prin  „makrothumos” şi exprimă capacitatea de a îndura, a suporta, cu referinţă şi la oameni dar şi întâmplări, incidente sau  fapte. În Vechiul Testament această calitate este o bază pentru iertare, umilinţă, părtăşie, relaţii personale, adevărata înţelepciune, bucurie trainică, şi adevărata putere. Dar atunci când cuvântul răbdare este raportat la Persoana lui Dumnezeu ea este o avertizare a păcătosului, şi  înseamnă  judecarea lui în final, dar şi un timp în care omul are posibilitatea să se pocăiască. În Noul Testament se păstrează aceeaşi semantică a cuvântului. Şi Petru şi Pavel vorbesc despre ea în epistolele lor. Răbdarea trebuie să fie o insignă a vieţii creştine şi este una dintre cele mai grele lecţii creştine.  Răbdarea[29] şi îndelunga răbdare trebuie să fie o calitate a fiecărui credincios. Luca 21:19  Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre. Romani 5:4  răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Romani 15:4  Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mângîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. 2 Tesaloniceni 3:5  Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos! 1 Timotei 6:11  Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Iacov 1:4  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. Iacov 5:11  Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare. Răbdarea trebuie să fie un exemplu personal. Apocalipsa 1:9  Eu, Ioan, fratele vostru, care Sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. Aceste versete ne atenţionează asupra faptului că răbdarea nu poate lipsii din viaţa credinciosului.

Evlavia [30] înseamnă un sentiment religios manifestat prin îndeplinirea unor practici bisericeşti, e o comportare respectoasă, admirativă faţă de ceva sau cineva.  Unii  credincioşi au doar o formă de evlavie, tăgăduindu-i puterea (2 Tim 3:5).  În mod paradoxal toţi cei care doresc să trăiască în evlavie vor fi prigoniţi (2 Tim 3:12). Substantivul[31]eusebeia” este tradus de obicei cu evlavie şi este un principiu de viaţă creştină. Adevărul Evangheliei este „potrivit cu evlavia”  (1 Tim. 6:3; Tit 1:1), şi este rezultatul primirii ei şi este un principiu de conduită creştină  şi o putere care dă viaţă, în urma primirii Evangheliei de către credincioşi. În Vechiul Testament evlavia  însemna frica de Domnul, reverenţă,   supunere şi ascultarea de poruncilor Lui. În Noul Testament evlavia înseamnă trăirea prin credinţă în Isus Hristos, punerea ei în    aplicare şi exercitare ei în viaţa de zi cu zi. Cuvântul[32] este tradus şi prin pietate, adorare, credinţă, închinare, adorare, cinstire, care au aceeaşi esenţă. În Septauginta cuvântul este uzual şi se traduce şi cu „frică de Dumnezeu”, şi înseamnă o atitudine corectă faţă de Dumnezeu. Eusebia apare în Faptele Apostolilor şi în Epistolele pastorale. După o analiză atentă,  eusebia este religia adevărată şi vine prin puterea lui Isus Hristos, deşi este un dar de la Dumnezeu omul trebuie să lupte pentru ea. Acest dar al evlaviei este o luptă dar poate aduce şi necazuri (2 Tim 3:12), dar aduce  şi putere (Fapte 3:12), este semnul vieţii veşnice, este teologia şi gândirea unei adevăr din Scriptură (1Tim. 6:3) şi nu trebuie confundată cu prosperitatea materială. Ea nu se manifestă doar în biserică ci începe acasă. Theos înseamnă Dumnezeu în limba greacă iar „ Theosebia” înseamnă închinare la Dumnezeu Vom[33] privi câteva versete despre evlavie. 1 Timotei 2:2  pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce Sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.  1 Timotei 4:8  Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Există şi o avertizare : 1 Timotei 6:5  zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. Există îndemnuri : 1 Timotei 6:6  Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 1 Timotei 6:11  Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Tit 1:1  Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia. Un credincios evlavios nu poate să ascundă această caracteristică, dar un creştin fals o poate mima.

Dragostea[34] făţă de fraţi implică sacrificiu şi supunere în cadrul familiei lui Dumnezeu, în  Biserică care este Trupul lui Cristos. Ea este o roadă a Duhului Sfânt (Galateni 5:22). De asemenea Biblia afirmă faptul că „Dumnezeu e dragoste” (1Ioan 4:8).  Există o părtăşie în dragostea adevărată şi presupune viaţa în Trupul lui Hristos. Viaţa în Trup are avantajele ei, în sensul că dacă un credincios se bucură toţi se bucură şi ea se aplifică, iar dacă un credincios suferă, durerea se micşorează.  Cuvântul[35]  grec folosit pentru dragoste este acelaşi ca şi pentru iubire „ agape”. Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste nemeritată, care produce o transformare în om. Ea este inseparabilă şi nimic nu poate despărţi pe Dumnezeu de om (Rom.8:35-39). De asemenea dragostea lui Isus şi dragostea lui Dumnezeu sunt acelaşi lucru. Pavel face o legătură între dragoste şi credinţă. Astfel dragostea este : atmosfera vieţii creştine, o motivaţie universală a vieţii credinciosului, un secret al unităţi creştinismului, este un element esenţial în comunicarea adevărului creştin, ea este motivul propovăduiri creştine. Dragostea[36] este un atribut a lui Dumnezeu, care implică şi statornicie. Isaia 54:10  Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” Dragostea presupune şi calităţi. Proverbe 10:12  Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. Proverbe 17:9  Cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. În Noul Testament Iisus vorbeşte despre dragoste. Ioan 15:9  Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Ioan 15:10  Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. Ioan 17:26  Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” Pavel, vorbeşte şi el despre dragoste. Romani 5:8  Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Romani 8:39  nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. 2 Corinteni 5:14  Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi, deci, au murit. Efeseni 3:19  şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. 1 Timotei 1:5  Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută. Evrei 13:1  Stăruiţi în dragostea frăţească. Sunt foarte multe versete despre dragoste dar poate cel mai bun exemplu este 1Corinteni cap 13. Există o gradaţie care nu poate fi inversată 1 Corinteni 13:13  Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Iubirea[37] faţă de oameni însemnă a iubii după modelul lui Isus Hristos. Ea este o poruncă dată de Isus  şi este Roada Duhului Sfânt. Acest lucru nu înseamnă să faci aceleaşi păcate ca şi el ci să-i aduci Mesajul Evangheliei. Termenul[38] de „agape” este tradus din limba greacă prin dragoste şi iubire. Dragostea trebuie să stea în capul listei. Verbul a iubi are patru corespondente în limba greacă : „ eros, phlia, storge, şi  agape”.  Şi Aristotel şi Platon definesc dragostea, ca ceva care trebuie să fie meritat sau atrăgător, şi ca prietenie la gradul superlativ. Dar în concepţia creştină „agape” este un exerciţiu al întregii personalităţi, care include mintea şi inima şi înseamnă de a iubii şi oamenii care nu ne plac. Este o victorie a omului confruntat cu eu-l personal şi numai prin Hristos poţi face acest lucru. În iubirea creştină nu există interes ca şi în concepţiile păgâne despre dragoste.    Prima pruncă[39] de genul acesta se află în Deuteronomul 10:12  Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, cu implicaţie pe verticală între credincioşii evrei şi Dumnezeu. De fapt în cele zece porunci din Exod 20, primele patru se aplică în sfera relaţiei dintre Dumnezeu şi om reglementând această relaţie.  „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine, Să nu-ţi faci chip cioplit,  Să nu iei în deşert Numele Domnului,  Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, iar celelalte şase porunci reglementează relaţia omului pe verticală cu semenii. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu pofteşti”.  Isus Hristos comprimă cele zece porunci în două porunci, prin care vizează relaţia omului cu Dumnezeu, Matei 22:37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38  „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă, iar a doua  legiferează  relaţia cu semeni. Matei 39  Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40  În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” Isus Hristos dă şi o poruncă nouă cu un scop bine determinat : Ioan 13:34  Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35  Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Cele două porunci nu funcţionează una fără cealaltă şi se condiţionează reciproc. Un lucru demn de semnalat este faptul că Dumnezeu nu va admite niciodată în preajma Sa persoane care nu iubesc, iar în acest caz se aplică textul din Matei 7:21-23, care este surprinzător şi dur pentru mulţi credincioşi cu etichetă creştină. Dacă aceste lucruri[40] le avem în noi, (ele se adună) nu ne lasă să fim leneşi, neroditori, cu privire o cunoştinţă deplină în Domnul Isus Hristos. Petru atrage atenţia a ceea ce se află în inima creştinului. În altă traducere se foloseşte verbul  „a sporii”, care ne trimite la Roada Duhului Sfânt. Dar cine nu are aceste lucruri Petru îl pune în categoria oamenilor orbi şi uituci, care totuşi umblă. Se observă uşor paradoxul acestei situaţii. În această situaţie credincioşii nu mai pot fi singuri pe mântuirea lor. Peru îi îndeamnă la o cercetare interioară. De asemenea Petru îi îndeamnă să caute şi să-şi întărească alergarea, pentru că dacă se face acest lucru credinciosul are garanţia că nu va aluneca niciodată. În alte traduceri cuvântul este „mai sigur”.  Această siguranţă a mântuirii poate fi influenţata şi deranjată de felul în care se trăieşte viaţa creştină. Creştinii care cad în păcat le lipseşte siguranţa că Dumnezeu ia chemat la mântuire, şi nu au o temelie pe care să se bazeze. Petru atrage atenţia şi asupra faptului că „în chipul acesta” se dă din îndestulare şi  prisos, intrare în Împărăţia Cerurilor. Amin

5). CONCLUZII.  Pentru ca am dat date destul de amănunţite cu referire la epistola lui Petru reamintim doar câteva dintre ele care ne ajută să tragem concluzii pertinente. Petru scrie în momentul când biserica este atacată din interior de învăţături false, „învăţătorii mincinoşi” iar din exterior de ereziile păgâne ale gnosticilor. De asemenea el atrage atenţia asupra apostaziei care va urma şi numai prin cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu se poate lupta împotriva ei. De asemenea Petru se identifică cu o funcţie dublă atât de rob cât şi de apostol al lui Hristos. El urmează modelul lui Isus Hristos, care a fost Rob în ascultare până la moartea pe Cruce. Acela lucru îl spune şi apostolul Pavel despre el însuşi. Dar în Trupul lui Hristos ideea de rob, stăpân, iudeu grec, femeie sau bărbat sau alte diferenţe de limbă, cultură, zone geografice sau timp istoric dispare şi toţi sunt una, şi toate barierele cad. Dar apare o situaţie şi mai complexă în care în persoana creştinului se regăsesc  calitatea de rob, fiu şi moştenitor, cu referinţă la prezent dar care include şi viitorul. De asemenea ucenicii au fost  denumiţi apostoli şi am înţeles că mântuirea este oferită tuturor oamenilor, dar calitatea de apostol are de a face cu a fi trimis. Ei trebuie să aibă caracteristici speciale enumerate mai sus. Din păcate a apărut o categorie aparte de ”apostoli”,  care au interese personale, dar în lumina Scripturii pot să fie recunoscuţi uşor.  La întrebarea dacă există apostoli şi în zilele noastre am răspuns cu DA, dar făcând precizarea că semantica cuvântului este diferită de apostolia de atunci, în sensul că noi nu avem calităţile şi experienţele apostolilor de atunci dar avem datoria să vestim Evanghelia, care este de menirea fiecărui creştin. Un alt element care trebuie dus în discuţia noastră este lupta spirituală, care este o componentă a vieţii fiecărui creştin şi a bisericii. Această luptă nu trebuie să fie nici exagerată dar nici ignorată. De asemenea nu se porneşte la război fără arme şi fără o bază spirituală. În primul rând nu se poate învinge fără Hristos, iar în al doilea rând trebuie să fii echipat pentru luptă. Un lucru important în lupta noastră este şi împotriva cui luptăm, şi aici mulţi creştini dau faliment. Cuvântul este clar şi nu este vorba de alţi oameni ci de „duhurilor răutăţii”.  Prin faptul că fiecare om este ispitit, în lupta cu ademenirile, tentațile, sau seducțiile acestei lumi se formează caracterul creştinului. El trebuie să fie înzestrat cu armele amintite mai sus,  „unim credinţa cu fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea, cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi,  cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni”. Acesta este un act conştient al creştinului, iar aceste lucruri se adună în noi şi prin biruinţă ajungem la o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu, care se văd în viaţa noastră sub Roada Duhului Sfânt. Dacă ele nu există în viaţa creştinului ei se află în situaţia paradoxală de a fi orbi, uituci şi care totuşi umblă…. ? Din şiragul de mărgăritare enumerate mai sus dragostea şi iubirea sunt în capul listei. Petru atrage atenţia că doar sub forma aceasta avem „ din belşug” intrare în Împărăţia Cerurilor. De asemenea se ridică problema rodului în viaţa lui Isus Hristos, a creştinului şi a bisericii. Aspectele cheie ale succesului în lupta spirituală sunt faptul că ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, nu pe a noastră, mustrăm în Numele lui Isus nu în numele nostru, ne protejăm cu întreaga armură  a lui Dumnezeu, iar în luptă folosim sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie să ne dăm seama asupra faptului că  deşii luptăm împotriva lui Satan, nu fiecare problemă este un demon care trebuie mustrat. Totuşi deşi se poate să avem rateuri în final noi trebuie să fim biruitori prin Acela care ne-a iubit. Romani 8:37  „Totuşi în toate aceste lucruri noi Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Amin

6). BIBLIOGRAFIE :

 SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de  ERNEST AEBI

Saitul Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

Saitul http://www.gotquestions.org/Romana/ansamblu-asupra-Noului-Testament.html

 Index tematic de Termeni și Nume din Biblie

ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY, Societatea Misionară Română Wheaton Illinois U.S.A. 1992

Ardelean Viorel

[1] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de  ERNEST AEBI pag 238

[2] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[3] Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

[4] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[5] Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

 [6] Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

[7] Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

[8] Saitul http://www.gotquestions.org/Romana/ansamblu-asupra-Noului-Testament.html

[9] Ardelean Viorel

[10] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[11] Ardelean Viorel

[12] Index tematic de Termeni și Nume din Biblie pag 20

[13] Ardelean Viorel

[14] Sait http://www.gotquestions.org/Romana

[15] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 13- 26

[16] Ardelean Viorel

[17] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[18] Ardelean Viorel

[19] Ardelean Viorel

[20] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[21] Ardelean Viorel

[22] Ardelean Viorel

[23] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 126-130

[24] Ardelean Viorel

[25] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[26] Ardelean Viorel

[27] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[28] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 96-101

[29] Ardelean Viorel

[30] Ardelean Viorel

[31] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[32] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 295-300

[33] Ardelean Viorel

[34] Ardelean Viorel

[35] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 75-78

[36] Ardelean Viorel

[37] Ardelean Viorel

[38] ANALIZA SEMANTICĂ A UNOR TERMENI DIN NOUL TESTAMENT de WILLIAM BARCLAY pag 68-72

[39] Ardelean Viorel

[40] Saitul  Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole/ Ioan Ciobota

download - Copie

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a –

Reporter:
– Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt.
 [continuare]

LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII”

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat „LINIE TELEFONICA PENTRU COPII” L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu.
 [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

„Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita”…

Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea „Duminica in familie” de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu.  [continuare]

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti 
[continuar

– Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Emisiunea VIETI TRANSFORMATE


Octavian Luncan:

Am traversat soseaua, si dupa ce am facut 2 pasi in campul din dreapta, intre maracini si fan necosit ce era pe langa santul acela, m-am impiedecat de un obiect si m-am prabusit cu fata in jos. Prima reactie a fost sa injur. Ochii mi-au cazut pe obiectul acela – era o cruce, semnul unui accident de circulatie. Dar, ca sa intelegeti lucrarea si minunea lui Dumnezeu, pe placuta din mijlocul crucii am vazut scris: LUNCAN OCTAVIAN, nascut in 9 Februarie 1953, decedat in 1989. Pe mine ma cheama LUNCAN OCTAVIAN si sunt nascut in 9 Februarie 1953.

Ioan Ciobota

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

CUVÂNTUL  CRUCII  ARE  PUTERE… ŞI  NOI  NU  AVEM  NICI  UN  MERIT…

Cultura în care trăim este avidă după informaţii noi, după lucruri senzaţionale, ştirile sunt prezentate în moduri foarte atractive pentru a atrage oamenii, sunt aleşi cei mai meseriaşi vorbitori pentru a capta un auditoriu cât mai larg.  Poate că una dintre armele cele mai puternice ale “stăpânului acestui veac” este tocmai să ne ţină tot timpul ocuaţi şi conectaţi la cât mai multe informaţii, într-o stare permanentă de aşteptare a continuării intrigii perpetue în care ne ducem viaţa de zi cu zi, astfel încât să nu mai avem timp să gândim şi să auzim lucrurile cu adevărat importante.  Iar postmodernismul nu face altceva decât să ne amăgească cu ideea că libertatea este valoarea supremă a noastră, că fiecare face ce vrea şi cum vrea, şi atunci, din tumultul acestei libertăţi dorim să fim cât mai unici şi deosebiţi căutând cu pasiune să ne exprimăm într-un mod care să arunce cea mai favorabilă lumină asupra noastră.

…Şi se întâmplă de multe ori că atunci când ne apropiem de cineva cu dorinţa sinceră de a împărtăşi evanghelia, să ne fie foarte greu să o facem în mod natural şi direct (din frica de a nu părea penibili) şi să încercăm (cu disperare) să arătăm oamenilor cât de evident este creştinismul aducând o serie de argumente şi uitând să spunem esenţa, Cuvântul Crucii, care este prea simplu şi nu ar face altceva decât să ne pună în situaţia de a părea creduli, inculţi şi înapoiaţi…Dar asta este…Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege uneori un mod de lucru care ne abrogă de orice merit şi ne face să ne dăm seama de neputinţa noastră.

Nu puteam să înţeleg de ce oameni Lui Dumnezeu, cu toate că nu spun cuvinte mari, nu folosesc un ton aparte, nu strigă, nu dau din mâini, transmit prin mesajul lor putere şi autoritate.  Unii spun că vorbesc din inimă, alţii spun că este Duhul Lui Dumnezeu peste ei, pentru alţii este o taină.  Am înţeles aceasta uitâdu-mă la epistola lui Pavel către cei din Corint unde vedem un exemplu practic a modului în care lucrează uneori Dumnezeu, alegând lucrurile pe care lumea aceasta nu pune nici o valoare pentru a le face de ruşine pe cele valoroase în ochii multora.  Şi toate acestea pentru ca “Cine se laudă să se laude în DOMNUL” şi să nu existe nici un motiv de mândrie atunci când vorbele noastre ajung să aibă putere şi să fie “vorbe de Duh” pentru alticineva.

…Da, într-adevăr vorbele, cuvintele pot avea putere indiferent dacă sunt de bine sau de rău, dacă sunt binecuvântare sau blestem.   Prin Cuvânt Dumnezeu a creat lumea…si sunt foarte multe cazuri în care tot prin cuvânt (un cuvânt spus la timp şi unde trebuia) au fost distruse vieţile unor oameni.

Credem în binecuvântare şi blestem.  De aceea ne aducem copii la binecuvântare, tocmai pentru că vrem să credem că ceea ce spunem acolo are putere.  Şi dorim ca puterea din spatele cuvintelor noastre să fie de natură divină şi nu demonică.

Vestea bună este că “strugurii nu cresc în spini şi nici smochinele în mărăcini” iar cuvintele noastre nu sunt altceva decât reflectarea a ceea ce suntem.  De aceea haide-ţi să îl căutăm mai întăi pe Dumnezeu, să îl lăsăm să ne schimbe după voia Sa deoarece Dumezeu este credincios şi până la urmă ne dă ceea ce căutăm.

“Iudeii cer minuni, grecii caută înţelepciune…dar noi ce căutăm?”

Mitica Irimia, Timisoara

AZIL  POLITIC

Când eram în liceu, clasa noastră era foarte unită.  Se întâmpla foarte rar ca cineva să chiulească de la ore de unul singur.  De obicei chiuleam toţi odată.  De fapt, aproape toate boacănele le făceam împreună.  Dirigintele nostru era un om deosebit.  Făcea orice să ne scoată din belelele în care ne băgam.  Cu o condiţie însă:  trebuia ca  noi să îi spunem ce am făcut înainte de a afla de la altcineva.  In caz contrar ne bătea de ne rupea.  Recordul îl deţinea un coleg de-al meu de cameră care a primit o jumătate de oră de palme până când obrajii au ajuns de culoarea buzelor.

 Aşa că, parcă mă văd stând în faţa liceului şi aşteptând să vină dirigintele, dimineaţa înainte de ora 7, după ce noaptea am sărbătorit o onomastică în sediul PCR din liceu şi am fost prinşi de pedagogi. Dar ce era să facem ?  Asta era modul în care puteam scăpa de pedeapsă, era ‘cetatea noastră de scăpare’.  Trebuia să mărturisim, să ne cerem iertare şi să suportăm torentul de apostrofări mai puţin ortodoxe.

Mi-am amintit de aceste păţanii din liceu când am citit în Biblie despre cetăţile de scăpare.  Dumnezeu spuse-se poporului evreu că după ce vor cuceri ţara, să declare 6 dintre cetăţile leviţilor ca fiind cetăţi de scăpare.  Se numeau cetăţi de scăpare deoarece acolo putea să ceară ‘azil politic’ oricine a omorât din nebăgare de seamă o altă persoană.  Dacă nu se refugia acolo atunci ucigaşul risca să fie omorât de răzbunătorul sângelui.  Ucigaşul trebuia să spună întâmplarea bătrânilor cetăţii şi apoi să locuiască acolo până la moartea marelui preot.  Dacă ucigaşul ieşea din hotarul cetăţii de scăpare înainte de moartea marelui preot,  iar răzbunătorul sîngelui îl ucidea pe ucigaş, răzbunătorul sângelui nu era vinovat de omor.

Aşa cum ne aşteptam cu toţii, Dumnezeu iartă pe cel care a greşit, cu atât mai mult pe cel care a greşit fără voie.  Totuşi cel care a greşit suportă nişte consecinţe.  Nouă ne este greu să suportăm consecinţele acţiunilor noastre chiar dacă le-am făcut cu voie, cu atât mai mult dacă ‘nu am vrut’.  De obicei aruncăm în fugă  un  ‘îmi pare rău’ şi în secunda următoare uităm ce s-a întâmplat.  Uneori însă, în loc să ne justificăm în toate părţile şi să încercăm cu disperare să ne curăţim reputaţia, este nevoie să ne refugiem în cetatea de scăpare, să tăcem şi să medităm la ceea ce am făcut. (‘Dacă eşti în hazna până la gât măcar nu deschide gura.’)

Dar este interesant că Dumnezeu nu condamnă nici pe cel care a suferit o pierdere, care a fost păgubit şi care în mod legitim simte nevoia să se răzbune.  Dacă am fost răniţi, dacă am avut de suferit din partea cuiva este normal să fim supăraţi şi să simţim ‘gustul sângelui’ în cerul gurii.  Nu este păcat.  Insă poate fi păcat dacă nu reuşim să ne stăpânim primul impuls, dacă nu reuşim să respectăm zona de protecţie a celui vinovat, dacă nu reuşim să iertăm.  Nu ar trebui să uităm că şi noi suntem într-un ‘azil politic’ în Cristos şi că păcatul şi moartea abea aşteaptă să ieşim din zona de protecţie.

Mitica Irimia, Timisoara

http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_nov07.htm

ESCATOLOGIE – studiul despre sfârşit (profeţie) Premilenismul: A doua temelie – de Thomas Ice. Premilenismul: A doua temelie   De Thomas Ice

download - Copie

ESCATOLOGIE – studiul despre sfârşit (profeţie)

Premilenismul: A doua temelie – de Thomas Ice.

Premilenismul: A doua temelie   De Thomas Ice

A doua piatră de temelie care susţine răpirea pretribulaţionistă a bisericii este doctrina biblică cunoscută sub numele de premilenialism. Premilenialismul învaţă că a doua venire va avea lor înaintea domniei de 1000 de ani a lui Hristos din Ierusalim pe pământ. În cadrul bisericii primare, premilenialismul a fost numit chiliasm, de la termenul grecesc care înseamnă 1000, folosit de şase ori în Apocalipsa 20:2-7. Charles Ryrie citează caracteristici esenţiale ale premilenialismului după cum urmează: „Durata sa va fi de 1000 de ani; locaţia sa va fi pe pământ; guvernarea sa va fi teocratică cu prezenţa personală a lui Hristos care domneşte ca Rege; şi acesta va împlini toate promisiunile încă neîmplinite despre împărăţia pământească”1.

Premilenialismul este contrastat de învăţătura postmilenială că Hristos va reveni după ce El va fi domnit spiritual de pe tronul Său în ceruri pentru o lungă perioadă de timp în timpul erei curente, prin biserică, şi părerea similară amilenială care apără şi ea o domnie prezentă, dar pesimistă, spirituală a lui Hristos. Premilenialismul biblic este o temelie necesară pentru pretribulaţionism din moment ce este imposibil ori ca postmilenialismul ori amilenialismul să susţină pretribulaţionismul.

Cadrul istoric

Fără îndoială, premilenialismul era cea mai timpurie şi mai larg susţinută părere a secolelor cele mai timpurii ale bisericii. Decanul istoricilor bisericii, Philip Schaff a spus, „Cel mai uimitor punct din escatologia Erei ante-Niceană [100-325 d. Hr.] este chiliasmul proeminent, sau milenarianismul, . . . a părere destul de curentă de învăţători distinşi, precum Barnaba, Papia, Iustin Martirul, Irineu, Tertulian, Metodius, şi Lactatius”2. Istoricul german Adolph Harnack a spus, „Primul în punctul din timp a venit credinţa în apropiata revenire a lui Hristos şi a stabilirii domniei lui pe pământ. Într-adevăr aceasta apare aşa de timpuriu încât se poate pune în discuţie ca parte esenţială a religiei creştine. . . . trebuie să fie admis că această aşteptare era o caracteristică proeminentă în proclamarea cea mai timpurie a evangheliei, şi a contribuit în mod material la succesul ei. Dacă bisericile primare au fost sub necesitatea încadrării „Confesiunii de Credinţă”, aceasta ar fi îmbrăţişat cu certitudine acele imagini prin intermediul cărora viitorul apropiat a fost realizat în mod distinct”3.

Premilenialismul a început să se stingă în Biserica Catolică stabilită în timpul vieţii lui Augustin (354-430 d. Hr.). Ryrie rezumă această schimbare: „Odată cu uniunea biserici şi a statului sub Constantin, speranţa venirii lui Hristos s-a ofilit puţin. Şcoala Alexandriniană de interpretare a atacat hermeneutica literală pe care premilenialismul era bazat, şi influenţa învăţăturii lui Augustin a reinterpretat conceptul şi timpul Mileniului”4. Premilenialismul a supravieţuit întotdeauna, chiar şi atunci când nu a fost dominant sau larg cunoscut. Chiliasmul, deşi a fost suprimat de Biserica Catolică, cu toate aceasta a supravieţuit prin grupările „subterane” şi „de franj” de creştini în tipul celor 1000 de ani ai perioadei medievale. În timpul Reformei, Anabaptiştii şi Hughenoţii au ajutat la renaşterea premilenialismului, până ce aceasta a fost adoptat pe o scară largă de mulţi Puritani din timpul erei Post-Reformă.

Ultimi 200 de ani au văzut cea mai mare dezvoltare şi răspândire a premilenialismului încă din timpul bisericii timpurii. Începând în Insulele Britanice şi răspândindu-se în America, premilenialismul consistent, cunoscut sub numele de premilenialism dispensaţional, a ajuns să domine credinţa Evanghelică. Această formă de premilenialism a dar naşterea la cea mai riguroasă aplicaţie a hermeneuticii literale care a dus la susţinerea premilenialismului pretribulaţionalist din zilele noastre.

Baza biblică pentru premilenialism

Deşi cel mai puternic sprjin pentru premilenialism este găsit în afirmaţia clară din Apocalipsa 20:1-7, unde se spune de 6 ore că împărăţia lui Hristos va domni 1000 de ani, Vechiul Testament şi restul Noului Testament susţine de asemenea o înţelegere premilenială a planului lui Dumnezeu pentru istorie. Jeffrey Townsend a oferit un sumar excelent al evidenţei biblice pentru premilenialism în următorul material:

Dezvoltarea din Vechiul Testament

„Legămintele Vechiului Testament cu Avraam şi David au stabilit promisiunile necondiţionale ale unei împărăţii israelite în tărâmul antic condus de Fiul ultim al lui David. Profeţii Vechiului Testament, din cei mai dintâi până la cei mai târzii, au privit înainte la stabilirea acestei împărăţii. Caracteristica sa de principiu va include: readunarea evreilor din naţiunile tării antice, regenerarea spirituală în masă a poporului evreiesc, restaurarea Ierusalimului ca o capitală principală şi a Templului ei ca centru spiritual al lumii, domnia Fiului ultim al lui David peste cele doisprezece triburi reunite care locuiesc în siguranţă în ţară ca naţiune pre-eminentă a lumii. Bazat pe Scriptura Vechiului Testament, această împlinire pământească, spiritual spiritual-geopolitică a acestor promisiuni este aşteptată.

Dezvoltarea din Noul Testament

Scriitorii Noului Testament nu reinterpretează promisiunile Vechiului Testament şi le aplică bisericii. În schimb biserica participă acum în binecuvântările universale, spirituale ale Noilor Legăminte Avraamice, şi Davidice fără să nege împlinirea ultimă a promisiunilor de legământ pentru Israel. Autorii Noului Testament afirmă mai degrabă decât să nege speranţa împărăţiei antice a lui Israel. Matei, Luca şi Pavel învaţă cu toţii despre un viitor pentru naţiunea Israel. În mod specific, Fapte 1 şi 3 stabileşte faptul că restaurarea împărăţiei către Israel are loc la a doua venire a lui Isus Hristos. Romani 22 confirmă că la vremea celei de-a doua veniri, Israel va avea toate legămintele sale necondiţionate împlinite pentru ea. 1 Corinteni 15 vorbeşte despre o împărăţie interimară după întoarcerea lui Hristos dar înainte de împărăţia eternă a lui Dumnezeu în timpul căreia Hristos va domni şi îi va învinge pe toţi duşmanii Săi. În final, Apocalipsa 20 oferă cronologia evenimentelor şi lungimea împărăţiei lui Hristos pe acest pământ înainte de starea eternă.

În rezumat, cazul pentru premilenialism se bazează pe faptul că promisiunile Vechiului Testament ale unei împărăţii pământeşti nu sunt negare sau redefinite de Noul Testament. Baza premilenialismului nu este referinţa la cei 1000 de ani din Apocalipsa 20. Aceasta este doar un detaliu, cu toate că este unul important, în modelul larg al Scripturii. Baza pentru premilenialism este natura păstrătoare a legământului a Dumnezeului nostru, afirmată din nou şi din nou în paginile Scripturii. Dumnezeu va face ceea ce El a spus că va face, pentru slava Sa printre naţiuni. Şi ceea ce a spus El că va face este împlinirea legământului Avraamic, Davidic şi cel Nou către o naţiune adunată, regenerată, restaurată a lui Israel la a doua venire a lui Isus Hristos, şi pentru 1000 de ani de mai apoi, anterior împărăţiei eterne a lui Dumnezeu”5.

Concluzie

Premilenialismul este doar rezultatul interpretării întregii Biblii, Geneza la Apocalipsa, în cel mai natural fel – din punct de vedere literal. Mulţi dintre critici admit că dacă abordarea literală este aplicată în mod constantă faţă de întreaga Scriptură, atunci premilenialismul este rezultatul natural. Dacă promisiunile Vechiului Testament  o să fie vreodată împlinite literal pentru Israel ca naţiune, atunci ele sunt încă în viitor. Şi aceasta este o întărire a premilenialismului. Premilenialismul de asemenea oferă un final satisfăcător şi victorios pentru istorie în timp ca om prin Hristos împlinind în mod satisfăcător mandatul său de creaţie de a domni peste lume.

Premilenialismul este o condiţie preliminară biblică necesară de care este nevoie pentru a clădi doctrina biblică a răpirii bisericii înaintea celor 7 ani de necaz.

Note de subsol

1 Charles C. Ryrie, Basic Theology: A Popular Systematic Guide To Understanding Biblical Truth (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1986), p. 450.

2 Philip Schaff, History of the Christian Church (New York: Scribner, 1884),, Vol. 2, p. 614.

3 Adolph Harnack, „Millennium,” The Encyclopedia Britannica, Ninth Edition (New York: Charles Scribner’s Sons, 1883), XVI, pp. 314-15. Cited in Renald E. Showers, There Really Is A Difference! A Comparison of Covenant and Dispensational Theology (Bellmawr, N.J.: The Friends of Israel Gospel Ministry, Inc., 1990), p. 117.

4 Ryrie, Basic Theology, p. 452.

5 Jeffrey L. Townsend, „Premillennialism Summarized: Conclusion” in Edited by Donald K. Campbell & Jeffrey L. Townsend, A Case For Premillennialism: A New Consensus (Chicago: Moody Press, 1992), pp. 270-71.

http://www.voxdeibaptist.org/Premilenismul.htm

Biserica Fluidă: Câștigarea persoanelor disperat de însetate cu apa vie a lui Isus Hristos

download - Copie

poza de sub apă - foto de Jong Marshes - unsplash.com
Biserica Fluidă este de fapt numele unei rețele de biserici relativ noi din statul New Jersey, SUA. Când oamenii au descoperit numele acestei biserici fondate de Tim Lucas, pastorul acestei biserici – și culmea, eu abia în 2020 am aflat de existența unei biserici cu un astfel de nume (apropo, citiți în continuare, că sunt detalii interesante in articol!) – ei cred că se referă la ceva ”nasol”. Termenul de ”Biserica Lichidă” nu este exact numele care l-ai auzi frecvent în cadrul împărăției lui Dumnezeu.

Lansată oficial în 2007, Biserica Lichidă este o biserică creștină non-denominațională care este centrată pe Biblie și pe Hristos. Este considerată printre primele 100 biserici cu creștere rapidă de către revista Outreach în anul 2019 (sursa informație aici). Este formată din mai multe campusuri unde săptămânal, mai mult de 4.500 de oameni experimentează serviciile de închinare în locații fizice dar și online! Misiunea globală a Bisericii Lichide este să ofere apă potabilă pentru nevoiași, având până în prezent câteva fântâni terminate în câteva țări care includ El Salvador și Nicaragua, și cea mai recentă în Rwanda. Culmea este că felul lor de abordare și de slujire a ajuns în atenția reflectoarelor celor de la CNN și de la New York Times.

La Biserica Lichidă oamenii sunt invitați să vină ”așa cum sunt ei” – fie că au fost sau nu vreodată la biserică, fiecare își va găsi un loc.

Pastorul Lucas spune că biserica a început în 2007 ca un… accident… la subsolul unei alte biserici vechi de peste 150 de ani. Cei care sunt cu el – ”turma sa” adică – sunt dedicați să-i câștige pentru Hristos pe cei care sunt uscați din punct de vedere spiritual, cei care au renunțat la biserică poate, dar care poate nu au renunțat la Dumnezeu – cu apa vie a lui Isus Hristos.

Biserica Lichidă a crescut în mod exponențial încă de atunci. Iată ce declara pastorul Lucas în cadrul unui interviu cu Dr. Steve Greene de la CharismaNews recent:

Cred că oamenii, atunci când aud de numele Lichid presupun că acesta este un nume ciudat. Cred că ar fi vorba ori de o sectă sau de o fraternitate unde se bea la greu. Numai că noi am dat numele acesta bisericii pentru un simplu motiv. Isus se numește pe Sine apa vie. Cu certitudine că există o mulțime de oameni însetați, în special generațiile de acum. Ei sunt disperat de însetați după o relație vie și vibrantă cu Hristos.

Care este secretul slujirii Bisericii Lichide? Pastorul Lucas spune că biserica a reușit să exploateze puterea a șase curente de slujire bisericească – nevoile specialecomunicarea creativăfuziunea de slujiricauza compasiuniigenerozitatea radicală și dezvoltarea conducerii – care să facă o legătură cu cei care sunt sătui de religie moartă și vor să se adâncească mai mult într-o relație cu Isus Hristos.

Viziunea centrală a bisericii este menționată în multe din prezentările online ale Bisericii Lichide: Să satureze statul în care se află cu Evanghelia lui Isus Hristos. Vă redau mai jos câteva materiale de pe site-ul bisericii pentru a vă face curioși cu privire la această lucrare interesantă. Pentru mai multe detalii, vizitați site-u lor la https://liquidchurch.com/

Protecția lui Dumnezeu

download - Copie

ON JANUARY 11, 2020 BY GEORGEIN INCURAJARE

Înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3:17

În secolul cinci înainte de Hristos, perșii au folosit cea mai timpurie armă chimică. În timpul asedierii a două cetăți grecești, ei au folosit o combinație de bitum și de sulf, care, atunci când era aprinsă, degaja gaze toxice, care-i sufocau pe vrăjmașii lor. Când aerul curat este înlocuit de o atmosferă otrăvitoare, biruința atacatorului este practic asigurată.

În sfera spirituală există multe feluri în care vrăjmașul sufletelor noastre poate otrăvi atmosfera împrejurărilor în care ne aflăm. Gelozia și mânia l-au făcut pe Saul să încerce în repetate rânduri să-i ia viața lui David. Pofta combinată cu un anturaj rău l-au condus pe Amnon, fiul lui David, să comită o faptă imorală gravă. Lăcomia și voința proprie l-au făcut pe fiul risipitor nu numai să-și ceară partea de moștenire înainte de vreme, ci de asemenea să-l părăsească pe tatăl său și să caute o viață de plăceri într-o țară îndepărtată. În toate aceste cazuri, influențele puternice au devenit un mod de gândire obișnuit. Limpezimea minții și cea a inimii au fost înlocuite de cerințele insistente ale ideilor păcătoase, la fel cum aerul curat este înlocuit de gazele toxice în timpul unui asediu. Din punct de vedere spiritual, lucrurile stau încă și mai rău, fiindcă tendințele noastre naturale nu fug de aerul otrăvit, ci sunt mai degrabă atrase de el.

În timpul unui astfel de atac avem nevoie de o infuzie de înțelepciune cerească. Fără ea vom fi sufocați de gânduri egoiste, de invidie și de gelozie, de gânduri pământești, firești și chiar demonice (Iacov 3.14-16). Trebuie să respirăm atmosfera sănătoasă în care Dumnezeu Însuși trăiește. Înțelepciunea divină este curată, blândă și plină de bunătate. Pe măsură ce privim la blândețea și la bunătatea lui Hristos Însuși, Marele nostru Preot îndurător, suntem reînnoiți prin aerul curat al cerului.

  1. Campbell (DOMNUL ESTE APROAPE)

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, așa vorbește Domnul, care te-a creat … Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu.

Isaia 43.1

Adăpostit în „ochiul ciclonului”

Ciclonul este o furtună în formă de vârtej, la care vântul atinge o viteză de peste 130 de kilometri pe oră și care poate măsura în diametru câteva sute de kilometri. Câteodată, vânturile pot ajunge chiar la viteza de 280 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, în centrul ciclonului există o zonă de aproximativ 30 de kilometri în diametru, unde totul este calm. Înconjurat de vânturi care urlă înfiorător și de ploi torențiale care distrug totul în cale, „ochiul ciclonului” este un spațiu calm și liniștit.

Profetul Daniel într-un astfel de loc se găsea. Era aruncat într-o groapă cu lei și înconjurat de animale peste măsură de înfometate. Dar era închis în „ochiul ciclonului”, prin intervenția lui Dumnezeu. Daniel nu a avut niciun motiv de îngrijorare. În împrejurări foarte grele, el a experimentat pacea și o liniște desăvârșită, dăruite de Dumnezeu.

Dacă simți că vântul năprasnic al datoriilor sau al bolii sau al singurătății sau cel al pierderii locului de muncă lovesc viața ta, privește spre Dumnezeu, care poate să te țină în „ochiul ciclonului”! Nu te teme, încrede-te în Dumnezeu! Aruncă-ți îngrijorările asupra Lui, iar El va pregăti un loc de odihnă pentru sufletul tău! Furtunile vieții ne pot lovi pe fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Vânturile puternice ale necazurilor și ploile grele ale suferinței nu țin cont de vârstă. Totuși, în mijlocul acestor încercări, Dumnezeu oferă celor care și-au pus încrederea în Fiul Său un loc de siguranță și de pace deplină.

***

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂMÂI ÎN CAR! – Fundația SEER

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)

Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.”

De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!

***

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic“ (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4.13). Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu“ (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea – departe de aşa ceva – ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

Mana Zilnica

Meditații trimise de Lidia Miu

https://armoniamagazineusa.com/2020/01/11/protectia-lui-dumnezeu-2/

Priorități “îngrijorătoare” pe agenda Europeană

download - Copie

Sfârșitul anului 2019 îi prinse pe “europarlamentarii europeni” (vorba unui distins intelectual și analist în toate cele) într-o “stare de îngrijorare profundă”. De ce erau ei profund îngrijorați, taman înainte de Crăciun și de Anul Nou? Din pricină că, de vreo 10 ani de zile, morfolesc aceleași “priorități” privind “urgența climatică”, siguranța alimentară, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, combaterea cancerului, eradicarea sărăciei și a pesticidelor, a încălzirii globale etc., pasându-le de la un an la altul fără să le dea de cap? Din pricina valului de imigranți ilegali, care se întrevede în zarea îndepărtată a mării? Din cauza Brexit-ului, care, oricum ai întoarce-o (respectiv, cu sau fără “acord”), îi lasă cu o gaură în buget, mai adâncă decât gaura dlui Câțu?

…Aș, nimic din toate astea… Parlamentul European, la sfârșitul anului trecut, era “profund îngrijorat pentru numărul tot mai mare de atacuri asupra persoanelor lesbiene, gay (homosexuale – n.n.), bisexuale, transgen și intersexuale (cunoscute sub termenul generic LGBT) din UE, de către state, guverne naționale și locale, precum și politicieni”.

Drept care, europarlamentarii s-au reunit în ședință și au condamnat “ferm” “zonele libere de LGBT din Polonia”, cătrăniți din pricină că 80 de orașe din această țară membră UE au decis să se declare “libere de LGBT, adoptând declarații prin care se respinge răspândirea ideologiei LGBT în case, școli și la locul de muncă”.

“Parlamentul deplânge, de asemenea, atacurile împotriva persoanelor LGBT de către autoritățile publice ale unor state membre, care vizează instituții de învățământ și școli. Deputații (…) solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri concrete pentru a pune capăt discriminării care poate duce la intimidarea, abuzul sau izolarea la școală a persoanelor LGBT.

(…) Deputații subliniază faptul că, deși există măsuri legale împotriva discriminării în majoritatea statelor membre, acestea nu sunt implementate suficient, lăsând persoanele LGBT vulnerabile în fața infracțiunilor de ură, discursurilor de ură și discriminării (…)”

…Așa scrie, negru pe alb, în mărețul comunicat dat publicității, după încheierea reuniunii în cadrul căreia, între o îngrijorare și un suspin, dregătorii europeni au adoptat o rezoluție lăcrămoasă, neuitând, totuși, printre sughițuri, să precizeze că “solicită Comisiei să monitorizeze modul în care sunt utilizate toate finanțările UE, pentru a le aminti părților interesate de angajamentul lor față de nediscriminare și de faptul că aceste fonduri nu trebuie utilizate în scopuri discriminatorii”. Aha. Deci, era vorba de bani. Fiindcă, să nu uităm că Parlamentul de la Strasbourg a adoptat anul trecut “Proiectul pentru înghețarea sau diminuarea fondurilor europene în cazul țărilor membre UE care nu respectă statul de drept, îngrădesc funcționarea justiției, nu combat frauda și corupția”, deși, până acum, nimeni n-a reușit să explice, de fapt, ce naiba înseamnă, totuși, “statul de drept”…

… În orice caz, ca să-și ia de-o grijă și să nu-și iasă din mână, căpeteniile europene n-au uitat să aplice țării noastre, în chip de avertisment, o micuță copită, drept între ochi: “Exemple recente – spun îngrijorații – includ declarații homofobe (de frică, ură și aversiune față de comunitatea LGBT – n.n.) din campania de referendum pentru restrângerea definiției familiei în România și discursuri de ură care vizează persoanele LGBT, în contextul alegerilor din Estonia, Spania, Marea Britanie, Ungaria și Polonia”. După cum e obiceiul pe la Bruxelles, nu se dau exemple concrete, deputățimea europeană plutind, ca de obicei, pe albastrul întins al generalităților atotcuprinzătoare.

“Îngrijorările”… “îngrijoraților” readuc în prim-plan controversatul referendum din toamna anului 2018, scrutin care – să ne înțelegem – n-a fost despre “restrângerea” definiției familiei în România, ci despre “redefinirea căsătoriei”, ca uniune liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Întrucât, în ciuda participării masive (4 milioane de voturi pentru), nu s-a atins pragul minim necesar de participare, textul constituțional a rămas neschimbat: “uniunea liber consimțită dintre soți”, formulare ce lasă loc de interpretare ideologiilor de gen, în sensul că – pentru a o lua pe scurtătură – chiar dacă te numești Matei, poți să te declari fetiță și să ai două sau mai multe mame – bărbați și doi sau mai mulți tați – femei. Impactul asupra minților crude ale copiilor sunt grave și, din păcate, deja sesizabile.

…Cât despre “Europa”, cam strâmtorată la pungă și disperată că “supușii” (cu drepturi egale, se-nțelege) încep să-și facă de cap (“Ne-ar plăcea să rămânem în UE, dar, dacă devine o forță de ocupație, ne retragem”, a declarat europarlamentarul polonez Stanis³aw ¯ó³tek, sesizând dubla măsură cu care se operează la Strasbourg și Bruxelles), își încalcă, nestingherită, regulile pe care ea singură și le-a adoptat. Exemplu: “Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și instanțele europene recunosc suveranitatea dreptului național în a defini instituția juridică a căsătoriei. Art. 14 alin.3 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE prevede dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice și pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinților de a le asigura această educație conform convingerilor lor religioase și filosofice” (sursa – platforma-impreuna.ro).

Revenind la referendum, spre nemulțumirea activiștilor LGBT și a presei securistoide, inițiativa civică n-a însemnat bifarea unei nereușite, ci, dimpotrivă, a trezit conștiințe, a coagulat energii, trimițând la solidaritate, la acțiune, la apărarea valorilor morale și creștine în spațiul public și a drepturilor constituționale în ce privește educația copiilor.

În context, “cunoscând provocările actuale la adresa familiei creștine”,este absolut lăudabilă și binevenită inițiativa Sinodului BOR de a proclama anul 2020, drept Anul omagial al pastorației părinților și copiilor, cu accent pe rolul și rostul familiei tradiționale, întrucât – mărturisește ÎPS Daniel – “astăzi, când ni se propun modele străine de valorile creștine, este necesar să fie afirmate cu tărie sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie și între familii, demnitatea maternității, a paternității, a filiației și a fraternității, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire și coresponsabilitate”.

Statul român trebuie să înțeleagă că nu poate acționa în disprețul și nesocotirea propriilor cetățeni, impunându-le – fără să-i consulte, fără să-i avertizeze – ideologii potrivnice ființei și fibrei acestui popor.

“Activități misionare, culturale, participare constantă la viața liturgică a parohiei, existența duhovnicului în viața tânărului și a familiei, organizarea de cateheze practice pentru toți membrii familiei, excursii tematice, pelerinaje, tabere” – iată doar câteva dintre mijloacele de lucru propuse de părintele Bogdan Stelian Racoți din Cristești-Mureș.

Autor Ileana Sandu

Continue reading  cuvantul-liber.ro 

Priorități “îngrijorătoare” pe agenda Europeană

Camelia Smicală, audiată ceasuri întregi de poliția finlandeză, acuzată pe nedrept de insuccesul politicilor „Serviciului Social” care i-a abuzat familia, declară că nu mai are nicio posibilitate de apărare. Copiii sunt de 2 luni de zile în pericol

download - Copie

Camelia Smicală, audiată ceasuri întregi de poliția finlandeză, acuzată pe nedrept de insuccesul politicilor „Serviciului Social” care i-a abuzat familia, declară că nu mai are nicio posibilitate de apărare. Copiii sunt de 2 luni de zile în pericol

Dr. Camelia Smicală, mama celor doi copii confiscați de așa-numitul „serviciu social” al Primăriei localității Tampere din Finlanda, a fost audiată vineri de către poliție, încercându-se învinovățirea ei pentru evadarea copiilor din centrele de plasament unde erau ținuți despărțiți între ei și de mamă, cu încălcarea flagrantă a mai multor drepturi minimale (dreptul la asistență juridică, la asistență religioasă, la informare, la educație, la liberă întrunire ș.a.). Concluzia româncei este că nu se mai poate apăra, în condițiile în care autoritățile finlandeze se comportă ca niște persecutori cu mandat nelimitat, iar autoritățile române nu intervin în apărarea propriilor cetățeni, care au solicitat în repetate rânduri azil politic sau repatriere.

„Update :interogatoriul a durat peste 2 ore. S-au purtat cu mine ca si cum as fi fost cel mai mare infractor si condamnata. Ma acuza ca as fi furat copiii si i-as fi agresat psihic. Nu ne mai putem apara.
….
De 2 luni de zile MAE nu a făcut nimic pentru Mihai și Maria. De 2 luni de zile copiii sunt în pericol permanent, nu pot merge la școală iar MAE se spală pe mâini de noi.
….
Ziua 1554
Vineri 10 ianuarie, Camelia este așteptată la poliție să dea explicații în acuzația de alienare parentală. Specialiștii finlandezi din cadrul serviciului social Tampere uită că au avut la dispoziție aproape cinci ani pentru a remedia relațiile dintre copii și tatăl lor, și în loc să apere cu adevărat interesele Mariei și lui Mihai, acționează ca apărători ai finlandezului – confirmat ca furnizor voluntar de copii pentru serviciile de îngrijire în masă (patru copii din patru)”, sunt cele 3 postări publicate de dr. Camelia Smicală pe social media, în ultimele 24 de ore.
CELE MAI POPULARE
Înapoi sus
Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: