Femeie aflată în închisoare în Marea Britanie agresată de un deţinut transsexual bărbat

O femeie ce executa o pedeapsă cu închisoarea, care spune că a fost agresată sexual de un deținut transgender de sex masculin, care însă pretinde că este femeie, a formulat o acţiune legală împotriva politicilor guvernamentale, care permit bărbaților care se declară femei, să fie închişi în închisori pentru  femei.

Ulterior, femeia a fost mutată într-o altă închisoare, pentru a afla că bărbatul, care fusese închis pentru viol, a fost mutat și el acolo.

S-a dezvăluit, de asemenea, că unii poliţişti înregistrează violatori bărbaţi ca fiind femei, dacă aceştia aleg să se identifice cu sexul opus.

Femeia agresată, a cărui nume nu a fost făcut public, își propune să lanseze o examinare judiciară împotriva unei politici care permite bărbaților care au fost condamnați pentru infracțiuni violente sau sexuale împotriva femeilor, să fie încarceraţi în închisori pentru femei.

În cererea formulată, ea spune că „a mai existat cel puțin încă un alt caz important al unui infractor sexual bărbat condamnat, care a fost încarcerat într-un penitenciar pentru femei pe baza faptului că s-a identificat ca fiind de gen feminin, și că puşcăriaşul a continuat să atace sexual celelalte femei deţinute.”

De asemenea, ea subliniază existenţa în Marea Britanie a unei închisori pentru femei, unde deținuții de sex masculin de mare risc, care se presupune că sunt separați de femei, se pot amesteca cu acestea în timpul unor activități din închisoare.

Într-un răspuns la o cerere de furnizare de informaţii, șase birouri de poliție din Anglia și Țara Galilor au recunoscut că un bărbat suspectat sau condamnat pentru viol va fi înregistrat oficial ca femeie, dacă el ar cere să fie identificat ca atare.

Alte cinci birouri de poliţie nu au specificat politica lor cu privire la violatori, dar au confirmat că, în general, vor înregistra sexul unei persoane conform cererii sale.

Nicola Williams, directorul Fair Play for Women, care a solicitat informațiile, a declarat: „Nu există o infracţiune mai specific bărbătească ca violul. Ar fi extrem de jignitor pentru o femeie care a fost violată să afle că atacatorul ei era tot o femeie.”

Şeful Consiliul Naţional al Poliției a declarat: „Cum se înregistrează sexul este o chestiune proprie pentru fiecare birou de poliţie. Cu toate acestea, ca regulă generală, vom accepta detaliile pe care un individ ni le oferă și le vom trata în consecință.”

Sursa: christian.org.uk

https://www.stiricrestine.ro/2019/11/19/femeie-aflata-in-inchisoare-in-marea-britanie-agresata-de-un-detinut-transsexual-barbat/?

Premierul polonez apăra familia tradițională: „Nimeni nu se poate atinge de copiii noștri” — Ciprian Barsan

Premierul conservator al Poloniei, Mateusz Morawieki, s-a angajat să apere valorile tradiționale ale țării, în primul rând familia, în fața grupurilor de interese liberal-progresiste, care urmăresc să distrugă identitatea poloneză. „A fi polonez înseamnă a fi normal”, a spus Mateusz Morawieki, referindu-se în mod explicit la tentativele de îndoctrinare a copiilor prin predarea ideologiei de […] […]

DE CE SĂ ASCULT?

Citeam zilele acestea discursul unui om de stat către nişte absolvenţi de liceu. Rostea câteva adevăruri esenţiale pentru ca acei absolvenţi să nu-şi piardă minţile când rând pe rând vor întâmpina şi greul sau realitatea acestei vieţi. Folosim de multe ori „ameninţarea” asta pentru cei mai tineri ca noi: las’c-o să dai tu cu capul! Şi culmea, ştiţi ce se întâmplă? Chiar dau cu capul pentru că se ambiţionează să experimenteze pe propria piele. Da, este plăcut şi necesar să experimentezi, că de altfel, asta declarăm şi când îi vorba de relaţia cu Dumnezeu: că este nevoie să trăieşti tu, nu este de ajuns că trăieşte tata, mama, bunicul, bunica, preotul sau altcineva. Este nevoie să trăieşti tu, să-L experimentezi tu pe Cristos în fiecare zi. Da, sunt lucruri care trebuiesc experimentate pentru a le descoperi adevărata valoare, dar sunt şi momente când trebuie să asculţi.

Să asculţi când profesorul îţi spune că dacă recapitulezi câte un pic, în fiecare zi o să-ţi fie mai uşor când se apropie bacalaureatul sau capacitatea. Să asculţi de mama ta care-ţi spune că dacă-ţi formezi de pe-acum obiceiuri bune (făcutul patului, spălat vase, curăţenie etc) o să-ţi fie mai uşor când va trebuie să faci şi pentru altul. Şi tot aşa. Cu siguranţă îţi vine în minte (în funcţie de ce vârstă ai, desigur) întrebarea: da, de ce să ascult?

Păi, în primul rând pentru că de obicei au dreptate. Are dreptate profesorul, mama, învăţătoarea, pastorul, îndrumătorul etc. Au dreptate pentru că în cele mai multe cazuri au experimentat într-un fel acele lucruri şi aceasta le dă dreptul (ca să nu zic autoritatea, ca să nu se sperie unii… dar oricum la punctul doi despre asta îi vorba…  ) să împărtăşească cu tine pentru ca înălţimile atinse de tine să fie mai înalte pentru că anumite lucruri n-a mai fost nevoie să le experimentezi ca să înveţi din ele, cu le-ai auzit de la ei.

Şi în al doilea rând, ca să nu uiţi ce înseamnă ascultarea. Adică să-ţi aduci aminte că eşti sub autoritate. Indiferent ce vârstă ai. Dumnezeu a stabilit o linie de autoritate în creaţia Lui şi dacă rămâi acolo va să fi bine. Nu crezi? Vrei să experimentezi ce se poate întâmpla? Desigur că eşti liber să o faci, dar nu uita că vorbind de experienţe, cele plăcute te îmbogăţesc, cele neplăcute vor străfulgera un gând în mintea ta: mai bine ascultam!

http://tineri.betania.ro/de-ce-sa-ascult/

DE CE SĂ ASCULT?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-sa-ascult/

De ce să apreciem vrăjmașii – Nicolae Geantă

Dar Eu vă spun: „Iubiți-vă vrăjmașii…” (Matei 5:44a)

Nimănui nu-i place să aibă dușmani. Opozanți. Oameni care să te zgândăre, să-ți facă orice alee cu flori un calvar sângeros. Vrăjmași care cu orice chip nu vor să vadă fericit! Când te apropii de ei, ori numai când auzi de ei, îți sare adrenalina. Ești gata imediat de ripostă. De pus mâna pe baionetă și ieșit la atac… Însă orice replică ai avea dușmanul nu stă cu mâinile în sân. Aruncă noi molotoave. Ori măcar vitriol.

E drept, dacă ripostăm ne facem rău singuri. Și aici nu vorbesc teologie, ori despre pierdea mântuirii, ci a liniștei interioare. Colesterolul, afecțiunile cardiace de aici izvorăsc. Apoi, riposta vine din ură. Ura și furia se transformă în cârlig de undiță. Ai grijă să nu te agațe!

M-am tot gândit de ce Hristos ne-a poruncit să ne iubim vrăjmașii. Și inițial am crezut (și am auzit ades prin biserici), că numai astfel putem să-i câștigăm. Este corect. Dar, oricât ne-am strădui, nu le putem potoli excesul de ură! Cel puțin nu tuturor! Hristos și Biserica au avut întotdeauna dușmani. Chiar dacă au răspuns cu iubire…

De ce să-mi venerez dușmanul, de ce să-i recunosc contribuția? Pentru că dacă n-ar fi el, vrăjmașul, n-aș putea da tot ce am mai bun în mine! Dalai Lama zicea că trebuie “să ne admirăm dușmanii pentru că ne oferă ocazia de a ne dezvolta!” Adică de a fi noi, zic eu.

Nu ne place să fim dușmăniți. Nu ne plac vrăjmașii, împotrivitorii, criticii aberanți, tiranii sufletelor noastre. Dar ei, fără să știe, ne ajută să fim mai atenți. Dușmanul îmi testează răbdarea. Mă face perseverent. Mă ajută să îmi înfrâng răutatea. Și, ca în cazul scoicilor, nisipul dușman poate deveni perlă…

Nu vă pot sugera nicio cale de a scăpa de dușmani. Vijelii în viață veți avea tot timpul. Vrăjmași veți mai găsi. Dar slavă Domnului că sunt rari! Ba și mai mult: Dumnezeu e de partea noastră!

Spuneam unor frați zilele trecute să nu renunțe la lupte. Întotdeauna în spatele unui hățiș foarte des te vei bucura de cele mai frumoase peisaje. Nici Cerul nu ar părea așa de frumos dacă nu ar fi și furtuni.

John Piper zicea că un creștin care nu are împotrivitori trebuie să se uite atent dacă nu e de partea vrăjmașului! O colegă, profesoară pensionară, îmi spuse odată că valoarea unui om constă în numărul lui de dușmani. Atunci m-am gândit la Domnul Isus. Astăzi mă gândesc și la noi…

Apreciați-vă criticii! Asta înseamnă că sunteți urmăriți!

Iubiți-vă vrăjmașii! Știu, vă fac neplăceri mari! Dar vă țin treji și scot tot ce e mai bun în dvs.

 Nicolae Geantă

http://www.ciresarii.ro/index.php/de-ce-sa-apreciem-vrajmasii-nicolae-geanta/

https://crestintotal.ro/2017/06/09/de-ce-sa-apreciem-vrajmasii-nicolae-geanta/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-sa-apreciem-vrajmasii-nicolae-geanta/

De ce răul este numit bine și binele rău?

download-3

ALEXEI TENTIUC 20 DECEMBRIE 2017  

De multe ori și eu am ajuns să-mi pun întrebarea: de ce răul este prezentat ca și un bine, iar binele ca ceva rău. De aceea am ținut să răspund la întrebarea care a fost plasată pe site-ul Moldova Creștină.  Mai jos puteți să citiți întrebarea propriu-zisă:

Pace! Am o întrebare. De ce în ziua de azi se promovează mai mult răul și oamenilor li se pare bun? Dacă ești corect și faci bine, la toți li se pare suspect. De ce este așa încurcătură?

Răspunsul la această întrebare îl putem găsi foarte clar și bine explicat de apostolul Pavel în epistola sa către Romani. În capitolul 1, după ce Pavel spune că mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și „împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înădușe adevărul în nelegiuirea lor.”, la versetul 22 Pavel scrie despre oamenii aceștia astfel:

„S-au fălit că sînt înțelepți, și au înebunit; și au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.” (Romani 1:22-25)

Deci, oamenii aceștia mai întâi au înădușit adevărul lui Dumnezeu în inima și mintea lor, apoi s-au fălit că sunt înțelepți. Ceea ce fac ei acum – schimbă adevărul în minciună. Oamenii aceștia cred cu certitudine că sunt înțelepți, dar în realitate au înnebunit. Au respins pe Dumnezeu și din pricina aceasta Domnul i-a lăsat pradă necurăției lor.

„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sînt șoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. Și, măcar că știu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuș, ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:28-31)

Fraza care se repetă foarte mult în capitolul 1 este “Dumnezeu i-a lăsat”. Domnul îi lasă pe oamenii aceștia în mintea lor blestemată, nu pentru că nu-i pasă de ei, ci pentru că ei mai întâi L-au lăsat pe Dumnezeu. Acum purtarea lor este rezultatul depărtării de Dumnezeu. Ei nu numai că numesc răul bine, ci ei găsesc de buni pe cei ce fac la fel ca și ei.  Și în aceasta constă și răspunsul la întrebarea dvs. Oamenii care s-au întors împotriva lui Dumnezeu, care înădușă adevărul Lui, nu pot să promoveze adevărul, ci îl schimbă în minciună. Aceasta este natura lor și, din păcate, aceasta este societatea zilelor noastre.  Faptul că acești oameni privesc sceptic la dvs. când faceți binele și sunteți suspectat de lucruri rele, aceasta nu pe dvs. vă caracterizează, ci pe ei. De aceea, continuați să faceți bine, dați voie adevărului lui Dumnezeu să vă călăuzească viața și nu-l înădușiți!

Vă las același îndemn pe care l-a dat Pavel lui Timotei, înainte de moarte:

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvîntul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndețea și învățătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea dela adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Timotei 4:1-4)

În vremea aceasta de pe urmă chemarea noastră primară este să propovăduim Cuvântul, la timp și ne la timp, chiar și atunci când oamenii își vor întoarce urechile de la adevăr.

Dumnezeu să ne ajute la aceasta!

https://moldovacrestina.md/de-ce-raul-este-numit-bine-si-binele-rau/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-raul-este-numit-bine-si-binele-rau/

De ce predică tot mai multe femei?

download-3

 Teofil Gavril  17/03/2016  Meditări  

Nu vreau să „tulbur apele” cu cine știe ce teorii controversate despre rolul femeii în biserici, pentru că e o temă delicată și oricât de echilibrat ar aborda-o cineva, tot provoacă pasiuni. Scopul meditării mele este de a identifica un fapt de necontestat și de a îl analiza sumar și anume: de ce tot mai multe femei predică sau chiar ajung „păstorițe” și ce se întâmplă cu bărbații? Un fapt care nu poate fi contestat și care ne spune câte ceva despre realitatea pe care o trăim.

Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme, foarte des auzim despre femei care predică, chiar dacă se susține că nu fac asta ci doar „au o mărturie”. Intervine o eschivare de la realitate din cauza unor prejudecăți culturale sau religioase și o ambalare a unei realități de necontestat. Probabil problema mai mare este însăși eschivarea prin minciună de la recunoașterea unei realități contemporane. Le este teamă acelor femei sau bărbaților care sunt de acord cu vorbirea lor, să recunoască asta, pentru a nu fi ținta comentariilor extremiștilor. În realitate, orice femeie, ca și orice bărbat, când deschide gura să dea sfaturi, îi învață pe ceilalți chiar dacă nu merg la amvon ci doar la microfon, chiar dacă nu numesc asta predică ci doar mărturie. Și asta indiferent dacă se întâmplă într-o sală de cult sau acasă la cineva sau pe stradă.

Mulți contestă că femeia ar trebui să învețe pe alții, pe baza interpretării riscante prin scoatere din context a unor pasaje scripturale. Mulți se duc la extreme și spun că nu trebuie nici poezii sau cântări să zică în biserici ci să „învețe în tăcere”. E o interpretare de tipul „că așa vrea mușchiul meu” a Scripturii. În realitate, același Pavel recomandă femeilor mai bătrâne „să învețe pe alții ce este bine” și distinct „să învețe pe femeile mai tinere”. Oricum ar fi, extremiști tot vor exista. Unii vor ține mereu cont din Biblie doar de ceea ce le convine sau pică bine.

Realitatea e totuși dramatică. Eu aș spune mei degrabă că tot mai multe femei sunt nevoite să predice, nu neapărat că vor să predice. Avem o criză mare în multe biserici neoprotestante de bărbați gata să slujească. Mulți bărbați au abandonat acest capitol al vieții spirituale și au lăsat „posturile vacante”. Depărtarea de ceea ce ne cere Scriptura ne pune în situații foarte delicate ca și organizații religioase. „Pe vremea mea” era bătaie pe amvon, cine prindea era onorat și unii au făcut din sportul „frecatului colțurilor amvonului” un spectacol ieftin și jegos. Era opusul aceste stări de astăzi, tot la fel de periculos. Bărbați care se luptau să predice și nu-i mai putea da jos de acolo.

Unde sunt bărbații care să predice? Unde au dispărut? De ce sunt nevoite unele biserici să folosească femeile pentru asta? Dacă vreți, e ca la război, femeile ar trebui protejate nu interzise în astfel de bătălii, dar, în anumite cazuri și femeile pot lupta, uneori o vor face mai bine decât bărbații. Unde sunt cei ce ar trebui să slujească?

Mă consider unul din evadați. Da, eu sunt una din persoanele care am cerut să nu mai fiu inclus în lista de oameni care slujesc public în biserica din Mediaș, pentru a rămâne doar în slujirea mult mai simplă a bisericii din Agârbiciu. Sunt în consecință unul din cei care „au lăsat locul liber” și privesc puțin și „din afară” problema, așa că voi încerca să spun ce văd, cu riscul de a produce și disconfort. Iată câteva observații, fără a le putea clasifica într-o anumită ordine.

Bărbații s-au feminizat și femeile s-au masculinizat. Este un adevăr care nu poate fi contestat. Societatea contemporană a reușit să aducă diferențele dintre sexe aproape de inexistență. Nu mai există aproape deloc o clasificare a atribuțiilor, o diferențiere în funcție de sexul persoanei. Se consideră femeia concurentă bărbatului nu inferioară ca în cultura veche, nici egală ca în scrierile Noului Testament. Poate unii vor spune că noi ne orientăm după Scriptură nu după cultură, și le răspund: așa ar trebui, dar nu așa facem. Din păcate, cei mai mulți oameni rezumă „viața spirituală” la mersul la biserică deci pe acest principiu influența „lumii” e prezentă în 90% din timpul nostru pe când cea biblică doar 10% așa că, ne vom transforma în consecință.

Foamea după emoții. Da, se caută din ce în ce mai mult predicile care dau emoții și bărbații de regulă nu predică la emoții sau o fac mult mai greu decât femeile. Nu doar predicile ci întregul program se duce din sfera rațională în cea emoțională. Oamenii vor „să simtă” și dacă nu simt consideră că nu a fost bună predica. Vor să se simtă învăluiți, vor să simtă emoții, vor să simtă palpabil, vor într-un fel dovezi ale puterii vorbitorului, nu cuvinte ale lui Dumnezeu. Se caută mai presus de toate senzația, de regulă senzația de bine, de plăcere. Uneori orbește se caută, cu mâinile întinse și cu ochii închiși, vrem să pipăim pentru a simți, ne întindem „senzorii” vrem să palpăm și puțini bărbați sunt în stare să ofere astfel de dovezi deși mulți încearcă.

Depărtarea bisericilor de la Scriptură. Da, e o altă cauză pentru care bărbații se retrag. Când biserica locală o ia în direcție greșită unii încearcă să o mențină pe direcția bună, dar nu reușesc și în cazurile riscante, unii sar din barcă. Din păcate tot mai des aud despre organizații religioase care au deraiat de la Cuvântul lui Dumnezeu. În această situație e valabil principiul „tu și casa ta”. Astfel unii dispar din viața organizațiilor locale pentru a se slava. Aici e mult de scris pentru că unii insistă că ar fi abandon și lașitate. În realitate e responsabilitate întrucât prima obligație a unui bărbat este soția sa și copiii, mai apoi biserica locală. Doamne, te rog să cercetezi tu orice grup care se numește biserică locală.

Păcatul din viața personală sau familială. Din păcate, pentru bărbați e din ce în ce mai ușor să păcătuiască. Unele din păcate pot fi tăinuite de oameni, dar nu și de Dumnezeu. Pot fi ascunse, dar efectele lor vor fi vizibile și unul din efectele păcatului este tocmai pierderea puterii spirituale. Asta se traduce și prin pierderea chefului de a sluji prin cuvânt. Știu că mulți nu sunt de acord cu afirmația asta, dar tot o repet: astăzi e mult mai ușor și la îndemână să păcătuiești decât era înainte. Ei bine, dacă e mai ușor, pică mai mulți, în consecință și dintre slujitori vor pica mai mulți. Și nu mă refer neapărat la pornografie (că e ușor de accesat) și în aceeași măsură la lăcomie, iubirea de lucruri și posesiuni, iubirea de bani, iubirea de poziție socială și altele. Doamne te rog adu vindecare.

Problema slujirii pe bani. Aici sunt vizate unele culte care își angajează slujitorii. Omenii zic: „doar plătim păstor” să-și facă treaba. Așa că, ne trezim cu predicatori profesioniști și credem că ne putem vedea de treburi, că doar plătim nu? Vedem slujirea apanajul unor oameni cu anumite studii, o vedem ca pe o meserie și dacă noi nu avem calificare, ne tragem îndărăt. Tot mai mulți cred, că plătind un păstor, acesta va fi omul orchestră, va face față tuturor situațiilor ce necesită slujire și că ei pot veni la biserică liniștiți fără a mai fi nevoie „să citească biblia duminică dimineața devreme pentru a găsi ceva de predicat”. Dacă sunt doi păstori, atunci chiar ne-am scos.

Infantilismul spiritual. Mulți băiețași au predicat sau mai predică. Oameni care predică pentru apreciere, faimă, laudă, renume și care nu predică pentru că aste le e chemarea, care nu predică pentru că aceasta le este responsabilitatea. Omeni imatur spiritual care au sperat că predicarea le va aduce avantaje, când au văzut câtă muncă, seriozitate, rugăciune și responsabilitate implică predicarea s-au tras într-o parte. Pe de o parte e bine, pentru că nu se mai rostesc predici infantile, nebiblice, pe de altă parte sper să devină bărbați cât mai curând.

Îndepărtarea lor intenționată sau neintenționată. Da, unii din cei care slujeau, pentru că nu mai sunt comozi pentru direcția în care merge biserica locală sau cea națională, sunt excluși discret sau direct. Dacă nu predici în conformitate cu ceea ce cultul dă ordine, ești îndepărtat. E una din realitățile de necontestat ale zilelor noastre. Nu ai cum să vii cu o altă perspectivă, dacă cultul nu e de acord cu acea perspectivă zbori, fie că pe furiș, fie direct. Cultul „de la București” decide dacă ai libertatea sau nu.

Extenuare. Aha, sunt unii care pică și rămân în urmă. De regulă sunt cei care o vreme au tras de au rupt hamul și la un moment, dar au picat pe brazdă. De regulă ei sunt lăsați în urmă dacă nu mai sunt „plini de râvnă” și alții le iau locul. De cele mai multe ori, aceștia nu mai sunt nici măcar încurajați să se ridice de jos, sunt lăsați acolo și chiar condamnați pentru lipsa lor de implicare. Nu contează că până atunci și-au depășit capacitățile. Nu ești cu noi, ești împotriva noastră.

Punerea în slujire după bani. Nu știu cum să o numesc această problemă, dar e vorba de punerea în slujire nu pe criteriile Scripturii, ci pentru că frații respectivi sunt oameni care contribuie mult cu bani la biserică. Se întâmplă în mai toate bisericile locale. Cine vine cu mulți bani, se consideră „by default” că ar fi bun și de slujire publică și în cele mai multe cazuri nu este așa. Darul unor oameni e să facă bani, asta e chemare lor și prin asta pot sluji biserica locală. Când sunt puși în slujirea prin învățătură nu sunt potriviți. Dar „regula de aur” spune: cine are aurul face regula.

Activismul religios. Uf, că de ce scriu, de ca apar tot mai multe. Vedeți voi, activismul religios e cauza slujirii multor oameni. Ei cred (și eu am crezut o vreme) că slujind biserici locale, slujesc lui Dumnezeu, dar descoperă la un moment dat că, poți sluji bisericii locale dar nu înseamnă neapărat că îl slujești pe Dumnezeu. La un moment dat se maturizează, realizează că au slujit din dorința de a face activități religioase și nu din chemarea pe care au primit-o și se retrag, uneori la polul opus.  Activistul religios e folosit mult în biserici și dacă cei ce conduc biserica au câțiva din ăștia se bucură tare de ei, deși nu au neapărat respect pentru ei, dar „au pe ce pune mâna la nevoie”.

Înțelegeți de ce uneori femeile sunt nevoite să predice? Astea sunt unele din motive, deși există și unele exclusiv ale lor. Sunt destule cazuri în care răzvrătirea sau mândria le face să predice. Dar în prea multe situații problema nu este a lor ci a noastră a bărbaților. Am încercat să scriu în așa fel încât să nu stârnesc pasiuni. Sper să fi reușit.

Voi ce credeți? Care sunt motivele?

https://www.filedinjurnal.ro/2016/03/17/de-ce-predica-tot-mai-multe-femei/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-predica-tot-mai-multe-femei/