TRATAT BIBLIC DE OFTICOLOGIE – PASTOR VASI DUMA

TRATAT BIBLIC DE OFTICOLOGIE

Cu origini în vechea civilizație grecească, oftica (gr. ochtikas) însemna tuberculoză, pizmă, iar expirația cu iz metafizic (oftatul) e tot în aceeași zonă semantică. Dar nu aici găsim originile esențiale ale acestei experiențe, ci în condiția umană universală, de la homo erectus, ciudos pe peștera din vecini, până la vestitul om al viitorului (homo deus) – prevăd o prezență constantă a ofticii. Dar să ne ocupăm de actorii noștri: fariseii de la Florii. Niște babalâci ocupați cu ocuparea timpului liber, n-au timp de rugăciuni și Tora, ci de fluierat și comentat: “învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!”. Dar voi n-aveți de lucru, vorba bunicii mele. Frustrate ființe, pe ei nu-i ovaționau mulțumile, nu stătea nimeni în ploaie să asculte o cuvântare de-a lor, iar la Isus…și trei zile nu mâncau nimic, cum să nu te oftici. Realizările lui Isus erau evidente, iar suflețelul lor ciuruit de oftică nu rezista în fața unei evidențe atât de copleșitoare. Vorba cuiva: ,,nu am nimic cu defectele domnului…- ce-i reproșez eu sunt calitățile!”. Pandemia a cuprins de mult pământul, Cain îl ucide pe frate-su, iar bacteria cuprinde casa lui Avraam și toți leviții evlavioși. Fariseul este un purtător renumit al acestui bacil, parcă și văd simptomele: ochii roșii, înverzirea feții, umflarea jugularei și logoree incontrolabilă. În faza următoare, oftica fariseului trece la agresivitate, ură, violență…răstignire! Interesant lucru: Isus nu-I exorcizează, duhul de oftică stă bine mersi în pântecul fariseului și, prin extensie ereditară – în fiecare din noi. Șeful e ofticat pe alt șef mai mare, portarul pe domn inginer, asistentele pe medici, bugetarii pe antreprenori, hoții pe parlamentari, vecinul pe vecin, om pe om. Acest duh de oftică nu are decât un singur remediu: Duhul Sfânt! Te simți ofticat de ceva? Treci la tratament, vindecă-te!

Pastor Vasi Duma

https://www.baptisti-arad.ro/articole/tratat-biblic-de-ofticologie-pastor-vasi-duma

SINGURA ŞANSĂ PE CARE O AU ROMÂNII… – PASTOR VIOREL IUGA

SINGURA ŞANSĂ PE CARE O AU ROMÂNII…

Dumnezeu decide să îl aşeze pe Solomon pe tron. Acesta preia poziţia şi constată realitatea. Poporul este numeros, are nevoie de îndrumare şi el nu este pregătit pentru această slujbă. În situaţia dată, Solomon Îl caută pe Dumnezeu şi cere înţelepciune divină. Ce pas importan! Ce atitudine înţeleaptă! Solomon putea cere consiliere de la împăraţii pământului şi de la cei mai înţelepţi oameni. Solomon se putea inspira din istorie sau din orice alte surse. Înţelegând că poporul trebuie să trăiască pe placul lui Dumnezeu, împăratul cere înţelepciune divină.

Ştiu că nu suntem în situaţie similară, dar mă gândeam dacă am avea şi noi, românii, şansa unor astfel de lideri. Oare cum ar arăta România, dacă liderii noştri, indiferent de culoare şi poziţie, şi-ar recunoaşte limitările şi ar cere înţelepciune divină? Este adevărat că putem învăţa din istorie, putem să ne consultăm cu alţi înţelepţi sau putem fi executanţii tuturor legilor UE şi slugi fidele ale concernului LGBTQXYZ… La fel de adevărat este că cine iubeşte poporul şi îi doreşte binecuvântarea va căuta faţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Realitatea? Nu toţi liderii noştri cred în Dumnezeu şi nu toţi vor cere înţelepciunea duhovnicească. În cazul acesta, singura şansă pe care o au românii este să caute ei înşişi înţelepciunea divină. Sunt nespus de bucuros să ştiu că toți cei ce caută înţelepciunea din toată inima o găsesc. Așadar, să nu ne punem  încrederea în oameni, indiferent cine ar fi ei, ci să căutăm Faţa lui Dumnezeu. Cine cere îndurare, înţalepciune şi îndrumare, va descoperi un Dumnezeu bun, milos şi iubitor care ne oferă tot ce avem nevoie pentru vremelnicie şi pentru veşnicie în Fiul Său, în Domnul Isus Cristos. Ce minunat că El este Împăratul nostru, Singurul înţelept şi Singurul vrednic de urmat!

Pastor Viorel Iuga

ALTE ARTICOLE

De ce sa imbatat Noe?

download-3

O dovada interesanta indirecta a prezentei in trecut a presiunii atmosferei mai ridicate, reprezinta evenimentul din capitolul 9 al Genezei, o neplacere care sa petrecut cu Noe la scurt timp dupa Potop. Pana nu demult (cand a fost inventata pasteurizarea, conservarea si pastrarea bauturilor) vinificatia era unica posibilitate de conservare si pastrare a bauturilor. Ca regula se facea vinul, obtinut pe calea fermentatiei naturale a sucului de struguri, si avand o tarie de aproximativ 12% vol. Nu e de mirare, cand dupa Potop Noe din nou a inceput sa prelucreze pamantul, el cel mai degraba a sadit o vie. Dar in conditiile climaterice schimbate aceasta a dus la consecinte grave pentru istoria omenirii:

”El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său.Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară.Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor.Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr,a zis: „Blestemat să fie Canaan; să fie cel mai de jos dintre sclavi pentru fraţii săi.“” Geneza 9:21-25.

Din textul citit se creeaza o impresie, ca efectul, cauzat de intrebuintarea vinului, a fost o surpriza atat pentru Noe (noi stim, ca Noe a fost un om drept si integru (Geneza 6:9), iar o asa caracteristica in orice societate presupune moderatie si abtinere de la exces), ca si pentru familia lui — anume aceast lucru a determinat reactia neadecvata a fiului mai mic, care la vremea ceea avea deja copii proprii si vederea unui om gol nu a reprezentat pentru el o mirare. Se pare ca, Ham pentru prima data in viata lui a vazut un om beat. Mai mult de atat, incidentul care sa petrecut cu Noe este prima mentiune a cazului imbatarii cu vin din toata istoria omenirii.

Efectele, care apar in organismul omului in rezultatul actiunii alcoolului (etanol), in mare parte depinde de gradul de acumulate al acetaldehidei, care se formeaza in rezultatul oxidarii etanolului.

Metabolismul etanolului schematic poate fi redat in felul urmator:

etanol – acetaldehida – acid acetic – acetil CoA – ciclul Krebs – СО2 + Н2О + energia

Acetaldehida este o substanta toxica, si cu toate ca gradul de alcoolism de obicei se masoara pe baza concentratiei de etanol in singe, anume continutul in singe a acetaldehidei si utilizarii ei rapide este hotaritoare in formarea intoxicatiei alcoolice. Organismul doreste cat mai rapid sa se elibereze de acetaldehida libera prin reactia de oxidare cu formarea acidului acetic. Aceasta reactie are nevoie de prezenta fermentului aldehida dehidrogenazei, care in calitate de cofactor foloseste NAD+ (nicotinamidadeninadinukleotida):

    О О

    // //

 CH3-С + NADH + H+ (1)®СH3-С + NAD+ + H2O

     \ \

    Н ОН

(acetaldehida)(acid acetic)

NAD+ ea asupra sa electronii de la substratul oxidarii (in mare parte, de la acetaldehida) si le transmite prin lantul transportatorului de oxigen, ce este insotita de generare de energie, depozitata in adenozin trifosfat. Acest proces, denumit oxidare biologica decurge in mitocondria celulei. Lantul transportatorilor de electroni consta din NAD, FAD ( Flavin adenina dinukleotida), coenzima Q (ubichinona), si de asemenea citocromilor b, cl, c si a.

Oxigenul este acceptorul final de electroni, si in caz de deficit (de exemplu – scaderea partiala a presiunii in aerul inspirat, in mare parte din cauza caderii presiunii) sistemul de oxidare biologica a enzimelor devine mai putin incarcat, in rezultatul caruia balanta reactiei este inclinata in stinga prin depozitarea acetaldehidei in organism si dezvoltarii efectului caracteristic betiei, exprimat intr-o masura mai mare, decat in conditiile continutului normal de oxigen.

Dar influenta alcoolului asupra organismului este direct legata de cantitatea oxigenului in singele omului, dar el la randul sau de presiunea partiala a oxigenului in aer. Multi calatori care au vizitat regiunile muntoase din sudul Caucazului au simtit pe pielea lor ”ospitalitatea” locala. Localnicii deseori implica oaspetii intr-un joc, care practic a devenit un element al culturii, cand refuzul de a consuma vin in aceeasi cantitate ca si ei este considerata ca o nestima fata de traditia seculara a acestei natiuni. Rezultatul final al acestei distractii — imbatarea oaspetilor pana la o stare de inconstienta, aratindusi astfel superiotatea trairii la altitudine fata de ”cei slabi” din cimpie. Fara sa constientizeze, localnicii al caror organism sa adaptat la conditiile de munte, se folosesc de efectul influentei hipoxiei asupra metabolismului alcoolului, rezultat in urma scaderii presiunii, care este datorata ridicarii la altitudinea de 1500-2000 metri.

Cu cat mai semnificativa influenta asupra proceselor metabolismului in organism trebuia sa fie scaderea marimii presiunii aerului cu 1,14 — mai mult de doua ori?! Se pare, ca pana la Potop efectul alcoolului al vinului putea sa fie echivalentul intrebuitarii chefirului din zilele nostre: pentru o prelucrare directa a continutului de alcool din chefir este suficient nivelul actual al oxigenului din singe. In orice caz Noe nu a fost invinovatit pentru aceasta betie intimplatoare, cu toate ca pozitia generala a Bibliei fata de betie este una negativa.

In acest fel noi vedem, ca situatia descrisa este in concordanta cu conceptiile noastre moderne despre influenta schimbarii presiunii atmosferice ca efect, ce la avut alcoolul asupra organismului uman. Dar cateva mii de ani in urma toate acestea nu erau cunoscute, asa ca unica explicatie aistoriei biblice a acestui eveniment descris, este ca el a avut loc in realitate.

Publicat de Adam Alex la 16:55 

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/04/de-ce-sa-imbatat-noe.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/de-ce-sa-imbatat-noe/

De ce CREȘTINUL ȘI SOCIETATEA?

 25.08.2015  |    CRESTINUL SI SOCIETATEA  |

Biblia e plină de povestiri despre oameni care au trăit cu Dumnezeu în vremea lor, în viața de zi cu zi. Biblia spune că aceștia au “umblat” cu Dumnezeu în viața lor, pas cu pas, într-o comuniune zilnică cu El, și au influențat societatea în care trăiau. Să ne inspirăm din exemplul lor, să umblăm cu Dumnezeu în zilele în care trăim, relevanți și spirituali, fiind sare si lumină pentru cei din jur, pentru societatea contemporană!

Iosif, un “lider laic”, un economist și un manager general al vremurilor antice, a învățat ani de zile cum să administreze afacerile, întâi la stăpânul său, apoi ale pușcăriei în care a fost închis. Anii dificili de captivitate i-au oferit însă experiență valoroasă și i-au remodelat caracterul. Promovat ca prim-ministru al Egiptului antic, a combinat experiența sa profesională cu revelația, fiind un om cheie pentru a-și izbăvi familia de foamete, și o binecuvântare pentru generațiile de evrei ce au venit după.

Moise, un alt exemplu, crescut ca prinț egiptean, avea cunoștințe pe care alți evrei nu le aveau în contextul sclaviei egiptene. Dumnezeu a valorificat aceste abilități de conducere politică atunci când l-a nominalizat să-i ducă pe evrei spre Țara promisă.

Dar când Dumnezeu i-a dat lui Moise instrucțiunile uimitor de detaliate pentru construirea Cortului Întâlnirii, fără îndoială că el a fost copleșit. Însă Domnul îi indică pe doi artiști-ingineri, Bețaleel și Oholiab, deja pregătiți profesional și spiritual pentru această sarcină. E remarcabilă succesiunea de verbe ce-i privesc pe cei doi: “am ales, i-am umplut cu Duhul meu, am dat înțelepciune și pricepere, creativitate în inovare, am poruncit”. De asemenea, ei sunt meniți să-i învețe și pe alții meseria, și au tragere de inimă și entuziasm. (Exod 31-36)

Acești artiști și meșteri au avut șansa extraordinară de a-și folosi creativitatea, tehnica și experiența în meseria lor pentru a crea un loc de întâlnire între Dumnezeu și oameni. Și noi, într-o mai mică măsură, la Alfa Omega TV, facem tot posibilul să combinăm artele vizuale cu tehnologia, pentru a crea un spațiu media în care dumneavoastră să vă întâlniți cu Dumnezeu față în față. Și fiecare din noi putem face același lucru în micro-universul nostru.

Lista din Scriptură e lungă și variată, și continuă. Daniel a fost un om de stat și un factor de influență în două imperii. Cunoștințele filosofice și de literatură greacă ale apostolului Pavel i-au permis să fie o mărturie eficientă pentru Hristos în Areopag, în fața unui public greco-roman intelectual și cinic, care auzea nenumărate idei și filosofii. Și mulți alții… Dumnezeu a folosit abilitățile naturale sau dobândite prin educație și muncă ale acestora pentru a aduce lumină și viață. Și lista e în continuare deschisă pentru noi.

Zilele noastre nu se deosebesc cu mult de vremurile Imperiului roman. Globalizarea, decadența morală, promiscuitatea, corupția și abuzurile de putere, multitudinea credințelor din Imperiul roman se regăsesc în prezent. Și totuși, creștinii din Biserica primară au “tulburat acea lume” (Fapte 17:6), deși erau din pătura de jos a societății, fără putere și influență aparentă. Cum au făcut asta oare?

Noi, Biserica din secolul 21, suntem mai reci. Sfințenia personală, dedicarea, timpul de rugăciune, toate au scăzut ca intensitate. Însă suplimentar, apare adesea o despărțire între viața de duminică, de la biserică, și cea din restul săptămânii. Lucrurile spirituale țin de biserică, iar slujba, școala, prietenii sunt altceva. Una din posibilele explicații este influența unui curent de gândire gnostică, ce consideră lucrurile spirituale ca fiind superioare față de cele materiale, inferioare. E parțial justificat – suntem în lume, dar nu din ea. Dar nu vorbesc acțiunile noastre zilnice despre valorile noastre?

România contemporană e complexă. E dificil să trăiești cum trebuie. Salariile sunt mici. Taxele sunt uriașe, de ce să declari totul? În România trebuie să „ungi lucrurile”, toată lumea merge să “rezolve” cu plicul, de ce să nu faci asta? Bine. Dar dacă faci asta, nu compromiți mărturia ta? Oare nu are fiecare acțiune a noastră, oricât de prozaică ar fi, un substrat spiritual? Nu vorbesc faptele noastre, chiar și cele obișnuite, despre valorile noastre de bază, și despre unde ne punem încrederea atunci când ne doare? Poate așa ajungem să fim piatră de poticnire pentru altcineva, și faptul că obținem un avantaj temporar va costa pe altcineva sufletul său, pentru că nu vede la noi o alternativă de urmat…

Una dintre poruncile evreiești este numită “tikkun olam”, tradusă prin “a îndrepta lumea sub conducerea lui Dumnezeu”, „a face lumea un loc mai bun”. După crearea statului evreu modern, și deși nu toti evreii sunt religioși, această valoare internă a lor a influențat dezvoltarea comunității din nimic, a dus la înflorirea deșertului, la prosperitate economică, la uimitoarele inovații și avansuri tehnologice de azi. În nici 70 de ani…

Acest principiu, al Împărăției lui Dumnezeu, se regăsește în dese ocazii în Scriptură, Dumnezeu anunțând repetat că este interesat nu doar de mântuirea indivizilor, ci și de restaurarea comunității per ansamblu, de dimensiunea socială și economică, de integritate.

Domnul ne cere să fim drepți, să iubim mila, să nu fim aroganți și dominatori (Mica 6) să avem grijă de văduve și orfani (Iacov 1), să practicăm filantropia și să rupem jugul oricărei nedreptăți sau asupriri, mai ales față de angajații noștri (Isaia 58) să ne onorăm cuvântul, să spunem adevărul din inimă, să nu facem rău sau să bârfim, să nu umblăm cu mită, camătă sau speculă (Psalmul 15), ci să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Matei 22). Și toate acestea ca rezultate practice ale unei vieți neprihănite trăite cu Dumnezeu și motivate de dragostea Sa, nu pentru a contoriza fapte bune care să ne gâdile mândria.

Dacă noi, românii, ne-am baza pe Dumnezeu, am face bine în jurul nostru, am fi o lumină acolo unde suntem, pentru ca oamenii să vadă faptele noastre și să-L laude pe Dumnezeu (Matei 5:16), oare s-ar schimba ceva? Dacă prezența noastră ar da gust și ar lumina atmosfera la locul de muncă, în compania rudelor necredincioase, printre prietenii atei sau critici, oare s-ar schimba ceva? S-ar apropia ceea ce Isus numește Împărăția lui Dumnezeu?

Mulți dintre noi ne rugăm pentru trezire, pentru restaurarea țării. 2 Cronici 7:14 spune însă că alături de rugăciune și pocăință, noi, cei ce credem în Dumnezeu, dacă chiar dorim trezire, trebuie să avem căi integre în viața de zi cu zi, trebuie obligatoriu să ne abatem de la căi rele. Dar avem curaj să ne asumăm practic valorile pe care declarăm că le credem?

Lumina trebuie să strălucească în întuneric, doar acolo e vizibilă. Să nu ne mirăm, să nu ne plângem că vremurile sunt rele, că legile sunt tot mai adverse valorilor creștine, că întunericul vine. Ci toți cei ce suntem copii ai lui Dumnezeu să oferim lumină, dragoste, adevăr, integritate acolo unde suntem – să oferim o alternativăÎmpărăția lui Dumnezeu se instaurează prin dragoste, prin exemplul personal, prin lumina noastră.

Mulți dintre noi preferăm să aducem prieteni la serviciile de evanghelizare de la biserică, să ne aducem cunoștințele necredincioase la serviciile divine. Și acest lucru e bun. Dar fundamental, ar trebui să trăim Evanghelia de luni până duminică, zilnic. Efeseni 4:16 spune că slujitorii bisericii sunt antrenori pentru noi, enoriașii, pentru a ne ajuta și echipa pentru lucrare. Nu doar ei sunt singurii însărcinați cu vestirea mântuirii, ci mai ales noi, creștinii obișnuiți! Într-o analogie cu un meci de fotbal, ei sunt antrenorii, noi însă suntem jucătorii de pe teren! Să dăm deci goluri, altfel pierdem meciul…

Dacă doar vorbim, fără a avea partea practică, suntem doar “chimvale zăngănitoare”. Să ne facem partea deci, de dragul lui Isus, care de dragul nostru, a venit în întunericul în care ne aflam odată, ca să ne dea viață veșnică și un nou început. Să fim ambasadori ai lui Hristos, ducând mesajul atât prin vorbele noastre, cât și prin acțiunile de zi cu zi, în mediul unde El ne-a așezat.

Sorin Petan
r
edactor Alfa Omega TV

CREVETELE PISTOLAR (ALPHEUS – RUBER) – SFIDAREA EVLUȚIONISMULUI.

image

Crevetele (Alpheus ruber) este una dintre speciile de creveți mușcători din familia Alpheidae.

Se întâlnește în Marea Mediterană, Atlanticul de Nord-Est. Cel mai des îl găsim în crăpăturile din recifele stâncoase și nisip, orificiile spongierilor.

Aspectul

Este un crevete voluminos, având un cioc foarte scurt, partea proeminentă a carapacei care se proiectează între ochii animalului. Dotat cu antene lungi, unite. Prima pereche de picioare destinate mersului are un clește normal și unul mărit și modificat, iar cea de a doua pereche de membre are clești minusculi.

Acest crevete este de culoare roșie intensă, aproape strălucitoare. Mărimea variază de la 2,5 cm până la  3,5 cm.

Parcă ar fi un western: dueliştii stau faţă în faţă, cu armele încărcate şi gata să apese pe trăgaci. După ce trage primul luptător şi apoi se retrage, celălalt ţinteşte şi trage şi el. Dar, când crevetele-pistol se luptă, nici una nu se răneşte, deoarece ele păstrează întotdeauna între ele o distanţă suficient de mare pentru a fi în siguranţă. Cu toate acestea, aşa cum se afirmă în revista Der Spiegel, jeturile de apă pe care le împroaşcă creveta din cleştele din dreapta nu sunt întotdeauna inofensive. Pistolul cu apă este, de asemenea, folosit pentru a buimăci şi a ucide prada, care poate consta din viermi, crabi şi peştişori. Jetul de apă, produs de închiderea bruscă a cleştelui cu o forţă mare, este destul de puternic ca să facă ţăndări un perete de sticlă al unui acvariu. Dacă creveta-pistol îşi pierde cleştele, micul „pistolar“ devine stângaci, cleştele lui stâng transformându-se într-un nou pistol, în timp ce fostului braţ trăgător îi creşte un nou cleşte.

Puterea sa sunt cleștii. În momentul în care își pocnește cleștii produce un zgomot mai mare decât un bum sonic. Pocnitura crează însă și o bulă a cărei temperatură este aproape tot atât de fierbinte ca și soarele 4726,85 grade Celsius. Evolutia nu poate creea asa ceva, avem in faţa o creatura dotată cu inteligenta. Acest mic ,,pistolar” este o dovada a Planului Inteligent a Creatorului.

https://logosul.wordpress.com/2014/06/11/crevete-pistolar-alpheus-ruber-sfidarea-evolutionismului/

Cosmosul

download-3

Cosmosul  09.11.2015  |   Stiinta si Creationism  |

În timp ce aflăm tot mai multe despre univers, continuăm să rămânem uimiți în fața diversității și frumuseții pe care o descoperim. Deși a fost afectat de blestem, universul încă reflectă lucrarea măreață a lui Dumnezeu. Aflând tot mai multe despre caracterul complex al lumii stelelor, întrezărim mintea Creatorului ce nu poate fi cuprinsă. Un aspect nemaipomenit al creației este diversitatea incredibilă de mărimi și distanțe pe care le observăm.

cosmosul 03

Stația Spațială Internațională orbitează la aproape 321 de kilometri deasupra Pământului. Niciun alt aparat de zbor nu a ajuns mai departe și, totuși, nu este foarte departe în spațiu. Pământul are un diametru de 12 874 km, însă întinderea ce trece dincolo de el ajunge la distanțe pe care noi nu le putem înțelege.

Stația spațială și alți sateliți prezintă numai o parte a întinderii cerești. Astronauții navei spațiale Apollo au traversat o distanță și mai mare. Călătorind cu viteza unui glonț, au avut nevoie de trei zile ca să ajungă pe Lună.

Luna se află la o distanță de 386 242 km față de Pământ, locul cel mai îndepărtat unde a ajuns omul vreodată.

cosmosul 05

Totuși, distanța de la Pământ la Soare este de 400 de ori mai mare. Pământul gravitează la o distanță de 149 668 992 km față de Soare.

Planetele din afara sistemului solar gravitează la distanțe și mai mari. Neptun gravitează la o distanță de 13 ori mai mare față de Soare decât o face Pământul. Planetele pitice, Pluto și Eris, sunt și mai îndepărtate. Orbitele lor nu se află în același plan cu cel al planetelor. Orbitele tuturor planetelor pot fi cuprinse într-un cub cu latura de 9 656 064 000 km.

Totuși, distanța până la stele este și mai mare. Următorul sistem stelar cel mai apropiat este Alpha Centauri. Câte sisteme solare ar putea fi între Soare și Alpha Centauri ? Răspunsul e 4 278. E o distanță pe care de abia ți-o poți imagina.

cosmosul 08

Ajungând aici, putem să observăm că Alpha Centauri nu are numai o stea. Lumina celor două stele apare ca o singură stea pe cer în timpul nopții. Alpha Centauri A este mai mare și mai strălucitoare decât Alpha Centauri B. Este un corp ceresc strălucitor ce conține hidrogen, seamănă cu Soarele, dar este puțin mai mare. Temperatura ei ajunge la 6 000 °C, la fel ca temperatura Soarelui. De aceea au o culoare asemănătoare.

Alpha Centauri B este mai mică și temperatura ei e mai scăzută decât temperatura Soarelui. Alpha Centauri A și B gravitează una în jurul celeilalte la fiecare 80 de ani.

O a treia stea care face parte din acest sistem stelar, Proxima Centauri, poate fi observată mai greu. Constelațiile par foarte asemănătoare cu modul în care le vedem în sistemul nostru solar. Asta ne spune că majoritatea stelelor strălucitoare sunt mult mai îndepărtate decât Alpha Centauri.

cosmosul 09

Ursa Mare este o constelație cunoscută. La fel este și constelația Cassiopeia, cu excepția faptului că mai există și o altă stea în această constelație, și anume Soarele. După cum este văzut din Alpha Centauri, Soarele este o stea strălucitoare. Planetele nu pot fi văzute deloc de la această distanță. În timp ce ne întoarcem la sistemul solar, constelațiile se schimbă foarte puțin.

Soarele are un diametru de 100 de ori mai mare decât diametrul Pământului. În timp ce majoritatea stelelor sunt mai mici decât aceasta, unele dintre cele mai strălucitoare stele, în timpul nopții, sunt mult mai mari.

cosmosul 10

Sirius este cea mai strălucitoare stea din timpul nopții. Sirius este strălucitoare deoarece este relativ apropiată, la numai 80 de trilioane kilometri distanță. Are diametrul de două ori mai mare decât Soarele. Lumina albastră indică faptul că temperatura stelei Sirius este de aproximativ 9 000°C.

Stelele albastre sunt considerate ca având o temperatură mai ridicată decât a Soarelui, în timp ce temperatura stelelor roșii este mai scăzută. Pollux face parte din constelația Gemeni. Este o stea uriașă. Are un diametru de zece ori mai mare decât diametrul Soarelui.

Constelația Orion este mai vizibilă în perioada iernii. Cuprinde un număr mai mare de stele chiar și decât Pollux. Steaua centrală a Centurii lui Orion e Alnilam. Este o gigantă albastră. 25 de stele de dimensiunea Soarelui ar putea fi așezate pe discul ei.

cosmosul 12

Stelele albastre asemeni lui Alnilam sunt foarte luminoase. Acestea emit energia foarte repede și nu pot să reziste miliarde de ani. Stelele albastre ne amintesc de faptul că universul este mult mai tânăr decât se spune. Astronomii seculari sunt forțați să presupună că stelele asemeni stelei Alnilam s-au format în mod spontan în trecutul recent. Totuși, formarea stelelor rămâne un mister care nu a fost elucidat până acum.

Rigel este, de asemenea, o gigantă albastră. 70 de stele de dimensiunea Soarelui ar putea fi așezate pe discul ei. Au fost descoperite stele și mai mari decât acestea. Betelgeuse este una dintre cele mai mari stele din sistemul solar. Este o gigantă roșie, mai mare și decât Rigel.

Betelgeuse are un diametru de 600 de ori mai mare decât diametrul Soarelui. Dacă Betelgeuse s-ar afla în centrul sistemului nostru solar, Pământul s-ar afla în interiorul ei. Betelgeuse ar înghiți complet planetele din sistemul solar. Dimensiunea stelei Betelgeuse pălește în comparație cu distanța la care se află față de planeta noastră.

cosmosul 14

Astronomii folosesc de obicei termenul „an lumină” când fac referire la distanțe stelare. Anul lumină este o măsură pentru distanță, nu pentru timp. 1 an lumină are 9,5 trilioane de kilometri. Betelgeuse se află la o distanță de 400 de ani lumină, adică 3 760 trilioane de kilometri. Totuși, este una dintre cele mai apropiate stele strălucitoare din constelația Orion. Alnilam se află la o distanță de 1 000 de ani lumină.

Acum, vom călători mult mai departe în spațiu, la câteva sute de ani lumină, spre Centura lui Orion. În călătoria noastră suntem conștienți de imensitatea distanței străbătute până la aceste stele. Hiade, un roi stelar, poate fi observat în partea dreaptă. Trecem pe lângă Bellatrix, cea mai apropiată stea strălucitoare a constelației Orion. Urmează Betelgeuse, care se retrage încet din scenă.

Înaintea noastră apar o mulțime de stele mai puțin strălucitoare. Ne aflăm la o distanță de 400 de ani lumină de Pământ. În timp ce mărim viteza, trecem pe lângă Rigel și Saiph. În cele din urmă, ajungem la cele mai apropiate stele ale Centurii lui Orion.

Am parcurs o distanță de 6 milioane de miliarde de km în spațiu. Privim înapoi în direcția sistemului solar. Este localizat aici. Totuși, Soarele nu poate fi văzut de la o asemenea distanță fără un telescop. Este o experiență copleșitoare să ne gândim la întreg sistemul nostru solar redus la un punct invizibil.

Constelațiile nu pot fi recunoscute de la această distanță. Deși multe dintre aceleași stele sunt vizibile, acestea nu se leagă între ele într-un mod logic. Din moment ce definim constelațiile așa cum le vedem noi din sistemul solar, acestea ne arată drumul spre casă. În timp ce călătorim înapoi spre Soare, acestea revin la forma lor obișnuită.

cosmosul 15

Acum știm că Soarele nu este singurul sistem cu planete. Astronomii au descoperit una sau mai multe planete în jurul fiecărei stele menționate. Acum se știe că există câteva sute de planete în afara sistemului solar. Se spune că multe altele rămân nedescoperite în adâncimile spațiului.

În majoritatea cazurilor, planeta nu poate fi văzută în mod direct. Se pierde în strălucirea puternică a stelei respective. Totuși, astronomii reușesc să măsoare mișcarea fină pe care planeta o induce asupra stelei din punct de vedere gravitațional. Această tehnică ne permite să estimăm perioada orbitală și masa minimă a planetei. Rareori planeta trece direct în fața stelei, așa cum se vede de pe Pământ.

Steaua V376 Pegasus este o planetă care își traversează discul la fiecare 3,52 zile. Astronomii pot să determine cât își pierde steaua din strălucire și ce mărime are planeta. Această tehnică este posibilă numai pentru câteva sisteme stelare care sunt aproximativ aproape de noi.

cosmosul 16

 

cosmosul 17

Această planetă este mai mare decât Jupiter, dar gravitează de 20 de ori mai aproape de steaua ei, în comparație cu Pământul ce gravitează în jurul Soarelui. ”Jupiter fierbinte” reprezintă o problemă serioasă pentru exemplele seculare cu privire la formarea planetelor. Aceste acțiuni prezic faptul că giganții gazoși se pot forma numai la distanțe mari de stelele părinți. Totuși, majoritatea planetelor extrasolare care au fost detectate până acum sunt ”Jupiteri fierbinți”. Este o problemă dificilă pentru ideile seculare, dar nu și pentru creația biblică. O astfel de diversitate era de așteptat din partea Dumnezeului Bibliei.

Acesta este sistemul Upsilon Andromedae. Are trei planete cunoscute. Toate cele trei sunt mai mari decât Jupiter și gravitează foarte aproape de steaua lor. Planeta care se află în centru are un diametru de aproximativ 20 de ori mai mare decât al Pământului. Distanța apropiată față de stea face ca temperatura ei să fie de peste 1 100°C. Deoarece tehnologia actuală nu are capacitatea să observe în mod direct aceste planete, putem doar să speculăm cum ar putea arăta. Un lucru este sigur. Varietatea lor reprezintă o dovadă a măreției Celui care le-a creat.

Pe lângă stele și planete, universul cuprinde și nebuloase. Nebuloasa este un nor format din hidrogen și heliu care se răspândește pe o regiune vastă din spațiu. Multe nebuloase sunt foarte fierbinți și emană lumină. Acestea sunt unele dintre cele mai colorate elemente din cosmos. Unele nebuloase sunt relativ mici și sunt produse de gazul eliminat de o singură stea.

Acestea sunt nebuloasele planetare. Majoritatea dintre ele sunt rotunde și seamănă cu o planetă mai puțin clară. Nebuloasele planetare sunt destul de obișnuite. Alte nebuloase sunt mult mai mari și durează mulți ani lumină. Aceste minunate creații fac parte din opera de artă a lui Dumnezeu. În nopțile de vară, cerul cuprinde și alte elemente care poartă numele de roiuri globulare. Acestea nu sunt suficient de clare ca să poată fi observate cu ochiul liber, dar pot fi văzute cu ajutorul unui binoclu sau al unui telescop.

cosmosul 18

cosmosul 23

Roiul globular M4 se găsește în partea dreaptă a stelei roșii Antares. Văzut cu ajutorul binoclului, M4 apare ca o pată nu foarte clară. Totuși, telescopul ne ajută să vedem că această pată reprezintă lumina a mii de stele. Acesta este elementul cel mai îndepărtat pe care l-am văzut până acum. M4 se află la o distanță de 7 000 de ani lumină față de Pământ, și anume: 64 de milioane de miliarde de km. Acest roi globular cuprinde aproximativ o sută de mii de stele și se află la o distanță de numai 50 de ani lumină. Această mulțime de lumini reprezintă o priveliște minunată.

cosmosul 20

cosmosul 21

Pe lângă aceste nenumărate stele, M4 mai cuprinde și un obiect ciudat care se numește pulsar. Se crede că ar fi nucleul zdrobit al unei stele care a explodat. Raze puternice de radiații emit din polii magnetici ai stelei. Când o rază trece prin fața câmpului nostru vizual, percepem o lumină strălucitoare. Dacă sistemul nostru solar nu s-ar afla în calea radiațiilor razei, nu am putea să detectăm aceste impulsuri.

Măsurând coordonarea exactă a acestor impulsuri, astronomii au descoperit că în jurul acestui pulsar gravitează o planetă. La fel ca în cazul celorlalte planete extrasolare, putem numai să bănuim cum a apărut această planetă.

cosmosul 22

Priveliștea aceasta te lasă fără cuvinte. Pe de altă parte, ne-ar fi prea greu să privim dincolo de acest câmp luminos. Dacă am fi trăit într-un roi stelar globular, poate că nu am fi descoperit niciodată universul imens care se află dincolo de el. M4 este unul dintre cele peste 100 de roiuri globulare care aparțin galaxiei noastre.

Aceasta este galaxia noastră: Calea Lactee. Are un diametru de 80 000 de ani lumină și cuprinde peste 100 de miliarde de stele. Calea Lactee are forma unei spirale. Stelele cele mai strălucitoare reprezintă brațele care înfășoară discul. Din moment ce sistemul nostru solar se află în interiorul acestui disc, noi vedem Calea Lactee asemeni unui nor în timpul nopții.

Nicio ființă umană sau vreo navă cosmică nu a văzut galaxia noastră din exterior, așa cum apare aici. Nu putem cuprinde mărimea galaxiei noastre. Sistemul nostru solar este localizat aici. De fapt, cu excepția lui M4, toate stelele și planetele pe care le-am văzut se află în interiorul acestui mic inel.

cosmosul 25

cosmosul 27

Calea Lactee este o demonstrație remarcabilă a puterii lui Dumnezeu. Și mai uimitor este faptul că, pe lângă galaxia noastră, mai există și alte miliarde de galaxii. Fiecare dintre norii aceștia reprezintă o galaxie. În timp ce urcăm, vedem o porțiune ciudată de unde se pare că lipsesc galaxiile.

Aceasta e zona de evitare și este paralelă cu discul galaxiei noastre. Deși în această regiune se găsesc multe galaxii, gazul și praful din propria noastră galaxie ne împiedică să le vedem.

cosmosul 28

Mai sus vedem un grup masiv de galaxii care poartă numele de Roiul Virgo. Acesta cuprinde peste 2 000 de galaxii și se află la 50 de milioane ani lumină distanță față de Pământ. În centrul Roiului Virgo se află galaxia uriașă M87, cu peste un trilion de stele.

Galaxiile pot avea diferite forme și mărimi. Fiecare dintre ele reprezintă o extraordinară demonstrație a atotputerniciei lui Dumnezeu.

Criticii Bibliei spuneau că este imposibil ca lumina acestor galaxii să ajungă pe pământ în numai 6 000 de ani. Aceștia susțin că galaxiile dovedesc faptul că universul are o vechime de miliarde de ani. Există mai multe moduri în care lumina poate traversa astfel de distanțe în perioade scurte de timp. Aici intră: dilatarea temporală gravitațională, caracterul anizotropic al luminii etc.

cosmosul 29

cosmosul 30

De fapt, galaxiile spiralate sunt o problemă serioasă când vine vorba despre miliardele de ani. Brațele spiralei cuprind nenumărate stele albastre, care nu pot să dureze miliarde de ani. De asemenea, galaxiile spiralate se rotesc diferențiat. Asta înseamnă că porțiunile interioare se rotesc mai repede decât cele exterioare, astfel că brațele spiralei nu pot să dureze miliarde de ani. Forma acestora s-ar schimba total. Acest aspect nu e o problemă pentru scara timpului biblică.

Din Roiul Virgo, întreaga noastră galaxie seamănă cu un bob de nisip pierdut într-o mare de galaxii. Galaxiile prezentate aici sunt o porțiune mică din cosmos. Dincolo de această distanță, astronomii au înregistrat numai anumite zone ale universului vizibil.

cosmosul 31

În cele din urmă, începem să vedem structura la scară largă a universului. Galaxiile sunt organizate într-o rețea completă de șiruri și viduri. Pentru o cât mai bună claritate, numai unele dintre regiuni apar aici. Acesta este universul, sau cel puțin cât reușește să cuprindă înțelegerea noastră.

Imaginați-vă puterea implicată în timp ce toate aceste galaxii au luat ființă la porunca lui Dumnezeu. Totuși, Biblia descrie crearea tuturor acestora printr-o singură propoziție: ”A făcut și stelele”.

cosmosul 07

Psalmistul scrie: ”Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: ‘Ce este omul, ca să Te gândești la el ? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă ?”’

cosmosul 32

Acum ne îndreptăm înspre Pământ, mărind distanța cu 10 unități la fiecare patru secunde. Cercul mic este de zece ori mai mic decât cercul mare. De fiecare dată când vedem un cerc nou, am călătorit 90% din distanța pe care o mai avem de parcurs. Șirurile și vidurile galaxiilor par să dispară în timp ce ne apropiem de Pământ.

Ajungem la grupul cel mai apropiat de galaxii care se numește Grupul Local. Calea Lactee devine vizibilă. Ne apropiem de galaxia noastră chiar de sus. Pătrundem în Calea Lactee, între două brațe spiralate. Acum putem să vedem că aceste brațe cuprind miliarde de stele.

cosmosul 33

În timp ce ne apropiem de sistemul nostru solar, stelele se îndepărtează și se întorc la locul lor inițial. Luăm o pauză ca să observăm că acum putem să recunoaștem constelațiile. Soarele se află chiar în față, dar de la această distanță pare a fi o stea ca oricare alta. La final, ajungem la sistemul solar. Orbitele planetelor din afara sistemului solar sunt vizibile. Acum putem să observăm orbitele planetelor sistemului solar.,

cosmosul 34

Totuși, Pământul nu poate fi văzut de la această distanță. Pământul pare să fie o pată nesemnificativă în comparație cu întreaga creație a lui Dumnezeu. Totuși, această lume micuță este locul unde Dumnezeu a plasat cele mai prețioase elemente ale creației Sale. Din întreaga creație a lui Dumnezeu, ființa umană are privilegiul de a fi creată după chipul lui Dumnezeu.

Deși ne-am răzvrătit în fața Creatorului, El a plătit prețul pentru trădarea noastră. Pe această planetă mică, Creatorul universului a devenit om și a experimentat moartea. Apoi, El a înviat, oferind iertare tuturor celor care cheamă numele Lui. Se cuvine să-L onorăm pe Dumnezeu pentru cine este El și pentru ceea ce a făcut.

Extras din documentarul Cosmosul, produs de Answers in Genesis, difuzat pe canalul Alfa Omega TV.

 Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/

http://alfaomega.tv/creationism/articole/4859-cosmosul#axzz4xquuli30