Spionii pe care-i inviți în casă – tu-i cumperi, ei te vând: televizoarele „inteligente“ — B a r z i l a i – e n – D a n

Black Friday smart TV buyers should take this FBI cybersecurity advice By James Leggate Published 22 hours ago Black Friday smart TV buyers, here’s some cybersecurity advice The FBI’s Portland, Oregon, field office shared some tips this week for anyone who needs to secure a smart TV. Savvy shoppers know that Black Friday presents some […]

Bora Ioan 1885 – ? din Tulca

21 nov. 2019

Fratele Bora Ioan s-a născut în ziua de 15 august 1885 în localitatea Tulca,  județul Bihor, ținutul Someș.

Părinții fratelui s-au numit Ioan, de confesiune ortodoxă și Elisaveta, de confesiune baptistă, amândoi de naționalitate română.

A studiat 6 clase primare în localitatea natală.

În anul 1907 este recrutat și încorporat în regimentul 6 din Beiuș și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 20 august1911 primește botezul nou-testamentar.

În ziua de 10 noiembrie 1919 se căsătorește cu Elena, născută Cioara. Nu au copii, din ce am cercetat.

În ziua de 20 septembrie 1924 este ordinat ca predicator pentru biserica din comuna Tulca. În raionul său de activitate avea 450 de membrii și 298 aparținători și copii.

În ziua de 2 februarie 1929 Comunitatea Creștină Baptistă de Oradea, a hotărât formarea unei comisii de ordinare, în vederea ordinării de diaconi. Au făcut parte următorii frați: Ioan Țirban, Vicaș Teodor, Teodor Todica, Ioan Bora, Ioan Șușman și Ioan Ille.

Între anii 1946 – 1949 fratele face parte din Comitetul Comunității Oradea, în comisia de disciplină Din 1954 -1957 este membru în Comitetul Comunității Oradea. Din anul 1957 este ales responsabil pe raionul Salonta.

În ziua de 3 iunie 1956 Biserica Creștină Baptistă inaugurează noua clădire a casei de rugăciune, a cărei lucrări de construcție a început în ziua de 2 octombrie 1954. Fratele Ioan Bora era păstorul bisericii și a vorbit despre istoria lucrărilor, dar programul festiv a fost condus de fratele Nicolae Covaci, păstorul Bisericii Baptiste Oradea și vicepreședinte al Comunității Oradea. Au participat la această sărbătoare frații: Vicaș Teodor, președintele Uniunii, Vicaș Mihai, Gherghel Dumitru, Ioan Socaciu și Petre N. Popa.

Fratele Ioan Bora a fost activ și în domeniul scrisului, trimițând anunțuri despre acțiunile Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, la revista „Lumina”, din Oradea. Avea deschidere pentru a ajuta prin Biserică orfanii de la orfelinat. A colaborat cu Bisericile Creștine Baptiste maghiare din zonă.

Dacă mă poate ajuta cineva cu mai multe date, voi fi recunoscător.

Mulțumesc

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

100 de ani de la înființarea primului organ de presă al Uniunii: „Farul Mântuirei”

Farul Mântuirii ia naștere odată cu Uniunea baptistă și are 100 de ani de la apariție. Existența i-a fost de scurtă durată, dar bogată în evenimente bune și rele. Ea a adus Cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.

Revista cultului baptist se numea ”Farul Mântuirii” şi apărea pentru prima dată la 1 Decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian[1], ca și organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România. Revista are un bogat conținut: pe prima pagină avem un mesaj scris, în general de redactorul revistei, mesaj care are diferite teme.  În paginile revistei din data de 15 Iunie 1932 a fost tipărit un mesaj scris de către însuși Carmen Sylva, regina mamă cu tema – ,,Creștinismul de azi”. Revista mai conținea predici, anunţuri din țară despre înmormântări, botezuri, cununii, știri misionare din țară și străinătate, precum  și alte anunțuri. În numărul din martie 1923 este publicată ”Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați precum și Constituirea Comunităților Baptiste, documentată cu citate din Sfânta Scriptură.” La această mărturisire au colaborat Constantin Adorian, Radu Tască, Ioan Popa, Vasile Berbecar, Mihai Vicaș, Dumitru Baban, Jan Staneschi, Nicu Sava, Toma Slăv, Ilie Mârza, Adam Sezonov, Teodor Puşcaș , Gheorghe Vulpescu, Gheorghe Teleagă și alții.

Se scria despre ce trebuie să fie libertatea religioasă și de faptul că nu este respectată în țara noastra, erau amintite prigonirile din Rusia și alte informații din întreaga lume.

La Conferința Uniunii de la Buteni din 28.09. 1922 fr. Constantin Adorian, președintele Uniunii într-un ”Memorandum„ citit în cadrul Congresului spune despre revistă următoarele: ”Farul Mântuirei a avut la finele anului 1920 o pagubă de treisprezece mii de lei, la finele anului 1921 o paguba de 3000 mii lei în total optsprezece mii de lei. Această pagubă a fost acoperită de Dr. Rushbrooke.”[2]

Revista a fost martoră la evenimentele importante ale națiunii române, dar mai cu seamă la bucuriile și necazurile poporului Baptist.

Aici citim necrologul fr. Gheorge Slăv, primul cărturar baptist: ”Fratele Gheorge Slăv a fost la mulți frați în țară cunoscut. De mai mulți ani a spus el că era bolnăvicios. El a scris cartea: ”Evanghelia și focul” și afișul ”Mai este o lume”. A publicat cu mai mulți ani înainte de acestea o revistă cu titlul: ,,Lumina Lumei” și a prelucrat cartea de cântări ”Cântările Sionului”, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit in anul 1902 și după o suferință îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminică în 5 Oct. a.c. (1919). Așa dară am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulți ani însă nu mai era în stare a lucra decât evanghelist, iar în anii din urmă trebuia să se retragă dela tot lucru. Acum a bătut și al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinți și necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”[3]

În  februarie 1932, adică după 13 ani de la apariţie, prima pagină ne întristează cu titlul: ”Farul Mântuirii este în primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că această revista își va înceta activitatea din cauza marilor datorii acumulate în timp și pe care cei mai mulți frați din țară nu le-au achitat. Citatul este tulburător: ”Da! Farul Mântuirii este în primejdie; în primejdia grea și tristă de a-și întrerupe apariția, de a se stinge și dispare din nobila sa luptă.”

Trist, dar adevărat, după 13 ani de apariție Farul Mântuirii rămâne istorie din pricină că, mulți dintre frați nu au plătit abonamentele iar creditorii luau ei ce se aduna în contul revistei.

Deviza revistei  era:

Citiți ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Abonați-vă la ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Oferiți fraților ”FARUL MÂNTUIREI!”

Sprijiniți cu banul și scrisul vostru ”FARUL MÂNTUIREI”.

Să nu lipsească din nici o casă creștină ”FARUL MÂNTUIREI”.

“Farul Mântuirii” – Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste din România.

Preţul abonamentului 6 lei pe an

Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Strada Toamnei No. 105. Redactor: Vasile Berbecar; Administrator: C. Adorian.

Toate cererile, reclamaţiunile şi abonamentul să se trimită la administraţie pe adresa: C. Adorian – 105, Strada Toamnei, 105 – Bucureşti.

Articole de fratele Vasile Berbecar scrise în primul număr.

 Un “Far Mântuitor”.

După multe luni zgomotoase şi nopţi petrecute în nesiguranţă, pline de aşteptare după o călăuză în viaţa creştinească îl putem numi binevenit azi, când plutim încă pe o mare zgomotoasă a lumii în nesiguranţă. Ce bun era acest far de îl puteam avea pe timpul apăsării dureroase din partea unor oameni neînţelegători. Un aşa far ne putea aduce prin razele lui în mijlocul nopţii întunecoase a cercetării grele o mângâiere, îmbărbătare şi curaj în lupta cu valurile furioase. Dară – acest far ne lipsea. Nu că ne-ar fi lipsit dumnezeescul cuvânt al Evangheliei măreţe, dară ne lipsea un far, care cu razele sale ne arăta în întunericul nopţii ispitelor spre stelele cele luminoase ale promisiunilor dumnezeeşti. Deci după ce „Solul Păcii” de mai multe luni nu mai apare ne-am hotărât a da revistei noastre un alt format şi alt titlu şi sperăm ca şi această revistă să servească ca un „Far Mântuitor” multor cititori spre binecuvântare. Deci, lumineze acest „Far Mântuitor” pe toţi cititorii şi să-i conducă la limanul cel ceresc prin poveţele sale, ca să fie spre onoarea lui Cristos, Lumina lumii. [4]

                                                                                                 Berbecar.

„Farul Mântuirei”[5]

În frământările valurilor zgomotoase ale mării zbuciumate de furtuni cât este de bine dacă corăbierul zăreşte în mijlocul nopţii întunecoase o rază de lumină, care varsă speranţă în sufletul său disperat. Ce simţ de fericire şi linişte sufletească îl apucă, dacă a răsărit lumina vreunui far luminător a cărui raze mântuitoare străbat la multe mile întunericul nopţii furtunoase. El primeşte o nouă speranţă în suflet, puterea-i se căleşte spre o luptă nouă împotriva valurilor furtunoase şi el îndreaptă corabia sa spre acea lumină a farului mântuitor. Dacă corabia lui a ajuns a suferi naufragiu şi el s-a putut a se salva pe un rest a nenorocitei sale corăbii la privirea luminii farului pluteşte cu nădejde spre lumină şi îşi caută mântuirea vieţii sale în apropierea farului mântuitor.

Un corăbier poate fi cât de isteţ în lucrul său, dacă în mijlocul mării zgomotoase şi în întunericul nopţii furtunoase nu ajunge toată isteţia lui nimic, dacă lipseşte farul (turnul) cel luminător, care să-i dea direcţia căii spre limanul dorit, unde şi-ar putea mântui viaţa.

Un far este astfel construit ca să stea tare şi neclintit la ţărmul mării şi la locurile cele mai periclitate. Farul e destinat a vărsa lumina sa în mare depărtare la toate corăbiile ce trec marea. Însă oricât de frumos şi de bine ar fi el construit, de niciun folos nu ar fi dacă nu ar avea lumina aprinsă şi nu ar lumina în noaptea întunecoasă când se ridică valurile zgomotoase, unde se zbuciumă câte o corabie pe marea înfuriată de furtuni. Deci lumina din far este principalul.

Tot aşa şi creştinul are pe calea vieţii sale sufleteşti trebuinţă de un far luminător, care să-i arate calea spre malul cel dorit al veşniciei.

Un aşa far luminător este înainte de toate dumnezeescul cuvânt al Evangheliei care de multe veacuri stă neclintit, şi oricâte valuri zgomotoase, spumegătoare întunericului păcatului s-au izbit de acest far, nu au avut niciun rezultat căci cel ce a aprins lumina acestui far este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care luminează, şi revarsă razele sale măreţe prin sfântul său Spirit în toate părţile. Lumea aceasta este ca o mare zgomotoasă şi ce întuneric mai mare poate fi ca păcatul cu tot zbuciumul lui.

Domnul nostru Isus zice: „Voi sunteţi lumina lumii, adică în lumea aceasta întunecoasă voi sunteţi ca un far ce are să lumineze” şi apoi mai zice: „Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, adică ca far aveţi să luminaţi cu acea lumină, ce însuşi Domnul a aprins în voi”.

Ca noi să avem această lumină în noi avem trebuinţă de o călăuză, iar această călăuză bună şi de încredere este negreşit Sfânta Scriptură. La mulţi însă le place a mai avea ceva pe lângă Biblie, care să le dea îndrumare în ea. Şi aceasta ni se oferă astă dată prin această revistă modestă sub titlul: „Farul Mântuirei”. Această revistă nu voieşte a fi altceva, ci, ca un far luminător, să arunce anume raze luminătoare către fiecare suflet ajuns în vârtejul valurilor zgomotoase pentru al aduce la limanul dorit. Această revistă vrea să fie un far mântuitor prin razele ce le revarsă din lumina cea mare pe care însuşi Isus Cristos, Mântuitorul nostru a aprins-o prin Spiritul Său.

Fie dar, caestă revistă modestă cu adevărat un „Far Mântuitor” pentru noi toţi, care să ne ducă prin toate ispitele la limanul cel dorit şi iubit al eternităţii. Iar Dumnezeu, lumina cea veşnică şi perfectă să ne lumineze pe toţi tot mai mult ca şi noi ca nişte lumini mici, arătăm prin faptele şi umblarea noastră oamenilor calea spre limanul cel veşnic. Fie ca Numele cel glorios al Farului ceresc Isus Cristos să fie glorificat în veci. Aceasta doreşte la toţi.

  1.                      Berbecar.

Misiune.[6]

Curtici. În cursul anului a avut 3 botezuri, în total au fost botezate 44 de suflete. Lucrul înaintează.  R. Tasca.

Buteni. În cerc s-au ţinut până acum 5 botezuri în total 150 de suflete. V. Berbecar.

În judeţele Bihor, Hunedoara, Caraș -Severin şi altele au fost botezuri, ne lipsesc însă numărul celor botezaţi.

Reclame

În curând va apărea:

Steaua Dimineţii” – Mică revistă religioasă pentru copii va conţine istorioare şi poezii frumoase.

Psalmistul” – Revistă religioasă a tinerimii va conţine Poezii, Declamaţiuni, Cântece noi şi îndemnuri pentru cultura tineretului creştin.

Chemarea Mângâietoare” – Foaie religioasă pentru prietenii Evangheliei va conţine îndemnuri spre pocăinţă.

Cârmuitorul” – Revista predicatorului şi a învăţătorilor şcolii de Duminică va conţine lecţiile Şcolii de Duminică, Exegeza, Homiletica etc.

Apare odată cu Congresul, dar prezintă programul Congresului.

Primul congres al Uniunii Comunităţilor Baptiste române din România-Mare, care se va ţine la Bucureşti în zilele de: Vineri 28, Sâmbătă 29 şi Duminică 30 Noiembrie 1919.

   PROGRAM

Vineri 28 Noiembrie:

  1. 8 – 9 Oră de rugăciune.
  2. 9 – 12 Deschiderea congresuluiC. Adorian.
  3. . . . ..Alegerea preşedintelui congresului.
  4. Ref.Puterea unirii şi folosul centralizării de Ion Popa.
  5. Ref.Organizarea noastră de G. Nicoară.
  6. Ref.Lipsa lucrătorilor şi trebuinţele lor de R. Taşcă.
  7. Ref.Prosperarea misiunii în trecut, prezent şi viitor de I. Ţirban.
  8. Ref.Economie financiară şi casieria centrală de G. Nicoară.

 De la ora 3-6

  1. Ref.Starea actuală a casei de Theodor Sida.
  2. Ref.Şcoala de misiune şi folosul ei de R. Taşcă.
  3. Ref.Şcoala Duminicală  de Vasile Berbecar.
  4. Ref.Societatea tinerilor de C. Adorian.
  5. Ref.Literatura noastră de M. Vicaş.
  6. Ref.Cultivarea cântului de Vasile Berbecar.
  7. Ref.Femeia ca sprijin al misiunii de A. Oală.
  8. Ref.Văduvele, Orfani, Săraci şi bătrâni de G. Vârsândan.
  9. Seara 8.30 – 9.30 Evanghelizare şi cântări.

Sâmbătă 29 Noiembrie 1919

  1. 8- 9Oră de rugăciune.
  2. RefBucovina şi Evanghelia de G. Păduche.
  3. Ref.Basarabia şi pocăinţa de Ivanov.
  4. Ref.Dobrogea şi Cristos de R. Tasca.
  5. Ref.Moldova şi noi de Nicoale Petrescu.
  6. Ref.Lupta noastră de C. Adorian.
  7. Ref.Evanghelizarea Banatului de Ştefan Ignea.
  8. Ref.Localurile de adunare ca stil, acustică, confort şi arhitectură de M. Munteanu.

           De la ora 3 – 6

  1. Ref.Unificarea cultului divin de G. Florian.
  2. Importanţa misiunii în Bucureşti de I. Branca.
  3. Denumirea Fraţilor ordinaţi ca diaconi.
  4. Alegerea comitetului dirigent.
  5. 8 – 9 Evanghelizare.

Duminică 30 Noiembrie 1919

  1. 9 – 10  Oră de rugăciune.
  2. 10 – 11 Serviciul Dumnezeesc.
  3. 11 – 12 Ordinarea.

              După amiază

  1. 4 – 7  Evanghelizare.
  2. Cina iubirii.

 [1] Farul Mântuirii, Anul X. No. 20-24, Număr festiv 40 pagini Decembrie 1929, pag.18 ,Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române.

[2] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file,199

[3] Farul Mântuirii, No.1, 1.Decembrie 1919, pag 5,6

[4] Farul Mântuirei, Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, an 1, nr. 1, 1 Decembrie 1919, p. 1.

[5] Farul Mântuirei, An I, Nr. 1, 1, Decembrie 1919, p. 4.

[6] Farul Mântuirii 1919 -1, p.8.

Publicat de Vasile Bel la 11:15:00

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/

Când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu?

  1. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
    5. El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
    6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
    7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.
    (Tit 3:4-7, VDCC)

Lumea în care trăim este una a eului personal și a centrării atenției noastre doar asupra problemelor noastre, a nevoilor noastre. Nu prea mai contează că cineva suferă din diferite motive. Este bine că nu sunt eu în locul lui,  ne gândim în sinea noastră. Iar atunci, când este vorba de un centru de interes, să zicem, ceea ce ne preocupă este ca acel centru ,,Să fiu EU”. În zilele noastre, egoismul ne stăpânește feroce, egocentrismul face parte din cursul vieții de zi cu zi, indiferența față de aproapele nostru ne caracterizează și ne dezumanizează. Ajungem să ne intereseze de cel de lângă noi doar dacă (văd) și vedem că ne depășește în ceea ce face sau deține, iar atunci devenim invidioși, bârfitori, rău-intenționați. Judecăm foarte ușor, în funcție de culoarea pielii, orientare religioasă, statut social, stare materială, profesie,  etc.  Suntem aroganți, crezându-ne mai capabili decât ,,fratele” aproapele tău și al meu, toate aceste judecăți de valoare laolaltă cu egoismul, indiferența și alte defecte, diminuează, scad din puterea noastră de a IUBI. În aceste condiții Dumnezeu în dragostea Lui ne arată o bogată bunătate aducătoare de mântuire.

Avem timp să ne oprim să vedem această galerie de supremă artă a lui Dumnezeu desfășurată în istorie de dragul tău și al meu?

  1.           La vremea hotărâtă

Dumnezeu lucrează după un plan alcătuit în Sine, pe când încă nu era lumea și la un punct al existenței Sale infinite hotărăște, ca planul să fie pus în aplicare.

Venirea bunătății întrupată în persoana Domnului Isus, fiul unic a lui Dumneze, s-a făcut după același plan și de aceea Magii au știut să vină la timp să-L caute, iar preoții au știut să le spună Magilor să meargă la Betleem.

Dumnezeu nu a avut planul A și încă unul de rezervă B, dacă nu reușește cu A pune în aplicare planul B. Nu, El a avut un singur plan bun făcut  după știința Lui, încă dinainte de a exista creația, capodopera Lui.

  1. pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
    (Faptele apostolilor 2:23, VDCC)
  1.           La vremea potrivită

S-a arătat  într-o țară mică, neînsemnată din Asia, o zonă înapoiată din punct de vedere cultural. Într-un moment dificil al anului 331 a fost cucerită de  Alexandru cel mare al Greciei,  împărat care, deși a trăit doar 33 de ani a cucerit lumea. În jurul anului 333 distruge Imperiul Persan și cucerește Egiptul, Siria,  Ierusalimul și limba oficială devine în imperiu greaca. Alexandru moare și Imperiul se împarte între generalii lui.

Timp de aproape 268 de ani micul stat al Iudeilor se află sub influența grecilor, care sunt interesați de cultura și mai ales de cărțile sfinte ale Iudeei, traducându-le din ebraică în greacă. Aceste traduceri primesc denumirea de Septuaginta. Mulți iudei au îmbrățișat limba filozofilor, au început să citească Scriptura în greacă iar mai târziu apostolii Domnului Isus își vor scrie cărțile lor în limba greacă.

În anul 63 î.Hr. romanii asediază Ierusalimul pe care-l cuceresc, Imperiul Roman asigurându-și dominația peste aproape toată Euopa, Asia și Africa de nord.

La vremea potrivită înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat într-o țară mică, cu o cultură înaltă a grecilor și sub o domnie de fier a Romanilor, atunci când puteai circula destul de  sigur pe 3 continente. Acuzația Domnului Isus de pe cruce era scrisă în cele 3 limbi, două de mare circulație, greaca și latina, cea de-a treia fiind ebraica, limba poporului lui Dumnezeu.

 III.          La vremea mântuirii

Planul lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor și de acea El creează conjuncturi și face în așa fel încât,  să te întâlnești și să vezi bunătatea lui Dumnezeu care aduce mântuire oamenilor.

Vremea mântuirii fiecărui om este ACUM.  Amânarea este nesocotirea marii Lui bunătăți și te poate costa să petreci veșnicia în Locuința Morților în chinuri. De aceea răspunde azi, neîntârziat..

  1. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
    (2 Corinteni 6:2, VDCC)
  2. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?(Romani 2:4)
  3. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
    (Psalmii 34:7, VDCC)

https://wordpress.com/read/feeds/94707255/posts/2502740175

Vox Vocis – mapamond creştin baptist de Caius Obeada

Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Vox Vocis – mapamond creştin baptist   de Caius Obeada

Caius Obeada

În ani 2002-2003 am avut ocazia să stau de vorbă cu mai mulţi prieteni din ţară şi din America referitor la necesitatea unei agenţii de ştiri creştine sau a unei surse de informare a creştinătăţii române pe internet. O idee bună, însă care nu îşi avea practicabilitatea timpului, prea puţini aveau acces la internet, iar organizaţional aproape imposibil.

A existat din totdeauna necesitatea unei părtăşii legate de cunoştinţa stării spirituale şi fizice a bisericii şi a copiilor lui Dumnezeu împrăştiaţi în toate colţurile lumii. Dacă până acum liniile de comunicaţie erau complicate şi în multe cazuri costisitoare, internetul, telefoanele celulare au ajuns să simplifice legăturile între comunităţile româneşti de pretutindeni.

În mapamondul creştin încă mai este mult de lucru, doar câteva organizaţii şi indivizi încercând să aducă frăţietăţii ştiri şi noutăţi care să unească Biserica Universală a lui Cristos. În urmă cu un an (2006), câţiva membri din conducerea misiuni Vox Dei au început să contempleze posibilitatea extinderii lucrările, direcţionându-ne spre necesitatea comunităţilor creştine de a se cunoaşte una pe alta, a ţine la curent mapamondul creştin baptist. Internetul a lansat posibilitatea prezentării multor bisericii, însă actualizările site-urilor, administrarea şi menţinerea multora devenind impropabilă.

Publicaţia Baptistă de Apologetică a încercat să redea ştiri baptiste din primele numere a anului 2003. În ultimele luni, datorită volumului de ştiri la care am ajuns să traducem, şi colecţia ştirilor din presa română, s-a ajuns să se  devieze de la scopul iniţial al publicaţiei de apologetică, cea ce ne-a direcţionat spre lansarea unei noi publicaţii dedicată ştirilor din lumea baptistă din întreaga lume.

Vox Vocis - Mapamond Crestin Baptist

După mai multe discuţii, am ajuns să numim publicaţia Vox Vocis – mapamond creştin baptist. Pentru unii folosirea numelui denominaţional baptist a deranjat, însă scopul publicaţiei are o deschidere inter-denominaţională (pentru toţi), iar finanţarea şi menţinerea site-lui este făcută în esenţă de familii baptiste (Obeada).

De la început trebuie menţionat că publicaţie nu îşi are scopuri denominaţionale în sensul unei propagande sau prozelitism baptist. În următoarele rânduri am să explic scopul şi prezentarea pe care publicaţia o să o aibă.

Poporul român datorită necesităţilor economice a ajuns să fie împrăştiat în toată lumea. Dacă în era comunistă libertatea religioasă a făcut ca unii să plece de bună voie, pe când alţii au fost forţaţi să plece din ţara mamă, după revoluţie necesităţile economice au forţat pe mulţi să plece în alte ţări (în jurul lumii), pentru o slujbă şi o asigurare economică care să poată ajuta existenţa familiei. Răspândiţi în toate colţurile lumii unii dintre noi nu am putut uita de unde am plecat, nu am putut uita pe cei dragi, familiile, prieteni şi societăţile unde ne-am născut şi trăit, o parte din viaţă.

Dacă ziarele au ajuns să ţină la curent pe mulţi români, am găsit cu cale ca şi o publicaţie creştin baptistă pe internet, să ţină în limita posibilităţilor pe creştini baptişti la curent cu cea ce se întâmplă nu numai în lumea baptistă dar în general, cu ştiri care afectează vieţile noastre de zi cu zi.

Publicaţia Vox Vocis ca prezentare o să dedice o pagină de ştiri internaţionale în care o să traducem ştiri baptiste din întreaga lume, ştiri din lumea creştină internaţională, orice ştire care afectează viaţa creştinilor români din întreaga lume. Încercăm să culegem ştiri internaţionale care interesează, care pot influenţa viaţa noastră, sau care ne ajută să cunoaştem nevoile altor creştini, membri Biserici Universale a lui Dumnezeu.

O altă pagină pe care o prezentăm prin aceasta publicaţie o să încerce să prezinte ştiri din presa română. Cu atâtea publicaţii româneşti pe internet, este greu să fii la curent cu cea ce se întâmplă în ţară, încercând să cauţi sau să pierzi timpul dintr-o publicaţie în alta. Printr-o selecţie de ştiri din diferite zone ale României, o să încercăm să ţinem la curent pe românii din diaspora cu ce cea ce se întâmplă în ţara mamă. O selecţie de ştiri care influenţează viaţa creştină sau care ar necesita atenţia celor din diaspora, o sa fie prezentate aşa cum sunt redate de ziariştii români.

A treia pagină o să conţină ştiri în limba engleză. Ştirile noi care nu au putut fi traduse în timp, o să fie redate în engleză. O mare parte din cititori români sunt cunoscători a limbii engleză, iar alţii au nevoie de practică. Publicaţia Vox Vocis o sa redea ştirile din mapamondul internaţional în limba engleză, selectate în funcţie de importanţa lor.

A patra pagina o sa fie o pagină de arhivă şi căutare prin care se va putea reciti sau găsi articole de interes general. Pentru început ne limităm la 4 pagini, sperând ca în timp să creştem, să putem reda mai multe posibilităţi de citire românilor de pretutindeni. De asemenea pentru început ne limităm la o apariţie pe internet la fiecare doua săptămâni. NU avem planuri de tipărire, tot ce facem fiind fără profit, încercând în mod benevol să ajutăm comunităţile creştine de pretutideni cu ştiri relevante vieţii şi unităţii baptiste, şi a tuturor creştinilor.

În această vedere o să avem nevoie de sugestiile şi ajutorul multora care doresc să se ataşeze lucrărilor pe care le facem benevol, să ne dea nu numai o mână de ajutor dar şi sugestii constructive pentru o prezentare mai eficace. Avem nevoie de mai multe ajutoare şi cerem celor care sunt interesaţi în această lucrare să ne contacteze la adresa caius@voxvocis.us . Avem nevoie de traducători, cititori de ziare care ne pot informa de ştiri care ar putea folosi comunităţilor române de pretutindeni, de corespondenţi şi orice persoană care intr-un fel sau altul ar putea să ne ajute. Mulţumim anticipat tuturor, sperând să putem aduce progres şi binecuvântare tuturor.

Coram Deo!

Caius Obeada

Vox Dei Baptist Ministries

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_sept07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Scopul Şcolii Duminicale. – Ajutarea diaconilor în a înţelege eficacitatea Şcolii Duminicale. (Publicat de Phil Van Auken în The Deacon [Diaconul], Oct/Nov/Dec., 1993).

download-3

jutarea diaconilor în a înţelege eficacitatea Şcolii Duminicale

(Publicat de Phil Van Auken în The Deacon [Diaconul], Oct/Nov/Dec., 1993)

Şcoala Duminicală este o parte aşa de integrală a bisericii locale încât uneori diaconii o privesc cu uşurinţă. Atunci când aceasta se întâmplă, există pericolul ca eficacitatea Şcolii Duminicale nu ar putea fi tot ceea ce ar trebui să fie. Dar ce constituie un program sănătos şi eficient de Şcoala Duminicală?

MĂSURILE TRADIŢIONALE DE EFICACITATE A ŞCOLII DUMINICALE

Majoritatea diaconilor se gândesc la eficacitatea Şcolii Duminicale în termeni de creştere: câţi membrii noi sunt înrolaţi şi câte clase noi sunt începute. Creşterea este o dimensiune importantă a eficacităţii Şcolii Duminicale, însă există mai mult de un singur fel de creştere. Eficacitatea Şcolii Duminicale trebuie de asemenea să fie măsurată de creşterea spirituală a membrilor.

Eficacitatea Şcolii Duminicale este adesea măsurată de regularitatea frecvenţei de membrii; dar cum rămâne cu regularitatea membrilor la rugăciune, studiu biblic şi devoţiuni familiale?

Părtăşia şi raportul dintre membrii de clasă este un alt fel prin care diaconii măsoară succesul Şcolii Duminicale. Cum rămâne dar părtăşia cu necredincioşii? De câte ori sunt puşi la răspundere liderii şi membrii Şcolii Duminicale pentru dedicarea lor faţă de părtăşia cu prietenii, vecinii şi rudele?

O responsabilitate cheie a Şcolii Duminicale pentru mulţi diaconi este continuarea contactului cu vizitatorii şi noii membri ai bisericii – pentru nevoile lor de ucenicizare personală sau consiliere. Aceste aspecte sunt cu uşurinţă trecute cu vederea.

SĂNĂTATEA SPIRITUALĂ A ŞCOLII DUMINICALE

Şcoala Duminicală eficace produce creştini sănătoşi spirituali care ajută la zidirea trupului bisericii locale. Clasele pot fi mari, active, şi bine frecventate, însă dacă ele nu ridică vitalitatea spirituală a bisericii, ele nu sunt eficiente. „Linia de bază” pentru diaconi este: ce roadă spirituală este produsă în Şcoala Duminicală? Sunt membrii mai maturi spirituali şi vi ca rezultat al frecventării Şcolii Duminicale?

Diaconii ar trebui să fie conştienţi de faptul că Şcoala Duminicală susţine biserica locală în patru feluri fundamentale:

Şcoala Duminicală este „lipiciul” social care tine biserica laolaltă.
Şcoala Duminicală este arena principală pentru „grefarea” noilor membrii în biserică.
Şcoala Duminicală este canalul pentru ucenicizare şi evanghelism.
Şcoala Duminicală promovează misiunea, priorităţile şi programele generale ale bisericii locale.

Diaconii ar trebui să privească Şcoala Duminicală ca un laborator viu pentru creştere şi slujire creştină. Fără o lucrare eficientă de Şcoala Duminicală, biserica şi-ar putea pierde baza sa dinamică pentru creştere, atât numerică cât şi spirituală!

BURUIENI ÎN GRĂDINA ŞCOLII DUMINICALE

Un fapt nefericit al vieţii este că oriunde ar începe să crească ceva, apar şi buruienile. Buruienile apar şi în clasele de Şcoală Duminicală, înecând creşterea spirituală şi vitalitatea. Diaconii trebuie să fie conştienţi de nevoile supărătoare din bucata Şcolii Duminicale:

Şcoala Duminicală văzută ca un final în sine. – Deşi este uşor să fi prins în energia crescută şi entuziasmul contagios al programelor de Şcoală Duminicală, diaconii trebuie să aibă mereu în minte imaginea mai mare a bisericii locale. Atunci când clasele de Şcoală Duminicală devin un final în ele insele, competiţia nesănătoasă poate să-şi facă rădăcini. Liderii de slujire încep să se escrocheze unul pe altul pentru a recruta voluntari, să se lupte pentru alocaţiile de buget şi să-şi protejeze „gazonul” lor din biserică.
Părtăşia văzută ca scop primar al Şcolii Duminicale. – Există o diferenţă între părtăşie ca fiind parte a Şcolii Duminicale şi ca fiind scop al acesteia. Părtăşia este doar un mijloc în scopul uceniciei şi al responsabilităţii. Luat ca un final în sine, aceasta se poate degenera într-o simplă reprezentaţie sau formarea de clici în cadrul bisericii.
Omogenitatea devine o barieră spre creştere şi integrare a noilor membrii. – Norma claselor de vârstă s-a dovedit pe sine în practică, însă aceasta poate deveni în mod definit prea mult dintr-un lucru bun. Clasele prea omogene au o tendinţă de a deveni inculcate deoarece membrii devin prea confortabili unul cu celălalt. Clasa dezvoltă o personalitate a sa proprie care poate acţiona ca o barieră pentru noii veniţi care se simt că nu s-ar potrivi acolo. Omogenitatea excesivă pare a spune, „Nu-mi rupe acel vechi anturaj al meu”.
Învăţătura văzută ca plată de datorii. – Diaconii uită uneori că învăţarea este un dar spiritual care nu este acordat peste toţi în cadrul bisericii locale. Într-adevăr, învăţătura nu poate fi eficientă dacă este mânuită de oricine; şi aceasta nu trebuie nici văzută ca o muncă de rutină care să se roteze în jurul grupului. Învăţătorii stupizi pot ruina efervescenţa unei clase de Şcoală Duminicală.

PĂZIREA DE POLITICILE ŞCOLII DUMINICALE

Politică în Şcoala Duminicală? Întrebarea poate părea cinică, însă aceasta este un fapt de viaţă în multe programe de Şcoală Duminicală. Politicile de Şcoală Duminicală au loc atunci când oamenii (inconştienţi) fac cereri egoiste asupra claselor lor. Ei doresc să fie distraţi, hrăniţi, sau puşi în lumină. Membrii politici ai Şcolii Duminicale sunt acolo spre a fi slujiţi şi de a-şi împlini nevoile lor. Aceasta devine aparent în moduri subtile pentru învăţători (şi uneori nu chiar aşa de subtile!), directori, şi cadre, în timp ce membrii votează cu picioarele lor, cu banii lor, şi cu dorinţa sau respingerea lor de a participa la clasă.

În gratificarea noastră instanţă, o societate orientată înspre consumator, unii oameni cred despre biserică ca fiind o altă organizaţie care să le slujească – împreună cu ieşirile de la restaurantele fast-food, televiziunea prin cablu, şi cuptorul cu microunde! Membrii motivaţi politic enunţă refrene familiare ca următoarele:

„Nu putem să avem un învăţător mai interesant? Cutare şi cutare este aşa de plictisitor!”

„Trebuie neapărat să studiem cărţile acelea din Vechiul Testament?”

„Când este următoarea petrecere a Şcolii Duminicale? Să o planificam în timpul clasei de astăzi!”

„De ce clasa cu cei necăsătoriţi se întâlnesc mereu în cea mai bună cameră? Când o sa fie rândul clasei noastre?”

E drept, cu toţii avem nevoile noastre şi vrem ca Şcoala Duminicală să fie o oră stimulatoare şi de care să ne bucurăm. Şcoala Duminicală, totuşi, nu este un produs de consum ce trebuie folosit pentru gratificarea de sine. Aceasta este un loc în care noi să creştem în părtăşie spirituală şi slujire – un loc în care să putem ajuta la împlinirea nevoilor altora. Să explorăm acest aspect de îngrijire şi împărtăşire al Şcolii Duminicale.

MĂSURI ÎNTREGI DE EFICACITATE A ŞCOLII DUMINICALE

Şcolile Duminicale sănătoase sunt din punct de vedere spiritual întregi; ele realizează un echilibru dinamic între câteva elemente de contrast însă complementare. Diaconii pot evalua eficacitatea generală a Şcolii Duminicale prin cât de bine aceste elemente sunt echilibrate. Să privim la cele mai importante dintre acestea din cadrul „ecuaţiei” Şcolii Duminicale:

Interior plus exterior. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul preocupării pentru membrii de clasă cu o preocupare pentru vizitatorii bisericii şi membri de perspectivă nouă. Eforturile interioare (precum sunt părtăşiile şi întrunirile) sunt echilibrate de eforturile exterioare (precum vizitările).
Părtăşia plus disciplina. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul eforturilor de a construi legături sociale dintre membrii cu eforturile de a clădi legături spirituale. Oamenii nu doar participă împreună la clase şi se socializează laolaltă; ei se şi roagă împreună, se sfătuiesc reciproc, şi sunt responsabili unul faţă de altul.
Satisfacerea nevoilor personale plus împlinirea nevoilor altora. Membrii claselor de Şcoală Duminicală eficace se concentrează nu pe satisfacerea propriilor lor nevoi personale (pentru părtăşie, aparţinere, învăţare, etc.), ci ei se străduiesc să împlinească şi nevoile altora. Ei sunt gata atât să slujească cât şi să fie slujiţi.
Omogenitate plus diversitate. Clasele de Şcoală Duminicală eficace recunosc importanţa membrilor care au ceva în comun, însă ei recunosc şi importanţa integrării unei varietăţi de oameni noi în cadrul clasei pentru a nu se forma clicile. Membrii dedicaţi într-adevăr sunt gata să fie ocazional nucleul unei clase noi care să permită bisericii să crească din punct de vedere numeric.
Vederea copacilor plus a pădurii. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul nevoii pentru grupe de celulă active din cadrul bisericii cu nevoia de unitate congregaţională şi întrunirile laolaltă. Ei niciodată nu pierd din vedere imaginea mare şi importanţa tuturor părţilor bisericii care lucrează laolaltă în armonie şi lin.

Nu există nici o formulă magică pentru Şcoli Duminicale eficiente. Nici o structură, nici o filozofie de program, nici o abordare de programă şcolară nu este cea mai bună. Toate aceasta duc la ceea ce este fundamental: părtăşia, ucenicia, lucrarea interioară, lucrarea exterioară, unitatea, diversitatea, slujirea şi a fi slujit. Echilibrul este atât provocarea cât şi binecuvântarea.

Diaconii ar trebui să se rededice pe ei înşişi spre eficacitatea Şcolii Duminicale. Cu siguranţă că Dumnezeu nu poate chema liderii dintr-o biserică locală la o sarcină mai importantă sau mai împlinitoare!

http://www.voxdeibaptist.org/helping_deacons_trd.htm

Descoperirea Voii lui Dumnezeu Dr. Sinclair B. Ferguson

download-3

Umblarea după voia lui Dumnezeu produce un stil de viaţă distinctiv. Există anumite caracteristici care vor fi adevărate pentru toţi creştinii din orice loc şi din orice vreme. Sunt calităţi pe care adevăraţii creştini le au şi care îi fac uşor de recunoscut de către ceilalţi credincioşi în perioade foarte diferite ale istoriei Bisericii.

Dar pentru fiecare creştin se ridică o întrebare, nu Ce e adevărat pentru toţi creştinii dintotdeauna?, ci Care este voia lui Dumnezeu în această situaţie unică, particulară, în care mă găsesc? Trebuie să ne confruntăm cu natura principiilor care guvernează conduita creştină. Cum descoperim voia lui Dumnezeu atunci când ne confruntăm cu o mulţime de alternative posibile?

Prezentarea umblării creştine este o temă majoră într-una din scrisorile lui Pavel şi această întrebare este de asemenea o temă de care Pavel s-a ocupat destul de mult. Îl vedem discutând-o în Prima sa Epistolă către Corinteni.
Principiile lui Pavel rămân valide. Nu numai atât, ele ne sunt extrem de utile din punct de vedere practic în desluşirea voii lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Un studiu atent al acestor principii ridică o serie de întrebări care ne vor ajuta să înţelegem în ce poate consta călăuzirea lui Dumnezeu în orice situaţie.

1.E în conformitate cu Legea?

Corintenii puneau accentul pe principiul (biblic) că Hristos i-a eliberat. Pavel ripostează răspunzând că libertatea nu e singurul principiu din viaţa creştină. Libertatea are un scop. Dumnezeu ne-a eliberat pentru sfinţenie. El ne-a binecuvântat cu libertate de sub vina şi robia păcatului – dar nu ca să putem deveni sclavii exact acelor păcate pentru care Hristos a murit ca să ne răscumpere!

Această idee este susţinută puternic de apostol [în 1 Cor. 6:9-11]. Pavel oferă o lungă listă de comportamente păcătoase care sunt incompatibile cu calitatea de membru al împărăţiei lui Dumnezeu. El nu vrea să spună că aceste păcate odioase constituie păcatul de neiertat. Unii creştini s-au complăcut exact în aceste păcate înainte să fie convertiţi. Şi totuşi ei au fost spălaţi, sfinţiţi şi îndreptăţiţi prin Hristos! Dar au trebuit să fie transformaţi radical ca să poată fi potriviţi pentru împărăţia lui Dumnezeu. Aici nu există anarhie – e o împărăţie, o monarhie, şi e guvernată de poruncile măreţe şi sfinte ale lui Dumnezeu.

Ce vrea Pavel să demonstreze aici? El vrea să arate că nici o faptă contrară cuvântului simplu al lui Dumnezeu nu poate fi justificată vreodată pentru creştin. Nici un apel la libertate spirituală sau circumstanţe providenţiale nu poate face vreodată din ceva greşit din punct de vedere etic altceva decât un păcat. Pentru că creştinul e liber doar să iubească şi să împlinească Legea lui Dumnezeu. În aceasta constă adevărata sa libertate.

De multe ori putem reduce numărul posibilelor opţiuni cu care ne confruntăm adesea în vieţile noastre punând această foarte simplă întrebare: E în conformitate cu Legea? Cât de uşor pare să ne orbească Satan exact în acest punct – iar noi pierdem din vedere faptul că am fost mântuiţi ca să putem fi sfinţiţi.

2.Îmi e de folos?

Dacă prima noastră întrebare are de-a face cu natura faptei în sine, a doua trebuie să se ocupe de consecinţele ei. E adevărat (într-un sens), spune Pavel, că „toate lucrurile îmi sunt îngăduite” [cf. 1 Tim. 4:4; Rom 14:14, etc.]. „Dar nu toate îmi sunt de folos” [1 Cor. 6:12].

Ţi-a atras atenţia vreodată un alt creştin în legătură cu o anumită faptă, şi ai răspuns automat: „Ce-i rău în asta?” Este cea mai naturală formă de autoapărare. Dar la fel de bine ea poate ascunde o conştiinţă vinovată. Pentru că în inimile noastre noi ştim, aşa cum ne învaţă atât de clar Pavel, că nu aceasta e întrebarea cu adevărat importantă. S-ar putea „să nu fie nimic rău în asta”; dar s-ar putea să nu fie nimic bine în acea faptă; s-ar putea să nu se dovedească folositoare pentru mine. Întrebarea pe care trebuie să învăţ să o pun este: Îmi va fi de folos, în măsura în care pot judeca eu, astfel încât relaţia mea cu Domnul Isus Hristos să se întărească? Mă va apropia de El?

Sunt multe domeniile în care se aplică acest lucru. Când mă confrunt cu alegerea unei slujbe, sau a unei meserii, sau cu transferul într-o altă parte a ţării, cu tot ce înseamnă aceasta în ce priveşte părtăşia, slujirea şi influenţa spirituală, cu siguranţă că sunt obligat să pun această întrebare. Desigur, nu e factorul hotărâtor în fiecare situaţie. Dar e un factor important în multe cazuri. Poate că am ocazia să cheltuiesc o sumă de bani pentru ceva ce-mi place. Dar e oare voia lui Dumnezeu s-o fac? În mintea mea se ridică întrebarea: Îmi va fi de folos? Sau va avea ca rezultat o irosire a timpului meu, a energiei şi a interesului astfel încât voi fi mai sărac spiritual? Îmi va complica viaţa, în loc să o simplifice?

Desigur, nu există doi oameni care să dea acelaşi răspuns în fiecare situaţie. De-acum nu ne mai întrebăm dacă o faptă e în conformitate cu Legea, ne gândim doar la acele fapte care sunt. Dar un lucru care are o influenţă neutră asupra unei persoane s-ar putea să fie dăunător pentru altă persoană. Noi nu suntem chemaţi să judecăm conştiinţele altora [1 Cor. 2:15; 4:3-5]. Dar „omul duhovnicesc poate să judece totul” şi asta facem atunci când ne întrebăm: „Îmi este de folos?” S-ar putea să nu fie de folos pentru alţii. Asta nu mă priveşte. Eu sunt răspunzător în faţa lui Hristos pentru felul în care administrez ce mi s-a încredinţat. Este de folos pentru mine?

3.Mă înrobeşte?

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” [1 Cor. 6:12]. Există un joc de cuvinte în afirmaţia lui Pavel: Stă în puterea mea să fac toate aceste lucruri – dar nu cumva în final eu voi ajunge sub puterea lor? Din nou, presupunând că lucrul la care ne gândim intră în categoria faptelor în conformitate cu Legea, în cele din urmă această întrebare poate primi răspuns doar în termeni personali.

Care e principiul? Este acela că, prin harul Duhului Sfânt, creştinul trebuie să fie întotdeauna stăpân pe sine însuşi. Pavel ilustrează acesta mai târziu în 1 Corinteni. Într-o cursă, toţi cei ce concurează au trecut deja printr-un antrenament strict. Toţi au căutat să-şi stăpânească şi să-şi ţină sub control dorinţele lor fireşti, astfel încât, în loc să fie stăpâniţi de ele, ei să-şi ţină trupurile în stăpânire şi să le facă să se supună voinţei lor [1 Cor. 9:27].

Ce se întâmplă cu atletul care ciuguleşte mereu din prăjituri cu cremă şi consumă prea multe calorii? Vine vremea în timpul cursei când el încetează să mai fie stăpânul, şi dorinţele în faţa cărora a cedat îi înăbuşă orice fărâmă de energie. Aceste dorinţe îl au acum la cheremul lor şi orice speranţă de câştigare a premiului trebuie abandonată. Nu există oare o paralelă clară în viaţa creştină? E posibil să facem alegeri care, în cele din urmă, vor tinde să ne stoarcă orice urmă de energie spirituală; e posibil să ne angajăm la unele lucruri care, deşi justificate în general, vor ajunge în final forţa dominantă şi conducătoare în vieţile noastre. Desigur că avem libertăţile noastre spirituale. Dar când ajungem să nu ne mai bucurăm de viaţa creştină fără aceste libertăţi, înseamnă că am ajuns înrobiţi de ele. De exemplu, se presupune că nu faci nimic păcătos atunci când cumperi o maşină nouă, trăieşti într-o casă frumoasă, te bucuri de o hrană variată sau îţi petreci timpul cu diverse lucruri, sau cu o anumită categorie de oameni. Dar când nu mai suntem mulţumiţi fără aceste lucruri, când pur şi simplu trebuie să le avem, ele nu mai sunt libertăţi, sunt lanţuri. Creştinul trebuie să dezvolte în Hristos o sensibilitate faţă de acele lucruri înaintea cărora are tendinţa să cedeze şi să devină sclavul lor. „Mă va înrobi?” va fi o întrebare întotdeauna aproape de mintea lui. „Nimic nu va pune stăpânire pe mine” e un bun moto pentru omul care a primit un duh de autodisciplină [2 Tim. 1:7].

4.E în concordanţă cu Domnia lui Hristos?

Un păcat de proporţii tragice a erupt în biserica din Corint. În consecinţă, Pavel îi întreabă dacă au înţeles corect relaţia lor cu Domnul. Singurul capitol în care nu foloseşte acest titlu pentru Isus este capitolul 13! El era profund întristat de faptul că corintenii nu reuşeau să înţeleagă că nu erau ai lor, ei au fost cumpăraţi cu marele preţ al sângelui Stăpânului lor [1 Cor. 6:19,20; 7:23].

Care era problema lui Pavel? Era faptul că ori de câte ori creştinul face vreun lucru, îl face împreună cu Hristos. Nimic nu poate tăia această legătură. Nici măcar păcatul nu o poate anula. Acesta e adevărul oribil. Ori de câte ori corintenii se lăsau în voia păcatelor lor scârboase şi indecente, ei Îl trăgeau pe Hristos după ei.

Uneori spunem că principiul după care poate fi judecată orice acţiune este: Îl pot lua pe Hristos acolo? Există un adevăr aici. Dar nu e întregul adevăr. Pentru că, aşa cum accentuează Pavel, alegerea nu ne aparţine. Noi Îl luămpe Hristos acolo. Ca unii care suntem uniţi cu El, nu Îl putem lăsa în urmă. Aşa că adevărata întrebare este: Îl pot lua pe Hristos acolo şi Îl pot privi în faţă fără să-mi fie ruşine? Oare această faptă, această decizie pe care o iau, este ea consecventă cu mărturia mea personală că „Isus Hristos este Domnul meu”?

Din nou, trebuie subliniat faptul că, singură, această întrebare nu ajută prea mult. Ar putea răspunde imediat întrebărilor mele privind voia Domnului (mai ales dacă răspunsul e „Nu”), dar ea singură nu constituie un test suficient. Nu e hârtia de turnesol decisivă [folosită în chimie la testarea acizilor şi bazelor – n.trad.] după care putem judeca voia Domnului. Trebuie să luăm în considerare toate aceste întrebări. S-ar putea să descoperim, după ce am căutat să răspundem la toate, că încă există o decizie importantă pe care Dumnezeu ne aşteaptă să o luăm. Dar nu ne putem îndoi de faptul că multă gândire confuză a început să se risipească în biserica din Corint pe măsură ce aceste întrebări pătrunzătoare le erau puse înainte. Şi noi vom descoperi acelaşi lucru.

5.Îi ajută pe alţii?

Dacă privim mai departe în Prima Epistolă către Corinteni, descoperim că Pavel pune întrebări asemănătoare în legătură cu o situaţie diferită – un indiciu că suntem pe drumul cel bun atunci când presupunem că aceste întrebări sunt valoroase şi au o aplicabilitate mai largă în multe domenii ale gândirii noastre. Dar el a mai adăugat şi altele.

Nu trebuie să mă mulţumesc întrebând dacă o anumită strategie mă va ajuta personal. Va avea ea un efect la fel de benefic şi asupra altora? Mai mult, mă angajez la aceasta cu gândul să-i slujesc şi să-i ajut pe alţii? Sau sunt în pericol să „nimicesc lucrul lui Dumnezeu”? [Rom. 14:20] Atunci când vorbeşte despre libertatea personală a creştinului şi despre modul în care ea trebuie echilibrată de slăbiciunile şi puterile altora, Pavel mărturiseşte: „După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi. Călcaţi pe urmele mele…” [1 Cor. 10:33].

Isus a trăit după acest principiu. Când Şi-a rezumat angajamentul în marea Sa rugăciune către Tatăl, El a spus: „Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei” [Ioan 17:19]. Trebuie să fim preocupaţi să îi ajutăm pe alţii şi să le facem pe plac. Pavel afirmă: „Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi” [Rom. 15:3]. Oare nu ne ajută aceasta să înţelegem faptul că voia lui Dumnezeu (şi prin urmare şi călăuzirea Lui) este cel mai dificil lucru din lume? Oare nu pătrunde în vieţile noastre până acolo încât desparte sufletul şi duhul? [Evrei 4:12] Pentru că de multe ori dorim călăuzire doar cu scopul ca vieţile noastre să fie eliberate de nelinişte şi nesiguranţă – astfel încât să avem o măsură mai mare de confort şi securitate. Dumnezeu, pe de altă parte, este interesat ca noi să ne abandonăm împlinirii voii Sale, indiferent de preţul ce trebuie plătit. Voia lui Dumnezeu este modelată după forma Crucii Fiului Său. Voia lui Dumnezeu înseamnă moartea voii noastre, şi înviere doar după ce am murit faţă de toate planurile noastre proprii.

Ne-am gândit noi cu adevărat că la aceasta ne angajăm atunci când am spus că vrem călăuzire?

  1. E consecventă cu exemplul biblic?

Să nu vă surprindă faptul că discuţia lui Pavel concluzionează cu aceste cuvinte: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” [1 Cor. 11:1]. „Ce ar face Pavel?” „Ce ar face Însuşi Hristos?”, acestea sunt întrebările pe care le putem pune acum. Există vreo relatare sau o învăţătură în Scriptură care poate fi aplicată la situaţia în care mă găsesc? Îmi poate oferi un indiciu despre voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea în acest moment? [Cf. Fil. 3:17; 2 Tes 3:7; 2 Tim 3:10; Evr. 6:12; 13:7].

Noi nu suntem lăsaţi în voia imaginaţiei noastre atunci când ne ocupăm de această întrebare. Singurul Hristos pe care Îl cunoaştem – de fapt şi singurul Pavel pe care îl cunoaştem – poate fi găsit pe paginile Scripturii. Şi aici ne întoarcem din nou la marele nostru principiu: descoperim voia lui Dumnezeu printr-o aplicare sensibilă a Scripturii la propriile noastre vieţi.

Apostolul Petru vorbeşte pe un ton asemănător. Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui [1 Petru 2:21]. El foloseşte un cuvânt foarte pitoresc, care semnifică un model ce trebuie copiat. Este expresia pe care am folosi-o în legătură cu un contur trasat cu o linie subţire de către învăţător, pe care copilul îl umple cu o mână mai grea, şi îl umple într-un mod unic şi propriu. Ce imagine a vieţii creştine! Hristos ne învaţă să trăim prin credinţă trăindu-Şi viaţa înaintea noastră, şi apoi ne spune: „Acum, călcaţi pe urmele paşilor mei, şi în curând veţi învăţa”. Exact acesta e lucrul pe care trebuie să-l facem. Trebuie să urmărim liniile pe care Hristos ni le-a trasat, linii pe care le găsim în Scriptură. Trebuie să apucăm mâna Lui, să căutăm urmele paşilor Lui în Scriptură, şi apoi să le urmăm. Din pricina slujirii sale apostolice, Pavel a putut să-şi încurajeze contemporanii să-l urmeze, pentru că şi el Îl urma pe Hristos. Această aplicaţie ne va fi de mare folos în gândirea noastră.

Şi totuşi, chiar şi aici, Pavel nu poate evita provocarea supremă, „orice faceţi, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” [1 Cor. 10:31]. Nici noi nu putem scăpa de această provocare. Este norma trăirii creştine, normă ce nu poate fi negociată. Dacă inima mea urmăreşte slava Lui, atunci voi descoperi că jugul acestor întrebări este bun, iar povara sfinţeniei Evangheliei la care mă îndeamnă este cu adevărat uşoară.

E în conformitate cu Legea? Îmi e de folos? Mă înrobeşte? E în concordanţă cu Domnia lui Hristos? Îi ajută pe alţii? E consecventă cu exemplul lui Hristos şi al apostolilor? Este pentru slava lui Dumnezeu? De fapt, trăiesc eu pentru slava lui Dumnezeu?

Sarcina încredinţată de înţelepciunea Ta
Vreau să o îndeplinesc voios,
În toate lucrările mele să descopăr prezenţa Ta,
Şi să dovedesc voia Ta bună şi desăvârşită.
Pe Tine Te aşez la dreapta mea,
Pentru că ochii Tăi văd tot lăuntrul meu,
Şi vreau să lucrez la porunca Ta,
Să Îţi dedic toate faptele mele.
Dă-mi să port jugul Tău uşor,
Vreau să veghez şi să mă rog în orice clipă,
Să privesc la lucrurile eterne,
Să mă îndrept grabnic spre ziua Ta glorioasă.

Charles Wesley

Tradus de Florin Vidu

https://www.rcrwebsite.com/will.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/descoperirea-voii-lui-dumnezeu-dr-sinclair-b-ferguson/

DESCOPERIRE: Drumul antic spre Ierusalim

download-3

Arheologii israelieni au anuntat o descoperire importanta in orasul antic al lui David. Drumul dateaza de pe vremea lui Isus, cand El umbla pe acele strazi. Chris Mitchell ne va prezenta un drum antic, strabatut de pelerinii evrei pentru a ajunge in centrul Ierusalimului.

 

La vreo 6 metri sub suprafata pamantului, arheologii israelieni au descoperit un drum vechi de 2000 de ani, in vecinatatea orasului lui David. Drumul duce de la Scaldatoarea Siloam in subteran pana la Muntele Templului. Acum 2000 de ani, acesta trebuie sa fi fost drumul pe care a mers Isus la Templu.

Moran Hagbi: Acesta e locul pe unde a umblat Isus.

Moran Hagbi este un arheolog la Autoritatea Israeliana pentru Antichitati.

Moran Hagbi: Stim ca acest drum a fost pavat in timpul lui Pilat din Pont. El este cunoscut pentru ca a ordonat rastignirea lui Isus. Aceasta descoperire deschide o noua era in domeniul cercetarilor in Ierusalim.

In acea vreme romanii au inabusit o rebeliune a evreilor si au distrus Ierusalimul in anul 70 d.Hr.. Un exemplu este aceasta frunza de palmier care a ars si s-a conservat in mod remarcabil.

Moran Hagbi: Aceasta este o distrugere autentica. Frunza de palmier a fost gasita arsa in focul aprins de romani. S-ar putea ca acest palmier sa fi vazut ultimele momente ale Ierusalimului. Repet, este de o importanta simbolica pentru ca palmierul era simbolul Iudeei in acea vreme.

Ei au mai descoperit arme de razboi din luptele Ierusalimului pentru supravietuire.

Moran Hagbi: Acestea sunt dovezile bataliei. Aceste proiectile au fost lansate in oras de catapulte, poate chiar in oras. Aceste sageti au fost lansate de romani si de rebelii evrei. Vorbim despre batalii si razboaie si aici se vad armele care vorbesc despre aceste intamplari.

Unii au scapat prin canalul de scurgere. Pentru Hagbi acest proiect spune o poveste convingatoare.

Moran Hagbi: Luptele au avut loc aici, pe strazi si in canalul de scurgere, care se afla chiar sub noi. Oamenii au scapat prin aceste canale de scurgere. Cateodata imi imaginez cum fugeau oamenii pe strada, de romani sau sa lupte cu romanii, in fundal fiind un incendiu. Video

Peste cativa ani, cand digul se va muta spre Muntele Templului, oamenii vor putea merge pe scarile pe care a mers Isus cu 2000 de ani in urma.

Citește și Descoperire din vremea lui David, ce confirma Vechiul Testament, ascunsa de Israel

Sursa: Alfa Omega

http://logosul.ro/2018/02/10/descoperire-drumul-antic-spre-ierusalim/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/descoperire-drumul-antic-spre-ierusalim/

Descifrând simboluri

   28-09-2018 

Ce provocare mare este să conduci o maşină fără GPS când nu înţelegi limbajul marcajelor din trafic! Situaţia se înrăutăţeşte şi mai mult când nu poţi identifica nici chiar literele acelei limbi locale! Tot aşa, filologii s-au confruntat cu probleme serioase încercând să descifreze simbolurile pictografice vechi.

Timp de secole, scrierea egipteană hieroglifică veche – cu 1 000 de caractere diferite sub formă de imagini – a rămas nedescifrată şi de necitit. Dar o lumină mai mare a strălucit din anul 1799, când a fost descoperită faimoasă Piatră de la Rosetta şi filologii au început să descifreze cele trei inscripţii paralele. Acel proces a atins apogeul pe 27 septembrie 1822, când raportul lui Jean-François Champollion a fost citit celor de la „Académie des Inscriptions et Belles Lettres” din Paris, Franţa. Această realizare a dus la descoperirea unei părţi semnificative din cultura religioasă egipteană antică.

De remarcat faptul că două evenimente majore de la sfârşitul anilor 1790 au stimulat două direcţii cruciale de studii biblice. Una, după cum s-a menţionat deja, a fost descoperirea Pietrei de la Rosetta, în 1799, deschizându-se uşi pentru multe alte descoperiri arheologice anterioare, care au coroborat istoricitatea relatărilor biblice. Un alt eveniment a fost întemniţarea papei Pius al VI-lea în 1798, eveniment care a stârnit interesul pentru elementul profetic al Scripturii. Partea sigilată a cărţii Daniel (Dan. 8:26; 12:4) a fost în cele din urmă deschisă (Apoc. 10) şi multe simboluri apocaliptice şi perioade de timp au fost în cele din urmă înţelese.

Simbolurile apocaliptice – pe care le găsim în cartea Daniel şi Apocalipsa – au fost printre cele mai provocatoare aspecte ale interpretării biblice.

Daniel explica faptul că aceste simboluri nu pot fi înţelese cu adevărat doar prin înţelepciunea omenească (Daniel 2:27-28). Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă cheia pentru interpretarea acestor simboluri. De exemplu, Ioan 1:29 („Iată Mielul lui Dumnezeu…”) ne ajută să înţelegem cine este Mielul din cartea Apocalipsa. Dacă îi permitem Bibliei să fie propriul ei interpret, putem evita multe interpretări artificiale şi distorsiuni părtinitoare.

Alberto Timm

https://www.stiricrestine.ro/2018/09/28/descifrand-simboluri/?utm_source=feedbur

Deosebirea duhurilor

 13.12.2017  |    Eliberare  |

Din cele nouă daruri sau manifestări ale Duhului Sfânt menţionate în 1 Corinteni capitolul 12, unul dintre ele este cel mai folositor în confruntarea cu duhurile rele. „…altuia, puterea să facă minuni;altuia, proorocia; a altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.” (versetul 10) Isus Cristos nu ne-a lăsat să ne confruntăm cu un duşman nevăzut, fără să ne fi dat un dar adecvat acestui domeniu.Prin darul deosebirii duhurilor, ochii acelei persoane sunt deschişi pentru a vedea (sau percepe) lucruri din lumea nevăzută, lucruri care nu pot fi percepute cu ochiul sau cu înţelepciunea umană.

Orice credincios poate în anumite ocazii să folosească darul deosebirii duhurilor. Chiar mai mult, noi suntem încurajaţi să folosim acest dar în maturizarea noastră ca şi creştini. „Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:17). Totuşi, acesta este un dar care nu este dat tuturor, ci este împărţit după cum doreşte Duhul Sfânt. „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Dacă noi descoperim în viaţa noastră că în mod obişnuit avem discernământ în lumea spirituală, atunci putem spune că avem acest dar spiritual al deosebirii duhurilor. Sursa acestei revelaţii aparţine Domnului Isus şi doar Lui I se cuvine slava pentru aceasta.

Recent, am răspuns unei chemări de a ajuta un tânăr creştin care tocmai experimentase o cădere nervoasă. Acesta provenea dintr-un mediu evanghelic în care nu se accepta ideea că şi creştinii pot fi demonizaţi. Crezul lor i-a împiedicat să-l poată ajuta pe acest tânăr. El era deprimat şi disperat, crezând că şi-a pierdut mântuirea şi că era condamnat pentru veşnicie. M-am rugat împreună cu el, mustrând duşmanul după cum mă călăuzea Duhul Sfânt. După jumătate de oră de rugăciune, deşi el nu a simţit nici un fel de manifestări, a fost eliberat în mare măsură de deprimare, recăpătându-şi din nou siguranţa mântuirii. În noaptea următoare, el a dormit adânc pentru prima dată după luni de zile, fără a lua medicamente. Trei zile mai târziu a fost externat din spital. Când am mers să mă rog din nou pentru el, mi-a spus că se întrebase deseori dacă demonii erau cauza problemelor sale şi dacă exista cineva care să aibă darul deosebirii duhurilor, ca să-i poată confirma că lucrurile erau aşa cum a crezut el. L-am asigurat că eu personal cunoşteam mulţi oameni care au primit acest dar şi care îl foloseau pentru a sluji Trupului lui Cristos, Biserica.

Acest dar al deosebirii duhurilor nu se rezumă doar la deosebirea demonilor. Acesta este folosit şi pentru a discerne ceea ce face Duhul Sfânt, pentru a discerne duhul omului şi prezenţa îngerilor. Ioan Botezătorul a văzut Duhul Sfânt venind peste Isus în chip de porumbel: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” (Matei 3:16). Isus a putut discerne că în duhul lui Natanael nu era viclenie: „Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.”(Ioan 1:47) De asemenea, Ilie şi-a dat seama de prezenţa îngerilor: „Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţa şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.”(2 Împăraţi 6:15,16,17)

În timp ce consiliam un om în inima căruia erau multe resentimente şi amărăciune, am subliniat nevoia de iertare şi pocăinţă. În aparenţă el părea convins de acest lucru, şi-a amintit de anumiţi oameni şi situaţii şi „s-a pocăit” cerând iertare. Când am început să ne rugăm împotriva duhurilor care îi cauzau problemele, am reuşit să discern că el nu a fost sincer şi nu a avut o pocăinţă reală. Atunci l-am întrebat: „Mai există încă neiertare în inima ta?” El mi-a răspuns că nu. Ne-am rugat din nou, dar am simţit că a el nu a spus adevărul. L-am întrebat a doua şi a treia oară acelaşi lucru dar el mi-a dat acelaşi răspuns negativ. Dar pentru că eu „cunoşteam” prin Duhul Sfânt adevărul, m-am întors plin de încredere către el şi i-am spus: „Tu minţi, pentru că nu i-ai iertat pe aceşti oameni. Eu am un cuvânt din partea Domnului pentru tine. Acest cuvânt este: „POCĂIEŞTE-TE!”

Fiind confruntat cu adevărul, el a recunoscut că nu i-aiertat şi că nici nu-i va ierta. El a ieşit mânios ca o furtună din biroul meu şi nu a mai revenit niciodată în biserică. După câteva săptămâni de la acest eveniment, a fost trimis la închisoare. Ultima dată când am auzit despre el, se afla internat într-un spital de boli mentale şi se afla sub un tratament psihiatric. Noi suntem cu atât mai răspunzători, cu cât ştim mai mult. Acestui om i sa arătat ce este binele şi i s-a oferit ocazia pocăinţei dar el a întors spatele luminii, atrăgând astfel o mare condamnare asupra lui.

Darurile spirituale, în special deosebirea duhurilor şi cuvântul de înţelepciune, dau posibilitatea consilierilor să ajungă rapid la rădăcina problemelor, astfel economisindu-se mult timp.

Cu câteva luni în urmă, un bărbat stăpânit de viciul fumatului a fost mântuit, dar în loc să renunţe, el a început imediat să fumeze de două ori mai mult. Când mi-a mărturisit nevoia şi mi-a cerut să mă rog pentru el, am putut să discern existenţa duhurilor de neputinţă şi de frică de eşec şi mi-am dat seama că acestea erau rădăcina şi cauza viciului său. El mi-a mărturisit că întotdeauna avea sentimentul de eşec, dar rostea „vorbe mari” încercând să-i impresioneze pe cei din jur. M-am rugat timp de o oră, poruncind zdrobirea acestor legături interioare, până când m-am simţit călăuzit să încetez. Nu mult după aceasta, el a venit la mine nedumerit şi mi-a spus: „Nu pot să înţeleg ce s-a întâmplat. Tu nu te-ai rugat pentru problema mea în legătură cu fumatul, dar eu sunt acum liber.” I-am explicat că prin descoperirea dată de Duhul Sfânt noi am zdrobit sursa care a permis fumatului să-l controleze.

Recent, o tânără ne-a cerut să ne rugăm pentru ea. Ea fusese implicată în câmpul de misiune, dar a trebuit să renunţe din cauza unei căderi psihice. Îngrijorarea ei era legată de o problemă de sănătate, dar Domnul voia să pătrundă mai adânc. Am putut să discern în interiorul ei o legătură demonică puternică ce se manifesta prin ură faţă de propria ei persoană, ceea ce a determinat-o să nu se iubească pe ea însăşi şi să nu aibă o părere bună despre persoana ei. Ea a recunoscut că acesta era problema majoră a vieţii ei şi am început să ne rugăm, poruncind demonilor să plece. După doar o singură sesiune de rugăciuni pentru eliberare, ea a simţit schimbări adânci în personalitatea ei şi era încântată de perspectiva devenirii unei persoane noi.

Prin darul deosebirii duhurilor, putem să cunoaştem mult mai multe lucruri despre duhurile rele decât doar să le percepem prezenţa. Prin acest dar putem să cunoaştem: numele demonilor, puterea legăturilor într-un anumit domeniu, împotrivirea acestora, de asemenea putem să le vedem reacţiile şi slăbirea legăturilor pe măsură ce sunt legaţi şi li se porunceşte să plece. Putem să-i vedem părăsind o persoană, putem să ştim dacă legăturile lor sunt zdrobite complet sau doar parţial, putem vedea dacă sunt şi alte duhuri asociate cu cele cărora le poruncim să plece. Acest dar ne ajută să ştim dacă persoana în cauză îşi îndeplineşte partea ei şi cooperează cu noi pentru a fi eliberată, putem cunoaşte nivelul de credinţă a acelei persoane şi aşa mai departe. Pentru a fi călăuzit nu trebuie să existe o anumită manifestare exterioară.Deosebirea duhurilor este o înştiinţare, o percepere primită prin Duhul Sfânt.

Darul deosebirii duhurilor poate opera în mod diferit prin diferiţi oameni. Pot fi mai mulţi oameni adunaţi în acelaşi loc şi toţi să opereze în acest dar al deosebirii duhurilor, dar fiecare cu o profunzime diferită de percepere.

Deosebirea duhurilor este strâns legată de cuvintele de cunoştinţă şi de înţelepciune. Toate acestea sunt daruri de revelaţie.

În timp ce darul deosebirii duhurilor dă o imagine a lucrării duşmanului, cuvântul de cunoştinţă ne dă posibilitatea să descoperim când a fost declanşată şi ce a cauzat acea problemă, etc. Când m-am rugat pentru cineva am putut să discern existenţa duhurilor de respingere, apoi printr-un cuvânt de cunoştinţă am aflat că puterea acelor legături demonice a fost întărită în timpul adolescenţei când acea persoana era să se înece. De asemenea, am putut să spun să-i spun timpul, locul şi circumstanţele incidentului respectiv. Astfel de manifestări ale Duhului lui Dumnezeu îi arată celui în cauză grija personală şi dragostea Lui şi îl ajută să-şi pună în practică credinţa pentru a primi eliberarea.

Biserica are mare nevoie ca toate darurile Duhului Sfânt să opereze la potenţialul lor maxim. Noi, creştinii din vest, suntem deseori „prea deştepţi”, „prea educaţi”, „prea încrezători în forţele noastre proprii” şi nu suntem destul de „copii” în credinţa şi dependenţa faţă de Dumnezeu. Chiar şi multe biserici penticostale sau charismatice au fost infiltrate de termenii şi metodele psihologiei moderne, respingând puterea şi înţelepciunea Duhului Sfânt.

Ţineţi minte: legăturile demonice spirituale sunt zdrobite doar cu armele spirituale. „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Toţi credincioşii, în special cei care au responsabilităţi de conducere şi consiliere, ar trebui să-şi dorească cu sinceritate să aibă darurile spirituale. „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.” (1 Corinteni 14:1)

Material extras din cartea „Creștine, eliberează-te!” de Graham Powell, carte care tratează eliberarea unui creștin din puterea celui rău. Comandă cartea de aici, iar DVD-ul care conține 4 seminarii de aici.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/8035-deosebirea-duhurilo

http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/8035-deosebirea-duhurilor#axzz55OxUiKYo

DECLINUL CREŞTINISMULUI ÎN EUROPA OCCIDENTALĂ

download-3

In mai am scris despre declinul crestinismului in America iar in iulie despre colapsul lui in Marea Britanie. Aminteam ca in SUA, conform unui studiu al organizatiei Pew Research Center, doar 70% din populatie se declara crestina. Siuatia e mai grava in Marea Britanie unde, conform statisticilor publicate de Biserica Anglicana si sondaje de opinie sofisticate, 10000 de persoane abandoneaza crestinismul in fiecare zi. In ritmul acesta se presupune ca in 2067 in Marea Britanie nu vor mai fi crestini. Astazi ne focalizam atentia asupra declinului crestinismului in Europa Occidentala in general.

Suntem aproape de finalul anului 2015 si putem spune cu o oarecare certitudine ca anul 2015 va ramine in istoria Europei ca anul marilor migratii in Europa din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Aproape un milion de migranti au traversat Europa de la sud la nord vreme de mai multe luni cautind sa ajunga in canaanul  Europei Occidentale si Scandinavia. Migratia inca continua. Reuters tocmai a anuntat ca doar duminica, 18 octombrie, peste 10.000 de persoane au trecut din Macedonia in Serbia. Se anticipeaza ca 5.000 de persoane continua sa treaca zilnic, si ca vor continua sa treaca zilnic, din Grecia in tarile invecinate in drumul lor spre Europa Occidentala.

Migratia aceasta masiva nu este si nici nu va ramanea fara consecinte. Consecintele pot fi negative si din perspectiva subiectului pe care il comentam astazi. Declinul crestinismului occidental e o realitate, iar peste asta se suprapune inmultirea populatiei musulmane in tarile occidentale. Datele statistice vorbesc de la sine si nu au nevoie de multe explicatii.

Germania, Olanda si Marea Britanie

In iulie anul acesta Conferinta Episcopilor Catolici din Germania a emis date statistice conform carora 217.716 de persoane au parasit Biserica Catolica in 2014. In ultimii 5 ani peste 820.000 de germani au parasit Biserica Catolica. In comparatie cu numarul celor care au parasit Biserica Catolica in 1990, numarul celor din 2014 e mai mare cu 52%. Unul din motivele pentru care catolicii parasesc Biserica Catolica sunt taxele pentru apartenenta religioasa de intre 8% si 9% pe care statul german le impune fiecarui catolic, protestant ori evreu care locuieste in Germania. Conform legilor germane, fiecare copil botezat la nastere e considerat membru intr-o credinta crestina si, ca adult, plateste taxe pentru sprijinirea bisericii pina cind renunta oficial sa fie membru intr-o denominatie religioasa oarecare. Taxele religioase sunt distribuite de catre stat bisericilor pentru a-si plati preotii ori pastorii si pentru alte proiecte cu caracter religios. Germania are aproape 24 de milioane de catolici care constituie aproape 30% din populatia tarii. Exodul religios insa afecteaza si Biserica Protestanta. Conform datelor statistice, in 2014 aproximativ 200.000 de protestanti au parasit Biserica Protestanta, cel mai mare numar in aproape 20 de ani. In 2013, 138.100 au facut-o. Deasemenea, in ultimii 10 ani Biserica Catolica a inchis 515 biserici. [Detalii: www.telegraph.co.uk]

In ianuarie anul acesta Wall Street Journal a publicat un articol aprofundat conform caruia sute de biserici se inchid in Europa Occidentala ca rezultat al declinului crestinismului. [Detalii: www.wsj.com] In decembrie 2013, un raport al Biserici Catolice din Olanda atentiona ca pina in 2025 se asteapta inchiderea a 1.000 de biserici catolice din cauza numarului in scadere al catolicilor in Olanda. In 2012 in Olanda mai ramasesera doar 1.593 de biserici catolice, cu 10% mai putine ca in 2004. Asta inseamna ca, in conformitate cu raportul Bisericii Catolice din Olanda, doua treimi din bisericile in existenta in 2013 vor fi inchise pina in 2025, in doar 10 ani de acum. Raportul deasemenea indica ca procentul catolicilor in populatia Olandei a scazut de la 28.4% in 2004 la 24.1% in 2013. Pe de alta parte, un raport al guvernului Olandei pune numarul catolicilor olandezi la doar 16% din intreaga populatie a Olandei in 2013. Numarul credinciosilor care merg la biserica cu regularitate a scazut ei el drastic, la fel ca numarul copiilor botezati. Iar numarul preotilor catolici a scazut de la 999 in 2004 la 743 in 2012.

Numarul bisericilor protestante in Olanda e si el in scadere. Conform articolului din Wall Street Journal, 700 de biserici protestante urmeaza sa fie inchise in Olanda pina in 2020. Bisericile care se inchid sunt vandute si convertite in cladiri cu alte scopuri. Devin galerii de arta, cafenele, cluburi.

In Marea Britanie, Biserica Anglicana inchide in jur de 20 de biserici anual. In Norvegia doar 2% din populatie merge la biserica cu regularitate. In 2012 Parlamentul Norvegiei a desfiintat Biserica Luterana ca biserica de stat si i-a schimbat numele din Biserica Luterana a Norvegiei in Biserica Populara a Norvegiei. In prima decada a noului mileniu Biserica Catolica din Franta a construit 20 de biserici si a inchis 60. In contrast, in Statele Unite au fost construite 5000 de biserici intre 2000 si 2010, cu toate ca, in aceasi perioda de timp numarul persoanelor care merg la biserica in mod regulat a scazut cu 3%.

Numarul europenilor care nu se identifica cu nicio religie e si el in crestere. Conform unui studiu publicat la inceputul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifica cu nicio religie, 24.7% in Germania, 12.4% in Italia si 21.3% in Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e in Olanda unde 42.1% din intreaga populatie nu se identifica cu nicio credinta religioasa. Se poate deci spune ca Olanda, tara adoptiva a lui Baruch Spinoza, unul din fondatorii ateismului modern, este cea mai secularizata tara a Europei.

Se inchid biserici, se cladesc moschei

In 2012 in Franta traiau 6 milioane de musulmani, cea mai mare populatie de musulmani din intreaga Europa. In Germania traiau 4 milioane. In doar 20 de ani, proportia musulmanilor in Europa a crescut de la 4.1% din intreaga populatie a Europei in 1990, la 6% in 2010. In teremni reali asta a insemnat o crestere de la aproape 30 de milioane de musulmani in 1990 la peste 44 de milioane in 2010. Se estimeaza ca numarul musulmanilor in Europa va ajunge la 58 de milioane in 2030. In Franta deja 10% din populatia tarii e musulmana.

Raportat la numarul musulmanilor din Franta, insa, declinul crestinismului in Franta e extrem de ingrijorator deoarece, conform unui sondaj de opinie facut in 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numarul musulmanilor in Franta e mai mare decit numarul catolicilor practicanti. Cu toate ca 64% din populatia Frantei se considera catolica, doar 4.5% dintre francezi se considera catolici practicanti. Comentatorii sondajului afirmau ca in viitorul apropiat religia dominanta in Franta nu va fi catolicismul ci islamul. In doar prima decada a noului mileniu numarul moscheelor din Franta s-a dublat, ajungind la peste 2.000. Cerintele pentru moschei noi sunt mari, liderii musulmani din Franta zicind ca au nevoie de 4.000 de moschei pentru acomodarea nevoilor religioase ale musulmanilor Frantei. [Detalii: www.gatestoneinstitute.org]

Germania se confrunta cu probleme similare: vidul lasat in spatiul public de declinul crestinismului este umplut de musulmani. Inca in 2008 un articol dinSpiegel International lamenta frustrarile si nemultumirile crescinde ale germanilor privind constructia de noi moschei. [Detalii: www.spiegel.de] In 2008 frustrarile se datorau uriasei moschei care urma sa fie construita in Cologne, un oras in care bisericile inca se inchid. Campusul gigantei moschei urma sa aibe nu mai putin de 22.000 de metri patrati, fiind insa redus in urma protestelor germanilor. In acelasi an, nu mai putin de 184 de noi moschei erau in constructie in Germania, pe linga cele 163 deja existente, plus in jur de 2.600 de locasuri de rugaciune musulmane aflate in cladiri private.

Migranti crestini majoritari?

In februarie Francois Foret si Julia Mourao Permoser au publicat un studiu interesant in Journal of European Public Policy. [Detalii: www.tandfonline.com] Conform studiului lor, in 2014 in Uniunea Europeana erau 47 de milioane de migranti, dintre care 26 de milioane, ori 56%, erau crestini. Musulmanii constituiau doar 27%. Multi dintre cei 26 de milioane de crestini migranti sunt de origine europeana. Mai multi copii se nasc in familiile migrantilor crestini decit in cele musulmane. Conform aceluiasi studiu, in 2014 familiile migrantilor crestini aveau 13 milioane de copii, in comparatie cu 12 milioane de copii in familiile migrantilor musulmani.

Convertirea musulmanilor la crestinism

Vestile, insa, nu sunt in intregime rele. Un numar crescind de musulmani se convertesc la crestinism in Europa Occidentala. Statistici incurajatoare parvin din Germania. Un exemplu e Biserica Evanghelica Sfanta Treime din Berlin care e in intregime formata din musulmani convertiti la crestinism. Acum doi ani avea 150 de enoriasi, iar azi, conform unui articol publicat pe YahooNews, are peste 600 de membri, iar 80 astepta sa fie botezati. [Detalii: news.yahoo.com]

Cursurile de convertire tin trei luni, dupa care musulmanii renunta la credinta lor traditionala. Majoritatea celor care se convertesc sunt iranieni, dar si afgani. Exista insa si alte comunitati de musulmani convertiti la crestinism. Bisericile luterane din Hanovra si Rhineland au raportat si ele un numar crescind de musulmani convertiti. Cu toate acestea, numarul musulmanilor convertiti este mic in comparatie cu cei 4 milioane de musulmani care traiesc curent in Germania.

Europa nu se afla intr-o situatie de invidiat. Secularismul a neutralizat crestinismul intr-o mare parte a Europei Occidentale. E indoielnic, insa, ca va putea seculariza ori neutraliza islamul. Crestinsmul este identitatea Europei si a fost de aproape 2000 de ani. Secularismul nu poate da Europei o identitate distincta. In conflictul cu islamul cu siguranta ca va pierde.

In Marea Migratie a Anului 2015 Uniunea Europeana ar trebui sa vada si o oportunitate pentru fortificarea identitatii crestine a continentului, singura garantie de supravietuire a culturii si civilizatiei europene in conflictul cu islamul. Oportunitatea o constituie crestinii Orientului Mijlociu care cu adevarat sunt refugiati in sensul dreptului international si au dreptul, in conformitate cu dreptul umanitar international, la un sanctuar. Observatia noastra se potriveste in mod special sirienilor crestini care sunt refugiati in adevaratul sens al cuvintului. Ei sunt tinta unui genocid sistematic si al unei persecutii care nu trebuie dovedita prin ritual judecatoresc. Din nefericire Europei ii lipseste aceasta viziune. Potrivit stirilor, Suedia acorda azil politic mai degraba homosexualilor decit musulmanilor convertiti la crestinism, care de buna credinta se tem ca ar putea fi persecutati la reintoarcerea in tarile de origine. Aceasi lipsa de viziune se simte si dincolo de Ocean, in Statele Unite, unde in 2014 si 2015 s-au stabilit 906 de refugiati sirieni, doar 3% dintre ei, adica 28 de persoane, fiind crestini. In contrast, australienii par a avea mai mult discernamint. Recent, liderul senatului australian a cerut adoptarea unei politici pentru refugiati care sa acorde prioritare crestinilor din Siria care, cum spunea el, „sunt cel mai persecutat grup din lume,” o afirmatie cu care agream.

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/10/declinul-crestinismului-in-europa.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/declinul-crestinismului-in-europa-occidentala/

Twitter ameninţă că va şterge conturile. Cine sunt utilizatorii vizaţi

Redactia Descopera.ro | 11.28.2019 |


Twitter avertizează că doar utilizatorii care folosesc platforma online în mod constant îşi vor putea păstra contul, iar demersul vizează înlăturarea userilor falşi, relatează CNN.

Compania transmite că cei care nu s-au mai conectat pe contul de Twitter în ultimele şase luni nu trebuie să fie surprinşi dacă acesta va fi eliminat.

Schimbarea nu îi va afecta pe cei care au o prezenţă constantă pe platforma de micro-blogging.

„Lucrăm la eliminarea conturilor inactive pentru a asigura informaţii cât mai credibile”, a comunicat Twitter pentru CNN.


Nu este clar când vor începe efectiv modificările, dar acestea vor afecta un număr însemnat de utilizatori. De asemenea, nu s-a precizat ce se va întâmpla cu paginile persoanelor care au încetat din viaţă.

Demersul Twitter vizează înlăturarea conturilor false, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor devotaţi.

Cea mai tulburătoare experiență vizavi de religiozitatea ortodoxă sau arabă!

Am fost sunat intr-o zi să mă rog pentru un Bebeluș născut prematur căruia doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă.

M-am dus, am deschis Biblia, am citit un text pentru binecuvântarea acelui copil și am știut in inima mea că nu va muri, ci va trăi. Deși avea septicemie, respira prin aparate și era hrănit prin perfuzie, deja de a doua zi de după rugăciune septicemia a început să scadă până a trecut de tot, a început să mănânce lăpticul de la mama lui și a început să respire singur.

Vestea miracolului s-a răspândit in tot spitalul, acolo erau și alți copii in aceeași situație. O mamă a venit la mama copilașului vindecat de Dumnezeu și a cerut să vină din nou preotul care s-a rugat pentru copilaș. I s-a spus ca va veni cu mare drag doar ca nu e preot, ci pastor. Mama copilului bolnav s-a schimbat la fata și a zis ca nu mai are nevoie de pastor. Ea ar fi dorit un preot, doar ca nu știe niciunul.

Am stat și m-am gândit că acest caz seamănă cu cazul unei familii de arabi care a venit la mare intr-o țara europeană împreuna cu fiica lor. Fata s-a aventurat in larg unde a obosit sa mai înoate si dădea sa se înece. Salvamarii au vrut sa o salveze dar nu au fost lăsați de părinți, care s-au lupta sa-i oprească timp in care fata lor se îneca. Nu le-au dat voie sa o salveze pentru ca religia le interzicea sa își lase fata virgina atinsa de niște străini.

Ce diferența este între acești oameni și mama care nu a vrut sa cheme un pastor să se roage pentru copilasul ei deși aceasta putea fi singura lui șansa? A preferat să își asume riscul de a-și vedea copilul murind decât să cheme un om, care se închină aceluiași Dumnezeu, să se roage pentru el conform Bibliei și să-l ungă cu untdelemn cum spune Apostolul Iacov.

Religiozitatea e periculoasă, secole de-a rândul românii au fost spălați pe creier că “sectanții” sunt răi, că doar ortodocșii sau alții ajung in cer. Că acolo vor fi doar ei, iar alții care se numesc altfel decât ei nu au loc nici măcar morți in același cimitir cu ei.

Dragilor, vreau sa va anunț că in Cer vor fi creștini care nu și-au zis în niciun fel, ci doar urmași ai lui Cristos. A ajuns sa ne dezbine orice. Dacă scrii cu doi de “i” numele de Isus e bine pentru unii și rău pentru alții, dacă pui cruce pe Biserica e bine pentru unii și rău pentru alții. De unde atâta tulburare și dezbinare între noi?

Wrumbrand povestea că mai mulți pastori și preoți de mai multe feluri au fost băgați in vremea comunismului in aceeași celula. Ura dintre ei era mai mare decât între criminali băgați in aceeași celula. Nu vorbeau și nu se ajutau până când după 6 luni au început să se împrietenească și apoi făceau slujbe împreuna și chiar se împărtășeau cu trupul și sângele lui Cristos simbolizate nici măcar prin vin si pâine că nu aveau, ci cu apa și cu mămăligă. Bucuria lor apoi a fost de nedescris. Clipele acelea au fost cele mai frumoase pentru mulți dintre ei față de restul detenției lor când au fost despărțiți.

Atât caut la oamenii din jurul meu, sa-L văd pe Cristos în ei. Și cum aflu acest lucru? Prin bunătatea din ei, prin roadele lor bune, prin lipsa lor de viclenie. Biblia spune că religia adevarata este cea in care orfanul și văduva sunt ajutați și în care omul nu-și înșeală inima păcătuind împotriva cugetului.

Dumnezeu să ne ajute să ne unim sub Cristos Domnul nostru, și nu sub oameni care ne doresc dezbinarea, care, ca și fariseii mustrați de Cristos, pun poveri pe umerii oamenilor dar ei nici cu un deget nu le ridica.

Doamne ajută!

Cea mai tulburătoare experiență vizavi de religiozitatea ortodoxă sau arabă!

Jurnal de Rugăciune: Misionarii Wycliffe cuceresc noi teritorii în Asia


Proiectele de alfabetizare: Asia Lumi M. va călători pentru a se întâlni cu echipa din țara vecină pentru a-i ajuta să evalueze proiectele de alfabetizare cu cele cinci grupuri lingvistice cu care a lucrat împreună până acum și să înțeleagă care sunt următorii pași de făcut. Rugați-vă pentru înțelepciune și protecție în călătorii și pentru familiile care rămân acasă. Coordonatorii trebuie să călătorească mai mult de 24 de ore pentru a se putea întâlni. Rugați-vă și pentru un nou facilitator al proiectului de alfabetizare pentru una din cele 5 comunități lingvistice, dat fiind că cel dinainte s-a retras din rolul său datorită persecuției.

Reînnoirea vizei: familia Taciuc Rugați-vă pentru familia Taciuc care slujește într-un rol de sprijin tehnic pe câmpul de misiune din Papua Noua Guinee. Mihaela are nevoie de prelungirea vizei pentru a putea rămâne în continuare în Papua Noua Guinee. În prezent așteaptă răspunsul din partea autorităților. Rugați-vă pentru un răspuns favorabil și pentru călăuzirea lui Dumnezeu în orice decizie care trebuie luată după ce cererea lor va fi procesată.

Inițiative de traducere: Global SIL International are în derulare mai multe proiecte noi sub numele „Resurse de traducere pentru viitor”, inclusiv „Termeni cheie pentru Vechiul Testament”. Un altul se numește „Proiectul Bamboo”, care vizează noi metode de începere rapidă a versiunilor inițiale ale Notelor traducătorilor pentru Vechiul Testament. Rugați-vă pentru călăuzirea lui Dumnezeu și asigurarea continuă de resurse pentru aceste noi inițiative, precum și pentru binecuvântarea Sa pentru o serie de alte proiecte de resurse pentru traducere. Rugați-vă ca Dumnezeu să folosească eforturile acestor specialiști în traducere pentru a ajuta la echiparea traducătorilor Bibliei din întreaga lume ca să producă traduceri de calitate.

Instruire pentru păstorii de la sate: Asia de Sud O echipă de traducere dintr-un popor din Asia de Sud lucrează la traducerea cărților I și II Samuel. Un traducător părăsește proiectul pentru a avea grijă de nevoile familiei. Rugați-vă ca în curând un alt traducător calificat să se alăture echipei. Lăudați-L pe Dumnezeu că atelierul recent de pregătire a pastorilor din sate a decurs bine. Pastorii cresc în cunoștințele lor biblice și găsesc instruirea mai ușoară și mai încurajatoare. Mulți pastori din sate sunt urmași noi ai lui Isus cu puține abilități de scris și citit. Rugați-vă ca liderii de denominații să îi supravegheze bine. Rugați-vă pentru cursurile de alfabetizare în desfășurare și pentru canalele media pentru Scriptură în curs de dezvoltare în această limbă.

Activități în urma traducerii: Asia Pe măsură ce unele dintre proiectele de traducere se apropie de finalizare într-o regiune din Asia, există un interes crescut pentru începerea proiectelor de traducere a Vechiului Testament și activități de folosire a Scripturii. În prezent, există 25 de proiecte de traducere în desfășurare în regiune. Rugați-vă pentru modalități de a întâmpina aceste dorințe și nevoi care apar. Rugați-vă pentru dezvoltarea de strategii care pot fi implementate în colaborare cu partenerii și liderii bisericii pentru a răspunde nevoilor comunităților lingvistice.

Evaluarea folosirii Scripturii: Asia Rugați-vă pentru finanțarea pe termen mediu și lung pentru evaluarea folosirii Scripturii. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru furnizarea de fonduri pentru primii trei ani pentru trei comunități lingvistice. Această evaluare va ajuta echipele de traducere să înțeleagă modul în care Scripturile sunt sau ar putea fi folosite de către membrii comunității. Rugați-vă pentru noul cercetător în folosirea Scripturii și echipa de planificare alcătuită din personal SIL și de la parteneri. Rugați-vă ca liderii bisericii locale să fie implicați activ în implementarea evaluării.

Crearea unei noi organizații locale: Asia SIL solicită înregistrarea locală pentru o organizație numită SAIL* Church Trust. Această organizație se va concentra pe diverse activități și programe religioase, cum ar fi traducerea Bibliei, implicarea bisericii și folosirea Scripturii. Rugați-vă pentru înțelepciune pentru oamenii care scriu o constituție pentru noua organizație. Rugați-vă ca cererea de înregistrare să fie acceptată de guvern.
* SAIL înseamnă acțiune durabilă prin integrarea limbii.

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/28/jurnal-de-rugaciune-misionarii-wycliffe-cuceresc-noi-teritorii-in-asia/?

40 de zile pentru viață: 738 de bebeluși nenăscuți au fost salvați

Cinci lucrători la clinici de avort au demisionat de la locul lor de muncă și peste 700 de bebeluși nenăscuți au fost salvați în urma celor 40 de Zile pentru Viață din această toamnă. Campania 40 de Zile pentru Viață are loc anual și cheamă oameni la rugăciune, post și marșuri pașnice în fața clinicilor de avort.

„A fost cel mai bun an din istoria 40 de Zile pentru Viață”, a declarat Shawn Carney, președintele campaniei în timpul unei transmisiuni web pe 18 noiembrie. Potrivit unui raport întocmit după campanie, cinci angajați au renunțat la industria avortului iar 738 de vieți de bebeluși au fost salvate.

„Chiar dacă numai un bebeluș ar fi fost salvat, tot ar fi meritat”, a declarat Sue Thayer, fost manager al Planned Parenthood, actual director de campanie 40 de Zile pentru Viață.

În Fort Pierce, Florida, o femeie însărcinată a ajuns la clinica de avort înainte ca aceasta să se deschidă la ora 7 dimineața. Acolo se aflau deja de la ora 5 voluntarii din cadrul campaniei 40 de Zile pentru Viață, care se rugau în fața clinicii.

„I-am oferit o geantă cadou, o ecografie gratuită și ne-am oferit să o ajutăm în perioada sarcinii cu orice are nevoie”, a scris Laurie, descriind întâlnirea cu această femeie. „Ea a acceptat cadoul nostru și a început să ne povestească despre faptul că este însărcinată cu gemeni. A decis să nu mai avorteze.”

În Madison, Wisconsin, o femeie însărcinată a intrat într-o clinică Planned Parenthood, însă a ieșit repede și i-a spus unui voluntar al campaniei 40 de Zile pentru Viață, că are nevoie numai de o îmbrățișare. Femeia avea trei copii acasă, iar soțul ei tocmai o părăsise.

„Am venit aici de două ori pentru a încerca să programez avortul”, i-a spus ea voluntarului. „Când am intrat, mi-ai spus că te rogi pentru mine și pentru bebeluș. Acest lucru m-a făcut să ies.” Voluntarii au dus-o pe această femeie la un centru de ajutorare pentru femeile însărcinate unde a primit sprijinul de care avea nevoie.

În Manchester, New Hampshire, o mamă care împingea un cărucior s-a apropiat de voluntari și le-a spus cum campania 40 de Zile pentru Viața din anul precedent a convins-o să nu facă avort.

„Vreau numai să știți că faceți ceea ce trebuie”, a spus ea. „Am venit anul trecut aici pentru a face avort și am găsit oameni care se rugau. Acum am un copil – numai pentru că cineva s-a aflat aici. Și verișoara mea a venit aici. Ea a făcut un avort, pentru că nu a fost nimeni să se roage pentru ea.”

Sursa: Christian Headlines

Despre FERICIRE – interviu cu Max Lucado

27.11.2019  |    Mapamond Crestin  |

„Nu vă îngrijorați, fiți fericiți”, spune cântecul. Însă nu pentru toți oamenii este așa de ușor să fie fericiți, ceea ce este foarte deprimant. În cadrul unui interviu realizat de Jennifer Wishon de la CBN, autorul de succes Max Lucado are niște indicații radicale pentru fericire care pot fi urmate cu ușurință.

Jennifer Wishon: Cât de fericiți sunt americanii în aceste zile?

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/11574-despre-fericire-interviu-cu-max-lucado