Închide

Maria Mădălina Turza, mama unei fetițe cu sindrom Down, va conduce noua Autoritate Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții — Știri pentru viață

de Redacția Stiripentruviata.ro Guvernul Orban a comasat fosta Autoritate Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD) într-o singură instituție care se intitulează Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții. La conducerea acesteia a fost numită Maria Mădălina Turza, activistă pentru drepturile copilului și… via […]

Vietnam – Locul 18 în Topul Mondial al Persecuției

 Poteraș Ionuț  26-06-2018 

De unde vine persecuţia

Principalii responsabili de persecuţia creştinilor din Vietnam sunt autorităţile guvernamentale şi cele locale, la care se adăugă cultura tribală. Vietnam este una dintre cele cinci ţări din lume care încă mai este condusă de un partid comunist.

Sunt adoptate legi care dezavantajează minoritatea creştină, iar aplicarea acestora aduce persecuţie pentru creştini din partea autorităţilor locale . Cea mai mare confesiune creştină din Vietnam este cea romano-catolică, care este considerată ca fiind suspectă pentru că ar avea legături cu puterile străine.

Liderii grupurilor etnice consideră creştinii nişte trădători ai culturii şi identităţii lor tribale, şi membrii multor comunităţi rurale se unesc cu ei în persecuţia împotriva creştinilor.

Montaniarzii (oamenii de la munte) reprezintă un grup etnic ce conţine o minoritate importantă de creştini protestanţi, sunt consideraţi într-un mod mai deosebit ca fiind suspicioşi de către autorităţi.

Cum suferă creştinii

Comunităţile creştine istorice se bucură de o oarecare libertate în Vietnam, cu toate acestea ele sunt monitorizate atent de către autorităţi sub suspiciunea de a avea legături cu puterile străine. Sunt vizaţi în mod special catolicii care sunt implicaţi politic şi care pot fi arestaţi şi condamnaţi.

Autorităţile  recurg şi la confiscarea proprietăţilor comunităţilor catolice, sub motivul dezvoltării economice, în ciuda protestelor şi a opoziţiei pe care o fac acestea.

Convertiţii la creştinism de la religiile tribale precum şi creştinii protestanţi din centrul şi nordul Vietnamului experimentează cea mai mare persecuţie. Aceşti credincioşi trebuie să înfrunte hărţuire, excludere, discriminare, confiscarea proprietăţilor şi chiar violenţă fizică din cauza credinţei lor. Mulţi încearcă să se refugieze în ţările învecinate, căutând scăpare, însă de multe ori sunt trimişi înapoi în Vietnam.

Exemple de creştini

În 2017, cel puţin 50 de creştini montaniarzi care s-au refugiat în Cambogia vecină, au trecut în Tailanda pentru a evita să fie trimişi înapoi în Vietnam.

În iunie 2017, persoane necunoscute au atacat clădirea unei biserici catolice ai cărei lideri au criticat autorităţile pentru modul în care au gestionat o deversare de deşeuri toxice.

Tot în 2017, mai mulţi activişti catolici, bloggeri şi pastori protestanţi au fost trimis la închisoare, au existat şi expulzări, un profesor catolic a fost expulzat în Franţa şi un pastor protestant în SUA.

Vang Atu, un tânăr de 28 de ani și tată a doi copii, a fost primul care s-a convertit la creștinism din satul lui. El provine din tribul Hmong care se închină la spirite, cărora le cer să-i binecuvânteze cu hrană, noroc, sănătate şi  avuţie; însă atunci când el şi-a predat viaţa lui Isus a renunţat complet la credinţele animiste. Ca şi membru al Trupului lui Hristos, Vang Atu a evanghelizat în satul său şi a văzut cel puţin alte patru familii care au venit la credinţa în Hristos. Casa sa a devenit un loc de închinare. Într-una din zile însă, casa i-a fost însă dărâmată de către autorităţile locale împreună cu oamenii din sat. Vang Atu şi familia lui au fost nevoiți să se mute într-o altă zonă din centrul Vietnamului.

Rugaţi-vă pentru Vietnam

Rugaţi-vă pentru o ucenicizare eficientă pentru membrii comunităţilor rurale care vin la credinţă în Isus.

Rugaţi-vă pentru membrii familiilor care pun presiune pe rudele care se convertesc, ca aceştia să se întoarcă înapoi la credinţele şi ritualurile tradiţionale. Rugaţi-vă ca aceştia să vină la Hristos prin mărturia rudelor creştine.

Pe măsură ce comunitatea creştină creşte, guvernul depune eforturi pentru monitorizarea acestora şi ia măsuri pentru a-i limita creşterea. Rugaţi-vă pentru o relaxare a acestor restricţii şi pentru mai multă libertate pentru creştini.

Sursa: OpenDoors USA

Alte știri:

Reîncarcă-ți bateriile la Grace Youth Camp 2018

Calin Mocan: O inimă schimbată de Dumnezeu

La mulți ani dragă Liviu Mocan

Conferința pentru femei: „Perla Suferinței“ la Lugoj

Update la situația pastorului Andrew Brunson

https://www.stiricrestine.ro/2018/06/26/vietnam-locul-18-in-topul-mondial-al-persecutiei/?utm_s

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/vietnam-locul-18-in-topul-mondial-al-persecutiei/

 

Şapte rugăciuni esenţiale

 din revista „Cercetați Scripturile”

Cine studiază Psalmii întâlneşte acolo multe rugăciuni, pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să şi le însuşească, pentru a le folosi în viaţa de toate zilele. Desigur, nu ca să repetăm cuvânt cu cuvânt aceste rugăciuni. Dar conţinutul acestor rugăciuni ar trebui totuşi să fie şi în gândurile şi rugăminţile noastre. În cele ce urmează ne vom gândi la şapte rugăciuni, care sunt importante pentru orice credincios.

rugaciune

1) Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele (Psalm 17:5). Din toate părţile suntem înconjuraţi de curse şi capcane. Cât de uşor poate aluneca piciorul nostru! Cât de repede pot paşii noştri să se îndepărteze de urmele Domnului, dacă părăsim atmosfera protectoare a rugăciunii personale. Să păstrăm aceste cuvinte în inima noastră, ca totdeauna să le avem la îndemână. Numai dacă Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în noi, vom fi capabili să rămânem neclintiţi în ziua cea rea.

2) Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetarea inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu! (Psalm 19:14). Toţi cei care Îl iubesc din inimă pe Domnul Isus, au această dorinţă. Ce spunem este mai mult sau mai puţin roada a ceea ce gândim. Cât de necesar este ca interiorul nostru să-i fie plăcut Domnului! Numai atunci va corespunde vorbirea noastră cu ceea ce se aşteaptă de la cei care aparţin Domnului Isus şi sunt copii ai Dumnezeului celui viu.

3) „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale“ (Psalm 25:4). Cu toate că ştim câte ceva despre cum gândeşte Dumnezeu cu privire la toate, înclinăm să ne formăm propria noastră opinie. Trebuie să ne întoarcem, ca El să ne facă cunoscut căile Sale, adică să ne facă cunoscut cum acţionează şi cum vrea să acţioneze cu privire la toate problemele confuze din jurul nostru. El trebuie să ne înveţe din nou calea Sa, ca noi să înţelegem intenţia Lui şi să vedem clar rezultatul final. Atunci putem să păşim înainte hotărâţi şi plini de încredere pe calea cea bună, pe care El doreşte să ne vadă.

4) „Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta“ (Psalm 51:15). Buzele noastre trebuie să fie deschise nu doar când ne exprimăm în public, ci şi în viaţa privată. Când El ne atinge buzele, ele sunt conduse ca să exprime lauda Sa şi să vestească toate faptele Sale minunate.

5) „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!“ (Psalm 119:18). De fiecare dată când citim Biblia, când cugetăm la conţinutul ei preţios, avem nevoie de Duhul Sfânt. El este Autorul ei, şi numai el ni-L poate arăta pe Hristos în timp ce ia din ce este al Său şi ne vesteşte nouă.

6) Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!“ (Psalm 119:37). Peste tot întâlnim lucrarea orbitoare a lumii. Cât de necesar este ca privirile noastre să fie atrase de la ce este vizibil, de la ce este trecător şi să fie îndreptate mai intens spre ceea ce este încă invizibil şi veşnic!

7) Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! (Psalm 141:3). Dintre cele şapte rugăciuni amintite, de aceasta avem nevoie poate cel mai mult. Cuvântul spus în pripă, exprimarea necontrolată, o observaţie proastă – cât de uşor şi de repede sunt exprimate! Dacă cineva care a fost aşa de blând ca Moise a vorbit cu buzele fără să gândească, cât de necesar este ca fiecare creştin să se străduiască cu cea mai mare atenţie în această privinţă. În fiecare zi, ba chiar în fiecare oră ar trebui să veghem asupra cuvintelor ce le exprimăm, altfel vom păcătui cu limba, acest mădular mic, dar neliniştit.

Să ne gândim încă o dată la aceste şapte rugăciuni. Toate au de-a face cu viaţa zilnică. Nu putem să renunţăm la niciuna. Să aducem adesea aceste rugăciuni înaintea Domnului, nu doar atunci când necesitatea lor este vizibilă şi urgentă, ci deja înainte ca primele semne ale pericolului să se arate. Apele liniştite au vicleniile lor. Se trece adesea cu vederea peste acest lucru. Să ne obişnuim să ne rugăm tot timpul, adică să trăim într-o stare de rugăciune. Aceasta este singura cale sigură.

http://comori.org/viata-de-rugaciune/sapte-rugaciuni-esentiale/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/sapte-rugaciuni-esentiale/

SIRIA : REALITĂŢI CUTREMURĂTOARE (I)

download

Siria: Realităţi cutremurătoare (I)

Categoria ExterneMărturiiRugăciune| Articol publicat de  | 10 iulie 2014, 21:08

În rândurile care urmează dorim să vă prezentăm mărturia unui lider mesianic israelian în urma unei călătorii făcute în Iordania, printre refugiaţii sirieni. Moti Cohen slujeşte ca pastor asociat la Comunitatea Tiferet Yeshua din Tel Aviv. Vom posta zilnic frânturi din mărturia întreagă a fratelui Moti Cohen. Prin aceste articole scurte dorim să vă facem conştienţi de situaţia tragică ce se petrece în Siria, cândva un mare centru al creştinismului, şi să vă îndemnăm să înălţaţi o rugăciune şi pentru această ţară zguduită de violenţe. Articol tradus şi distribuit cu permisiune.

syria-line-600x450Iadul şi-a făcut apariţia în Siria

În urmă cu câteva ore am ajuns în Israel după ce am vizitat Iordania şi încă încerc să asimilez ceea ce am văzut acolo. Răul din lumea musulmană este copleşitor. Ceea ce se întâmplă în Siria dezvăluie adevărata sa faţă. Isus a zis că hoţul vine să fure, să ucidă şi să nimicească (Ioan 10:10), iar Siria este un exemplu concret al acestui lucru. Armata lui Assad nimiceşte oraş după oraş – atât rebelii islamici, cât şi armata lui Assad ucid pe toţi cei care apar în calea lor…iar victimele fac adesea parte din rândul nevinovaţilor –  copii, femei care au fost violate, oameni ucişi în faţa familiei lor, oameni în vârstă care sunt torturaţi. Pentru milioane de oameni iadul şi-a făcut apariţia în ţară. Peste trei milioane de refugiaţi au părăsit Siria, din care un milion şi jumătate s-au refugiat în Iordania.

Oraşul Fhes

Am călătorit spre Amman cu un grup de nouă israelieni – şapte pastori israelieni arabi şi doi evrei mesianici. Primul nostru popas a fost Fhes, la o jumătate de oră distanţă de Amman. Există zeci de mii de refugiaţi sirieni în acest oraş. În taberele de refugiaţi, care au fost amplasate aproape de graniţa siriană, există corturi în care refugiaţii primesc hrană şi îngrijire medicală. Problema este că tabăra este deja plină şi nu se mai poate intra defel în ea. Aşadar, mii de familii se îndreaptă spre alte oraşe iordaniene.

În oraşul Fhes am văzut un copil sirian trăind pe străzi şi cerşind bani. Majoritatea familiilor reuşesc să închirieze un apartament într-unul dintre cartierele sărace. Uneori, o familie de douăzeci şi cinci de membri – părinţii, copiii, bunicii, mătuşile, unchii şi copiii acestora – trăiesc într-un singur apartament. Apartamentele sunt incredibil de populate. În unele apartamente pe care le-am vizitat nu exista mobilă, ci doar saltele cu pungi de haine lângă fiecare saltea. Nu erau mese, scaune sau alte mobile. În unele cazuri, mai mult de o singură persoană dormea pe o singură saltea. La început nu am înţeles de ce erau atât de multe saltele în centrul de distribuţie. Dar, după ce am vizitat oamenii în casele lor, am înţeles că copiii, vârstnicii şi bolnavii îşi petrec majoritatea timpului  pe saltele, de aceea a fost important pentru noi, în mijlocul acelor lucruri, să oferim saltele familiilor.

Va urma…

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Siria: Realităţi cutremurătoare (I)

Salvează-ți viața ta de rugăciune!

Femeie tristă - imagine preluată de pe biblestudytools.com

Credeți că doctrina Trinității are de a face cu practica rugăciunii? Ei bine, Trinitatea este ceva pe care toți creștinii o cred, dar adesea o găsesc a fi dificil de înțeles, cu atât mai puțin să o mai explice. Și rugăciunea este ceva ce toți creștinii fac, dar o practică rar cu consistența și încântarea cu care știu că ar trebui să o facă. În domeniul doctrinei creștine Trinitatea este una dintre cele mai dificile subiecte. Printre disciplinele trăirii creștine, rugăciunea este în topul listei ca fiind cea mai provocatoare.

Doar că mai există o altă legătură între rugăciune și teologia Trinitară care ne ajută să înțelegem mai bine doctrina Trinității și să facem progres în viețile noastre de rugăciune. Legătura aceasta se află în multe pasaje, însă cel m ai succint o găsim în Efeseni 2:18, unde Pavel spune, ”căci, prin El [Hristos], amândoi avem intrare, într-un singur Duh, la Tatăl”. Această propoziție este încărcată cu semnificația înțelegerii a cine este Dumnezeu și felul cum putem să-L cunoaștem.

Dar, mai întâi de toate, să definim termenii: Ce vor să spună creștinii atunci când ei discută despre Trinitate? În mod esențial, trei lucruri; sunt de fapt trei stâlpi puternici pe care stă doctrina Trinității:

  • Primul, faptul că există un singur Dumnezeu. ”Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronom 6:4)
  • Al doilea, acest unic Dumnezeu există în trei persoane distincte, sau personalități: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
  • Al treilea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt fiecare pe deplin, în mod egal și etern Dumnezeu

Negați una dintre aceste afirmații și veți ajunge în necazuri. Dacă negăm prima și spunem că sunt de fapt trei dumnezei, atunci suntem triteiști, mai degrabă decât monoteiști. În mod obișnuit oamenii spun că există un singur Dumnezeu care acționează în trei moduri diferite, sau se manifestă pe sine în trei moduri diferite, sau că poartă trei pălării diferite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (la fel cum eu sunt un fiu, un soț și un tată). Doar că această idee (cunoscută drept modalism și condamnată atât de protestanți cât și de catolici) neagă al doilea stâlp, și alte multe texte, care afirmă personalitățile distincte ale Tatălui, Fiului și Duhului. Alții, în special din cadrul sectelor, învață faptul că Fiul sau/și Duhul sunt oarecum inferiori față de Tatăl, fiind mai puțin deplini, mai puțin egali și mai puțin eterni în calitate de Dumnezeu.

Doar că Scriptura ne conduce să afirmăm toți trei stâlpii. Există un singur Dumnezeu, care există în trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și toți acești trei sunt fiecare pe deplin Dumnezeu, în mod egal Dumnezeu și în mod etern Dumnezeu.

Deci, ce are de a face aceasta cu rugăciunea? Ei bine, rugăciunea este conversația esențială cu Dumnezeu. Doar că comunicarea cu Dumnezeu necesită acces la prezența Sa. Și Efeseni 2:18 ne arată că accesul nostru înaintea lui Dumnezeu implică toate cele trei Persoane ale Trinității.

  • Avem ”acces… la Tatăl”.
  • Dar acel acces la Tatăl este ”prin el” – Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne reconciliază cu Tatăl (vezi Efeseni 2:11).
  • Dar notați mai departe că accesul nostru către Dumnezeu este ”într-un singur Duh”. Aceasta înseamnă că rugăciunile noastre sunt activate și împuternicite de Duhul.

Așadar, atunci când noi ne rugăm noi venim la Tatăl, prin Fiul, în Duhul. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeul Trei-în-Unu.

Păi, cum va salva aceasta viața ta de rugăciune?

Uneori noi ezităm să ne rugăm datorită necredinței. Noi nu suntem siguri că lui Dumnezeu chiar îi pasă de nevoile noastre. Dar aceasta o facem uitând că noi de fapt ne rugăm Tatălui, care știe deja nevoile noastre și ne invită să venim la El precum copiii mici.

Alte ori credem cu tărie că trebuie să fabricăm anumite sentimente sau emoții ca să ne putem ruga. Dar Pavel spune că noi avem acces la Dumnezeu în Duhul. Duhul este cel care ne însuflețește inimile și ne dă posibilitatea să ne rugăm.

De prea multe ori ne simțim constrânși să ne rugăm dintr-un sens de datorie(Creștinii buni se roagă, prin urmare, dacă vreau să fiu un creștin bun… ar trebui să mă rog). Sau suntem reținuți față de rugăciune datorită unui simț de vină(Numai creștinii buni pot veni cu adevărat la Dumnezeu. Nu am prea fost eu bun în ultima vreme, așa că nu sunt destul de vrednic ca Dumnezeu să audă rugăciunile mele). Și cea mai rea dintre toate, uneori ne putem simți încrezători cu privire la rugăciune pentru că ne-am ținut nasurile curate!

Doar că aceste atitudini nu sunt altceva decât legalism și încredere de sine. Acest tip de gândire și de rugăciune neglijează de fapt lucrarea Fiului în a ne reconcilia față de Tatăl. Când trăim și ne rugăm în acest fel, noi nu venim prin Isus; venim pe baza propriilor noastre merite – și înaintea lui Dumnezeu nu este acces prin această cale. Dar, atunci când ne amintim că accesul nostru la Dumnezeu este doar prin Hristos, noi putem intra cu îndrăzneală la tronul de har în încredințarea că Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre și ne va auzi rugăciunile noastre, de dragul lui Isus.

Brian G. Hedges - imagine preluată de pe site-ul brianghedges.com

Notă. Materialul de mai sus a fost scris de Brian C. Hedges (foto alăturat) în site-ul Bible Study Tools (de unde este și imaginea de la început). Brian este pastorul principal al Fulkerson Park Baptist Church din Niles, Michigan, este căsătorit cu Holly din 1996 și are trei copii. El a contribuit la articole din cadrul mai multor reviste și publicații online precum Heartcry! A Journal on Revival and Spiritual AwakeningPastor Connect, și The Banner of Truth. Este autorul cărții Christ formed in you: the power of the gospel for personal change (Hristos format în tine: puterea evangheliei pentru schimbarea personală) – editura Shepherd Press, 2010, precum și Licensed to kill: a field manual for mortifying sin (Licențiat să ucizi: un manual de lucru pentru a aduce moarte păcatului) – editura Cruciform Press, 2011. El scrie pe blogul Light and Heat (Lumină și Căldură), poate fi urmărit pe twitter la @brianghedges. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, acestă notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/09/salveaza-ti-viata-ta-de-rugaciune.html?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/salveaza-ti-viata-ta-de-rugaciune/

RUGĂCIUNEA UNUI JUDECĂTOR…

08 JULY 2017   ADMIN

Doamne, eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei. În faţa mea, persoanele se înclină; la cuvântul meu, ele aleargă; la vorbele mele, ele ascultă; poruncilor mele, ele se supun; la sfaturile mele, ele se împacă, se despart sau îşi părăsesc bunurile lor. La semnul meu, uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau se deschid, pentru libertate.
Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug, iar bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi. Înţelepţi sau ignoranţi, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, cei care se vor naşte, copiii, tinerii, nebunii şi muribunzii, toţi sunt supuşi, de la naştere şi până la moarte, legii pe care eu o reprezint şi justiţiei pe care eu o simbolizez.
Ce grea şi teribilă povară ai pus, Doamne, pe umerii mei !
Ajută-mă, Doamne, ca să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreţia acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte şi măririle deşarte să nu mă încurajeze. Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptăţii, pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor. Fă din toga mea o manta incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumnal care răneşte, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiţiei.
Ajuta-mă, Doamne !
Fă-mă să fiu drept şi hotărât, cinstit şi curat, moderat şi blând, deschis şi umilit. Să fiu necruţător faţă de greşeli, dar înţelegător cu cei care greşesc. Prieten al Adevărului şi ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlineşte. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile, ca Pilat în faţa nevinovăţiei şi nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruşine. Să nu mă tem de Cezar, de împărat, şi nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?
Verdictul mea să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânţa care încolţeşte, floarea care trăsneşte din amărăciunea unei inimi umane.
Sentinţa mea să poată aduce uşurare celui mâhnit şi curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei şi să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin faţa scaunului de judecată, pe care eu şed, zdrenţăroşii, mizerabilii, dezmoşteniţii, fără credinţă şi fără nici o speranţă în oameni, călcaţii în picioare, alungaţii, chinuiţii, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror faţă se spală cu lacrimi de durere, de umilinţă şi de dispreţ, ajută-mă, Doamne, să alin foamea şi să astâmpăr setea lor după dreptate.
Ajută-mă, Doamne !
Când momente din viaţa mea vor fi umbrite, când spini şi palamidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde şi pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul şi înşelăciunea se vor întroduce în locul Binelui şi vor răsturna legile raţiunii; când ispita va întuneca gândirea mea şi va tulbura simţurile mele, ajută-mă, Doamne !
Când mă voi frământa în nesiguranţă, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însufleţeşte-mă; când voi cădea, ridică-mă !
Şi, în sfârşit, când, într-o zi, voi muri, va trebui să apar în faţă Ta, pentru ultima judecată, priveşte cu milă spre mine, Pronunţă, Doamne, Sentinţa Ta !
Judecă-mă ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om.
P.S. Rugăciunea unui judecător a fost citită de conferențiarul Corina Buzdugan la festivitatea de absolvire a Facultatea de Drept “Dimitrie Cantemir” Cluj din acest an, la rugămintea studenților. Absolut impresionant!

DE CE LUNI ESTE O ZI GREA PENTRU SLUJITORII BISERICII ?

download

De ce luni este o zi grea pentru slujitorii bisericii?

In general vorbind ziua de luni poate fi dificilă pentru credincios. Tocmai ce s-a încheiat săptămâna de muncă și weekend-ul a venit. Cei mai mulți ne petrecem timpul cu treburile casei, dar cautăm și să avem puțină odihnă, fapt care nu tot timpul se poate realiza. Dar sâmbătă zboară foarte repede și vine ziua de duminică. Duminică dimineața mergem la biserică, apoi servim masa în familie și, daca nu ești slujitor, poate reusesti să mai ai parte și de ”somnicul de duminică”, un obicei bine împământenit la credincioșii evanghelici. Iar apoi vine serviciul de duminică seara. Și uite  că a trecut așa de repede sfârșitul de săptămână. A venit ziua de luni și toată lumea merge la muncă. Ne pornim ”motoarele”  mai greu și încercăm să ne adunăm pentru săptămâna care ne stă în față.

O altă poveste este cu slujitorii. Pentru noi ziua de duminică este o una dintre zilele importante de slujire. Altii ar spune ca cea mai importanta zi de slujire pentru care cei mai mulți pastori-predicatori se pregătesc întraga săptămână. Pe lângă pastori și alți slujitori depun efortul în pregătire pentru ziua de duminică. Duminica devine astfel un fel de etalon de măsură a ceea ce este biserica, un punct culminant al slujirii individuale și corporative. Și aceasta într-o abordare destul de limitată și nebiblică, biserica ne fiind doar ceea ce se întâmplă duminică. Biserica nu este doar un program precedat de o perioada de pregătire și urmat de momentul ”punerii în scenă”. Viața bisericii este duminica, dar și dincolo de duminică. Predicarea este un moment care consumă enorm energia unui predicator, si cu toate acestea uneori  il lasa cu sentimentul ca aceasta nu a fost prea buna. Si dupa… servicii divine, discutii individuale (pozitive sau negative), uneori sentimente de bucurie, alte ori sentimente amestecate … ziua s-a sfârșit. De acum începe pregătirea pentru o nouă performanță.

Astfel, ziua  de luni, considerată de zeci de ani cea mai grea zi pentru pastori, ne gaseste in diferite stari ca: energie fizica scazută, capacitate limitată de focalizare, enrgie emoțională scăzută, sentimente diverse și uneori contradictori (bucurie, împlinire, dezamagire, împovărare, mânie, frică de a nu fi suficient de bun, etc.). De aceea este recomandat ca această zi să fie ”Sabatul pastorului” sau ziua liberă a pastorului. Mărsturisesc că nu tot timpul am reușit să ascult de acest sfat.  Dar, mai mult decât  nevoia odihna fizică, este nevoia de a ne verifica inima. De ce suntem dezamagiti? Nu cumva  avem o înțelegere greșită cu privire la succes? Oare găsim noi totdeauna semnificația și împlinirea în relație cu Christos? Putem să dăm curs unor sfaturi practice cu privire la ziua de luni pe care le găsim aici . Pe lângă acestea cel mai important lucru este să ne verificăm inima într-o stare de rugaciune. De aceea am intitulat devotiunile de luni ”Altarul de Luni”. Este o invitație la cercetarea inimii, cât și o invitație la rugaciune pentru noi și colegii nostri de slujire.

http://www.pastor.ro/category/altarul-de-luni/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-luni-este-o-zi-grea-pentru-slujitorii-bisericii/

De ce îngăduie Dumnezeu răul? – un răspuns genial de Anne Graham

Publicat pe 15 Octombrie 2017 de ADMIN în Articole

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea “Early Show” (Spectacolul matinal), a fost întrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 și i s-a pus o întrebare la care mulți ar fi dat răspunsuri nesatisfăcătoare: “Cum a putut Dumnezeu să lase să se întâmple așa ceva și să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu niște replici foarte logice, profunde și inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat). Dânsa a precizat foarte calm și explicit, următoarele:

“Și eu mi-am pus deseori această întrebare și mi-am găsit următoarele răspunsuri… Cred ”“ nu cred, dar sunt profund convinsă ”“ că Dumnezeu a fost și rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca și noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem și chiar Îi poruncim să iasă din școlile noastre, din guvernul și din viețile noastre, că ne descurcăm și singuri, fără ajutorul Lui… Și, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur și simplu S-a dat, calm, la o parte…

Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila și protecția Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în școli etc.)

Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America să devină o țară atee și care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în școlile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată și a devenit lege obligatorie în SUA…

Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în școli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate și stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să știe ce vorbește, așa că am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus că profesorii și diriginții nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greșesc. Iar conducătorii de școli au spus că niciun membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că școlile nu au nevoie de publicitate proastă și în nici un caz de procese. (Totuși, există o mare diferență între a disciplina și a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine știe ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei școli a spus că, băieții fiind băieți, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noștri prezervative. Așa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinților că le-au primit de la școală. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre aleșii noștri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viața lor privată atât timp cât își fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv președintele, în viața să privată, atât timp cât am o slujbă și economia merge bine.
Apoi, niște libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect și apreciere a frumuseții feminine… Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, și încă mai departe, afișându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

Apoi, industria show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV și filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violența și sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea și temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment-amuzament, nu are efecte adverse și oricum nu o ia nimeni în serios, așa că totul a mers înainte.

Iar acum ne întrebăm speriați de ce copiii noștri nu au conștiință, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înșiși.

Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei și culege.

Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetița ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din școli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-ați spus să plec din școli?

E ciudat cum oamenii Îl disprețuiesc pe Dumnezeu, și apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toți oamenii vor să meargă în ceruri, deși nu cred, nu gândesc, și nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.

Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu și de fapt îl urmează pe Satana, care, se știe că, la rândul lui, crede și el în Dumnezeu…

E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecați. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail și ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiți mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de două ori înainte de a le trimite și altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud și obscen trece liber prin cyberspațiu, dar orice discuție publică despre Dumnezeu este împiedicată la școală și la locul de muncă.

Este, în sfârșit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în același timp un creștin invizibil în timpul săptămânii.”

http://eustiu.com/de-ce-ingaduie-dumnezeu-raul-raspunsul-genial-al-fiicei-lui-billy-graham/

De ce îngăduie Dumnezeu răul? – un răspuns genial de Anne Graham

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-ingaduie-dumnezeu-raul-un-raspuns-genial-de-anne-graham/

De ce genealogia Domnului Isus prezentată în Evanghelia după Matei este diferită de cea prezentată în Evanghelia de la Luca?

download

ANASTASIA FILAT14 IANUARIE 2018  RĂSPUNSURI DIN BIBLIE 

Întrebare:

Am o întrebare cu privire la genealogia de la Matei si genealogia de la Luca. De ce aceste 2 genealogii nu sunt identice ?

Este adevărat că genealogia Domnului Isus prezentată de evanghelistul Matei este foarte diferită de cea prezentată de evanghelistul Luca.

Evanghelistul Matei prezintă genealogia Domnului Isus începând de la Avraam până la Domnul Isus, iar evanghelistul Luca începe de la Domnul Isus în sens descendent până la Dumnezeu care l-a creat pe Adam.

Diferența între aceste două genealogii nu este una minoră: comparând aceste două genealogii, observăm că segmentul cuprins între Iosif, soțul Mariei, (mama Domnului Isus) și Împăratul David nu au nimic comun. Potrivit cu genealogia de la Matei, Domnul Isus este urmașul lui David din Solomon (Matei 1:6-7), iar potrivit cu genealogia din Evanghelia de la Luca, Domnul Isus este urmașul lui David din Natan (2 Samuel 5:14).

Cei mai mulți cercetători ai Bibliei sunt de părerea că în Evanghelia după Luca este prezentată genealogia Domnului Isus pe linia maternă, adică a Mariei. La Luca 3:23 scrie despre Domnul Isus că se credea că este fiul lui Iosif, pentru că în realitate El nu putea fi fiul lui Iosif, din moment ce Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până nu S-a născut Domnul Isus. Maria a conceput de la Duhul Sfânt.

Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să învețe pe norod; și era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,… (Luca 3:23)

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?`` Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1:34-35)

Deci, Domnul Isus nu are nimic de a face cu Iosif, afară de faptul că S-a născut din logodnica acestuia. Totuși, din perspectiva omenească, El era fiul lui Iosif, care era un urmaș a lui David. Pe de altă parte, prin Maria, Domnul Isus era un descendent a lui David din Natan.

…fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,… (Luca 3:31)

https://moldovacrestina.md/genealogia-domnului-isus/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-genealogia-domnului-isus-prezentata-in-evanghelia-dupa-matei-este-diferita-de-cea-prezentata-in-evanghelia-de-la-luca/

De ce Dumnezeu a vrut să-l omoare pe Moise (Exod 4:24-26)?

download

ANASTASIA FILAT  13 APRILIE 2018

Întrebare:

La Exod 4:24-26 am întâlnit o întâmplare greu de înțeles. În timp ce Moise se îndrepta spre Egipt împreună cu familia sa, au ajuns într-un loc unde au rămas peste noapte pentru a se odihni. Biblia spune ca „l-a întâlnit Domnul si a vrut să-l omoare”. Din ce cauză? Moise mergea spre Egipt pentru a îndeplini porunca lui Dumnezeu. Din ce cauză atunci Domnul a vrut să-l omoare?

Din context înțelegem că motivul pentru care Dumnezeu a voit să-l omoare pe Moise a fost că fiul lui nu era tăiat împrejur:

În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul, și a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine”. Și Domnul l-a lăsat.Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur. (Exod 4:24-26)

Potrivit cu porunca dată de Dumnezeu lui Avraam când a încheiat legământ cu el și i-a dat tăierea împrejur ca semn a legământului, orice copil de parte bărbătească din mijlocul lor trebuia tăiat împrejur sau nimicit:

La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât și cel cumpărat cu bani; și astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ vecinic. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuțului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu”. (Geneza 17:12-14)

Acest legământ era un legământ care se extindea asupra urmașilor. Nu era alegerea urmașului să intre sau nu în acest legământ: un urmaș a lui Avraam intra în acest legământ prin naștere. Potrivit cu această poruncă, un părinte, când i se năștea un copil de parte bărbătească, trebuia ori să-l taie împrejur, ori să-l omoare. Deci, Moise era responsabil să-și taie băiatul împrejur și pentru că nu a făcut aceasta, Dumnezeu a vrut să-l omoare. De ce? Fiindcă prin aceasta Moise a călcat legământul: el era responsabil să-și taie băiatul împrejur.

Sefora a știut lucrul acesta foarte bine și a acționat foarte repede și a abătut mânia lui Dumnezeu. Când Sefora i-a spus lui Moise că este „soț de sânge pentru ea”, s-a referit la faptul că el este într-un legământ care se extinde asupra urmașilor și este dator să respecte acest legământ!

Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur. (Exod 4:26b)

Învățătura care o luăm din acest caz este că, indiferent dacă noi cunoaștem sau nu cerințele Noului Legământ în care am intrat prin apa botezului, noi vom da socoteală pentru felul cum ne îndeplinim responsabilitățile ca și parteneri de legământ cu Dumnezeu. De aceea este foarte important să studiem Sfintele Scripturi ca să știm bine care sunt așteptările lui Dumnezeu de la noi. Necunoașterea voii lui Dumnezeu nu ne scutește de responsabilitate.

Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. Fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda, și nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi! (Osea 4:6)

Vă recomand să studiați cursul „Doamne, învață-mă să studiez Biblia în 28 de zile” ca să vedeți importanța studierii Scripturii și să învățați cum să studiați profund Sfintele Scripturi de unul singur. La fel vă recomand să studiați cursul „Legământul” pentru o înțelegere mai bună a subiectului pus în discuție în acest articol.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/dumnezeu-a-vrut-sa-l-omoare-pe-moise/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-dumnezeu-a-vrut-sa-l-omoare-pe-moise-exod-424-26/

De ce Dumnezeu a dat țara înapoi poporului Israel în 1948?

download

ANASTASIA FILAT 

29 NOIEMBRIE 2017

Întrebare:

Dacă Dumnezeu Și-a întors fața de la poporul Său de multe ori când aceștia nu au respectat poruncile și învățăturile și s-au închinat la idoli, ce s-a întâmplat după al Doilea Război Mondial: au început evreii să Îl accepte pe Isus ca și Mântuitor în număr așa de mare, încât Dumnezeu le-a dat înapoi țara promisă?

Este adevărat că motivul pentru care Dumnezeu a risipit pe poporul Israel printre Neamuri este că ei au păcătuit împotriva Lui, călcând legământul făcut cu jurământ.

„…Trebuie să-ți porți, în adevăr, nelegiuirile și urâciunile, zice Domnul”. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Îți voi face întocmai cum ai făcut și tu, care au nesocotit jurământul, rupând legământul!(Ezechiel 16:58-59)

În Biblie sunt foarte multe prorocii despre restabilirea poporului Israel ca și națiune în țara promisă lui Avraam, Isaac și Iacov.

Totuși, motivul pentru care Dumnezeu nu a nimicit pe Israel pentru tot ce a făcut nu este purtarea lor, ci credincioșia Lui față de Avraam, Isaac și Iacov:

Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ținea până va intra numărul deplin al Neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele”. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. (Romani 11:25-29)

,,Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți. (Maleahi 3:6)

Motivul pentru care Dumnezeu le-a dat țara înapoi în 1948 nu a fost purtarea lor, ci credincioșia lui Dumnezeu față de părinții lor, cum am văzut din textele de mai sus. În Biblie sunt multe texte care arată că Dumnezeu mai întâi va aduce pe Israel în țară și apoi îi va curăți și le va da Duhul Sfânt. Mă voi limita doar la un singur text din Ezechiel 36. La începutul capitolului Dumnezeu se adresează munților lui Israel, adică pământului țării. În prima parte a capitolului Dumnezeu prorocește că munții lui Israel vor fi locuiți din nou de oameni și anume de poporul Israel pentru totdeauna. Apoi Dumnezeu face o trecere în revistă a motivului pentru care a risipit pe Israel printre Neamuri, motivul pentru care îi va aduce înapoi în țară și ce va face când îi va aduce în țară.

Motivul pentru care Dumnezeu a risipit pe poporul Israel printre Neamuri

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei. Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în țară, și din pricina idolilor cu cari o spurcaseră. I-am risipit printre neamuri, și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele.(Ezechiel 36:16-19)

Motivele pentru care Dumnezeu a adus pe poporul Israel înapoi în țară

Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, așa încât se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din țara lor”. Și am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese”. „De aceea, spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile la cari ați mers. De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi supt ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările, și vă voi aduce iarăși în țara voastră. (Ezechiel 16:19-24)

Din acest text găsim următoarele motive pentru care Dumnezeu va aduce pe Israel înapoi în țară:

Dumnezeu îi va aduce în țară, apoi îi va curăți, le va schimba inima și le va da Duhul Său cel Sfânt

Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. (Ezechiel 36:25-27)

După ce va sfinți pe poporul Israel, îi va binecuvânta în țară

Veți locui în țara, pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre. Voi chema grâul, și-l voi înmulți; nu voi mai trimite foametea peste voi. Voi înmulți rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei printre neamuri. Atunci vă veți aduce aminte de purtarea voastră cea rea, și de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă, din pricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre. Și toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să știți! Rușinați-vă și roșiți de purtarea voastră, casa lui Israel!” Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetățile voastre să fie locuite, și dărâmăturile vor fi zidite din nou; țara pustiită va fi lucrată iarăși, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. Și se va spune atunci: „Țara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; și cetățile acestea dărâmate, cari erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite” Și neamurile, cari vor mai rămânea în jurul vostru, vor ști că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, și am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, și voi și făcea. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată în ce privință Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, și iată ce voi face pentru ei: voi înmulți pe oameni ca pe o turmă de oi. Cetățile dărâmate se vor umplea cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme cari sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Și vor ști că Eu sunt Domnul”. (Ezechiel 36:28-32)

Deci, motivul pentru care Dumnezeu a adus înapoi pe Israel nu este purtarea lor, credința lor, ci credincioșia lui Dumnezeu.

https://moldovacrestina.md/poporul-israel/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-dumnezeu-a-dat-tara-inapoi-poporului-israel-in-1948/

De ce Domnul Isus a blestemat smochinul?

download

VASILE FILAT  02 IUNIE 2010 DOCTRINĂ

Întrebare:

Recitesc unele capitole din Noul Testament şi nu am înţeles versetele unde Isus a blestemat smochinul. Vă rog să explicaţi de ce a făcut Isus aceasta?

Pentru început, să vedem…

Textul unde este descris acest caz ne relatează următoarele:

Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a mas acolo. Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:17-22)

Conform textului acestuia, Domnul Isus le-a dat ucenicilor o lecţie de credinţă. Noul Testament ne prezintă o a doua lecţie pe care le-a dat-o ucenicilor anterior şi pe care acum le-a amintit-o încă odată.  Deci, să ce vedem…

Ce le-a mai vorbit Isus ucenicilor înainte despre smochin?

Odată, când le vorbea oamenilor despre importanţa pocăinţei a comparat-o pe aceasta cu rodul unui pom şi a spus următoarele cuvinte:

Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” (Luca 13:5-9)

Când Isus a blestemat smochinul le-a dat prilej ucenicilor să-şi mai amintească odată pilda spusă anterior şi să le accentueze importanţa pocăinţei adevărate. De altfel, şi…

Ioan Botezătorul a folosit imaginea pomului cu rod pentru a transmite acelaşi adevăr

Biblia ne relatează următoarele:

Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. (Matei 3:7-10)

Cum vedem, şi în acest caz rodul pomului poartă imaginea pocăinţei adevărate care aduce după sine fapte neprihănite.

Să ne păzească Dumnezeu de soarta celor care refuză pocăinţa adevărată şi astfel rămân sub blestem şi pedeapsă.

https://moldovacrestina.md/despre-smochinul-blestemat/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-domnul-isus-a-blestemat-smochinul/

De ce avem nevoie de înțelepciunea Lui?

Adăugat de Arise For Christ 10 May 2018 Viața Creștină

Într-o lume dominată de păcat și plină de atâtea dependențe, exista unii oameni care aud strigarea înțelepciunii și care-și pleacă urechea la ceea ce Dumnezeu cere de la noi, oamenii. Există unii oameni care mai merg contra curentului și încearcă ca singura lor dependență să fie Dumnezeu și cerul.

” dacă vei primi cuvintele mele,

 dacă vei păstra învățăturile mele,

dacă vei cere înțelepciune,

dacă te vei ruga pentru pricepere,

dacă o vei căuta ca argintul,

atunci vei înțelege frica de Domnul,

vei găsi cunoștința lui Dumnezeu,

vei înțelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.” ( Proverbe2.)

 E timpul să ne dăm seama dacă n-am făcut-o până acum, că fără înțelepciune nu prea putem să ne ferim de rău, să luăm alegeri corecte, să ne păstrăm relațiile, să ne ținem inima departe de nelegiuire. Nu ințelepciunea aceasta omenească, ci ințelepciunea care izvorăște exact din inima Lui Dumnezeu. Celui ce o cere, El promite că i-o dă. Înțelepciunea Lui e la o distanță de o rugăciune. Ne dorim sfârșituri de viată demne de cinste, ne dorim reputație bună, dar oare alegerile noastre de zi cu zi sunt insoțite de înțelepciunea Lui?

” încrede-te în El din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta!” ( Proverbe 3:5)

Dum adică? De ce să n-o facem? Pentru că în urma încrederii noastre totale în Dumnezeu, se naște smerenia. Și smerenia naște recunoștința și o inimă modelabilă și mulțumitoare. Iar lui Dumnezeu îi plac de minune inimile sincere si smerite.

            ” Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” ( Proverbe 3:6)

De ce să-L implicăm pe Dumnezeu în toate aspectele vieții noastre? Pentru că altfel, noi și toată cunoștiința noastră, abilitățile și talentele noastre, ne vor duce sigur, fără să ne dăm seama, spre faliment. Iar uneori acest faliment înseamnă pierderea mântuirii.

De ce să-L recunoaștem pe Dumnezeu la jobul nostru, când ne pricepem la toate și suntem printre angajații model? Pentru că nu știm de unde ni se pregăteste cădere, iar fără înțelepciunea Lui suntem nimic.

De ce să-L recunoaștem pe Dumnezeu în relația de prietenie, sau căsnicie când  toate sunt exact cum le-am visat?  Pentru că noi nu vedem și nu cunoaștem pericolele care ne pândesc după colț, iar fără Dumnezeu singura destinație rămasă este o prăpastie periculoasă.

Închei aceste rânduri spunându-vă și vouă și mie:

” Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate pentru trupul tău și răcorire oaselor tale!” Proverbe 3:7,8)

Într-o lume care se clatină, doresc să ne găsim stabilitatea în Hristos! Și… Întelepciunea Lui, intotdeauna e o variantă mai bună comparativ cu a noastră!

Daria Miron

http://ariseforchrist.com/blog/articles/16/de-ce-avem-nevoie-de-intelepciunea-lui–752?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-avem-nevoie-de-intelepciunea-lui/

De ce a blestemat împăratul David?

download

VASILE FILAT 11 DECEMBRIE 2017  DOCTRINĂ

Întrebare:

Pace! Mă preocupă o întrebare la care nu am reușit absolut deloc să găsesc un răspuns clar. Uitându-mă peste Psalmul 109, am întâlnit unul din psalmii denumiți în mod teologic „imprecatorii”. Ceea ce eu nu pot înțelege este cum putem împăca acest gen de texte de blestem cu iubirea și iertarea pe care Domnul Isus le învață în Noul Testament? În Vechiul Testament s-a permis evreilor să rostească astfel de blesteme, fiind în altă dispensație și nouă nu ni se mai permite? Chiar și în Psalmul 139:19-22 spune David că îi urăște pe dușmani și dorește să fie uciși. Putea primi Dumnezeu o rugăciune ca aceasta din partea unui om „cu inima lui Dumnezeu”? Observ că nu doar în psalmi întâlnim astfel de rugăciuni, ci până și profetul Ieremia în Ieremia 18:21-22 rostește un blestem peste ei. De asemenea, cum se face că în Apocalipsa 6:10 (deci în Noul Testament) întâlnim oameni care cer judecata lui Dumnezeu peste cei răi? Vă mulțumesc anticipat și Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Este adevărat că David a fost numit de Dumnezeu  om după inima Lui, dar lucrurile acestea au fost nu pentru păcatele și greșelile pe care le-a făcut în viață, ci pentru felul cum a alergat în toate privințele la Dumnezeu și a fost total dependent de Cel Preaînalt. David a mai făcut și alte păcate grave pe care le cunoaștem bine, dar a venit și a plâns pentru ele și s-a pocăit cu adevărat. Nu așa a procedat Saul sau alții. Ei au căutat singuri să-și rezolve problemele și nu au venit la Dumnezeu în căderile lor.

Nu doar David, ci chiar și ucenicii Domnului Isus Hristos au fost ispitiți să ceară pedeapsă imediată asupra celor care le făceau rău. Iată o mărturie din Noul Testament:

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat într-alt sat. (Luca 9:51–56)

David nu a fost botezat cu Duhul Sfânt. Nici ucenicii nu erau încă botezați cu Duhul Sfânt la momentul când au cerut să se pogoare foc din cer. După ce S-a înălțat la cer, Domnul Isus a trimis Duhul cel Sfânt și toți ucenicii Lui sunt botezați cu acest Duh și au putere să trăiască și să rămână totdeauna în dragoste ca să poată birui momentele grele din viață când suntem tentați să ne răzbunăm singuri sau să blestemăm. Puterea lui Dumnezeu prin care a fost înviat Domnul Isus Hristos acum este în noi și lucrează în noi, cei care avem Duhul Sfânt, de aceea noi putem împlini porunca din Scriptură să nu blestemăm pe nimeni, ci invers, să binecuvântăm.

Așa să ne ajute Dumnezeu să facem totdeauna.

https://moldovacrestina.md/david-a-blestemat/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-a-blestemat-imparatul-david/

Dăruire cu dichis

download

 Teofil Gavril  09/12/2017  Meditări

Suntem în perioada… cadourilor. De la „tradiționalul” Black Friday începe goana după cadouri și se gată într-o mare epuizare după anul nou. Epuizare fizică, psihică și financiară care ne propulsează în noul an obosiți și extenuați. Nu știu pentru cine și ce cadouri ați cumpărat anul acesta sau pentru cine planificați să cumpărați dar vreau să vă provoc la puțină meditare.

Am observat că a dărui este foarte alterat. În România mai ales văd o similitudine bizară între „dar” și „șpagă”, între „cadou” și „atenție”. Îmi sunt cunoscute expresiile: „o mică atenție domnul doctor” sau „o atenție din partea mea” sau „un dar pentru dumneavoastră” sau „un cadou în semn de mulțumire” ceea ce mă face să mă întreb cât dintr-un dar sau cadou mai este cadou și ce semnifică cu adevărat acel cadou?

E perioada sărbătorilor, când toată lumea primește cadouri, pentru mine perioada reducerilor vine după asta, nu înainte. Dacă vreau să cumpăr ceva ieftin aștept să tracă „luna cadourilor” că de potrivite ce au fost cadourile, multe sfârșesc pe olx la vânzare. Și spun asta serios, numai să urmăriți ce e după sărbători și ce prețuri bune au.

Cheltuim tot mai mult pe cadouri și parcă nimerim ca nuca in perete cu ele. Oferim fie lucruri scumpe ca să impresionăm, fie lucruri ieftine ca să scăpăm și parcă impactul este așa de mic. Nu mai avem nici măcar cheful de a ne aminti ce își dorește persoana cu care avem relația, nu vrem sa facem cercetare, nu ne gândim prea mult ce semnifică ceea ce oferim, nu estimăm ce impact ar putea avea. Vrem să ne achitam de obligație și gata, ce tot atâta bătaie de cap?

Fiul meu Iosua e naiv, nici nu are cum fi altfel la vârsta sa, e copil de 8 ani care crede că cel mai frumos cadou ce poate să îl facă tatălui sau mamei sunt desene pe o hârtie, o felicitare stângace desenată sau confecționată de el. La fel crede că jucăria cu care a șters tot varul de pe pereți e cel mai grozav cadou ce îl poate face unui alt copil. Îl tot opream când voia să dea jucăriile sale uzate drept cadou, până când mi-a spus cu lacrimi în ochi că mașinuța aia chiar merge bine, că e cea mai grozavă. Asta m-a provocat să meditez: cum interpretăm cadourile primite? cum facem cadouri? Care ne sunt gândurile și intențiile când oferim?

Din politețe zâmbim și mulțumim și primim cadoul, dar de ce? Copii mei au primit recent niște bomboane de sugari aduse de prin străinezia din nu știu ce an. Din politețe le-au acceptat dar au întrebat acasă: și noi ce facem cu astea? Oare de ce vrem să ieșim ieftin, să dăm ce nu ne trebuie nouă?

Când am cunoscut-o pe soția mea, printre altele colecționam felicitări frumoase, de unele eram chiar mândru și mă lăudam la soția mea cu valoarea lor. Când au venit sărbătorile și soția mea s-a așezat să scrie, le-a luat fix pe alea mai de soi din colecția mea și le-a scris până să ajung eu să le văd. M-a deranjat asta, dar discuția ulterioară cu ea m-a schimbat. Logica ei era simplă: ce e mai bun aia trebuie să oferim, acesta era principiul ei de viață pe care l-am învățat cu greu și eu, egoistul. De atunci nu mai dau cadou lucruri ieftine ci lucruri care semnifică ceva pentru relația mea cu acea persona sau ceva care are importanță, necesitate sau semnificație pentru primitor.

Ce spun prin cadoul oferit de mine? Trimit prin el gânduri alese de prețuire, respect, considerație? Transmit mesaje plăcute, de încurajare, apartenență, iubire? Sau transmitem mesajul: bine că am scăpat.

Ce mesaj ai receptat o dată cu ultimul cadou primit? Ai simțit că e un cadou cu semnificație? Ai simțit că el exprimă ceva? Sau a fost ceva impersonal, oficial, fără țintă și direcție?

Dacă mai adaug aici fenomenul SMS-urilor cu urări, al pozelor de facebook in care ești „tăguit” ca dedicație, deja îmi vine a plânge, mă iau depresiile. Trăim așa de fals, reci și impersonali că „spargem bani degeaba” pe cadouri. Trăim o viață artificială.

Sunt subiectiv, dar pentru mine e mai valoros un telefon primit sau o scrisoare/felicitare (scrisă pe hârtie, cu mâna) iar dacă primesc un cadou aș vrea să fie semnificativ. Aș vrea ca un cadou să nu mă îndatoreze „pe viață” dar să nu fie nici din ăla de îl arunci undeva, că nici trei lei nu faci cu el pe net. Un telefon, o scrisoare, e mult mai valoros decât un cadou oarecare.

Vă doresc… inspirație, simplitate și bun gust.

https://www.filedinjurnal.ro/2017/12/09/daruire-cu-dichis/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/daruire-cu-dichis/

Dă-Ți Masca Jos!

Toți ne dorim să arătăm bine, să facem o impresie bună și nimănui nu-i place ca atunci când face cunoștință cu cineva să arate ce e mai rău din el, nu-i așa? Când punem poze pe facebook, de exemplu, le alegem pe cele în care am ieșit cel mai bine sau le retușăm să arate perfect. Privim la televizor sau pe coperțile revistelor și vedem chipuri perfece și ne dorim să fim așa. Dar ce se-ascunde în spatele măștii perfecte pe care zilnic o purtăm?

Vrem să arătăm că suntem bine, că avem o familie împlinită, o viață fericită, că suntem puternici, vrem să ne protejam sentimentele și să părem ceea ce nu suntem de fapt doar ca să impresionăm sau pentru a nu fi compătimiți de ceilalți și pentru aceasta trebuie să purtăm o mască. De multe ori e nevoie de o mască pentru a îndrăzni să înfrunți lumea. Purtăm o mască la servici, una la biserică, alta în fața prietenilor. Nu vi s-a întâmplat să cunoașteți oameni care să reacționeze într-un fel în casă și în alt fel afară?

Purtăm măști și am ajuns să nu mai fim noi pentru că aceasta se întâmplă când pentru mult timp porți o mască! Uiți cine ești cu adevărat, uiți care este masca și care este chipul! Uiți că Dumnezeu te-a făcut unic, că El vrea să fii tu, așa cum ești, cu defecte și calități.

Ne mințim pe noi încercând să trăim o viață care nu este a noastră uitând că “Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face” (Evrei 4:13)

Masca Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră. El are nevoie de oameni sinceri, care să-și recunoască neputințele și minusurile. El întotdeauna a fost El, chiar și atunci când fariseii L-au judecat, L-au arătat cu degetul, chiar și atunci când a rămas singur și ucenicii L-au părăsit, întotdeauna El a rămas pe poziție și nu S-a temut să arate cine este cu adevărat! Pentru că El a știut clar care Îi este identitatea, a știut că este Fiul lui Dumnezeu!

Prefererăm masca pentru că ne face să părem ceea ce alți vor să fim, dar ne trăim viața separați de frumusețea lui Dumnezeu, într-o îndoială pe care nu avem curajul s-o spunem nimănui, nici măcar nouă înșine.

Dă-ți masca jos și fii liber! Ți-e teamă că va ieși la iveală confuzia, înfrângerea, dependență, singurătatea sau suferința? Un lucru să știi dragul meu, nimeni nu este perfect! Toți greșim, dar puțini au curajul să recunoască. Dumnezeu nu este interest de noi să fim perfecți pentru că El știe că niciodată nu vom fi, însă El vrea să vadă în noi copiii unici pe care i-a creat special pentru un scop anume, gata să luptăm să fim tot mai asemenea Lui.

Ai curaj și arată cine ești! Arată că ești fiul lui Dumnezeu! Lasă-i pe oameni să vadă ceea ce Dumnezeu a pus în tine. Vei rămâne surprins să vezi cum Dumnezeu va folosi personalitatea ta, abilitățile, zâmbetul tău spre slava Lui. Nu există altul ca tine! Ceea ce poți face tu, în modul în care tu o faci nu o mai face nimeni pentru că ai fost creat unic! Dumnezeu vrea să se bucure de unicitatea ta!

Uităm cine suntem cu adevărat și nu mai avem timp nici măcar atunci când suntem singuri să ne uităm în oglindă și să ne privim adevărata față. Devenim ceea ce ni se spune că suntem, neputincioși, răi, egoiști. Ți s-a întâmplat să-ți spună cineva că ești într-un anumit fel și dintr-o dată să-ți dai seama că tu de fapt nu ești așa, să vrei să strigi în gura mare “ăsta nu sunt eu”, să vrei să dai masca jos și să nu ai curajul crezând că e prea târziu pentru că toți cunosc doar “omul cu mască”?

Nu uita că ceea ce contează este doar părerea Domnului despre tine, că El așteaptă cu nerăbdare, cu brațele deschise să-ți recunoști slăbiciunile, să vii la El așa cum ești și să-I dai voie să te modeleze așa cum vrea spre slava și gloria Lui.

Niciodată nu este prea târziu! Cuvântul lui Dumnezeu spune “Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”…(Evrei 3:7) Lasă-L pe Dumnezeu să toarne peste tine Duhul Lui, să aducă bucurie în viața ta, să te poți bucura astfel de cine ești prin El! Dacă îți vei deschide inima și vei veni cu sinceritate la El vei deveni o făptură nouă pe baza promisiunilor Lui, vei trăi prin El și prin puterea care vine în urma relației și-a părtășiei cu El și nu vei uita niciodată că identitatea ta este doar în El. Nici nu-ți imagineți cât este de frumos să fii „tu”, să te simți în largul tău oriunde mergi, să tinzi întotdeauna spre mai bine, dar să fii „tu” mereu!

Nu uita că omul va vedea în tine doar ceea ce vrea să vadă! Dumnezeu va vedea întotdeauna în tine fiul răscumpărat pentru care s-a jertfit Isus!

Ce valorează mai mult? Impresia bună pe care vrei s-o faci sau jertfa Fiului Său pentru tine?

Luminița Marinescu

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/da-ti-masca-jos-

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/da-ti-masca-jos/

Profesorul Leon Dănăilă, sancționat pentru că a sprijinit familia tradițională: Reputatul neurochirurg a fost amendat de CNCD pentru „declarații homofobe”

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 05 ianuarie

Profesorul Leon Dănăilă, sancționat pentru că a sprijinit familia tradițională: Reputatul neurochirurg a fost amendat de CNCD pentru „declarații homofobe”

ARTICOLE RELAȚIONATE

Profesorul Leon Dănăilă solidar cu doctorița Camelia Smicală:

Profesorul Leon Dănăilă solidar cu doctorița Camelia Smicală: „Îi va fi greu să-și obțină copiii dar până la urmă va reuși!” VIDEO

Acad. Leon Dănăilă sprijină referendumul pentru modificarea Constituției. „Familia este baza societății. Fără familie, societatea nu merge înainte!”

Acad. Leon Dănăilă sprijină referendumul pentru modificarea Constituției. „Familia este baza societății. Fără familie, societatea nu merge înainte!”

Prof. Leon Dănăilă, neurochirurg de GENIU, merge acasă după o zi de muncă

Prof. Leon Dănăilă, neurochirurg de GENIU, merge acasă după o zi de muncă

Mitingul comunității LGBT din Piața Universității: „Veniți să vă partenerizați!” (FOTOREPORTAJ)

Mitingul comunității LGBT din Piața Universității: „Veniți să vă partenerizați!” (FOTOREPORTAJ)

Neurochirurgul Leon Dănăilă, reclamat la CNCD de o asociație obscură care susține drepturile homosexualilor, a fost sancționat. Potrivit antena3.ro, profesorul Leon Dănăilă a fost amendat  cu suma de 2.000 de lei. de Consiliul pentru Combaterea Discriminării  pentru  declarații defăimătoare la adresa homosexualilor.

Apreciatul neurochirurg care la vârsta 84 de ani încă operează la Spitalul „Gh. Marinescu” din București, și-a atras furia homosexualilor anul trecut, în urma unor comentarii în care se pronunța în favoarea familiei tradiționale.

ImunoMedica

„Eu sunt pentru căsătoriile de sex opus, heterosexuale. Eu așa am învățat, eu sunt de la țară. Eu n-am pomenit la mine homosexuali. Eu aici am auzit. N-am pomenit așa ceva.Un homosexual poate să cumpere copii, poate să-i fure, poate să-i achiziționeze pe alte căi. Să-i învețe să devină tot așa. Eu asta nu pricep, mintea mea nu poate să priceapă. Nu, una e femeie, ălalalt e bărbat. Asta nu pricep. Îmbracă-i pe amândoi bărbați. Îți plac bărbații? Poftim! Sodoma și Gomora. Doamne ferește! E un regres, totuși, al speciei umane”. Acestea sunt cuvintele care i-au adus profesorului Dănăilă sancțiunea CNCD.

Reputatul neurochirug spunea, de asemenea, că legiferarea căsătoriilor între persoane de același sex este un semn de regres al societății.

În decizia CNCD, se face  referire la prevederile OUG 137/2000 prin care se consideră contravenție orice caracter manifestat public care vizează atingerea demnității umane ori crearea unei atmosfere ostile, de intimidare, degradante, umilitoare sau ofensatoare împotriva unei persoane sau a unui grup legat de apartenența acestora la o anumită orientare sexuală. Conform CNCD, pentru ca o faptă să constituie discriminare și să fie sancționată, trebuie să existe cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin excludere, existența unui criteriu de discriminare (orientarea sexuală), scopul faptei să fie restrângerea sau înlăturarea recunoașterii unor drepturi, iar tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv ca având un scop legitim. Colegiul Director al CNCD „constată că afirmația [domnului Dănăilă] a fost făcută în public (…) și a vizat atingerea demnității; afirmațiile sunt de natură să creeze o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare la adresa petenților pe criteriul orientării sexuale” (Hot. 656/15.11.2017, pg. 3-4), scrie asociația Mozaiq, cea care a făcut plângerea.

Colegiul Director al CNCD a hotărât aplicarea unei sancțiuni sub forma unei amenzi în cuantum de 2.000 de lei și a recomandat senatorului Dănăilă „să evite pe viitor producerea unor fapte de discriminare” (Hot. 656/15.11.2017, pg. 4).

https://www.activenews.ro/stiri/Profesorul-Leon-Danaila-sanctionat-pentru-ca-a-sprijinit-familia-traditionala-Reput

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/profesorul-leon-danaila-sanctionat-pentru-ca-a-sprijinit-familia-traditionala-reputatul-neurochirurg-a-fost-amendat-de-cncd-pentru-declaratii-homofobe/

PROFETUL URII! Imamul care cere distrugerea creștinismului a primit de la statul elvețian ajutoare sociale de jumătate de milion de euro

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE 

PROFETUL URII! Imamul care cere  distrugerea creștinismului a primit de la statul elvețian ajutoare sociale de jumătate de milion de euro
Abu Ramadan a venit în Elveția la sfârșitul anului 1998, cu statut de refugiat. A primit azil și un permis de muncă. Deși nu a studiat teologia, cel poreclit Șeicul în cantonul din Berna, nu vorbește nici germana, nici franceza, insă a incasat de la stat sute de mii de euro. Acum, autoritățile încearcă să îl deporteze.
În predicile sale ocazionale din Moscheea din Berna,  Abu Ramadan, un libian în vârstă de 64 de ani,  se roagă la Allah „pentru distrugerea tuturor dușmanilor islamului”. Iar Statul  elvețian îi plătește ajutoare sociale de 600.000 de franci elvețieni.
Dezvăluirea a fost făcută de presa elvețiană, care arată că imamul care vrea să distrugă „creștinii, evreii, rușii, hindușii și șiiții” a trăit în această țară cu ajutoare sociale în valoare de peste 500.000 de euro, scrie tio.ch.
„O, Allah, te rog să distrugi dușmanii religiei noastre, să distrugi evreii, creștinii, hindușii, rușii și șiiții. Allah, te rog să-i distrugi pe toți”, declama imamul Abu Ramadan în predicile sale în moscheea din Berna.
„Acesta este un fapt, o cifră pe care o putem confirma. Nu a învățat niciodată germană sau franceză și, prin urmare, nu a reușit niciodată să intre pe piața forței de muncă. Fără muncă, era eligibil pentru asistență socială”, a declarat Georg Häsler, un jurnalist care a particpipat la anchetarea acestuia.
„În mod evident, opiniile sale nu îl exclud de la ajutoarele sociale, dar el a primit acești bani de la societatea împotriva căreia predica”, a remarcat Georg Häsle

PRIORITĂȚI GREȘITE

”Apoi le-a zis: “Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

mihai sarbuExistența umană se desfășoară între dimensiunea ei materială și cea spirituală. Materialismul își pune amprenta în viața omului prin valorile de care are nevoie pentru un trai normal și decent. Atunci când raportul dintre material și spiritual este conform Cuvântului lui Dumnezeu viața se desfășoară în liniște și pace. Dezechilibrul apare în momentul în care omul decide să acorde mai mult timp și energie unei componente în raport cu celalaltă. Atunci se pierde din vedere perspectiva lui Dumnezeu asupra existenței și omul – în loc să domnească – ajunge să fie sclavul materiei. Cuvântul Lui este clar: ”viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15).

Ce este de făcut, știind că la fiecare pas întâlnim drame ale existenței umane din cauza înțelegerii greșite a raportului dintre material și spiritual. Viața ta scurtă este timpul pe care Dumnezeu ți-L pune la dispoziție ca să te pregătești pentru eternitate.  Te invit să privești în Scriptură și să înțelegi corect viziunea Stăpânului cu privire la ceea ce trebuie să te preocupe cu adevărat în trăirea ta pe acest pământ. Iar pentru aceasta ia aminte la exemplul unui personaj centrat în ”ego-ul” lui. Ce crede el și cum răsăpunde Dumnezeu la concepția lui despre lume și viață sunt lucruri care ar trebui să te pună pe gânduri. Urmărește prioritățile lui greșite:

1).Față de lumea materialăOmul din pilda Domnului Isus este un exponent tipic al materialismului. Totul se învârte în jurul lui: “Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: “Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” “Iată”, a zis el, “ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;” (Luca 12:16-18). Ciudat! Țarina era ”a lui;” grânarele erau ”ale lui;” roadele și bunătățile erau ”ale lui.” Nici un loc pentru Dumnezeu sau pentru altcineva. Un mod de viață egoist și egocentrist. Ce diferență față de perspectiva lui Dumnezeu cu privire la bunurile materiale: ”Vezi să nu zici în inima ta: “Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deut.8:17).  Nimic din toate acestea în mintea acestui om. Considerând apartenența la poporul lui Dumnezeu, el ar fi trebuit să știe că nu ”al lui” ci: ”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!” (Ps.24:1). Dar era departe să gândească și să creadă  așa ceva. Nu este de mirare calificativul pe care-l primește din partea Creatorului: “Nebunule!” după care întrebarea continuă: ”lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12:20). Cred că ai înțelepciunea să dai dreptate lui Dumnezeu în stabilirea priorităților în viață. Dacă este așa, atunci te întreb: ”Cum stau lucrurile în dreptul tău și al familiei tale? Cât timp acorzi lui Dumnezeu și cât timp petreci în a câștiga pâinea cea de toate zilele?” În Predica de pe Munte Domnul Isus este categoric atunci când pretinde: Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: “Ce vom mânca?” Sau: “Ce vom bea?” Sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?” Dar ce să facem?”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Trăiești la acest nivel? Daca nu, atunci, pocăiește-te ca să fi binecuvântat!

2). Față de lumea spiritualăChiar și ateii recunosc că ființa umană – dincolo de partea materială – are și o componentă spirituală. Personajul din exemplul Mântuitorului se credea stăpân peste toate. Are curajul să spună că și sufletul este ”al lui””voi zice sufletului meu iar apoi să-și expună crezul lui despre suflet: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” (Luca 12:19). Ce îngust gândește ”eroul” nostru: sufletul nu mănâncă, nici nu bea și nici nu se întreține cu distracții. Oare – el evreul – a uitat că sufletul nu-i al lui, ci că: ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu?” (Gen. 2:7).Era atât de orbit de materie încât a uitat ce a scris Solomon înțeleptul în Eclesiastul: ”Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale” …  până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Ecl.12:1,7). Sufletul nu-i al omului. Dumnezeu L-a pus în om și El Își va lua partea când existența materială încetează. El este categoric cu nebunul din pildă și nu-I lasă nici o altă alternativă, ci spune: ţi se va cere înapoi sufletul!” (Luca 12:20). Dar să nu-l judecăm prea tare pe omul acesta deoarece în zilele noastre situația nu este cu nimic mai bună. Același mod de gândire generează un mod de viață identic cu cel al ”nebunului” din plidă. Bisericile sunt pline de persoane care se numesc creștini dar viața lor mărturisește contrariul. Au bani dar nu mai au timp de Biblie. De rugăciune, nici vorbă. La biserică sunt doar musafiri. Nici o implicare și nici un fel de slujire! Prioritățile lor sunt legate de prosperitatea materială și nici de cum de suflet. Ce trist. Să crezi că ești OK în relația cu Creatorul dar – de fapt – să fii pe dinafară! Dar ce clar este mesajul Scripturii în ce privește separarea față de lume: ”unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21). Așa că nu avem de ales:”Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Gal. 5:25).Prietenul meu, Dumnezeu te confruntă în mod direct! Este vremea să te ridici și să-ți schimbi modul tău de viață. Domnul Isus te așteaptă chiar acum. Pocaința este pretenția Lui pentru toți cei nemântuiți, iar ”pocăința pocăiților” este provocarea pentru creștinii de nume. Nu știu în care grup te regăsești dar știu că ai nevoie de El.

3).Față de veșniciePentru oamenii fără Dumnezeu întreaga existență se rezumă la ”aici și acum.” Ei își trăiesc viața după principiul filozofilor epicurieni care spune: “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. (1Cor. 15:32). ”Trăiește clipa!” strigă aceștia. Așa gândea și prietenul din relatarea Mântuitorului când recită cu voce tare ceea ce gândea în mintea lui bolnavă: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani … !” Ce perspectivă îngustă! Limitată doar la câțiva ani. Nici vorbă de veșnicie! Însă Cel Veșnic Îl taxează imediat și-I dă replica spunându-I: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Apoi se adresează tuturor celor ce – peste veacuri – vor îmbrațișa aceiași concepție despre lume și viață cu a interlocutorului din pildă: ”Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:19-21). Știi că există veșnicie și că nu se tremină totul la mormânt? Un poet creștin te întreabă: ”Unde vei fi în veșnicii? / Tu cel de Domnul ești creat. / Unde vei fi în veșnicii? / El suflet viu Ți-a insuflat. / Raspunde azi! Răspunde azi! / Unde vei fi în veșnicii?” /C.Ev. #703/. În final te întreb cum răspunzi la mesajul Scripturii cu privire la mărturia pe care trebuie să o proclami prin viața ta: ”Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui … ” (2 Cor.3:2-3).”Ce  văd și ce citesc cei din jurul tău privind la viața ta și a familiei tale?” O cameră video ascunsă înregistrează totul: gândurile, vorbele, pașii, acțiunile, trăirile. Într-o zi viedocaseta va fi derulată în fața veșniciei. Ce va rămâne înregistrat acolo? Tu hotărăști chiar acum. Te îndemn să iei aminte la îndemnul poetului care continuă cu întrebările:  ”Ai predat a tale daruri, / Toate-n mâna Domnului? / Te-ai jertfit pe tine însuți / În serviciul Mielului?” Fii atent acum la recomandarea plină de dragoste de la refren: Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă, / Chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (C.Ev. # 549). Așa să te-ajute Dumnezeu. Amin!

RUGĂCIUNE

”Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.”

Pastor Mihai Sarbu

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/prioritati-gresite/

PRIMA PORUNCĂ

 ”Un singur Dumnezeu pentru credincioși” Exod 20: 3

Prețul unui sendviș… – de Nicolae.Geant

toasted-sandwich

Andreea este o fetiță timidă, foarte timidă, din clasa IX-a. Înainte cu două minute de pauză am văzut-o băgând mâna în rucsăcel, și pe furiș a pasat un maldăr argintiu colegei din spate. „Ce-ai făcut?”.

Fata se uită rușinoasă și roșește. „I-ai dat un sendviș!”. „Da”, îmi răspunde cu fială. „Dumnezeu să te răsplătească!”, i-am spus, și am privit pe fereastră deoarece mi-a umezit ochii.

Andreea este o fată săracă. Are cinci frați și venituri modeste. Prin frigider le fluieră vãntul probabil, dar în înimă îi fluieră dumnezeirea.

Le-am spus copiilor că atunci când eram în liceu, Liviu, un coleg al meu cu ochelari groși, bolnav de inimă și cam gârbovit, din familie de muncitori în rafinărie, dar „băiet” de oraș, venea zilnic la liceu cu două sendvișuri. Aproape zilnic eu îi furam unul. Îl mințeam ca îl caută o profă, o fată frumoasă, un coleg, cineva… Și el, ieșea pe hol, iar eu îi controlam servieta! (Nu pentru ca eram șmecher, și nici gurmand. Ci pentru că nu aveam pachețel pus de acasă). Când uitam să îl păcălesc și apoi să îi fur din mâncare (niciodată nu i le luam pe amândouă), pe la prânz venea la banca mea: „Nicule, nu vrei un sendviș?”. (M-a șocat când într-o zi, la ani buni după liceu, mi-a spus că mama lui știa că îi fur câte un sendviș dar a continuat să îi pună mai departe câte două „Poate îi e foame mamă…”)

Le-am mai spus copiilor că într-o mănăstire unde era și o școală, un călugăr a vazut că în pauza mare, un copil aleargă direct în biserică, la capelă, în timp ce toți se zbenguiau sau mâncau ce aveau de acasă. „Ce spiritual!”, murmura călugărul. Urmărindu-l mai multe zile, odată a îndrăznit să intre după pici în altar. Copilul stătea într-o strană chiar sub crucea lui Isus Răstignit și mânca un sendviș. ” De ce mănãnci aici?”. „Pentru că Isus nu-mi cere din sendviș niciodată!”.

Am trăit în timpul facultății un eveniment neplăcut. Un coleg, fiu de profesor universitar în Germania, avea 4 sendvișuri și i-am cerut unul. Nu doar că m-a refuzat, dar m-a înjosit. Și pe mine, și pe părinții mei cu pensii modeste. „Ce, ai tăi nu sunt în stare să-ți dea mâncare la tine?”… Din ziua aceea toți colegii mei l-au marginalizat. Și la examene a picat cam jumătate…

Într-o zi, venind de la o Evanghelizare mi-am cumpărat un sendviș și un kefir. Cãnd am ajuns în parcare m-a întâmpinat un bătrânel. „Nu îmi dați 10 bani? Să strâng pentru o pâine?”. Era ora 16. El nu mâncase nimic. Eu la fel. I-am dat sendvișul și kefirul. A început să plângă. „Dumnezeu m-a hrănit si azi! Să îți dea sănătate taică”, a murmurat împlinit! Aș fi putut să mă întorc. Să-mi cumpăr încă zece. Dar am urcat în mașină sătul! Urarea moșului mi-a ținut până acasă. 250 de km.

Cât costă un sendviș?”, am întrebat retoric copiii. „4 lei dom’ profesor”, a strigat o tipă, sigură pe ea. „Nu, un sendviș costă o prietenie! O poți câștiga sau o poți pierde!”.

Dacă oferim un sendviș unui sărman poate nu-l satură, dar îi arată dragoste. Odată, un elev mi-a scris pe bilet: „dragostea este atunci când pui zilnic ciocolata în ghiozdan cu toate că ști că de fiecare dată cineva ți-o fură!”. Ca Liviu… Ori ca Isus. A iubit chiar dacă a știut că va fi urât!”.

Tu, de când nu ai mai oferit un sendviș? Sau încă îl mănânci pe ascuns?

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/02/pretul-unui-sendvis-de-nicolaegeanta.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/pretul-unui-sendvis-de-nicolae-geant/

PREDICATORUL IDEAL

PUBLICAT PE IANUARIE 19, 2018DE DININIMAPENTRUTINE

Dacă este tânăr, n-are experienţă; dacă are părul alb, e prea bătrân.

Dacă are 5-6 copii, are prea mulţi; dacă n-are copii, dă un exemplu rău.

Dacă foloseşte notiţele la amvon, predicile sale sunt pregătite dinainte şi-s seci; dacă improvizează pe loc, predicile sale nu sunt profunde.

Dacă este atent cu săracii, se dă în spectacol; dacă e atent cu bogaţii, tinde să devină aristocrat.

Dacă foloseşte multe ilustraţii, neglijează Biblia; dacă nu foloseşte suficiente ilustraţii, nu se face înţeles.

Dacă dezaprobă răul, exagerează; dacă nu îl condamnă, îi place compromisul.

Dacă predică o oră, vorbeşte prea mult; dacă predică mai puţin de o oră, este leneş.

Dacă predică despre adevăr este ofensiv; dacă nu, este ipocrit.

Dacă nu reuşeşte să fie pe placul tuturor, face rău bisericii; dacă este pe placul tuturor, nu are opinii personale.

Dacă predică despre 10 %, îi plac banii; dacă nu predică despre zeciuială, nu urmăreşte progresul bisericii.

Dacă are salariu mare, este materialist; dacă are salariu mic, dă dovadă că nu merită mai mult.

Dacă predică tot timpul, oamenii se plictisesc să-l asculte numai pe el; dacă invită alţi predicatori, fuge de responsabilităţi.

Şi, se mai spune că predicatorul are o viaţă uşoară!

PS: Articolul a apărut în Review Herald, USA, 2 aug. 1956.

PREDICATORUL IDEAL

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/predicatorul-ideal/

Predicator sau comediant?

Predicator sau comediant? - colaj de fotografii facut de mine dupa 2 fotografii de Nick Karkounis și Meymigrou Mey - unsplash.com

Astăzi am depus un efort enormsă urmăresc un comediant cum făcea un spectacol. Nu, nu este individul din poza alăturată, nu am dorit să îl cunoașteți și nici să îl căutați pe internet să vedeți cu ce mi-am pierdut timpul – așa cred că o să spună o parte din voi, logic. De fapt nu mi-am pierdut timpul, pentru că m-am forțat să îl urmăresc mai bine de 1 ore și 17 minute cum el face o sala de circa 3-4000 de oameni să râdă, să se destindă, să aplaude. A fost un individ care părea sumbru, obosit, și care se străduia să facă valoare folosind câteva cuvinte ”de efect”. Am stat să îl urmăresc până la capăt și am stat să număr și oamenii pentru care a lucrat el. Uimitor ce poate face umorul din oameni câteodată.

Erau în lista de la final vreo 10 producători și asistenți producători, vreo 9 cameramani, vreo 2 persoane la machiaj, 2 la vestimentație, 5 la montaj imagine și audio, 2 la lumini, cred că au fost în jur de 50-55 de oameni pe care nu i-a văzut nimeni, și care au stat totuși ”în umbra” acestui spectacol de stand-up comedy care a durat 1 ora și 10 minute.

Am stat să caut pe internet cât a costat biletul la acel show, și site-ul respectiv mi-a spus că accesul meu este interzis (nu o să vă dau screen de la eroare pentru că o să găsiți sigur la ce show m-am uitat). Însă am găsit pe alt site, care spune că un bilet ar costa 5 dolari. Sau de la 5 dolari, probabil că fiecare sală are preferințele sale. Pe site-urile românești am găsit bilete începând de la 20 la 80 lei, probabil că diferă de la popularitatea artistului până la mărimea echipei care îl coordonează pe acel comediant – sau actor, că sigur că trebuie să învețe înainte ceea ce trebuie să spună la oameni, să nu aibă ”suflor”, foi sau prompter unde să i se afișeze ceea ce urmează.

La artistul de astăzi m-am chinuit apoi să fac un calcul matematic. Dacă sala unde era el avea 4000 de bilete vândute și să presupunem că toate au costat 5 dolari fiecare (deși avea sala respectivă și lojă, și balcoane și locuri mai aproape și mai departe de scenă, și nu era proiectat pe vreun ecran artistul) aceasta ar însemna că s-a încasat minim 20.000 de dolari, adică 78.127,75 RON. Și pe lângă faptul că într-o oră de vorbit, de produs râsete, hohote, aplauze, el a făcut salariul la casierii acelei săli, la administrația acelei săli, la echipa de la curățenie, și echipa comediantului (cei 50 de care am spus mai sus) și mulți alți care au mai făcut bani din vânzarea acestui spectacol pe diferite medii de înregistrare digitale sau nedigitale posibile în era noastră. Și salariul său, era să uit de dragul de el.

Deci, ca să înțelegeți mai bine, omul nu doar că s-a străduit să învețe ceea ce avea să zică într-o oră, dar să și producă profit, să fie vândut și urmărit de alții în continuare oricând altcândva (cum am făcut eu acum la circa 2-3 ani de la producția inițială a acestui spectacol) și, recunosc, am reușit să râd și eu cu hohote de câteva ori. Am râs, e ceva normal, e ceva uman, este un drept al nostru al tuturor, judecați-vă pe voi, nu pe mine, bine?

Am contrastat toate acestea cu o maică stareță care zilele trecute a primit de la niște sponsori o sumă similară din străinătate, și ea nu a făcut nici spectacol, nici nu a făcut pe nimeni să râdă, dar avea grijă de niște sărmani copii uitați de lume și de guvernul care ar umple mai degrabă sălile cu comedie decât să facă ceva bun pentru oameni, pentru comunitate, pentru copii, pentru viitorul țării noastre.

Am mai contrastat show-ul comediantului cu predica auzită la o biserică mai mică, ce-i drept, nu avea nici 30 de persoane prezente în sala de 200 de locuri, unde nu m-am forțat să îl ascult 1 oră și 25 de minute sau chiar mai multe, cum vorbește lucruri care le avea în cap, pe niște foi, prin Biblie, pe sub Biblie, prin memorie, și nu mai știu de unde le tot scotea. Nu am putut să dau 5 dolari pe predica/mesajul/interpretarea sa. Nu mai știu cum să îi spun pentru că nu am stat eu forțat, ci oarecum am fost cu toți cei prezenți forțați să stăm și să ascultăm ceea ce zicea… pentru că la final se dădea o cafea bună și unii veneau acolo cam pe la jumătatea slujbei, ca să prindă măcar pișcotul și cafeaua de la final. Nu spunea niciodată glume predicatorul respectiv, dar îi turuia gura întruna. Nu făcuse studii de teatru și film, dar nu se bâlbâia, nu îi șoptea nimeni nimic din sală, dar nici nu îl aplauda nimeni. Mai spunea unu, altu, ici și colo câte un amin stins, sau îi completa citările din Scripturile pe care le citea. Ne ducea uneori din Geneza în Apocalipsa, apoi din Apocalipsa în Exod ca să încercăm noi să ieșim singuri din ”Egiptul” care ni-l crea în cap cu tot felul de idei, de păreri, de gânduri, de dogme, de teorii, de bazaconii care le auzea pe internet, pe la televizor. Uneori chiar mă gândeam, ce ușor e să duci pe oameni ”de nas” cu vorba….

Mă bucur că ați observat că nu am menționat la ”retur” cartea Geneza. Ne împotmolea mereu la Exod. Era momentul când ”băga” tipul acela în noi tot felul de chestii pe care alții le înghițeau drept bune, drept lucruri adevărate, deși prin subtilitatea lor strecura mici erezii, mici devieri de la adevăr, dar sunau bine pentru ”public”. Erau de fapt plăgi care veneau peste noi, și noi nu știam ce ne lovea și de ce dura și de ce durea așa de mult…

Cred că nu l-am contrastat prea bine pe predicatorul acesta. Că el de fapt făcea ce făcea comediantul, dar nu făcea atâta bănet, nu avea atâția în spate pentru care să tragă el, dar trăgea de sacul de colectă mai rău decât casa de bilete de la spectacolul de mai sus. De curățenie se ocupa cine apuca, toaletele erau veșnic ”parfumate” cu 2 odoruri care nu o să le uit niciodată: o pastilă de parfum intens montată pe vasul de WC, și o canalizare înfundată și răsuflată în toaleta acelei biserici. Trebuia să mergi pregătit sufletește să participi la acea slujbă, iar dacă la final trebuia să faci o oprire la toaletă… avea să regreți că ai pășit acolo, că ai ascultat pateticul mesaj, că ai mai pus 2 bani în coșul de colectă și acasă vorbești și critici toată săptămâna ce a fost la biserica aia. Ăștia au marketingul defectuos! 

Comparat cu comediantul ăla… de la care nu îmi mai aduc aminte nici una din glumele spuse de el, și nu cred că le-aș putea repovesti la nimeni în felul cum a făcut-o el – și să vă fie clar, nu a fost un show vulgar, a fost ceva în limba engleză și a fost 98% decent, chiar dacă nu a fost un comediant creștin (da, există și așa ceva, și sunt tot mai mulți acum!) – nu pot să îmi aduc aminte nici de predicile acelui predicator cu ”ceasul defect” la vorbire. Vorba lungă, sărăcia omului. La el însă credea că vorba lungă duce bani mai mulți la colectă…. și se străduia omul să umple orele de la singura slujbă din săptămână a bisericii pentru că trebuia să vadă ”participanții” că el s-a pontat, și-a făcut orele, merită leafa.

Și la final am încercat să trasez o concluzie. Și mă lua somnul că nu mai știam ce să mai cred. Să stai 1 oră și să asculți un comediant care te face să râzi uneori până la lacrimi? Sau să stai 1 oră să asculți un predicator care nu are nici început, nici sfârșit în predica lui, nu te face nici să râzi, nici să plângi, dar să te mai facă să te rogi(ca să luăm din activitățile ce ar aparține ariei lui de desfășurare a activității)?

Dintre 2 rele nu aleg nici una. Asta să vă fie clar. E interesant să vezi și alți predicatori care pot să te facă să râzi. Și e interesant să auzi alți comedianți care fac glume pe seama evenimentelor din biserică, și care la final au oameni care se întorc la Dumnezeu. Este o ironie și în aceasta, și le-am văzut și pe acestea. De fapt în viață nu e vorba de alegerile pe care le facem – ce predică sau ce comedie vrei să asculți într-o duminică mohorâtă de octombrie, sau în oricare altă lună o să citiți acest articol – ci e vorba de ce lasă astfel de persoane în urmă. Mesajul unora poate fi urmărit de alții oricând și să aibă același efect și să stârnească ceva emoție în inimi. Mesajul altora s-ar putea să nu poată fi înregistrabail – nu datorită cuvintelor agramate folosite, ci datorită prostiilor spuse de la microfon – fie de la amvon, fie din sala de spectacol.

Până la urmă dacă ceea ce au avut de spus cei 2 – comediantul și/sau predicatorul – dacă nu produce efecte, nu mai este căutat, nu mai este bun de ascultat. Ceea ce mă impresionează însă cel mai mult este că există predicatori care nu cred nici acum că Dumnezeu a inventat umorul și că El l-a pus în noi cu un scop, și tot Dumnezeu a pus gură și cuvinte omului ca să vorbească altora lucruri care să producă ceva în om: să îl cheme la o schimbare a stării lui, să iasă din mocirla deznădejdii, din necazuri, din probleme, din păcate, să vină la lumină, să zâmbească, să se pocăiască, să plângă, să danseze, să trăiască: două lucruri în viață nu se uită așa repede: o predică hazlie și o glumă proastă spusă de două ori.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/10/predicator-sau-comediant.html?

PRECIZĂRI PRECISE

download

POSTED ON JUNE 22, 2014 BY BARZILAIENDAN

,,Școala te poate face un cărturar, viața te poate face un fariseu, politica religioasă te poate face un saducheu, dar un ucenic al Domnului Isus nu te poate face decât … Domnul Isus,  iar duhovnicesc și sfânt nu te poate face decât Duhul Sfânt“ – M. M.

Astăzi se vorbește prea mult despre ,,lumea academică“ specializată în dogmatică, despre poziții și ierarhii eclesiastice, despre elite creștine și despre plebei.

Fără nici o îndoială, lipsa de persecuție poate propulsa bisericle în stratosfera îngâmfaților. Nu este pentru prima oară în istorie. Când s-au încheiat persecuțiile din imperiul roman, creștinismul a devenit foarte repede o ,,religie imperială“. Tragedia este cunoscută astăzi sub numele de catolicism și este numită simbolic în Apocalipsa ,,Tiatira“.

Ferice de aceia peste care ,,Cel ce cercetează toate lucrurile“ nu pune ,,o altă greutate“ (Apoc. 2:24) !

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/precizari-precise/

Poți să-L accepți pe Isus ca Mântuitor, dar nu ca și Domn?

Domn, Mântuitor, accepți,

De către Sergiu Filat 

Poți să-L accepți pe Isus ca Mântuitor, dar nu ca și Domn? Aceasta este întrebarea la care voi răspunde în acest articol.

Ascultare de Isus

Pentru unii creștini creștinismul a devenit o religie la modă și nu așa cum trebuie să fie o relație cu Dumnezeu. Pentru unii creștini acesta i-a dezămăgit, pentru că ei așteaptă ceva de la Dumnezeu fără ca să se dedice în întregime Domnului și Stăpânului vieții lor. Ei sunt gata să accepte pe Isus ca și Mântuitor al vieții lor fără să se predea în întregime domniei Lui.

Cuvântul “Domn” în limba ebraică este “adonai” și în limba greacă “kurios”. Domnul este mai mult decît un cuvânt, acest cuvânt indică o relație. Domnia lui Dumnezeu în viața creștinului înseamnă o totală supunere Domnului și Stăpânului.

În Israel ambele cuvinte frică și evlavie conțineau pronunțarea corectă a consoanelor sacre a numelui divin Yahweh. În schimb, sunetele vocalice  din Elohim (Dumnezeu) sau Adonai (“Domn” din cuvântul “adon”, conducător, domn, stăpân, soț) erau combinate cu YHWH.

Prima mențiune În Biblie când omul acceptă domnia lui Dumnezeu este relatată în Geneza 14:22, când Avraam recunoaște domnia și stăpânirea Dumnezeului Celui Prea Înalt asupra lui.

“Avram a răspuns împăratului Sodomei: “Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pămîntului, și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: “Am îmbogățit pe Avram.” Nimic pentru mine! afară de ce au mîncat flăcăii, și partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre: ei pot să-și ia partea lor!” (Geneza 14:22)

În Geneza 15:2 Avraam se adresează lui Dumnezeu ca Domn personal când spune:

“Avram a răspuns: “Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” (Geneza 15:2)

Ca și un rob dedicat în întregime stăpânului său care poate să-i împlinească toate nevoile sale, Avraam recunoaște și acceptă domnia lui Yahwe Adonai în viața sa. La fel ca și Avraam, ucenicul lui Hristos este chemat să accepte și să recunoacă domnia și stăpânirea lui Hristos în toate aspectele vieții personale.

În prima predică creștină rostită de apostolul Petru în Fapte 2:14-40 domnia lui Isus Hristos este făcută centrală pentru mântuirea celor ce au crezut.

“Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit. Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi ”   (Fapte 2:21, 36)

Mărturisirea publică a lui Isus ca Domn și Mântuitor personal a fost și rămâne centrul sau esența exprimării credinței creștine. Acest lucru îl vedem în mai multe pasaje din Sfânta Scriptură ca: Fapte 16:31; Romani 10:9; 1 Corinteni 12:3; Filipeni 2:11. Fără acceptarea lui Isus ca Domn și Mântuitor în momentul credinței sau pocăinței,  mărturisirea de credință este doar o declarație formală. Domnul Isus ne-a avertizat de acest lucru când a spus:

“Nu orișicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

“De ce-Mi ziceți: “Doamne, Doamne!” și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Folosirea cuvântului “domn” reflectă sistemul sclaviei și implică puterea absolută exercitată de către stăpân asupra robului cumpărat. Apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:19-20 explică implicațiile morale ale mântuirii creștine.

“Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit dela Dumnezeu? Și că voi nu sînteți ai voștri?  Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19-20)

Și în 1 Corinteni 7:22-23 apostolul Pavel spune:

“Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.” (1 Corinteni 7:22-23)

Odată ce creștinul mărturisește domnia lui Hristos în viața sa, se supune în întregime domniei Lui și în toate aspectele vieții sale se vede ascultarea de Domnul Isus. Adonai așteaptă ascultare.

“Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sînteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o.” (Romani 6:16-17)

În concluzie, putem spune că cel ce cheamă pe Isus ca și Hristos, Mesia, Salvatorul, trebuie să accepte Domnia Lui în viața sa și să-i ofere ascultare totală în toate aspectele vieții sale.

Vă recomand să studiați cursurile de studiu biblic inductiv din seria de 40 de minute:

https://moldovacrestina.md/poti-sa-l-accepti-pe-isus-ca-mantuitor-dar-nu-ca-si-domn/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/poti-sa-l-accepti-pe-isus-ca-mantuitor-dar-nu-ca-si-domn/

Poți să vezi fața lui Dumnezeu în vis?

VASILE FILAT 07 NOIEMBRIE 2017

Întrebare:

Bună, domnule pastor! Am două întrebări la care nu găsesc răspuns sau nu-l găsesc pe cel potrivit. Sper să mă puteți ajuta. Acum 5 ani am avut un vis. Eram în cer și acolo am văzut pe Cineva. Cred că era Isus. Nu era nici tânăr, nici bătrân, Îi vedeam fața. Era de un albastru deschis (ca cerul), numai că era strălucitoare. Am crezut că este Isus, pentru că părea că avea chipul asemănător cu al oamenilor. Mai bine zis, noi avem chip asemănător cu ce am văzut. Îmi aduc aminte că în acea perioadă Îi tot ceream lui Dumnezeu să îmi arate că există. Mă uitam la El, dar mai cu teamă. El era foarte frumos, se vedea că nu e pământesc și avea trăsăturile feței perfecte. Prin acel albastru deschis vedeam toate liniile feței acelei persoane. Se arată Dumnezeu? Trebuie să fiu convinsă cu toată inima că e El? Sau era altcineva? Era să uit, El nu a vorbit niciun cuvânt. Doar se uita la mine.

În Biblie este scris că Dumnezeu Se descoperă în multe chipuri, iar unul din ele este inclusiv și visele, și vedeniile. Dar trebuie să știți că criteriul după care trebuie să verificăm cât de temeinice sunt aceste descoperiri este Cuvântul lui Dumnezeu, căci și Satana se poate preface în înger de lumină ca să ne aducă un mesaj greșit. Dacă veți citi cu atenție Biblia, veți găsi diferite ființe spirituale pe care le-au văzut oamenii. Iată, spre exemplu, ce a văzut proorocul Daniel:

În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru). Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de crisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! (Daniel 10:1–7)

Cum vedeți, Daniel nici măcar nu a încercat să definească cine este această ființă, dar foarte posibil că era un înger, căci a venit cu un mesaj pentru Daniel și aceasta tocmai făceau îngerii, adică aduceau mesaje din partea lui Dumnezeu. De aici și li se trage numele de îngeri, căci înseamnă mesager.

Trebuie să înțelegeți că cel mai impotant lucru pe care trebuie să-L cunoașteți despre Dumnezeu este nu înfățișarea, ci caracterul Lui și pentru aceasta trebuie să studiați profund Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți din aceasta disciplină zilnică. Vă recomand să faceți rost de cursul “Doamne, vreau să te cunosc” de Kay Arthur, căci este un curs excepțional, prin care veți studia ce spune Biblia despre caracterul lui Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan este scris:

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (Ioan 1:18)

Căutați să-L cunoașteți pe Domnul Isus Hristos, căci El este Acela care Îl face cunoscut pe Dumnezeu.

https://moldovacrestina.md/dumnezeu-vis/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/poti-sa-vezi-fata-lui-dumnezeu-in-vis/

Pagina de ştiri internaţionale – Scepticism Sfânt: Relicve Creştine în Faţa unei Audienţe Moderne

Pagina de ştiri internaţionale

http://www.dw-world.de

Rochia Fecioarei Maria e o relicvă preţioasă. Dar oare este ea reală?

Scepticism Sfânt: Relicve Creştine în Faţa unei Audienţe Moderne

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,2571783,00.html?maca=en-rss-en-ger-1023-rdf

Catolicii europeni sosesc în oraşul Aachen în această săptămână pentru a vedea o rochie veche de 2000 de ani care, după cum spune lumea a fost purtată de Maria atunci când l-a născut pe Isus. Relicvele creştine continuă să atragă mulţimi, însă pentru cei mai mulţi a vedea nu înseamnă neapărat şi a crede.

Osemintele şi lucrurile sfinţilor continuă să fie o mare atracţie turistică în Europa. Pentru cei mai mulţi pelerini ai zilelor noastre, faptul că relicvele creştine din vremurile vechi sunt reale sau nu, nu constituie o importanţă.

Catedrala din Aachen aparţine patrimoniului UNESCO

Oraşul Aachen aşteaptă 100,000 de pelerini şi turişti, cu ocazia pelerinajului din anul 2007 care a început Vineri şi continuă până în 10 iunie.

Printre vizitatori vor fi şi o mulţime de sceptici. Şi asta e în regulă, a opinat Episcopul romano-catolic al catedralei din Aachen, Heinrich Mussinghoff, la slujba de Vineri când a deschis chivotul ce conţinea relicvele. Nu e nevoie să faci pelerinaj sau să venerezi relicve pentru a fi un bun catolic, a mai spus el.

Cei mai mulţi catolici din zilele noastre văd în relicve nişte simboluri şi nu o credinţă în puteri supranaturale.

Mussinghoff a comparat relicvele cu o amintire de familie care e preţuită pentru că oferă o legătură cu trecutul. Relicvele „vorbesc despre diferenţa pe care prin viaţa lor aceşti oameni au făcut-o, despre ce anume au realizat ei pentru viitor, despre gândurile lor, faptele şi crezul lor care şi astăzi încă, sunt atât de valoroase şi preţioase”, a spus el.

Relicvele atrag mulţimi

Evitând superstiţia

Însă Christian Weisner, purtătorul de cuvânt al grupului We are Church (Noi suntem Biserica), ce sprijină reforma în biserica Romano-Catolică a spus că el vede relicvele ca o formă de superstiţie.

„Am o oarecare reţinere vizavi de rugăciunea la relicve sau aşteptarea vindecării de la ele,” a spus el. „Trebuie să fim atenţi, să nu devenim superstiţioşi.”

Weisner este de acord cu unele activităţi din zilele noastre care au legătură cu relicvele, cum ar fi spre exemplu pelerinajele, rugăciunea şi părtăşia cu alţi credincioşi. Toate acestea sunt parte importantă din credinţa noastră catolică, a mai spus Weisner.

„Credinţa are nevoie de lucruri care să apeleze la emoţia noastră,” a spus el. „În acelaşi timp însă, trebuie să ne folosim şi mintea; avem nevoie de raţiune.”

Aachen aşteaptă 100,000 de pelerini

O chestiune de credinţă

Popularitatea relicvelor a apărut de-alungul Evului Mediu şi s-a încheiat odată cu Reforma Protestantă.

În timpul Evului Mediu, se credea că relicvele te pun în legătură directă cu sfinţii. Iar pelerinajul oferea o cale de iertare a păcatelor şi o scurtare a timpului din purgatoriu. Şi pentru mulţi pelerini, a fi faţă în faţă cu relicvele însemna cea mai înspăimântătoare şi grozavă experienţă din viaţa lor.

Pelerinii de la Aachen au avut de-a face cu cele mai importante personalităţi ale creştinătăţii: Isus, mama Lui, Maria şi Ioan Botezătorul.

Fiind centrul imperiului lui Carol cel Mare, Aachen a fost destinaţia cea mai importantă în pelerinajele din Evul Mediu, după Roma şi Santiago de Compostela din Spania. Rolul lui Carol cel Mare în achiziţionarea relicvelor în anul 799 este „doar o legendă,” a spus Christof Diedrichs, cercetător la Universitatea Humboldt din Berlin şi expert în relicve.

Pe lângă haina Mariei, în Aachen mai sunt încă alte trei importante relicve: scutecele lui Isus, o pânză folosită la decapitarea lui Ioan Botezătorul şi ţesătura din jurul brâului pe care a avut-o Isus când a fost crucificat. Aachen a scos aceste relicve pentru ochiul publicului o dată la fiecare şapte ani, începând din anul 1394.

Ceea ce a fost dovedit în mod ştiinţific este faptul că ţesăturile din care sunt făcute aceste relicve de la Aachen datează din primul sau al doilea secol după Cristos, a mai spus cercetătorul Diedrichs.

Acest pachet conţine o pânză ce se crede a fi scutecele lui Isus

A vedea înseamnă a crede

Chiar şi în timpul Evului Mediu, pelerinii amestecau sfinţenia cu turismul. Astăzi, oamenii călătoresc să vadă relicve, din motive de religiozitate, curiozitate, scepticism sau sau pur şi simplu din interes pentru istorie.

„Toţi aceşti oameni diferiţi sunt mânaţi de aceste diferite motive,” a spus sociologul american William Swatos, care anul trecut a publicat o carte despre pelerinaje şi turism. „E vorba de un fenomen multidimensional.”

De asemenea şi supranaturalul a recâştigat popolaritate, a mai spus Swatos. Pelerinii zilelor noastre doresc să creadă că oasele unui anume sfânt ar putea avea cu adevărat, puteri magice.

„Încă o dată, e normal să avem sentimente şi să ne imaginăm inimaginabilul,” a spus Swatos, care e şi directorul executiv al Asociaţiei pentru Sociologia Religiei (Association for the Sociology of Religion). „Putem transcende raţionalismul modernismului. Anticul poate deveni nou şi adevărat, din nou.”

Germani renumiţi, cum e Hape Kerkeling au mers în pelerinaj

Mergând în pelerinaj

Pelerinajele religioase şi turismul au devenit din ce în ce mai împletite. Mersul în pelerinaj a devenit la modă nu doar pentru cei credincioşi, ci şi pentru iubitorii de drumeţii şi mistici.

Interesul actriţei americane Shirley MacLaine pentru spiritualitatea Evului Mediu a condus-o pe drumul Sfântului Iacov (Camino de Santiago) din Spania (a scris chiar o carte despre asta).

Anul trecut, Hape Kerkeling, un comediant şi om de televiziune foarte cunoscut a publicat o carte (bestseller) despre cei 650 de kilometri (400 mile) pe care i-a făcut în pelerinajul său în Spania.

Conform cu datele din media, Kerkeling îşi pregăteşte din nou bocancii, săptămâna aceasta. Împreună cu 3,500 de elevi va face pelerinajul până la Aachen pentru relicvele de-acolo.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri12_iul07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica)Zeciuiala în Biserică / Subiectul: Zeciuala–Suntem Obligaţi să Dăm Zeciuială din Venitul nostru Net sau din cel Brut?

download

Subiectul: Zeciuala–Suntem  Obligaţi să Dăm Zeciuială din Venitul nostru Net sau din cel Brut?

Scopul acestui articol obişnuit este de oferi cititorilor noştri discuţii controversate pe teme potrivite vieţii creştine. Datorită spiritului de partizan, credibilităţii personale, acreditării, etc., le-am cerut tuturor autorilor care au scris pentru acest articol să-şi publice anonim scurtele declaraţii. Făcând aşa, sperăm să-l încurajăm pe cititor, măcar într-o mică măsură, să se concentreze asupra argumentelor implicate în fiecare poziţie decât pe anumiţi factori personali.

Un simplu schimb de opinii între două părţi este deseori extrem de nesatisfăcător, aşa că extindem fiecare schimb de opinii la cinci secţiuni astfel încât autorii să riposteze, examineze, şi să clarifice argumentele din primul nivel al discuţiei.

AVOCATUL 1: Suntem Obligaţi să Dăm Zeciuială Doar din Venitul Nostru Net

Zeciuiala este „practica de a da a zecea parte din venit sau proprietate ca dar (jertfă) pentru Dumnezeu.” [1] Uneori s-a crezut că zeciuiala cerută în Vechiul Testament este de fapt mai mare de zece la sută din pricina „zeciuielii din al treilea an” menţionată în Deuteronom 14:28-29. Această opinie presupune–în mod greşit, cred eu–că zeciuiala din al treilea an era în plus faţă de obişnuita zeciuială anuală, în loc să fie zeciuala obişnuită diferenţiată prin locul de contribuţie şi/sau întrebuinţările speciale. [2] Zeciuiala nu era o cerinţă ceremonială unică teocraţiei israelite, ci era practicată de poporul lui Dumnezeu încă din perioada pre-mozaică. (Gen. 14:17-20; 28:22; cf. Evr. 7:1-10)

Poziţia adoptată în aceast scurt articol presupune că este atât un privilegiu spiritual al creştinului cât şi o obligaţie morală de a da Domnului zeciuială din venitul lui. Isus a spus să nu lăsăm acest lucru nefăcut (Mat 23:23). Un astfel de dar nu este altceva decât o dovadă a faptului că Dumnezeu ne-a purtat de grijă, şi că la urma urmei El este proprietarul, a tot ceea ce posedăm. Zeciuiala îl onorează pe Domnul ca şi Creator al nostru şi ca Răscumpărător al nostru, fiind o mărturie a faptului că noi îi aparţinem Lui cu recunoştinţă. A refuza să dai zeciuială nu este altceva decât să îndrăzneşti să furi de la Dumnezeu. (Mal. 3:8)

Acest articol presupune de asemenea că un creştin ale cărui motivaţii sunt pure nu va permite convenienţelor sale personale sau interesului propriu să hotărască cum se aplică poruncile lui Dumnezeu în viaţa sa. Chiar dacă Cristos ne-ar cere să vindem totul şi să dăm banii săracilor, un adevărat ucenic ar fi gata să facă acest lucru (Mat. 19:21-22). O discuţie a dimensiunii zeciuielii noastre nu trebuie să fie o ocazie de a minimaliza sau de a căuta o ucenicie mai uşoară.

Se ridică întrebarea legitimă, totuşi, dacă cuvântul lui Dumnezeu ne cere să dăm zeciuială din venitul nostru impozat sau din cel neimpozat. Sperăm ca atenţia noastră la această întrebare să nu ne distragă de la chestiunile mai grele ale legii–dreptate, milă, şi credinţă–ca şi Fariseii, care îşi făceau griji să dea zeciuială în amănunt, chiar şi din condimentele din grădină, dar fiecare în parte era plin de ipocrizie  şi fărădelege (Mat. 23:23-28).

Având în vedere aceste remarci introductive, permiteţi-mi să propun teza că, pentru a fi concis, obligaţia Biblică a zeciuielii este ca creştinul să-i dea Domnului zece procente din venitul său după impozitare. [3]

Venitul înainte de impozitare al unei persoane nu este de fapt venitul ei; nu „intră” niciodată în posesia sau în contul ei bancar.[4] Legea lui Dumnezeu nu îmi cre să dau zeciuială din venitul altei persoane, iar banii pe care guvernul civil îi ia ca ai săi înainte ca eu să exercitez un control neîngrădit asupra lor în mod tehnic nu sunt ai „mei” încă de la început. Este venitul guvernului civil, nu al meu,[5] şi eu nu am nici o alternativă în această chestiune. S-ar putea ca banii care mi-au fost luaţi în mod involuntar de către stat să-mi fi fost plătiţi mie–probabil că au devenit ai mei–dar se poate spune acelaşi lucru şi despre banii câştigaţi anul trecut de Donald Trump; se poate ca în schimb să-mi fi fost plătiţi mie (şi astfel să fi devenit ai mei), dar nu au fost, şi eu, aşadar, nu am dat zeciuială din ei. Prin harul lui Dumnezeu, am dat zeciuială din tot ceea ce am primit în realitate şi am putut să numesc al meu. Nu trebuie să scăpăm din vedere că există o diferenţă enorm de semnificativă între banii luaţi de guvern şi banii pe care-i cheltuiesc eu pe lucruri cum ar fi alimentele, chiriea întreţinera, cheltuielile medicale, etc. În primul caz nu am de ales în această problemă, [6] în timp ce în al doilea caz controlez cum–şi chiar dacă–vor fi cheltuiţi banii mei. Doar în al doilea caz banii sunt cu adevărat ai mei.

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că din „venit” sunt chemat să dau zeciuială(ex. Deut. 14:22,28; Prov. 3:9). Cuvântul evreiesc se referă la produsul sau rezultatul efortului unei persoane în sensul a ceea ce câştigă o persoană sau roadele investiţiei sale. Fermierul nu dă zeciuială din costul sămânţei pe care a plantat-o, ci din roadele sau venitul produs de ferma sa. Mai mult, dacă câmpul său dă o recoltă de o mie de buşeli, dar lăcustele distrug două treimi din ea, el dă zeciuială din treimea rămasă care poate fi recoltată–nu din întreg câmpul. În mod asemănător, dacă investesc 12.000 $, în inventarul şi costurile de operare pentru a conduce o afacere, şi dacă iau 17.000 $ rentă din această afacere, profitul sau venitul din care dau zeciuială va fi de 5.000 $ (nu de 17.000 $). Dacă afacerea mea este jefuită de un hoţ care ia 2.000 $ înainte ca să merg la bancă, atunci venitul meu real este de 3.000 $–şi aceasta este suma din care mi se cere să dau zeciuială. Taxa involuntară plătită guvernului civil (la penalizarea pentru refuz neplată) nu face parte din „venitul” meu anual. Este mai degrabă parte din preţul plătit pentru a face afaceri–plata necesară pentru dreptul de a câştiga vre-un ban sub protecţia şi juristicţia Statului.

Nu ar trebui să gândim că a da zeciuială din venitul nostru impozat înseamnă a fura de la Dumnezeu (deoarece a zecea parte din „venitul” neimpozat ar reprezenta un dar mai mare). Scriptura ne învaţă că banii pe care-i dăm la taxe sunt bani plătiţi oficialilor civili care nu sunt alţii decât „slujitorii lui Dumnezeu” (Rom. 13:7). Într-adevăr, credincioşii trebuie chiar „pentru aceasta” să-şi plătească taxele, adică pentru că magistraţii sunt „slujitori ai lui Dumnezeu, făcând slujba aceasta” (v.6).

Ca urmare, tot ceea ce plătesc la Stat în taxe sunt bani daţi slujitorilor lui Dumnezeu pentru slujba lui Dumnezeu. [7]

În cele din urmă, opinia care spune că trebuie să dăm zeciuială din venitul impozat are dreptate deoarece poziţia opusă (că trebuie să dăm zeciuială din venitul neimpozat) este falsă, şi este falsă deoarece poate fi redusă la absurd. Este imposibil, la modul absurd vorbind, să mi se ceară să contribui cu zece procente dintr-o sumă declarată de bani dacă nu primesc nouăzeci de procente sau mai mult din acea sumă declarată.

În acele cazuri în care guvernul civil îi taxează pe anumiţi indivizi cu nouăzeci şi unu la sută din „venitul” lor–lucru care s-a întâmplat de prea multe ori şi nu este o ipoteză ridicolă[8]–cel care se presupune că dă zeciuială înainte de impozitare ar trebui, dacă ar fi fidel acestui principiu, să tragă concluzia că acestor indivizi li se cere în mod moral să dea bani pe care nu îi au.

Cuvântul lui Dumnezeu nu ne pune într-o astfel de poziţie morală imposibilă, nici chiar teoretic. Teoria că este datoria noastră să dăm zeciuială din „venitul” nostru neimpozat este în mod logic fisurată în interior. Poate fi salvată de absurditate doar prin importarea unor consideraţii sau constrângeri care sunt străine problemei în cauză.

AVOCATUL 2: Suntem Obligaţi să Dăm Zeciuială din Venitul Nostru Brut

Când ajungem la subiectul zeciuielii, un lucru pe care-l putem spune cu siguranţă este că Biblia porunceşte această practică. Totuşi, Biblia nu a fost scrisă în contextul formelor complexe şi ascunse de impozitare pe care le avem astăzi, şi, aşadar, trebuie să fim foarte precauţi în a determina dacă Scriptura porunceşte zeciuiala din venitul brut sau net.

 Pentru simplificare, voi considera „venitul brut” a fi venitul definit pe declaraţia noastră federală de impozit ca „Venitul Brut Ajustat”. La această sumă se ajunge după ce lucrurile ca cheltuielile de afacere şi de inventar au fost scăzute deja. Pentru a evalua adevăratul nostru venit brut pentru scopul zeciuielii,  trebuie să scădem de asemenea pierderile provocate de catastrofe. Odată făcut acest lucru, cred că avem, o aproximare destul de bună a venitului nostru aşa cum îl vede Biblia. Acesta este venitul din care trebuie să dăm zeciuială.

Pe parcurs ce examinăm controversa „brut contra net”, aflăm că Biblia nu dă nicăieri în mod explicit nici o scădere a părţii din venitul nostru care merge la taxe. Totuşi, ştim că vechii Israeliţi erau supuşi unor taxe. Mai întâi, era taxa anuală de jumătate de shekel reprezentând „bani pentru ispăşire”, care trebuia plătită de către fiecare Israelit adult de parte bărbătească. (Ex. 30:11-16) Mai târziu, Samuel le-a promis israeliţilor că regele lor va lua o zecime din venitul lor (I Sam. 8:14ff). Se pare că aceasta era sub formă de taxă. În sfârşit, când evreii au devenit supuşi Romei, ei au primit o taxă suplimentară. Totuşi, în ciuda existenţei taxelor, Biblia nu permite nicăieri israeliţilor să reducă zeciuiala lor ca şi urmare. Povara de a aduce dovezi, atunci, este asupra persoanei care pledează pentru zeciuiala din venitu net şi nu din cel brut.

Un argument adus de cei care susţin zeciuala dată din venitul net este că o parte din „venitul” neimpozitat care merge la impozite nu este de fapt venit, deoarece „nu intră” niciodată în posesia noastră. Acest argument se sprijină pe o premisă care nu este întotdeauna adevărată. Pentru cei care sunt patroni, venitul neimpozitat intră în posesia lor, şi apoi trebuie plătit. Este doar pentru  convenienţă faptul că Fiscul (IRS) trage această taxă direct din salariul acelora care nu sunt patroni.  Nu a fost dintotdeauna aşa. Fiscul a depins de oameni ca să-şi plătească taxele din venitul pe care-l primiseră deja–la fel cum fac patronii astăzi. Nu este de neconceput, chiar dacă admitem că este improbabil să fie aşa, că Fiscul s-ar putea să găsească mai convenabilă întoarcerea la procedura anterioară. Nu ar trebui să ne uităm la acţiunile arbitrare ale guvernului pentru a determina care este sau care nu este adevăratul nostru venit.

Mai mult, sunt multe impozite astăzi pe care le plătim după ce ne primim salariul. Acest lucru este adevărat cu privire la taxele imobiliare, taxele de vânzare, şi taxele la benzină, printre altele. Acela care crede cu adevărat în zeciuială din venitul net în loc de cel brut ar trebui să fie consecvent. Pentru a determina venitul din care trebuie să dea zeciuială , ar trebui să ţină o evidenţă a tuturor acestor taxe pentru a le scade din venitul său brut. (Acest lucru ar însemna să păstrăm toate chitanţele de la cumpărături, facturi de telefon, facturi de întrţinere, şi să ştim ce procent din benzina noastră merge pentru taxe–şi multe altele.) Dacă persoana care susţine zeciuiala din venitul net nu vrea să se obosească cu toate acestea, bine. Dar să fie consecventă în ceea ce spune că este venitul net.

Totuşi, chiar dacă adeptul zeciuielii din venitul net ar dori să fie consecvent în această privinţă, cazul lui încă trebuie stabilit. Haideţi aşadar să trecem la următorul argument–şi anume, că plata involuntară a unui impozit pe venit (precum şi alte forme de impozite cum ar fi cele imobiliare, pe vânzări, dintre care toate prezintă o penalitate oarecare pentru neplată ) este înrudită cu distrugerea a unei părţi din recoltă de către lăcuste (sau, ca să punem problema în cea mai bună lumină, este parte din costul de a face o afacere). Să presupunem că, eu plătesc diferitele impozite pe care le plătesc pentru că îi permit guvernului să-mi asigure servicii pentru care altfel ar fi trebuit să le plătesc direct din propriul meu buzunar. De exemplu, plătesc impozit la benzină în loc să trebuiască să plătesc taxe la fime private de fiecare dată când mă aventurez pe şosea. Plătesc taxe imobiliare pentru ca, copiii mei să poată beneficia de o educaţie „gratuită”. (Dacă profit sau nu de avantajul educaţiei guvernamentale nu este problema.) Plătesc în parte impozit pe venit pentru a asigura apărarea ţării noastre împotriva agresiunii străine.

Cineva ar putea argumenta că nu prea am de ales în toate astea. Într-un fel este adevărat. Totuşi, dacă nu-mi place că taxele mele vor finanţa ceva anume (de ex. avorturile sau educaţia guvernamentală), pot să votez împotriva unor anumiţi legislatori sau legi. Aş putea chiar să părăsesc ţara sau statul şi să locuiesc în altă parte. Garantat, aceste acţiuni nu vor schimba întotdeauna situaţia, şi s-ar putea să nu fie uşor să părăseşti ţara, dar ideea este următparea: Atât timp cât trăiesc sub autoritatea civilă a unui anumit guvern, sunt într-un sens implicat într-un contract cu acel guvern de a asigura anumite servicii în schimbul impozitelor mele.  Dacă nu-mi plac clauzele contractului, aş putea să încerc să schimb lucrurile (fie prin „a opera după reguli”, fie prin răzvrătire) sau aş putea „ieşi din contract” prin a pleca.

Să presupunem, totuşi, că am renunţa la anumite programe guvernametale–ex. educaţie sau programe federale şi de stat pentru şosele. Impozitele s-ar reduce, dar tot ar trebui să plătim pentru educaţia copiilor noştri şi pentru drumurile noastre. Şi am plăti  pentru acesatea din venitul nostru net. Poate am plăti mai puţin dacă am proceda normal. Dar nu aceasta este ideea. Ideea principală este că nu ar trebui să ne gândim că reducerem obligaţia de a da zeciuială doar pentru că i-am dat guvernului puterea de a ne taxa pentru serviciile pentru care altfel ar trebui să le plătim direct din buzunarele proprii.

Ultimul argument major pentru zeciuiala din venitul net este că zeciuiala din venitul brut poate fi redusă la absurd–şi anume, ar fi imposibil pentru cineva ca să-şi îndeplinească obligaţia de a da zeciuială dacă guvernul ar lua un impozit mai mare de nouăzeci la sută din venitul lui. Această absurditate rezultă numai dacă avem o vederea prea simplistă a ceea ce implică zeciuiala din venitul brut. Sincer vorbind, găsesc că cea mai plauzibilă poziţie este ceea ce eu numesc zeciuială din venitul brut modificat. Iar una dintre modificările majore care cred că ar trebui să fie făcute intervine atunci când guvernul depăşeşte limitele asigurării serviciilor care au un beneficiu aproape egal pentru majoritatea cetăţenilor şi începe să confişte venitul celor bogaţi într-un program de redistribuire a averilor. În această situaţie, guvernul a devenit un tâlhar, iar creştinul are dreptul de a determina cât poate de bine ce parte a impozitelor lui merg la redistribuirea averilor şi poate să-şi reducă zeciuala corespunzător. În schimb, totuşi, o persoană care beneficiază în mod financiar din serviciile „gratuite” ale guvernului ar trebui să le considere pe acestea ca făcând parte din venitul ei şi să-şi mărească zeciuala.

Ca şi concluzie, a da zeciuială din venitul brut este biblic şi plauzibil şi este obligaţia noastră înaintea Domnului.

 AVOCATUL 1: Răspuns

Avocatul zeciuielii din brut (de aici în colo AZB) susţine că poziţia biblică este că obligaţia noastră morală înaintea Domnului constă în a da zeciuală din venitul nostru după ce a fost ajustat prin scăderea unor lucruri „cum ar fi” cheltuieli de afaceri, inventar, şi pierderi în caz de dezastru. Dar trebuie făcute următoarele observaţii:

  1. Rezultă că la urma urmei, AZB nu susţine o zeciuială din venitul brutal unei persoane, ci mai degrabă din venitul ajustatal unei persoane–aşadar, „venitul net”. [1] Acum disputa este mai degrabă doar asupra a ceea ce poate fi considerată o ajustare legitimă a venitului unei persoane înainte de a da zeciuială.
  2. Acum, AZB nu oferă nici o dovadă biblică directă în favoarea diferitelor ajustări pe care le menţionează (viz. cheltuieli de afaceri, inventar, pierderi în caz de dezastru). Mai mult, nu se poate găsi nici o dovadă că Bibliainterzice o ajustare pentru impozitul pe venitul unei persoane, dincolo de un argument greşit din punct de vedere logic rezultat din tăcere. [2]Apropo, Scriptura este la fel de tăcută cu privire la ajustările pe care le trece AZB cu vederea ca şi în cazul ajustării particulare pe care o condamnă.
  3. Forţa poziţiei lui AZB se sprijină aşadar în mod egal pe cuvintele cruciale „cum ar fi” în susţinerea tezei sale expuse mai sus. [3]Ce defineşte în mod specific categoria sau clasa cheltuielilor care includ „lucruri cum ar fi” cheltuielile de afaceri, de inventar şi pierderi în caz de dezastru? AZB nu spune. După câte ştim noi, un impozit al venitului nostru aparţine de asemeneaacestei categorii–adică, trebuie considerat ca fiind unul dintre acele lucruri „cum ar fi” cheltuielile de afaceri. Putem să formulăm această critică altfel. AZB nu alege să apere ajustările particulare pe care le admite la un nivel de unu-la-unu. În schimb, el admite o clasă de ajustări care sunt în acest caz ilustrate de lucruri de genul „cum ar fi” cheltuielile de afaceri şi pierderile în caz de dezastru. Până nu defineşte (restrânge) şi nu apără acea clasă specifică de ajustări, nu putem să vedem dacă impozitele pe venit sunt excluse din acea clasă sau nu. Sugerez că fiecare apărare pe care o oferă AZB cheltuielilor de afaceri va acoperi în mod asemănător impozitele pe venit ca şi ajustare legitimă.
  4. Am spus ceva mai înainte că impozitele involuntare de pe „venitul” meu declarat nu fac în realitate parte din venitul meu deloc.[4]Asemenea bani nu au fost niciodată „ai mei” din moment ce nu am avut nici un control liber asupra lor. Plata lor în impozite este obligatorie pentru privilegiul de a câştiga vreun ban. AZB încearcă în mod eronat să asemene impozitele de achitare(ex. vânzări, benzină, utilităţi, imobiliare) cu impozitele pe venit–şi astfel pretinde că, consecvenţa îmi cere să le scad pe primele din venitul din care dau zeciuială precum şi pe cele din urmă. Dar disanalogia este evidentă. Plăţile mele de achitare (aşadar impozitele pe vânzări, etc.) sunt într-adevăr sub controlul meu liber. Mai important, zeciuiala mea este determinată de venitul meu, nu de plăţile mele. Asta explică de ce impozitele constituite din plăţi nu îmi reduc venitul din care dau zeciuială, în timp ce taxele pe venit fac lucrul acesta. [5]
  5. În sfârşit, AZB argumentează că impozitele nu ar trebui să reducă venitul meu din care dau zeciuială pentru că „în mod prezumtiv” astfel de impozite sunt plătite în schimbulunor servicii pe care le-am introdus „într-un fel” într-un contract cu guvernul civil care le asigură–impozite pe care altfel ar trebui să le punem deoparte şi să le plătim din propriul nostru venit net. Ce putem spune despre această cerinţă remarcabilă?

(a) Nu cunosc pe nimeni astăzi care crede  cu adevărat ceea ce se cere aici. Cu siguranţă că oamenii din timpurile biblice nu au luat-o în considerare; de aceea îi urau pe vameşi. Nici chiar AZB nu o ia în considerare, fapt pentru care admite scăderea impozitelor care reprezintă un jaf al guvernului din venitul din care dă zeciuială. [6]

(b) Biblia nu clădeşte obligaţia noastră morală de a plăti impozitele cerute de guvern pe prezumţia „plăţii unor servicii” pe care altfel cetăţenii ar trebui să le asigure la nivel individual. Isus ştia despre abuzul şi lăcomia guvernului atunci când a spus cu toate acestea „daţi Cezarului ce este al Cezarului”. În plus, serviciile legitime ale guvernului civil nu sunt văzute de Biblie ca servicii care, altfel, indivizii au autoritatea să şi le asigure de unii singuri (ex. executarea criminalilor).

(c) Vederea contractuală a guvernului civil (şi impozitele pe care le impune) este o piesă a mitologiei explicative. Cu siguranţă disanalogiile depăşesc în greutate analogiile dintre serviciile-şi-taxările guvernului şi intrarea într-un contract. Chiar şi AZB recunoaşte aceasta din moment ce admite că taxările pe serviciile „contractuale” ale guvernului civil pot ajunge la „jaf”–lucru care nu poate fi niciodată spus în mod raţional despre „plăţile” făcute pentru „servicii” din moment ce acestea se află într-un contract.

(d) AZB nu explică sau defineşte presupunerea sa care subliniază că dacă cineva primeşte un serviciu din partea guvernului civil în schimbul impozitelor pe care le plăteşte, atunci acele impozite nu ar trebui să-i reducă acelei persoane venitul din care dă zeciuială. Poate o persoană să dea zeciuială din venitul său în măsura în care acesta îi asigură beneficii? (Poate fi redusă obligaţia unei persoane de a da zeciuială de cantitatea de venit care nu se dovedeşte a fi folosită în mod benefic de către aceasta?) Discuţia lui AZB despre impozitele guvernului ca fiind plăţi pentru a beneficia de anumite servicii este irelevantă în definirea obigaţiei noastre de a da zeciuială.

Modificâdu-şi postura la aceea a unuei „zeciuieli dintr-un venit brut modificat” AZB a admis că opinia conform căreia suntem obligaţi să dăm zeciuială din venitul nostru neimpozat poate fi într-adevăr redusă la absurd. Calificarea propriei sale lucrări pe care o oferă acum AZB nu este susţinută biblic deloc. Este un mecanism străin de salvare.

AVOCATUL 2: Răspuns

„Avocatul zeciuielii din net” (AZN) a argumentat convingător în răspunsul său. Din păcate, mare parte din argumentarea se îndreaptă împotriva unui om de paie.

  1. AZN încearcă să prejudicieze cazul spunând că la urma urmei susţin zeciuiala din venitul net. Se pare că el gândeşte că un adevărat avocat al zeciuielii din venitul brut trebuie să susţină poziţia că noi trebuie să dăm zeciuială din profiturilebrute. Nu cunosc pe nimeni care susţine o astfel de poziţie. Probabil că confuzia lui AZN se ridică din neînţelegerea sa cu privire la diferenţa dintre profiturile brute şi venitulbrut. Pentru cei care lucrează pentru altcineva, s-ar putea să existe o mică diferenţă. Pentru persoanele auto-angajate, există adesea o diferenţă semnificativă. Pentru el, profiturile brute aproximează venitul brut–cel puţin aşa cum a fost înţeles „venitul brut” până acum în dezbaterea pe tema zeciuielii până la răspunsul lui AZN. Aşadar, a-l ataca pe avocatul zeciuielii din venitul brut pentru faptul că admite scăderile din profiturile brute înseamnă a ataca un om de paie.
  2. AZN mă acuză de un „argument greşit din punct de vedere logic rezultat din tăcere”. Vă rog să notaţi că această acuzaţie nu este un argument, ci o simplă afirmare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre comentariul său din adnotările de la subpunctul 2 : „Toate apelurile la tăcere cerşesc îndoieli în acest punct”. Unele apeluri la tăcere sunt eronate; unele nu sunt. Iată un exemplu de unul care nu este: Să presupunem că merg la o vânzare de garaj şi găsecs o cutie cu diferite cartonaşe cu baseball cu un bilet care spune: „Cartonaşe cu baseball–5 cenţi bucata”. Sub acesta este scris: „Guerrero, Sandberg, Coleman–10 cenţi bucata”. În timp ce mă uit printre cartonaşe, găsesc UD765–un cartonaş recondiţionat Jerome Walton. În timp ce mă pregătesc să plătesc cei cinci cenţi în schimbul acestui cartonaş, persoana care conduce vânzarea spune, „Acesta face zece dolari”. Şi eu răspund, „dar biletul de pe cutie spune , cinci cenţi”. În acest moment am un caz bazat pe un argument rezultat din tăcere. Faptul că pe cutie nu era listat cartonaşul Jerome Walton ca şi excepţie este un motiv prima facie pentru a presupune că mă va costa cinci cenţi. Ţine de vânzător să explice de ce este o excepţie. (ex., „Probabil că cineva a pus din greşeală acel cartonaş în cutie”, ar fi o explicaţie posibilă.) Acum, Biblia vorbeşte despre zeciuială. Enumeră câteva reduceri (scăderi)–ex. sămânţă şi ciumă. Nu enumeră impozitele. Acest lucru dă sufucient motiv prima facie pentru a presupune că impozitele nu ar trebui incluse. Ţine de AZN să arate altfel. A spune „Biblia nu ne cerenicăieri în mod explicit să dăm zeciuială din banii care merg la impozite” cerşeşte îndoieli.
  3. AZN încearcă să-şi salveze poziţia căutând să traseze o linie între impozitele pe venit şi alte forme de impozitare. Vă rog să observaţi următoarele:
  4. În primul rând, şi-a schimbat în mod subtil poziţia fără să ne spună. În afirmaţia sa originală a spus că impozitele involuntare nu au fost niciodată ale mele deoarece nu reprezentau „venit”. În răspunsul său el susţine că nu au fost niciodată „ale mele” pentru că nu am avut un control liber asupra lor. Nu numai că aceasta este o afirmaţie foarte diferită dar presupune adevărul unei lucrări  nesprijinite–şi anume, numai ceea ce este sub controlul meu îmi aparţine cu adevărat.
  5. Haideţi să admitem această teză. Tot nu trage linia între venit şi alte impozite de care are nevoie.
  6. În prezent, guvernul nostru civil ne impozitează într-o varietate de moduri, incluzând un impozit pe venit. Să presupunem, totuşi, că guvernul alege să continue să cheltuiască la nivelul prezent dar a decis să ne ia impozit doar prin ceea ce AZN numeşte impozite de achitare. Acest lucru ar însemna impozite mult mai mari pe vânzări,benzină, şi imobiliare. Totuşi, venitul nostru din care dăm zeciuială ar creşte foarte mult, conform poziţiei adoptate acum de către AZN.  Pare cel puţin ciudat ca venitul nostru din care dăm zeciuială să fie determinat de capriciul guvernului civil. (Poziţia sa ar însemna de asemenea că vorbind la modul relativ cei care trăiesc în state care colectează impozit statal pe venit şi au un impozit pe vânzări destul de mic scapă mai „ieftin” decât cei care trăiesc într-un stat care nu are un impozit pe venit dar compensează pentru acest lucru printr-un impozit pe vânzări mare.)
  7. Mai departe, a susţine că ceea ce cheltuiesc pe îmbrăcăminte, benzină şi electricitate, şi o locuinţă este opţional este incredibil. Da, este opţional–dacă vreau să mor de foame sau din cauza expunerii (la anumite pericole). Dar am nevoie de hrană, îmbrăcăminte, şi de un adăpost pentru a trăi. Este imposibil pentru mine să văd de ce impozitele pe care le plătim pentru a supravieţui fac parte din venitul din care dăm zeciuială în timp ce impozitele pe care le plătim ca să putem munci nu fac parte.
  8. În final, haideţi să privim la argumentul lui AZN împotriva a ceea ce spun eu despre impozitele plătite în schimbul unor servicii. El face câteva remarci valide aici, dat toate împotriva a ceva ce este tangenţial cu punctul meu central. Din nou, el atacă un om de paie.

Daţi-mi voie să clarific ceva pentru beneficiul lui AZN. Deşi am folosit cuvântul „contract”, nu am susţinut o vedere contractuală a guvernului civil. De aceea pun „contract” în ghilimele. Am folosit acest concept doar pentru a oferi ceea ce am crezut că ar fi o analogie folositoare.

Oricum, punctul central (pe care AZN îl ratează în timp ce atacă un om de paie) în mare parte în 5[a]-[d] este următorul: există anumite servicii pe care ni le asigură guvernul şi care altfel ar trebui să ni le asigurăm din propriul venit. (Fie că avem vreun control asupra acestora–ca într-o democraţie–sau nici un control–ca într-un stat totalitarist–este pe locul doi, poate irelevant.) Faptul că dintr-un oarecare motiv guvernul asigură aceste servicii nu ar trebui să reducă obligaţia noastră de a da zeciuială. Totuşi, poziţia lui AZN permite acest lucru.

Cu privire la singurul loc din 5[a]-[d] unde AZN atinge vag acest punct central este [d]. Acolo spune că eu nu  „explic sau definesc presupunerea care subliniază că dacă cineva primeşte un serviciu din partea guvernului civil în schimbul impozitelor pe care le plăteşte, atunci acele impozite nu ar trebui să-i reducă acelei persoane venitul din care dă zeciuială.” Eu cred că deja am apărat din belşug această presupunere, dar pentru că i-a scăpat lui AZN, voi face din nou acest lucru. Atunci când guvernul asigură servicii (fie că sunt cerute de Biblie–cum ar fi executarea criminalilor sau asigurarea apărării ţării–sau nu–ex. asigurarea educaţiei), mă aflu într-o situaţie în care nu mai trebuie să-mi asigur aceste servicii de unul singur. Pe cealaltă parte, când guvernul nu asigură aceste servicii, trebuie să plătesc direct din venitul meu. În ambele situaţii plătesc. Totuşi, mi se pare ciudat să mi se permită să dau zeciuială mai puţin atunci când plătesc direct (prin impozite) decât atunci când plătesc direct. Sarcina de a aduce dovezi este a lui AZN de a arăta de ce ar trebui să mi se permită să dau zeciuială mai puţin atunci  când trăiesc sub un guvern care asigură multe servicii sociale decât sub unul care asigură relativ puţine.

Într-adevăr, se pare că dacă poziţia zeciuielii din venitul net ar fi adevărată, situaţia ideală ar fi un stat complet socialist. Cu toate serviciile–inclusiv hrana mea, îmbrăcămintea, şi adăpostul–asigurate de guvern în schimbul impozitelor pe venitul meu, nu aş avea aproape nici un venit din care să dau zeciuială. Din moment ce nu mai trebuie să-mi asigur nimic din puţinul rămas, nu am de ce să-mi mai fac griji. Singurul pierzător ar fi biserica lui Isus Cristos, din moment ce nu ar mai rămâne aproape nimic din care să dau zeciuială. Aceasta este cu adevărat o concluzie absurdă–şi o reductio ad absurdum a poziţiei zeciuielii din net.

AVOCATUL 2: Remarci de încheiere

Inima problemei. În cel de-al doilea răspuns al său, avocatul zeciuielii din brut (AZB) spune că mi-am „schimbat în mod subtil” poziţia prin faptul că am spus că venitul nu este al meu dacă nu am un control liber asupra lui. Dar nu există nici o schimbare de poziţie. Daţi-mi voie să citez chiar din primul meu eseu: „banii pe care guvernul civil îi ia ca fiind ai lui înainte ca eu să exercit un control liber asupra lor, în mod tehnic, nu sunt „ai mei”  încă de la început”.

AZB pune la îndoială ideea că dreptul de proprietate implică un control liber. Dar acest punct este atât de necontroversat încât este adevărat prin definiţie– în doctrinele populare, legale şi filozofice! [1] Face parte cu siguranţă din vederea biblică a definirii proprietaţii: „Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” (Mat. 20:15).

Din moment ce nu mă bucur de un control liber asupra impozitelor pe care guvernul le confiscă de la mine–ca şi pre-rechizită pentru a face vreun ban–suma luată nu a fost niciodată „a mea”. A fost mai degrabă parte a costului de a face afaceri, la fel de sigur cum ar fi facturile la întreţinere, costul autorizaţiilor guvernamentale sau alte costuri ale unui om de afaceri.

AZB încă nu a arătat (sau măcar să încerce să arate) contrariul. Şi el exclude cheltuielile de afacere din ceea ce este socotit drept venitul unei persoane (sau „profitul net”, cum doreşte să-i spună, în mod redundant). [2] Impozitele pe venit, ca să accentuez evidentul, nu sunt parte din „profitul” provenit din munca mea. AZB a spus că trebuie să dăm zeciuială din venitul nostru după ce lucruri „cum ar fi” cheltuielile de afacere, inventar şi pierderi sunt date la o parte. Am argumentat că impozitele pe venit fac într-adevăr parte din aceste lucruri „cum ar fi”. El nu a dat nici un răspuns–şi nu poate face acest lucru în mod lucid până nu se opreşte să explice sau să definească acea categorie de lucruri „cum ar fi” care nu fac parte în mod corect din venitul unei persoane.

Alte comentarii: 1. AZB mă interpretează greşit când spune că afirm că toate apelurile la tăcere sunt eronate. Nu asta am spus. Am spus că apelurile la tăcere sunt eronate „în acest punct”–adică, în punctul dacă Scriptura consideră sau nu impozitul pe venit ca fiind parte din „venitul” (sau profitul) unei persoane. Biblia nu dezbate acest concept (sau formă de impozitare)–este chiar ea tăcută cu privire la subiect, atunci. Când AZB încearcă să enumere „sumele care se scad” din venit în Biblie, el pierde din vedere punctul conceptual. Un impozit pe venit–în natura cazului–nu este o scădere din venit, dar nici parte din ceea ce socotim ca „venit” încă de la început. Apelul său la tăcere aici arată că el doar cerşeşte îndoiala.

  1. Lui AZB i „se pare ciudat” că venitul din care dă zeciuială o persoană va fi schimbat prin simplul fapt al renunţării la impozitul pe venit (şi creşterea impozitelor pe cheltuieli). Dar nu există nimic remarcabil sau ciudat cu privire la acest lucru. Este doar un adevăr banal–implicaţia evidentă a tezei oponentului său. (Cerşeşte el îndoieli din nou în mod subtil? Ce standard obiectiv al „ciudăţeniei” aplică el ca şi negare?)
  2. AZB nu vede diferenţa dintre impozitele pe cheltuielile de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, etc.) şi cele de pe venit, dar nu este greu. O cheltuială pentru supravieţuire nu se aseamănă deloc cu o cheltuială de afaceri care se cere (ex., autorizaţiile de la guvern, impozitul pe venit, etc.). Cea din urmă este controlată şi determinată de către guvern şi este automată, în timp ce prima nu este. De exemplu, eu hotărăsc când, unde şi câtă mâncare s-ar putea să mănânc; eu hotărăsc dacă îmi voi cumpăra un costum nou anul acesta sau anul următor; etc. Eu hotârăsc până şi dacă hrana şi îmbrăcămintea vor fi cheltuieli sau nu. (S-ar putea să cultiv şi să culeg singur.) Cantitatea de impozit pe vânzări poate într-adevăr afecta genul de maşină pe care mi-o voi cumpăra, în locul şi timpul când voi face acest lucru. Nici una dintre aceste genuri de variaţii nu se aplică impozitului luat în mod automat pe orice vreau să fac pentru ca să pot face bani de la început (ceea ce explică de ce impozitul pe venit este parte din preţul plătit pentru a face afaceri, şi nu unul dintre profiturile de acest fel). Mai mult chiar, cheltuielile pentru supravieţuire sunt lucruri cheltuite pentru mine; ipozitele pe venit involuntare se duc pe supraveghetori guvernamentali. Dacă AZB nu poate vedea aceste diferenţe, nu încearcă destul de mult.
  3. În final, încercarea de reductioa lui AZB din ultima parte a răspunsului său este ridicolă, o măsură disperată. Absolut nimic din ceea ce am scris în acest dialog–nimic–nu sugerează, permite, încurajează sau implică susţinerea unui „stat complet socialist” ca fiind ideal. Aceasta este pură născocire– o noţiune complet prinsă din aer subţire. [3]De fapt, tot ceea ce a reuşit AZB să facă este să afirme un alt adevăr banal: şi anume, dacă guvernul civil îmi ia toţi banii, atunci nu am nici o obligaţie de nici un fel de a da zeciuială– într-adevăr, nemai rămânând nici un ban pentru a da zeciuială. De pe poziţia zeciuielii din venitul net, aceasta ar fi trista, dar conceptuala şi clara situaţie, dacă „fiara” de guvern civil socialist mi-a confiscat tot câştigul. Dar de pe poziţia zeciuielii din venitul brut, dacă guvernul socialist ar face un astfel de lucru laş, în mod moral tot aş datora zece procente din câştigul meu ca zeciuială ce trebuie dată bisericii– o zeciuială care aparent trebuie plătită din buzunare goale! Aceasta este cu adevărat o absurditate.

Mulţumirile mele sunt aduse fratelui meu creştin pentru schimbul său de idei interesant şi antrenant. Fie ca Dumnezeu să folosească dialogul nostru pentru a-i ajuta pe copiii lui să gândească mai clar şi astfel să acţioneze cu mai multă credincioşie în răspuns la Cuvântul Său sfânt.

Footnotes

Advocate 1 Opening Remarks

[1] „Tithe,” Nelson’s Illustrated Bible Dictionary, ed. Herbert Lockyer, Sr. (Nashville: Thomas Nelson Publ., 1986), p.1056.

[2 Disagreements on this point are not relevant to the specific question addressed in this paper. Whether one sees his tithe as 10% or as 13%, he will still need to decide on what he is to apply that percentage.

[3] Obviously it is permissible and commendable to tithe on one’s pre-tax income, if one so chooses. I argue only that this is not morally required. It amounts to a tithe and a small additional offering.

[4] Of course, in the case where more money has been withheld from one’s paycheck’s than is required to satisfy his tax obligation at the end of the year, the refund of the balance does become „income” on which the Christian should tithe.c

[5] This is the case even in the case of self-employed individuals who do not have „the company” withholding certain funds and automatically sending them to the Internal Revenue Service. Self-employed persons must in advance deposit with the civil government (four times a year) an amount projected to cover their tax liability – with civil penalties for failing to do so (or for failing to have a sufficient measure of the gift of prophecy to project their tax obligation accurately).

[6] That is, I have no choice which leaves me free of civil molestation; I could always choose to defy the officials of the State and suffer the consequences. That is not what we ordinarily mean by freedom. In that sense people are also „free” to murder, rape, and steal in the United States.

[7] Granted, we find it subjectively difficult to feel like this is true because our civil government does so many things contrary to God’s revealed will; it is easy for the righteous to resent the work of the civil government and thus resent paying taxes. Nevertheless, God’s word tells us that the office of civil rule is to be honored as a divine calling with a special divinely-given ministry. Wicked ministers in the State will be severely judged by God (cf. Ps. 82) – even as wicked ministers in the church will be.

[8] In some countries certain wealthy individuals have found their tax liability to be in excess of 100% of their yearly income!

Advocate 2 Opening Remarks

[1] Further refinements may be in order, particularly during those years when the IRS permits certain „gimmick” deductions prior to computation of the adjusted gross income (e.g., the deduction given on joint returns when both partners work). Discussion of this would take us beyond the scope of this essay.

Advocate 1 Response [1]

Actually, as we will see below, AGT is far from defending a tithe on one’s true gross income, but rather endorses what he himself calls a „modified gross tithe” – allowing believers to reduce their tithe by that portion of their taxes the government has „robbed” from them for wealth redistribution or for services which are not of near-equal benefit to cost.

[2] AGT says: „the Bible nowhere explicitly provides a deduction for the part of our increase which goes to taxes.” Answer: the Bible nowhere explicitly requires us to tithe upon the money which goes to taxes. The real question is what the Bible considers one’s „income” or „increase” (on which he owes the tithe); the present debate comes down to that. Appeals to silence are all question-begging at this point.

[3] The words are his own, found in paragraph 2 of his comments.

[4] AGT’s response that the money which goes to taxes might not be withheld (and thus would actually come into a person’s possession) was anticipated and answered already in the first essay. The response also misses the point about what constitutes ownership.

[5] If tithes were determined by expenditures (rather than income), then it would indeed make sense to subtract the portion we pay in sales taxes (etc.) from what is considered the amount of our tithable expenditures.

[6] According to AGT, how would any Christian objectively calculate the „part” of his taxes which were illegitimately assessed for wealth redistribution or for services which were not of near-equal value to costs? More importantly, on what basis does AGT hold that such illegitimate charges may not be subtracted from my tax obligation, but may be used to reduce my tithing obligation?

Advocate 1 Concluding Remarks

[1] E.g., Webster’s: „property – the exclusive right to possess, enjoy, and dispose of a thing.” Flew’s Dictionary of Philosophy (at property’): „Ownership includes the right to alienate or dispose of property….”

[2] AGT trips himself up by suggesting that I have confused „gross profits” and „gross income.” The confusion is his. There is no such thing as „gross profits” because „profits” are, in the very nature of the case, a „net” concept. (Look it up.) Perhaps AGT was thinking of „gross proceeds.”

[3] It may also involve the unworthy imputation of a base motive to any net tithe proponent: namely, that he would do just anything to reduce his tithe obligation – which he could do if a totally socialistic state took all of his money!

http://www.voxdeibaptist.org/zeciuala_obligatie.htm

Propaganda homosexualității cere ca 20% din personajele TV să fie LGBT

Propaganda homosexualității cere ca 20% din personajele TV să fie LGBT
GLAAD (Gay & Lesbian Alliance Against Defamation) a publicat joi raportul său anual, care examinează numărul de personaje LGBTQ la televizor. În document se spune că televiziunea „joacă un rol crucial în cultura noastră atunci când vine vorba de „schimbarea inimilor și a minților”.  Și,  deși acesta arată o creștere spectaculoasă a personajelor homosexuale, transsexuale etc în programele difuzate în „prime time”, GLAAD a cerut ca Hollywoodul să-și dubleze eforturile astfel încât, până în 2025, o cincime din personajele care apar cu regularitate în intervalul orar de maximă audiență să aparțină comunității LGBT, scrie Evenimentul Zilei.
„Din cele 879 de personaje permanente programate să apară în emisiunile din „prime time” pentru anul următor, 90 (10,2%) sunt LGBT”, arată raportul, atingându-se astfel nivelul cerut de grupul pro-minoritar anul trecut și care reprezintă „cel mai mare procent de personaje permanente LGBT pe care GLAAD le-a contabilizat în programele difuzate în prime time”.
Aceasta înseamnă că „reprezentarea” în intervalul orar de maximă audiență este mai mult decât dublu față de estimările făcute de Gallup în 2017, și anume că 4,5% din populația Statelor Unite se prezintă ca aparținând minorității LGBT.
(GLAAD citează o cercetare sociologică pe care ar fi realizat-o în colaborare cu institutul Harris și care afirmă că 20% dintre americanii cu vârste între 18 și 34 de ani sunt LGBT.)
Grupul de propagandă dorește ca această supra-reprezentare să se dubleze din nou, „făcând apel la industrie (a filmului și de divertisment) să facă în așa fel încât 20% din personajele care apar cu regularitate în emisiunile din „prime time” să fie LGBT până în 2025”.
„În plus, provocăm toate posturile să se asigure că în următorii doi ani, jumătate din personajele LGBT ale fiecărui post să fie de culoare”, mai afirmă GLAAD. „În timp ce programele transmise pe calea undelor au atins deja acest deziderat în ultimii doi ani, emisiunile prin cablu sau online sunt încă departe.”
Grupul de presiune susține că prin aceste solicitări dorește să se asigure că „divertismentul reflectă lumea în care este creat și audiența care îl urmărește”.
În realitate, această supra-licitare are un scopt cât se poate de perfid: răspândirea unei percepții greșite în rândurile populației.
Un sondaj Gallup din luna iunie arată că americanii supraestimează cu mult proporția de persoane LGBT în total populație: aproape un sfert! Și mai grav este că tinerii sunt convinși că acest segment și mai numeros de atât!
Deși „reprezentarea” personajelor LGBT continuă să crească în mod constant la emisiunile televiziunilor americane, GLAAD se plânge de ani de zile de lipsa personajelor și temelor homosexuale în filmele importante sau în jocurile video.
Citiți textul integral AICI.

Norvegia: Menționarea afilierii la o organizație creștină scade la 20% șansele de a fi chemat la un interviu pentru un job. Pentru angajatorii norvegieni, un angajat creștin este un dezavantaj

Edvard Nergard Larsen și colegii săi de la Institutul pentru pentru Cercetări Bisericești, Religioase din Norvegia au trimis peste 18.000 de aplicări fictive pentru posturi la companii din Norvegia, Olanda, Marea Britanie, Germania și Spania și au descoperit că un menționarea activităților sau afilierilor la organizații creștine constituie un dezavantaj, informează Vartoland.no.
În CV-urile fictive, aplicanții au menționat că au lucrat pentur o organizație de tineret anonimă. În jumătate din cazuri, organizația a fost descrisă drept creștină, iar în celălalte cazuri a fost menționată ca islamică. Pentru autenticitate, în cazul organizațiilor creștine, aplicanții aveau nume tipic norvegiene (Kristian și Silje), iar în cazul celor musulmane, numele aplicanților erau cu iz islamic: Tariq și Yasmeen.
Cercetarea a arătat că un nume de rezonanță norvegiană, autohtonă și menționarea unui trecut la o organizație creștină diminuează șansele de a fi chemat la un interviu aproape la fel de mult ca și un nume de rezonanță islamică.
Astfel, un cetățean cu nume islamic și backround religios islamic are doar 10% șanse să fie chemat la un interviu, în timp ce un aplicant cu nume autohton, dar care menționează creștinismul are doar 20% șanse de a fi intervievat pentru un serviciu.
Din cele cinci țări în care s-a desfășurat cercetarea, numai în Norvegia creștinii sunt discriminați, relevă sursa citată.
Conform lui Larsen, motivele pentru această atitudine sunt multiple: unii angajatori consideră că nu este potrivit ca solicitanții să menționeze religia în CV, alții însă au o prejudecată față de creștini.
Larsen crede că a fi activ într-o organizație creștină semnifică, pentru unii angajatori, că respectivul are o atitudine conservatoare în general.
De altfel, afilierea publică a unei persoane la creștinism este de rău-augur, menționează și Karl A Jahr, directorul unui ziar penticostal. Acesta a spus sursei citate că primește numeroase cereri ca articole mai vechi să fie șterse, din cauza faptului că autorii nu mai vor ca acum să fie percepuți ca și creștini, fiind un handicap atunci când aplică pentru un serviciu.
Anders Lid, un norvegian creștin, spune că din experiența sa, este mai avantajos ca aplicanții să scrie în CV-uri că au fost vagabonzi, decât să menționeze că au lucrat în cadrul unei organizații creștine.
Astfel că Lid nu este surprins de rezultatele studiului. El spune că unii angajatori se tem că un angajat creștin ar putea „strica” petrecerea de Crăciun a companiei sau că ar putea atrage atenția colegilor asupra unor posibile derapaje morale.
Deși și-a păstrat experiența „creștină” în CV, Lid spune că de fiecare dată când discută cu un angajator, se gândește cum și în ce fel ar trebui să se cenzureze.
În afară de opțiunea religioasă, numele contează cel mai mult în viziunea angajatorilor. Un nume norvegian crește șansele de a fi chemat la interviu, relevă studiul. Ministrul Norvegian pentru Egalitate și Discriminare, Ronnayg M. Retteras, a reacționat spunând că pentru instituția sa, discriminarea aplicanților creștini este o noutate. Acțiunile Guvernului urmăresc diminuarea rasismului și a ostilității față de musulmani, a afirmat ea.
Concluziile studiului vor fi publicate într-o lucrare de doctorat. O cercetare din 2016 arăta că doar 40% din norvegieni se mai consideră creștini, iar dintre jurnaliști, 70% se declară atei sau agnostici.  Biserica Norvegiei a fost biserică de stat până în 2012.

Cenzura bazată pe un amendament despre libertatea religioasă și de exprimare, sfidată de elevii unei școli din Alabama, care au continuat să-și rostească obișnuita rugăciune dinaintea meciului

Cenzura bazată pe un amendament despre libertatea religioasă și de exprimare, sfidată de elevii unei școli din Alabama, care au continuat să-și rostească obișnuita rugăciune dinaintea meciuluiFoto: Activistmommy.com/
Conform modului de acțiune care a consacrat-o, Fundația „Freedom From Religion” (F.F.R.F.) s-a folosit de propria-i interpretare a Amendamentului Întâi al Constituției S.U.A. pentru a amenința cu acțiuni în justiție Consiliul Educațional al Școlilor publice din orașul Opelika dacă vreunul dintre angajații săi, în special antrenorii de fotbal, va continua să organizeze sau să încurajeze rugăciunea creștină înaintea meciurilor de fotbal sau a oricăror altor evenimente școlare.
În scrisoarea adresată Consiliul Educațional, obținută de Alabama News Network, fundația ateistă a invocat îngrijorarea unui părinte care s-a simțit într-atât de ofensat de rugăciunea publică încât a vrut să-și mute copiii în alt district școlar.
„Este ilegal pentru o școală de stat să susțină mesaje religioase la manifestările sportive școlare și ilegal pentru antrenorii acesteia să își conducă echipele la rugăciune”, a argumentat în acea scrisoare Christopher Line, avocatul F.F.R.F. Potrivit acestuia, „Curtea Supremă a interzis în mod expres rugăciunile rostite la microfon cu ocazia evenimentelor sportive ale școlii de stat, chiar dacă ar fi inițiate de elevi (și nu de antrenori – nr.r.)”.
Asemeni multor altor districte școlare, și Liceul din Opelika a optat să renunțe la rugăciune și să o înlocuiască printr-un moment de tăcere.
„Recunoaștem că S.U.A. se întemeiază pe domnia legilor și vom respecta legea în vigoare”, a declarat Mark Neighbors, responsabil școlar, citat de The Opelika Observer. „Elevii noștri au voie să se roage, dar antrenorii noștri nu au voie să participe.”
Ziarul titra că următorul meci al gazdelor va începe cu un moment de tăcere, în locul celui de rugăciune, dar lucrurile nu au decurs conform așteptărilor. În loc să rămână tăcuți și să cedeze pretențiilor F.F.R.F., elevii din Opelika s-au ridicat în picioare și au rostit Rugăciunea Domnească, într-un gest de binecuvântată răzvrătire.
Elevii îndrăzneți au dovedit un curaj nemaipomenit de a sta drepți și a chema Numele Domnului. Model de bărbăție pentru unii, nu și pentru reprezentanții fundației ateiste, care deocamdată au rămas fără replică.

BARNEVERNETUL CONTINUA POLITICA CONTRA FAMILIEI

download

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

                                                                                                                                                      Noiembrie 14, 2019

BARNEVERNETUL CONTINUA POLITICA CONTRA FAMILIEI

Ne cunoastem de multi ani cu personalitati marcante din miscarea pentru familie si valori din Europa. Una dintre ele e Robert Clarke, avocat al grupului de avocati crestini Alliance Defending Freedom (ADF). Robert a si locuit pentru o vreme in Romania, la Oradea, fiind interesat sa cunoasca mai indeaproape miscarea crestina din Romania. Am pastrat legatura si cu colegii lui din ADF si ne bucuram de succesele lor in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cit si in Curtea Suprema a Statelor Unite, privind protejarea valorilor.

Cu citeva saptamini in urma Robert Clarke a publicat o sinteza a citorva cazuri pe rol la CEDO care implica incalcarea drepturilor parentale, inclusiv Cazul Bodnariu. Articolul a fost publicat in engleza pentru publicatia americana online Public Discourse: https://www.thepublicdiscourse.com/2019/10/57789/. Colegii nostri de la Cultura Vietii au tradus articolului lui Robert Clarke in romaneste, fiind deja publicat pe portalul lor pe 28 octombrie, 2019: http://www.culturavietii.ro/2019/10/28/barnevernet-ul-norvegian-si-viitorul-drepturilor-parentale-de-robert-clarke/

Republicam si noi comentariul lui Clarke azi. Titlul lui e Barnevernet-ul norvegian și viitorul drepturilor parentale (de Robert Clarke)

Introducere

Cei care subminează familia atacă fundamentul societății noastre, sursă a bogăției și diversității sale. Trebuie să ne păzim de cei pentru care ispita puterii oferă posibilitatea de a-și forța viziunea utopică asupra generației viitoare prin îndepărtarea părinților și, în cele din urmă, deconstrucția familiei.

În ultimele săptămâni, autoritățile norvegiene au preluat custodia a trei copii americani de la părinții lor creștini. Natalya Shutakova, cetățean american, și soțul ei, lituanianul Zigintas Aleksandravicius, au voie să-și viziteze copiii doar de trei ori pe an. Din păcate, acest lucru nu este prea șocant pentru cei care s-au ocupat de apărarea drepturilor părinților în Europa.

Pare remarcabil faptul că acest lucru se poate întâmpla într-o țară care se poziționează ca una de vârf în protejarea drepturilor omului. Prin Agenția de Cooperare pentru Dezvoltare, Norvegia alocă peste 400 de milioane de dolari pe an domeniilor prioritare, inclusiv protecției drepturilor omului. Prin urmare, este ironic că, în ciuda eforturilor publice pe care le face, a ieșit la iveală o încălcare a drepturilor omului pe care mai degrabă ar fi păstrat-o ascunsă.

Cazul familiei Bodnariu

Într-un fel, povestea începe în 2015, cu foarte mediatizata luare a celor cinci copii din familia Bodnariu – cu vârste de la nouă ani la doar trei luni – de către Barnevernet, agenția norvegiană de protecție a copilului. Primul lucru pe care părinții l-au văzut a fost sosirea a două mașini negre la locuința lor. Un asistent social le-a spus că fiicele lor au fost luate direct de la școală în custodia de urgență a statului și că părinții trebuie să vină la secția de poliție pentru a răspunde la întrebări. Tot atunci, au fost luați și cei doi fii mai mari.

A doua zi, mașinile negre au apărut din nou, pentru a-l lua pe bebeluș. A existat o acuzație de pedeapsă corporală (ilegală în Norvegia), dar mai mult, infracțiunea părinților a părut să fie căutarea unei educații în conformitate cu credința lor creștină. Îngrijorarea [autorităților] privea modul în care părinții considerau că Dumnezeu pedepsește păcatul. Potrivit familiei, aceasta a fost și preocuparea ridicată inițial în atenția Barnevernet de către directorul școlii unde învățau fetele Bodnariu. Ideea că un astfel de element esențial al credinței creștine a fost fie și în parte motivul pentru care Barnevernet a năvălit pe porțile școlii a determinat proteste în fața a zeci de ambasade ale Norvegiei din întreaga lume, de la Barcelona la Washington.

Acest scandal i-a încurajat și pe alții să vorbească. La ADF International, am fost aproape copleșiți de numărul de persoane care ne-au relatat cazuri similare. După investigații, am căpătat convingerea că dosarul Bodnariu era unul simptomatic pentru problemele grave legate de funcționarea Barnevernet.

Până la acest moment, la nivel internațional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins, de rutină, cauzele împotriva Norvegiei referitoare la Barnevernet, iar această cale de atac părea să fi fost închisă. A trebuit să săpăm adânc și să punem întrebări dure. Am furnizat informații unui număr de parlamentari membri în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Adunarea a preluat problema și a întocmit un raport detaliat. Raportorul a călătorit în Norvegia și s-a întâlnit cu înalți oficiali și membri ai Parlamentului norvegian. În final, raportul a fost votat și adoptat în plenul Adunării Parlamentare.

Un alt caz apare în prim-plan

Cam în același timp în care acest raport era în curs de întocmire, CEDO a decis să accepte o serie de dosare îndreptate împotriva Norvegiei care contestă aceste practici. În timp ce cazul Bodnariu a continuat să facă valuri, un alt caz a captat atenția. În camera inferioară, CEDO s-a pronunțat împotriva doamnei Trude Strand Lobben, dar Marea Cameră [instanța de apel a CEDO, n.tr.] a fost de acord să revizuiască plângerea, stabilind „scena” pentru o confruntare. În cauza menționată, o tânără mamă a solicitat autorităților ajutor atunci când era însărcinată. Acestea i-au oferit un loc într-o unitate familială pe care au aveau în administrare. La câteva săptămâni de la nașterea copilului, femeia și-a exprimat dorința de a pleca, ceea ce a pus în mișcare un întreg lanț de evenimente care avea să ducă la luarea în custodie a copilului. Mama putea petrece cu el opt ore pe an. În final, copilul a fost dat spre adopție.

Audierea a avut loc la Strasbourg, în octombrie 2018. De o parte a sălii de judecată stăteau doamna Strand Lobben și avocatul ei. Într-o fățișă afișare a inegalității armelor cu care se ducea bătălia, guvernul norvegian a fost reprezentat în instanță de nimeni altul decât procurorul general, susținut de opt consilieri. Petenta a așteptat pronunțarea aproape un an.

În luna curentă ea a fost răzbunată de Marea Cameră, care a decis că Norvegia nu a depus niciun efort pentru a-și reuni familia, așa cum este obligată. Hotărârea face referire la Raportul care a fost adoptat de Adunarea Parlamentară cu doar patru luni înainte de audiere în acest caz. Decizia marchează a treia cauză în care Marea Cameră a găsit Norvegia vinovată de încălcarea Convenției Europene [a drepturilor omului, n.tr.] – o concluzie cu care au fost de acord treisprezece dintre cei șaptesprezece judecători. Tragedia este că această „victorie” la CEDO vine la peste zece ani după ce doamna Strand Lobben a fost decăzută din drepturi. Decizia nu are ca efect reunirea mamei și a fiului și nici procesul, nici suma mică acordată ca despăgubiri nu ar putea ostoi prejudiciul adus acestei familii.

Norvegia la judecată

Faptele din acest caz urmează, în general, un model de-acum bine stabilit – și tragic. Copilul este luat din familie în temeiul unei preocupări anume. Părinții contestă apoi cu tărie măsura. Ceea ce ar trebui să fie înțeles ca o reflectare a iubirii lor pentru copil este apoi folosită împotriva lor pentru a le demonstra lipsa dorinței de conlucrare cu autoritățile. Mai departe, este folosită ca temei pentru a prelungi separarea, motivul inițial al separării estompându-se, de acum, în fundal. În cele din urmă, trece suficient timp, iar autoritățile susțin că de-acum copilul este bine acomodat și că trebui să rămână definitiv cu familia socială în grija căruia a fost dat. Am văzut acest model repetându-se iar și iar.

Din fericire, acum Marea Cameră a intervenit. Și nu doar Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia aminte. Recent, Norvegia a fost supusă unei revizuiri pe termen de patru ani a istoricului său privind drepturile omului, la Națiunile Unite, în Geneva. Mai multe state și ONG-uri și-au exprimat îngrijorarea și au făcut recomandări cu privire la modul în care Barnevernet a funcționat. Norvegia, lovită de vântul oprobiului internațional, a acceptat toate recomandările menite să protejeze copiii împotriva îndepărtării arbitrare din familie de către Barnevernet și să asigure o protecție adecvată pentru familie.

Dar acceptarea recomandărilor nu este suficientă. Trebuie să fie urmată de acțiuni concrete care să ducă la o mai bună protecție a familiilor. Deși oricine ar fi de acord că există unele cazuri în care Statul ar trebui să intervină pentru a-i proteja pe copii, acest lucru trebuie să fie rar și să se bazeze pe dovada clară a răului pe care ar urma să îl sufere copilul. Și chiar și după ce separarea s-a produs, datoria Statului – așa cum a arătat CEDO – este să facă eforturi viguroase de a reuni familia.

Drepturile părinților sub asediu

Deși dezvăluirile privesc Norvegia, aceasta nu este unică atunci când vine vorba de practici dăunătoare și care subminează autoritatea parentală și familia. În Germania, interdicția de lungă durată a „școlii de acasă” (homeschooling), susținută de pedepse penale în unele regiuni, a fost confirmată la începutul acestui an de CEDO. În cazul familiei Wunderlich, patru copii au fost smulși de acasă de mai mult de treizeci de ofițeri de poliție. Au fost ținuți în custodie trei săptămâni, timp în care au fost supuși evaluărilor educaționale. Au avut performanțe la un nivel normal, dar au fost lăsați să se întoarcă acasă numai după ce părinții le-au promis să-i trimită la școală. Acest tratament, a decis CEDO, nu a fost „pus în aplicare într-un mod deosebit de dur sau excepțional.”

Între timp, în Suedia, școlarizarea acasă este, teoretic, permisă. Cu toate acestea, trebuie solicitată permisiunea autorității, care o acordă numai în „circumstanțe extraordinare”. În practică, înseamnă „aproape niciodată”. Aceasta a fost decizia Consiliului Suedez pentru Educație pentru Copii și Educație în cazul familiei Petersen. Mama și tatăl, cu dublă cetățenie americană și suedeză, și-au educat fiica în vârstă de șapte ani la domiciliu, în timpul unei călătorii cu durata de trei luni. Rezultatele au fost excelente și, la întoarcerea la școală, era clar că fata performa cu mult peste colegii de clasă. Dorind să continue educarea fiicei lor în acest fel, părinții au cerut, dar în zadar, permisiunea necesară.

Singurul mod în care au reușit să rămână la alegerea educațională despre care considerau că este în interesul fiicei lor a fost să vândă aproape tot ce dețineau și să se mute în Statele Unite. În mod evident, aceasta nu este o opțiune disponibilă pentru majoritatea familiilor și, prin urmare, ADF a salutat vestea că Comitetul pentru drepturile omului al Națiunilor Unite a acceptat să audieze o asemenea plângere, la începutul acestui an. Chiar mai recent, în luna curentă, guvernul scoțian a anunțat în sfârșit că extrem de criticata prevedere referitoare la „Persoana numită” [„named person” este un tutore al copilului, numit de stat pentru a-i supraveghea educația și bunăstarea, cu puteri alarmant de mari, n.tr.] urmează să fie abandonată.

Măsura a fost contestată tocmai până la Curtea Supremă a Regatului Unit care, în vara anului 2016, a decis că guvernul Scoției a încălcat articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Într-un pasaj edificator, judecătorii arată că „Modurile diferite de creștere și educare [a unui copil] duc la oameni diferiți. Primul lucru pe care încearcă să-l facă un regim totalitar este să ajungă la copii, să-i îndepărteze de influențele subversive și variate ale familiilor lor și să îi îndoctrineze cu viziunea pe care conducătorii săi o au asupra lumii. În anumite limite, familiile trebuie lăsate să-și crească copiii în felul lor. ”

După mai mult de doi ani de la această hotărâre, guvernul scoțian, în cele din urmă, a renunțat la măsură. Și totuși, părinții britanici nu se pot relaxa atâta timp cât, separat, Parlamentul a aprobat acte normative care introduc „relații și educație sexuală” ca materie obligatorie în școlile din Anglia, din septembrie 2020. Părinții își pot retrage copiii de la orele de „educație sexuală” până la împlinirea vârstei de 16 ani, dar nu au dreptul de a-i opri de la participarea la orele de „relații”.

Lupta continuă

Părinții din întreaga lume știu responsabilitatea profundă și privilegiul de a avea și de a crește copii. Iar guvernele cunosc imensa putere a familiilor și a comunităților de a contrabalansa excesele statului. Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, familia este „unitatea de grup fundamentală” a societății; cei care o subminează atacă fundamentul societății noastre și sursa marii sale bogății și diversități.

Cea mai „generoasă” interpretare a acestor atacuri este aceea că unele dintre politici, orientate în mod evident către protejarea copiilor, sunt bine intenționate, dar eronate. Cu toate acestea, trebuie să ne păzim de cei pentru care ispita puterii oferă posibilitatea de a-și forța viziunea utopică asupra generației viitoare prin îndepărtarea părinților și, în cele din urmă, deconstrucția familiei.

Unul dintre aspectele care transcend multe dintre aceste situații este testul juridic folosit în procedurile de protecție a copilului. Acest test spune că acțiunile trebuie judecate luând în primul rând în considerare „interesul superior al copilului”. Deși poate părea atractiv – cine, până la urmă, ar dori să acționeze împotriva intereselor unui copil? – această frază nu furnizează îndrumări reale instanțelor cărora li se cere soluționarea unei dispute între părțile care pretind, ambele, că acționează în interesul superior al copilului. Părțile divergente ar putea fi părinții; dar, de asemenea, vedem adesea părinții de o parte și Statul de cealaltă. Acesta a fost și cazul părinților Bodnariu, ai părinților lui Charlie Gard și al doamnei Strand Lobben. În cazul acesteia din urmă, hotărârea Curții face referire de 122 de ori la acest standard.

Dacă dorim să restaurăm importanța rolului părinților și să protejăm familia, trebuie să revizuim acest standard. Consecințele pentru cei implicați în procedurile de protecție a copilului pot fi mai grave și de mai lungă durată decât chiar și decât pentru cei implicați în procese penale. Standardele nu trebuie să fie mai puțin exigente. Intervenția trebuie să fie întotdeauna ultimul resort și să se bazeze numai pe dovezi clare că copilul este în pericol real și grav. Mai mult, în situațiile în care se face separarea, apelurile părinților trebuie soluționate cu celeritate, având în vedere modul în care status quo-ul poate deveni rapid unul osificat.

În Norvegia, lucrurile sunt departe de final. Natalya Shutakova și Zigintas Aleksandravicius au promis să facă apel, iar dosarul Bodnariu, înregistrat în decembrie 2016, își așteaptă termenul în instanță. Pare probabil că va fi o altă zi proastă pentru Norvegia, dar o de mult așteptată victorie pentru părinții și familiile din toată Europa – și nu numai.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro. .

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

România, depăşită de toate statele europene în privinţa calităţii vieţii

Redactia Descopera.ro | 11.13.2019 | ● Vizualizări: 353


România ocupă locul 45 din 149 de ţări, fiind depăşită de toate celelalte state membre ale Uniunii Europene în studiul Indicele de Progres Social 2019, privind calitatea vieţii şi bunăstarea socială, realizat de organizaţia nonprofit Social Progress Imperative cu sprijinul Deloitte.

Potrivit studiului, România coboară o poziţie faţă de anul trecut şi se regăseşte, conform scorului înregistrat, în rândul ţărilor din a treia categorie din clasament, după Argentina, Bulgaria şi Mauritius, potrivit Mediafax.

Analiza dedicată României din cadrul studiului subliniază punctele slabe şi punctele forte ale ţării noastre în comparaţie cu alte 15 state care înregistrează un PIB pe cap de locuitor similar. Coordonatele la care România a obţinut cele mai slabe punctaje sunt serviciile de apă şi de salubritate (locul 83), sănătatea şi bunăstarea (locul 74) şi accesul la educaţie de bază (locul 73). Printre coordonatele la care ţara noastră a obţinut cel mai bun punctaj se află siguranţa personală (locul 36), calitatea mediului (locul 40), hrana şi îngrijirea medicală de bază (locul 47), drepturile personale (locul 48).

În 2019, pe primele locuri în clasament sunt Norvegia, Danemarca şi Elveţia, iar pe ultimele, Ciad, Sudanul de Sud şi Republica Centrafricană.

Totodată, statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia Bulgariei şi a României, se găsesc în primele două categorii de ţări din clasament, având un nivel ridicat al calităţii vieţii. Dintre statele din regiunea Europei Centrale şi de Est, cel mai bun loc este ocupat de Slovenia (21), fiind urmată de Cehia (24), Estonia (25), Lituania (32), Polonia (33), Slovacia (35), Letonia (36), Croaţia (38), Ungaria (39), Bulgaria (43) şi România (45).

137 din cele 149 de ţări cuprinse în analiză au cunoscut o îmbunătăţire privind calitatea vieţii şi bunăstarea socială în perioada 2014-2019, deşi nu există a evoluţie unitară a celor 12 coordonate evaluate, notează studiul.

Conform sursei precizate, indicele global cumulat raportat la populaţie a crescut de la 62,16 din 100 în 2014, la 64,47 în 2019.

De asemenea, din 2014 până în prezent, coordonatele care s-au îmbunătăţit la nivel global sunt accesul la informaţii şi comunicaţii, accesul la educaţie avansată, apă şi salubritate, adăpost, nutriţie şi servicii medicale de bază, calitatea mediului, libertate şi alegeri personale şi sănătate şi bunăstare.

Nivelul global al drepturilor personale a scăzut de-a lungul celor şase ani analizaţi cu 4,17 puncte, în urma evoluţiei sale negative în 77 de ţări din cele 149 din clasament. Printre cele mai stabile coordonate se află incluziunea socială, accesul la cunoştinţe de bază şi siguranţa personală, iar printre ţările care au înregistrat cel mai mare declin privind indicele de progres social se numără Statele Unite ale Americii, Nicaragua, Sudanul de Sud şi Brazilia.

Indicele de Progres Social (IPS) măsoară calitatea vieţii şi bunăstarea socială a cetăţenilor din 149 de ţări, în baza analizei a trei dimensiuni principale. Metodologia presupune acordarea unui punctaj pentru elementele încadrate în categoria nevoilor de bază – şi anume hrană şi îngrijire medicală de bază, apă şi salubritate, locuinţă şi siguranţă personală -, pentru cele care ţin de bunăstare – accesul la educaţie de bază, accesul la comunicaţii şi informaţii, sănătatea şi bunăstarea, calitatea mediului – şi pentru elementele care ţin de oportunităţi – drepturile personale, libertatea personală şi de alegere, incluziunea, accesul la educaţie avansată. În baza punctajului acordat, ţările din clasament sunt grupate în şase categorii, în mod descrescător.

„În ciuda unei creşteri economice stabile, printre cele mai mari din Europa, a creşterii puterii de cumpărare şi a scăderii şomajului la un minim istoric, România a înregistrat, în ultimul an, o uşoară scădere a indicelui privind calitatea vieţii şi bunăstarea socială. Cu o serie de capitole la care înregistrăm punctaje modeste, cum ar fi sănătatea, accesul la educaţie de bază, apa şi salubritatea, devine evident şi din această perspectivă că, pentru a genera progres social, resursele publice trebuie dirijate spre investiţii care generează dezvoltare economică şi implicit creşterea nivelului de trai”, explică Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova, conform studiului precizat.

Pneumonia, boala care ucide un copil cu vârsta sub 5 ani la fiecare 39 de secundePneumonia, boala care ucide un copil cu vârsta sub 5 ani la fiecare 39 de secunde

Pneumonia a ucis un copil cu vârsta sub 5 ani la fiecare 39 de secunde anul trecut, mai mulţi decât oricare altă infecţie, potrivit unui raport al UNICEF dat publicităţii marţi, de Ziua Mondială de luptă împotriva acestei boli.

 citeşte mai mult

Disney+, cel mai nou serviciu de streaming. O serie de documentare National Geographic, printre programele care pot fi vizionateDisney+, cel mai nou serviciu de streaming. O serie de documentare National Geographic, printre programele care pot fi vizionate

Disney a lansat, astăzi, serviciul de streaming al companiei, Disney+, în SUA, Canada şi Olanda având în ofertă producţii pentru toate gusturile şi vârstele, ca filme cu supereroi Marvel, seriale din franciza „Star Wars”, lungmetraje animate clasice şi documentare realizate de National Geographic.

 citeşte mai mult

Tranzitul lui Mercur în imagini spectaculoase – GALERIE FOTOTranzitul lui Mercur în imagini spectaculoase - GALERIE FOTO

Trecerea planetei Mercur peste discul Soarelui din 11 noiembrie 2019 a fost un bun prilej pentru telescoapele NASA, fotografii profesionişti şi amatori pentru a imortaliza momentul într-o serie de fotografii memorabile.

 citeşte mai mult
https://www.descopera.ro/dnews/18574417-romania-depasita-de-toate-statele-europene-in-privinta-calitatii-vietii?

Inel din perioada romană, descoperit pe un teren agricol după 1.600 de ani de stat în pământ

Adrian Popovici 11.12.2019 | ● Vizualizări: 702
Credit foto: COLCHESTER AND IPSWICH MUSEUM SERVICE    +ZOOM

Galerie foto (2)


Inelul a fost descoperit în Broxted, o localitate de din Essex, din apropierea Londrei.

În luna noiembrie a anului 2017, pe un câmp din Broxted, o localitate din Essex, aflată în proximitatea Londrei, a fost descoperit un inel din perioda romană, notează BBC.

Sophie Flynn, responsabilă cu înregistrarea descoperirilor realizate de căutătorii amatori din partea Muzeului Colchester, a explicat recent faptul că, cel mai probabil, inelul a fost realizat între anii 300-400 era noastră şi, pornind de la stilul folosit şi de la faptul că inelul tinde să fie destul de fin, acesta a fost destinat unei femei sau unui bărbat tânăr. „Dimensiunea mică a benzii sugerează că acesta era un inel pentru doamne sau cel al unui tânăr ”, explică aceasta.

Inelul din aur, care a stat în pământ peste 1.600 de ani, prezintă o montură din ametist şi a fost realizat spre sfârşitul perioadei de ocupaţie romană în Britania. „Bijuterii de acest fel erau purtate în mod obişnuit de oamenii romano-britanici, care au produs aceste articole pe plan local sau le-au importat din altă parte a Imperiului (n.r. Roman)”, a explicat Sophie Flynn.

Credit foto: COLCHESTER AND IPSWICH MUSEUM SERVICE

Descoperirea inelului a fost realizată cu ajutorul unui detector de metale în noimbrie 2017, pe un teren agricol de către un arheolog amator, acesta fiind cel care a anunţat autorităţile şi l-a predat Muzeului Colchester.

https://www.descopera.ro/istorie/18525995-inel-din-perioada-romana-descoperit-pe-un-teren-agricol-dupa-1600-de-ani-de-stat-in-pamant?

Exista o legatura intre boala si pacat?

 29.03.2017  |    Vindecare

Eram la inceputul activitatii de consiliere si la un moment dat mi s-a incredintat in biserica un caz al unui tanar care avea dureri lombare cronice. Eram chiar la inceput si ma gandeam „Doamne, acuma ajuta-ma sa rezolv cumva problema asta ca n-am nicio expertiza in domeniu”. Ne-am retras intr-un colt al bisericii si am inceput sa vorbesc.

https://alfaomega.tv/viata-spirituala/vindecare/6854-exista-o-legatura-intre-boala-si-pacat

Părinții să nu fie polițiști, ci prieteni interesați de viața online a copiilor – Interviu cu Valentin Vesa, specialist în securitate online

11.11.2019  |    Crestinul si TEHNOLOGIA & MEDIA

Cum ne gândim securitatea în mediul online? La ce trebuie să fim atenți?

La fel ca în cazul securității fizice, atunci când ne gândim la securitatea din mediul online vorbim despre mai multe aspecte:

  • Ce să faci ca să fii în siguranță?

  • Ce să nu faci în online?

  • (De) unde te informezi corect?

  • Și o luăm de la capăt.

Există trei mari amenințări ce pot pune în primejdie securitatea online:

  1. Social Engineering (ingineria socială) – reprezintă procesul psihologic de manipulare a utilizatorilor pentru a-i determina să divulge informații personale sau să execute operațiuni interzise.

  2. Advanced Persistent Threats – APTs (amenințări avansate persistente) – reprezintă atacurile în care un utilizator se infiltrează, fără autorizație, într-un sistem sau o rețea informatică și rămâne acolo, cu acces, o perioadă îndelungată.
  3. Malware-software conceput special pentru a distruge sisteme informatice și date.

Există multe tipuri de amenințări online ce pot avea repercusiuni asupra aparatelor conectate la internet, însă cele mai importante sunt cele care vizează: confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea datelor.

…expunerea pe care oare fiecare este direct proporțională cu timpul petrecut conectat și invers proporțională cu interesul manifestat pentru a învăța cât mai multe despre securitatea online.

Atacuri asupra confidențialității. Acestea au de-a face cu încercările de a fura date personale, bancare și altele similare. Mulți astfel de atacatori vor lua datele personale furate și le vor vinde pe dark web, de unde alții le iau și le utilizează.

Atacuri asupra integrității. Aici avem de-a face cu așa numitele scurgeri de informații sau sabotaje. Atacatorul va accesa rețeaua companiei sau persoanei vizate, cu scopul de a publica informații compromițătoare, ce pot avea drept consecință pierderea încrederii publicului față de firma sau persoana respectivă.

Atacuri asupra disponibilității. Scopul acestor atacuri este să oprească accesul la date, până nu se plătește o taxă sau răscumpărare. Atacatorul obține acces în rețeaua vizată și ține ostatec întregul sistem, până primește răscumpărarea. De multe ori companiile preferă să plătească aceste răscumpărări decât să își oprească operațiunile și se ocupă de repararea breșei de securitate după ce situația revine la aparentă normalitate.

Cât de expuși suntem când folosim device-urile pe care le avem la îndemână (smartphone, tabletă, laptop etc.)?

Cel mai simplu răspuns este că expunerea pe care oare fiecare este direct proporțională cu timpul petrecut conectat și invers proporțională cu interesul manifestat pentru a învăța cât mai multe despre securitatea online.

Care ar fi precauțiile minime pe care trebuie să și le ia orice utilizator?

 

***

A consemnat Teofil Stanciu.

Sursa: Convergențe

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/tehnologie/11478-parintii-sa-nu-fie-politisti-ci-prieteni-interesati-de-viata-online-a-copiilor-interviu-cu-valentin-vesa-specialist-in-securitate-online

Cartea Cărților și BBSO învață copiii din Oradea să fie buni samariteni

 07.11.2019  |    Stiri din Romania

Un eveniment special Cartea Cărților a fost organizat, recent, de Biserica Baptistă Speranța din Oradea, cu ocazia deschiderii Clubului copiilor în acest an. Pe lângă jocurile interactive, cei peste 100 de copii prezenți s-au bucurat de invitatul special, roboțelul Memo.

Sidonia Gag, organizatoare BBSO: Ne-am bucurat de acest eveniment extraordinar, un eveniment la care au participat peste 130 de copii și l-am avut și pe Memo

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/11457-cartea-cartilor-si-bbso-invata-copiii-din-oradea-sa-fie-buni-samariteni

Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: