Închide

Varșovia declară război Europei și culturii LGBT. „A fi polonez înseamnă a fi normal” — Noutati Crestine

Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: Polonezii continuă să sfideze progresismul și multiculturalismul, într-o nouă mișcare de forță a Varșoviei. Guvernul format de Mateusz Morawiecki a trecut de votul de încredere al Parlamentului, informează Bloomberg, cu 237 de voturi pentru și 214 împotrivă. Imediat, premierul ales Mateusz Morawiecki s-a grăbit să anunțe care sunt prioritățile cabinetului… via Varșovia […]

Oare i-a spus cineva Angelinei Jolie și care este reversul medaliei? Conform American College of Pediatricians, sexul nu poate să fie schimbat — Știri pentru viață

de Gabriel Popa, Facebook Shiloh Jolie Pitt, primul copil biologic al fostului cuplu de actori Angelina Jolie și Brad Pitt, în vârstă de 13 ani, ar fi în plin proces de „schimbare” a sexului, urmând un tratament hormonal, aflăm de pe Hotnews. Shiloh a început să se îmbrace ca un băiețel încă de la vârsta… via […]

Senatorul Cristian Lungu (PMP) a depus un proiect de lege prin care se interzice ideologia de gen în școli — Noutati Crestine

Senatorul Cristian Vasile Lungu (PMP) a anunțat că a depus la Parlament un proiect de lege prin care s-ar interzice propaganda ideologiei gender (de gen) în școli, informează un comunicat de presă trimis pe adresa ActiveNews. În Expunerea de Motive, senatorul arată că în timp ce copiii sunt protejați de „de dogme religioase și doctrine […]

Corpul uman – Oasele

30.10.2014  |    Stiinta si Creationism  |

Foto: Nino Liverani, Unsplash

Alfa Omega TV

Corpul uman are o structura dinamica de os si cartilagiu numita schelet. Scheletul uman este flexibil, cu articulatii care au fost gandite sa se miste. Dar pentru a reduce frictiunile daunatoare, aceste parti care se misca, trebuie sa fie unse sau lubrifiate.

Masinariile create de om pot fi lubrifiate numai din surse provenite din exterior. Dar corpul se lubrifiaza singur prin procesarea unei substante gelatinoase, produsa in cantitatea specifica si potrivita, oriunde este necesar.

os sectiune

schelet tall

Oasele servesc trei tipuri de functii de o importanta critica pentru corpul uman: functii mecanice, de intretinere si sustinere a nivelului de minerale si capacitatea de productie a sangelui.

In primul rand, oasele au cateva functii mecanice. Ele protejeaza organele vitale ale trupului; servesc pe post de cadru pe care sunt atasati muschii si alte organe; si permit corpului sa se miste prin intermediul muschilor care se contracta de-a lungul articulatiilor.

Apoi, oasele asigura nivelul optim de calciu si fosfor in sangele nostru si in fluidele tesutului nostru. Oasele servesc ca depozit pentru stocarea si folosirea acestor minerale.

In final, o functie importanta a osului este sa produca sange in maduva oaselor. Maduva produce atat globulele rosii cat si albe. Celulele rosii sunt esentiale pentru a transporta oxigen catre toate celulele din corpul nostru, in timp ce globulele albe lupta impotriva bolilor si infectiilor.

Oasele lungi din corpul nostru au nevoie de o constructie puternica. Osul in sine este alcatuit intr-un material uimitor de puternic. Este la fel de puternic ca si fonta si poate fi indoit asemenea fierului, desi nu cantareste decat o treime din greutatea fierului.

Mare parte din taria oaselor provine din faptul ca osul este un material compus din doua componente: o matrita si o armatura, care lucreaza impreuna pentru a creste puterea. Un exemplu de astfel de material, in zilele noastre, il constituie betonul armat.

maduva celule

Corpul uman – Creierul

Publicat in Stiinta si Creationism

Creierul este centrul unui sistem computerizat mult mai maret decat orice alta masinarie construita. Sistemul de operare al corpului trimite in corp miliarde de biti de informatie, informatie care controleaza fiecare actiune, chiar si simpla clipire din ochi.

In majoritatea sistemelor computerizate, informatia este purtata de catre fire, cabluri si parti electronice. In corp, nervii sunt cablurile care poarta informatia dinspre si catre sistemul nervos central. Si intr-un singur creier uman se gasesc mai multe fire si circuite electrice decat in toate sistemele computerizate din lume la un loc.

Spre diferenta insa de orice alt computer creat de om, creierul este format din celule vii care se schimba constant, pentru a obtine mai multe abilitati si informatie. Este ca si cum arhitecura fizica a creierului nostru se schimba ca raspuns sau in functie de experientele noastre. Un astfel de design minunat face posibila dezvoltarea si capacitatea de adaptare a noastra la mediul inconjurator aflat in continua schimbare.

neuroni

Daca ne propunem, putem face lucruri uimitoare. Cu cat exersam si practicam mai mult, cu atat devenim mai buni. Cu toate acestea, obtinerea de noi abilitati ar fi imposibila daca mintea, creierul nostru ar fi nemodificabil din momentul nasterii.

Pentru a sorta toate datele pe care simturile noastre le inregistreaza, creierul a fost contruit sa se schimbe. El este format din celule vii, care continua sa se dezvolte si sa formeze constant conexiuni noi, inlocuindu-le pe cele vechi. Flexibilitatea creierului ne permite sa obtinem noi abilitati, sa invatam informatii noi si sa ne facem amintiri noi. Mai mult, atunci cand creierul nostru are parte de leziuni, celulele bune lui pot sa preia functiile celulelor afectate.

Creierul nostru functioneaza ca o biblioteca cu spatiu lumitat de stocare. Daca vrei sa adaugi pagini noi unei carti, atunci trebuie sa sacrifici paginile altor carti, care se afla pe raft in apropiere. Actiunile si simturile care sunt folosite mai mult, primesc in creier un spatiu de desfasurare mai larg. Acest lucru explica de ce indivizii care sunt surzi sau orbi si-au dezvoltat alte simturi.

neuroni1

Neuronii fac uimitor de multe conexiuni cu alti neuroni. Un creier adult are in jur de 100 de miliarde de neuroni si numai unul dintre acesti neuroni poate sa faca zeci de mii de conexiuni. Initial neuronii trimit fibre pentru a acoperi zona vizata. Acele conexiuni care sunt folosite in mod repetat devin mai puternice, in timp ce acele conexiuni care nu sunt folosite, se vor pierde intr-un proces de „altoire”. Neuronii concureaza constant unii cu altii pentru a obtine alte tinte.

 

http://alfaomega.tv/creationism/articole/3524-corpul-uman-creierul#axzz4tPlMd9J5

Copaci fosilizaţi descoperiţi în Antarctica confirma istoria potopului biblic

 Doina Bejenaru  05-01-2018

Doctorul în geologie Tim Clarey a anunţat descoperirea unor cioate de copaci fosilizate în Antarctica, lucru care confirmă faptul că a existat un potop universal aşa cum este descris în cartea Genezei din Biblie, relatează CBN.com

Într-o postare pe website-ul Institutului pentru Cercetări Creaţioniste, Clarey a scris:

„Un grup de cercetători conduşi de către Erik Gulbranson, a descoperit o pădure de copaci fosilizaţi în Antarctica. Gulbranson, care este profesor de paleontologie la Universitatea Winsconsin-Milwaukee, spune că aceasta pădure este cea mai veche descoperită vreodată în regiunea Polului Sud. Copacii găsiţi în munţii din regiunea muntoasă transantarctica sunt din soiurile perene şi foioase, dar şi gingko. Descoperirea lor nu constituite o surpriză pentru oamenii care cred relatarea biblică a potopului”.

Echipa lui Erik Gulbranson a descoperit pădurea fosilizată în timp ce făceau cercetări minuţioase în regiunea neprimitoare a Polului Sud.

„Se ştia că există fosile în Antarctica încă din perioada expediţiei lui Robert Falcon Scott din anii 1910-1912”, a declarat Gulbranson. „Totuşi, cea mai mare parte din Antarctica este încă nedescoperită. Există munţi încă neexploraţi şi poţi fi chiar prima persoană care escaladează un anumit munte”.

Cercetătorii cred că aceşti copaci antici erau verzi acum 260 de milioane de ani, înainte ca un fenomen de extincţie masivă să ducă la dispariţia lor. „Aceste fosile ne pot ajuta să aruncăm o privire în perioada de dinaintea dispariţiei lor şi să ne ajute să înţelegem cauzele acestui fenomen”, a mai spus Gulbranson.

„Era permiană s-a sfârşit acum 251 de milioane de ani cu o perioadă de extincţie în masă, odată cu schimbarea erelor glaciare. Peste 90% din speciile de pe pământ au dispărut, inclusiv pădurile polare”, conform unui raport al cercetătorilor de la Universitatea Wisconsin-Milwaukee.

În ciuda climei extreme, aceste plante au reuşit totuşi să supravieţuiască – fenomen pe care cercetătorii încă nu l-au descifrat.

„Aceşti copaci au fost capabili să supravieţuiască nu doar la 4-5 luni de întuneric deplin, ci şi la 4-5 luni de lumină continuă. Încă nu înţelegem cum au putut supravieţui acestor condiţii”, a mai spus Gulbranson.

Lumea ştiinţifică nu a oferit încă o explicaţie clară asupra fenomenului care a cauzat extincţia în masă, nu există o teorie general acceptată asupra tipului de fenomen care a avut loc. Unii au speculat că ar fi putut fi vorba de e erupţie vulcanică enormă.

„Extincţia a fost probabil determinată de emisiile de gaze cu efect de seră din interiorul vulcanilor, fenomen care a dus la ridicarea temperaturii planetei la nivele extreme şi a provocat o creştere a acidităţii oceanelor”,  potrivit lui Stephanie Pappas de la LiveScience.

Totuşi Tim Cleary este convins că un potop universal este cauza acestui fenomen. El spune că dacă ar fi trecut milioane de ani de la o presupusă erupţie vulcanică, rădăcinile acestor copaci ar fi fost distruse până acum. Cea mai bună explicaţie pentru modul în care s-au păstrat aceşti copaci este cea a unui potop ce a avut loc acum câteva mii de ani.

„Cum ar fi putut proteinele şi aminoacizii să supravieţuiască milioane de ani? Comunitatea ştiinţifică seculară nu are un răspuns satisfăcător la această întrebare. Biblia descrie un potop ce a afectat tot pământul – iar Antarctica nu a făcut excepţie”, a mai spus Cleary.

Cleary mai afirmă faptul că temperaturile climatice din perioada de dinaintea potopului au fost mult mai ridicate decât se crede.

„Fosile de dinozauri şi mosasauri (reptile uriaşe care trăiau în apă) au fost găsite pe toate continentele, inclusiv în Antarctica. Acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi existat un climat global mai cald. Plante care au crescut în zonele calde în perioada permiană, cum ar fi glossopteris, au fost găsit şi în Antarctica”.

Toate aceste fosile indică faptul că fenomenul care a dus la extincţia lor a avut loc mult mai recent. Explicaţia cea mai plauzibilă este cea a unui potop ce a avut loc acum câteva mii de ani.

Cleary a concluzionat: „Aceşti copaci au fost înghiţiţi de ape într-un timp foarte scurt, conform descrierii din Geneza. Plante şi animale tropicale au fost prinse şi îngropate rapid în mâlul şi nisipul care le-a înconjurat. Aceste fosile ne arată faptul că relatarea Bibliei este adevărată”, a punctat Tim Cleary.

Traducere de Ionuţ Poteraş

https://www.stiricrestine.ro/2018/01/05/copaci-fosilizati-descoperiti-in-antarctica-confirma-istoria-potopului-biblic/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/copaci-fosilizati-descoperiti-in-antarctica-confirma-istoria-potopului-biblic/

CINE A CREAT CIOCĂNITORILE ?

download-3

Răspunsuri pentru prietenii mei evoluţionişti
Cine a creat ciocănitorile?
de Thomas F. Heinze

Dr. Luther Sunderland, om de ştiinţă expert în inginerie de produs, a fost fascinat de scheletul unei ciocănitori pe care l-a găsit în pădure. Oasele fuseseră curăţate de insecte. Pe când examina scheletul a observat un lucru foarte ciudat: oase mici flexibile ieşeau din nara dreaptă a ciocănitoarei, mergeau prin spate în jurul capului şi gâtului şi intrau în cioc pe cealaltă parte a capului. Ce erau aceste oase ciudate? Multe animale au oase care întăresc baza limbii, iar acesta e scopul oaselor mici din limba ciocănitoarei (numite oase hioide). La ciocănitoare, în schimb, faptul că limba începe pe din dos şi merge prin spatele capului e excepţional!

    Limba ciocănitoarei

Ciocănitoarea prinde hrana cu limba care are cârlige mici şi lipici la vârf, ca să poată prinde viermii ascunşi prin copaci. Faptul că limba trece prin spatele capului şi gâtului sub pielea moale îi conferă o şi mai mare putere astfel încât poate pătrunde 15 cm în vizuina viermelui aflată în interiorul trunchiului de copac!

Ceva sau cineva a creat limba ciocănitoarei într-un mod unic. E lungă, dar în loc să atârne şi să se încurce printre crengi atunci când ciocănitoarea zboară, limba e ţinută sub pielea moale în spatele gâtului. Acolo în spate, oasele mici se împart în două limbi, care se reunesc înainte să intre în cioc. Acest detaliu cu siguranţă oferă o şi mai mare acurateţe întrucât ciocănitoarea îşi îndreaptă limba direct spre vierme.

Craniul unei ciocănitori (în dreapta)
ce arată oasele limbii
Sunt cinci oase, subţiri şi flexibile cu mici încheieturi.1 Ce le-a făcut să iasă prin nara dreaptă şi să-şi fixeze membrana acolo, 2 să meargă în jurul capului şi gâtului 3, apoi să iasă înapoi prin scobitura dintre cele două jumătăţi ale ciocului? 4
1. mici incheieturi   2. inradacinata in
nara dreapta   4. patrunde in cioc

    Evoluţie?

Potrivit teoriei evoluţionismului, începând de la o singură celulă fiecare pas a fost provocat prin acumularea gradată de schimbări mici care au apărut prin erori în urma copierii informaţiei care direcţionează construirea fiinţelor vii. Evoluţioniştii susţin că aceste greşeli, numite mutaţii, au apărut datorită unui accident, adică, fără nici o direcţionare inteligentă făcută de Dumnezeu. Greşelile în copierea informaţiei nu au ca rezultat instrucţii mai bune pentru a crea fiinţe mai complexe. De aceea tehnicienii care lucrează cu raze-X se protejează folosind apărătoare sau halate din plumb.

Evoluţioniştii, totuşi, cred că mutaţiile gradual au creat biologi din bacterii, sau Adam a fost făcut dintr-o amibă. Ei cred că pe parcursul a milioane de ani, selecţia naturală a selectat organismele cu mutaţii care adaugă puţin capacităţii creaturii de a supravieţui şi de a lăsa urmaşi, iar cei cu mutaţii dăunătoare mor. Motivul pentru care ei cred că schimbările iau foarte mult timp e că majoritatea mutaţiilor reprezintă schimbări întâmplătoare în comanda de a face proteine, acestea fiind ingredientele principale ale celulelor. Proteinele minuscule sunt şiruri lungi de aminoacizi. Aproape toate mutaţiile sunt dăunătoare, aşa că organismele care supravieţuiesc sunt în general acelea cu mutaţii care schimbă doar un aminoacid într-o proteină.

Întrucât chiar şi un organ simplu precum limba e format din foarte multe proteine, celule nervoase, vase de sânge, etc. care trebuie să fie perfect coordonate, e foarte dificil să-ţi imaginezi schimbări ale unui aminoacid într-o proteină care pe urmă să ducă la formarea unui organ. De ce să nu afirmi atunci că un mănunchi de mutaţii au influenţat osul, muşchiul, nervii, etc. toate în acelaşi timp? Pentru că aproape toate mutaţiile sunt dăunătoare. Dacă ai avea un mănunchi de mii de mutaţii, iar una dintre ele ar ajuta, celelalte sute ar provoca boli genetice care ar anula întregul organism. Insistând că Dumnezeu nu a făcut nimic, iar mutaţiile accidentale au produs totul, evoluţionişii s-au pus singuri la colţ, neavând nici o explicaţie decentă pentru originea oricărui organ complex.

Evoluţioniştii presupun că ciocănitoarea trebuie să fi evoluat dintr-o altă pasăre care avea limba normală ce ieşea direct din cioc. Scenariul mutaţiei, totuşi, niciodată n-ar fi putut face ca limba normală a unei păsări să evolueze în limba ciocănitoarei. De ce? După ce limba normală a unei păsări s-ar fi întors şi ar fi început să crească sub piele înspre spatele capului, limba ar fi fost cu totul inutilă până ar fi completat tot circuitul. Numai ultimul pas în evoluţia limbii ciocănitoarei, când a ieşit prin cioc, ar fi avut valoare de supravieţuire.

După ce limba ar fi ieşit pe o nară şi ar fi început să crească prin spatele capului i-ar fi conferit păsării un mare dezavantaj în ce priveşte supravieţuirea până în momentul când limba şi oasele ar fi crescut suficient de lungi ca să meargă în tot jurul capului, înapoi la baza ciocului, şi să se întindă suficient de mult ca să ajungă la hrană. Întrucât acest lucru implică oase, încheieturi, vase de sânge, nervi şi piele, ar fi fost nevoie de multe mutaţii, care s-ar fi întins pe o perioadă de milioane de ani. N-ar fi putut prinde nimic cu limba pe parcursul milioanelor de ani de care ar fi nevoie pentru a încheia cercul în jurul capului, schimbând pe rând un aminoacid într-o proteină. Aşadar fără limba care o ajută să-şi obţină hrana, în lupta supravieţuirii ciocănitoarea ar fi fost într-un mare dezavantaj în comparaţie cu păsările normale. Adăugând două încheieturi şi 2,5 cm în lungime, de exemplu, nu i-ar fi conferit vreun avantaj ca să supravieţuiască dacă limba creştea în direcţia greşită. Prin urmare, acest fel de mutaţii nu s-ar fi păstrat niciodată.

Limba ciocănitoarei trebuie să fi apărut dintr-odată, e produsul unui design complex. Pentru aşa ceva e nevoie de un creator inteligent. Dacă limba ciocănitoarei n-ar fi fost special creată, ci s-ar fi format prin mutaţii întâmplătoare, ar fi avut loc numai primele mutaţii care ar fi mişcat limba în nara dreaptă şi ar fi îndreptat-o înspre spatele capului. Ulterior pasărea ar fi murit de foame.

Evoluţioniştii ne spun că un organ care, generaţie după generaţie, nu e folosit va fi eliminat, chiar dacă animalele continuă să trăiască. Dacă, prin vreun miracol, ciocănitoarele nu ar fi fost eliminate, o limbă care ar fi fost inutilă de-a lungul multor generaţii, ar fi fost eliminată. Limba ciocănitoarei oferă dovezi clare că e produsul unui design şi a unei creaţii inteligente, şi nu a evoluţiei. Unii evoluţionişti şi-au dat seama şi au născocit o altă poveste despre cum ar fi evoluat limba. Când mi s-a spus prima dată această poveste, într-un email, mi s-a părut o sugestie atât de imposibilă încât eram sigur că nu înţelesesem eu bine, aşa că am tot întrebat până a fost foarte clar că într-adevăr aşa ceva sugera respectivul. <paceastă speculaţie=”” evoluţionară=”” afirmă=”” că=”” limba=”” ciocănitoarei=”” a=”” evoluat=”” din=”” unei=”” păsări=”” normale:=”” fiind=”” invers=”” în=”” gât=”” şi=”” s-a=”” întins=”” prin=”” cioc=”” la=”” fel=”” ca=”” alte=”” păsări.=”” apoi=”” nu=”” vârful=”” limbii,=”” ci=”” rădăcina=”” limbii=”” puţin=”” câte=”” dezrădăcinat=”” locul=”” ei=”” normal,=”” spatele=”” gâtului,=”” gradat=”” înrădăcinat=”” deschizăturii=”” ciocului,=”” tot=”” mai=”” adânc=”” jurul=”” spatelui=”” capului.=”” În=”” acest=”” mod,=”” potrivit=”” istorisirii,=”” fiecare=”” mişcare=”” mică=”” fost=”” favorizată=”” de=”” selecţie=”” naturală=”” deoarece=”” lungimea=”” crescut,=”” cu=”” cât=”” era=”” lungă=”” atât=”” mult=”” se=”” putea=”” întinde=”” cotloanele=”” pe=”” care=”” viermii=”” le=”” făcuseră=”” trunchiurile=”” copacilor.=”” pentru=”” aşa=”” ceva=”” ar=”” fi=”” nevoie=”” desigur=”” două=”” mutaţii=”” diferite=”” care,=”” sau=”” puţin,=”” au=”” coordonate=”” perfect:=”” mutaţiile=”” mişcat=”” capului=”” trebui=”” cele=”” mărit=”” limbii.=”” altfel,=”” măsură=”” ce=”” creştea=”” înspre=”” capului,=”” şansele=”” să=”” ajungă=”” înapoi=”” cioc,=”” plus=”” iasă=”” erau=”” infime.=”” faptul=”” face=”” toată=”” povestea=”” fie=”” imposibilă.=”” <p=””>Când în sfârşit m-am obişnuit cu ciudatul scenariu, am văzut cum pentru un evoluţionist aşa ceva era posibil întrucât el avea atât de multă credinţă în teoria evoluţiei încât trebuia să creadă că totul a apărut în urma selecţiei naturale care s-a manifestat prin mutaţii întâmplătoare. La o adică, dacă limba se întinde tot mai mult afară din cioc pătrunde mai adânc în trunchiul copacilor, şi cu cât ciocănitoarea mănâncă mai multe larve, cu atât mai mulţi pui are.

Atunci mi-a picat fisa! Teoria neglijează să menţioneze că primii 2 cm rădăcina limbii trebuia să se mişte în direcţie greşită! Evoluţioniştii susţin că limba ciocănitoarei a început să crească fiind invers înrădăcinată în gât, aşa cum era la celelalte păsări întrucât ei susţin că ciocănitoarea a evoluat dintr-o pasăre oarecare. Singurul mod prin care rădăcina limbii putea să iasă pe o parte a ciocului era să crească înainte din locul în care se afla, şi anume adânc în gât. Primii doi centimetri s-au mişcat înainte, nu înapoi! Întrucât, în scenariul pe care ei l-au inventat, mişcarea rădăcinii limbii înapoi creşte probabilitatea ca ciocănitoarea să fie aleasă prin selecţie naturală, atunci mişcarea înainte din spatele gâtului înspre punctul în care iese prin deschizătura din spatele ciocului micşorează şansele ca ciocănitoarea să fie aleasă.

Dacă, pe de altă parte, mişcarea înainte făcea ca limba să iasă tot mai mult prin cioc astfel mărind şansele de supravieţuire, atunci mişcarea limbii înapoi ar fi micşorat şansele de supravieţuire. Argumentarea că limba ciocănitoarei a devenit ceea ce e azi e pentru că rădăcina limbii a crescut întâi în jurul capului se contrazice pe sine şi e greşită din punct de vedere logic.

Şi totuşi lucrurile se înrăutăţesc. După ce a crescut în jurul gâtului, potrivit teoriei evoluţioniste, rădăcina s-a băgat din nou în cioc prin nară. De ce ar face asta? Dacă lungirea limbii a mărit şansele de supravieţuire, păsările cu limbi care continuau să se lungească mişcându-se pe sub piele în jos spre pântece, coadă sau picior, ar fi fost alese prin selecţie naturală. Păsările a căror evoluţie a limbii s-a oprit la jumătate şi a intrat în cioc prin nară ar fi fost eliminate.

Ambele scenarii evoluţioniste, mişcarea înainte şi înapoi a limbii ciocănitoarei, au drept rezultat absurdităţi şi eliminarea prin selecţie naturală. Limba ciocănitoarei e dovadă puternic grăitoare a faptului că a fost creată.

    Alte sisteme

Ciocul ciocănitoarei funcţionează ca o daltă profesionistă, în stare să taie direct prin copac. Dând cu ciocanul într-o daltă de oţel, omul cizeleacă trunchiul copacului, la fel ciocănitoarea cizelează cu ciocul ei. Totuşi pe măsură ce dăltuim, lama se toceşte. După ce cizelăm mult cu dalta, trebuie să o ascuţim. Altfel se toceşte tot mai mult şi devine inutilizabilă. Dumnezeu a făcut ca ciocul ciocănitoarei să se ascută singur. Dacă ar fi un lucru minor care s-ar putea întâmpla prin mici schimbări accidentale, vreun fierar sau om de ştiinţă într-ale metalurgiei ar fi ştiut cum să facă dalte din oţel care se ascut singure.

Dacă omul ar încerca să prindă larve, aşa cum face ciocănitoarea, oricât de ascuţită şi-ar ţine dalta, nu ar şti în ce direcţie să o ia ca să pătrundă în cotloanele unde sunt larvele. Până când ciocănitoarea ar fi obţinut mecanismul complex de a localiza şi prinde larva minusculă din tunelul minuscul care se află în marele trunchi, limba-i specializată nu i-ar fi servit la nimic. Nici mecanismul de localizare a insectei nu ar fi avut nici o valoare fără limba suficient de lungă care să ajungă la larvă. De fapt, nici limba lungă nici mecanismul de localizare nu i-ar fi fost de folos ciocănitoarei dacă limba n-ar fi fost suficient de puternică să pătrundă în gaură, să prindă larva şi să intre înapoi în cioc. Dacă oricare din cele trei ar fi evoluat una înaintea alteia, celelalte două n-ar fi fost de niciun folos, iar ciocănitoarea nu ar fi supravieţuit selecţiei naturale.

Dacă toate sistemele prezentate mai sus ar fi fost instalate într-o pasăre normală, impactul cu copacul ar fi omorât-o; ar fi ceva de genul: cu vârful nasului ia dalta de oţel şi loveşte în copac. Dacă pasărea ar fi supravieţuit după prima lovitură, probabil ar fi renunţat să mai încerce. Ciocănitoarea, însă, are nu doar un cioc puternic, bine echipat şi un detector de larve, dar de asemenea un sistem de amortizare care îi protejează capul de daune. Prima ciocănitoarea în care să fi evoluat sistemul de găurit în copaci ar fi renunţat să mai ciocănească ori ar fi murit de tânără dacă sistemul de amortizare nu ar fi fost deja instalat.

Mai mult, în comparaţie cu alte păsări: „Penele din coadă (în special pana centrală sau cele două perechi) sunt mai puternice la ciocănitoare, rezistente întrucât susţin corpul ciocănitoarei în timp ce ciocăneşte cu ciocul. Structura picioarelor şi aranjarea asociată a tendoanelor şi muşchilor formează un complex funcţional de trăsături care îi permit ciocănitoarei să se caţere pe trunchiurile copacilor şi să-şi menţină poziţia în timp ce ciocăneşte.” (Encyclopedia Britannica CD 98, „Birds: Major Bird Orders: Piciformes, Form and Function”). La ce folos penele tari, structura picioarelor, detectorul de larve şi recuperatorul larvelor, chiar şi limba care se învârte în jurul capului şi amortizorul dacă după câteva găuri ciocul s-ar fi tocit şi nu ar mai fi tăiat? Când mai multe sisteme trebuie să fie la un loc înainte ca ceva să funcţioneze, se numeşte complexitate ireductibilă şi e dovadă al unui design inteligent.

    Concluzie

Potrivit teoriei evoluţioniste, orice sistem care nu are nicio funcţie va fi eliminat prin selecţie naturală. Dacă unul din sistemele ciocănitoarei a evoluat cu mult înainte de celelalte sisteme care trebuiau să fie acolo pentru ca primul sistem să funcţioneze, ar fi fost eliminat. Dovada e puternic împotriva afirmaţiei că sistemele speciale ale ciocănitoarei ar fi apărut la întâmplare în urma mutaţiilor aleatorii pentru că sistemele mai sus menţionate au lucrat împreună. Faptul că toate sunt prezente şi funcţionează demonstrează că sistemele ciocănitorii au fost proiectate şi create ca să funcţioneze împreună.

Întrucât dovezile arată că nu se poate ca ciocănitoarele să se fi dezvoltat în urma mutaţiilor aleatorii, de ce mutaţiile sunt considerate ca fiind ziditori universali ai fiecărei părţi din fiecare fiinţă (doar asta susţin evoluţioniştii)? E în regulă să crezi că unele lucruri au apărut în urma mutaţiilor, atunci când există dovezi concludente. Majoritatea bolilor genetice reprezintă un astfel de exemplu. Cea mai mică schimbare a aminoacizilor dintr-o proteină deseori transformă proteina într-o boală. Însă lasă ca dovada să fie ghidul în cazuri precum cel al ciocănitorii, unde dovezile demonstrează cu putere un design inteligent. De ce să sari la concluzia că dacă mutaţiile provoacă diabet, de asemenea trebuie să fi format pancreasul, ficatul, peştele, maimuţa şi pe noi? Dacă vezi pe cineva că dărâmă o clădire cu o macara şi o bilă mare, nu presupui că toate clădirile din lume au fost construite de macarale cu bile mari.

Din nefericire, pentru mulţi oameni credinţa evoluţionistă e parte a structurii religioase totalitare unde totul trebuie înghesuit fie că se potriveşte ori ba.

Dr. Sunderland, proprietarul craniului din poză, scrie, „Craniul ciocănitoarei a fost mai eficient în a-i convinge pe oamenii de ştiinţă de inadvertenţele teoriei evoluţioniste decât orice carte din biblioteca autorului. Şi alte păsări au oase hioide, dar e evident că e nevoie de o minune ca ele să fie înrădăcinate în nara dreaptă. Un evoluţionist proeminent din echipa unei reviste ştiinţifice de prestigiu a mărturisit următoarele după ce a examinat craniul: „Există anumite trăsături anatomice care nu pot fi explicate prin mutaţii graduale ce ar fi avut loc de-a lungul a milioane de ani. Rămână vorba între mine şi tine, uneori trebuie să-l includ pe Dumnezeu când văd aşa ceva.”

Un alt om de ştiinţă, în timp ce examina la microscop oasele limbii a spus, „E foarte uşor să faci diferenţa dintre lucrurile făcute de om şi lucrurile făcute de Dumnezeu. Când te uiţi prin microscop la lucrurile făcute de om vezi cât sunt de nefinisate, dar când te uiţi la lucrurile făcute de Dumnezeu vezi cât de precis şi complex e totul.” (Luther D. Sunderland, Creation Research Society Quarterly, vol. 12, March 1976, p. 183)

Cine a creat ciocănitorile?
<http://www.creationism.org/romanian/woodpecker_ro.htm&gt;

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/cine-a-creat-ciocanitorile/

Chiar a creat Dumnezeu plantele înainte să creeze soarele?

 27.09.2017  |    Stiinta si Creationism  |

Dumnezeu a creat plante în ziua a treia, cu o zi înainte de a crea soarele. Dar El crease deja o sursă de lumină în prima zi care îndeplinea evident multe dintre rolurile pe care urma să le împlinească soarele. Acest articol explorează ordinea unora dintre evenimentele ce au avut loc în săptămâna creației, natura luminii pe care Dumnezeu a creat-o în prima zi, lungimea „zilelor” din săptămâna creației și modul în care Dumnezeu S-a îngrijit de plante pe parcursul săptămânii.

Biblia afirmă că Dumnezeu a creat soarele după ce a creat plantele, însă ideile evoluționiste susțin că plantele au apărut după soare. O citire simplă a primelor două capitole din Geneza generează o cronologie incompatibilă cu programul propus de evoluționiști. Chiar și în teoria unui pământ vechi, pe care o susțin unii creaționiști, unde o zi ar fi putut dura o epocă, cum ar fi putut plantele să supraviețuiască de mii de ani fără soare? Sunt cel puțin două lucruri ce trebuie luate în considerare când citim relatarea despre creație: ordinea evenimentelor și durata zilelor. Ce spune Biblia și cum trebuie să înțelegem noi această problemă?

Ce s-a întâmplat în timpul săptămânii de creație?

În prima zi a săptămânii creației, Dumnezeu a creat inoțial o sursă de lumină temporară:

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1: 3-5)

În ziua a treia a săptămânii creației, Dumnezeu a făcut tot felul de plante pentru a acoperi pământul:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. (Geneza 1:11-13)

În ziua a patra a săptămânii creației, Dumnezeu a așezat soarele, luna și stelele „în întinderea cerurilor”:

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. (Geneza 1:14-19)

Din această relatare istorică, putem descoperi multe lucruri despre lumina pe care Dumnezeu a creat-o inițial în locul soarelui, putem vedea că au fost zile normale de 24 de ore și că plantele au crescut foarte bine în aceste condiții. În toate aceste lucruri putem să ne odihnim și să ne bucurăm de înțelepciunea lui Dumnezeu.

Ce a fost lumina creată în zi întâi?

Putem învăța câteva lucruri despre lumina pe care Dumnezeu a creat-o în ziua întâi (Geneza 1: 3-5). În primul rând, a fost o lumină creată, adică nu existase dintotdeauna, ci a apărut dintr-o dată. Această lumină nu era eternă, ca și Dumnezeu, chiar dacă „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1:5), „la El locuiește lumina” (Daniel 2:22) și El „locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii” (1 Timotei 6:16). Această lumină din ziua întâi pare a fi separată de Dumnezeu Însuși.

În al doilea rând, pentru ca să existe o zi și o noapte distinctă, această lumină trebuie să fi fost localizată și, prin urmare, direcționată (nu o lumină difuză sau ambientală) și trebuie să fi fost staționată în apropierea pământului. Pentru ca „dimineața și seara” să aibă loc succesiv, pământul trebuie să se fi rotit în jurul axei sale din prima zi, permițând o parte a pământului să fie expus la lumină, în timp ce partea opusă era în întuneric.

În al treilea rând, probabil că lumina a oferit o căldură adecvată pentru a încălzi pământul, permițând existența apei în formă lichidă. Dumnezeu a separat „apele… de ape „(Geneza 1:7) și a adunat apa de suprafață în mări (versetele 9-10). Căldura din această lumină, sau din altă sursă, ar fi fost, de asemenea, necesară pentru plante și copaciînainte de crearea soarelui, în ziua a patra.

În al patrulea rând, această lumină temporară a fost în mod evident înlocuită cu soarele în ziua a patra. În mai multe ocazii, vedem că acest model de realități fizice temporare este înlăturat. Stâlpii de foc și de nor care au condus Israelul în Țara Promisă au fost călăuze temporare date de Dumnezeu (Exodul 13:21-22, 40:34-38). În aceeași categorie intră și mana oferită de Dumnezeu din cer pentru a-i hrăni pe israeliți în timpul rătăcirilor lor în pustie (Exodul 16:4, 31, 35). A mai fost și steaua care i-a dus pe magi la copilul Isus (Matei 2:1-10). În plus, soarele și luna de acum nu vor fi necesare în cerurile noi și în noul pământ, „căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21:23).

Cât au durat cele șase zile de creație?

În Geneza 1-2, cuvântul „zi” este folosit în mai multe sensuri:

  • „Ziua întâi” (și așa mai departe) în legătură cu „seara” și „dimineața” se referă la rotația completă a pământului, adică o zi calendaristică (Geneza 1:5).
  • „Zi”, spre deosebire de „noapte”, reflectă porțiunea luminată a unei zile (Geneza 1:5, 14, 16, 18).
  • Fraza „istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute” (Geneza 2: 4), reprezintă rezumatul întregii săptămâni a creației.

Textul indică faptul că zilele săptămânii de creație au fost zile obișnuite. Acestea nu sunt veacuri nedeterminate, ci zile obișnuite de 24 de ore. Această socoteală se aplică din prima zi a creației, când Dumnezeu a creat prima lumină. Prin urmare, plantele pe care le-a creat în ziua a treia nu au trebuit să aștepte o perioadă nedeterminată de timp pentru ca soarele să apară, mai ales că au avut deja prima lumină strălucind asupra lor.

De ce a așteptat Dumnezeu până în ziua a patra pentru a face soarele?

În Geneza, Dumnezeu a spus că a creat cerurile și pământul, dar El nu ne-a spus de ce a ales această ordine. Putem presupune două motive posibile pentru care soarele nu a fost creat în prima zi. În primul rând, e posibil ca Dumnezeu să fi vrut să sublinieze originea supranaturală a vieții, arătând în mod clar că viața nu a venit de la soare, ci de la El. Desigur, în planul lui Dumnezeu, soarele este critic pentru continuarea vieții pe pământ, dar viața de pe pământ nu a venit datorită soarelui. John Calvin, comentând textul din Geneza 1, spune: „Domnul, prin însăși ordinea creației, mărturisește că El ține în mână lumina, pe care El ne-o poate împărtăși fără soare și lună”. Acest lucru, desigur, contrazice ideea evoluționistă că soarele preexistent (și alte stele) au contribuit la creșterea tuturor formelor de viață de pe pământ.

În al doilea rând, e posibil ca Dumnezeu să fi vrut să submineze înclinația omenirii de a se închina soarelui ca inițiator al vieții, privindu-l ca o divinitate. Dumnezeu a interzis în mod specific poporului ?Său să se închine „după soare, lună sau toată oștirea cerurilor” (Deuteronom 17:3, Psalmul 121: 5-6). Din păcate, în momentul în care Dumnezeu Și-a scos poporul său din țară prin intermediul babilonienilor, chiar și în Templul lui Dumnezeu din Ierusalim, poporul se închina la soare (Ezechiel 8:16, Ieremia 8: 2). Într-un caz similar, poporul s-a închinat șarpelui de aramă creat de Moise ca instrument al vindecării oferite de Dumnezeu (2 Împărați 18: 4, Numeri 21: 9). De-a lungul istoriei, omenirea nemântuită „a schimbat adevarul despre Dumnezeu pentru o minciuna si sa venerat si a slujit creaturii mai degraba decat Creatorul, care este binecuvantat pentru totdeauna! Amin „(Romani 1:25).

De ce au nevoie plantele ca să supraviețuiască?

Ne întoarcem acum la problema plantelor create înainte de soare. Plantele au nevoie de lumină pentru a supraviețui, dar există și alte câteva elemente necesare pe care Dumnezeu le-a oferit în creația Sa.

Lumină

Dumnezeu a creat plante pentru a-și genera energia din lumină prin procesul de fotosinteză. Clorofila din celulele plantelor absoarb în principal lungimile de undă albastre și roșii și reflectă în mare parte lungimile de undă verzi. Utilizarea clorofilului ușor transformă dioxidul de carbon și apa în zaharuri (din hidrogen, carbon și atomi de oxigen). Am văzut că Dumnezeu crease deja o sursă de lumină separată de soare, așa că plantele create în ziua a aatra ar fi avut lumina de care aveau nevoie.

Temperatură moderată

Cele mai multe plante au nevoie de o temperatură moderată a suprafeței și a aerului. Având o distanță relativ constantă de soare, această temperatură este în primul rând afectată de rotația și înclinarea pământului. Datorită rotației actuale a pământului, căldura generată în timpul zilei reglează și este reglată de răcirea nopții, asigurând astfel o temperatură moderată. De asemenea, înclinarea axei de rotație a pământului produce efectele de temperare ale anotimpurilor, permițând existența anotimpurilor.

Atmosferă

Dumnezeu a creat atmosfera în ziua a doua, protejând și asigurând viața plantelor pe care le-a creat. Atmosfera protejează plantele de lumina ultravioletă și de alte raze cosmice care distrug celulele vii. Aerul oferă, de asemenea, câteva elemente necesare pentru viața plantelor, inclusiv azot și dioxid de carbon.

Apă

Plantele au nevoie de apă pentru a supraviețui (Geneza 2:5-6). Plantele folosesc apa ca o componentă a fotosintezei și ca mijloc de transport al nutrienților în diferitele părți ale plantei. De asemenea, ele folosesc apa pentru răcorirea plantei de la căldura soarelui, iar apa umple structura plantelor pentru a le oferi o formă și un suport. În prima săptămână a lumii, vaporii de apă din aer și de pe apa de suprafață au contribuit la formarea unui habitat adecvat pentru aceste organisme.

Sol

Dumnezeu a separat apa și pământul uscat în ziua a doua, creând un habitat adecvat atât pentru plantele acvatice, cât și pentru cele terestre. Solul oferă o locație potrivită pentru sistemul de rădăcini al unei plante, iar plantele, la rândul lor, ajută solul împotriva factorilor erozivi precum apa și vântul. Solul deține, de asemenea, multe substanțe nutritive necesare unei plante, cum ar fi apa și azotul, care sunt colectate de rădăcinile plantei.

Polenizatori

Plantele se pot reproduce într-o varietate de moduri, dar majoritatea plantelor utilizează procesul de polenizare pentru a crea semințe. Polenizatorii obișnuiți, cum ar fi insectele și păsările, au fost creați în ziua a cincea, în strânsă legătură cu plantele care aveau nevoie de ele. Evoluționismul susține că plantele fără flori (gimnosperme precum coniferele) au evoluat mai întâi, cam în același timp în care insectele au dobândit capacitatea de a zbura. Apoi, milioane de ani mai târziu, s-au dezvoltat plantele cu flori care produc polen (angiospermele). Acesta este un alt exemplu al modului în care Geneza prezintă ordinea evenimentelor este contrar ordinii prezentate de evoluționism.

Concluzie

Relatarea din Geneza ne ofera singurul martor ocular al primelor evenimente ale universului. O lectură simplă a acestui text ne arată modul în care Dumnezeu, cu înțelepciune, Și-a realizat lucrarea pentru a favoriza viața pe pământ și putem vedea cum desfășurarea planului Său se desfășoară în contradicție cu ideile evoluționismului. El S-a îngrijit de viața plantelor, și de viață în general, și continuă să susțină toate formele de viață prin puterea Sa.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36)

Vorbim despre același Dumnezeu Creator care a pregătit o cale și ca oamenii răzvrătiți și păcătoși să aibă viața veșnică împreună cu El. Deși fiecare persoană a are parte de pedeapsa morții pentru păcatele sale, Dumnezeu Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, să moară în locul păcătoșilor. Cei care cred că Hristos este singura speranță a vieții primesc iertarea și viața veșnică. După cum spune Scriptura,

Căci Dumnezeu, care a zis: ‘Să lumineze lumina din întuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4: 6)

Sursa: Answers in Genesis

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/creationism/articole/7585-chiar-a-creat-dumnezeu-plantele-inaintea-sa-creeze-soarele

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7585-chiar-a-creat-dumnezeu-plantele-inaintea-sa-creeze-

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/chiar-a-creat-dumnezeu-plantele-inainte-sa-creeze-soarele/

Învăţătura Domnului Isus de Iosif Ţon

download-3

Pagina de Teologie

Învăţătura Domnului Isus

de Iosif Ţon

Iosif Ton
„Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, de multe ori şi în multe feluri, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi universul” (Evrei 1:1-3).

Cuvintele acestea trebuie citite cu toată atenţia, deoarece ele ne s pun că atunci când a vorbit Domnul Isus a vorbit Dumnezeu prin El în modul cel mai direct, mai nemijlocit, posibil. Mai mult, ceea ce vorbeşte Dumnezeu direct prin Fiul Său este vorbirea ultimă, finală, definitivă, absolută a lui Dumnezeu către omenire în această fază din istoria omenirii. Domnul Isus Însuşi, declară solemn despre învăţătura Lui:

„Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu Îl judec căci Eu n-am venit în lume să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Pe cine Mă nesocoteşte (mă ignoră, nu Mă ia în serios) şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l condamna: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va condamna în ziua de apoi.

Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum să vorbesc” (Ioan 12:47-49. Italicele ne aparţin, I. Ţon).

Tot atât de important este să vedem şi ce ne spune El la încheierea predicii de pe munte:

„Nu oricine-Mi zice „Doamne, Doamne” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:23). Cuvintele cheie pentru înţelegerea acestei afirmaţii sunt „voia Tatălui Meu”. De unde să ştim noi care este voia lui Dumnezeu? Dacă urmărim logica textului, vom vedea clar care este pentru Domnul Isus voia Tatălui Său: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele (adică tot ce ne-a spus El în predica de pe munte!) îl voi asemăna cu un om care şi-a zidit casa pe stâncă” (v.26 accentuarea şi paranteza ne aparţin, I. Ţon).

În Evanghelia după Matei, toată învăţătura Domnului Isus este cuprinsă între ceea ce noi numim predica de pe munte şi ceea ce noi numim marea trimitere:

„Isus S-a apropiat de ei şi le-a zis:
Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile,
botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh,
şi învăţându-i să împlinească tot ce v-am poruncit.
Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:18-20. Accentuarea ne aparţine, I. Ţon).

O mare cotitură în mişcarea evanghelică a avut loc cu aproximativ cincizeci de ani în urmă când, la început prin „Navigatori” şi apoi prin nenumărate alte misiuni şi acţiuni bisericeşti, a apărut acţiunea de „ucenicizare” după convertire a credincioşilor.
Dar ce înseamnă să faci „ucenicizare”?

Navigatorii începeau prin cele şase lecţii de „siguranţe” (siguranţa mântuirii, siguranţa păstrării credincioşilor în har, etc.) şi continuau cu alte teme, care practic urmăreau să-i dea ucenicului o clară teologie creştină, în special pe baza epistolelor lui Pavel.

Organizaţia BEE a fost şi este şi ea o acţiune de ucenicizare. Ea a început cu superbul curs întitulat „Galateni şi Romani”, o clară, simplă şi solidă prezentare a concepţiei creştine despre îndreptăţirea prin credinţă.

Observaţi însă că punctul de plecare era tot în apostolul Pavel.

Acum, fiţi atenţi la următoarea logică. Conceptul de ucenicizare şi porunca de a face ucenici ni le-a dat Domnul Isus. Nu-i normal atunci ca imediat să întrebăm: Ce înţelege Domnul Isus prin ucenicizare?

Eu cred că este absolut logic că nu poţi împlini porunca Domnului Isus de a face ucenici decât după ce afli de la Domnul Isus ce vrea El să zică prin ucenicizare! Şi răspunsul Lui îl găsim în modul în care formulează marea trimitere: „faceţi ucenici din toate naţiunile… învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit”.

Pentru a înţelege clar această poruncă – şi această înţelegere are importanţă vitală – este necesar să ne amintim că Isus era un rabin („Rabuni”). Rabinul îi învăţa pe ucenicii lui toată Scriptura pe de rost (!) şi apoi îi învăţa să explice fiecare verset la cele patru nivele de semnificaţie posibile. Când ucenicul le ştia pe toate acestea pe de rost, rabinul îi spunea: „Acum ştii tot ce ştiu eu. Adică, acum eşti şi tu rabin. Acum tu-te, ia-ţi ucenici şi învaţă-i tot ce te-am învăţat eu, aşa cum te-am învăţat eu.”

Domnul Isus confirmă că acesta este principiul pe baza căruia lucrează El ca Învăţător (Rabin) când afirmă: „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul lui” (Luca 6:40). Sensul cuvântului „desăvârşit” aici este „cel ce a absolvit cu succes şcoala.”

Adică, orice absolvent al şcolii lui Isus devine ceea ce este Isus, adică învăţător.

Cu toate acestea în gând, ne uităm din nou la marea trimitere. Cuvintele cheie de aici sunt „ învăţându-i să împlinească tot ce v-am poruncit.”

Ce înseamnă „tot ce v-am poruncit”? Este clar că ele înseamnă „tot ce v-am învăţat Eu pe voi.”

Haideţi atunci să reformulăm ce ne spune Domnul Isus: Faceţi-vă ucenici, aşa cum v-am făcut Eu ucenicii Mei, şi învăţaţi-i tot ce v-am învăţat Eu pe voi. Şi notaţi bine, învăţaţi-i cum să trăiască după această învăţătură!

Acesta este modul de a face ucenici după porunca Domnului Isus! Câţi sunt creştinii din lumea evanghelică de astăzi care fac o asemenea evanghelizare?

Şi dacă nu facem aşa ceva, de ce nu o facem?

Este un lucru ciudat ceea ce voi arăta în continuare, şi anume, metode folosite în diferite ramuri ale creştinismului pentru a scoate din centrul atenţiei învăţătura Domnului Isus şi pentru a o considera ca nefiind necesară pentru mântuirea omului.

Vă voi arăta patru asemenea teologii care exclud învăţătura Domnului Isus din pachetul mântuirii. Nu le voi arăta cronologic, adică în ordinea apariţiei în istorie, ci într-o ordine care mă ajută să întăresc punctul central al afirmaţiei mele că nu poţi să fii mântuit fără să-ţi clădeşti viaţa pe cuvintele Fiului lui Dumnezeu.

Voi începe cu Martin Luther. Acesta era călugăr într-o mănăstire, unde fusese învăţat că trebuie să se pedepsească aspru pentru fiecare păcat pe care îl face. El a luat această învăţătură extrem de în serios şi îşi aplica cu mare severitate toate canoanele (pedepsele dictate de duhovnic). Studiind în profunzime epistola către Romani, Martin Luther a ajuns să înţeleagă, în special din Romani 3, că Dumnezeu a pedepsit toate păcatele noastre în Fiul Său şi că, prin aceasta, El, Dumnezeu este îndreptăţit să ne ierte dacă credem în Domnul Isus. Aceasta este marea descoperire care a declanşat Reforma religioasă din 1517.

Martin Luther a explicat noua lui înţelegere a soluţiei lui Dumnezeu pentru păcatul omului în termeni juridici. La tribunalul divin, Dumnezeu a transferat vina păcatelor noastre pe Fiul Său şi a transferat asupra noastră dreptatea Fiului Său.

Acţiunea aceasta este făcută de Dumnezeu. Noi nu avem nimic de adăugat la ea. Dumnezeu ne-o comunică si cine Îl crede pe Dumnezeu, adică, crede că Domnul Isus a murit în locul său şi pentru păcatele sale, capătă de la Dumnezeu ”îndreptăţire”, adică Dumnezeu îl declară drept pe baza morţii Domnului Isus în locul lui.

Adăugaţi la acestea că toată această acţiune a lui Dumnezeu prin Cristos pentru noi este numită şi „harul lui Dumnezeu.” Harul lui Dumnezeu este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. El a făcut lucrurile acestea prin Cristos cu toate că noi nu le-am meritat. Subliniem faptul că noi n-am meritat şi n-am făcut nimic pentru mântuirea noastră de păcate. Totul s-a făcut din dragostea lui Dumnezeu şi toate acestea sunt harul lui Dumnezeu.

Nouă nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să credem şi astfel să ne însuşim darul pe care ni-l oferă Dumnezeu.

Martin Luther le-a găsit pe toate acestea ca fiind rezumate în cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 2:8: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă”.

Când a înţeles lucrurile acestea, Martin Luther a trăit o enormă eliberare: a înţeles că el nu mai trebuie să se pedepsească pentru păcatele sale, ci doar să creadă că Dumnezeu Însuşi le-a pedepsit în Fiul Său. Prin credinţă, Martin Luther a trăit eliberarea de păcate şi de nevoia de a se pedepsi el însuşi pentru ele. Îndreptăţirea prin credinţă a devenit centrul gândirii lui Luther, subiectul central al teologiei lui şi al predicilor lui.

Trebuie să subliniem că doctrina despre îndreptăţirea prin credinţă este un element fundamental al teologiei protestante. Nu poţi să fii un creştin evanghelic dacă nu înţelegi şi dacă nu accepţi îndreptăţirea prin credinţă.

Se întâmplă însă uneori ceva foarte ciudat cu cei care fac descoperiri noi din Scriptură: ei devin atât de dominaţi de descoperirea lor încât nu mai văd nimic altceva şi reduc totul la această descoperire.

Aşa ceva s-a întâmplat cu Martin Luther. El a redus totul în creştinism la îndreptăţirea prin credinţă. Reducţionismul lui poate fi văzut cel mai bine dacă ne uităm din nou la textul lui de bază, Efeseni 2:8. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.”

În textul acesta, Martin Luther a introdus un nou cuvânt, „numai”, şi l-a introdus de două ori: „Căci numai prin har aţi fost mântuiţi, numai prin credinţă.”

Fiindcă Luther îşi scria teologia în limba latină, trebuie să vedem conceptele acestea si în latină.

În latină, „har” este gratia. „Credinţă” este fide. „Numai” este sola.

Teologia lui Luther se cuprinde in aceste cuvinte în limba latină: Sola gratia et sola fide
adică numai prin har şi numai prin credinţă.

În sistemul lui de gândire, Martin Luther n-a mai putut integra necesitatea ca credinţa omului să fie însoţită de schimbarea vieţii, adică de fapte bune. Cu alte cuvinte, el n-a mai putut integra învăţătura despre sfinţenia vieţii, „fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12: 14). Ce l-a deranjat cel mai mult pe Luther a fost insistenţa lui Iacov că „credinţa fără fapte este moartă” şi „credinţa fără fapte este zadarnică” (Iacov 2:17 şi 20) şi a declarat că Epistola lui Iacov este „o epistolă de paie.”

Ca să înţelegem şi mai bine gândirea lui Luther, trebuie să introducem aici şi contrastul făcut de el între Lege (legea de la Sinai) şi har. Contrastul este văzut în faptul că Legea pretinde fapte, dar harul cere numai credinţă.

Cu aceasta ajungem la modul în care a văzut Martin Luther predica de pe munte a Domnului Isus. Această predică, a scris Luther, este nu numai Lege, ci Legea ridicată la cele mai înalte cerinţe posibile. Cu siguranţă aceste cerinţe sunt atât de mari încât este imposibil să fie împlinite. Atunci, de ce au mai fost ele formulate?

Iată cum explică Luther predica de pe munte: Scopul ei este să formuleze cerinţele Legii la cel mai înalt nivel posibil, aşa încât se ne sperie de Lege şi să ne facă să zicem: Nouă nu ne trebuie Lege! Noi vrem har!

În felul acesta, Martin Luther înlătură dinaintea noastră obligativitatea învăţăturii Domnului Isus!

Cu alte cuvinte, învăţăturile Domnului Isus au fost date în contextul Legii, şi rolul lor este numai acela de a ne face să ne speriem de ele şi să fugim la har!

Ceea ce face, de fapt, Luther este să creeze o prăpastie între învăţătura Domnului Isus şi între lucrarea Lui şi învăţătura mântuitoare de pe cruce. Învăţătura Lui este dată în contextul Legii. Moartea lui pe cruce în locul nostru este acţiunea harului. Noi nu mai suntem sub Legea faptelor, incluzând în Lege şi învăţătura Domnului Isus, ci suntem sub har, care nu ne mai cere fapte, ci numai credinţă.

Corolarul la toate acestea este că noi nu mai mergem la Domnul Isus decât pentru mântuire. Pentru învăţătură, mergem la apostolul Pavel.

A doua metodă de evadare de la învăţătura Domnului Isus au făcut-o dispensaţionaliştii, o mişcare evanghelică apărută pe la 1850 în Anglia. Să urmărim logica dispensaţionaliştilor. Ei spun că Domnul Isus a venit pe pământ cu scopul să devină rege la Ierusalim şi să restaureze împărăţia lui David, împărăţia poporului Israel peste toate naţiunile. Pe la mijlocul activităţii Lui (în Matei 16), spune această teorie, Isus şi-a dat seama că iudeii nu-L vor primi ca rege şi astfel a apărut o criză în viaţa Lui. Ce-i de făcut? Atunci Isus a suspendat planul cu care a venit şi a introdus un plan nou, planul Bisericii, care este o paranteză în timp, după care va răpi Biserica şi El va reveni ca om la Ierusalim ca să continue planul cu Israel.

Acum fiţi atenţi! Predica de pe munte, spune această teorie, a fost rostită în perioada când Isus lucra pentru împărăţia pe pământ. Prin urmare, predica de pe munte era „predica împărăţiei” sau constituţia după care ar fi urmat să trăiască oamenii dacă el ar fi devenit rege la Ierusalim şi ar fi instalat împărăţia de o mie de ani.

Atunci când Isus a suspendat planul dintâi cu care a venit, El a suspendat şi constituţia sau Evanghelia împărăţiei. El s-a dus la cruce, apoi a înviat şi a fost înălţat la cer şi în ziua cincizecimii s-a născut Biserica. Epoca Bisericii este epoca harului. De aceea se spune, după această schemă, că harul se va lua de pe pământ odată cu răpirea Bisericii.

După această concepţie, există două Evanghelii: „Evanghelia împărăţiei”, care a fost introdusă de domnul Isus dar acum este suspendată şi „Evanghelia harului,” care a fost formulată şi introdusă de apostolul Pavel.

În cadrul acestei Evanghelii a harului, singurul lucru necesar pentru mântuire este, ca şi la Luther, numai harul şi numai credinţa. Chiar şi învăţăturile morale pe care ni le dă Pavel, şi de care este recomandabil să ţinem seama, nu sunt obligatorii pentru mântuire.

În cadrul acestei scheme, la Domnul Isus nu mergem pentru învăţătură, deoarece aceasta era doar pentru Israel, ci mergem numai pentru mântuire. Pentru învăţătură mergem la Pavel.

Cel care a atacat cu mare claritate această teorie a existenţei a două Evanghelii a fost John MacArthur în cartea lui Evanghelia după Isus.

Este necesar să arătăm că foarte mulţi dispensaţionalişti de astăzi au abandonat această atitudine faţă de predica de pe munte şi caută să o integreze în trăirea creştină de astăzi. John MacArthur însuşi este un astfel de dispensaţionalist.

A treia formă de evadare de la obligativitatea ascultării de învăţătura Domnului Isus este concepţia larg răspândită în mişcarea evanghelică din America în cadrul căreia se spune că poţi să-L primeşti de Isus numai ca Mântuitor, „fără să-L faci şi Domn al vieţii tale.” O altă formulare a acestei concepţii este că tu Îl crezi pe Isus pentru mântuire, dar nu vii în şcoala Lui, nu devii ucenic al Lui. În concepţia aceasta se spune clar că sunt două categorii de credincioşi: unii sunt „doar fii” ai lui Dumnezeu, iar alţii au devenit şi ucenici ai lui Isus. Se adaugă că ar fi de dorit ca toţi să devină şi ucenici, dar lucrul acesta nu este necesar pentru mântuire, ci doar dacă vrei să ai răsplătiri în cer.

Observaţi că şi în cadrul acestei concepţii se afirmă că este posibil să te duci la Domnul Isus numai pentru mântuire, fără obligativitatea de a asculta de învăţătura Lui.

A patra metodă de evadare de la învăţătura Domnului Isus ca ceva necesar pentru relaţia cu Dumnezeu este folosită în ortodoxie. Dogma fundamentală a ortodoxiei este că Fiul lui Dumnezeu a câştigat mântuirea pentru omenire, dar apoi această mântuire, sau mai exact „harul mântuitor”, a fost depozitat în Biserică, Biserica este astăzi depozitul harului mântuitor şi Biserica le împarte la oameni mântuirea prin ritualuri, liturghii şi alte astfel de slujbe. Pentru a nu fi acuzat că expun eronat credinţa ortodoxă, citez din Teologia dogmatică, de Izidor Todoran şi Ioan Zăgrean, publicată în 1991:

„Aşadar, Biserica este vistieria puterii răscumpărătoare a jertfei de pe cruce, iar prin tainele cu care a înzestrat-o dumnezeiescul ei întemeietor, ea împărtăşeşte credincioşilor harul divin până la sfârşitul veacurilor. Ea e vistieria nesecată şi neîmpuţinată a harului divin pe care îl împărtăşeşte fiilor ei duhovniceşti prin sfintele Taine.” (pag.363)

În concepţia ortodoxa, „Biserica” în esenţa ei este alcătuită din patriarh şi din totalitatea episcopilor şi mitropoliţilor, asistaţi de preoţi. În felul acesta înţelegem ce se afirmă în continuare în Teologia dogmatică: „Biserică-ierarhie-taine este „sfânta triadă”, în şi prin care se realizează mântuirea şi sfinţirea credincioşilor” (pag.364).

În acest sistem de gândire, singurul lucru care-i rămâne de făcut credinciosului este să meargă la preot şi să-i dea acestuia mandat să-i vadă de suflet şi de relaţia cu Dumnezeu. Voi relata câteva întâmplări recente pentru a ilustra acest fel de gândire.

Imediat după revoluţie, un om mai în vârstă din Oradea şi-a deschis mai multe magazine de haine. Omul acesta crescuse într-o familie de baptişti, dar mai târziu s-a făcut ortodox. Un nepot al lui, care studiase teologie baptistă în America, s-a dus la el şi i-a vorbite despre necesitatea întoarcerii lui la Dumnezeu. Unchiul i-a spus: „Măi nepoate, dacă aş veni la voi la baptişti n-aş mai putea face comerţ şi ar trebui să-mi închid magazinele. Dar la noi la ortodocşi pot să-mi fac comerţul cum vreau ei.”

Tânărul n-a înţeles ce vrea să spună unchiul lui. A venit la mine, mi-a relatat toată întâmplarea şi m-a întrebat ce-a vrut să spună unchiul lui. I-am explicat aşa: „Unchiul tău ştie foarte bine şi teologie baptistă şi teologie ortodoxă. El ştie că la baptişti relaţia personală cu Dumnezeu este condiţionată de o trăire fără minciună şi fără înşelătorie. Dar el a înţeles că în ortodoxie se duce din când în când la preot, îşi mărturiseşte minciunile şi înşelătoriile, preotul îi dă dezlegare şi îl cuminecă şi astfel totul este în regulă şi el poate să-şi continue nestingherit comerţul.”

Într-o şcoală din Lugoj, recent cineva a surprins o discuţie dintre două fetiţe în vârstă de zece ani, o baptistă şi o ortodoxă. Fetiţa baptistă i-a spus celei ortodoxe: „În religia ta poţi să minţi. În religia mea n-am voie să mint.” Şi fetiţa aceasta avea o percepţie teologică bună. Desigur, la nivelul ei de înţelegere.

Într-un alt loc din ţară, tot recent, un tânăr pastor baptist stătea de vorbă cu un om de afaceri şi, vrând să-i vestească Evanghelia, l-a întrebat: „Pe tine nu te interesează veşnicia sufletului tău?” La care omul de afaceri i-a răspuns candid: „Cum să nu! De aceea am aranjat ca de la intreprinderea mea o anumită sumă de bani să fie transferată lunar la preotul meu. Şi preotul îmi rezolvă problema relaţiei cu Dumnezeu.”

Ce s-a întâmplat aici? Să urmărim logica acestor dogme. Din moment ce ai plasat harul mântuitor în Biserică şi ai introdus credinţa că preotul îţi dă mântuirea, ai ajuns la teologia generală care spune: „Biserica mântuieşte neamul.”

Atunci, să mergem cu logica mai departe. Învăţătura Domnului Isus nu mai contează şi, în general, învăţăturile Bibliei nu trebuie să-l mai preocupe pe cel credincios. Cu acestea se ocupă numai teologii şi preoţii. De aici afirmaţiile pe care le auzim mereu că locul Bibliei este numai în mâinile preotului şi pe altarul Bisericii. Omul de rând s-ar pierde prin învăţăturile complicate ale Bibliei.

Dar concluzia cea mai clară este că omul de rând nu mai trebuie să fie preocupat de învăţătura foarte exigentă a Domnului Isus!

Observaţi deci că în ortodoxie, în luteranism şi în anumite sectoare evanghelice s-au formulat concepţii care fac ca – dintr-un motiv sau altul – învăţătura Domnului Isus, în special predica de pe munte, să nu mai fie necesară pentru mântuire.

Să revenim la ceea ce am arătat la început despre metoda Domnului Isus de a face ucenici. A face ucenici, după metoda poruncită de Domnul Isus, înseamnă să iei pe cineva şi să-i spui: „Hai să te învăţ tot ce m-a învăţat pe mine Domnul Isus, începând cu predica de pe munte, şi să te învăţ cum să trăieşti după această învăţătură, căci numai aşa te califici să intri în Împărăţia cerurilor!”

Câţi evanghelici fac o astfel de ucenicizare? Dar, dacă nu facem aşa înseamnă că respingem ce ne-a învăţat Domnul Isus şi punem în loc teoriile noastre! Şi aceasta înseamnă că noi înşine nu mai suntem ucenici ai Domnului Isus!

Parcă aud protestele care se ridică la ceea ce am scris eu mai sus! Căci ceea ce am scris aici contrazice atât ortodoxia, cât şi luteranismul, cât şi segmente mari din mişcarea evanghelică.

Pentru a întări ceea ce am afirmat mai sus, voi formula acum ceea ce cred eu că este esenţialul unei credinţe biblice.
Dumnezeu vine la noi prin Fiul Său. Ioan scrie că „cine Îl are pe Fiul are viaţa; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5:12).

Pe Fiul lui Dumnezeu nu-L poţi diviza în aşa mod încât să primeşti de la El numai ce-ţi convine ţie. El este Dumnezeu. El îşi dictează termenii în care vine sau nu vine la tine şi termenii în care te primeşte la Sine.

Când ne gândim la Fiul lui Dumnezeu, trebuie să avem în vedere următoarele componente:

– Persoana Fiului lui Dumnezeu

– Învăţătura pe care ne-a adus-o Fiul lui Dumnezeu

– Lucrarea de mântuire pe care a făcut-o El pe cruce pentru a ne scoate de sub stăpânirea celui rău, pentru a ne împăca cu justiţia lui Dumnezeu şi pentru a ne spăla de păcate

– Oferta Lui de a Se face una cu noi, de a pune în noi Duhul Sfânt şi pentru a ne transforma în oameni după Chipul Lui, care este Chipul lui Dumnezeu.

– Relaţia pe care o stabileşte el cu noi este una organică, El fiind viţa, iar noi mlădiţele. Relaţia aceasta este una de dragoste. El ne cere să-L iubim pe El mai mult decât orice altceva în lumea aceasta. Dragostea pe care ne-o cere El se dovedeşte prin faptul că luăm poruncile Lui (cuvintele Lui, învăţăturile Lui) şi le facem, adică ne trăim viaţa după cum ne învaţă El.

Acestea sunt un pachet nedivizibil. Dacă nu accepţi una dintre aceste părţi înseamnă că respingi totul.

„Cine are pe Fiul are viaţa”. A-L avea pe Fiul înseamnă a accepta cu toată fiinţa şi fără rezerve Persoana Fiului, învăţătura Fiului, lucrarea Fiului, proiectul Fiului de a trăi în unire cu tine şi de a te transforma după Chipul Lui.

Aceasta înseamnă a ne face din Domnul Isus centrul vieţii noastre, modelul vieţii noastre, obiectivul vieţii noastre, şi mai presus de toate, Preaiubitul inimii noastre.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_aug07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) / Şcoala Duminicală Robert Raikes şi Şcolile Duminical

download-3

Robert Raikes şi Şcolile Duminicale

Fiind cunoscut ca fondatorul mişcării Şcolilor Duminicale, Raikes şi-a folosit poziţia sa de editor şi proprietar al Jurnalului Gloucester pentru a face publicitate cauzei. Totuşi, multe Şcoli Duminicale (şi capele şi comunităţi bisericeşti) au devenit instituţii cu clase de muncă crucială şi centre de ajutor reciproc şi asociaţii.

Există o anumită dezbatere referitoare la originile Şcolilor Duminicale. Aşa cum comenta Southerland (1990: 126), Robert Raikes (1735-1811) este creditat în mod tradiţional ca pionier al Şcolilor Duminicale din anii 1780; ‚de fapt învăţarea citirii Bibliei şi îndemânările de bază într-o duminică era o activitate stabilită într-un număr de congregaţii evanghelice şi puritane din secolul al 18lea’. În Ţara Galilor, şcolile circulante ofereau un model al unei astfel de activităţi [vezi articolul despre dezvoltarea şcolilor de adulţi, (în limba engleză, n. tr.)]. Fiind spuse acestea, Robert Raikes a făcut o contribuţie notabilă în favoarea dezvoltării Şcolilor Duminicale.

El a început prima sa şcoală pentru copiii hornarilor din Sooty Alley, Gloucester (opus faţă de închisoarea oraşului) în 1870. Descris ca fiind ‚vorbăreţ, voios, sclipitor şi cordial’ (Kelly 1970: 75), Raikes a fost capabil să-şi folosească poziţia sa ca proprietar şi editor al Jurnalului Gloucester pentru a face publicitate lucrării. După primul său editorial din 1783, şcolile s-au răspândit ‚cu o repeziciune uluitoare’ (op. cit.). În 1785 o organizaţie naţională nedenominaţională, Societatea Şcolii Duminicale, a fost înfiinţată pentru a coordona şi dezvolta lucrarea. Prin 1784 se spunea că existau 1800 de elevi în Manchester şi Salford, şi în Leeds la fel. Semnificativ, ‚aceasta era o caracteristică a Şcolilor Duminicale atât în nordul Angliei cât şi în Ţara Galilor că ele erau frecventate atât de adulţi cât şi de copii’ (Kelly 1970: 76).

Ideea Şcolii Duminicale a prins imaginaţia la un număr de persoane implicate în bisericile evanghelice şi în alte grupări. Cel mai notabil, Hannah More, şi sora ei Marta, au fondat un număr de şcoli în Mendip Hills care implicau inovaţia. Aceasta a pus baza pedagogiei pe care au dezvoltat-o ele; rangul activităţilor în care au devenit implicate, şi extinderea spre care publicitatea despre activităţile lor îi încuraja pe alţii să dezvolte iniţiative. Ele au încercat să facă sesiunile de scoală variate şi amuzante. Programele trebuiau să fie plănuite şi adecvate nivelului studenţilor. Trebuia să existe o varietate şi clasele trebuiau să fie cât de distractiv posibile (ea sfătuia folosirea cântatului atunci când energia şi atenţia scădeau). Tot ea a argumentat faptul că era posibil că puteai să scoţi ce este mai bun din copii dacă afecţiunile lor ‚erau implicate prin bunăvoinţă’. În plus, ea a declarat că teroarea nu făcea nimic (Young and Ashton 1956). Totuşi, ea încă mai credea că era o ‚eroare fundamentală să-i consideri pe copii ca fiinţe inocente’ mai degrabă decât fiinţe de o ‚natură coruptă şi dispoziţii rele’ (More, 1799: 44, citat de Thompson 1968: 441).

Şcolile Duminicale ca instituţii a clasei muncitoare

În timp ce activităţile filantropilor de clasă mijlocie erau semnificative, se poate argumenta faptul că Şcolile Duminicale au ajuns să reprezinte un standard semnificativ al activităţii clasei muncitoare. Prin mijlocul anilor 1800, multe din Şcolile Duminicale au ajuns în controlul muncitorilor, deşi membrii capelelor ar părea să fi fost mai degrabă din cei îndemânatici decât din cadrul clasei muncitoare (McLeod, 1984, p.24). Trei sferturi din copiii din clasa muncitoare frecventau astfel de şcoli în 1851 (Lacquer 1976: 44). Aceasta era clauza populară pe o scară masivă.

Laquer sugerează faptul că elementul cheie din succesul Şcolilor Duminicale era faptul că ele ofereau educaţie şi exprimau valoarea pe care şi-o doreau părinţii din cadrul clasei muncitoare pentru părinţii lor. În particular, aceasta era transmiterea valorilor ‚respectabilităţii’ clasei muncitoare sau a aristocraţiei muncitoare care erau de fapt accentuate: auto-disciplina, sârguinţa, cumpătatea, îmbunătăţirea, egalitarismul şi comunalul. Şcolile Duminicale, când erau considerate în această lumină, făceau paralela altor instituţii a claselor muncitoare cum ar fi societăţile de prieteni, uniunile de meserii şi băncile de economii. Şcolile Duminicale erau folosite nu pentru a se îmbunătăţi în mod simplu ştiinţa de carte şi cunoaşterea religioasă, ci şi, discutabil, pentru a spori cultura vieţii clasei muncitoare.

Totuşi, părerea că Şcolile Duminicale erau creatura unei culturi de respectabilitate a clasei muncitoare şi de auto-încredere, au fost pusă la îndoială. Dick (1980) a revendicat faptul că Şcolile Duminicale trebuiesc văzute în mod esenţial ca instituţii conservative ale clasei mijlocii concentrate spre îmbunătăţirea tinerilor din clasa muncitoare de mai sus. Thompson a argumentat că ele au ajutat la contribuţia înfrângerii politice ale radicalismului clasei muncitoare (1968: 411-440), deşi alţi scriitori au avansat argumentul opus a faptului că Şcolile Duminicale şi capelele erau de fapt o parte integrantă a aceleiaşi mişcări (Hobsbawm 1964).

Şcolile Duminicale şi educaţia neoficială

Putem vedea ceva din contribuţia Şcolilor Duminicale ca instituţii de învăţământ formal. Acolo se află zona evidentă a educaţiei creştine. Totuşi, nevoia de a avea acces la Biblie în mod direct a atras după sine ca unii învăţători să predea citirea. În ciuda acestor lucruri calităţile lor mai neoficiale şi de asociere sunt de o semnificaţie egală. Serviciile, Şcolile Duminicale şi activităţile asociate aveau avantajul special de a fi una din puţinele organizate şi ‚respectabile’ ocazii sociale în care segregarea sexelor nu era impusă. Prin anii 1890 Joseph Lawson a putut să scrie: Capelele sunt acum mult mai atrăgătoare – au muzică mai bună – slujbe de cântece – care nu este respinsă de tineri precum şi benefică tuturor. Ei au clase de cusut, bazare, concerte şi teatre; cluburi de cricket şi fotbal, şi câini de cercetători; societăţi pentru îmbunătăţire mutuală şi excursii la mare (citat în Cunningham 1980: 181).

Scala unei astfel de activităţi de asociaţie este de o mare semnificaţie – şi puterea sa educaţională nu ar trebui să fie subestimată.

În anii timpurii din 1990, Konrad Elsdon (1995) şi colegii săi au făcut o trecere în revistă a organizaţiilor voluntare locale din Britania. Două lucruri erau frapante în ceea ce priveşte lucrarea lor. Prima era scala clătinată de implicare. Circa 12 milioane de bărbaţi şi femei erau implicaţi în conducerea a 1.3 milioane de persoane – şi ceea ce este cel mai interesant aici este că acestea erau ceea ce noi le-am descrie ca asociaţii – ‚mici democraţii’ (1995: 39). A doua, Elsdon şi colegii săi au demonstrat în mod empiric potenţialul educativ al grupurilor voluntare. Iată cum comentează ei:

… marele rang de învăţătură, schimbare şi satisfacţie de peste şi deasupra acelora care sunt premeditaţi, intrinseci în obiectivele organizaţiei, şi aşteptate de membrii lor. La una la care i s-a dat prioritate aproape universal, şi mai apoi raportată ca fiind de o importanţă mai mare decât obiectivul conţinut al organizaţiei, este chiar simplu creşterea în confidenţă, şi ramificările sale şi efectele secundare ale auto-descoperirii, libertatea născoceşte relaţii şi preia sarcini, crezul în cineva şi în potenţialul cuiva ca fiinţă umană şi agent, şi abilitatea de a învăţa şi a schimba atât în contextul obiectivelor organizaţiei cât şi în alţii (1995: 47).

Pe lângă creşterea individuală, există anumite câştiguri politice semnificative. Malcolm Knowles a argumentat, de exemplu, că ‚aceste grupări sunt pietre de temelie ale democraţiei noastre. Ţelurile lor determină în mare scopurile societăţii noastre’ (Knowles 1950: 9).

Materiale de referinţă

Cunningham, H. (1980) Leisure in the Industrial Revolution, Beckenham: Croom Helm.

Dick, M. (1980) ‘The myth of the working class Sunday School’, History of Education 9(1).

Elsdon, K. T. with Reynolds, J. and Stewart, S. (1995) Voluntary Organizations. Citizenship, learning and change, Leicester: NIACE.

Hobsbawm, E. (1964) Laboring Men. Studies in the history of labor, London: Weidenfeld.

Hole, J. (1860) ‘Light, More Light’ on the Present State of Education Amongst the Working Classes of Leeds, London: Longman, Green, Longman and Roberts.

Kelly, T. (1970) A History of Adult Education in Great Britain, Liverpool: Liverpool University Press.

Knowles, M. (1950) Adult Informal Education, New York: Association Press.

Laqueur, T. W. (1976) Religion and Respectability. Sunday schools and working class culture, New Haven: Yale University Press.

McLeod, H. (1984) Religion and the Working Class in Nineteenth Century Britain, London: Macmillan.

Sutherland, G. (1990) ‘Education’ in F. M. L. Thompson (ed.) The Cambridge Social History of Britain 1750-1950 Volume 3: Social Agencies and Institutions, Cambridge: Cambridge University Press.

Thompson, E. P. (1968) The Making of the English Working Class, London: Penguin.

Young, A. F. and Ashton, E. T. (1956) British Social Work in the Nineteenth Century, London: Routledge and Kegan Paul.

http://www.voxdeibaptist.org/robert_raikes_sunday_school_trd.htm

Tulburare ecologistă: O femeie a înjunghiat-o pe o alta într-o biserică din SUA, din cauză că i s-a părut că purta cizme cu blană naturală

Tulburare ecologistă: O femeie a înjunghiat-o pe o alta într-o biserică din SUA, din cauză că i s-a părut că purta cizme cu blană naturală  Foto: bbc.com
O femeie a fost arestată în Ohio după ce a înjunghiat o altă femeie pe motiv că purta cizme îmblănite, informează BBC.
Poliția a reținut-o pe Meredith Lowell, în vârstă de 35 de ani, după ce a atacat o femeie cu un cuțit într-o biserică.
Poliția a spus că victima, al cărei nume nu a fost dezvăluit, este o bonă din cadrul bisericii, care venise să lase copiii la repetiții de cor.
Aceasta a suferit trei înjunghieri neletale, dintre care două în brațe și una în abdomen.
În cadrul unei conferințe de presă susținute joi, Poliția din Cleveland Heights a descris atacul ca fiind „spontan” și „neprovocat”. Conform rapoartelor, agresiunea s-a petrecut miercuri în jurul orei locale 17:20 (22:20 GMT) în incinta bisericii prezbiteriene din Fairmount.
Potrivit Poliției, d-na Lowell locuiește în apropiere, dar autoritățile nu cred că este o membră a bisericii.
Cizmele pe care le purta victima miercuri erau, de fapt, cu blană artificială și nu de proveniență animală, a confirmat Poliția.
Annette Mecklenburg, inspector-șef al Poliției din Cleveland Heights, i-a lăudat pe martorii incidentului pentru că au intervenit.
„Au sărit în ajutorul acestei victime și, punându-se pe ei înșiși în pericol, au reușit să o dezarmeze și să o rețină pe agresoare până la sosirea Poliției”, a spus d-na Mecklenburg.
„Ar trebui apreciați pentru reacția promptă și pentru că au preîntâmpinat alte vătămări de persoane”, a adăugat aceasta.
Meredith Lowell a fost pusă sub acuzare pentru tentativă de omor și vătămare corporală, următoarea înfățișare a acesteia în instanță fiind programată luni.
Autoritățile au declarat că aceasta a mai fost arestată în trecut pentru infracțiuni similare, printre care un incident din 2012, când a fost acuzată că a încercat să plătească un asasin pentru a omorî o persoană care purta îmbrăcăminte din blană.

Benjamin Netanyahu, inculpat pentru corupție, denunță o lovitură de stat

Benjamin Netanyahu, inculpat pentru corupție, denunță o lovitură de stat
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a denunțat joi seară „o lovitură de stat” împotriva lui după ce a fost inculpat de justiție pentru corupție, promițând că nu va „renunța”, relatează AFP. „Ceea ce se întâmplă aici este o tentativă de lovitură de stat împotriva prim-ministrului”, a declarat Netanyahu, primul șef al guvernului israelian în exercițiu care este inculpat, cerând „anchetarea anchetatorilor” care au desfășurat investigațiile împotriva lui.
De la Ierusalim, pe un ton răzbunător, el a denunțat în cadrul unei conferințe de presă „false acuzații motivate de considerații politice” care vizează să-i provoace „căderea”. A dat însă asigurări că nu va renunța.
În cursul serii de joi, procurorul general Avichai Mandelblit a anunțat că îl pune sub acuzare pe prim-ministrul cel mai longeviv din istoria Israelului pentru corupție, fraudă și abuz de încredere în trei dosare diferite.
În „Dosarul 1000”, prim-ministrul a fost acuzat că a primit cadouri de peste 700.000 de shekeli (circa 185.000 de euro) din partea unor oameni de afaceri bogați, printre care producătorul de la Hollywood Arnon Milchan și miliardarul australian James Packer – în schimbul unor eventuale avantaje. Netanayhu a afirmat că doar a acceptat cadouri din partea prietenilor, fără să le fi solicitat. În acest dosar, Netanyahu a fost inculpat de fraudă și abuz de încredere.
În „Dosarul 2000”, el a fost acuzat că a încercat să-și asigure o acoperire favorabilă din partea celui mai mare cotidian cu plată din Israel, Yediot Aharonot. Netanyahu fi încercat să ajungă la un acord cu patronul jurnalului, Arnon Moses. În contrapartidă, Netanayhu a discutat despre posibilitatea de a adopta o lege care să limiteze difuzarea cotidianului gratuit Israel Hayom, principalul concurent al lui Yediot. Acordul nu a fost încheiat niciodată, dar Netanyahu a fost pus sub acuzare pentru fraudă și abuz de încredere.
„Dosarul 4000” care a necesitat două zile de audieri din cele patru a fost descris ca fiind cel mai periculos pentru Benjamin Netanyahu. El a fost acuzat că a încercat să-și asigurare o imagine favorabilă pe site-ul de știri Walla, în schimbul unor favoruri din partea guvernului care este posibil să fi adus grupului de telecomunicatii Bezeq milioane de dolari. Walla este proprietatea lui Shaul Elovitch, principalul acționar al Bezeq. În acest cel mai discutat dosar, Netanyahu a fost inculpat pentru fraudă, abuz de încredere și corupție.
Această decizie a Procurorului General ar putea avea importante consecințe politice, în condițiile în care deputații israelieni au acum trei săptămâni pentru a găsi un premier care să aibă susținerea a cel puțin 61 dintre ei (din totalul celor 120 de parlamentari).
Netanyahu, cel mai longeviv premier din istoria Israelului, a devenit de asemenea primul șef de guvern din istoria acestei țări care a fost inculpat în timp ce se află încă în funcțiune.

Două tablouri cu chipul autentic al lui Hristos

Două tablouri cu chipul autentic al lui Hristos

Primul tablou!

Mulți în zilele noastre aleargă disperați să găsească tablouri cu chipul autentic al Domnului Hristos. Ba mulți le declară pe unele drept având chipul Domnului, fiind făcătoare de minuni, când de fapt sunt doar modele care au pozat pictorilor în decursul veacurilor.
Vestea bună, este că există două tablouri autentice ale Domnului, care îl ajută pe orice om să-L cunoască pe Hristos așa cum este El în realitate.
Vom privi împreună în acest material la câteva aspecte ale celui dintâi tablou:

1. Tabloul răstignirii Acest tablou, datează de circa 700 de ani înainte de Hristos și este cu atât mai minunat cu cât ne redă pe Domnul înainte ca El să se fi întrupat pe acest pământ. Este un tablou în care se îmbină frumusețea bunătății lui Dumnezeu cu hidoșenia răului și abuzului. Tabloul este autentic și-l găsim în Sfânta Scriptură, în Isaia capitolul 53 și ne sunt redate câteva caracteristici ale Domnului acolo:

a) Modestia și simplitatea lui Hristos este debordantă  El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53:2)

Gândiți-vă că Cel care ne-a creat pe noi putea să aleagă un trup puternic, ceva care să izbească privirea, așa cum ne sunt puse în față modelele societății de astăzi, însă El S-a revelat încă de la naștere ca Cel care S-a smerit, care a venit să ne fie Modelul suprem, să ne prezinte Caracterul Suprem, plin de modestie, simplitate și bunătate. De fapt atunci când este numit Bunule Învățător, replica Domnului este extraordinară: „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” (vezi Luc. 18:19)

Privind la acest tablou, trebuie să înțelegi dragul meu suflet, faptul că Dumnezeu S-a dezbrăcat de Slava Lui minunată de Dumnezeu și S-a coborât aici pe pământ ca să-ți dea exemplu, să-ți fie Model și să dorești să fii ca El, să-ți arate că bogăția unui om nu este în ce posesiuni are, ce bine arată sau faptul că a te pune în centru atenției, te face cumva popular și fericit. El ne-a arătat că bogăția stă în caracter, în simplitate, în bunătate, în a asculta de Dumnezeu și a împlini voia Lui.

b) Răbdarea și suferința lui Hristos ne dă speranță ”Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:3)

Trăim într-o lume care a întronat egoismul la loc de cinste și care ca să fie politic corect, neagă Adevărul în favoarea minciunii și respinge din societate orice Adevăr absolut revelat de Dumnezeu. Hristos pentru o astfel de conjunctură este un model de răbdare și suferință. În acest tablou este un exemplu că merită, dacă El a venit aici pentru noi, ca să rabde și să sufere de la o societate bolnavă de păcat, de la cei din poporul Său și chiar din casa Sa, este un exemplu care ne încurajează ca și noi să mergem înainte în tot ceea ce este Adevăr și Principii morale sănătoase, Valori revelate de Dumnezeu. Suntem chemați la răbdare, suferință și perseverență.

c) Crucea cu ansamblul torturilor, a fost plata lui Hristos în locul meu și al tău
”Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” (Isaia 53:4-9)

În tabloul acesta este împletită acuzarea lui Dumnezeu pentru mine și pentru tine, împreună cu iertarea oferită de Dumnezeu fiecăruia prin ceea ce a plătit Hristos prin patimile crucii. Adică trebuie să te vezi acolo înaintea tabloului vinovat, Dumnezeu care-ți spune că ești virusat de păcat și nefericit, El care-ți spune în acest tablou că Unicul mod să scapi de pedeapsa, posedarea și vinovăția păcatului, este prin credința în moartea Fiului Său la cruce, plătind în locul tău și al meu. El a fost străpuns, zdrobit, pedepsit, rănit, chinuit, asuprit, luat prin apăsare și judecată, lovit de moarte, toate acestea pentru tine dragul meu care te uiți la acest tablou și care poți vedea în El cât de mult te-a iubit Dumnezeu la cruce, că și-a dat pe Unicul Său Fiu.

d) Moartea lui Hristos nu este finalul, ci începutul extraordinar pentru El și pentru tine ”Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” (Isaia 53:10-11)

Chiar dacă acest tablou este atât de viu, însă totodată reflectă tragedia morții, finalul este extraordinar, învăluit în lumina învierii, în care va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile (de fapt veșnic), totul va propăși în Mâinile Lui, iar mulți oameni vor fi puși prin El într-o stare după voia lui Dumnezeu, luând povara lor asupra Lui.
Eu și tu care privești la tabloul acesta, avem posibilitatea să fim urmașii Lui, să fim puși într-o stare după voia lui Dumnezeu, să avem parte de Mântuirea oferită de Hristos prin credința în Jertfa lui la cruce, pentru ca noi să fim liberi de pedeapsa, puterea de robie și prezența păcatului pentru totdeauna.

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. (Luc.9:23)

Simion Ioanăș
(Va urma partea a doua)

https://paginacrestina.wordpress.com/2019/11/22/doua-tablouri-cu-chipul-autentic-al-lui-hristos/

Scrisoarea deschisă a unui român către președintele Iohannis: România este deja normală, poate mai normală decât o doriți dvs

Revista ARMONIA – Saltmin Media

by Andrei Nicolae

Cu ocazia alegerilor prezidențiale, publicăm scrisoarea deschisă trimisă de un cititor pe adresa redacției ActiveNews. Autorul scrisorii, care semnează doar cu numele „Nicolae” îi transmite președintelui în funcție și candidat pentru un nou mandat că „Dacă Iliescu a avut o „democrație originală”, dvs. vă puteți lăuda cu prima „democrație a mea”. O democrație în care ați încălcat Constituția mai mult decât toți predecesorii dvs. la un loc. Cu tot cu Ceaușescu. O democrație în care „a trebuit sa moara oameni” pentru a avea un guvern „al meu””.

Autorul scrisorii îl critică pe candidatul PNL pentru faptul că nu a făcut nimic pentru familiile Nan și Bodnariu, pentru Camelia Smicală sau pentru Florin Barbu.

View original post 1,196 more words

Scrisoarea deschisă a unui român către președintele Iohannis: România este deja normală, poate mai normală decât o doriți dvs

Carte pentru adolescenți și tineri – cadoul perfect de sărbători

download-3

Nuvela Povestea lui Face are ca personaj principal o fetiță pe care o cheamă Face. Ea e singură la părinți. Are și o prietenă înțeleaptă, pe care o cheamă Grace. Neascultătoarea Face ajunge stăpânită de un idol, telefonul Smart, și cade în mrejele rețelelor de sociale. La un moment dat, părinții îi interzic accesul la Internet, dar tânăra nu se vindecă și alege să își mintă părinții. Astfel, cade tot mai jos și, pe lângă lațul virtual, ajunge pradă și a unei foarte concrete rețele de traficanți de persoane. Face reușește să se salveze din ghearele deznădejdii în momentul în care se desparte de greșelile trecutului său recent, înțelege și acceptă în viața sa iubirea jertfitoare a Domnului Isus.

Rămâne de văzut în ce măsură adolescenții “răpiți” de mediul online și de dimensiunea sa hedonistă se mai pot întoarce la descifrarea unui text captivant, dar lipsit de funcția de scroll, zoom, hyperlink și back.

Cartea este bilingvă română și engleză și are 186 de pagini.

În curând cartea poate fi comandată de la Librăriile Kerigma și Scriptum.

Câteva mărturii ale cititorilor:

„Cartea ne ajută să nu repetăm greșeli care ne pot afecta viitorul.” (Gloria, 13 ani)

„Povestea lui Face arată că, oricât de grea și, uneori, imposibilă ar părea viața de adolescent, cu ajutorul lui Dumnezeu și al familiei poți trece peste orice încercare sau obstacol.” (Alessia, 14 ani)

„Am citit cu sufletul la gură această carte…mi-a plăcut enorm pentru că și eu sunt adolescentă și, ca toți ceilalți, mă confrunt cu provocări specifice acestei vârste. O recomand cu multă căldură, tuturor adolescenților de vârsta mea.” (Bianca, 14 ani)

“Aș recomanda această carte tuturor adolescenților și tinerilor care au dileme în viață pentru că pot găsi cu adevărat soluția în ea.” (Emanuel, 14 ani)

„Dacă aș fi citit cartea aceasta înainte poate că m-aș fi gândit de două ori înainte să iau anumite decizii în viață”. (Andreea, 23 ani)

„Această carte poate fi folosită de adolescenţi, părinţi şi chiar profesori sau fundaţii. Din păcate, povestea lui Face a fost şi povestea multor fete tinere pe parcursul ultimelor două decenii şi nu toate au fost salvate. Recomand cu încredere oricărui adolescent această carte: e uşor de citit, dar în acelaşi timp atât de plină de semnificaţie!” (Erika, 25 ani)

„În spatele unei narațiuni fictive împletită cu un discurs teologic, autorul evidențiază cu mare acuratețe riscurile utilizării în exces și fără discernământ a unor aplicații de socializare bazate pe o actualizare permanentă a conținutului. Atât Facebook-ul cât și Instagram-ul exploatează tocmai aceasta curiozitate nativă de a căuta mereu ceva nou astfel că fluxul de noutăți se actualizează la fiecare refresh capturând utilizatorul într-un proces fără sfârșit.” (Bogdan, 45 ani)

„Radiografia psihologică se adâncește în această carte, dezvăluind cu fidelitate trăirile sufletești ale tânărului din era FB, care nu știe exact cărei lumi îi aparține, ce e fals și ce e adevărat, sau care e fericirea reală și durabilă până când nu găsește adevărul etern, întruchipat în dragostea lui Dumnezeu pentru om în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Cristos.” (Liliana, 46 ani)

“Prin intermediul unei povești țesute în jurul unei adolescente, Remus Runcan ne poartă cu măiestrie în culisele vieții lui Face, descriind extazul și agonia pe care le cunoaște și le trăiește aceasta. E o realitate dură și tristă pe care o trăiesc mii de adolescenți, mulți dintre ei fiind tentați de suicid”. (Violeta, 47 ani)

„Cartea lui Remus Runcan este, într-adevăr, oglindirea unei realități posibile, un ecou al unor voci veridice, care strigă deznădăjduite după ajutor”. (Mihaela, 56 ani)

„Lectura cărții domului Remus Runcan ne convinge că, în epoca Internetului, am trăit o premieră istorică: povești adevărate pentru adulți, tătici și mămici, fără deosebire de etnie și de religie”. (Ştefan, 69 ani)

Remus Runcan

Postări asemănătoare

Carte pentru adolescenți și tineri – cadoul perfect de sărbători

Google suspectat că manipulează algoritmii de căutare pentru a îndruma utilizatorii către clinici de avort

 Poteraș Ionuț  21-11-2019 19:50:55

Cercetările realizate de jurnaliştii cotidianului american Wall Street Journal (WSJ) au descoperit că Google pare să manipuleze algoritmii pentru a-i direcționa pe oameni către lanțul de clinici de avort Planned Parenthood, organizaţie care înregistrează venituri de miliarde de dolari.

Constatările ziarului oferă mai multe dovezi ale atitudinii părtinitoare pro-avort pe care o au giganţii din media online și pe care susţinătorii pro-viață o suspectau de ani buni de zile. Companiile mari de știri și conglomeratele puternice din domeniul online par să încerce să reducă la tăcere mesajul pro-viață, şi una din metode este prin suprimarea informațiilor de pe platformele lor.

Potrivit Daily Wire, jurnaliștii WSJ au descoperit că linkurile către Planned Parenthood au apărut mult mai frecvente pe Google decât pe alte motoare de căutare atunci când s-a căutat termenul „avort”.

În lunile iulie și august, jurnaliștii de la WSJ au căutat cuvântul „avort” în Google, Bing, DuckDuckGo și alte motoare de căutare. Comparând rezultatele căutării din prima pagină, site-ul principal al Planned Parenthood a format 39% din toate rezultatele pe Google, 14% pe Bing și 16% pe DuckDuckGo, se arată în raport.

Pe baza cercetărilor sale, WSJ a concluzionat că Google „menţine liste negre pentru a elimina anumite site-uri sau pentru a-i împiedica pe alții să apară pe anumite tipuri de rezultate”. De asemenea, ei au constatat că: „Inginerii Google au creat algoritmi și liste negre pentru a elimina sugestii provocatoare în subiecte controversate, cum ar fi avortul sau imigrația .”

Purtătorul de cuvânt al Google, Lara Levin, a afirmat contrariul: „Facem astăzi ceea ce am făcut tot timpul, oferim rezultate relevante din cele mai fiabile surse disponibile.”

Întrebarea este cine stabilește ce este o sursă fiabilă. Planned Parenthood susține cu siguranță că este de încredere și are venituri record de 1,66 miliarde de dolari și prieteni în locuri sus-puse pentru a ajuta la transmiterea mesajului pe care ei îl promovează. Însă, de fapt, numeroase verificări, investigații, cercetări și mărturii personale indică faptul că această reţea de avort a înșelat publicul, din nou şi din nou. Problema este că aceste informații nu primesc atenţia cuvenită, iar marile corporații precum Google reprezintă motivul pentru această stare de fapt.

Potrivit WSJ, există aproximativ 3,8 milioane de căutări introduse pe Google în fiecare minut.  Google este şi „cel mai traficat site din lume, depășind 90% din cota de piață pentru toate motoarele de căutare.”

„Directorii de la Google au spus în mod repetat – în cadrul reuniunilor private cu diverse grupări de interese din afara companiei precum și în mărturiile din Congresul S.U.A. că algoritmii sunt obiectivi și, în esență, autonomi, neafectaţi de prejudecățile umane sau de considerente de bussiness”, afirmă ziarul. Ulterior, Google a adăugat: „Nu folosim intervenţia umană umană pentru a colecta sau aranja rezultatele pe o pagină.”

Totuși, algoritmii săi au o tendință puternică pro-avort. Acum doar câteva luni, Google a etichetat filmul pro-viață „Unplanned” drept propagandă în rezultatele căutării sale. Ulterior, compania a scos eticheta și a susținut că a fost o greșeală.

În mod interesant, doar câteva săptămâni mai devreme, CEO-ul Planned Parenthood, Leana Wen, a postat o fotografie cu ea însăși pe Twitter, într-o întâlnire cu directorii Google, la sediul central din California. Gigantul avortului a numit filmul ca fiind propagandă pe o serie de site-uri mass-media liberale.

În aprilie, un angajat Google a făcut publice documente care expuneau o campanie masivă de cenzură în care motorul de căutare Google a cenzurat în mod intenționat site-uri pro-viață și conservatoare.

Apoi, în luna mai, Google și-a schimbat regulile privind publicitatea într-un mod care ajută reţelele de avort, în dauna centrelor de consiliere de urgenţă în sarcină, organizaţii  nonprofit care sprijină femeile să aducă la viaţă bebelușii.

De asemenea, Twitter, Facebook, Pinterest și YouTube au fost acuzați de cenzurarea punctelor de vedere conservatoare.

Ani de zile, grupul pro-viață Live Action a spus că Twitter i-a cenzurat reclamele. Fondatoarea Lila Rose a declarat că site-ul de socializare le-a blocat capacitatea de a face publicitate și le-a spus că vor trebui să schimbe informațiile de pe site-urile organizației dacă vor să facă publicitate prin intermediul reţelei sociale.

În luna august, Facebook au cenzurat și ei  Live Action (ww.liveaction.org) în urma unei aşa-zise  „verificări în fapt”, puternic părtinitoare, scrisă de doi activişti pro-avort. După cum a raportat LifeNews, Facebook a marcat postarea Live Action ca „ştiri false”, deoarece ei au explicat de ce avortul nu este necesar din punct de vedere medical. Mai târziu, grupul pro-viață a aflat că mecanismul de verificare a Facebook s-a bazat pe opiniile a doi susţinători pro-avort, Daniel Grossman și Robyn Schickler, care au, evident, propriile păreri părtinitoare cu privire la această problemă.

În septembrie, senatorul american Josh Hawley a declarat că CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a recunoscut în timpul unei întâlniri cu ușile închise că reţeaua de socializare pe care acesta a creat-o „a fost în mod clar părtinitoare” împotriva grupului pro-viață Live Action și a fondatoarei sale, Lila Rose.

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/21/google-suspectat-ca-manipuleaza-algoritmii-de-cautare-pentru-a-indruma-utilizatorii-catre-clinici-de-avort/?

Identitatea de gen – o provocare tot mai aproape de noi” la Areopagus, Timișoara

download-3

Centrul Areopagus din Timișoara vă invită miercuri, 27 noiembrie 2019, ora 19:00, la o discuție deschisă pe un subiect de tot mai mare actualitate!

Invitați: Conf. Univ. Dr. Lavinia Tec, Jurnalist Cristina Olariu.

Moderator: Conf. Univ. Dr. Alexandru Neagoe.

În cadrul întâlnirii vor fi lansate și trei articole din seria Cambridge Papers, oferite gratuit participanților.

Întâlnirea va avea loc la sediul Centrului Areopagus din Calea Martirilor nr 104, Timișoara. Vă rugăm să confirmaţi prezenţa dvs. la inscrieri@areopagus.ro

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/22/identitatea-de-gen-o-provocare-tot-mai-aproape-de-noi-la-areopagus-timisoara/?

Când frații s-ar răstigni de dragul unor politicieni corupți și mediocrii…

 Doina Bejenaru  22-11-2019 11:23:21

S-a tot acreditat în aceste zile ideea că liderii spirituali nu au ce căuta în „problemele cetății”. „Pastorii să stea în banca lor, să-și vadă de treaba lor și să nu facă politică”, a fost sloganul repetat de cei deranjați de pozițiile unor lideri creștini.

Sigur că da, liderii spirituali trebuie să stea ascunși cu capul în nisip ca struții, sau pur și simplu să dispara din „problemele cetății”. Pastorii trebuie să se uite cum politicienii își bat joc de popor și să doarmă liniștiți. Nu vreau sa fiu un așa pastor!

Îmi cunosc slujba și chemarea și știu că voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu de ceea ce fac sau nu fac. Da știu, pastorii care se implică în toate domeniile vieții sunt pericol public pentru mediocrii care prin minciuni și manipulare distrug națiunea noastră.

Abordarea aceasta nu este nici biblică, nici creștinească și nici practică. Este doar lene, ignoranță și fugă de realitate. Nu voi putea sta liniștind uitându-mă cum unii „frați paraleli” strecoară tot felul de fake newsuri și propagandă rusească, folosindu-se de buna credință a creștinilor și de respectul lor pentru valorile biblice.

Nu degeaba a scris Andrei Mureșanu în „Deșteaptă-te române”, imnul nostru național aceste cuvinte:

„Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”

Cred că omul a înțeles că liderii spirituali ai poporului nu se pot sustrage responsabilităților civice pe care le au. Creștinii și mai ales liderii lor, nu sunt chemați să fie doar niște observatori ipocriți ai mersului societății, ci să se roage și să se implice pentru binele cetății.

Când în joc este viitorul națiunii noastre, voi fi întotdeauna pe genunchi la rugăciune și în „piața publică” oriunde va fi nevoie. Așa cum nu cred în implicare fără rugăciune, nu cred nici în rugăciune fără implicare.

În plus, voi respecta opiniile celor care cred altfel decât mine și consider că în loc să ne luptăm unii cu alții, mai bine ne rugăm unii pentru alții și facem fiecare ce suntem încredințați că e bine să facem.

Samy Tuțac

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/22/cand-fratii-s-ar-rastigni-de-dragul-unor-politicieni-corupti-si-mediocrii/?

Evanghelist creștin asasinat în sud-estul Turciei

 Aproape de cei persecutațiExterneLa ordinea zileiPoliticRugăciuneUna cu ei

 Poteraș Ionuț  22-11-2019 19:13:32

Organizaţia Internaţional Christian Concern (ICC) informează că, pe 19 noiembrie 2019, evanghelistul coreean Jinwook Kim a fost înjunghiat pe străzile orașului turc Diyarbakir. Ulterior, el a murit la spital din cauza rănilor primite; avea 41 de ani. Direcția de Securitate Publică a Biroului de Crime a arestat un suspect de 16 ani și o anchetă este în desfășurare.

Kim ajunsese la Diyarbakir cu familia sa la începutul acestui an și păstorea o mică comunitate de creștini. Agresorul l-a înjunghiat  pe Kim de trei ori: de două ori în zona inimii şi o dată în spate. Cu toate acestea, oficialii susțin că incidentul a avut loc cu intenţia de a fura telefonul lui Kim. Credincioșii locali cer autorităților să investigheze incidentul ca fiind o crimă, mai degrabă decât o tâlhărie. Kim era căsătorit  și avea un copil, soţia sa fiind însărcinată cu cel de-al doilea, care este așteptat să se nască în zilele următoare. Kim era în Turcia de cinci ani.

Kim este primul creștin ucis în Turcia de la crimele din 2007 de la Editura Zirve, atunci când trei creștini au fost martirizați în Malatya. Creștinii care trăiesc în Turcia au raportat o creștere a hărțuirilor, a amenințărilor și a altor incidente non-violente în ultimii trei ani. Turcia este considerată o țară de interes specific de către Comisia Statelor Unite privind libertatea religioasă internațională.

„Acesta este primul martiraj de la Malatya. Guvernul turc a început o deportare masivă a liderilor protestanți care slujeau în Turcia de mulți ani,” a declarat un lider creştin. „Dar deportările nu sunt suficiente pentru a-i izgoni pe evanghelişti. Acest tip de atac are intenţia de a-i speria. Cred că acesta este ultimul nivel al unui plan conceput, menit să facă Turcia să semene cu China.”

„Acesta nu a fost doar un jaf; au venit să-l omoare”, a adăugat un evanghelist turc, care a primit şi el o amenințare cu moartea a doua zi după acest incident. „Primim mereu amenințări. Un frate a profețit în urmă cu câteva zile că ei (guvernul) urmează să îi dea afară pe acești străini și, probabil, să ucidă câțiva frați turci. Vor provoca haos. Ei știu că eu încerc să răspândesc Evanghelia, așa că mă vor viza și pe mine. Acesta poate fi un semn.”

Conform lui Claire Evans, director regional al ICC pentru Orientul Mijlociu: „Durerea din comunitatea creștină a Turciei este resimțită puternic, alături de un mare șoc și teamă. Martiriul nu este ceva normal în Turcia, iar acest incident arată, din păcate, cât de mult s-a schimbat țara. Chiar în acest an, am observat o creștere semnificativă a incidentelor care dovedesc modul în care mediul a devenit mai ostil față de creștinism. Oferim condoleanțe sincere familiei îndoliate și ne rugăm pentru pacea lui Dumnezeu pentru aceștia în acest moment dificil. Solicităm, de asemenea, autorităților să ofere un exemplu public de toleranță religioasă și să investigheze acest incident cu onestitate și cu respectarea procesului legal.”

Sursa: persecution.org

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/22/evanghelist-crestin-asasinat-in-sud-estul-turciei/?

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: