Închide

Atelier de combatere a dependențelor la Rădăuți — Știri pentru viață

Sâmbătă, 16.11, ora 14, la Casa de Cultura Radauti are loc un atelier de combatere a dependențelor. Program Prima parte Specialisti de la Clinica Aliat Suceava vor vorbi despre definitii, tipuri de dependente si procese de vindecare.Domnul Director Gelu Tugulea, de la Colegiul Tehnic Radauti ne va vorbi despre problemele intampinate la adolescenti si va… via […]

„M-am simțit ca un ucigaș în serie” – fost medic care efectua avorturi își spune povestea — Stiri Crestine.ro

După ce a efectuat aproximativ 1.000 de avorturi, dr. Kathi Aultman a ajuns la o realizare tulburătoare: „am omorât în ​​mod legal mai multe persoane decât a făcut-o criminalul în serie Ted Bundy.” „Nu vedeam copilul nenăscut că fiind diferit de embrionii pe care i-am disecat la facultate”, a spus Aultman într-un interviu pentru The… via […]

Virgil Achihai: VALORI de VIAŢĂ pentru care TRĂIESC şi pe care le TRĂIESC!

 Doina Bejenaru  04-07-2018 

VALORI de VIAŢĂ pentru care TRĂIESC şi pe care le TRĂIESC! Şterge cuiva identitatea de neam, credinţă şi gen, iar astfel nu va avea viitor!

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” – Romani 8:35

Port în inimă, oriunde aş fi în lumea aceasta, valori de viaţă de care nu mă pot despărţi, pe care nimeni şi nimic nu mi le poate lua şi pe care nu am dreptul să le uit sau să le negociez. Acestea sunt: dragostea de Dumnezeu, de familie şi de neam.

Le port în inimă nu ca simple stări emoţionale trecătoare, ci prin CREDINŢĂ!

Mi-au fost sprijin în vremuri grele şi m-am bucurat prin ele, în vremuri de mulţumire sufletească.

Le-am trăit şi mărturisit din convingere atât în trecut, cât şi în prezent. Vreau să le trăiesc şi să le mărturisesc şi în viitor, tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Este dreptul meu să am convingeri, iar ele izvorăsc din adevărurile Sfintei Scripturi. În acelaşi timp, este obligaţia mea să trăiesc conform acestor convingeri. În acest context, cred şi mărturisesc că tiparul Bibliei cu privire la familie este unul singur: un bărbat alături de o femeie ce aduc pe lume, prin puterea lui Dumnezeu, copii.

Este dreptul nostru ca şi cetăţeni ai României să solicităm organizarea Referendumului pentru modificarea art. 48 din Constituţie, în sensul celor menţionate anterior.

Este obligaţia clasei politice, fie de la guvernare, fie din opoziţie, a Preşedintelui ţării, să asculte vocea şi dorinţa populară susţinută de peste trei milioane de semnături.

Mulţumesc, în numele Bisericii Creştine după Evanghelie, Coaliţiei pentru Familie, pentru implicarea ei de până acum. A fost şi este lupta lor, dar este, în primul rând, a noastră, a milioanelor de creştini români, care în anul Marii Uniri doresc să reafirme adevărul Evangheliei, puterea ei atât în a schimba, cât şi în a uni pe oameni.

Mulţumesc tuturor parlamentarilor ce se luptă, cu armele dezbaterii parlamentare, pentru ca legile să fie modifice în susul organizării Referendumului.

Mulţumesc tuturor creştinilor, ortodocşi, catolici, protestanţi, evanghelici, ce au semnat şi se roagă pentru organizarea referendumului. Doar împreună vom reuşi!

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toţi aceia care se luptă pentru familia naturală, dar pe care nimeni nu îi cunoaşte. Vă cunoaşte Dumnezeu!

Am câteva lucruri pe care le port în inimă, ori şi unde aş merge în lumea aceasta: dragostea de Dumnezeu, de familie şi de neam.

Nimeni şi nimic nu mi le poate lua! Binecuvintează Doamne, România!

„Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Romani 8:38-39

Virgil Achihai

Alte știri:

Turkmenistan – Locul 19 în Topul Mondial al Persecuției

Valeriu Ghilețchi: Dedic această victorie familiei Bodnariu

Curtea Supremă de Justiție din California a decis, că centrele de sarcină nu pot fi forțate să promoveze avortul

https://www.stiricrestine.ro/2018/07/04/virgil-achihai-valori-de-viata-pentru-care-traiesc-si-pe-care-le-traiesc/?utm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/virgil-achihai-valori-de-viata-pentru-care-traiesc-si-pe-care-le-traiesc/

A avut loc Big Bang-ul? James Peebles, câştigător al Premiului Nobel are dubii

Adrian Popovici 11.16.2019 |
Credit foto: 123RF    +ZOOM

Galerie foto (1)


James Peebles este de părere că nu există dovezi suficiente care să justifice explozia Universului dintr-un punct infinit de mic.

Teoria Big Bang, care explică începuturile Universului printr-o explozia care şi-a avut originea într-un punct infinit de mic, tinde să fie una dintre cele mai cunoscute teorii din lumea ştiinţifică şi, deşi se bucură de un sprijin larg în comunitatea ştiinţifică, unii cercetători nu se declară total convinşi de modelul explicativ al acestei teorii. Unul dintre aceşti oameni de ştiinţă este comologul James Peebles, unul dintre câştigătorii Premiului Nobel pentru Fizică din acest an. El este de părere că nu există nicio modalitate prin care expansiune rapidă a Universului dintr-un punct singular în acele momente primordiale să poate fi testată, notează Futurism.

„Este foarte trist că cineva se gândeşte la începutul Universului, în timp ce, de fapt, nu avem o teorie bună despre cum a început totul”, a declarat cosmologul pentru AFP.

Cosmologul nu propune un model teoretic alternativ Teoriei Big Bang, dar, după cum explică chiar el, asta nu îi subminează poziţia, ci din contră. El este de părere că în absenţa unor teste şi date suficiente, cercetătorii nu ar trebuie să asume ipoteza doar pe baza unei potriviri superficiale cu datele colectate deja. „Avem teorii, dar acestea nu sunt testate”, spune Peebles.

Totuşi, în munca de zi cu zi, cosmologul nu va renunţa la folosirea Teoriei Big Bang, deşi consideră că nu reprezintă un model valid din punct de vedere ştiinţific. „Voi folosi teoria, chair dacă nu îmi place”.

„Dar de ani buni, unii dintre noi au încercat să convingă comunitatea să găsească un termen mai bun, însă fără succes”, a spus el. „Deci, va rămâne Big Bang. Este trist, dar toată lumea ştie acest nume. Aşa că renunţ”.

Citeşte şi:

VIETNAM între oprimarea comunistă şi antagonismul etnic

Doina Bejenaru  26-12-2017

În perioada, 24-30 decembrie, purtăm în inimile şi rugăciunile noastre Vietnamul, o ţară comunistă, cu religia majoritar budistă. Într-o astfel de ţară, pentru creştini nu este loc. Se află în Sud – Estul Asiei și ocupă locul 17 în clasamentul țărilor cu cele mai severe persecuții.

Populația numără 95,4  milioane de locuitori, dintre care 9,6% sunt creștini, iar creștini evanghelici 1,8%. Sursa principală de persecuție este oprimarea comunistă și antagonismul etnic. Autorizațiile de construcții pentru biserici se obțin foarte greu, iar de obicei le obțin doar acele biserici care acceptă să fie monitorizate de stat.

Este ilegal să vorbești despre Domnul Isus în afară clădirii bisericii. Cea mai mare persecuție este înfruntată de creștinii care au un trecut budist sau animist deoarece suportă presiuni și din partea comunităților, dar și din partea autorităților.

Multe familii care se convertesc la creștinism sunt expulzate din sate, fiind nevoite să-și găsească adăpost pe unde pot și să trăiască cu ce primesc sau găsesc. Creștinilor, de multe ori le sunt refuzate serviciile sociale, cum ar fi  asistența medicală și educația. Unii și-au pierdut locul de muncă după ce  guvernul a făcut presiuni asupra angajatorilor să concedieze creștinii.

Distribuirea materialelor creștine este considerată dăunătoare statului, iar în unele cazuri a fost sancționată cu ani grei de închisoare. Condițiile din închisori sunt foarte grele și mulți creștini au murit în urma torturii și a înfometării îndelungate.

În 2016 câțiva creștini au fost omorâți, un mare număr au fost răpiți, iar 35 de biserici au fost atacate. Creștinii sunt percepuți ca fiind agenți sub acoperire ai vestului. Unii creștini sunt bătuți cu pumnii peste ureche până își pierd auzul. Urechile fiind „vinovate” pentru auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Credincioșii vietnamezi trăiesc zilnic sub presiunea posibilității arestării, detenției și torturii din partea autorităților și a comunității. În ciuda acestor persecuții dure, Biserica din Vietnam este în creștere.

Haideţi să ne unim în rugăciune şi să ne rugăm pentru fraţii noştri care împărtăşesc aceeaşi credinţă ca şi a noastră, dar nu şi aceeaşi libertate. Dumnezeu ne-a oferit harul ca noi să ne rugăm pentru ei, şi nu ei pentru noi. Să ne rugăm pentru creştinii persecutaţi, pentru misionarii care duc Evanghelia în aceasta ţară, pentru oamenii neevanghelizați din Vietnam, dar şi pentru persecutori, pentru ca ei să-L întâlnească  pe Isus.

Alege să fii AZI, răspunsul lui Dumnezeu pentru Biserica Persecutată din Generaţia ta!

Silviu Luncan
Open Doors România

https://www.stiricrestine.ro/2017/12/26/vietnam-intre-oprimarea-comunista-si-antagonismul-etnic

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/vietnam-intre-oprimarea-comunista-si-antagonismul-etnic/

Romanii fenteaza cele zece porunci *(studii sociologice despre cele 10 porunci; avantajele protestantilor)* * *Cotidianul*, Victor Popescu, 23 mai 2007

download

Pagina de ştiri

Romanii fenteaza cele zece porunci *(studii sociologice despre cele 10 porunci; avantajele protestantilor)* * *Cotidianul*, Victor Popescu, 23 mai 2007http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10951&art=29169&cHash=dfed712c43

Desi le place sa se afiseze ca buni credinciosi, romanii inchid ochii la minciuna, furt si idolatrie.

 
Prelatii ortodocsi se lupta cu

metehnele ramase din ateismul

comunist si cu predominanta

utilitarismului actual.

Crima, tilharia, idolatria sau lipsa respectului pentru parinti sint cele mai grave pacate ale crestinilor romani, afirma specialistii in teologie si sociologie. Ei explica pentru Cotidianul cauzele pentru care Decalogul a ajuns mai curind o exceptie decit o regula printre credinciosii autohtoni.

Constringerile meseriei constituie adesea pretexte pentru incalcarea poruncilor divine. „Exista multi medici care accepta avortul, desi incalca porunca «Sa nu ucizi!». Juristii care sint de acord cu legalitatea avortului ar trebui si ei sa-si verifice constiinta morala”, afirma preotul Wilhelm Danca, rector la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi. Pe de alta parte, alte voci se arata mai ingaduitoare. „In ciuda optiunii mele crestine, cred ca decizia avortului apartine mamelor. Militez insa pentru educatia lor, asa incit alegerea sa aiba loc in cunostinta de cauza”, opineaza Sandu Frunza, profesor de antropologia religiilor la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj.

In topul legilor divine calcate in picioare se afla si porunca „Sa nu furi!”, opineaza Wilhelm Danca. „Spre exemplu, comerciantii incalca aproape tot timpul aceasta porunca, pentru ca, desi cunosc posibilitatile partenerului, se poarta samavolnic si iau un profit mai mare decit li s-ar cuveni”, exemplifica teologul iesean. Inteleasa intr-un sens mai larg, aceeasi porunca este incalcata si atunci cind inselam increderea cuiva sau nu respectam anumite reguli, este de parere preotul Gheorghe Dogaru, inspector pentru specialitatea religie la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti. „La fel de usor trecem si peste porunca ce reclama respectul pentru parinti. Lipsa de consideratie fata de ei este motivata prin falsa scuza a «conflictului dintre generatii»”, spune Dogaru. In context romanesc, antropologul Sandu Frunza crede ca „respectul fata de parinti este inca, in buna masura, incarcat de sacralitate, chiar si atunci cind membrii familiei nu au o optiune religioasa. Este vorba despre un fel de pietate fata de parinti, care se adinceste atunci cind unul dintre parinti dispare”, explica profesorul clujean.

O alta lege divina uitata adesea de crestini se refera la idolatrie, la interdictia de a face chip cioplit. „Aceasta porunca nu conteaza pentru romani, cu atit mai mult cu cit ne aflam in epoca imaginii. Apar reprezentari religioase a ceea ce nu poate fi reprezentat, iar ele nu mai sint receptate azi ca idolatrie. Astfel, imaginea si numele lui Isus pot fi invocate intr-un film ca «Jesus Christ Superstar», fara ca asta sa deranjeze prea mult”, exemplifica Sandu Frunza. Totusi, toleranta fata de incalcarea unor porunci divine este uneori indreptatita. Asa se intimpla in cazul poruncii „Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti”. „Cei care lucreaza duminica nu incalca porunca divina, pentru ca si munca pentru societate este tot un mod de a-L sluji pe Dumnezeu. Ginditi-va, de pilda, la chirurgul care e chemat duminica sa faca o operatie ce nu suporta aminare”, spune Gheorghe Dogaru. In ciuda tolerarii minciunii sau a furtului, exista si porunci pe care crestinii nu indraznesc sa le incalce. „Interdictiile stricte, cum sint cele referitoare la preacurvie sau omucidere, sint mult mai sensibile pentru viata credinciosilor”, spune sociologul iesean Nicu Gavriluta. Un respect considerabil exista si pentru poruncile care cer enoriasilor sa nu-si faca alti dumnezei, sa nu se inchine la chipuri cioplite si sa nu ia in desert numele Domnului, completeaza Gheorghe Dogaru.

Datele sociologice releva ca, desi majoritatea romanilor cred in Dumnezeu (96%), doar 39% sint de parere ca religia ar putea fi de folos in societate si numai 45% resping avortul, conform Barometrului de Opinie Publica Gallup din 2005. In plus, peste jumatate dintre romani admit ca „dracuie”, adica iau numele Domnului in desert, arata un sondaj recent efectuat de Biroul de Cercetari Sociale. Datele contradictorii reflecta modul de a fi al credinciosului roman: una spune si alte face. „Exista o diferenta clara intre practica religioasa propriu-zisa (frecventarea Bisericii, respectarea postului sau lectura literaturii religioase) si trairea profund religioasa”, spune Nicu Gavriluta. In opinia sa, credinciosii romani dau dovada de conformism si de superficialitate, asa incit credinta e fluturata ca un soi de „brand national”. Tot despre aparente vorbeste si psihologul Mihaela Corina Tutu de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucuresti: „Dupa 1990 s-a vorbit despre o explozie a religiozitatii. De fapt, a fost o explozie a practicilor religioase, adica a fost preluat comportamentul extern fara o interiorizare autentica a valorilor religioase, inclusiv a poruncilor”, spune Tutu. Specialista in psihologia religiei spune ca aceasta stare de fapt este cauzata in parte de perioada comunista antireligioasa, dar si de predominanta valorilor utilitare si materiale din societatea romaneasca actuala.

Psihologia Decalogului

Protestantii, care se boteaza la maturitate, reusesc sa asume mai bine poruncile testamentare, considera psihologul Mihaela Tutu. „Ei isi insusesc valorile morale citind si judecind cartile sfinte la o virsta adulta, deci nu le preiau mimetic”, spune Tutu. Pe de alta parte, ea precizeaza ca, „la ortodocsi, copilul preia poruncile divine prin imitatie si supunere fata de adulti. Formele de traire a vietii religioase se afla sub influenta mediului social si a familiei, care imprima tiparul sau. Legile testamentare sint preluate necritic si sint interiorizate mai slab decit la protestanti”, precizeaza Tutu.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri27_iun07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) Zeciuiala – de pastor Butch Yu, aprilie 2001.

download

Zeciuiala   de pastor Butch Yu, aprilie 2001

Introducere

Probabil că unul dintre cele mai neabordate subiecte din teologia Vechiului Testament (VT) este subiectul Zeciuielii. Este de asemenea şi una dintre cele mai controversate probleme cu care au de a face bisericile creştine de astăzi. Întrebarea dacă zeciuiala încă mai este aplicabilă Bisericii sau pentru creştini de azi a creat două tabere opuse. Cei din tabăra anti-zeciuială susţin ideea că din moment ce creştinii nu mai sunt sub Lege, prin urmare, ei nu mai se află sub regula de zeciuială deoarece este o dispoziţie a Vechiului Testament pentru poporul evreu. Pe de altă parte, grupul pro-zeciuială argumentează de asemenea că principiul zeciuielii este înaintea Legii, deşi este un principiu Vechi Testamental, acesta nu a fost anulat pe baza învăţăturii lui Hristos că cei credincioşi ar trebui să întreacă neprihănirea fariseilor şi aceasta include şi stricta lor obligaţie şi practică a zeciuielii. În ciuda tuturor acestor idei care sunt în conflict, zeciuiala a fost acceptată şi practicată în mod universal între bisericile creştine de astăzi. Cred că miezul problemei depinde de faptul dacă creştinii sunt obligaţi să dea o zeciuiala din veniturile sale, sau dacă aceasta este un gest voluntar de închinare şi ofrande date lui Dumnezeu, nu din obligaţie ci din dragostea pentru Dumnezeu şi împărăţia Sa.

În ciuda rarităţii materialelor care să trateze acest subiect, acest concept particular din Vechiul Testament m-a determinat să fac o cercetare aprofundată şi atentă, folosind puţinele resurse care sunt valabile, pentru a încerca să înţeleg însemnătatea sa, originea, natura, istoria, practica, scopul şi relevanţa sa în lumina Vechiului Testament. Voi încerca de asemenea să examinez unele dintre argumentele aduse împotriva şi în favoarea acestei practici în lumina învăţăturilor din Noul Testament şi despre felul cum să dea creştinii în zilele de astăzi.
Însemnătatea zeciuielii

Termenii Zecime, Zeciuieli şi Zeciuială derivă în esenţă din cuvântul evreiesc aser care înseamnă zece şi ma’aser – zeciuială sau a zecea parte, referindu-se la actul religios de oferire a unei zecimi pentru sprijinirea unui scop religios1. Acesta este de asemenea văzut ca practică a „dăruirii unei porţiuni din profitul sau capturile de război ale cuiva, donaţie religioasă de ordinul a unei zecimi,”2 sau „a zecea parte dintr-o proprietate sau produs pentru sprijinirea unui preot sau a altei instituţii religioase sau scop.”3 Cuvântul evreiesc ma’aser a fost folosit de aproape 32 de ori în Vechiul Testament: de 7 ori în Pentateuh, de 5 ori în Profeţi, şi de 10 ori în Scrieri4. Pasajele primare care descriu porunca de a da zeciuială în Vechiul Testament sunt Levitic 27:30-33; Numeri 18:21-32; Deuteronom 12:1-18; 14:22-29; 18:1-4; 26:12-15,5 şi cel mai renumit şi adesea folosit text este găsit în Maleahi 3:6-12.

Zeciuiala în Orientul Antic Apropiat

Am fost surprins să descopăr că acest concept al zeciuielii nu a fost în exclusivitate un concept şi o practică evreiască. Deşi acesta este un obicei ce se poate întâlni în vremurile Vechiului Testament, cu toate acestea el nu îşi are originea în Israel sau „în Legea Mozaică şi nici nu era ceva specific evreilor”6. „Zeciuiala era foarte obişnuită în întregul Orient Antic Apropiat (OAA), în special în Mesopotamia unde textele neo-babiloniene din cel de-a 6 lea secol î. Hr., discută despre colectarea zeciuielilor drept mijloc de susţinere a unui sanctuar”7. Chiar înainte ca lui Israel să i se poruncească sau să practice zeciuiala, aceasta era deja practicată de multe culturi şi obiceiuri religioase antice. Este clar că „zeciuiala era o practică antică şi răspândită”8. Morley ne spune că „a da o porţiune din profitul sau capturile de război ale cuiva era cunoscut în lumea antică din Grecia şi până în China”9.

Astfel, putem spune că Israel a fost doar unul dintre multele popoare din perioada OAA care dădea zeciuială din proprietatea, producţia sau din monedele lor10. Egiptenii şi sirienii au practicat zeciuiala (1 Mac. 10:31; 11:35), chiar şi lidienii, babilonienii şi asirienii11. Principiul zeciuielii era de asemenea cunoscut în oraşul Ugarit (secolul 14 î. Hr.), şi printre catarginieni12. Zeciuielile era folosite ca taxe impuse de regele local sau orice conducător, sau se poate referi la o porţiune dintr-o afacere13. Se poate face de asemenea referire la aceasta ca zeciuiala din haine şi produsele agricole în special din orz şi curmale14. Averbeck a arătat trei informaţii interesante despre zeciuiala în materialul ugarit:

(1) Zeciuiala era văzută din perspectiva unui întreg oraş ca fiind o unitate. (2) Zeciuiala este cel mai adesea un impozit secular datorat regelui sau unuia din slujitorii lui. (3) Există câteva texte în care preoţii sunt destinatarii zeciuielii, dar chiar şi în aceste instanţe preoţii sunt trataţi ca oricare alţi specialişti cărora li se datorau zeciuielile15.

Alte texte antice tratează subiectul referitor la preoţie în mod diferit. Unele dintre ele discută despre practicarea dăruirii de zeciuieli pentru dumnezei şi templele lor. Prin urmare putem spune că conceptul şi practica zeciuieli din OAA a fost nu doar ceva religios, ci şi secular fiind „sistemul de bază de impozitare al oraşului”16. Totuşi, oamenii din OAA priveau autoritatea politică şi religioasă ca fiind combinate. Cea dintâi fiind pământească şi cea din urmă fiind de autoritate divină. Numărul zece sau zeciuiala era obişnuit doar pentru că majoritatea oamenilor numărau în zeci sau îşi foloseau cele 10 degete17.

Dosh a clarificat aceasta atunci când a spus că „zeciuiala este asociată cu o confirmare a unei poziţii de putere sau control exercitat de către o zeitate recunoscută, o combinaţie a vreunui conducător-zeu recunoscut, sau recunoaşterea unui monarh. Aceste zeciuieli sunt de fapt mai bine descrise prin tributuri sau jertfe în care minimul era o zecime, deci o zeciuială”18. Este de asemenea semnificant a nota faptul că zeciuiala din OAA era atât aplicată faţă de Dumnezeu cât şi faţă de ţară19.

Fletcher Spruce în cartea sa, You Can Be A Joyful Tither20 [Poţi fii un dătător de zeciuială bucuros, n. tr.], a menţionat că nu există nimic nou despre ideea zeciuielii. El a spus că aceasta este o practică care datează încă din vremurile antice, chiar din afara tradiţiei iudaice şi creştine. Egiptenii şi caldeenii, care au ocupat văile fertile ale Nilului înainte ca Vechiul Testament să fie scris, cât şi asirienii dădeau zeciuială dumnezeilor lor. Practica zeciuielii se crede că datează cam din anul 3800 î. Hr. Fenicienii, chinezii, grecii, romanii, arabii şi alţii dădeau zeciuieli în cadrul ceremoniilor religioase21.
Zeciuiala în Vechiul Testament

Zeciuiala din Vechiul Testament nu a început cu Legea. Oamenii lui Dumnezeu au practicat-o cu 500 de ani înainte ca Dumnezeu să dea pe Sinai Legea lui Moise22. Cele mai timpurii cazuri de zeciuială se pot găsi în Geneza 14 şi 28. Aceste referinţe ne spun că oamenii au practicat zeciuiala cu mult înainte ca naţiunea lui Israel să se nască şi acestora li s-a poruncit să îşi dea zeciuielile ca şi când ar fi fost o Lege. Zeciuiala este o practică biblică şi este menţionată de 32 de ori doar în Vechiul Testament.
În Pentateuh

Aceasta este menţionată pentru prima dată în Geneza 14:18-20: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram, şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.”

Acest pasaj ne spune despre Avraam care a dat a zecea parte din capturile de război lui Melhisedec, preotul şi regele Salemului (vezi de asemenea şi Evrei 7:4). Aparent, acest prim episod al dării zeciuielii este făcut cu mult înainte de darea Legii lui Moise. Şi am înţeles că nu Avraam a început conceptul zeciuielii deoarece acesta era practicat cu ceva vreme înainte de către multe popoare în OAA23.

În această primă înregistrare a zeciuielii din Vechiul Testament îl vedem pe Avraam răspunzând la „obişnuitul model”24 de dare de zeciuieli. După ce a primit o binecuvântare preoţească de la Melhisedec, Avraam l-a binecuvântat şi el pe preot prin a-i da zeciuială din captură25. În acele zile, „zeciuielile era u aduse atât în sanctuare cât şi regilor”26 şi Melhisedec se califică pentru ambele27. Prin urmare răspunsul lui Avraam este o recunoaştere adecvată a validităţii preoţiei lui Melhisedec28. Keil & Delitzsch au văzut zeciuiala lui Avraam ca fiind o confirmare practică a preoţiei divine a lui Melhisedec, căci zeciuiala era conform obiceiului general jertfa prezentată Divinităţii29. Gestul lui Avraam pare a fi fost de o motivaţie teologică din moment ce acesta a fost felul lui de a recunoaşte că Dumnezeu Cel Prea Înalt a fost Acela care i-a dat victorie (vezi versetul 20) şi că Dumnezeu este ultimul deţinător a tuturor lucrurilor.

A doua referinţă despre zeciuială din perioada pre-mozaică este găsită în Geneza 28:20-22: „Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ‚Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.’”

Aici îl descoperim pe Iacov făcând jurământul său Domnului că Îi va da zeciuială din tot venitul pe care Dumnezeu i-l va da lui dacă DOMNUL avea să îl protejeze în călătoria sa către casa tatălui său. Aceasta este jurământul personal al lui Iacov faţă de Domnul şi „erau pentru susţinerea casei lui Dumnezeu, simbolizat de stâlp (v. 22) care mai târziu a devenit scopul major al zeciuielii din Israel – grija faţă de casa lui Dumnezeu”31.

Jurământul lui Iacov de a da zeciuială vorbeşte despre natura voluntară a actului32. Stedman care argumentează împotriva aspectului obligatoriu al zeciuielii a afirmat: „Dacă zeciuiala era o obligaţie, o datorie curată, aceasta este cea mai înaltă formă de impertinenţă pentru ca Iacov să ‚dea’ lui Dumnezeu ceea ce de fapt el nu avea nici un drept să reţină”33. El a continuat să argumenteze că „ceea ce a simţit Iacov că poate jura sau nu poate jura nu se poate face ceva obligatoriu pentru oricare altă persoană, cel puţin pentru un creştin care nu este sub nici un fel de revendicare legală de orice fel”34.

O altă referinţă este Levitic 27:30-33, citat aici: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi.”

Aici găsim o dezvoltare a zeciuielii, care se extinde la a zecea parte din sămânţa pământului sau a roadelor pomilor. Acest text oferă de asemenea o bază teologică pentru aducerea zeciuielii din pământ, şi este zeciuiala Domnului, „aceasta aparţine Domnului şi este sfântă pentru El”35. Implicaţia este clară; Domnul este producătorul, deţinătorul şi distribuitorul bogăţiei pământului (vezi Deuteronom 8:17 şu.). Regulile sunt stabilite pentru ca oricine doreşte să-şi răscumpere sau să împrumute zeciuiala din pământul său, acesta ar trebui să plătească preţul ei. El trebuie să adauge o cincime la aceasta atunci când o dă înapoi leviţilor. Pe de altă parte însă, a zecea parte din turme sau din cirezi nu putea fi răscumpărată36. Wilson adaugă următoarele: „animalele care sunt parte a zeciuielii sunt considerate sfinţite. Dacă vreun proprietar doreşte să-şi răscumpere oricare din zeciuielile sale pentru bani, el o poate face, dar doar dacă adaugă în plus o a cincia parte din valoarea monetară deplină a animalului şi preotul face evaluarea”37.

În Numeri 18:20-32 vedem rolul unic al leviţilor printre triburile lui Israel. Ei erau singurul trib care nu deţineau nici un teren şi prin urmare nu puteau produce propria lor hrană şi de aceea lor li se dădeau zeciuielile agricole ale oamenilor pentru întreţinerea lor şi ca răsplată pentru slujirea în cadrul cortului întâlnirii38. Ni se spune de asemenea ca din zeciuielile ce le primeau de la popor, leviţii trebuiau să dea zeciuială din zeciuieli preoţilor că să îi susţină şi pe aceştia. Este foarte clar aici faptul că sistemul de zeciuială levitică era intenţionat pentru susţinerea sanctuarului şi a personalului acestuia. Aceste zeciuieli nu sunt niciodată o jertfă consacrată ci obligatorie39. La acest punct, zeciuiala a devenit o regulă strictă pentru Israel; aceasta nu trebuie trecută cu vederea, căci Israel a fost chemat să fie un popor sfânt, urmând în mod exclusiv instrucţiunile Domnului.

În Deuteronom 12:5-14 şi 14:22-26, ni se spune că zeciuielile trebuiau aduse în sanctuarul central, care mai târziu a fost întemeiat în Ierusalim40. „Deuteronom 14:27-29 şi 26:12-15 introduce o altă zeciuială, ce se strângea la fiecare al treilea an pentru a fi distribuită nevoiaşilor”41. Deşi există grupul acelora care argumentează că ar fi trei feluri diferite de zeciuieli separate, se pare însă că erau doar două, adică, „cele zece procente luate pentru susţinerea acelora ce slujeau Domnului, şi zeciuiala din al treilea an luată pentru ajutarea văduvelor şi a orfanilor”42. Aceste zeciuieli nu trebuiau a fi privite drept poveri ci mai degrabă feluri de exprimare a dragostei şi a încrederii lor în ceea ce Dumnezeu a promis că va binecuvânta lucrarea mâinilor lor.

Astfel, putem spune că clauza deuteronomică pentru zeciuială proiectează un scop cu unghi diferit. „Aceasta este o jertfă care recunoaşte proprietatea lui Dumnezeu a pământului şi a roadelor sale, un mijloc de susţinere pentru leviţi, şi o jertfă pentru scop caritabil.”43 Zeciuiala era un fel de a aminti poporului lui Dumnezeu – Israel – că lucrurile din viaţă care îi susţineau pe ei au fost cu toate date de Dumnezeu pentru ca ei să le folosească44.
În scrierile profeţilor

Zeciuielile sunt de asemenea menţionate în prezicerile profeţilor Amos şi Maleahi. Prezicerile lui Amos au de a face cu „sfinţenia lui Israel ce trebuia să continue să prezinte zeciuielile Domnului atunci când poporul nu mai era preocupat de dreptate şi neprihănire”45. Aceasta este o batjocură directă faţă de scopul şi intenţia originală a zeciuielii. Deuteronom 14 a clarificat faptul că darea de zeciuială ar trebui să fie motivată de dragostea pentru Dumnezeu şi pentru alţii. A pierde din vedere acest scop însemna a-l eşua în întregime. Aceste lucruri s-au întâmplat în vremea profetului Amos (vezi 4:4).

În cazul prezicerilor profetului Maleahi, acesta protesta şi îl mustra pe Israel că îl furau pe Dumnezeu prin a nu aduce zeciuielile lor în casa visteriilor (3:6-11). Aici îl putem vedea pe Domnul provocând pe Israel să-şi aducă zeciuielile în casa visteriilor şi El avea să îşi reverse binecuvântările peste cei care ascultau cuvintele Sale. Evident, Maleahi cheamă Israelul la a da zeciuielile lor pentru motivul corect, prin a se întoarce şi a se încrede în Dumnezeu pentru vieţile lor. Apoi ei vor fi din nou binecuvântaţi. Maleahi sublinia lipsa binecuvântărilor datorită neaduceri zeciuielilor lor în casa visteriei, în timp ce Amos a vorbit despre lipsa binecuvântării deoarece ei îşi dădeau zeciuielile cu inimi şi motive greşite46.

Astfel vedem că zeciuiala, care ar trebui să fie felul de exprimare a lui Israel a devoţiunii sale faţă de Dumnezeu, nu a fost respectată tot timpul şi aşa cum ar fi trebuit să o facă. Poporul lui Dumnezeu îşi reţineau zeciuielile şi ofrandele lor pentru Dumnezeu ceea ce este la fel de serios ca şi furtul. Dumnezeu l-a acuzat pe Israel că furau din zeciuielile Sale, care erau sacre şi care aparţineau de drept lui Dumnezeu. Atunci când poporul lui Dumnezeu s-a întors de la El şi s-au închinat idolilor, zeciuielile lor mergeau la idoli (Amos 4:4). Ezechia în 2 Cronici 31:10-11 a supravegheat o restaurare a ascultării faţă de Dumnezeu şi zeciuielile şi ofrandele au crescut aşa de mult încât au trebuit să se facă alte camere în cadrul visteriei lui Dumnezeu. Îl vedem pe Neemia conducând o altă restaurare şi s-a asigurat că zeciuielile şi ofrandele au fost şi ele restaurate pentru a susţine pe leviţi şi pe preoţi (12:44; 13:10)47.

Zeciuiala în Iudaismul timpuriu

În timpul celui de-al treilea secol î. Hr., sistemul zeciuielii devine o povară grea pentru popor. Datorită interpretărilor şi a instrucţiunilor rabinilor, un ţăran de rând se lupta să-şi plătească zeciuielile şi prin urmare ei au evitat pur şi simplu să o mai plătească. Totuşi, pentru cei dedicaţi, ei au menţinut această practică. Din cartea apocrifă a lui Tobit avem următoarele lucruri: „Obişnuiam să merg la Ierusalim cu primele roade, cu primul născut şi cu a zecea parte din vite şi cu primul rod al oilor şi să le dau preoţilor, fii lui Aaron, pentru altar; şi a zecea parte din porumb, vin, untdelemn şi din rodii şi din restul fructelor fiilor lui Levi, care slujeau în Ierusalim; şi a doua zeciuială o dădeam anual pentru şase ani şi mergeam şi o cheltuiam în Ierusalim, o dădeam orfanilor şi văduvelor şi prozeliţilor care se ataşau copiilor lui Israel, o cumpăram şi le-o dădeam în al treilea an.” (Tobit 1:7 şu.)48

Este clar că zeciuiala era o chestiune serioasă în Apocrifa49 şi în alte literaturi inter-testamentale cum sunt Jubilee 13:25-2750. Josephus a accentuat de asemenea semnificaţia zeciuielii ca sistem de sprijinire a preoţilor şi a leviţilor aşa încât ei să se concentreze şi să îşi dedice timpul lor în a sluji Domnului51.

Distrugerea Templului a făcut ca preoţii şi leviţii să nu mai fie necesari din pricina simplului fapt că nu mai existau serviciile din Templu. Acestea au fost cu uşurinţă integrate în structura socială a comunităţii şi zeciuiala a devenit o metodă de susţinere a celor ce studiază Legea şi a nevoiaşilor.

În această ultimă dezvoltare a zeciuielii, au existat două schimbări majore care merită a fi notate. Prima este lipsa mesei de jertfă deuteronomică. Aceasta a fost uitată în această vreme. A doua este generalizarea zeciuielilor la care, în contrast cu zeciuielile Vechiului Testament din produsele agricole specifice, în acest timp, rabinii includ toate produsele agricole şi toate formele de venit ca fiind supuse zeciuielii52. Dezvoltarea se extinde până acolo încât se includ şi banii ca parte a zeciuielilor.
Zeciuiala şi implicaţiile sale53

În contrast cu OAA, zeciuiala din Vechiul Testament implică mai mult decât nişte motive economice, politice şi umanitare; aceasta era felul lui Israel de a arăta lumii că Domnul este furnizorul lor şi motivul prosperităţii şi a abundenţei lor. Darea lor de zeciuială arată spre Regele şi Domul lor, adică Dumnezeu Atotputernic, care i-a chemat să fie poporul Lui cel sfânt (Deuteronom 26:10-25). Prin dedicata şi credincioasa lor aderare la zeciuială, ei îşi recunosc şi îşi exprimă şi prin aceasta respectul lor faţă de preoţie şi faţă de leviţii care slujeau în Templu în locul lor. Prin a-şi da zeciuielile lor, Israel imita de asemenea generozitatea şi bunătatea Dumnezeului lor, căruia îi păsa de cei nevoiaşi şi de săraci. Prin a face astfel, Israel demonstrează lumii că ei sunt chemaţi pentru scopul şi folosinţa lui Dumnezeu şi că ei sunt într-adevăr poporul Său. Ei reflectă rugăciunea şi dorinţa tatălui lor Iacov, care a făcut un jurământ faţă de Dumnezeu.

Prin urmare, zeciuiala este mai mult decât a da înapoi Domnului o porţiune din binecuvântarea Sa, ci şi o reflectare a unei relaţii vii dintre Dumnezeu şi poporul Său. Dumnezeu poartă de grijă la poporul Său şi poporul Său răspunde faţă de grija Sa prin a se îngriji şi de alţii.

Zeciuiala în Noul Testament

Cuvântul grecesc pentru zeciuială este dekatos54, de la rădăcina cuvântului deka55, zece. Ideea este de fapt împrumutată din Vechiul Testament şi din conceptul OAA unde „a zecea parte era de obicei din produsele pământului şi era considerată ca fiind partea din întreg ce o datora un închinător Dumnezeului său pentru sprijinirea sanctuarului lui Dumnezeu şi a preoţilor săi”56. Însă este destul de surprinzător să descoperim că zeciuiala nu a fost niciodată poruncită sau iniţiată în mod explicit în cadrul bisericii creştine timpurii. Aparent, nu avem nici o însemnare despre zeciuială care să fie iniţiată în epistole, de Pavel, Iacov, Petru sau Ioan. Totuşi, în evanghelii, putem vedea că Isus a mustrat liderii religioşi spunând: „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!”57 În cuvintele lui Isus, se presupune faptul că El aprobă pe cea dintâi, darea zeciuielii. El le amintea doar fariseilor despre importanţa ambelor porunci. Aceasta este datorită faptului că liderii religioşi din acea vreme au devenit aşa de legalişti referitor la împlinirea Legii încât au emis cel mai important aspect al dragostei şi al dreptăţii, adică de a se îngriji şi a-i trata pe oameni în mod cinstit şi corect. În schimb, ei au devenit oprimatori ai oamenilor; ei au făcut ca împlinirea Legii să fie aşa de dificilă încât a devenit o povară grea pentru popor. Dar din nou, nu avem înregistrări explicite despre Isus în care să poruncească ucenicilor şi urmaşilor Săi să dea zeciuială. Cartea Evrei, pe de altă parte, îl menţionează pe Avraam care a dat zeciuielile lui pentru Melhisedec şi Levi dând zeciuielile lor lui Melhisedec prin Avraam58. Totuşi, instrucţiunea explicită de a urma exemplul lui Avraam şi Levi este absent în acest text. Autorul nu şi-a instruit niciodată cititorii săi să îi urmeze pe aceştia. Ceea ce este explicit şi clar în epistole sunt sfaturile lui Pavel de a „împărtăşi posesiunile materiale pentru grija nevoilor săracilor (1 Corinteni 16:1-3; 2 Corinteni 8-9; Efeseni 4:28) şi pentru a sprijini lucrarea creştină (1 Corinteni 9). El îndeamnă şi laudă generozitatea (2 Corinteni 9:6; 8:1-5) dar nu a revendicat niciodată, ca poruncă din partea lui Dumnezeu, ca să se dea un cantitate specifică”59.

Zeciuiala în cadrul bisericii creştine timpurii

Nici cuvântul „zeciuială” nu apare în unele din scrierile Părinţilor Apostolici şi ale Apologeţilor. Ceea ce este prezent în cadrul învăţăturilor lor este „dăruire”, care a continuat să fie o parte importantă a închinării creştine timpurii60. Iustin Martirul credea şi învăţa că aceia care prosperă şi cei care doresc să prospere ar trebui să contribuie fiecare în parte atâta cât doreşte61. Irineu a considerat zeciuiala a fi o lege iudaică şi prin urmare nu se aplica creştinilor care nu sunt sub Lege. Pentru el, creştinii ar trebui să dea fără nici o constrângere exterioară. Origen, pe de altă parte, a privit zeciuiala ca fiind ceva ce trebuie cu mult depăşit de creştini în dăruirea lor62. În ultima parte a istoriei bisericii, zeciuiala a fost văzută ca mijloc de susţinere a bisericii63. Zeciuielile membrilor erau folosite pentru a susţine lucrarea creştină după cum susţin pasajele următoare din Noul Testament: Matei 10:10; Luca 10:7; 1 Corinteni 9:3.

Atât scriitorii Noului Testament cât şi Părinţii Bisericeşti timpurii au considerat zeciuiala ca fiind o practică din vechime şi a fost înlocuită de un nou principiu de dăruire generoasă. Creştinii nu mai sunt conduşi de Lege ci de dragostea lor şi de bunătatea lui Dumnezeu.

Deocamdată, ceea ce am discutat sunt argumente din tăcere care susţin că Noul Testament nu mai învaţă zeciuiala ci dăruirea generoasă. Dar argumentarea din tăcere este slabă. Mergând înapoi la descrierea evangheliei, este clar în Matei 23:23 că Isus aprobă zeciuiala. Absenţa instrucţiunii din partea lui Isus ar putea să mai însemne că ucenicii o practicau deja şi că nu aveau nici o problemă legată de practica zeciuielii. Personal cred că Isus şi ucenicii Săi dădeau zeciuială pentru că dacă nu o făceau, liderii religioşi, care căutau oportunităţi de a-L acuza pe Isus de ceva, ar fi putut folosi zeciuiala drept cauză de a-L persecuta pe Isus şi urmaşii Săi.

Gânduri finale

În ciuda limitei materialelor disponibile despre această temă a Vechiul Testament, din ceea ce am descoperit şi discutat este suficient pentru a stabili următoarele puncte:

1. Conceptul şi practica zeciuielii nu îşi are originea în Israel sau că ar fi specifică lor. Cu alte cuvinte, zeciuiala nu a fost limitată doar pentru poporul lui Dumnezeu. Am studiat că înainte ca aceasta să fie practicată de Israel, aceasta era deja o practică foarte răspândită printre alte religii şi culturi din afara Israelului şi a popoarelor semite. De la prima înregistrare despre zeciuială din Vechiul Testament, vedem că Avraam nu a fost instruit de Dumnezeu să plătească zeciuială lui Melhisedec, el a făcut-o într-un mod obişnuit de a-şi exprima respectul faţă de cineva care este superior ca regii, preoţii sau zeii. Poate că nu a fost prima lui dată în care să dea zeciuială cuiva sau vreunui sanctuar pentru scopuri sacre.

2. Zeciuiala din cadrul Vechiului Testament poate fi văzută atât ca voluntară cât şi obligatorie. Natura voluntară a zeciuielii poate fi văzută cu claritate în primele înregistrări autentice despre zeciuială din Vechiul Testament înainte de darea Legii. Atât Avraam cât şi Iacov au acţionat în mod voluntar fără ca Dumnezeu să-i constrângă să facă aceasta. Dumnezeu nu i-a poruncit lui Avraam să dea zeciuială lui Melhisedec, el a făcut doar ceea ce era drept şi uzual. Iacov, deşi a făcut un jurământ să dea zeciuiala sa lui Dumnezeu, nu a fost obligat să o facă. Cel mai probabil este că el a învăţat-o de la Avraam sau de la tatăl său. În aceste două instanţe, putem spune că amândouă au reieşit dintr-un caracter pur voluntar şi nu atrag după sine nici o obligaţie64. Aceasta a fost răspunsul lor personal şi voluntar faţă de credincioşia şi protecţia lui Dumnezeu din viaţa lor.

Natura obligatorie este văzută în stabilirea sistemului de zeciuieli din Numeri şi Deuteronom. Ca parte din Lege, zeciuiala devine un decret pentru poporul lui Dumnezeu (vezi Levitic 27:30-33). Este foarte clar că Moise a poruncit zeciuiala pentru israeliţi. Aceasta era cunoscută ca fiind zeciuiala Domnului şi care este sfântă pentru El (vezi Deuteronom 14:22-29). Fără nici o îndoială, zeciuiala era un factor important în economia divină dată lui Israel65. Leviţii, pe care Dumnezeu i-a chemat şi i-a pus deoparte pentru slujba din templu, depindeau de aceasta pentru traiul lor cât şi al întreţinerii cheltuielilor Templului şi pentru scopurile caritabile. „Sub lege zeciuiala era, fără îndoială, planul divin pentru susţinerea şi întreţinerea preoţilor lui Dumnezeu în cadrul lucrării lor de mijlocire şi cel al jertfelor.”66 Astfel putem spune că zeciuiala, ca instituţie stabilită de Dumnezeu pentru Israel a fost în mod intrinsec obligatorie67.

3. Zeciuiala din Israel, deşi această practică are paralele în OAA, nu indică motive similare cu cele ale altor religii şi culturi, după cum este clarificat în Deuteronom în cadrul Shema (6:4-9), care vorbeşte de fapt de dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele israeliţilor (14:28).

4. Zeciuiala este o practică acceptată biblic şi a fost un fel de recunoaştere a proprietăţii ultime a lui Dumnezeu a tuturor lucrurilor. Totuşi, zeciuiala a fost înţeleasă şi practicată diferit în vremuri şi localităţi diferite de-a lungul perioadei biblice. În mod sigur însă, aceasta era destinată pentru scopuri sacre.

5. Zeciuiala, deşi nu s-au dat instrucţiuni directe în Noul Testament, nu este desfiinţată deloc. În schimb, un nou principiu de călăuzire despre dăruirea generoasă a fost încurajat, care a întrecut cu mult practica iudaică a zeciuielii. Înţelegerea din cadrul Noului Testament s-a schimbat, credincioşii au fost cumpăraţi prin sângele preţios al lui Hristos şi astfel, el sau ea este de acum o proprietate a Domnului. Aceasta înseamnă că Dumnezeu îl posedă pe credincios şi orice are acesta. Noi am devenit administratorii lui Dumnezeu pentru viaţa şi resursele noastre. Creştinii trebuie să fie capabili să recunoască şi să confirme acest adevăr că noi nu suntem proprietari, ci administratori ai lui Dumnezeu. Răspunsul nostru de drept cât şi atitudinea noastră trebuie să fie aceea de supunere bucuroasă faţă de Dumnezeu68.

Acum că am văzut zeciuiala atât prin ochii Vechiului cât şi a Noului Testament, putem spune că avem imaginea şi fundalul clar al acestei învăţături în ceea ce priveşte preocuparea întregii Biblii. Şi întrebarea dacă zeciuiala este încă aplicabilă pentru credincioşii Noului Testament a fost rezolvată. Întrebările de genul, dacă creştinii sunt sub har şi nu sub lege, sunt ei obligaţi să dea zeciuială? Este obligatoriu pentru ei aceasta? Mulţi oameni de astăzi argumentează împotriva zeciuielii doar pentru că este o învăţătură bazată pe lege şi legea a fost dată doar israeliţilor, prin urmare creştinii, care nu mai sunt sub lege, nu mai se află deloc sub regulamentele de a da zeciuială. Dar am învăţat şi am dovedit din Scriptură că Avraam şi Iacov au dat zeciuială deşi ei au trăit înainte ca Legea să fie dată lui Israel, prin urmare spunem că zeciuiala este practicată fie că cineva este sub har sau sub lege.

Cred că problema nu este dacă să dăm sau nu zeciuială (a zecea parte din venit), pentru că Noul Testament ne învaţă dăruirea generoasă şi ar putea fi peste cele zece procente uzuale de dăruire ale israeliţilor. Cred că ceea ce este atacat şi respins nu este „zeciuiala”, ci obligativitatea şi caracterul mandatar al zeciuielii aşa cum a fost ea instituită în Legea Vechiului Testament.

În fine, sunt de acord cu ceea ce a spus D. A. Carson, „Ar fi uşor să enumerăm astfel de întrebări într-o pagină sau două fără să ne punem întrebarea ‚Cum îmi pot administra lucrurile încât să pot da mai mult?’ Aceasta este în mod sigur o întrebare mai buna decât ‚Care este interpretarea corectă aşa încât să pot face ceea ce se cere şi apoi să-mi duc viaţa mai departe?’”69

___________________
Note de subsol

1. Christian J. Wilson, The Anchor Bible Dictionary, CD-ROM, Logos Research Systems, 1997. See also Sidney Dosh Jr., „The Evolution of the Tithe,” In Biblical Heritage Center [online], March 14, 2001 [cited 15:00], Available from: http://biblicalheritage.org/Bible Studies/tithes.htm.
2. Brian K. Morley, Evangelical Dictionary of Biblical Theology, CD-ROM, Logos Library System, 1999.
3. H.H. Guthrie, Jr., The Interpreter’s Bible & The Interpreter’s Dictionary of the Bible, CDRom, Abingdon Software, Abingdon Press, 1999.
4. E.E. Carpenter, „Tithe,” The International Standard Bible Encyclopedia, Fully Revised, 1988 ed., 862.
5. Ibid.
6. New Bible Dictionary , Tithe, Logos Bible Software 2.0, CDRom, Logos, 1995.
7. Achtemier, Paul J., Th.D., Harper’s Bible Dictionary, (San Francisco: Harper and Row, Publishers, Inc.) 1985. Achtemier, Paul J., Th.D., Harper’s Bible Dictionary, (San Francisco: Harper and Row, Publishers, Inc.) 1985.
8. H.H. Guthrie, Jr.
9. Brian K. Morley, Evangelical Dictionary of Biblical Theology.
10. E.E. Carpenter, 861.
11. Ibid.
12. Ibid.
13. Richard E. Averbeck, „Ma’aser,” New International Dictionary of Old Testament Theology & Exegesis, Vol. 4, 1997 ed., 1035.
14. Ibid.
15. Ibid.
16. Anderson, 80, quoted in Richard E. Averbeck , 1026.
17. Brian K. Morley.
18. Dosh, Sidney Jr., „The Evolution of the Tithe”.
19. Richard E. Averbeck, 1037.
20. Fletcher C. Spruce, You Can Be A Joyful Tither, rev ed. (Kansas City, Missouri: Beacon Hill Press, 1985), 16.
21. Ibid.
22. Ibid.
23. A. H. Sayce, writing on ancient Palestine, says of Abraham’s tithing: “This offering of tithes was no new thing. In his Babylonian home Abram must have been familiar with the practice. The cuneiform inscriptions of Babylonia contain frequent references to it. It went back to the pre-Semitic age of Chaldaea, and the great temples of Babylonia were largely supported by the esra or tithe which was levied upon prince and peasant alike. That the god should receive a tenth of the good things which, it was believed, he had bestowed upon mankind was not considered to be asking too much. There are many tablets in the British Museum which are receipts for the payment of the tithe to the great temple of the sun-god at Sippora, in the time of Nebuchadnezzar and his successors. From one of them we learn that Belshazzar, even at the very moment when the Babylonian empire was falling from his father’s hands, nevertheless found an opportunity for paying the tithe due from his sister.” Quoted in Ray Charles Stedman, „Giving Under Grace Part-1,” Bibliotheca Sacra V107 #427.#427 (July 1950): 330.
24. Gordon J. Wenham, Word Biblical Commentary: Genesis 1-15 (Waco, Texas: Word Books, Publisher, 1987), 317.
25. Ibid.
26. Ibid.
27. Ibid.
28. John H. Sailhamer, The Pentateuch As Narrative (Grand Rapids, Michigan: Zondervan Publishing House, 1992), 147.
29. C.F. Keil and Delitzsch, F., Commentary on the Old Testament (Peabody, Massachusetts: Hendrickson Publishers, 1996), 132.
30. E.E. Carpenter, 862.
31. Ibid.
32. Ray Charles Stedman, 333.
33. Ibid.
34. Ibid.
35. E.E. Carpenter, 862.
36. Ibid. See Leviticus 27:23, 32f.
37. Christian J. Wilson, The Anchor Bible Dictionary, CD-ROM.
38. Ibid.
39. Richard E. Averbeck, 1041.
40. Lawrence O. Richards, „Giving,” Zondervan Expository Dictionary of Bible Words, 1991 ed., 307.
41. Ibid.
42. Ibid. The difference between instructions in Deuteronomy and Numbers led some rabbis to believe that there were two tithes each year, one for the Levite and one to be eaten before the Lord. Yet it is unlikely that the text would institute a second tithe the way it does, without introduction or clarification. Some also believed that the triennial tithe was additional, making a total of three tithes. But it is unlikely that the offerer would have to affirm that such tithe was given properly while saying nothing of the first, or primary tithe. It is possible that there was only one tithe and that the differences in descriptions were due to changing circumstances. Numbers, written during the period of wandering, instructs the people to give their tithes to the Levites. Deuteronomy, written as Israel entered the land and began a more settled existence, required that tithes be eaten in the sanctuary (where the remaining portion was no doubt left). It seems every third year the tithe was given to the poor. See Brian K. Morley, Evangelical Dictionary of Biblical Theology, CD-ROM, Logos Library System, 1999.
43. H.H. Guthrie, Jr.
44. Sidney Dosh, Jr.
45. E.E. Carpenter, 862.
46. Ibid.
47. Brian K. Morley.
48. Quoted in Sidney Dosh, Jr.
49. See also Judith 11:13, 1 Macc. 3:49; 10:31; 11:35; 13:25-27; 32:10-15; Sir. 35:9. The Mishnah and the Talmud describe the principle of tithing as, “whatsoever is used for food and is kept watch over and grows from the soil is liable to tithes. E.E. Carpenter 863-64.
50. Richard E. Averbeck, 1052.
51. Menitoned in Richard E. Averbeck, 1052.
52. J. Christian Wilson.
53. E.E. Carpenter, 863.
54. G. F. Hawthrone, „Tithe,” New International Dictionary of New Testament Theology Vol. 3, 1992 ed., 851.
55. Ibid.
56. Ibid.
57. See also Luke 11:42; 18:12.
58. See Hebrews 7:2, 5.
59. G. F. Hawthrone, 854.
60. Ibid., 854-855.
61. Quoted in G. F. Hawthrone, 855.
62. Quoted in G. F. Hawthrone, 855.
63. Ibid.
64. Ray Charles Stedman, 333.
65. Ibid., 321.
66. Ibid., 322.
67. Ibid., 334.
68. D. A. Carson, „Are Christians Required to Tithe?,” Christianity Today, 15 November 1999, 94.
69. Ibid.
___________________
Bibliografie

_____ Achtemier, Paul J. „Tithes.” Harper’s Bible Dictionary. 1985 ed.
_____ Alden, Robert L. The Expositor’s Bible Commentary Vol. 7. Edited by Gaebelein, Frank E..
_____ Grand Rapids, Michigan: Zondervan Publishing House, 1985.
_____ Baldwin, Joyce G. Tyndale Old Testament Commentaries: Haggai, Zechariah and Malachi.
_____ Downer’s Grove, Illinois, USA: Inter-Varsity Press, 1972.
_____ Carpenter, E.E. „Tithe.” The International Standard Bible Encyclopedia. 1988 ed.
_____ Evangelical Dictionary of Biblical Theology. Tithe. CDRom. Baker Bytes. 1998.
_____ Gemeren, W.A. Van. „Offerings and Sacrifices in the Bible Times.” Evangelical Dictionary of Theology. 1984 ed.
_____ Johnson, Douglas W. The Tithe: Challenge or Legalism?. Nashville, TN: Abingdon Press, 1984.
_____ Keil, C.F., and Delitzsch, F.. Commentary on the Old Testament: Pentateuch Peabody, Massachusetts: Hendrickson Publishers, 1996.
_____ Commentary on the Old Testament: Minor Prophets Peabody, Massachusetts: Hendrickson Publishers, 1996.
_____ Kidner, Derek. Tyndale Old Testament Commentaries: Genesis. Downer’s Grove, Illinois, USA: Inter-Varisty Press, 1967.
_____ New Bible Dictionary. Tithe. CDRom. Logos. 1995.
_____ Richards, Lawrence O. „Giving.” Zondervan Expository Dictionary of Bible Words. 1991 ed.
_____ Sailhamer, John H. The Pentateuch As Narrative. Grand Rapids, Michigan: Zondervan Publishing House, 1992.
_____ Spruce, Fletcher C. You Can Be A Joyful Tither. Rev edition. Kansas City, Missouri: Beacon Hill Press, 1985.
_____ The Anchor Bible Dictionary. Tithe. CDRom. Logos Research Systems. 1997.
_____ The Interpreter’s Bible & The Interpreter’s Dictionary of the Bible. Tithe. CDRom. Abingdon Press. 1999.
_____ The Theological Journal Library 4.0. CDRom. Galaxie Software. 2000.
_____ Wenham, Gordon J. Word Biblical Commentary: Genesis 1-15. Waco, Texas: Word Books, Publisher, 1987.

http://www.voxdeibaptist.org/zeciuala_Butch.htm

REMEMBER. După 32 de ani. 15 Noiembrie 1987 – revolta de la Brașov

„Jos Ceaușescu! Jos Dictatura!” S-au auzit pentru prima dată, în urmă cu 32 de ani, în Brașov. Revolta de la Brașov, din 15 Noiembrie 1987, a fost un eveniment politic major față de politicile duse de regimul Ceaușescu.

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, la Brașov izbucnea revolta muncitorilor de la întreprindearea Steagul Roșu, nemulțumiți de nivelul de trai și de lipsurile cauzate de politica economică impusă de Ceaușescu, pentru ca România să poată plăti datoriile externe.

A fost printre primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist. Revolta de la Brașov a izbucnit atunci când muncitorii din Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu ar fi trebuit să își primească salariul, dar au primit doar jumătate din bani, unii chiar deloc, spune istoricul Marius Oprea, de la lnstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului. Adunați în fața Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii orașului, pe traseu alăturându-li-se și alți brașoveni. Trecând pe strada Poienelor, Calea București, Bulevardul Lenin, mulțimea, al cărei număr ajunsese deja la câteva mii, cântă ”Deșteaptă-te, române!” și scandează, pentru prima dată în România, ”Jos dictatura!”, ”Vrem pâine!”, ”Jos Ceaușescu!”, se arată în volumul „Istoria României în date’” (2003).

„Acum 30 de ani, muncitorii de la întreprinderea de autocamioane din Brașov, revoltați din cauza faptului că au primit în fișele de lichidare a statului de plată unii chiar zero lei, au decis să înceteze lucrul. În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, către dimineață, au ieșit în curtea întreprinderii, după care au pornit, în marș, către Consiliul Județean de partid Brașov. Au intrat înăuntru, au distrus însemnele partidului și chiar un tablou foarte mare a lui Nicolae Ceaușescu, instituția fiind pavoazată pentru că, în acea zi erau alegeri. Revolta brașovenilor a avut ecouri în întreaga lume. Practic, a fost primul semn că nu este adevărată teoria potrivit căreia mămăliga nu explodează. Ea a fost reprimată cu cruzime de autorități, la momentul respectiv. 62 dintre muncitori au fost, ulterior, condamnați la locul de muncă, dar și deportați din oraș, unii până în decembrie 1989”, a declarat istoricul Marius Oprea. Revolta muncitorilor de la Steagu Roșu din Brașov a fost prima de amploare înainte de evenimentele din 1989. De aceea, istoricii consideră că data izbucnirii ei trebuie marcată cum se cuvine, spune istoricul Marius Oprea.

În ciuda eforturilor autorităților comuniste de a ține sub tăcere cele petrecute la Brașov, vestea revoltei s-a răspândit repede în țară. Doina Cornea și fiul ei, Leontin Iuhas, au fost printre cei care s-au solidarizat cu muncitorii brașoveni și au distribuit 160 de manifeste. Amândoi au fost arestați. Studenți din Brașov și din alte orașe s-au solidarizat, și ei, cu muncitorii brașoveni. A fost începutul sfârșitului pentru regimul comunist din România.
Majoritatea persoanelor vătămate care au fost cercetate și condamnate în anul 1987 pentru participarea la revolta anticomunistă de la Brașov au fost audiate de procurorii militari, în cadrul dosarului cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Crimele comunismului”, potrivit PICCJ. „Au fost efectuate cercetări în vederea identificării lucrătorilor de miliție și securitate care au întocmit actele de urmărire penală privind pe participanții la revolta anticomunistă de la Brașov sau care au dispus măsuri de urmărire informativă a acestora pe întreaga perioadă în care, în mod nelegal, după publicarea Decretului nr. 11/1988 privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse, s-a menținut obligația de a nu părăsi domiciliul obligatoriu, stabilit în diverse județe ale țării”, potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ).
În cadrul cercetărilor, procurorii au ținut cont inclusiv de materialele și documentele transmise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la acțiunile regimului comunist împotriva participanților la Revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987.
Dosarul cunoscut drept „Crimele comunismului” este instrumentat de procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Anchetatorii fac cercetări sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității cu privire la acțiunile represive și sistematice desfășurate de regimul comunist împotriva participanților la revolta muncitorească de la Brașov din 15 noiembrie 1987.

Suedia ia banii cetățenilor morți pentru a finanța spectacole cu travestiți pentru copii

Suedia ia banii cetățenilor morți pentru a finanța spectacole cu travestiți pentru copii
Swedish Inheritance Fund, o agenție suedeză de stat care colectează moștenirile persoanelor care mor fără a lăsa testament sau fără ca cineva să le moștenească averile, a decis să acorde o subvenție de 1,7 milioane coroane suedeze Asociației Culturale MUMS, care face spectacole cu grupul „Among Dragons and Drag Queens” din Stockholm. Mai precis, cu travestiții care organizează spectacole și ore de lectură pentru copii.
Travestiții, care declară că „adoră să spună povești copiilor”, susțin că „proiectul va aduce basmele în biblioteci, dar și în o serie de alte situații”.  Travestiții vor organiza, de asemenea, ateliere care îi vor învăța pe copii cum să își organizeze evenimente „Drag Queen” prin „orientarea” lor pe calea travestiților, scrie Breitbart.
În 2006, Ministerul suedez al Sănătății a decis să excludă travestismul, fetișismul și sadomasochismul de pe lista oficială a bolilor și dereglărilor psihice, cedând astfel în fața activiștilor mișcărilor pentru drepturile minorităților sexuale.
Suedia încearcă, din câte se pare, să ajungă din urmă Anglia, unde s-a ajuns la next level, după ce travestiții au ajuns să îi învațe pe copii cele mai comune mișcări de twerking, un dans foarte în vogă în rândul afro-americanilor și care mimează mișcări sexuale destul de explicite.
În paralel, Big League Politics, o asociație americană a acuzat, peste Oecan,  că aceste întâlniri și cursuri pe care le organizează în biblioteci travestiții „îi vor expune pe copii transgenderismului”, avertizând asupra pericolului la care sunt supuși minorii, prin sexualizare prematură.

„Miracolul Bibliei”. Polițist împușcat în piept de un protestatar, salvat de Sfânta Scriptură

„Miracolul Bibliei”. Polițist împușcat în piept de un protestatar, salvat de Sfânta Scriptură
Un polițist bolivian susține că viața sa a fost salvată de o mică Biblie pe care o avea în buzunar în momentul în care a fost împușcat în piept, în timpul confruntărilor violente cu protestatarii, scrie Daily Mail.
Minunea s-a întâmplat în regiunea Yapacani, în timpul protestelor, după ce asupra sa a fost tras un glonț de 9 mm.
Oscar Gutierrez, șeful Forței speciale de luptă împotriva criminalității din Santa Cruz, spune că glonțul tras asupra polițistului a provenit dintr-o armă furată de la poliție.
Violențele au reizbucnit între susținătorii loiali fostului președinte Evo Morales și poliția din capitala Boliviei, La Paz, dar și în alte orașe din țară.
Conflictele au reizbucnit la doar câteva ore după ce președintele interimar, Jeanine Anez și noul său cabinet, au depus, miercuri, jurământul de învestire în funcție.
În Yapacani, în regiunea estică Santa Cruz, poliția a încearcat să restabilească ordinea în timpul protestelor. Polițiștii încercau să elibereze un drum ocupat de demonstranții care continuă să-l susțină pe Morales. Gutierrez afirmă că ofițerul a fost împușcat în partea stângă a pieptului, dar tânărul „avea o Biblie care a oprit proiectilul”. „Este un tânăr ofițer a cărui viață a fost salvată în mod miraculos. El a fost împușcat cu un proiectil de calibru de 9 mm și știm că armele folosite au fost furate de la poliția boliviană”, a subliniat acesta. Bărbatul este acum internat în spital, starea sa fiind stabilă.
Evo Morales și-a dat demisia, duminică, din funcție, într-un context social, politic și economic tensionat în țara sa, după ce realegerea sa în funcție, care stă sub semnul suspiciunilor de fraudă, a fost intens contestată în stradă. Fostul președinte al Boliviei susține că a fost nevoit să demisioneze și a făcut-o pentru a pune capăt „vărsării de sânge”.
Totuși, a promis că nu renunță la luptă. „Cât timp voi fi în viață, lupta continuă. Toți oamenii din lume au dreptul să scape de discriminare și umilință”, a spus Morales, primul lider din populația indigenă pe care l-a avut Bolivia.

Noi detalii șocante în cazul pedofilului olandez care a ucis-o pe fetița din Gura Șuții

Noi detalii șocante în cazul pedofilului olandez care a ucis-o pe fetița din Gura Șuții
Cazul pedofilului olandez Johannes Visscher, acuzat de moartea fetiței din Gura Șuții, este departe de a fi elucidat.  Și, pe măsură ce investigațiile avansează, ies la iveală lucruri și mai șocante, informează Antena3.
Conform sursei citate,  procurorii au intrat în posesia unui filmuleț în care apare olandezul alături de o copilă care are aproximativ 6 ani și care vorbește românește.
Filmulețul ar fi făcut peste hotare și acum procurorii încearcă să identifice fetița, dar și contextul situației în care aceasta apărea cu olandezul. Cert este că anchetatorii români așteaptă mai multe date de la omologii lor olandezi pentru că ei sunt cei care au fost parchezițiile informatice acasă la olandez, dar și în telefonul acestuia, astfel încât să poată să stabilească exact situația de fapt.
În același timp, au fost reluate și dosarele aflate la IGP pe spețe care să aibă legătură cu infracțiuni sexuale la adresa minorilor, însă până în acest moment nu a mai fost identificată nicio astfel de cauză care să aibă legătură cu olandezul.
Surse din rândul anchetatorilor au dezvăluit luna trecută pentru EVZ  că dosarul cetățeanului olandez, Johannes Visscher, în vârstă de 46 de ani, care a violat și omorât o fetiță de 11 ani, din Gura Șuții, județul Dâmbovița nu a fost închis, deși pedofilul s-a sinucis, pe 23 septembrie, după ce, pe 20 septembrie a sugrumat-o pe micuța Adriana Mihaela Fieraru.
 În urmă cu trei ani, o altă fetiță a fost abuzată de un individ rămas deocamdată necunoscut, iar anchetatorii verifică dacă este vorba de aceeași persoană.
CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri/Noi-detalii-socante-in-cazul-pedofilului-olandez-care-a-ucis-o-pe-fetita-din-Gura-Sutii-158835

Ambasada României a spus că nu o poate găzdui pe Camelia Smicală, care a cerut repatrierea în țară. Drept represalii, Finlanda a amenințat-o că nu-și va mai vedea copiii vreodată. Reacția MAE

Ambasada României a spus că nu o poate găzdui pe Camelia Smicală, care a cerut repatrierea în țară. Drept represalii, Finlanda a amenințat-o că nu-și va mai vedea copiii vreodată. Reacția MAEFoto: Facebook
ACTUALIZARE 23:50 Ministerul Afacerilor Externe a făcut vineri precizări referitoare la situația Cameliei Jalaskoski-Smicală, românca ce solicitase azil în Ambasada României la Helsinki și repatrierea sa împreună cu cei doi copii minori ai săi, în urma abuzurilor repetate la care fuseseră supuși de autoritatea finlandeză de gestionare a minorilor. M.A.E. arată că nu poate acorda azil în Ambasada României unui cetățean român sau comunitar, această măsură fiind aplicabilă doar cetățenilor non-U.E. sau apatrizilor. Mai mult, interiorul unei Ambasade nu este echivalent cu teritoriul statului de care aparține, potrivit Dreptului diplomatic actual.

„În cursul zilei de astăzi, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a dispus ca ambasadorul României la Helsinki să o contacteze de urgență pe doamna Jalaskoski și să o invite la o discuție, la sediul misiunii diplomatice, pentru a clarifica solicitările sale și posibilitățile de asistență consulară, în conformitate cu prevederile legale aplicabile. MAE precizează, totodată, că ambasadorul României o contactase deja telefonic pe doamna Jalaskoski, în cursul zilei, pentru a transmite disponibilitatea de a continua discuțiile cu privire la situația acesteia.
Astfel, ambasadorul României la Helsinki, Răzvan Rotundu, a contactat-o telefonic pe doamna Jalaskoski și a invitat-o la sediul misiunii pentru o discuție clarificatoare. În cadrul conversației telefonice, ambasadorul României la Helsinki, Răzvan Rotundu, a reiterat întreaga deschidere a Ministerului Afacerilor Externe, inclusiv a misiunii diplomatice de a continua dialogul, asistența consulară și demersurile în beneficiul doamnei Jalaskoski și a celor doi minori, cetățeni români, cu respectarea dreptului internațional și european și a legislației statului de reședință.
Doamna Jalaskoski a refuzat invitația, condiționând derularea discuției în sediul Ambasadei de acceptarea solicitării sale de acordare de azil în Ambasadă.
Ținând cont de cele de mai sus, și având în vedere solicitarea doamnei Jalaskoski de acordare de către statul român a azilului, Ministerul Afacerilor Externe face următoarele precizări:
ADVERTISEMENT
  • Azilul este o formă de protecție acordată de către un stat pe teritoriul său (deci nu în interiorul unei Ambasade, al cărei teritoriu, în dreptul diplomatic actual nu este echivalent cu teritoriul statului de care aparține) unei persoane având cetățenia unui alt stat sau unui apatrid și vizează protejarea persoanei în cauză în situațiile în care viața, integritatea fizică sau libertatea acesteia ar fi amenințate pe motivul apartenenței la o rasă, religie, naționalitate, la un anumit grup social sau pentru opinii politice;
  • Întrucât doamna Camelia Jalaskoski este cetățean român, această formă de protecție nu este aplicabilă în cazul său;
  • Conceptul de azil nu poate fi invocat în relația dintre statele membre ale Uniunii Europene, având în vedere că Uniunea Europeană plasează protejarea drepturilor fundamentale printre valorile sale. Norma UE în materie, respectiv  Regulamentul (UE) nr. 604/2013, se referă exclusiv la cererile formulate de cetățeni ai unui stat terț (stat non-membru UE) sau de apatrizi.
De asemenea, ambasadorul României la Helsinki a exprimat întreaga disponibilitate a Ambasadei României la Helsinki de a prelua cererile de eliberare a unor documente de călătorie pentru cei doi minori, după prezentarea documentelor necesare și cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege.
MAE menționează că situația doamnei Camelia Jalaskoski și a celor doi copii minori ai acesteia se află în mod constant în atenția prioritară a Ministerului Afacerilor Externe și a Ambasadei României la Helsinki, care a întreprins, încă din anul 2016, multiple demersuri de asistență consulară pe lângă serviciile locale de protecție a copiilor, autoritățile judiciare competente, Ministerul Afacerilor Externe și alte autorități centrale finlandeze”, a explicat Ministerul Afacerilor Externe, vineri, pe pagina web a instituției.
ȘTIRE INIȚIALĂ Camelia Smicală, doctorița româncă ai cărei copii au fost luați de statul finlandez și apoi separați între ei, a anunțat vineri seară că s-a deplasat până la Ambasada României, cerând găzduire pe teritoriul acesteia, pentru a fi protejată de abuzurile autorităților finlandeze împotriva ei și a copiilor ei. I s-a refuzat solicitarea, oferindu-i-se în schimb o invitație la discuții. De partea cealaltă, Serviciul Social (autoritatea finlandeză de Protecție a Copilului – n.r.) a anunțat-o că nu i se va mai permite să-și vadă copiii sau să ia legătura cu aceștia. Maria este ținută drept pedeapsă la carceră, neavând dreptul elementar de a se adresa măcar avocatului, iar Mihai a fugit la un prieten necunoscut.
„Am fost până în fața ambasadei. Ambasadorul a spus că nu ne poate găzdui în ambasadă dar că mă invită la discuții. Bănuiesc că a anunțat poliția, care ne-ar fi așteptat la poarta ambasadei. Socialul a sunat și a spus ca din acest moment nu mai vad și nu voi mai vorbi cu copiii vreodată. Maria este la carceră și nu are voie să vorbească măcar cu avocatul ei. Mă acuză iar că aș fi vrut sa fur copiii,pentru faptul că am cerut ajutorul României. Copiii cer sa fie duși în România, deci, chiar și dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi fost vorba despre răpire. Aș fi avut milioane de posibilități să fur copiii dacă aș fi dorit. Nu am dorit asta.
Pentru siguranța lui Mihai, el s-a dus la un prieten (nu știu unde), iar eu sunt terminată. Repet, Maria este la carceră, fără a avea dreptul de a vorbi măcar cu avocatul ei.
Poliția finlandeză ne vânează”, a mărturisit Camelia Smicală vineri pe Facebook.
În cursul zilei de joi, românca dăduse detalii emoționante despre felul cum autoritățile finlandeze au găsit de cuviință să îi „protejeze” fiica, smulgând-o de acasă și încredințând-o unui cuplu străin, fapt considerat ca fiind „în interesul superior” al copilului.
„Maria. La opt ani a primit întâia lecție despre cruzime: predată laconic și fără cuvinte, de oameni plătiți să facă asta.
A fost luată pe sus din căminul ei, nu înainte să-și vadă mama imobilizată, maltratată, înfrântă. Tot ce a mai auzit până să fie urcată într-o mașină, a fost propriul plâns amestecat cu urletele lui Mihai. Frate și soră, făceau acum obiectul unei confiscări.
Au livrat-o unui cuplu, într-o casă în care familiare îi erau doar hainele de pe ea. Dintr-odată n-a mai avut pe nimeni din cei pe care-i iubea, nimic din ceea ce cunoștea, iar cum să se adapteze la această singurătate devastatoare, era strict problema ei. Plângea încontinuu și ăștia, finlandezii, ca s-o liniștească, zbierau în cor. Să tacă odată! Așa a învățat să plângă în ea ca să nu mai fie auzită, și să-i cruțe de prezența ei ascunzându-se sub pat – o altă lecție folositoare pentru un copil trăitor în cea mai fericită țară. Toate acestea in numele interesului ei superior, ceea ce nu e totuna cu învechitul bine elementar.
Este doar o secvență din opera celui mai slăvit sistem de protecție pe nume Lastensuojelu. Și totuși: „vă iubesc pe toți din rai” este declarația cu care Maria își sfârșește fiecare zi, după ce își spune rugăciunile. Meditați la asta, dragilor…s-ar putea să fie o lecție cu adevărat folositoare”, a povestit Camelia Smicală, joi, pe Facebook.
Platforma Civică ÎMPREUNĂ, care a inițiat numeroase demersuri către autoritățile române pentru a le determina să intervină în favoarea cetățencei române din Finlanda, a transmis vineri pe pagina proprie de social media un apel la mobilizare cetățenească, în lipsa vreunei acțiuni instituționale a Statului Român.
„România hăituită sub ochii noștri care alegem!
Acum, în aceste clipe, Camelia si copiii ei sunt batjocoriți în primul rând de autoritățile române: „Ca urmare a faptului că am cerut repatrierea, Maria a fost băgată la carceră și Mihai a fugit. Ambasadorul României la Helsinki a spus ca nu ne primește în ambasadă. Eu sunt cu Mihai in drum spre ambasadă și vom face live de acolo. Mihai refuză să se mai întoarcă acolo. Situația este disperată”. Camelia Smicală, acum!”, a scris Platforma civică ÎMPREUNĂ, vineri, pe Facebook.
Ambasada României în Republica Finlanda nu a emis încă vreun punct de vedere în acest caz, ultima postare de pe pagina de Facebook a instituției fiind de luni, când au fost anunțate programul și localizarea secțiilor de votare pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
Amintim că, până la data de 31 decembrie, Finlanda deține președinția rotativă a Consiliului U.E., pe care a preluat-o la 1 iulie de la România. Potrivit paginii web a Consiliului U.E., programul președinției finlandeze se axează pe patru priorități principale: consolidarea valorilor comune și a statului de drept; o U.E. mai competitivă și mai favorabilă incluziunii sociale; consolidarea poziției U.E. ca actor global în cadrul acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice; protejarea securității cetățenilor în mod cuprinzător. Finlanda va fi prima președinție care va integra noile priorități ale Agendei strategice 2019-2024 în lucrările Consiliului.
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: