Deosebirea duhurilor

 13.12.2017  |    Eliberare  |

Din cele nouă daruri sau manifestări ale Duhului Sfânt menţionate în 1 Corinteni capitolul 12, unul dintre ele este cel mai folositor în confruntarea cu duhurile rele. „…altuia, puterea să facă minuni;altuia, proorocia; a altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.” (versetul 10) Isus Cristos nu ne-a lăsat să ne confruntăm cu un duşman nevăzut, fără să ne fi dat un dar adecvat acestui domeniu.Prin darul deosebirii duhurilor, ochii acelei persoane sunt deschişi pentru a vedea (sau percepe) lucruri din lumea nevăzută, lucruri care nu pot fi percepute cu ochiul sau cu înţelepciunea umană.

Orice credincios poate în anumite ocazii să folosească darul deosebirii duhurilor. Chiar mai mult, noi suntem încurajaţi să folosim acest dar în maturizarea noastră ca şi creştini. „Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:17). Totuşi, acesta este un dar care nu este dat tuturor, ci este împărţit după cum doreşte Duhul Sfânt. „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Dacă noi descoperim în viaţa noastră că în mod obişnuit avem discernământ în lumea spirituală, atunci putem spune că avem acest dar spiritual al deosebirii duhurilor. Sursa acestei revelaţii aparţine Domnului Isus şi doar Lui I se cuvine slava pentru aceasta.

Recent, am răspuns unei chemări de a ajuta un tânăr creştin care tocmai experimentase o cădere nervoasă. Acesta provenea dintr-un mediu evanghelic în care nu se accepta ideea că şi creştinii pot fi demonizaţi. Crezul lor i-a împiedicat să-l poată ajuta pe acest tânăr. El era deprimat şi disperat, crezând că şi-a pierdut mântuirea şi că era condamnat pentru veşnicie. M-am rugat împreună cu el, mustrând duşmanul după cum mă călăuzea Duhul Sfânt. După jumătate de oră de rugăciune, deşi el nu a simţit nici un fel de manifestări, a fost eliberat în mare măsură de deprimare, recăpătându-şi din nou siguranţa mântuirii. În noaptea următoare, el a dormit adânc pentru prima dată după luni de zile, fără a lua medicamente. Trei zile mai târziu a fost externat din spital. Când am mers să mă rog din nou pentru el, mi-a spus că se întrebase deseori dacă demonii erau cauza problemelor sale şi dacă exista cineva care să aibă darul deosebirii duhurilor, ca să-i poată confirma că lucrurile erau aşa cum a crezut el. L-am asigurat că eu personal cunoşteam mulţi oameni care au primit acest dar şi care îl foloseau pentru a sluji Trupului lui Cristos, Biserica.

Acest dar al deosebirii duhurilor nu se rezumă doar la deosebirea demonilor. Acesta este folosit şi pentru a discerne ceea ce face Duhul Sfânt, pentru a discerne duhul omului şi prezenţa îngerilor. Ioan Botezătorul a văzut Duhul Sfânt venind peste Isus în chip de porumbel: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” (Matei 3:16). Isus a putut discerne că în duhul lui Natanael nu era viclenie: „Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.”(Ioan 1:47) De asemenea, Ilie şi-a dat seama de prezenţa îngerilor: „Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţa şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.”(2 Împăraţi 6:15,16,17)

În timp ce consiliam un om în inima căruia erau multe resentimente şi amărăciune, am subliniat nevoia de iertare şi pocăinţă. În aparenţă el părea convins de acest lucru, şi-a amintit de anumiţi oameni şi situaţii şi „s-a pocăit” cerând iertare. Când am început să ne rugăm împotriva duhurilor care îi cauzau problemele, am reuşit să discern că el nu a fost sincer şi nu a avut o pocăinţă reală. Atunci l-am întrebat: „Mai există încă neiertare în inima ta?” El mi-a răspuns că nu. Ne-am rugat din nou, dar am simţit că a el nu a spus adevărul. L-am întrebat a doua şi a treia oară acelaşi lucru dar el mi-a dat acelaşi răspuns negativ. Dar pentru că eu „cunoşteam” prin Duhul Sfânt adevărul, m-am întors plin de încredere către el şi i-am spus: „Tu minţi, pentru că nu i-ai iertat pe aceşti oameni. Eu am un cuvânt din partea Domnului pentru tine. Acest cuvânt este: „POCĂIEŞTE-TE!”

Fiind confruntat cu adevărul, el a recunoscut că nu i-aiertat şi că nici nu-i va ierta. El a ieşit mânios ca o furtună din biroul meu şi nu a mai revenit niciodată în biserică. După câteva săptămâni de la acest eveniment, a fost trimis la închisoare. Ultima dată când am auzit despre el, se afla internat într-un spital de boli mentale şi se afla sub un tratament psihiatric. Noi suntem cu atât mai răspunzători, cu cât ştim mai mult. Acestui om i sa arătat ce este binele şi i s-a oferit ocazia pocăinţei dar el a întors spatele luminii, atrăgând astfel o mare condamnare asupra lui.

Darurile spirituale, în special deosebirea duhurilor şi cuvântul de înţelepciune, dau posibilitatea consilierilor să ajungă rapid la rădăcina problemelor, astfel economisindu-se mult timp.

Cu câteva luni în urmă, un bărbat stăpânit de viciul fumatului a fost mântuit, dar în loc să renunţe, el a început imediat să fumeze de două ori mai mult. Când mi-a mărturisit nevoia şi mi-a cerut să mă rog pentru el, am putut să discern existenţa duhurilor de neputinţă şi de frică de eşec şi mi-am dat seama că acestea erau rădăcina şi cauza viciului său. El mi-a mărturisit că întotdeauna avea sentimentul de eşec, dar rostea „vorbe mari” încercând să-i impresioneze pe cei din jur. M-am rugat timp de o oră, poruncind zdrobirea acestor legături interioare, până când m-am simţit călăuzit să încetez. Nu mult după aceasta, el a venit la mine nedumerit şi mi-a spus: „Nu pot să înţeleg ce s-a întâmplat. Tu nu te-ai rugat pentru problema mea în legătură cu fumatul, dar eu sunt acum liber.” I-am explicat că prin descoperirea dată de Duhul Sfânt noi am zdrobit sursa care a permis fumatului să-l controleze.

Recent, o tânără ne-a cerut să ne rugăm pentru ea. Ea fusese implicată în câmpul de misiune, dar a trebuit să renunţe din cauza unei căderi psihice. Îngrijorarea ei era legată de o problemă de sănătate, dar Domnul voia să pătrundă mai adânc. Am putut să discern în interiorul ei o legătură demonică puternică ce se manifesta prin ură faţă de propria ei persoană, ceea ce a determinat-o să nu se iubească pe ea însăşi şi să nu aibă o părere bună despre persoana ei. Ea a recunoscut că acesta era problema majoră a vieţii ei şi am început să ne rugăm, poruncind demonilor să plece. După doar o singură sesiune de rugăciuni pentru eliberare, ea a simţit schimbări adânci în personalitatea ei şi era încântată de perspectiva devenirii unei persoane noi.

Prin darul deosebirii duhurilor, putem să cunoaştem mult mai multe lucruri despre duhurile rele decât doar să le percepem prezenţa. Prin acest dar putem să cunoaştem: numele demonilor, puterea legăturilor într-un anumit domeniu, împotrivirea acestora, de asemenea putem să le vedem reacţiile şi slăbirea legăturilor pe măsură ce sunt legaţi şi li se porunceşte să plece. Putem să-i vedem părăsind o persoană, putem să ştim dacă legăturile lor sunt zdrobite complet sau doar parţial, putem vedea dacă sunt şi alte duhuri asociate cu cele cărora le poruncim să plece. Acest dar ne ajută să ştim dacă persoana în cauză îşi îndeplineşte partea ei şi cooperează cu noi pentru a fi eliberată, putem cunoaşte nivelul de credinţă a acelei persoane şi aşa mai departe. Pentru a fi călăuzit nu trebuie să existe o anumită manifestare exterioară.Deosebirea duhurilor este o înştiinţare, o percepere primită prin Duhul Sfânt.

Darul deosebirii duhurilor poate opera în mod diferit prin diferiţi oameni. Pot fi mai mulţi oameni adunaţi în acelaşi loc şi toţi să opereze în acest dar al deosebirii duhurilor, dar fiecare cu o profunzime diferită de percepere.

Deosebirea duhurilor este strâns legată de cuvintele de cunoştinţă şi de înţelepciune. Toate acestea sunt daruri de revelaţie.

În timp ce darul deosebirii duhurilor dă o imagine a lucrării duşmanului, cuvântul de cunoştinţă ne dă posibilitatea să descoperim când a fost declanşată şi ce a cauzat acea problemă, etc. Când m-am rugat pentru cineva am putut să discern existenţa duhurilor de respingere, apoi printr-un cuvânt de cunoştinţă am aflat că puterea acelor legături demonice a fost întărită în timpul adolescenţei când acea persoana era să se înece. De asemenea, am putut să spun să-i spun timpul, locul şi circumstanţele incidentului respectiv. Astfel de manifestări ale Duhului lui Dumnezeu îi arată celui în cauză grija personală şi dragostea Lui şi îl ajută să-şi pună în practică credinţa pentru a primi eliberarea.

Biserica are mare nevoie ca toate darurile Duhului Sfânt să opereze la potenţialul lor maxim. Noi, creştinii din vest, suntem deseori „prea deştepţi”, „prea educaţi”, „prea încrezători în forţele noastre proprii” şi nu suntem destul de „copii” în credinţa şi dependenţa faţă de Dumnezeu. Chiar şi multe biserici penticostale sau charismatice au fost infiltrate de termenii şi metodele psihologiei moderne, respingând puterea şi înţelepciunea Duhului Sfânt.

Ţineţi minte: legăturile demonice spirituale sunt zdrobite doar cu armele spirituale. „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Toţi credincioşii, în special cei care au responsabilităţi de conducere şi consiliere, ar trebui să-şi dorească cu sinceritate să aibă darurile spirituale. „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.” (1 Corinteni 14:1)

Material extras din cartea „Creștine, eliberează-te!” de Graham Powell, carte care tratează eliberarea unui creștin din puterea celui rău. Comandă cartea de aici, iar DVD-ul care conține 4 seminarii de aici.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/8035-deosebirea-duhurilo

http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/8035-deosebirea-duhurilor#axzz55OxUiKYo

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/deosebirea-duhurilor/

DECLINUL CREŞTINISMULUI ÎN EUROPA OCCIDENTALĂ

Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania joi, 22 octombrie 2015 

In mai am scris despre declinul crestinismului in America iar in iulie despre colapsul lui in Marea Britanie. Aminteam ca in SUA, conform unui studiu al organizatiei Pew Research Center, doar 70% din populatie se declara crestina. Siuatia e mai grava in Marea Britanie unde, conform statisticilor publicate de Biserica Anglicana si sondaje de opinie sofisticate, 10000 de persoane abandoneaza crestinismul in fiecare zi. In ritmul acesta se presupune ca in 2067 in Marea Britanie nu vor mai fi crestini. Astazi ne focalizam atentia asupra declinului crestinismului in Europa Occidentala in general.

Suntem aproape de finalul anului 2015 si putem spune cu o oarecare certitudine ca anul 2015 va ramine in istoria Europei ca anul marilor migratii in Europa din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Aproape un milion de migranti au traversat Europa de la sud la nord vreme de mai multe luni cautind sa ajunga in canaanul  Europei Occidentale si Scandinavia. Migratia inca continua. Reuters tocmai a anuntat ca doar duminica, 18 octombrie, peste 10.000 de persoane au trecut din Macedonia in Serbia. Se anticipeaza ca 5.000 de persoane continua sa treaca zilnic, si ca vor continua sa treaca zilnic, din Grecia in tarile invecinate in drumul lor spre Europa Occidentala.

Migratia aceasta masiva nu este si nici nu va ramanea fara consecinte. Consecintele pot fi negative si din perspectiva subiectului pe care il comentam astazi. Declinul crestinismului occidental e o realitate, iar peste asta se suprapune inmultirea populatiei musulmane in tarile occidentale. Datele statistice vorbesc de la sine si nu au nevoie de multe explicatii.

Germania, Olanda si Marea Britanie

In iulie anul acesta Conferinta Episcopilor Catolici din Germania a emis date statistice conform carora 217.716 de persoane au parasit Biserica Catolica in 2014. In ultimii 5 ani peste 820.000 de germani au parasit Biserica Catolica. In comparatie cu numarul celor care au parasit Biserica Catolica in 1990, numarul celor din 2014 e mai mare cu 52%. Unul din motivele pentru care catolicii parasesc Biserica Catolica sunt taxele pentru apartenenta religioasa de intre 8% si 9% pe care statul german le impune fiecarui catolic, protestant ori evreu care locuieste in Germania. Conform legilor germane, fiecare copil botezat la nastere e considerat membru intr-o credinta crestina si, ca adult, plateste taxe pentru sprijinirea bisericii pina cind renunta oficial sa fie membru intr-o denominatie religioasa oarecare. Taxele religioase sunt distribuite de catre stat bisericilor pentru a-si plati preotii ori pastorii si pentru alte proiecte cu caracter religios. Germania are aproape 24 de milioane de catolici care constituie aproape 30% din populatia tarii. Exodul religios insa afecteaza si Biserica Protestanta. Conform datelor statistice, in 2014 aproximativ 200.000 de protestanti au parasit Biserica Protestanta, cel mai mare numar in aproape 20 de ani. In 2013, 138.100 au facut-o. Deasemenea, in ultimii 10 ani Biserica Catolica a inchis 515 biserici. [Detalii: www.telegraph.co.uk]

In ianuarie anul acesta Wall Street Journal a publicat un articol aprofundat conform caruia sute de biserici se inchid in Europa Occidentala ca rezultat al declinului crestinismului. [Detalii: www.wsj.com] In decembrie 2013, un raport al Biserici Catolice din Olanda atentiona ca pina in 2025 se asteapta inchiderea a 1.000 de biserici catolice din cauza numarului in scadere al catolicilor in Olanda. In 2012 in Olanda mai ramasesera doar 1.593 de biserici catolice, cu 10% mai putine ca in 2004. Asta inseamna ca, in conformitate cu raportul Bisericii Catolice din Olanda, doua treimi din bisericile in existenta in 2013 vor fi inchise pina in 2025, in doar 10 ani de acum. Raportul deasemenea indica ca procentul catolicilor in populatia Olandei a scazut de la 28.4% in 2004 la 24.1% in 2013. Pe de alta parte, un raport al guvernului Olandei pune numarul catolicilor olandezi la doar 16% din intreaga populatie a Olandei in 2013. Numarul credinciosilor care merg la biserica cu regularitate a scazut ei el drastic, la fel ca numarul copiilor botezati. Iar numarul preotilor catolici a scazut de la 999 in 2004 la 743 in 2012.

Numarul bisericilor protestante in Olanda e si el in scadere. Conform articolului din Wall Street Journal, 700 de biserici protestante urmeaza sa fie inchise in Olanda pina in 2020. Bisericile care se inchid sunt vandute si convertite in cladiri cu alte scopuri. Devin galerii de arta, cafenele, cluburi.

In Marea Britanie, Biserica Anglicana inchide in jur de 20 de biserici anual. In Norvegia doar 2% din populatie merge la biserica cu regularitate. In 2012 Parlamentul Norvegiei a desfiintat Biserica Luterana ca biserica de stat si i-a schimbat numele din Biserica Luterana a Norvegiei in Biserica Populara a Norvegiei. In prima decada a noului mileniu Biserica Catolica din Franta a construit 20 de biserici si a inchis 60. In contrast, in Statele Unite au fost construite 5000 de biserici intre 2000 si 2010, cu toate ca, in aceasi perioda de timp numarul persoanelor care merg la biserica in mod regulat a scazut cu 3%.

Numarul europenilor care nu se identifica cu nicio religie e si el in crestere. Conform unui studiu publicat la inceputul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifica cu nicio religie, 24.7% in Germania, 12.4% in Italia si 21.3% in Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e in Olanda unde 42.1% din intreaga populatie nu se identifica cu nicio credinta religioasa. Se poate deci spune ca Olanda, tara adoptiva a lui Baruch Spinoza, unul din fondatorii ateismului modern, este cea mai secularizata tara a Europei.

Se inchid biserici, se cladesc moschei

In 2012 in Franta traiau 6 milioane de musulmani, cea mai mare populatie de musulmani din intreaga Europa. In Germania traiau 4 milioane. In doar 20 de ani, proportia musulmanilor in Europa a crescut de la 4.1% din intreaga populatie a Europei in 1990, la 6% in 2010. In teremni reali asta a insemnat o crestere de la aproape 30 de milioane de musulmani in 1990 la peste 44 de milioane in 2010. Se estimeaza ca numarul musulmanilor in Europa va ajunge la 58 de milioane in 2030. In Franta deja 10% din populatia tarii e musulmana.

Raportat la numarul musulmanilor din Franta, insa, declinul crestinismului in Franta e extrem de ingrijorator deoarece, conform unui sondaj de opinie facut in 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numarul musulmanilor in Franta e mai mare decit numarul catolicilor practicanti. Cu toate ca 64% din populatia Frantei se considera catolica, doar 4.5% dintre francezi se considera catolici practicanti. Comentatorii sondajului afirmau ca in viitorul apropiat religia dominanta in Franta nu va fi catolicismul ci islamul. In doar prima decada a noului mileniu numarul moscheelor din Franta s-a dublat, ajungind la peste 2.000. Cerintele pentru moschei noi sunt mari, liderii musulmani din Franta zicind ca au nevoie de 4.000 de moschei pentru acomodarea nevoilor religioase ale musulmanilor Frantei. [Detalii: www.gatestoneinstitute.org]

Germania se confrunta cu probleme similare: vidul lasat in spatiul public de declinul crestinismului este umplut de musulmani. Inca in 2008 un articol dinSpiegel International lamenta frustrarile si nemultumirile crescinde ale germanilor privind constructia de noi moschei. [Detalii: www.spiegel.de] In 2008 frustrarile se datorau uriasei moschei care urma sa fie construita in Cologne, un oras in care bisericile inca se inchid. Campusul gigantei moschei urma sa aibe nu mai putin de 22.000 de metri patrati, fiind insa redus in urma protestelor germanilor. In acelasi an, nu mai putin de 184 de noi moschei erau in constructie in Germania, pe linga cele 163 deja existente, plus in jur de 2.600 de locasuri de rugaciune musulmane aflate in cladiri private.

Migranti crestini majoritari?

In februarie Francois Foret si Julia Mourao Permoser au publicat un studiu interesant in Journal of European Public Policy. [Detalii: www.tandfonline.com] Conform studiului lor, in 2014 in Uniunea Europeana erau 47 de milioane de migranti, dintre care 26 de milioane, ori 56%, erau crestini. Musulmanii constituiau doar 27%. Multi dintre cei 26 de milioane de crestini migranti sunt de origine europeana. Mai multi copii se nasc in familiile migrantilor crestini decit in cele musulmane. Conform aceluiasi studiu, in 2014 familiile migrantilor crestini aveau 13 milioane de copii, in comparatie cu 12 milioane de copii in familiile migrantilor musulmani.

Convertirea musulmanilor la crestinism

Vestile, insa, nu sunt in intregime rele. Un numar crescind de musulmani se convertesc la crestinism in Europa Occidentala. Statistici incurajatoare parvin din Germania. Un exemplu e Biserica Evanghelica Sfanta Treime din Berlin care e in intregime formata din musulmani convertiti la crestinism. Acum doi ani avea 150 de enoriasi, iar azi, conform unui articol publicat pe YahooNews, are peste 600 de membri, iar 80 astepta sa fie botezati. [Detalii: news.yahoo.com]

Cursurile de convertire tin trei luni, dupa care musulmanii renunta la credinta lor traditionala. Majoritatea celor care se convertesc sunt iranieni, dar si afgani. Exista insa si alte comunitati de musulmani convertiti la crestinism. Bisericile luterane din Hanovra si Rhineland au raportat si ele un numar crescind de musulmani convertiti. Cu toate acestea, numarul musulmanilor convertiti este mic in comparatie cu cei 4 milioane de musulmani care traiesc curent in Germania.

Europa nu se afla intr-o situatie de invidiat. Secularismul a neutralizat crestinismul intr-o mare parte a Europei Occidentale. E indoielnic, insa, ca va putea seculariza ori neutraliza islamul. Crestinsmul este identitatea Europei si a fost de aproape 2000 de ani. Secularismul nu poate da Europei o identitate distincta. In conflictul cu islamul cu siguranta ca va pierde.

In Marea Migratie a Anului 2015 Uniunea Europeana ar trebui sa vada si o oportunitate pentru fortificarea identitatii crestine a continentului, singura garantie de supravietuire a culturii si civilizatiei europene in conflictul cu islamul. Oportunitatea o constituie crestinii Orientului Mijlociu care cu adevarat sunt refugiati in sensul dreptului international si au dreptul, in conformitate cu dreptul umanitar international, la un sanctuar. Observatia noastra se potriveste in mod special sirienilor crestini care sunt refugiati in adevaratul sens al cuvintului. Ei sunt tinta unui genocid sistematic si al unei persecutii care nu trebuie dovedita prin ritual judecatoresc. Din nefericire Europei ii lipseste aceasta viziune. Potrivit stirilor, Suedia acorda azil politic mai degraba homosexualilor decit musulmanilor convertiti la crestinism, care de buna credinta se tem ca ar putea fi persecutati la reintoarcerea in tarile de origine. Aceasi lipsa de viziune se simte si dincolo de Ocean, in Statele Unite, unde in 2014 si 2015 s-au stabilit 906 de refugiati sirieni, doar 3% dintre ei, adica 28 de persoane, fiind crestini. In contrast, australienii par a avea mai mult discernamint. Recent, liderul senatului australian a cerut adoptarea unei politici pentru refugiati care sa acorde prioritare crestinilor din Siria care, cum spunea el, „sunt cel mai persecutat grup din lume,” o afirmatie cu care agream.

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/10/declinul-crestinismului-in-europa.html

DEALERII DOMNULUI

download-3

Teofil Gavril 

Dealerul e un fel de agent comercial, care vinde cât poate de bine o marfă, produs sau serviciu. Vine de la englezescul „deal” care înseamnă înțelegere, acord în urma unei negocieri. De regulă, firmele mari, apelează la dealeri pentru a nu avea propriile filiale în toată lumea. O companie de telefonie mobilă, poate avea ca dealer o altă firmă care deja are magazine pe o arie extinsă, în acest fel scutind mult și câștigând mai rapid și mai bine. În fine, definirea e „amatoricească” pentru că termenul e mai amplu. Dealerul e persoana care e însărcinată cu vinderea de marfă, produse sau servicii. Partea complicată este când acest dealer (dilăr) are libertatea de a își adăuga procentul de câștig, unii din ei trecând de la sofisticatul termen englezesc, la cel românesc care nu mai are nevoie de explicații – bișnițar. Ca să nu mai zic că termenul are o mare greutate în jocurile de noroc și deja mi se fac câteva asocieri nefericite, dar reale în minte.

De ce asociez un astfel de termen cu Dumnezeu? Pentru că fix asta fac unii oameni, încearcă să vândă ceva ce ține de Dumnezeu sau aparține Lui. În Scriptură găsim câteva mențiuni. Fii lui Sceva nu erau „autorizați” să facă ceea ce au făcut, așa că „și-au luat-o”. Mai sunt alții despre care Scriptura spune că au făcut tranzacții nerecunoscute „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Și dacă cercetăm mai găsim exemple, unul încercând să tranzacționeze Duh Sfânt, să cumpere de fapt.

Ieri, o persoană m-a întrebat dacă e păcat să ducă hainele celor din familie la pastor să le binecuvânteze, ca apoi cei din familie să se îmbrace cu ele și să aibă nu știu ce efect. Am fost consternat, cum vine asta și cercetând am auzit de o practică prin care se binecuvântează hainele, în speranța că acea binecuvântare se va răsfrânge asupra purtătorului. E un fel de practică întâlnită în descântece și vrăjitorie, dar dusă la biserică. Ba mai știu un onorabil predicator de pe lângă Oradea, care binecuvântează șervețele de nas pe care acasă le plasezi celor pe care vrei „să îi pocăiești” ca să le folosească și se întâmplă minunea. Ca să nu mergem puțin spre Iohanesburg unde se vinde vindecare la tonă. Astfel de oameni sunt dealeri sau bișnițari.

Mai mult, problema are și aspecte fine de care trebuie să ținem cont. Cele de mai sus sunt grosolane de-a dreptul, cele fine sunt greu de depistat. Apocalipsa 22:18-19 ne avertizează: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.” Aici e vorba despre cei care din dorința de a fi eficienți ca și vestitori ai Cuvântului îi aplică ceva tehnici de marketing. Unele gândite, conștiente și altele sau alții aplică astfel de tehnici din neveghere. Iată câteva din ele.

1).Folosirea de expresii specifice. Asta vine din prea multă religiozitate și din prea puțina citire de Scriptură. Cele mai folosite care îmi vin în minte sunt: „Bine ați venit la întâlnirea cu Domnul”, „Bine ați venit la Casa Domnului”, „Suntem în locul în care Domnul toarnă binecuvântare”, „bun venit la biserica noastră” și altele care în aparență nu au nimic rău în ele, dar în esență nu au fundamente Biblice solide, sunt menite să lucreze la emoții și asta ar trebui abordat pentru a fi detaliat, pentru că e bai dacă e „biserica noastră”. E problemă dacă Dumnezeu poate fi întâlnit doar în acea „biserică” și așa mai departe.

2).Folosirea de povestiri emoționante. Asta e bună câtă vreme nu se alterează Cuvântul, dar când plasăm o povestire emoționantă pentru a convinge oamenii, am încurcat-o rău de tot. Vrem să ajutăm Cuvântul lui Dumnezeu să „ia ființă” în acel om. Credem că sensibilizându-l prin meșteșugirile noastre, omul va fi mai gata să zică „mă predau”. Ne credem mai cunoscători și mai abilitați decât Duhul Sfânt, oricine spune despre sine sau cine se substituie Duhului Sfânt sau oricărei persoane din Trinitate, hulește.

3.) Folosirea de glume. Ca să nu zic că ne ducem spre bancuri și e regretabil de-a dreptul. Credem că glumind, oamenii sunt mai destinși și Cuvântul prinde mai bine. Nu vrem să creadă alții că la pocăiți e nașpa, vrem să vadă că suntem „de gașcă” și nu e chiar așa „îmbrobodită” viața de pocăit.

4). Adăugarea de texte din alte contexte. Cel mai grosolan exemplu a fost cel în care un predicator a afirmat că scrie în Biblie că „găina de unde scurmă, de acolo mănâncă” și chiar a căutat o vreme versetul. Sunt și aici destule expresii pe care direct sau indirect le transmitem ca fiind ale Scripturii. Alta care îmi vine în minte și pe care și eu am folosit-o este „dacă facem un pas spre El, el face doi spre noi”. Ca să nu mai spun de „povestea Sfântului Vasile” de care nu am loc acum.

5). Simplificarea Cuvântului. Da, ni se pare uneori că e prea complex pentru o anumită audiență și vrem să îl simplificăm ca să fie „digerabil” dar Cuvântul nu are cum să fie simplificat mai tare decât este el lăsat pe paginile Scripturii. Așa a fost scris, dacă înseamnă că Dumnezeu îl va face de înțeles pentru cei ce ascultă. Nu avem voie să scoatem nimic.

6.) Complicarea Cuvântului. Păi dacă simțim noi că trebuie să ne arătăm mușchii intelectuali, scoatem adevărate opere literare. Credem că putem obține profit, plus valoare, din acest aspect așa că folosim termeni alambicați, expresii teologice, multe citări ale unor părinți ai bisericii și alte tehnici.

Iată câteva din modalitățile pe care le folosim pentru a adăuga valoare, pentru a ajute pe Dumnezeu în mod ilegitim. Situații mai sunt, mai am două acum în minte dar deja am depășit spațiul azi. Oameni care vor să „vândă bine”, să obțină profit, pentru Dumnezeu, pentru ei sau pentru organizația religioasă din care fac parte și care păcătuiesc făcând asta.

Dumnezeu nu are nevoie de dealeri, El are nevoie de oameni care să devină asemănători cu Hristos, are nevoie de oameni în care El să Își facă voia și în această situație, cuvintele aproape nu mai au sens, rar mai trebuie folosite, ajunge că în noi trăiește Cuvântul și El se revelează prin purtarea noastră celorlalți. Așadar, tuturor celor care predicăm Cuvântul, prudență.

http://www.filedinjurnal.ro/dealerii-domnului/

https://wordpress.com/post/ardeleanlogos68.wordpress.com/22691

 

DE LA IERUSALIM LA GAZA – PASTOR IOAN BUSAN Faptele Apostolilor 8:26-40

DE LA IERUSALIM LA GAZA Faptele Apostolilor 8:26-40

Pasajul acesta este unul dintre cele des folosite la serviciile speciale de botez în bisericile noastre. Printre altele, el prezintă şi modul în care una din marile poruncii date de Domnul Isus, după înviere, a fost ascultată şi împlinită. Este vorba de mandatul marii trimiteri, sau marii însărcinări, prin care ucenicii aveau responsabilitatea facerii de ucenici şi a mărturiei Evangheliei în toata lumea (Matei 28:19-20, Fapte 1:8,etc.)

Prin Filip, diaconul-evanghelist, Evanghelia mântuirii ajunge în Samaria şi o mulţime de oameni crede în Hristos, primind mântuirea (v.1-25). Apoi, prin călăuzire divină supranaturală, acelaşi om este trimis să ducă Evanghelia unui african, un om cu rang înalt la curtea împărătească din Etiopia, care la rândul lui o va duce mai departe, semănându-se astfel sămânţa Adevărului pentru Biserica creştină coptă din Etiopia.

Pe de altă parte, pasajul surprinde aspecte legate de provocările de care au parte un om credincios cu inima dedicată slujirii şi un om care caută cu ardoare să-şi împlinească nevoia din sufletul lui, făcând o călătorie lungă, doar pentru închinare, la Ierusalim.

Prima provocare este pentru diaconul- evanghelist. Apostolii l-au ales să slujească la mese, să facă o slujbă administrativă, dar se pare că Domnul a vrut mai mult de la el… Un înger îi vorbeşte şi-i spune să părăsească Samaria, locul acelei treziri spirituale binecuvântate (8:12).

Cel care i-a condus paşii spre cetatea Samariei îi spune acum să plece spre miazăzi, către un loc care nu promitea prea multe. Este vorba despre „… drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu” (v.26).Şi textul spune mai departeîn versetul 27 că Filip „ s-a sculat şi a plecat.”

Este vorba aici despre CĂLĂUZIRE ŞI ASCULTARE.

Atuncicând Domnul călăuzeşte pe cineva ca să-i spună ce are de făcut, atunci este nevoie de ascultare şi împlinire din partea celui vizat. Şi Filip, ca om cinstit şi vorbit de bine, plin de Duhul Sfânt şi de înţelepciune (Fapte 6:13), n-a putut să facă altfel. Sigur că Dumnezeu are multe căi prin care poate vorbi omului (Iov 33:14) şi-l poate călăuzi (Biblie, oameni evlavioşi, „uşi închise” şi „uşi deschise”, vise, etc.), dar ceea ce este important este ca omul să ia în seamă ce i se comunică şi să asculte. Cine-şi permite să nu-L asculte pe Domnul şi să-I ignore sfaturile şi poruncile n-ar trebui să se aştepte să primească mai multă descoperire din voia Lui, o nouă treaptă a planurilor Lui,pentru că El nu-şi descoperă planurile celor care n-ai nici o disponibilitate să-l implinească.

Doar când cel credincios ascultă, Domnul va continua să-i vorbească... „Du-te şi ajunge carul acesta!” (v.29) sunt cuvintele care-l fac pe Filip abia acum să înţeleagă de ce a trebuit să părăsească Samaria şi să plece spre o destinaţie fără sens la prima vedere.

De fapt, provocarea lui Filip la ascultare şi felul în care Filip răspunde acestei provocări descoperă inima Lui Dumnezeu faţă de fiinţa umană. Mulţi sau puţini, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi, tineri sau bătrâni, toţi sunt în atenţia Lui. Mântuirea Lui Dumnezeu s-a îmbiat atunci mulţimilor din cetatea Samariei, dar şi unei singure persoane „ pe drumul pustiu care pogora spre Ierusalim la Gaza,” pentru că în ochii Lui Dumnezeu şi atunci, ca şi acum, fiecare individ, fiecare persoană este importantă în planul răscumpărării Lui. Evanghelistul luca afirmă că „… este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” (Luca 15:10)

Dialogul care urmează între cei doi protagonişti ai evenimentului înfăţişează câteva ADEVĂRURI PE CARE NIMENI N-AR TREBUI SĂ LE OCOLEASCĂ.

Mai întâi, privind la statutul celui care se întorcea de la Ierusalim, se poate înţelege că nu toţi oamenii cu poziţie socială înaltă şi bogaţi sunt şi fericiţi şi împliniţi. Sărăcia din sufletul lui l-a făcut să-L caute pe Dumnezeul evreilor. Sunt aşa mulţi oameni cu conturile pline în bănci, dar cu inimle goale. De aceea spunea Domnul Isus într-o discuţie cu ucenicii Lui în Mat. 16:26 „ Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

Omul acesta, famenul etiopean, avea poziţie înaltă la curtea impărătesei mamă din Etiopia, era cel care se îngrijea de visterie, se bucura de apreciere, dar inima lui tânjea după Impăratul cel veşnic. Probabil că nu era laprimul pelerinaj la Ierusalim, dar lucrul acesta nu i-a folosit prea mult. N-a găsit ceea ce a căutat pentru că nu toţi care merg să se închine se bucură şi de mântuire.

Închinarea reală este a acelora care-L cunosc pe Domnul şi-i respectă termenii.

Realitatea este că nu toţi care merg la Biserică să se închine sunt şi mântuiţi.

Femeie” i-a zis Isus „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:21-24)

Sunt vremuri în care Dumnezeu nu mai este onorat în închinare pentru cătermenii închinării înaintea Lui sunt ignoraţi sau schimbaţi după plăcerile celor care se închină. Şi de cele mai multe ori se întâmplă asta pentru că oamenii nu înţeleg aşteptările Lui Dumnezeu în închinare.

Nu toţi care citesc sau citează uneori Scriptura o şi înţeleg. Dialogul dintre Filip şi famen începe cu o întrebare foarte îndrăzneaţă a lui Filip:„Înţelegi tu ce citeşti?” Răspunsul famenului„Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” prezintă o realitate pe care, din păcate, nu mulţi o recunosc.

Acest adevăr este foarte greu de primit şi nu neaparat de către cei noi în credinţă şi în cele spirituale, ci mai ales de către cei care au ooarecare cunoaştere despre Dumnezeu, au chiar râvna, dar sunt adepţii spiritualităţii „instant.” Unui slujbaş împărătesc cu educaţie aleasă nu i-a fost nici ruşine şi nici greu să spună cănu înţelege şi să ceară ajutor (v.31, 34), în vreme ce printre credincioşi sunt unii care au pretenţia că pentru ei Scriptura nu mai are secrete.

Ei au uitat că Domnul Însuş este Cel care „ a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos…(Ef.4:11). Şi pe toţi i-a dat pentru desăvârşirea sau maturizarea celor credincioşi.

Dacă maturizarea fizică vine odată cu înţelegerea lucrurilor din proximitate şi a felului în care funcţioneză lumea, tot aşa este şi cu maturizarea spirituală. Nu poate exista maturizare spirituală fără o înţelegere spirituală pe care o dă Duhul Sfânt prin lucrarea Lui de iluminare în viaţa celor născuţi din nou. Duhul sfânt face această lucrare , oferă posibilitatea gândirii duhovniceşti (I Cor.2:15), dar nu în vid, nu fără o temelie pe care să clădească.Procesul cunoaşterii şi al înţelegerii este unul progresiv şi se bazează pe informaţii care se acumulează şi se conecteză între ele în timp.

În evanghelia după Ioan, Domnul Isus afirmă că„Mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Duhul Sfânt nu poate aduce aminte decât ceva care a fost cunoscut şi stiut. Deaceea lucrarea de iluminare este pentru cei care citesc, studiază Scriptura şi o trăiesc.

Ceea ce nu înţeleg mulţi credincioşi este că teologia preoţiei universale despre care vorbeşte apostolul Petru (I Petru 2:9-10) nu garanteză decât accesul la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi presupune o viaţă de mărturie pentru El. Eficienţa în mărturie şi mărturisire este condiţionată de rămânerea sub autoritatea Duhului Sfânt care- Şi face lucrarea doar cu astfel de oameni.

Urmarea dialogului dintre cei doi este decizia famenului de afi botezat de catre Filip.

De aceea în următoarea parte a mesajului va fi vorba DESPRE BOTEZ ŞI IMPORTANŢA LUI, şi prima afirmaţie care trebuie făcută în legătură cu aceasta este că botezul este precedat de credinţa în Domnul Isus Hristos care este urmarea auzirii şi înţelegerii Cuvântului (v.32-35).

Da , famenul etiopean a fost interesat de Dumnezeu şi de sufletul lui, a călătorit până la Ierusalim să se închine, a făcut rost şi de scrierile sfinte din care a citit, dar toate eforturile lui nu l-au ajutat… Nedumeririle lui au fost lămurite doar atunci când a început să înţeleagă cine este Isus şi ce-a făcut El. Spune versetul 35 că „atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.” Este vorba de lucrurile pe care le-a citit şi nu le-a înţeles din cartea profetului Isaia. Mesajul lui Filip a fost cu siguranţă despre dragostea Lui Dumnezeu care L-a dat pe Fiul ca jertfă, despre iertarea şi mântuirea de care au parte cei ce se încred în El. Din relatarea versetului 36, care înregistrează întrebarea cheie a famenului, reiese că Filip i-a prezentat inclusiv învăţătura despre botez şi obligativitatea lui în dreptul celor care doresc să împlinească voia Lui Dumnezeu şi să se bucure de mântuire.

Întrebarea famenului „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”(v.36) arată dorinţa lui de a fi botezat, dar şi temerea că ar putea fi ceva care să-l împiedice. La întrebarea aceasta, Filip răspunde sondând adâncimea şi credinţa acestui om: „Dacă crezi din toată inima, se poate” şi răspunsulfamenului „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”(v.37) dovedeşte că cea mai importantă condiţie pentru botez este îndeplinită (Marcu16:16) şi o astfel de credinţă este totdeauna însoţită de pocăinţă, de dorinţa de schimbare şi transformare a vieţii. „Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”  După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; „ (Fapte 2:37-38).

Mărturisirea credinţei primite prin Cuvânt este şi ea parte din aşteptările de la cei care doresc să se boteze. În Romani 10:9-11 apostolul Pavel spune„Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire

Cine intră în apa botezului mărturiseşte prin acest act că crede că Domnul Isus , Fiul Lui Dumnezeu

i-a luat păcatul la cruce, că din acel moment omul cel vechi a murit şi a fost îngropat, aşa cum Hristos a murit şi a fost îngropat. De asemenea mărturia aceasta din apa botezului este şi despre viaţa nouă care urmează să fie trăită în sfinţenie pentru că Hristos n-a rămas în mormânt, ci a înviat şi puterea învierii Lui lucrează în viaţa celor care s-au identificat cu El prin credinţă.

Botezul că simbol al apartenţei la familia Lui Dumnezeu (I Cor.12:13) este urmat de bucuria mântuirii. „…Famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie” (v.39b) şi s-a întâmplat aşa pentru că aceasta este urmarea primirii Lui Hristos ca mântuitor. Puterea învierii care este Duhul Sfânt începe să lucreze şi să rodească în cei care nu se ruşinează de Hristos şi-L urmează. Toată tristeţe poate fi înlocuită de bucurie, toate neliniştile pot fi schimbate în pace sufletească în viaţa celor care, prin credinţă acceptă să devină copii ai Lui Dumnezeu.

Pastor Ioan Busan

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-la-ierusalim-la-gaza-pastor-ioan-busan/

De la ce carte să începi a citi Biblia?

download-3

VASILE FILAT14 DECEMBRIE 2017

Întrebare:

Cum ar fi bine și de unde să încep să citesc Biblia ca să o înțeleg corect? Personal aș vrea ca timpul viitor să trăiesc după placul lui Dumnezeu și nu după placul meu. Mă rog ca să pot înțelege, dar vreau să-mi dați harta pe unde să merg, pentru că sunt ocupat!

Pentru unii ar putea să pară stranie întrebarea și s-ar grăbi să răspundă: “Păi cum de unde să începi? De la început și până la urmă…” Ei, nu-i chiar așa simplu. Biblia este o bibliotecă alcătuită din 66 de cărți care au fost scrise pe parcursul la peste 1600 de ani. Biblia se împarte în două părți mari: Vechiul Testament și Noul Testament. În Vechiul Testament sunt cuprinse 39 de cărți care au fost scrise înainte de venirea Domnului Isus Hristos pe pământ. Noul Testament cuprinde 27 de cărți. Primele patru sunt evanghelii sau biografii ale Domnului Isus scrise de apostoli. Apoi urmează cartea Faptele Apostolilor, care este istoria apariției Bisericii Creștine. Apoi urmează epistolele, adică scrisorile care au fost adresate de către apostoli bisericilor sau persoanelor individuale. Ultima carte este Apocalipsa – o carte profetică care descrie ultimele evenimente din viitorul omenirii.

Eu te sfătuiesc să începi cu citirea Noului Testament. Citește cu atenție de la început până la urmă Noul Testament. Oricând nu cunoști anumite persoane la care se face referință (cum ar fi Solomon, David, Avraam etc.) poți să apelezi la o enciclopedie biblică, la pastor, la credincioșii pe care îi cunoști sau caută pe acest site. După ce vei citi Noul Testament, să citești și Vechiul Testament. Apoi, să începi să studiezi carte după carte, dar să păstrezi și disciplina de a citi continuu Biblia de la început până la urmă, căci…

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16–17)

Începe chiar azi să studiezi Biblia și să păstrezi această disciplină pentru tot restul vieții tale. Așa să te ajute Dumnezeu.

https://moldovacrestina.md/citirea-bibliei-ordine/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-la-ce-carte-sa-incepi-a-citi-biblia/

Pagina de Discuţii de pe Forum Este Duhul Sfant o persoana sau o putere (forta)?

download-3

Pagina de Discuţii de pe Forum

Este Duhul Sfant o persoana sau o putere (forta)?

Marinaru

Data postării – 07/06/06
–––––––––––––––––––––––––––
Cateva intrebari pentru cei care cred ca Spiritul Sfant este o persoana…

Unde spune Biblia ca Spiritul Sfant este Dumnezeul Atotputernic?
De ce nici Intr-o viziune biblica Spiritul Sfant nu este prezentat ca o persoana, cum este Tatal si Fiul? (vezi Fapte7: 55,56; Isaia 6:1,2; Apocalipsa 4:2).
De ce vorbeste Biblia de Spiritul Sfant ca fiind Spiritul lui Dumnezeu si Spiritul lui Cristos (Romani 8:9) daca Spiritul Sfant este o persoana distincta de ei, si nu o manifestare a lor (Ioan 15:26).
De ce Biblia vorbeste de relatia de intimitate si afectiune dintre tatal si Fiul insa nu si de relatia cu Spiritul Sfant?
De ce apostolul Ioan vorbeste de partasia cu Tatal si cu Fiul dar nu si cea cu Spiritul Sfant?
De ce in Biblie gasim rugaciuni la Tatal si la Fiul insa nicaieri in Biblie nu gasim rugaciuni adresate Spiritului Sfant?
Stim numele Tatalui si stim numele Fiului dar care este numele Duhului Sfant ?
De ce Spiritul Sfant apare ca un porumbel sau ca limbi de foc si nu apare ca un om daca este o persoana ?

Caius Obeada

Data postării – 09/06/06
–––––––––––––––––––––––––––
Parintii Bisericii Primare au aparat doctrina Trinitatii. De 2000 de ani scrieri si explicatii se pot gasi in toate limbile in tratarea subiectului Duhului Sfint.. Defapt este greu sa gasesti o scuza sa nu fi gasit destule materiale.

Nu lipsa de materiale ne face sa nu intelegem subiectul, ci lipsa de Duhul Sfint. Lipsa intelegerii dumnezeirii Duhului Sfint se datoreaza nu capacitatii intelectuale ci a capacitatii spirituale.

Coram Deo!

Marinaru

Data postării – 09/06/06
–––––––––––––––––––––––––––
Caius Obeada cu siguranta nu te referi la invataturile apostolice pentru scriptura nu contine nici un argument pentru doctrina Trinitatii. Doar pe speculatii se ajunge la aceasta doctrina nici nu e de mirare ca prima idee apare in 325 si crezul asa cum este in ziua de azi doar in 382. Din punctul meu de vedere Spiritul Sfant este o taina. Nu pot sa spun nici ca este forta nici ca este persoana. Probabil ca inclin totusi spre „suflare” mai ales din interpretarea literala a…

Ioan 20:22 Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: „Luati Duh Sfânt!

Caius Obeada

Data postării – 10/06/06
––––––––––––––––––––––––––-
Draga Marinaru,

Cea ce pentru unii dintre noi este o certitudine, pentru tine sunt niste speculatii. Se pare ca ai niste cunostinte limitate referitor la argumentul trinitatii, insa pe care te-ai hotarit sa nu le accepti. Nu este obligatia sau insarcinarea mea sa te fac sa intelegi Cuvintul lui Dumnezeu. Daca Duhul Sfint nu o poate face, cum as putea sa o fac eu????

Dar pentru ca nu crezi in existenta Trinitatii, cea ce ne ramine este sa discutam la un nivel intelectual despre niste opinii personale.

Cea ce face ca Duhul Sfint sa fie o Persoana, este relatia care exista in Dumnezeire intre cele 3 Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Unitatea celor 3 si modul in care lucreaza impreuna este descrisa pe paginile Bibliei, indiferent daca vrem sa acceptam sau nu.

1. Are un Nume: Mingiiatorul (EKEINOS) Ioan 16:13

2. Este un alt Ajutor (PARAKLETOS, in greaca folosit todeauna ca o persoana): ….Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt PARAKLETOS (Ajutator), care sa ramina cu voi in veac…. (Ioan 14:16)

3. Este trimis de Dumnezeu in numele lui Isus: ….Dar Mingaietorul, adica Duhul Sfint, pe care-l va trimete Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu…. (Ioan 14:26)

4. Este trimis sa marturiseasca despre Hristos: …..Cind va veni Mingaietorul, pe care-L voi trimete dela Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede dela Tatal, El va marturisi despre Mine….. (Ioan 15:26)

5. Este trimis sa dovedeasca lumea vinovata de pacat: …..Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata…. (Ioan 16:8)

6. Are calitatile necesare sa fie considerat o persoana:

a. Aude; …ci va vorbi tot ce va fi auzit…. (Ioan 16:13)
b. Vorbeste; …Dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma…. (1 Tim. 4:1)
c. Se intristeaza: ….Sa nu intristati pe Duhul Sfint al lui Dumnezeu… (Ef. 4:30)
d. Proslaveste: ….El Ma va proslavi, pentruca va lua din ce este al Meu…. (Ioan 16:14)
e. Descopera: …Tot ce are Tatal, este al Meu: deaceea am zis ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi…. (Ioan 16:15)
f. Este un martor: …Insusi Duhyl adevereste impreuna cu duhul nostru ca sintem copii ai lui Dumnezeu…. (Rom. 8:16)
g. Un mijlocitor: ….Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite… (Rom. 8:26)
h. O calauza: …Caci toti ceice sint calauziti de Duhul lui Dumnezeu sint fii ai lui Dumnezeu…. (Rom. 8:14)
….Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustie…. (Mat. 4:1)
i. Da inspiratie: …oamneii au vorbit dela Dumnezeu, minati de Duhul Sfint…. (2 Pet. 1:21)
j. Duhul comanda: …Pe cind slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfint a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat… (Fapt. 13:2)
k. Duhul interzice sau permite: …Findca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia……se pregateau sa intre in Bitinia: dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie…. (Fapt. 16:6-7)
l. Duhul invata: ….ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfint, intrebuintind o vorbire duhovniceasca pentru lucrarile duhovnicesti…. (1 Cor. 2:13)
….. Duhul Sfint, pe care-l va trimete Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile…… (Ioan 14:26)
m. Duhul cerceteaza: …caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adinci ale lui Dumnezeu…. (1 Cor. 2:10)
n. Duhul condamna: … Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata….. (Ioan 16:8)
o. Duhul reveleaza: …Duhul Sfint il instiintase ca nu va muri inainte sa vada pe Hristos Domnul…. (Luca 2:26)
p. Duhul ia decizii: …Caci s-a parut nimerit Duhului Sfint si noua, sa nu mai punem peste voi alta greutate decit ceeace trebuie…. (Fapt. 15:28)

Sper ca „suflarea” de care mentionezi sa te ajute putin in intelegerea Scripturilor.

Coram Deo!

Marinaru

Data postării – 10/06/06
–––––––––––––––––––––––––––
admin Spiritul Sfant nu are un nume pentru ca „mangaietor” nu este folosit ca un nume mai ales ca este folosit doar odata. In schimb el nu este numit asa niciodata de apostoli. Mi-ai dat exemple unde Spiritul Sfant pare ca are sentimente dar daca ai sa citesti atent toate contextele ai sa vezi ca nu Spiritul Sfant are aceste sentimente ci oamenii care au Spirit Sfant au aceste sentimente. Mai mult de atat scriptura personalizeaza si intelepciunea cand spune ca are copii sau cand spune ca este langa Dumnezeu (proverbe 8:29,30), si pacatul si moartea cand spune ca ei vor fi regi, apa si sangele marturisesc si Dumnezeu este numit Stanca si Foc Mistuitor. Totusi noi nu tragem concluzia ca intelepciunea este o persoana sau Dumnezeu este o piatra.

Eu am citit toate aceste argumente cu privire la Spiritul Sfant care il fac poate „o persoana” dar am citit si faptul ca el boteaza, umple, unge, este omniprezent, este in mai multe persoane in acelasi timp lucruri pe care o persoana bine delimitata nu ar putea sa le faca. Asadar sunt cateva optiuni cu privire la Spiritul Sfant si anume:

1. El este Spiritul Tatalui

2. El este Spiritul Fiului.

3. El este un Spirit Slujitor.

4. El este si Spiritul Tatalui si al Fiului.

5. El este o suflare, o forta.

6. El este o persoana.

Pot fi mai mult decat una adevarata…

Daca ai timp si rabdare si raspunsuri poate ai sa te uiti putin si peste intrebarile care le-am scris mai sus…

Daca ar fi sa cred in existenta trinitatii ar trebui sa accept urmatoarele.

Trei adevaruri fundamentale alcatuiesc Trinitatea:
1. Primul adevar: monoteismul, ce afirma ca exista Un Singur Dumnezeu
2. Al doilea adevar: pluralitatea Dumnezeirii: In Dumnezeire exista Trei
Persoane
3. Al treilea adevar: co-egalitatea si co-eternitatea Persoanelor, egale in
putere.

Noi nu putem sa alegem ce dorim si sa lasam ce nu dorim trebuie sa acceptam tot la pachet. Asadar daca tu crezi ca Dumnezeirea este o Trinitate atunci trebuie sa accepti cele 3 puncte de mai sus (ele fiind crezul Atanasian). Eu nu pot sa accept unele din aceste „trei adevaruri” pentru ca ele contrazic ce spune scriptura.

Caius Obeada

Data postării – 12/06/06
–––––––––––––––––––––––––––
Subiectul pe care vrei sa-l tratam este destul de complex, avind in vedere ca amindoi avem pozitii diferite, iar scopul dezbaterei este mai mult ideological decit teologica. Am sa incep sa fac citeva corectari la cea ce ai scris:

1. Ai scris ca MANGAIETOR nu este folosit ca un nume mai ales ca este folosit doar odata.

PARAKLETOS sau MANGAIETOR este folosit de 4 ori in Evanghelia lui Ioan: Ioan 14:16, 26, 15:26, 16:7.

In ce priveste numele: care este numele lui Dumnezeu? Cind Moise a intrebat pe Dumnezeu care este numele Lui, ce a raspuns Dumnezeu? Poate ca o sa te lamuresti singur in ce priveste importanta numelui Duhului Sfint.

Isus a identificat pe Duhul Sfint folosind doua pronume masculine: PARAKLETOS si EKEINOS. In Ioan 14, 15 si 16 gasesti folosirea acestor pronume.

2. Mi-ai scris referitor la Duhul Sfint: „….o persoana bine delimitata nu ar putea sa le faca.”, referindu-te la omniprezenta.

Una din caracteristicile principale care il caracterizeaza pe Dumnezeu, sau il califica pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu este omniprezenta. Daca Dumnezeu nu este omniprezent, El nu este Dumnezeu. A compara pe Dumnezeu cu calitatile si posibilitatile unei creaturi este a degrada capabilitatea Dumnezeirii.

3. Referitor la intrebarile pe care le-ai pus se poate vedea nu numai opinia pe care o ai dar si lipsa de sinceritate de care dai dovada.

a. Faci confuzie in intelegerea termenului de Dumnezeu Atotputernic. Termenul de Dumnezeu Atot puternic face referinta la Trinitatea Dumnezeirii incorporind Tatal, Fiul si Duhul Sfint.
b. Ai scris ca Tatal si Fiul sunt prezentate ca o persoana in viziune Biblica. IN care viziune Tatal a fost vazut ca o persoana, cind Fiul a spus ca nimeni nu l-a vazut pe Tatal?
c. Spiritul lui Dumnezeu si Spiritul lui Cristos denota unitatea Trinitatii.
d. Intimitatea de care Noul Testament vorbeste in relatia de Tatal/Fiul este in contextul Planului de Mintuire in care Fiul devine pretul mintuirii alesilor lui Dumnezeu.
e. NU am inteles despre ce vorbesti cind faci referinta la partasia cu Spiritul Sfint?????
f. Rolul Duhului Sfint in Trinitate a facut ca prezenta Sa sa nu fie expusa asa cum este cea a Fiului. Cunoastem rugaciunea Tatal Nostru, insa care rugaciune este adresata Fiului, fara sa incorporeze pe Duhul Sfint????
g. Cred ca am raspuns la intrebarea numelui Duhului Sfint……
h. Duhul Sfint apare ca un porumbel, iar Tatal apare ca un sursur. Dece???? O sa ajungi sa cunosti raspunsul la aceasta intreabare cind o sa-l intrebi pe El.

Modul retoric in care ai pus intrebarile denota opinia pe care o ai. Nu esti primul si nu vei fi ultimul care sa continua o erezie a primului secol. Sper ca rindurile pe care le-am scris sa fie folositoare celor care citesc aceste rinduri.

Coram Deo!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/discutii_forum_aug07.htm

 

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Şcoala Duminicală – Ediţia # 34: Cronica vagabonzilor lui Robert Raikes

În timpul ultimei jumătăţi a secolului al 18lea, multe comunităţi din Anglia erau înspăimântate duminica. Era singura zi în care copiii care lucrau în fabrici aveau liber, şi nu este de mirarea că ei dădeau drumul la toată zarva şi buclucul în acea zi. Din 1702-1801, populaţia Angliei s-a dublat; din ce în ce mai mulţi oameni se mutau în oraşe şi comune pentru a găsi de lucru la uzine. Legăturile tradiţionale sociale şi religioase ale vieţii de ţară erau agravate. Adesea nu existau locuri pentru imigranţii de la ţară în bisericile oraşelor industrializate, şi o generaţie sau două de copii au crescut fără nici un principiu religios sau moral.

Raikes

Copiii lăsaţi la voia întâmplării

Robert Raikes, proprietarul şi editorul lui Gloucester Journal, a reflectat la soarta tinerilor vagabonzii care tulburau pacea duminica. El a vizitat închisorile din Gloucester şi a văzut cât era de uşor ca aceşti copii să alunece înspre crimă. Raikes ştia că părinţii acestor copii săraci erau „în totalitate abandonaţi, neavând nici o idee de infiltrare în minţile copiilor lor a vreunor principii faţă de care şi ei înşişi erau străini în totalitate”. Alte mijloace de învăţare a acestor tineri trebuia să fie găsit, altfel mulţi alţii ar fi terminat-o în închisori.

Din moment ce copiii celor săraci lucrau în uzine toată săptămâna, ei nu puteau merge la şcoli şi astfel nu aveau nici o educaţie. Raikes s-a decis să stabilească şcoli pentru aceşti copii care să fie frecventate duminica. El a angajat patru femei din vecinătate pentru a-i învăţa pe copii să citească. Cu ajutorul Reverendului Thomas Stock, Raikes a fost curând capabil să înroleze o sută de copii, de la vârsta de şase la doisprezece sau paisprezece, în aceste Şcoli Duminicale.

Spală-ţi doar faţa

Unii din copiii săraci erau la început şovăitori în a veni la aceste şcoli deoarece hainele lor erau aşa de zdrenţuite, însă Raikes i-a asigurat că tot ceea ce aveau ei nevoie era o faţă curată şi părul pieptănat. Copiii aveau lecţiile lor de citit de la zece la două, cu o pauză de o oră pentru prânz. Apoi ei erau duşi la biserică, după care erau instruiţi catehismul până la ora 5:30. Mici recompense se ofereau acelora care îşi învăţau lecţiile sau al cărui comportament arăta o îmbunătăţire notată.

Copii schimbaţi

Caracterul multor tineri a fost transformat prin frecventarea lor a Şcolii Duminicale. Înjuratul lor, nepoliteţea, şi turbulenţa lor de duminica a fost înlocuit de un sens al datoriei şi o dorinţă de a-şi îmbunătăţi minţile. Unul din fabricanţii inului şi a cânepei care angajase pe mulţi copii, un domn Biserică, a comentat următoarele despre transformarea copiilor: schimbarea nu putea să fie mai extraordinară, în opinia mea, dacă ei nu erau transformaţi de la forma de lupi şi tigrii în aceia de oameni.

În mare măsură, rata crimei a scăzut destul de mult în oraşul şi ţara lui Raikes după stabilirea şcolilor. În timpul Sesiunii de Sfert de la Paşti din 1786, magistraţii au acordat un vot unanim de mulţumiri pentru beneficiile Şcolilor Duminicale faţă de moralul tinerilor. În 1792 nu a apărut nici un apărător de criminal înaintea judecătorilor; cu zece ani mai devreme ar fi fost undeva între zece şi o sută de cazuri.

Seminţe pentru seceriş

Raikes a văzut Şcolile Duminicale ca un simplu răspuns faţă de instrucţiunea lui Isus de a „hrănii mieluşeii mei”. Copii săraci trebuie căutaţi şi ajutaţi. „Nimeni nu-şi poate forma o idee despre ce beneficii este el capabil faţă de comunitate prin vizitarea locuinţelor celor săraci”. Astfel, pentru Raikes, slujirea Domnului prin a sluji copiilor săraci ar avea efecte importante asupra societăţii ca întreg: dacă slava lui Dumnezeu este proclamată în oricare dintre aceştia, chiar în cel mai mic grad, societatea trebuie să adune ceva beneficii. Dacă sămânţa cea bună este semănată în minte în perioada timpurie a vieţii umane deşi ea nu se mai arată din nou pentru mulţi ani, aceasta l-ar încânta pe Dumnezeu, într-o perioadă viitoare, pentru a o face să răsară, şi să aducă o roadă bogată.

Cele mai nobile specimene

Au existat Şcoli de Caritate şi Şcoli Duminicale înaintea lui Robert Raikes, dar Raikes a fost acela care a făcut publicitate şcolilor şi a adunat suport public pentru ele. Prin 1785, o Societate a Şcolii Duminicale s-a format în Londra pentru a distribui Biblii şi manuale de citirea. Fiind un editor de meserie, Raikes a putut să publice, să importe şi să distribuie abecedare, cititoare, manuale de citire, catehisme, şi copii ale Scripturii atât de importante mişcării.

În 1788 John Wesley scria unui prieten, „Cred că aceste Şcoli Duminicale sunt unele dintre cele mai nobile specimene de caritate care au fost aşezate pe picioare în Anglia de la William Cuceritorul”.

Cum stau lucrurile astăzi?

Raikes a comentat odată faptul că lumea continuă să mărşăluiască pe picioarele micilor copii. Şcolile publice au preluat acum o mare parte a acelui rol pe care l-au pionierat Şcolile Duminicale. Dar cine se poate îndoi astăzi că există o sarcină de educare disperat de importantă pentru biserică şi copii, fie prin Şcolile Duminicale, sau oricare alt format. Pentru a schimba lumea, atinge-i pe copii! Este congregaţia şi Şcoala ta Duminicală preocupată în câştigarea copiilor săraci şi nevoiaşi din zona ta?

Slavă lui Dumnezeu

Raikes însuşi a dat toată slava lui Dumnezeu pentru lucrarea care a fost realizată, „Providenţa a fost încântată să mă facă instrumentul introducerii Şcolilor Duminicale şi a regulamentelor din închisori. Nu nouă, o Doamne, ci numai Ţie să fie toată slava”.

http://www.voxdeibaptist.org/issue_34_robert_raikes_trd.htm