Închide

Dinozaurii contemporani oamenilor partea II

download-3

vineri, 3 mai 2013

Conform mărturiilor cronicilor celtice vechi, regele Moridd (in latina Morvidus) a fost ucis si înghitit in anul 336 î.d.Hr. de monstrul gigantic Belua (de retinut faptul, că termenul de dinozaur a apărut abia în anul 1841, iar până atunci diferitele popoare numeau aceste animale diferit). Regele britanic Peredaru a avut mai mult noroc — el a invins in lupta cu un astfel de monstru în regiunea Llayn Llayon (Wales). Cronicile britanice de asemenea ne relatează o multime de locuri pe teritoriul actualului Wales, care cândva era populat de monstrii Afanc si Carrog, ce si-au primit denumirea dupa numele acestor fiinte. Unul din ultimii afanci a fost ucis in anul 1693 de Edward Lloyd in Llayn al-Afanc pe rîul Conway.

Un loc considerabil îl au dragonii în scrierile epice scandinave. Asa de exemplu, Saga Volsunga glorifică ispravile luptătorului pe nume Sigurd, care a învins monstrul Fafnir.

Fafnir se deplasa pe patru picioare glisind corpul greu pe pământ. Stiind ca pielea de pe spatele lui Fafnir este de nestrapuns cu lancea sau sabia, Sigurd a săpat o groapă pe drumul care îl traversa monstrul ca să ajunga la cascadă, si ascunzînduse în ea a străpuns animalul care trecea pe deasupra în burtă.

În epoca medievală timpurie aflăm, că luptele cu dragonii practic erau cele mai populare ocupatii ale cavalerilor, cu exceptia turneelor si aventurilor romantice. Un loc central in literatura cavalerească îl ocupă poema anglo-saxonă Beowulf. După părerea unanima a cercetatorilor istorici, eroul acestei poeme nepotul regelui Grethel, Beowulf (495-583 e.n.) – personaj istoric real, care a luat parte la multe evenimente istorice reale.

Insa necătând la alte lucruri principala ”profesie” a lui Beowulf a ramas — sezonul vânătorii de dragoni. Noi putem sa stabilim si data concreta a celei mai importante realizări a lui Beowulf — victoria asupra monstrului GRENDEL — anul 515 e.n. (anume în acest an cavalerul a înterprins renumita călătorie către regele danezilor Grothgaru). Durata vietii lui grendel putea să treacă de 300 de ani si spre sfîrsitul vietii, dragonul putea să atingă o înaltime de cateva ori mai înalta decât a omului, ceea ce nu reprezenta o problemă în a înghitii un om :). Pielea de pe corpul animalului era greu de stăpuns cu sabia sau sulita. Un adevărat monstru gigand, ce se putea misca rapid si fara zgomot pe două piciare puternice din spate, cele din fată însa erau mici, fragile si neajutorate fixate în aer. O descriere ce corespunde cu un Tyrannosaur. Beowulf, stiind locurile slabe ale animalului, ia tăiat lui grendel laba din fată, dupa care creatura a murit datorită sângerării rănii (nu e de mirare, deoarece tensiunea arterială a ti-rexului trebuia sa fie considerabilă pentru alimentarea cu oxigen a creerului). Beowulf si echipa sa, asa cum se cuvine profesionistilor acordau suficientă atentie studierii structurii, obiceiurile si stilului de viată a dragonilor. Descrierile prezentate in carte ne permit sa identificam practic toate tipurile de dragoni, mentionati în poema, cu fosilele de reptile descoperite de paleontologi.

O personalitate istorică reala reprezintă de asemenea marele martir Gheorghii — originar din Capadocia, ce a atins pozitia de comita (comandant militar superior si consilier) pe timpul împaratului Diocletian. Cronicile au păstrat data si locul concret al mortii mucenice sf. Gheorghii – 23 aprilie anul 303, orasul Nikomedia (actual – Ismid). Însa o alta faptă a fost adaugată la numele său venerat în lumea crestină, un erou definit răsunător ca Victorios. Conform traditiei, în una din campaniile sale militare se afla în Beirut, pe timpurile celea oras fenician.Nu departe de oras, în muntii libanezi, se situa un lac. În el locuia un dragon rapitor, care a băgat groaza în locuitorii din împrejurimi. La îndemnul preotilor păgâni, localnicii aduceau regulat la lac un băiat sau fatăa ca jertfă si erau lăsati sa fie mâncati de dragon. Aflând despre aceasta sf. Gheorghii s-a luptat cu acest dragon, si i-a străpuns gâtul animalului cu o sulită, pironindul în pământ. După aceea el a luat balaurul (reptila, cum ar trebui denumită corect) si a duso în oras, unde i-a tăiat capul în prezenta multimii de oameni. Victoria sf. Gheorghii asupra dragonului a devenit un simbol măret al victoriei salvării oamenilor de către Crestinism în potriva păganismului uman. Cei interesant de remarcat, că această creatură se aseamană cu un dinozaur carnivor Baryonyx.

Episoadele de intilniri cu dragonii, mentionate în cronicile bisericesti sunt la fel de numeroase ca si în sursele laice. În special au trebuit sa se lupte cu ei razboinicii – mucenic Teodor Tiron (17 februarie anul 305, orasul Anas, Pont) si voevodului Herculean Theodore Stratilatus (8 februarie anul 319). În cronicile bisericii din Canterbury (Marea Britanie) e remarcat, ca în ziua de vineri, 16 septembrie anul 1449 nu departe de localitatea Little Conrad la hotar dintre regiunile Suffolk și Esseks multi locuitori au văzut lupta dintre două reptile gigantice.

O trăsătură caracteristică tuturor istoriilor descrise mai sus este prezenta în mare numar a detaliilor tehnice si lipsa oricarei proprietăti supranaturale, tipic pentru mitologii. Acestea sunt doar câteva din istorisirile întilnirii omului cu dinozaurii, mentionate în sursele europene. Dar cate mai sunt în Indo-China, Japonia, America de Nord și de Sud, Africa, Asia, Orientul Mijlociu? Si toate dintre acestea, precum si multe altele rămase în afara exemplelor de istorii mentionate, marturisesc despre faptul că stămosii nostrii nu cu atât de mult timp în urma, în ciuda cronologiei evolutioniste si teoriei antropogenezei, erau, asa cum o descrie abordarea creationistă, „personal” cunoscuti cu dinozaurii.

Cel mai umitor este, că o multime de mentionari despre dinozauri gasim chiar si in Biblie.

Publicat de Adam Alex 

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/05/dinozaurii-contemporani-oamenilor.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/dinozaurii-contemporani-oamenilor-partea-ii/

Din cauza păcatului, lumea e în declin

Publicat in Stiinta si Creationism

Material didactic: struguri, banana si fosila unui arhaeopterix gasita in Germania. Dovezi in sprijinul creatiei: modul in care se pot obtine struguri fara seminte de la struguri cu seminte si banane fara seminte de la banane cu seminte. Trecerea timpului nu a dus la o evolutie ci la o involutie. Invitat: John Mackay, geolog, președintele internațional al Institutului de Creaționism din Australia.

Te deranjează dacă vom face un test de inteligență în timp ce telespectatorii ne urmăresc? Am adus aceste banane ca să îți testez inteligența. De obicei, cu acestea hrănim cimpanzeii, dar astăzi te vom hrăni pe tine. Așadar, cei care sunteți evoluționiști, ar trebui să luați o banană… Prima întrebare: ce este aceasta?

vsc 7 2 struguri

Mâncare. Este un strugure.

Foarte bine. Te–ai descurcat foarte bine. Acum te rog să–l mănânci. Îl voi mânca și eu pe–al meu. Îmi poți spune ce nu era în regulă cu strugurele tău?

A fost doar o boabă.

Tocmai le–ai destăinuit tuturor secretul succesului tău. Numai că nu acesta este răspunsul corect. Nu te–ai descurcat prea bine până acum. Mai bine începem cu testul cimpanzeului. Desigur că dacă ai sta într–un copac și ai face asta, ne–am îngrijora. Cum se numește asta?

– Banană.

Da, banană. E folosită în desenele animate ca să–i facă pe oameni să cadă. Din fericire, e destulă coajă cât să acopere banana pentru ca aceasta să fie bine păstrată înăuntru. Te rog să o mănânci. Ia o înghițitură. Trebuie să recunosc că, eu fiind din Australia, fructele de aici sunt îngrozitoare. Nu te–ai descurcat prea bine cu strugurele, încearcă cu banana. Telespectatorii noștri trebuie să înțeleagă ceva legat de lumea aceasta, ceva care reprezintă opusul evoluției. Îți dau un indiciu: ai simțit semințe în banană?

– Nu.

Desigur că nu. Te–ai întrebat vreodată cum se pot planta bananele dacă nu au semințe? În Australia, bananele sălbatice au semințe pe care trebuie să le scuipi. Dar acelea nu se cresc pentru comerț fiindcă nu au destulă pulpă. Așa că le–am reprodus astfel încât să nu aibă semințe. Acesta nu este un exemplu de evoluție, ci de involuție. Este exact contrariul: aveau semințe, dar acum nu mai au. Te ajută cu ceva pentru cazul strugurelui?

– Nu avea semințe!

– Exact, nu avea semințe. Sunt câțiva agricultori isteți care au observat că strugurii au semințe, dar, din când în când, mai apare câte unul fără semințe. În cele din urmă, unul dintre ei și–a dat seama că pentru casnice asta ar constitui o adevărată plăcere, fiindcă e greu să tot scuipi semințele sau să te gândești unde să le pui, pentru că în buzunar nu se poate. Astfel că s–au gândit să reproducă strugurii aceștia.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=2188

Dar cum putem crește struguri dacă nu avem semințe? În mod normal, se plantează sămânța, din care crește vița nouă. Astfel că o sămânță de strugure întotdeauna va produce struguri. Dacă tot nu te–ai descurcat prea bine până acum, spune–mi de ce crezi că din semințele de struguri cresc struguri?

De ce cresc struguri din semințele de struguri?! Care este adevărul profund din spatele acestui lucru? Adică, dacă plantezi semințe de struguri, întotdeauna vor crește struguri. Ar trebui să aibă loc o evoluție, dar nu se întâmplă așa niciodată când plantezi semințe de struguri.

Sămânța ar trebui să conțină anumite informații ca să poată crește… Motivul este că, de la început, Dumnezeu a creat lucrurile în așa fel încât acestea să producă alte lucruri asemănătoare lor. Agricultorii au descoperit cu mult timp în urmă că existau două modalități de reproducere a strugurilor. Prima: puteau planta semințe. A doua: puteau tăia o viță, o îngropau în pământ, de unde ieșea un lăstar nou. Așadar, existau două modalități de reproducere a strugurilor.

Acum, că am scăpat de mare parte din semințe, mai există doar o singură modalitate. Spune–mi, ce s–ar întâmpla dacă, dintr–un motiv anume, butășitul nu ar mai funcționa? Ce s–ar întâmpla cu strugurii?

– În cele din urmă, ar dispărea.

– Corect, ar dispărea. De fapt, avem de–a face cu opusul evoluției: strugurii se află în declin. Dar bananele? Noi am făcut acest lucru în folosul gospodinelor, și nu al bananelor. Și bananele aveau două modalități de înmulțire, dar, pentru că acum am renunțat la semințe, nu mai există decât o modalitate.

vsc 7 2 struguri banana

Știi ce sunt nevoit să fac? În curtea din spatele casei mele sunt multe specii de banane. Doar scot mâna pe fereastră și culeg banane, ananas sau papaya. Bananele noastre sunt foarte bune. La sfârșitul anului, tăiem bananele, scoatem partea de jos a bananierului și replantăm mlădițele.

Cei care au cele mai dulci banane au o înălțime de 6 până la 8 m. Așa că necesită un oarecare efort. Ar fi mult mai ușor să iei o sămânță din banană și să o plantezi. Problema este că noi puteam produce tot felul de soiuri de struguri prin hibridizare. Chiar și bananele pot fi hibridizate.

Putem hibridiza un strugure cu o banană ca să obținem un „banure”? Nu, poate o „strunană” sau un „brupure”!

Nu, vei vedea că Dumnezeu a făcut această lume în așa fel încât lucrurile să producă alte lucruri asemănătoare lor. Aceasta nu este evoluție, ci o dovadă că Biblia are dreptate. În al doilea rând, pentru că păcatul a apărut pe această planetă, lumea involuează. Este antonimul lui „evoluează”. A evolua înseamnă a apărea ca o cochilie. Asta este o spirală. Dar „a involua” înseamnă a porni din vârf pentru a ajunge la bază.

Am o întrebare delicată. Să vă văd dacă puteți răspunde. Dacă evoluția ar fi adevărată, ar trebui să descoperim fosile de struguri prinse în roci, sau un fel de forme de tranziție ale strugurilor și bananelor, foarte urâte și mici, nu–i așa? Cele pe care le avem acum, obținute cu această grozavă tehnologie, ar trebui să fie splendoarea bananelor și a strugurilor.

Conform evoluționiștilor, strugurii au evoluat din alge. Dacă nu îți plac algele, probabil că nu ți–ar fi plăcut nici formele de tranziție până la struguri, nu? Realitatea este că nu se găsesc astfel de forme de tranziție prinse în roci.

Astăzi am adus aici o rocă. Să o despachetez. Săptămâna trecută am fost în Solnhofen, Germania. Localitatea este renumită pentru fosila unei anumite creaturi asemănătoare unei păsări – Archaeopteryx. Localitatea mai este renumită pentru nenumăratele fosile ale unor pești. Așadar, sunt: pasări și pești. Am găsit chiar și fosila unei meduze, o creatură din aceea moale și gelatinoasă care trăiește în oceane.

Dar fosilele nu sunt constituite numai din oase?

Nu, oasele se păstrează cel mai bine, dar și o meduză se păstrează bine dacă a fost îngropată foarte repede. Dar nu am adus și meduza cu mine. Am adus un exemplar superb al unei plante pe care am recunoscut–o… Aceasta este o plantă foarte bine păstrată și a fost scoasă din aceeași rocă în care s–au găsit rechini, păsări, pești, meduze, scoici, homari. Am găsit chiar și un gândac. Vezi roca pe care o ții? Cât de veche crezi că este, conform teoriei evoluționiste?

Are nenumărate de miliarde de ani vechime.

Să mai restrângem puțin perioada. Se presupune că este din perioada jurasică. Conform teoriei evoluționiste, ar avea vreo 115 sau 117 milioane de ani vechime.

vsc 7 2 planta

Pun pariu însă că nu știi ce plantă este asta.

– Este o ferigă.

– Nu este o ferigă. Te mai las 10 secunde, cât mănânc o boabă de strugure. Ok, e o plantă–pieptene. Să–ți spun ceva ce nu știi: această plantă încă trăiește în Australia, unde este mai cald. Eu cresc această plantă în curtea mea și, imediat ce am găsit–o, mi–am dat seama ce este. Crește chiar lângă cutia mea poștală pentru că eu am sădit–o acolo. Este un cycas. I–am putea spune un palmier, dar este un cycas. Palmierii cycas sunt așa cum au fost dintotdeauna. Astfel că i–am dat repede dreptate lui Charles Darwin: fosilele constituie punctul slab al teoriei sale.

Gândește–te cum am început: cu strugurii. Dacă sădești o mlădiță, va crește o viță nouă. Dacă plantezi semințe, va crește o viță nouă. Dumnezeu a făcut lumea în așa fel încât orice să aibă urmași din același soi. Cea mai bună dovadă în acest sens sunt fosilele, indiferent ce vechime au sau cum au ajuns acolo. Dacă e adevărat că Dumnezeu a făcut palmierii cycas, aceștia nu pot evolua decât în… Alți palmieri cycas. Sau, chiar mai rău, pot dispărea complet.

Acest lucru s–a petrecut în Europa. În Germania se găsesc fosile ale palmierilor cycas. Pot fi găsite chiar și fosilele unor vietăți australiene, cum ar fi cycas, anumiți pești și anumite meduze. Niciuna dintre acestea nu mai trăiește acum în Germania pentru că iarna e prea frig. Astfel, vom vedea că plantele și viețuitoarele vii, ca și cele fosilizate, nu fac decât să susțină imaginea biblică nu a evoluției, ci a… involuției. Viețuitoarele au fost create perfecte, dar, din nefericire, fiindcă Biblia spune că omul a păcătuit, lucrurile au început să meargă din rău în mai rău. S–a parcurs un traseu descendent.

Așadar, acest fel de roci… Priviți cât de subțire e… Am fost uimit cum s–a despicat și să știți că mai sunt și alte fosile în fiecare strat. E pur și simplu superb. Probabil că sunt vreo 10 strate chiar și în roca aceasta subțire. Fiecare strat se poate desface separat. Săpăturile nu se fac decât în depozitele de roci sedimentare.

În această zonă am găsit cycas, care provin de pe uscat, gândaci, care tot de pe uscat sunt, un pește, care e vietate marină și o meduză. În primul rând, ne face să ne dăm seama că dacă am găsit o meduză fosilă, rocile nu s–au format pe o perioadă îndelungată. Meduzele de acum sunt gelatinoase, nu au oase, iar dacă eșuează pe plajă, până la sfârșitul zilei se topesc. Dacă sunt acoperite, se strivesc.

Așadar, pentru ca fosila unei meduze să se formeze, e nevoie de un proces extrem de rapid pentru omul de rând. Prin urmare, rocile nu reprezintă o vechime de milioane de ani. Le spun celor ce privesc să nu se îndoiască de ce scrie în Biblie doar pentru că evoluționiștii susțin o vechime de milioane de ani.

În primul rând, rocile nu susțin teoria evoluției. În al doilea rând, nu dovedesc că avem de–a face cu o perioadă lungă, pentru că, în acest caz, acești cycas nu s–ar afla acolo. Dacă mergi în Australia, vei vedea că cycas nu–și pierd frunzele în timpul iernii. Astfel că frunzele nu se pot fosiliza prinzându–se în pământ iarna. Nu se întâmplă deloc așa. Acestea sunt niște exemple în favoarea creației după asemănarea lui Dumnezeu și a depozitării în strate sedimentare.

Știi de ce se supără pe mine mulți geologi și evoluționiști când vorbesc de potop?

Dacă vorbești de potop, ajungem la Biblie, care ne duce cu gândul la Dumnezeu.

A fost acest potop cauzat de schimbări climaterice?

Nu. Dumnezeu s–a supărat pentru ce se întâmpla în lumea creată de El și a decis să îi pedepsească pe oameni.

De îndată ce ai spus că fosilele s–au format ca urmare a depozitării în strate sedimentare, oamenii, chiar și cei păgâni, se gândesc imediat la Noe. Chiar dacă nu au mers la biserică sau la școala duminicală, cu siguranță au văzut desenele cu Noe. Știi, cele cu omulețul îmbrăcat în alb alături de o girafă căreia îi iese capul din arcă. Sau glume de genul: „Noe citea când farul lumina.” Toată lumea a auzit glume de genul acesta.

De îndată ce știu, Dumnezeu îi va judeca. Dar ateii și agnosticii nu vor să fie implicați. Am spus acest lucru unui grup de geologi: toate triburile de pe pământ au o poveste, un mit, o legendă, o istorioară despre potopul lui Noe. Cu excepția unui singur trib: tribul geologilor. Ei nu vor să recunoască autoritatea lui Dumnezeu pe pământ pentru că ar însemna că toți am fi judecați și pedepsiți. Doar dacă nu am avea un Salvator.

Este adevărat că există undeva o insulă unde se află un loc ce poartă numele lui Noe și al soției lui?

– Da. Dacă salariul îți permite să îți cumperi un avion particular care să te ducă pe insula cea mare din Hawaii… De fapt, există și o variantă mai ieftină: cauți harta insulei pe Google, apoi cauți perspectiva uriașului munte Mauna Loa. Aproape de vârf, vei descoperi o peșteră numită „Pu’u Lilinoe”, care înseamnă „peștera soției lui Noe”. Nu au avut nevoie de misionari pentru că deja știau de Noe. Dacă evoluția e adevărată, nu te–ai aștepta la așa ceva. De ce folosesc numele „Noe”, dacă au evoluat din maimuțele africane care nu au cunoscut un evreu ce, milioane de ani mai târziu, avea să scrie o carte cu o istorioară despre Noe, carte care nici măcar nu a ajuns în mijlocul oceanului?

Cealaltă alternativă este că știu și ei povestea lui Noe, fiind urmașii lui Sem, Ham și Iafet, tocmai până la Turnul Babel. Ei au transmis mai departe povestea, care, în cele din urmă, este singura ce are sens.

Oameni buni, mă adresez și dumneavoastră. Poate că mulți din cei care ne urmăresc ar vrea să întreprindă o călătorie fructuoasă undeva anume și ar vrea să ia cu ei un geolog creaționist care să le arate rocile și altele. Ați fi dispus să faceți acest lucru?

Da, dar am putea alege și varianta mai puțin costisitoare, mergând în școli și biserici unde să le arătăm oamenilor pozele făcute de noi pe durata cercetărilor. Pot face și singuri acest lucru vizitând site–ul www.creationresearch.net Dacă vor să vadă harta insulei Hawaii, pot căuta și înregistrările video ale traseelor. Noi filmăm tot ce facem, atât în Hawaii cât și în toată lumea. Așadar, omul obișnuit are acces la aceste materiale, care sunt mult mai puțin costisitoare decât o călătorie în Hawaii.

vsc 7 2 sarpe solduri

O să–ți dau acest ziar pe care să–l arăți telespectatorilor, și te rog să citești titlul articolului.

– „Bun găsit șarpelui cu șolduri”?!

Îmi place ca atunci când merg într–o țară nouă, imediat ce cobor din avion, adică cilindrul acela luminos de aluminiu în care zbori, să–mi cumpăr un ziar local ca să văd care sunt ultimele noutăți. Pe acesta l–am cumpărat de pe aeroportul Heathrow la începutul celor opt săptămâni de lucrări în școli și biserici. Atunci am rămas uimit pentru că șoldurile șerpilor… De fapt, este un articol despre fosila recent descoperită a unui șarpe. Fosila prezintă o pereche de șolduri de care sunt legate picioarele.

Acela este un ziar destul de popular, „The Times”. Poți să–l arăți telespectatorilor, are și un desen bine realizat. The Times” este renumit pentru că folosește mult mai multe informații decât celelalte ziare. Spre deosebire de celălalte ziare, „The Times” dă și numele acestui șarpe cu șolduri și picioare. L–au numit „Najash”. „Najash” e un cuvânt evreiesc ce descrie o vietate din capitolul trei al Genesei.

vsc 7 2 sarpe solduri 2

Dle teolog, îmi puteți spune ce creatură, care avea picioare înainte, dar acum nu mai are, era numită „najash” în Genesa 3?

– Este vechiul șarpe. Diavolul.

Când diavolul o ispitește pe Eva, ia forma unui șarpe. Oamenii de știință care au scris acest articol pentru „The Nature”, care nu este un ziar, ci o renumită revistă de știință, folosesc cuvântul evreiesc „najash” pentru a denumi șarpele. În Genesă 3:14 scrie că Dumnezeu l–a pedepsit pe șarpe să se târască pentru totdeauna. E clar că acei oameni de știință, la fel ca noi doi și ca toți cei care citesc Biblia, au descoperit că șerpii puteau merge, dar acum doar se târăsc. Dacă acum nu mai pot merge, ce nu mai au?

– Picioare.

Corect, picioare. Venind din Australia, nu mă prea miră acest articol. În Australia există niște șerpi uriași care ce crezi că au? Niște piciorușe! Nu le mai folosesc la mers, dar pot apuca câte ceva sau se pot îmbrățișa în timpul procesului de acuplare. Unii dintre ei au aceste piciorușe înăuntrul corpului. Putem spune că aceștia au degenerat. Care era cuvântul acela?

– Involuție.

Corect, involuție. Se dovedește astfel că modificările chiar au avut loc. Darwin și urmașii lui le numesc evoluție, dar fiecare exemplu întâlnit, fie că este vorba despre struguri care nu mai au semințe, sau de banane care nu mai au semințe, de oameni care și–au pierdut mințile sau de șerpi care și–au pierdut picioarele, ne arată că se merge de la perfecțiune în jos.

Dovezile susțin de fapt conceptul biblic al creației perfecte, urmată de păcat, urmat de involuție sau degenerare. E adevărul trist despre această planetă. Titlul din „The Times” este: „Cum și–a pierdut picioarele șarpele cu șolduri de acum 65 de milioane de ani”. Avem cuvântul evreiesc „najash” ce apare și în Biblie, avem ziarul „The Times” și șarpele cu șolduri de 65 de milioane de ani. Are Biblia 65 de milioane de ani pentru că apare acest cuvânt? Sau poate ar trebui să facem ca autorul acestui articol, care alătură toți acești termeni? Ar trebui să facem și noi la fel?

Puțini știu că, în zilele noastre, cea mai bună dovadă a faptului că nu e nevoie de 65 de milioane de ani pentru ca astfel de lucruri să aibă loc este… Mai ții minte cazul trist în care o companie farmaceutică a descoperit talidomida? Aceasta le–a fost prescrisă gravidelor pentru a nu se mai simți rău dimineața. Consecința tristă a acestui lucru a fost că acest medicament a acționat asupra feților. Mulți dintre ei s–au născut fie cu membre reduse, fie chiar fără membre. Nimeni nu a considerat această modificare o importantă evoluție la om. Și nu a durat milioane de ani. Nu a fost nevoie decât de o singură generație în care s–a ajuns de la oameni cu mâini și picioare, la oameni fără membre.

Așadar, nu e nevoie de 65 de milioane de ani pentru a–ți pierde mâinile și picioarele. Timpul însuși este o parte a gândirii evoluționiste că orice lucru are nevoie de mult timp pentru a se produce. Dar, în lumea noastră, când vreo otravă cauzează pierderi, efectul este imediat.

Avem un exemplu grozav în Noua Zeelandă. Îți amintești de cazul cu DDT, care era considerat bun pentru orice? Se presupunea că rezolvă toate problemele fermierilor. DDT–ul a ajuns în mediu, în ouăle păsărilor sălbatice. O întreagă generație de păsări fără aripi au eclozat în Insula de Sud a Noii Zeelande. În fiecare iarnă, păsările migrează din Insula de Sud în Insula de Nord. Acolo e emisfera sudică, opusă celei de aici. Ghicește ce nu au putut face păsările fără aripi.

– Nu au putut zbura.

Exact. Astfel că au rămas pe Insula de Sud pe durata iernii. Cred că au fost printre primele viețuitoare care I–au mulțumit Domnului pentru încălzirea globală, fiindcă lacul nu a înghețat. Ghicește ce păsări au sosit primele la locurile de împerechere în anul următor?

– Cele fără aripi.

Exact. Acestea se împerecheaseră deja și aveau și pui. Își pierduseră deja „apetitul” pentru împerechere când s–au întors cele cu aripi, așa că nu au mai fost interesate. Cele fără aripi aveau proprii pui și nu le–au mai băgat în seamă pe cele cu aripi. Iată că există discriminare și printre animale. Ceva de genul: nu am nimic împotriva aripilor, dar nu vreau ca fiica mea să se împerecheze cu un „înaripat”. Se manifestă chiar și la rațe. Astfel că acum avem de–a face cu două specii diferite pentru că cele două feluri de rațe nu se împerechează între ele. În realitate, originea speciilor nu se află în evoluție, ci în involuție.

Ai văzut oameni mici, cum sunt pigmeii? Știm că sunt descendenții uriașilor zuluși. Din când în când, chiar și în familiile europene, apare câte un copil scund. Dacă nu suntem atenți, din cauza firii noastre mizerabile, pentru că ceva nu e în regulă cu noi, îi discriminăm pe acei oameni și îi îndepărtăm. Adesea, nu au altă alternativă decât să se căsătorească cu cei asemenea lor. Dacă trăiești într–o junglă și cei mari nu te vor, te vei ascunde în junglă și te vei căsători numai cu oameni mici. Astfel, întreg tribul tău va fi alcătuit din oameni scunzi. Realitatea este că nu avem de–a face cu o evoluție, ci cu opusul acesteia. Involuția reprezintă adevărul trist al modificărilor din această lume, dar dovedește că Biblia are dreptate.

Haideți să rezolvăm această problemă sau să le spunem oamenilor cine sau ce anume ar putea–o face, pentru că s–a creat foarte multă agitație în jurul protocolului de la Kyoto referitor la încălzirea globală.

Ar trebui să cumpărăm mai multe ventilatoare pentru a mai răci clima sau ar trebui să ne gândim la altcineva sau altceva care ar putea rezolva problema?

Îți vei da seama că dacă încerci să rezolvi problema din interior, cum ai făcut tu cu propunerea de a cumpăra mai multe ventilatoare, care te vor face să folosești mai mult curent electric, stațiile de curent vor emite mai mult dioxid de carbon sau mai multă otravă nucleară… Nu cumpărați ventilatoare! Chiar dacă te apuci tu însuți să aerezi, îți va trebui mai multă mâncare, va trebui să–ți cumperi mai multe vaci care să producă mai multă balegă pentru a susține fermele. O idee proastă. În cele din urmă, nu există o soluție din interior. Îți vei da seama că orice soluție trebuie să vină din exterior.

Soluția oferită de Biblie este singura valabilă: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” Când a apărut păcatul, El ne–a avertizat ce urma să se întâmple. El a fost chiar mai măreț și ne–a trimis un Mântuitor, pe Isus Hristos. Mai mult chiar, ne–a spus că El se va ocupa de problemele noastre, îndepărtând blestemul care este peste noi. Va face un cer și un pământ nou și nu vom mai avea nevoie de protocolul de la Kyoto.

Am și o mică bănuială că atunci vom vedea și cât de bune erau animalele inițiale. Cu excepția unuia singur. Știi ce animal va rămâne la fel? Dumnezeu a spus că șarpele se va târî veșnic. Doar că nu va mai mușca.

Dle John Mackay, vă mulțumesc. Este întotdeauna o plăcere să stau de vorbă cu dvs, chiar dacă mi–ați dat numai jumătate de banană și ați mâncat toți strugurii. Vă mulțumesc pentru participarea de astăzi. Vă rog să vă deschideți Bibliile și să citiți de la Vechiul Testament până la Apocalipsă ce vrea să facă Domnul Isus Hristos pentru voi. Soarta voastră Îl preocupă în mod deosebit pentru că oamenii vor fi întotdeauna creaturile speciale ale lui Dumnezeu. El are grijă de noi în fiecare zi. Vă rog să citiți ce planuri are El cu voi și cu viețile voastre prețioase pentru viitor. Vă mulțumesc foarte mult. Domnul să vă binecuvânteze!

Extras din emisiunea Verdictul Științei: Creație 7.2 – Din cauza păcatului, lumea e în declin. Descoperă și alte articole și resurse creaționiste: http://alfaomega.tv/creationism

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/7525-din-cauza-pacatului-lumea-e-in-declin#ixzz4tJKP8SDx

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7525-din-cauza-pacatului-lumea-e-in-declin#axzz4tJJYFMdv

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/din-cauza-pacatului-lumea-e-in-declin/

DESCOPERIRE: Proteina care ne prelungește viața

download-3

A fost descoperită o proteină care ne poate face să trăim mai mult. Cercetătorii au făcut experimente pe musculiţe de oţet şi vor să înceapă testele şi pe oameni.

Deja de câţiva ani se bănuieşte că sirtuina, o proteină cu rol important în procesele metabolice, este responsabilă pentru longevitate.

Aşa că specialiştii Universităţii Brown şi-au testat teoria pe Drosophila melanogaster, musculiţa de oţet. Au modificat genetic mai multe exemplare, pe care le-au împărţit în două grupe: unele care au în exces această proteină în organism şi altele la care nu este prezentă.

Musculiţele cu mai multă sirtuină au trăit mai sănătos şi mai mult cu 20 la sută faţă de una normală, iar cele fără această proteină au murit cu 20 la sută mai devreme decât ar fi trebuit.

Cercetătorii au descoperit că, deşi aveau elemente nutritive şi grăsimi în corp, musculiţele fără această proteină nu au putut să le metabolizeze.

Ca să faceţi o comparaţie, oamenii au în corp şapte sirtuine, dintre care trei sunt localizate în mitocondrii, producătoarele de energie. Musculiţele de oţet, în schimb, au o singură astfel de proteină. Experţii americani vor acum să înceapă experimentele şi pe subiecţi umani, informeaza Digi 24.

Întrebare: Toată lumea are „un gol în forma lui Dumnezeu?

Răspuns: Ideea de „gol în forma lui Dumnezeu” susține că fiecare persoană are un spațiu gol în sufletul/duhul/viața sa care poate fi umplut doar de Dumnezeu.

„Golul în forma lui Dumnezeu” se referă la tânjirea înnăscută a inimii omului după ceva din afara lui, ceva transcendent, ceva „altceva”. Eclesiastul 3:11 spune că Dumnezeu a pus gândul veșniciei în inima omului.

Dumnezeu a creat omenirea pentru scopul Său veșnic și doar Dumnezeu poate împlini dorința noastră după veșnicie. Orice religie este fundamentată pe dorința înnăscută de „conectare” cu Dumnezeu. Această dorință poate fi împlinită de Dumnezeu și poate fi conectată cu un „gol în forma lui Dumnezeu”.

Problema, însă, este că omenirea ignoră acest gol sau încearcă să îl umple cu altceva decât cu Dumnezeu. Ieremia 17:9 descrie condiția inimii noastre: „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”

Solomon subliniază aceeași idee: „Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc…” (Eclesiastul 9:3).

Noul Testament întărește: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună” (Romani 8:7).

Romani 1:18-22 descrie cum arată omenirea care ignoră ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, inclusiv presupusul „gol în forma lui Dumnezeu”, dar în schimb se închină la orice altceva decât lui Dumnezeu.

Din păcate, prea mulți oameni își irosesc viața căutând altceva, în afara lui Dumnezeu, care să le împlinească tânjirea după semnificație – afaceri, familie, sporturi etc. Dar, în căutarea acestor lucruri care nu sunt veșnice, ei rămân neîmpliniți și se întreabă de ce viața lor nu sunt satisfăcătoare.

Fără nicio îndoială, mulți dintre cei care caută alte lucruri în afara lui Dumnezeu obțin o anumită „fericire” pentru o perioadă de timp. Dar când ne gândim la Solomon, care a avut toate bogățiile, succesul, faima și puterea din lume – pe scurt, tot ceea ce caută oamenii pe acest pământ – vedem că niciuna nu a împlinit acea tânjire după veșnicie.

El a declarat totul ca fiind „deșertăciune”, însemnând că el a căutat degeaba astfel de lucruri, pentru că ele nu au adus împlinire. La final, Solomon a spus: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12:13).

Așa cum un țăruș pătrat nu poate umple o gaură rotundă, tot așa nici „golul în forma lui Dumnezeu” nu poate fi umplut de nimeni și nimic altceva decât de Dumnezeu.

Doar printr-o relație personală cu Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos se poate ca „golul în forma lui Dumnezeu” să fie umplut și tânjirea după veșnicie împlinită.

Citește și DECLARAȚIA ANULUI: Prim – ministrul israelian Benjamin Netanyahu declară: Biblia demonstrează că Ierusalimul este capitala Israelului

http://logosul.ro/2018/02/04/descoperire-proteina-care-ne-prelungeste-viata/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/descoperire-proteina-care-ne-prelungeste-viata/

Descoperire din vremea Primului Templu care confirma relatarile biblice

 10.01.2018  |    Mapamond Crestin  |

Arheologii israelieni gasesc un artefact din vremea Primului Templu evreiesc din Ierusalim.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=8035

Arheologii israelieni au relatat despre o descoperire istorica facuta in timpul sapaturilor de langa Zidul Plangerii. Ei au gasit o stampila de lut din perioada Primului Templu, inscrisa cu vechea scriere evreiasca. Descoperirea confirma ca au existat guvernatori evrei in Ierusalim in vremea biblica.

Ne aflam acum sub locul de la Zidul Plangerii, intre doua ziduri din secolul al VII-lea i.H.

Sapam aici de cinci ani, cu grija, de la nivelul pietei de la Zidul Plangerii in jos spre fundatie. In timpul restaurarilor, tot ceea ce era intre pietre s-a indepartat pentru a pune ciment modern.

S-a gasit un obiect micut, o mica bucata de lut pe care s-a imprimat un sigiliu si care apoi s-a ars. Pe acest medalion, doua figuri stau fata in fata si dedesubt e o inscriptie in ebraica antica, „le-sar ha-ir”, care inseamna A lui sar hair, adica a guvernatorul orasului.

In Biblie, sunt putini guvernatori mentionati cu numele, printre care si cei din Ierusalim: Iosua, din vremea imparatului Ezechia si Maaseia, dregatorul din vremea lui Iosia.

Descoperirea e una foarte importanta, fiindca dovedeste, pe langa ce e scris in Biblie, ca a fost cu adevarat un guvernator al Ierusalimului in perioada de sfarsit a Primului Templu. Acest medalion se alatura celor sapte sigilii descoperite aici, care poarta numele lui Netanyahu, fiul lui Iaus, Hagav, Yeda’yahu Usha si altele.

Toate impreuna ne spun ca aceasta zona in care stam acum era probabil locuinta mai marilor Ierusalimului de la sfarsitul perioadei Primului

Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 211 – 13 decembrie 2017, la Alfa Omega TV.

Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/8116-descoperire-din-vremea-primului-templu-care-confirma-relatarile-biblice

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/descoperire-din-vremea-primului-templu-care-confirma-relatarile-biblice/

Chemare la ucenicie (Marcu 1:16-20)  de Marian Ghita, Pastor

Articole de la cititori

 

Chemare la ucenicie

(Marcu 1:16-20)

 de Marian Ghita, Pastor

Pastor Marian Ghita

Odată cu începerea lucrării de predicare a Evangheliei în Galileea (1:14-15) Isus a început să cheme oameni care Să-L urmeze. Privind în Evanghelie vedem că Isus a lucrat în 3 direcţii:

– a îndeplinit lucrarea Sa mesianică (Lc. 4:18-19; Is. 61:1-3) slujindu-i pe oameni şi dându-Şi viaţa ca răscumpărare pentru ei (ca şi Rob al Domnului – 10:45; Is. 42:1-8; 52:13-53:12;
– a dovedit, prin fapte mesianice, că este Cristosul Fiul lui Dumnezeu, propovăduind astfel Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu;
– a chemat oameni să-L urmeze pentru a-I fi ucenici; i-a învăţat şi echipat pentru ca aceştia să ajungă să vestească tuturor oamenilor Evanghelia mântuirii în numele Său (Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu).

În ce cadru şi în ce mod Şi-a desfăşurat Domnul Isus lucrarea Sa? O schiţă sumară a Evangheliei este edificatoare în acest sens:

– Prolog: în pustie – prezentarea actelor de acreditare ale lui Isus Cristos, ca şi Cristosul, Fiul lui Dumnezeu – 1:1-13
– I. În Galileea – Isus demonstrează în faţa ucenicilor Săi şi a oamenilor, prin lucrările Sale mesianice că El este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu şi vesteşte Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu – 1:14-8:26
– II. Pe drum din Galileea în Ierusalim – Isus arată că Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să sufere şi să moară, apoi să învieze, pentru mântuirea oamenilor şi pentru a intra în gloria Sa – 8:27-10:52
– III. În Ierusalim – Isus, fiind Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, suferă lepădarea din partea poporului Său, moartea Sa pe cruce, dar este înviat din morţi de Dumnezeu pentru a se arăta tuturor că El este Mântuitorul lumii, Cristosul, Fiul lui Dumnezeu – 11:1-16:8

– Epilog: Din Ierusalim în toată lumea – Ucenicii lui Isus Cristos, convinşi că El este Domnul, Mântuitorul lumii, pornesc în puterea lui Cristos cel înviat în toată lumea pentru a vesti Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu – 16:9-20.

Evanghelia după Marcu se desfăşoară într-un mod foarte simplu şi clar, faptele ei derulându-se unele după altele într-o succesiune alertă, convingătoare şi în crescendo, de la afirmarea mesianităţii şi divinităţii lui Isus Cristos (1:1) spre demonstrarea (prin moartea şi învierea Lui), dincolo de orice îndoială, a afirmaţiei făcute la început (cap. 16:1-14). În baza acestei demonstraţii Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu este aşezată pe temelii de nezdruncinat şi ucenicii, care au fost martorii lui Isus Cristos, devenind convinşi de adevărul că El este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu şi ajungând echipaţi pentru mărturie în faţa oamenilor, au ajuns să fie propovăduitorii Evangheliei împărăţiei lui Dumnezeu în toată lumea (16:15-20).

Ucenicii lui Cristos şi procesul de ucenicie sunt elemente vitale şi extrem de importante pentru ca Evanghelia despre Isus Cristos să fie primită, înţeleasă şi propagată în lume pentru ca oamenii să fie mântuiţi. De aceea, odată cu lucrarea de propovăduire a Evangheliei pe care Isus a început-o, a început şi procesul de ucenicizare a celor chemaţi de El pentru ca ei să-L vadă, să-L cunoască şi să-şi însuşească Evanghelia lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Marcu ne prezintă de la începutul acestei lucrări de evanghelizare chemarea a 4 viitori ucenici. Procesul chemării ucenicilor din partea lui Isus s-a derulat în 4 etape.

1. Isus mergea (v. 16,19)

Isus a venit în Galileea (1:14) pentru a propovădui Evanghelia lui Dumnezeu. Galileea a fost terenul de lucru iniţial al propovăduirii Sale. El a misionat prin toată Galileea. De asemenea, conform v. 16,19, zona din jurul Mării Galileii a fost frecvent străbătută de Domnul Isus pentru lucrarea Sa misionară. În contextul lucrării Sale misionare Isus i-a întâlnit şi a chemat 4 pescari pentru a-I fi Lui ucenici. Ceea ce desprindem de aici este faptul că Isus Şi-a chemat ucenicii în cursul lucrării Sale misionare. El predica Evanghelia în diverse locuri şi în timpul predicării (în acest moment la Marea Galileii) au fost chemaţi aceşti ucenici. Nu Îl vedem pe Domnul Isus mai întâi să-Şi cheme ucenicii, ca apoi să înceapă lucrarea Sa de propovăduire a Evangheliei. Lucrarea efectivă este cadrul cel mai potrivit de a chema ucenici, dar şi de a-i învăţa şi echipa pentru lucrarea viitoare. Chiar termenul de „ucenic” înseamnă mai mult decât „elev” la şcoală. Ucenicul învaţă în toiul procesului de lucru. El învaţă teoretic dar şi practic. El vede pe învăţător făcând, îl aude învăţând, îi înţelege lucrarea şi învăţătura comunicând, practică lucrând el însuşi efectiv, şi aprofundează corelând toate acestea (ceea ce vede cu ceea ce aude, cu ceea ce înţelege, şi cu ceea ce practică). Ucenicia este un proces de însuşire şi învăţare în vederea lucrării viitoare în derularea lucrării învăţătorului. „Pe când trecea” Isus (v. 16 – imperfect, o acţiune în derulare) – atunci au fost chemaţi ucenicii Săi.

Noi trebuie să înţelegem că însuşirea Cuvântului lui Dumnezeu, a adevărurilor lui Dumnezeu, se realizează cu adevărat în procesul trăirii vieţii, aplicând ceea ce ştim şi a slujirii efective. De asemenea noi trebuie să înţelegem că putem cu adevărat să învăţăm atunci când Îl urmărim pe Domnul în lucrarea Lui. Nu a lăsat Domnul o altă cale de învăţare. Isus Cristos era implicat în lucrarea mesianică. El a chemat ucenici să I se alăture Lui în această lucrare mesianică. El nu a procedat altfel. El i-a învăţat pe alţii din mers. El nu S-a oprit din lucrarea Lui pentru a-i învăţa pe ucenici. Desigur, El S-a retras din când în când cu ucenicii Lui pentru a se odihni, pentru a sta mai mult cu ucenicii Săi, dar aceasta nu a însemnat abandonarea lucrării Sale pentru a-i învăţa pe ucenici. Imaginea din Ps. 119:105 este grăitoare: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. Sunt subliniate 2 aspecte aici. (1) Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar o candelă pentru capul meu şi o lumină pentru mintea mea. Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar teoretic (deşi are şi o componentă teoretică), ci este un Cuvânt practic, pentru trăire efectivă. Trăirea vieţii este ceea ce vizează Cuvântul lui Dumnezeu. (2) Dacă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să afecteze trăirea efectivă a vieţii mele, modul meu de viaţă, atunci trebuie să înţeleg că însuşirea Cuvântului lui Dumnezeu nu se face altundeva decât pe cărare, iar picioarele mele trebuie să umble pe acea cărare (nu oricare cărare, nu cărarea mea personală, şi nu orice fel de umblare). „Acea cărare” trebuie să fie „Calea Domnului” (Fap. 24:14), „calea îngustă a vieţii cu Domnul” (Mat. 7:13-14), iar paşii mei, picioarele mele, trebuie să meargă în ritmul, pe urma paşilor Domnului. Doar astfel ucenicul Domnului va beneficia cu adevărat de pe urma învăţăturii lui Cristos. Deci, în timp ce Domnul îşi îndeplinea lucrarea Lui mesianică, în vâltoarea misiunii Sale, au fost chemaţi ucenicii Lui.

Procesul uceniciei în Biserică trebuie să se deruleze după acelaşi tipar. Ucenicii trebuie cooptaţi în cadrul misiunii şi lucrării Bisericii, de către cei care efectiv lucrează şi sunt implicaţi în slujirea lui Dumnezeu. Procesul uceniciei trebuie derulat în contextul lucrării efective a Bisericii, în cadrul chemării pe care o are de la Dumnezeu.

2. Isus i-a văzut (v. 16, 19)

Isus i-a văzut întâi pe Simon şi pe Andrei (doi fraţi), şi apoi pe Iacov şi pe Ioan (alţi doi fraţi). Domnul este Cel care a pus ochii pe ei. Înţelegem că Domnul era preocupat de găsirea unor oameni care să-L urmeze. El nu a considerat că Îşi face lucrarea pe care o avea din partea lui Dumnezeu doar propovăduind Evanghelia oamenilor. El s-a preocupat şi de găsirea unor oameni de care să se ocupe în mod special pentru a-i învăţa tot adevărul despre El şi despre Evanghelie. Ei urmau să-I fie mai târziu martori şi să propovăduiască în numele Lui, atunci când El nu mai era pe pământ. De asemenea El a lăsat un model al învăţării. Nu poţi învăţa eficient dacă nu sunt oameni care să-ţi însuşească învăţătura în cadrul uceniciei (2 Tim. 2:2). Contează ca oamenii care îşi însuşesc învăţătura pe care o dai să fie oameni de încredere, şi aceasta înseamnă o preocupare specială pentru ei, pentru a-şi însuşi cum se cuvine învăţătura dată şi pentru a fi în stare ca ei să o transmită cum se cuvine altora. Este interesant că Domnul Isus a văzut (în acest caz) câte doi fraţi, şi a pus ochii pe ambii fraţi. Şi atunci când i-a trimis să propovăduiască, ei au fost trimişi câte doi (Lc. 10:1). Aceasta pentru ca ei să se sprijine unul pe celălalt şi ca mărturia lor să se bizuie pe cel puţin doi martori (Deut. 19:15). Faptul că Domnul i-a văzut nu înseamnă doar că i-a văzut din întâmplare. Isus i-a urmărit cu atenţie şi a pus ochii pe ei pentru a-L urma. Ei nu au fost văzuţi pentru prima dată aici la Marea Galileii. Ei au fost cunoscuţi pentru prima dată imediat după botezul şi ispitirea Sa, acolo unde era Ioan Botezătorul – în pustia Iudeii (vezi Ioan 1:35-51). Şi Ioan fiul lui Zebedei şi Andrei fuseseră ucenicii lui Ioan Botezătorul. Ei au acceptat mărturia lui Ioan B. despre Isus şi au acceptat să-L urmeze pe Isus. Petru şi, desigur Iacov, au fost chemaţi să-L cunoască pe Isus prin fraţii lor. Aceşti 4 ucenici, deci, aveau o oarecare cunoaştere despre Isus câştigată cu câteva luni înainte de episodul din Mc. 1:16-20. Ei participaseră şi la nunta din Cana, alături de Isus mai înainte (Ioan 2:1-12) şi, desigur, L-au urmat pe Isus şi în misiunea Lui din Iudeea (Ioan 2-4). Aceşti 4 ucenici fuseseră doar nişte observatori ai lui Isus, însă odată cu începerea misiunii Sale în Galileea, după ce El S-a întors din Iudeea (Mc. 1:14), Isus, văzându-i din nou la marea Galileii, i-a chemat pentru a-i fi ucenici perseverenţi. Isus, în tot acest timp de când au intrat pentru prima oară în contact cu El, le-a văzut acestora inima, interesul pentru persoana şi lucrarea Sa, dorinţa de a cunoaşte mai multe despre El. Ei erau interesaţi de lucrarea mesianică şi de Cristosul vestit de Ioan Botezătorul.

În acelaşi timp Domnul a văzut şi preocuparea lor cotidiană. Ei erau pescari (v. 16); Simon şi Andrei pescuiau de fapt (aruncau mreaja în mare), iar fiii lui Zebedei erau cu tatăl lor şi cu angajaţii pe care familia lor îi aveau şi îşi dregeau mrejile. Isus a cunoscut totul despre ucenicii lor: despre preocupările, familiile lor, despre dificultăţile vieţii dar şi despre posesiunile lor. Isus le-a cunoscut şi îndemnările, calităţile personale ale lor, ca şi deficienţele lor. Toate acestea le-a cunoscut Domnul. Toate acestea El le-a luat în calcul atunci când i-a chemat la ucenicie (vezi Ioan 21; Mc. 10:28-31 – Isus a ştiut că ucenicii Lui îşi făceau probleme cu privire la felul cum urmau ei să-şi asigure hrana în viitor, cu privire la ce trebuia să lase în urmă din cauza uceniciei).

Isus cunoaşte inima fiecărui om şi are capacitatea de a vedea dincolo de aparenţe, până în adâncul inimii sale. Fiind Fiul lui Dumnezeu El ştie totul despre om (Ioan 2:23-25). El ştie cine este interesat în mod superficial de lucrurile spirituale, dar cunoaşte şi pe cei care au o inimă doritoare de a-L cunoaşte. El răspunde năzuinţelor adânci ale inimii omului pentru că le cunoaşte cu adevărat (Ps. 139).

3. Isus i-a chemat la ucenicie (v. 17, 20)

Ucenicia începe cu o chemare specială. Isus i-a chemat pe fiecare dintre ucenici; a fost, deci, o chemare personală. Chemarea a fost în acelaşi timp şi specifică: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni!” Chemarea este specifică pentru că ea presupune a-L urma într-un mod disciplinat pe Isus (nu oricum putem să-L urmăm pe Isus – Mat. 8:18-22). Este o chemare care presupune o angajare la ascultare necondiţionată şi plătirea unui preţ (vezi Mc. 8:34-38). Dar de asemenea, este o chemare care ţinteşte spre un obiectiv clar: ucenicii urmau să devină „pescari de oameni”. Simon şi Andrei pescuiau efectiv, iar Isus i-a chemat pentru ca ei să devină pescari de oameni, să schimbe deci peştii în oameni. Domnul i-a chemat să folosească abilităţile lor de pescari în găsirea şi mântuirea oamenilor. Există asemănări între cele două preocupări, doar că diferenţele sunt de natură (preocupare omenească şi preocupare spirituală; în domeniul pământesc şi în domeniul împărăţiei cerurilor). Corespondenţa aceasta a fost folosită de Domnul în ucenicizarea ucenicilor. Petru şi Andrei au devenit evanghelişti prin excelenţă (desigur preocupându-se şi de păstorirea credincioşilor). Abilităţile de care ei aveau nevoie în lucrarea lor spirituală viitoare, erau similare oarecum cu cele de pescari în prinderea peştilor. În schimb, fiii lui Zebedei se ocupau în momentul chemării lor de repararea mrejilor (a plaselor pescăreşti). Ucenicizarea în plan spiritual a presupus şi o lucrare de restaurare spirituală. Păstorirea credincioşilor presupune şi o lucrare de restaurare spirituală a lor. Dar, în acelaşi timp, ucenicizarea înseamnă şi echipare spirituală. Toate acestea presupun îndemânări, daruri specifice. Aşadar, Domnul a ţinut cont, în procesul de ucenicizare de specificul şi darurile naturale, dar şi spirituale, ale celor ucenicizaţi. Aceasta înseamnă că Domnul Isus avea în vedere un proces clar de învăţare, o învăţătură precisă de dat, metode bine puse la punct şi obiective clare spre realizarea obiectivului final. Isus nu i-a învăţat pe ucenicii lui, la întâmplare, nu i-a chemat spre „nimic”; El a ştiut foarte bine ce face. De asemenea i-a cunoscut foarte bine pe ucenicii Lui şi a ţinut cont de specificul fiecăruia în procesul de ucenicie (ca şi Iacov, Isus a mers „la pas cu turma” – Gen. 33:12-14). Merită de urmărit în Evanghelia după Marcu felul cum Isus i-a învăţat pe ucenicii Lui, cum i-a ţinut lângă El pe aceştia.

În acelaşi timp, Isus ştie să fie motivator. Ştie să-I facă pe ucenicii Lui să-L asculte, chiar dacă El este realist şi le pune în faţă ceea ce ei vor trebui să lase în urmă (Mat. 8:18-22; Ioan 6:67-69; Mc. 10:28-31). Dar de asemenea, chemarea Lui este puternică. El este Domnul; El porunceşte ca şi Împărat. El nu lasă loc interpretărilor de tot felul. Ucenicia este un lucru extrem de serios şi trebuie tratată ca atare. El pretinde ascultare totală.

4. Ucenicii au ascultat pe Isus şi L-au urmat (v. 18,20)

Este interesat se observat că ucenicilor li se pot reproşa foarte multe lucruri (că nu au înţeles, că erau temători, că Petru s-a lepădat, că erau preocupaţi de a fi mari, etc.). Un singur lucru nu li se poate reproşa: atunci când Domnul le-a poruncit ceva în mod expres ei au ascultat, chiar dacă nu înţelegeau de ce trebuiau să facă aşa. Aceasta este condiţia uceniciei: a accepta să mergi până la capăt cu El în ascultare de El ca şi Domn.

Ni se spune că atunci când Domnul Isus i-a chemat la ucenicie „îndată ei Şi-au lăsat mrejile şi au mers după El” (v. 18, vezi şi v. 20). Ucenicii au fost prompţi în ascultare. Preţul pe care ei l-au plătit a fost mare; şi-au lăsat meseria lor prin care îşi asigurau existenţa lor zilnică, familiile şi tovarăşii lor şi L-au urmat pe Isus. Prin această ascultare ei L-au onorat pe Isus ca şi Domn, ca şi Împărat. Dar, de asemenea, ei au recunoscut în El pe Cristosul, Fiul lui Dumnezeu (vezi şi Ioan 1:35-51). Ei au învăţat să depindă de Domnul şi să-şi pună încrederea în El în toate lucrurile. Ei au înţeles că Domnul va răspunde nevoilor lor, nevoilor familiilor lor şi de aceea şi-au încredinţat Domnului viaţa lor în întregime (Deut. 8:1-4; Mat. 6:33).

Ucenicia presupune ascultare, evaluarea realistă şi deplină a costurilor şi a câştigurilor, cât şi plătirea preţului; presupune a-L urma pe Isus până la capăt (Lc. 14:25-33; Apoc. 2:10; Evr. 10:35-39). Noi trebuie să înţelegem că atunci când Domnul cheamă pe oameni la a-L urma, sau la o însărcinare specială, nu există o alternativă demnă de urmat la chemarea Lui. A rata chemarea Lui înseamnă pur şi simplu irosirea totală a vieţii; înseamnă a-ţi pierde sufletul (Mc. 8:34-38). Şi aceasta pentru că El este Domnul Însuşi.

 

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole_aug07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica / Şcoala Duminicală / O renaştere a Şcolii Duminicale ar fi binevenită

download-3

O renaştere a Şcolii Duminicale ar fi binevenită


Proverbe 2:6 „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”.

Cronicarii sunt în mare măsură de acord asupra faptului că mişcarea Şcolii Duminicale trebuie creditată laicului anglican, Robert Raikes din Gloucester, Anglia. În 1780 Raikes a pionierat cu instruirea de Duminică pentru băieţii defavorizaţi, şi el a angajat învăţători care să-i înveţe pe flăcăi să scrie şi să citească. Legile de lucru cu copiii erau necunoscute în Anglia, iar copiii dezavantajaţi erau puşi în forţa de muncă şi nu erau privilegiaţi în a obţine o educaţie. Cu siguranţă că ne bucurăm de avansul plănuit de binevoitorul Raikes!

Un laic baptist, William Fox, „care era un om evlavios al Bisericii Baptiste de pe Strada Prescott, din Goodmans Fields, unde a avut parte de lucrarea spirituală a eminentului şi învăţatului Abraham Booth”, trebuie considerat arhitectul Şcolii Duminicale centrate pe Biblie cunoscută în vremurile moderne. Fox a solicitat o întâlnire, care a fost ţinută în 30 august 1785, pentru scopul organizării unei „Societăţi de Şcoală Duminicală”. Aceasta a fost rezolvată în mod unanim prin faptul că „aceasta este opinia acestei întâlniri ca un mare beneficiu să sporească în comunitatea ca mărime de la adoptarea unei astfel de măsuri, şi astfel să se formeze o Societate pentru îndeplinirea aceluiaşi lucru înspre efectul imediat”. Fără îndoială că acest concept al Şcolii Duminicale doar pentru copii a adăugat la lipsa accentului pe pregătirea adultă în cadrul orei de Şcoală Duminicală, atât în Marea Britanie cât şi în Canada.

Când luam în considerare impactul Şcolii Duminicale din punct de vedere istoric în America, nu putem face nimic decât să ne oprim şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru viziunea lui William Fox. S-a raportat faptul că după vizita sa în America, Alexis de Tocqueville a spus, „Am căutat în zadar secretul măreţiei Americii până ce am mers în Şcolile Duminicale şi biserici. Apoi am înţeles de ce Franţa este un sclav şi America este liberă”.

Nimeni nu va putea să fie capabil să declare în întregime valoarea pe care mişcarea Şcolii Duminicale a oferit-o pentru America. Misionari slujesc astăzi în jurul lumii datorită viziunii care a fost împărtăşită într-o clasă de Şcoală Duminicală. Pastori stau în spatele meselor sacre astăzi deoarece în tinereţea lor un lucrător de Şcoală Duminicală şi-a făcut timp să-i încurajeze în ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ar fi imposibil să cunoaştem câte cămine bine ajustate există datorită influenţei Şcolii Duminicale în timpul anilor de formare a vieţii. J. Edgard Hoover, fostul director al Biroului Federal de Investigaţii (FBI), a spus, „Crima din rândul tinerilor ar deveni practic neînsemnată dacă oamenii tineri ai Americii ar fi frecventat Şcoala Duminicală în mod regulat în timpul anilor lor de formare”.

În zilele noastre noi facem bine să înţelegem faptul că Şcoala Duminicală permite bisericii să reînnoiască acea viziune în fiecare naţiune. Şcoala Duminicală a avut o inestimabilă influenţă asupra societăţii americane în trecut, şi prin harul lui Dumnezeu, aceasta poate fi o unealtă a lui Dumnezeu pentru a renaşte naţiunea noastră.

(This Day in Baptist History, E. Wayne Thompson and David L. Cummins, BJU Press [Această zi în istoria baptistă], folosit cu permisiune)

http://www.voxdeibaptist.org/a_sunday_school_revival_trd.htm

Foaie informativa Noiembrie 2019, Estera S.

download-3

Mana de Luni: „Să ne amintim să fim mulțumitori – în orice vreme”

Educatie, Important, Opinii

de Robert J. Tamasy

Care sunt motivele pentru care sunteți recunoscător – cariera, familia, sănătatea, prosperitatea financiară? Cât de des vă opriți să reflectați la lucrurile bune din viața dumneavoastră – și să fiți cu adevărat mulțumitor? Și când, într-un final, sunteți mulțumitor, cui vă exprimați această mulțumire?

Pentru mulți oameni din Statele Unite, această săptămână marchează două evenimente importante: începutul oficial al sezonului de Crăciun (deși, pentru multe magazine – acesta a început pe la mijlocul lui August), și sărbătorirea Zilei Recunoștinței, o sărbătoare în care bărbați, femei și copii aduc mulțumiri pentru binecuvântările din viața lor. Pentru unii, este un timp în care ei își îndreaptă atenția spre Dumnezeul care i-a binecuvântat. Sunt alții care își aduc mulțumirile către altceva – către soartă, eforturile umane sau circumstanțe.

Eu, personal, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Acela pe care Biblia îl descrie ca fiind Creatorul, Susținătorul și Dătătorul tuturor lucrurilor care sunt, au fost și vor fi. Îmi dau seama că eu am anumite daruri și abilități, dar înțeleg și că nu am făcut nimic ca să le câștig. Cu siguranță nu le-am cumpărat de nicăieri. Cred că Domnul mi le-a dat pentru a mă dezvolta și a le folosi pentru a-I aduce glorie Lui. Pentru aceasta, și pentru multe alte lucruri îi mulțumesc Lui.

În același timp, nu cred că mulțumirea ar trebui atribuită doar unei anumite zile din an sau unei perioade de timp. Unul dintre primele versete pe care le-am învățat spune așa: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18). Dacă înțeleg bine, „toate lucrurile” înseamnă în orice circumstanțe. Orice ar fi.

Deci, asta înseamnă că trebuie să fim mulțumitori nu doar pentru lucrurile bune care ni se întâmplă în viață, ceea ce noi numim a fi „binecuvântări”, ci și pentru situațiile dificile, dureroase. Un alt text spune așa: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6).

Este ușor să te simți mulțumitor atunci când toate lucrurile par că merg bine. Facturile sunt toate plătite; avem haine suficiente; avem un acoperiș deasupra capului și mâncare în frigider; nu am avut probleme cu sănătatea; locul de muncă este plăcut și satisfăcător. Cum ar zice unii: „Totul e bine!”.

Totuși, cu toții știm că greutățile și încercările apar. Se întâmplă tot felul de urgențe, deranjându-ne bugetul. Noi sau cineva dintre cei dragi nouă primesc o veste rea din partea medicilor. Locul de muncă devine frustrant, obositor, chiar chinuitor – și totuși nu avem alte opțiuni. Cum rămânem recunoscători în vremuri ca acestea? Eu cred că găsim răspunsul în Scriptură. Atenția noastră ar trebui să fie pe Dumnezeu, care promite să fie cu noi mereu și să ne împlinească nevoile, indiferent cât de grele ar fi circumstanțele.

Într-un Psalm bine cunoscut, autorul descrie numeroase căderi și recunoaște: „În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul.”. Dar apoi adaugă: „Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg. Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmi 118:5-6). Având această siguranță, și la începutul și la sfârșitul psalmului, el este în stare să îi îndemne pe cititori: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun «căci în veac ţine îndurarea Lui!»” (Psalm 118:1, 29).

Atunci când credem că Dumnezeu este în control, putem să Îi aducem mulțumiri Domnului și în vremuri bune și în vremuri rele. Așa cum spune un alt psalm: „Intraţi cu laude (mulțumiri, lb. en.) pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.” (Psalmi 100:4).

Sursa: CBMC INTERNATIONAL

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/25/mana-de-luni-sa-ne-amintim-sa-fim-multumitori-in-orice-vreme/?

Evanghelist creștin asasinat în sud-estul Turciei

Organizaţia Internaţional Christian Concern (ICC) informează că, pe 19 noiembrie 2019, evanghelistul coreean Jinwook Kim a fost înjunghiat pe străzile orașului turc Diyarbakir. Ulterior, el a murit la spital din cauza rănilor primite; avea 41 de ani. Direcția de Securitate Publică a Biroului de Crime a arestat un suspect de 16 ani și o anchetă este în desfășurare. Kim ajunsese la Diyarbakir cu familia sa la începutul acestui an și păstorea o mică comunitate de creștini. Agresorul l-a înjunghiat pe Kim de trei ori: de două ori în zona inimii şi o dată în spate. Cu toate acestea, oficialii susțin că incidentul a avut loc cu intenţia de a fura telefonul lui Kim. Credincioșii locali cer autorităților să investigheze incidentul ca fiind o crimă, mai degrabă decât o tâlhărie. Kim era căsătorit și avea un copil, soţia sa fiind însărcinată cu cel de-al doilea, care este așteptat să se nască în zilele următoare. Kim era în Turcia de cinci ani. Kim este primul creștin ucis în Turcia de la crimele din 2007 de la Editura Zirve, atunci când trei creștini au fost martirizați în Malatya. Creștinii care trăiesc în Turcia au raportat o creștere a hărțuirilor, a amenințărilor și a altor incidente non-violente în ultimii trei ani. Turcia este considerată o țară de interes specific de către Comisia Statelor Unite privind libertatea religioasă internațională. „Acesta este primul martiraj de la Malatya. Guvernul turc a început o deportare masivă a liderilor protestanți care slujeau în Turcia de mulți ani,” a declarat un lider creştin. „Dar deportările nu sunt suficiente pentru a-i izgoni pe evanghelişti. Acest tip de atac are intenţia de a-i speria. Cred că acesta este ultimul nivel al unui plan conceput, menit să facă Turcia să semene cu China.” „Acesta nu a fost doar un jaf; au venit să-l omoare”, a adăugat un evanghelist turc, care a primit şi el o amenințare cu moartea a doua zi după acest incident. „Primim mereu amenințări. Un frate a profețit în urmă cu câteva zile că ei (guvernul) urmează să îi dea afară pe acești străini și, probabil, să ucidă câțiva frați turci. Vor provoca haos. Ei știu că eu încerc să răspândesc Evanghelia, așa că mă vor viza și pe mine. Acesta poate fi un semn.” Conform lui Claire Evans, director regional al ICC pentru Orientul Mijlociu: „Durerea din comunitatea creștină a Turciei este resimțită puternic, alături de un mare șoc și teamă. Martiriul nu este ceva normal în Turcia, iar acest incident arată, din păcate, cât de mult s-a schimbat țara. Chiar în acest an, am observat o creștere semnificativă a incidentelor care dovedesc modul în care mediul a devenit mai ostil față de creștinism. Oferim condoleanțe sincere familiei îndoliate și ne rugăm pentru pacea lui Dumnezeu pentru aceștia în acest moment dificil. Solicităm, de asemenea, autorităților să ofere un exemplu public de toleranță religioasă și să investigheze acest incident cu onestitate și cu respectarea procesului legal.” Sursa: persecution.org

Facebook a construit în secret o aplicație de recunoaștere facială prin care poate „identifica orice membru al rețelei sociale”

Facebook a construit în secret o aplicație de recunoaștere facială prin care poate „identifica orice membru al rețelei sociale”
Facebook este din nou în corzi, în cazul politicii de confidențialitate, după ce s-a aflat că gigantul social media a testat o aplicație de recunoaștere facială pe angajații săi, potrivit Daily Mail.
Folosind recunoașterea facială în timp real, compania a fost capabilă să identifice o persoană, îndreptând camera unui smarphone spre aceasta.
Deși există informația că această aplicație, creată acum 4 ani, ar fi fost întreruptă, tehnologia a fost capabilă să creeze profilul Facebook al cuiva care a permis recunoașterea facială pe profilurile lor. Informația șocantă a fost dezvăluită pentru prima dată de Business Insider, care a citat surse anonime ce susțineau că aplicația a fost dezvoltată între anii 2015 și 2016, dar de atunci a fost închisă.
Facebook a confirmat că a dezvoltat o astfel de aplicație, dar neagă faptul că ar putea să identifice astfel membrii rețelei sale de socializare.
Un purtător de cuvânt al Facebook a precizat pentru DailyMail: „Ca o modalitate de a afla despre noile tehnologii, echipele noastre creează în mod regulat aplicații pentru a le folosi în interiorul companiei. Aplicația descrisă era disponibilă doar pentru angajații Facebook și nu putea recunoaște decât angajați și pe prietenii lor care au activat recunoașterea feței”.
Susținătorii tehnologiei spun că o aplicație de recunoaștere facială ar fi chiar un instrument eficient pentru detectarea infractorilor. Contestatarii ei consideră însă că firma nu ia măsuri suficiente pentru a se asigura că a obținut consimțământul adecvat al utilizatorului înainte de a face acest lucru.
Un raport publicat zilele trecute de Amnesty International avertiza că giganții tehnologici Google și Facebook folosesc „modele de afaceri bazate pe supraveghere” care amenință drepturile omului și erodează confidențialitatea la nivel mondial. „Google și Facebook au erodat treptat respectul pentru viața noastră privată. Astăzi suntem în capcană. Fie ne supunem acestei mașini uriașe de supraveghere – unde datele noastre sunt ușor folosite pentru a ne manipula și influența – sau renunțăm la beneficiile lumii digitale”, se afirma în documentul celor de la AI.

Stare de urgență după cutremurul din Albania. Ultimul bilanț indică cel puțin 28 de morți și 600 de răniți. Echipe internaționale de salvatori caută în continuare supraviețuitori printre ruine

Stare de urgență după cutremurul din Albania. Ultimul bilanț indică cel puțin 28 de morți și 600 de răniți. Echipe internaționale de salvatori caută în continuare supraviețuitori printre ruineFoto: The Guardian
ACTUALIZARE 27.11/ 16:11 Albania îndoliată a decretat miercuri stare de urgență în cele două orașe cel mai puternic afectate de un cutremur violent care a ucis aproape 30 de persoane, iar alte peste 600 au fost rănite, în timp ce echipe internaționale de salvatori caută în continuare supraviețuitori printre ruine, relatează CNN. Autoritățile se tem că bilanțul victimelor ar putea fi mult mai mare.
În urma cutremurului cu magnitudinea 6,4 care a avut loc marți înainte de zori, cel mai puternic seism produs în această țară din Balcani în ultimele decenii, unele clădiri s-au prăbușit precum castelele din cărți de joc, numeroase victime rămânând captive sub munți de dărâmături.
Potrivit unui bilanț recent emis miercuri de Ministerul Apărării, 28 de persoane au murit, majoritatea în orașul turistic Durres de pe coasta Mării Adriatice, și în Thumane, la nord de capitala Tirana. 45 de persoane au fost salvate.
Echipele de intervenție, care au lucrat cea mai mare parte a nopții, și-au reluat eforturile miercuri dimineața, ajutate de peste 200 de experți din mai multe țări, câini dresați pentru căutare-salvare și dispozitive specializate pentru detectarea victimelor printre dărâmături.
În Thumane, salvatorii au recuperat miercuri dimineață corpul unui tânăr dintre rămășițele unei clădiri, a relatat un fotograf al AFP. De asemenea, ei căutau în moloz o fată despre care se crede că ar fi încă în viață, potrivit aceleiași surse.
Știrea inițială
România trimite două avioane de salvare în Albania, după cutremurul devastator care a ucis cel puțin șase oameni. Peste 50 de salvatori vor pleca de urgență în Albania, cu un avion Spartan și unul Hercules, pentru a acorda sprijin autorităților albaneze, a anunțat secretarul de stat în MAI, Raed Arafat.
Seismul cu magnitudinea 6,4 a avut loc la ora 3:54 (2:54 GMT) la o adâncime de 10 kilometri, chiar la nord de orașul de coastă Durres, care este situat la aproximativ 30 de kilometri vest de Tirana, conform Institutului de geofizică al Statelor Unite (USGS), informează Agerpres.
Corpurile neînsuflețite a două femei au fost găsite în rămășițele unui bloc din nordul localității Thumane, iar un bărbat a decedat în districtul Kurbin, situat în jumătatea nordică a Albaniei, după ce a fost cuprins de panică și a sărit dintr-o clădire, a indicat o purtătoare de cuvânt a Ministerului Apărării.
Alte trei trupuri au fost scoase de sub dărâmăturile a două clădiri prăbușite în Durres, a indicat Ministerul Apărării.
Lucrătorii serviciilor de intervenție au declarat media locale că una dintre victime este o femeie vârstnică ce a reușit să-și salveze nepotul protejându-l cu propriul corp.
Cel puțin 150 de persoane cu răni minore s-au prezentat la spitale din Tirana și Durres, potrivit ministrului albanez al Sănătății, Ogerta Manasterliu.
Doi purtători de cuvânt ai Guvernului au declarat pentru Reuters că cele mai multe clădiri avariate sunt în Durres, iar câteva persoane au fost transportate la spital în Tirana.
Un martor a descris pentru Reuters că locuitorii au ieșit în grabă din blocurile din Tirana, unii dintre ei cu copii în brațe. O pană de curent a afectat mai multe cartiere.
Potrivit Ministerului Apărării, acesta a fost cel mai puternic seism din Albania din ultimii 30 de ani.
La trei ore după cutremurul principal, o replică puternică a fost resimțită în Tirana.
Mai multe cutremure de intensitate mai mică au fost înregistrate în ora de dinainte de seismul major, care a fost resimțit și în regiunile italiene Puglia și Basilicata.

Premierul Ungariei, Viktor Orban: Persecutarea creștinilor reprezintă un „atac organizat împotriva unei întregi culturi”

Premierul Ungariei, Viktor Orban: Persecutarea creștinilor reprezintă un „atac organizat împotriva unei întregi culturi”  Foto: Breitbart.com
Cu ocazia celei de-a doua ediții a Conferinței Internaționale despre Persecutarea Creștinilor, premierul maghiar Viktor Orbán a afirmat dinaintea unei săli pline de oameni din capitala țării că Ungaria este mândră de moștenirea sa creștină și că va face tot ce-i stă în putință pentru a-și apăra identitatea creștină, informează Breitbart.
„Suntem mândri că, în urmă cu 1000 de ani, regele nostru, Sfântul Ștefan, a întemeiat statul ungar pe baze solide și a făcut din țara noastră o parte a Europei Creștine”, a afirmat premierul Viktor Orbán, citând din Constituția Ungariei. „Recunoaștem rolul Creștinismului în păstrarea factorului național”.
Primul ministru ungar a afirmat că „Sfântul Ștefan, primul nostru rege creștin, a fost un monarh luminat, un vizionar care a scris un ghid pentru fiul său Emeric, intitulat „Îndrumări”, pe care noi, ungurii, le citim ca pe un mesaj personal adresat fiecăruia dintre noi, atât ca națiune, cât și ca indivizi, și care a constituit o sursă a puterii și înfloririi noastre”.
Pe lângă îndemnul de a păstra credința creștină, „Îndrumările” conțin de asemenea sfaturi prețioase pentru o bună conduită cetățenească și o bună guvernare, a precizat Viktor Orbán.
„Fiți milostivi față de toți cei prigoniți, păstrând mereu în inimă exemplul Domnului, Care a spus: Milă voiesc, iar nu jertfă”, a recitat Viktor Orbán. „Fiți răbdători față de toți, nu doar față de cei puternici, ci și față de cei slabi”.
„În sfârșit, fiți puternici, ca nu cumva prosperitatea să vă semețească ori necazurile să vă doboare. Fiți smeriți în această viață, ca Dumnezeu să vă înalțe în viața viitoare”, a citat premierul ungar.
În discursul său, întrerupt din când în când de aplauze entuziaste, liderul a reiterat cuvintele scrise de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2000, pentru a comemora a mia aniversare a Ungariei ca națiune creștină.
„Când Sfântul Ștefan a scris Îndrumările pentru fiul său, oare i se adresa doar lui?”, întrebase retoric Papa Ioan Paul al II-lea. „Oare nu și-a scris Îndrumările pentru toate generațiile viitoare de unguri, pentru toți moștenitorii Coroanei sale?”.
„Regele vostru sfânt, dragi frați și surori ai națiunii ungare, vi-a lăsat ca moștenire nu doar coroana regală”, a spus Papa. „El vi-a lăsat o zestre spirituală, o moștenire de valori fundamentale și indestructibile: casa cea adevărată, construită pe piatră”.
În discursul său de marți, Viktor Orbán a spus că, în ciuda dimensiunilor sale mici, Ungaria are o misiune importantă de îndeplinit în lume.
„Ungurii constituie doar 0,02% din populația lumii, deci cât de mult pot ei conta? Oare merită?”, a întrebat Viktor Orbán.
A continuat invocând exemplul istoric al celor 12 apostoli, care au schimbat lumea prin mărturisirea lor creștină despre moartea și Învierea lui Iisus Hristos.
„A ne apăra frații și surorile persecutate naște curaj în noi înșine și în ceilalți”, a continuat premierul ungar. „Când am ridicat Ajutorul pentru Creștinii Persecutați la nivel de minister, cine ar fi crezut că acesta urma să crească și să influențeze și pe alții?”………..

Prima biserică românească din Africa va fi sfințită în această săptămână

Prima biserică românească din Africa va fi sfințită în această săptămână  FOTO: Basilica.ro
Primul lăcaș de cult românesc din Africa, Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Johannesburg, Africa de Sud, va fi sfințit sâmbătă, 30 noiembrie 2019, informează agenția Basilica.
Slujba de târnosire a primei biserici românești de pe „Continentul Negru” va fi săvârșită de către ÎPS Iosif, Mitropolitul român al Europei Occidentale și Meridionale.
„Evenimentul reprezintă încununarea eforturilor comunității românești începute în urmă cu 6 ani când a fost pusă piatra de temelie a bisericii din suburbia Midrand. Lucrările au început efectiv din 2014.
În prezent lăcașul de cult este pictat și dotat cu cele necesare, astfel încât în contextul hramului parohiei și al Zilei Naționale a României va avea loc și slujba de sfințire”, precizează sursa citată.
La sfințire va fi prezent și reprezentantul României în Africa de Sud, Marius Borănescu. Parohia românească din Africa de Sud își are începuturile în anul 2000, când  comunitatea credincioșilor români din Johannesburg a întemeiat, împreună cu Părintele Mircea Corpodean, Asociația Creștin-ortodoxă Română „Sfântul Andrei” (SARCOA – Saint Andrew Romanian Christian Orthodox Association).
Între anii 2000 și 2002, slujbele erau săvârșite în spații private, iar între 2002 și 2008, românii s-au rugat alături de credincioși greci, africani și englezi în Biserica „Sfântul Nicolae al Japoniei” din Brixton. În perioada februarie 2008 – iulie 2008, acestea au avut loc într-o capelă special amenajată în locuința preotului din Edenvale.
În 2008, Pr. Mihai Corpodean a fost transferat la parohia românească din Auckland, Noua Zeelandă, comunitatea parohială din Johannesburg fiind preluată de tânărul preot Răzvan Tatu.
Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: