RUGĂCIUNEA SECRETĂ – Teofil Gavril

download

Teofil Gavril

Nu știu care ar trebui să fie proporția între rugăciunea publică și cea secretă, dar dacă înțeleg bine recomandările Mântuitorului, e clar mult mai încurajată, valoroasă, lipsită de riscuri și eficientă rugăciunea făcută cu ușa închisă. În vreme ce rugăciunea publică e însoțită de avertizări de risc și de exemple de tip „cum să nu”. Ceea ce făcuseră fariseii și cărturarii, oamenii religioși ai vremii din rugăciune, era total neindicat de Domnul Isus, cel care în acea situație îți învăța ucenicii să se roage. Așa cum am scris, rugăciunea publică implică riscuri și din păcate în viața celor mai mulți rămâne principala rugăciune dacă nu singura.

Când eram copil, unii din frații din biserică „predicau la rugăciune”, fără exagerare, se rugau în biserică și noi copiii făceam clasamente, cronometram rugăciunile si făceam clasamentul duminicii apoi pe cel al lunii și pe cel al anului. Și aveam motive serioase să o facem, unii scoteau scoruri faine, cel mai tare a fost 38 de minute de trăncăneală, că rugăciune nu îi pot spune. Predică în toată regula, cu șapte puncte și dezvoltate fiecare. Bunicu, care nu era predicator cu vorba, ci cu viața, ne spunea când vedea că ne foim și ne pierdem răbdarea: „Puișor, voi să nu faceți așa, voi să vă rugați acasă.” Logica lui era simplă, cine nu se roagă acasă se roagă mult în biserică. Nu știu dacă e întotdeauna valabilă, dar în cele mai multe cazuri cam avea dreptate.

Rugăciunea din odăiță e însă lipsită de aprobarea și încurajarea publică, e lipsită de ovațiuni sau dimpotrivă de dezaprobări. Ea nu are elementul de spectacol, de emoție a vorbirii în public ci e mult mai, anostă și plictisitoare pentru cei învățați să „își ridice glasul”. În schimb, rugăciunea din odăiță are imense avantaje în comparație cu cea publică. Iată câteva din cele pe care le văd eu:

Rugăciunea secretă îți dă șansa să fii sincer. Normal că în public nu-ți vine a recunoaște că ai poftit, că te-ai uitat, că ai dorit, că ai făcut una sau alte nepermise. Puțini ar recunoaște păcatul public și e normal, dar în intimitatea cămăruței, când stai singur cu Dumnezeu, ai tot cadrul de intimitate să rostești mărturisirile înaintea Domnului. Mai mult, la mine nu e doar cadrul ci și imboldul, când mă văd singur cu El, să mă descopăr tot, pentru că de El nu mă pot ascunde. Acolo îi pot cere iertare pentru toate gândurile, faptele, pornirile, dorințele, pot „vărsa tot” înaintea Lui și când mă ridic din acea părtășie intimă la propriu sunt mai ușor.

Rugăciunea secretă îți dă șansa să plângi. Da, știu, unii preferă să plângă de fiecare dată în public. Sunt mulți care fac din „smiorcăială” un stil de rugăciune, vor să smulgă lacrimi și din ochii celorlalți. Nu spun prin asta că toți care plâng la rugăciune sunt aiuriți, unii sunt sinceri. Totuși, eu prefer să plâng în odăiță, acolo sunt doar eu și El, acolo am parte doar de mângâierea lui nu de cea publică, acolo pot simți cum îmi sunt șterse lacrimile. Acolo știu că nu am motive să rog ochii să dea lacrimi. Uneori intru la rugăciune și doar plâng, nu apuc să rostesc vorbe, mă rog altfel, fără să înșir cuvinte nici cu voce tare, nici în gând, pur și simplu stau și plâng pentru că „căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.”.

Rugăciunea secretă te ferește de laudă sau critică. Ambele foarte periculoase. Lauda o surprinde chiar Domnul Isus când ne recomandă cum să ne rugăm. La ea riscul este să ne fi luat deja răsplata. Dar și critica e grea. Cum domnule, să nu auzi tu un Amin? SĂ nu te încurajeze sau să te aprobe deloc sau și mai rău să fii corectat sau apostrofat? Cum vine asta? Nu am libertatea să mă rog, nu o să o mai fac!

Rugăciunea secretă e preferata Mântuitorului. De asta cred că nu se îndoiește nimeni. A spus-o chiar El. Și atâta vreme cât știu acest „detaliu” voi profita de el pentru că Mântuitorul e singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. El e singurul care duce rugăciunile la tronul de îndurare. Și vreau să mă rog eficient, vreau să mă rog pentru a fi ascultat de El nu de oameni, eu vreau răspunsuri la acele rugăciuni, vreau părtășie cu El și asta cel puțin la mine, nu o pot realiza public.

Rugăciunea secretă aduce răsplătire. Da, tot cuvintele Mântuitorului sunt: „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Nu știu la ce răsplăți se referă pentru că nu se referă la răspunsul la rugăciune, asta e clar. Răspunsul e una, răsplata e alta. Nici nu știu când vine răsplata, dar știu că: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii”.

Rugăciunea secretă de lasă să fii exuberant. Da, nu doar lacrimi aducem înaintea Domnului ci și laude. Laude pentru ce este El, laude pentru ce suntem noi, laude pentru ce ne-a oferit. Uneori sunt așa de exuberant în rugăciune că de m-ar vedea cineva m-ar cataloga aurea și chiar nu vreau să îmi înfrânez entuziasmul pentru că s-ar simți unii lezați. Da, nici rugăciuni de laudă nu poți face public fără să intru la bănuielile celorlalți. Mie îmi place să mulțumesc pentru soția mea de exemplu și pentru modul în care a fost creată absolut magnific. O astfel de rugăciune mi-ar aduce multe penalizări așa că prefer să o fac acasă unde îmi pot exprima bucuria, mulțumirea și chiar intimitatea înaintea Sa.

Rugăciunea secretă a fost practicată de mulți oameni, unii din ei chiar înainte de a rosti Mântuitorul recomandările. Daniel e unul dintre ei. Pentru mine e un exemplu modul în care cu perseverență Daniel se ruga lui Dumnezeu în camera sa. Dacă mai privim și la exemplul suprem al Mântuitorului pe care îl surprindem în Scriptură „deoparte să se roage” sau „singur să se roage”.

Cum spuneam, nu știu de unde a apărut rugăciunea publică. Nu am neapărat ceva împotriva ei dar voi prefera întotdeauna rugăciunea secretă, voi fugi spre ea, o voi practica mereu pentru că acea rugăciunea e mult mai avantajoasă pentru mine.

http://www.filedinjurnal.ro/rugaciunea-secreta/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/rugaciunea-secreta/

Puterea parteneriatului în rugăciune

Publicat pe 25 Mai 2018 de ADMIN în Anunturi

download

V-ați gândit vreodată să dați zeciuială din viața voastră de rugăciune prin a petrece timpul din cadrul rugăciunii tale rugându-te pentru alții?

Un prieten de al meu a decis să încerce să se roage pentru trei alte persoane de fiecare dată când trimitea lui Dumnezeu o cerere cu privire la nevoile sale. Angie spunea, ”Atunci când am început această practică, am fost uimită de felul cum răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile mele a început să crească.

Acest lucru merge mână-în-mână cu un studiu condus acum 60 de ani de către un profesor de la Redlands University din California. Dr. Marker și Elaine St. John au detaliat acest experiment de 10 ani în cartea lor intitulată Prayer Can Change Your Life (Rugăciunea poate schimba viața ta).

Ei descriu felul cum au creat trei grupe de test formate din oameni cu un singur lucru în comun: Cu toții erau disperați după o vindecare emoțională sau fizică. Primul grup a fost format din indivizi care s-au întâlnit cu psihiatru timp de o oră pe săptămână. Al doilea grup s-au rugat pentru ei înșiși, în timp ce al treilea grup s-au întâlnit și s-au rugat împreună și unul pentru celălalt pentru o oră în fiecare săptămână.

Care grup credeți că a avut cele mai dramatice rezultate? Ați nimerit-o: grupul care s-a rugat unul pentru celălalt. Membrii acestui grup au avut 72% din rugăciuni răspunse ca rezultat, 100% dintre ei spunând că au avut cel puțin o îmbunătățire în domeniile pentru care s-au rugat. De fapt, soțul necredincios al uneia dintre persoanele acestui grup de rugăciune a fost vindecat de cancer.

Cât privește celelalte grupuri, grupul care s-a întâlnit cu psihiatrul a avut ceva îmbunătățiri, dar numai cât au continuat să frecventeze sesiunile lor săptămânale.

Dar ce rezultat a avut grupul de rugăciune singuratic (adică grupul al doilea)? O credeți sau nu, ei au avut puține sau nici o îmbunătățire.

Nu pot spune că aș fi surprins. Știu că atunci când mi-am propus să mă rog pentru o nevoie de-a mea personală… ajung cu ușurință să mă descurajez în rugăciunile mele. Dar atunci când duc aceiași nevoie la un prieten care se roagă și noi ne rugăm împreună, se pare că mă pot baza pe o un răspuns rapid din partea lui Dumnezeu. De fapt, am văzut un astfel de rezultat weekend-ul trecut când zborul meu spre Baltimore era sub riscul anulării datorită vânturilor puternice. Însoțitoarea de zbor mi-a spus, ”Cred că sunteți pedepsită până mâine.

De sigur că mă rugam tot acest timpul, dar nu până am ajuns la echipa mea de rugăciune… când vânturile instantaneu au pierit, și zborul meu a avut loc.

Prietena mea Carole are o vorbă, ”Când ne rugăm împreună, avem o mai mare experiență de cer deschis.” Prin asta ea vrea să spună că noi putem avea mai ușor acces la Dumnezeu și la răspunsurile Lui la rugăciunile noastre. Cred că motivul la această chestiune poate fi găsit în Eclesiastul 4:12Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor.

Știu că atunci când strig către Dumnezeu eu am o linie directă cu El. Dar atunci când vin la Dumnezeu împreună cu un prieten, e ca și când liniile noastre individuale de rugăciune sunt împletite laolaltă, creând o coardă chiar mai puternică. Carole spunea, ”Am descoperit că atunci când adaug o a treia persoană la un cerc de rugăciune, e ca și când coarda noastră de rugăciune crește mai puternică. Sunt întotdeauna uimită de ce putere pot avea aceste rugăciuni îmbinate, comparat cu rugăciunile care le rostesc eu peste mine însumi.

Dacă nu ați făcut-o deja, vă încurajez să începeți propriul grup de rugăciune, chiar dacă e format din tine și încă o persoană. Dacă nu vă puteți întâlni fizic, întâlniți-vă online sau la telefon cel puțin o dată pe săptămână. Împărtășiți cererile, apoi faceți un pas înapoi și urmăriți ceea ce va face Dumnezeu cu corzile voastre de rugăciune.

Așa că dacă tu cauți o binecuvântare, fi acea binecuvântare prin a te ruga pentru alții și a include nevoile altora în timpul tău de implorare înaintea lui Dumnezeu. Nu fi surprins atunci când Dumnezeu răspunde.

Materialul de mai sus a fost scris pe 12 octombrie 2017 de Linda Evans Shepherd(foto alăturat), ea este autoare best-seller a peste 30 de cărți, vorbitoare creștină cunoscută la nivel național în SUA. Este președintele misiunii Right to the Heart Ministries, fondatoarea a asociației Advanced Writers and Speakers Association (AWSA) și fondatoare a GodTest.com. Slujirile sale online și întâlnirile în care ea vorbește public au văzut peste 350.000 de oameni care au decis să se întoarcă la Hristos și sunt urmărite de peste 45.000 de oameni zilnic. Articolul a apărut original în gottopray.com, preluat ulterior de Charisma Magazine (de unde am preluat eu fotografia de la început). Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/05/puterea-parteneriatului-in-rugaciune.ht

Puterea parteneriatului în rugăciune

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/puterea-parteneriatului-in-rugaciune/

Puterea Bibliei în Coreea de Nord

   07-11-2018 

Într-o dimineaţă devreme, un mic grup de credincioşi creştini nord-coreeni se întâlnesc pe malul unui râu, ducând cu ei uneltele de pescuit.

Încetişor, le urcă pe toate în câteva bărci şi apoi se depărtează spre larg. După ce ajung departe, în mijlocul râului, îşi fac curaj şi încep să caute prin echipamente de unde îşi scot Bibliile.

Acesta este singurul loc unde ei se simt în siguranţă să se închine şi să studieze Cuvântul lui Dumnezeu împreună. Şi chiar şi aşa, trebuie să fie atenţi tot timpul, să nu fie surprinşi.

Dacă sunt prinşi citind Biblia, ar putea fi închişi şi trimişi la 15 ani de muncă silnică, sau chiar mai rău. Au auzit de prea multe ori ce se întâmplă celor care sunt auziţi că au pronunţat numele lui Isus. Mulţi dintre ei au membri de familie sau prieteni care se află chiar în aceste momente în lagăre, la muncă forţată, sau au fost îngropaţi acolo.

Se aude o altă barca care se apropie. Toţi se panichează şi se grăbesc să-și ascundă Bibliile. „Vine poliţia,” strigă cineva!

Doar după ce omul din barca care se apropie îi salută în numele lui Isus şi le spune că are un dar pentru ei, spiritele se liniştesc. El le cere să le vadă Bibliile şi credincioşii care au una, i-o întind cu încredere.

Sunt doar câteva Biblii pentru toţi membrii bisericii – insuficiente pentru toate persoanele. Fiecare Biblie este atât de veche, că aproape se destramă. După zeci de ani de citit și studiat, ascunse şi apoi răscolite, paginile s-au desprins de pe cotor şi au început să alunece. Multe Biblii s-au udat şi paginile sunt umflate iar scrisul s-a şters. Cu toate aceste defecte, aceste Biblii sunt bunurile cele mai de preţ pentru orice creştin…şi sunt gata să-şi rişte viaţa pentru ele.

Străinul deschide o cutie plină de Biblii noi, oferite de organizaţia de într-ajutorare World Help. La vederea cărţilor noi, cu coperţi lucioase, fețele se umplu de lumină şi inimile de bucurie. Credincioşii strâng Bibliile nou primite cu nesaţ la piept, şi cei dintre ei care nu au avut niciodată una, izbucnesc în lacrimi.

O Biblie nouă este cel mai bun dar care îl pot primi.

Sunt atât de mulți credincioși în această naţiune aflată în întuneric, care sunt disperaţi după o Biblie. Există oameni care nu au văzut o Biblie niciodată în viaţă…însă ar face orice să aibă una.

După ce străinul a împărțit noile Biblii credincioşilor care s-au adunat în secret în mijlocul râului, el le-a strâns pe cele vechi şi apoi s-a dus cu ele la hotelul unde stătea şi le-a ascuns. Însă foarte curând acestea au dispărut din locul unde fuseseră ascunse.

El a descoperit mai târziu că omul de serviciu le-a găsit, şi în loc să-l raporteze la autorităţi, bărbatul, care era el însuşi creştin, a luat Bibliile pentru mica biserică de casă de patru persoane, din care făcea parte, pentru că ei se rugau pentru Biblii.

El l-a lăudat pe Dumnezeu pentru Biblii – chiar aşa învechite şi destrămate cum erau – pentru că în sfârşit, după mulţi ani, el şi prietenii lor puteau studia Cuvântul lui Dumnezeu în mod direct. Atât de disperaţi sunt nord-coreenii după o Biblie.

Această poveste este adevărată. Ea a fost spusă de nord-coreeni care introduc pe furiş Biblii în Coreea de Nord, prin China, precum şi de unii care au reuşit să fugă din ţară. Ei ne-au spus că cea mai mare rugăciune a creştinilor din Coreea de Nord este de a avea mai multe Biblii.

Acum un an, World Help şi-a propus să introducă clandestin 100.000 de Biblii în Coreea de Nord, iar astăzi această ţinta este aproape de a fi atinsă.

Sursa: FoxNews

StiriCrestine vă provoacă să vă rugaţi pentru creştinii curajoşi din Coreea de Nord, care sunt gata să-şi rişte chiar şi viaţa pentru a obţine o Biblie. Câţi dintre noi nu avem o Biblie în casă, uneori chiar mai multe, pe care se depune praful?! Cuvântul lui Dumnezeu este extrem de preţios pentru că aduce viaţă, speranţă şi încredere pentru viaţa aceasta şi cea viitoare! Citeşte Psalmul 119 pentru inspiraţie în rugăciune şi pentru a înflăcăra duhul dragostei pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Puterea Bibliei în Coreea de Nord

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/puterea-bibliei-in-coreea-de-nord/

Putere prin rugăciune /  Edward McKendree Bounds

download

Introducere

Edward McKendree Bounds s-a născut în Shelby County, Montana, pe 15 august 1835 şi a murit pe 24 august 1913, în Washington, Georgia. A avut parte de o educaţie obişnuită la Shelbyville şi a practicat pentru o vreme avocatura, până la vârsta de 24 de ani când a început să predice Evanghelia. Primul său pastorat l-a avut în Monticello, Montana. În timp ce era pastor în Brunswick (Mo.) a izbucnit războiul de secesiune. A fost luat prizonier pentru că nu a vrut să depună jurământul de ascultare faţă de guvernul federal. A fost deţinut în St.Louis şi apoi transferat la Memphis, Tennesse. După eliberarea sa s-a întors pe jos aproape 100 de mile alăturându-se armatei Generalului Pierce de pe Mississippi. Acolo a fost făcut capelanul celui de-al 5-lea Regiment Missouri, poziţie avută până aproape de sfârşitul războiului.

După război, Rev.E.M.Bounds a păstorit biserici din Tennesse şi Alabama.

Despre Bounds se spune că a fost o stea pe cerul devoţional al Bisericii. Comparându-l cu Wesley s-a spus că în timp ce Wesley era, în general, un om iertător şi binevoitor, atunci când era stârnit era foarte aspru la vorbă, dar Bounds era blând şi umil, fără să răspundă vreodată duşmanilor săi. În schimb, el plângea pentru ei şi se ruga pentru ei.

Wesley era păcălit uşor de viclenia oamenilor. Dar nici un om nu putea să profite de credulitatea lui Bounds. Era un diagnostician foarte abil al caracterelor oamenilor. Nu-şi pierdea timpul cu mărturiile false de credinţă ale unora.

În timp ce Wesley, predica şi călărea toată ziua, Bounds se ruga şi scria zi şi noapte. Wesley a devenit faimos în timp ce trăia. Era tot timpul văzut de oameni. Dar deşi Bounds a tipărit Sfătuitorul Creştin timp de 12 ani, a fost puţin cunoscut în biserica lui. La 86 de ani Wesley mai putea încă să predice pe stradă 30 de minute. Dar Bounds a putut la 76 să se roage de la 3 dimineaţa, câte trei ore în genunchi. Wesley a avut parte de 46 de ani de popularitate. Numele său se afla pe buzele tuturor. Creştinismul a renăscut în Anglia în timpul predicării lui. În schimb, timp de 50 de ani, Bounds a fost puţin cunoscut, dar prin mărturia vieţii lui de rugăciune şi scrierile sale, va reînvia secretul uitat şi pierdut al Bisericii, în următorii 50 de ani.

Wesley a spus, Lumea este parohia mea, dar Bounds s-a rugat ca şi cum tot Universul s-a aflat în curtea lui. Aflat în vizită acasă la autorul acestei introduceri, Bounds în vârstă de 76 de ani şi-a trezit gazdele la 3 dimineaţa rugându-se şi plângând soarta pierduţilor pământului. Ziua intra în biserica de alături unde era găsit în genunchi când era chemat la mese. Asta era ceea ce el numea, truda/ocupaţia rugăciunii.

Ambii mari oameni reprezintă idealuri greu de atins pentru majoritatea. S-a pierdut acea rasă de oameni cu totul, odată cu moartea acestora? Să ne rugăm.

Adaptare după Homer W.Hodge

Putere prin rugăciune  Edward McKendree Bounds

Capitolul 1

Recreaţia pentru un predicator trebuie să fie ca şi pauza care se dă unei coase pentru a fi ascuţită. Mai poate un medic în vreme de molimă să-şi facă timp să se relaxeze sau să se recreeze, când atât de mulţi aşteaptă ajutorul lui într-o situaţie între viaţă şi moarte? Vei sta tu nepăsător să-i vezi pe păcătoşi suspinând în durerile morţii, spunând: „Dumnezeu nu-mi cere să mă sacrific pe sine pentru ca să-i salvez”? Este aceasta vocea compasiunii slujitorului creştin sau a leneviei carnale şi diabolice cruzimi? (Richard Baxter)

Pierderea timpului este dăunătoare minţii. În boală fiind, am privit înapoi cu ruşine la zilele petrecute în studiu. Am răsfoit pagini de istorie şi de poezie, sau ale jurnalelor lunare. Dar eu eram în studiu. Irosirea timpului de către un altul este vizibilă pentru toţi observatorii lui, dar eu ce fac? Nimic, care poate să aibă legătură cu binele spiritual al bisericii mele. Petrece mult timp în meditaţie şi rugăciune. Studiază cinstea şi gloria Stăpânului tău. (Richard Cecil)

Se caută: Oameni ai Rugăciunii

În permanenţă ne aflăm sub imperiul nevoii de a născoci noi metode, de a avea noi planuri, de a întemeia noi organizaţii, care să avanseze Biserica şi să asigure progresul şi eficienţa Evangheliei. Această tendinţă a zilei are darul de a-l pierde pe om din vedere, sau de a-l cufunda pe om în plan sau în organizaţie. Planul lui Dumnezeu este de a face mult mai mult cu omul, şi de a realiza mai multe cu el decât cu orice altceva. Oamenii sunt metodele lui Dumnezeu. Biserica se află în căutarea unor metode mai bune; Dumnezeu, însă, se află în căutarea unor oameni mai buni. „A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan”. Dispensaţia care vestea şi pregătea calea Hristosului stătea în omul numit Ioan. „Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat”. Pe de altă parte, mântuirea lumii vine de la acest Fiu de om. Descriind caracterul personal al oamenilor care au dus lumii Evanghelia, Pavel a rezolvat misterul succesului lor. Gloria şi eficienţa Evangheliei, stă în oamenii care o proclamă. Când Dumnezeu declară că, „Ochii Domnului străbat pământul încoace şi-n colo, căutând să sprijine omul a cărui inimă este toată a Lui” (redarea din engleză – n.tr), El nu face decât să ne facă cunoscută nevoia Lui de oameni şi faptul că depinde de ei, ca şi canale ale Lui, prin care să-şi exercite puterea în lume. Acest adevăr vital şi imperativ, epoca noastră tehnologică tinde să-l uite. Iar uitarea lui este tot atât de dăunătoare lucrării lui Dumnezeu cum ar fi dispariţia soarelui de pe bolta cerească. Aduce întuneric, confuzie şi moarte.

Ceea ce-i trebuie Bisericii din zilele noastre, nu sunt maşinării (mijloace) mai noi şi mai bune, nu organizaţii noi şi metode mai inedite, ci îi trebuie oameni pe care Duhul Sfânt să-i poată folosi – oameni ai rugăciunii, oameni tari în rugăciune. Duhul Sfânt nu operează cu maşini, ci cu oameni. Nu se coboară asupra unor utilaje, ci asupra oamenilor. El nu unge planuri, ci oameni, şi mai exact, oameni ai rugăciunii.

Biserica nu se află în criză de utilaje, de mijloace, ci de oameni ai rugăciunii. Dacă i-ar avea, atunci Biserica din România ar fi mai puternică decât Biserica din America, în ciuda echipamentului ei ultramodern. (nota traducătorului)

Un istoric eminent a spus odată că schimbările de caracter ale oamenilor sunt mai responsabile de revoluţiile naţionale, decât o recunosc filozofii sau politicienii lumii. Acest adevăr îşi găseşte aplicaţia desăvârşită în Evanghelia lui Hristos, în caracterul şi conduita urmaşilor lui Hristos – ei sunt cei ce au creştinizat lumea, cei ce au schimbat naţiuni şi indivizi. Şi adevărul acesta este cu deosebire adevărat în privinţa vestitorilor Evangheliei.

Caracterul cât şi bogăţiile Evangheliei sunt încredinţate predicatorului ei. El este cel ce aduce sau distruge mesajul de la Dumnezeu, omului. Predicatorul este vasul de aur prin care curge uleiul divin. Vasul nu doar că trebuie să fie din aur, ci şi deschis şi fără cusur, pentru ca uleiul să curgă uşor, să nu se piardă şi să nu se strice.

Omul este cel ce făureşte predicatorul. Cum este omul aşa va fi şi predicatorul. Dar, Dumnezeu trebuie să făurească omul. Mesagerul, dacă este permis, înseamnă mai mult decât mesajul. Un predicator este mai mult decât o predică. Predicatorul face predica. După cum laptele ce dă viaţă de la sânul mamei, este însăşi viaţa mamei, la fel tot ceea ce predicatorul spune este impregnat sau colorat de ceea ce predicatorul este. Comoara aceasta se află în vase de lut, iar gustul lor poate decolora sau strica. Omul, tot omul, se află în spatele predicii. Predica nu este recordul lui de o oră. Ea este rezultatul unei vieţi. Este uneori nevoie de 20 de ani pentru a pregăti, a formula o predică, pentru că au fost necesari 20 de ani la formarea omului. O predică adevărată este un lucru ce are viaţă. Este un lucru viu. Ea creşte fiindcă omul creşte. Predica are putere fiindcă omul are putere. Sau, predica este sfântă fiindcă omul este sfânt. Predica este plină de ungere divină pentru că omul este plin de ungere divină.

Pavel a numit-o „Evanghelia mea”, nu fiindcă a degradat-o din pricina defectelor personale sau a deformat-o însuşiindu-şi-o cu egoism, ci pentru că ea a fost pusă în inima şi în sângele omului Pavel, ca o poruncă personală ce trebuia împlinită cu toate trăsăturile sale paveliene şi care să fie înflăcărată şi împuternicită de energia arzătoare a sufletului său fierbinte. Predicile lui Pavel – ce au fost ele? Schelete, fragmente împrăştiate pe o mare de inspiraţie. Dar, omul (personajul) Pavel, mai mare decât predicile sale, trăieşte pentru totdeauna, în deplinătatea staturii şi caracterului, avându-şi amprenta lăsată asupra Bisericii. Predicarea, vestirea, nu este decât o voce. În linişte, vocea moare, textul se uită, predica se pierde din memorie, însă predicatorul trăieşte.

Predica nu se poate ridica la capitolul viaţă, mai presus de omul ce o ţine. (nu va putea da mai multă viaţă decât are predicatorul, în momentul predicii.) Nişte oameni morţi vor ţine predici moarte, iar predicile moarte, ucid. Totul depinde de caracterul spiritual al predicatorului. În dispensaţia evreiască Marele preot avea bătut în pietre scumpe pe o plăcuţă de aur, „sfinţenie Domnului”. La fel fiecare predicator aflat în lucrarea lui Hristos trebuie să fie modelat şi stăpânit de acelaşi motto sfânt. Este o ruşine strigătoare la cer pentru ca lucrarea creştină să fie mai prejos în sfinţenia caracterului şi sfinţenia purtării, decât preoţia evreiască.

Jonathan Edwards a spus: „Mi-am continuat căutarea mea sinceră după mai multă sfinţenie şi asemănare cu Hristos. Cerul pe care l-am dorit era un cer al sfinţeniei”. Evanghelia lui Hristos nu călăreşte valul popular. Nu are nici o putere de auto-propagare. Ea se mişcă atunci când oamenii care au primit-o, se mişcă. Predicatorul trebuie să personalizeze Evanghelia. Trăsăturile ei divine, cele mai notabile, trebuie să se găsească întruchipate în el. Puterea convingătoare a dragostei trebuie să fie în predicator, propulsoare, eliberatoare şi atotstăpânitoare. Energia lepădării de sine trebuie să fie fiinţa, sufletul şi viaţa ei. El va trebui să apară ca un om printre oameni, înveştmântat în smerenie, plin de bunătate, înţelept ca un şarpe, blând ca un porumbel, purtând însemnele unui slujitor cu spiritul unui rege, al unui rege într-o înaltă împărăţie, având simplitatea şi frumuseţea unui copil. Predicatorul trebuie să se angajeze pe sine cu tot abandonul unei credinţe desăvârşite, cu lepădare de sine şi mistuit de zel, în lucrarea ce i-a fost încredinţată pentru mântuirea sufletelor oamenilor. Martirii inimoşi, plini de compasiune, eroici şi neînfricaţi sunt oamenii care pot să conducă şi să modeleze o generaţie pentru Dumnezeu. Dacă aceştia ar fi nişte timizi lachei, nişte oportunişti, şi nişte linguşitori ce se tem de oameni, dacă credinţa lor în Dumnezeu este slabă sau cunoaşterea de către ei a Cuvântului Său este săracă, dacă lepădarea lor de sine este înlocuită de o manifestare a eu-lui sau a lumii, atunci ei nu vor putea conduce Biserica şi nici lumea, pentru Dumnezeu.

Predica cea mai incisivă şi mai puternică a predicatorului ar trebui să-i fie adresată lui însuşi. Munca cea mai grea, mai delicată, mai elaborată şi mai completă, ar trebui să fie cu el însuşi. Ucenicia celor doisprezece este lucrarea cea mai importantă, mai dificilă, dar şi mai durabilă, a lui Hristos. Predicatorii nu sunt nişte făuritori (producători/meşteri) de predici, ci făuritori de oameni şi de sfinţi, şi doar acela este bine pregătit pentru această muncă, care a devenit el însuşi un om şi un sfânt. Nu de marile talente, nici de învăţătură multă, nici de predicatorii mari, are Dumnezeu nevoie, ci de oameni mari în sfinţenie, mari în credinţă, mari în dragoste, mari în fidelitate, mari pentru Dumnezeu – de oameni care predică predici sfinte la amvon şi trăiesc vieţi sfinte, în afara lui. Ei sunt cei ce pot modela o generaţie pentru Dumnezeu.

În felul acesta au fost formaţi creştinii de la început. Oamenii aceia erau dintr-o bucată, predicatori inspiraţi, curajoşi, neclintiţi, disciplinaţi şi sfinţiţi. Pentru ei predicarea însemna lepădare de sine, crucificare de sine, era munca grea şi istovitoare a martirului. Se angajau la ea într-un fel care se vedea la generaţia lor şi care zămislea pe următoarea nenăscută încă, pentru Dumnezeu. Omul ce propovăduieşte este omul care se roagă. Iar rugăciunea este arma cea mai puternică a predicatorului. Ea, forţa omnipotentă în sine, este cea care dă viaţă şi forţă la tot.

Predica adevărată se ţine în cămăruţa de rugăciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este format. Viaţa lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au născut în comuniunea lui tainică cu Dumnezeu. Agonia în lacrimi şi povara spiritului său, cele mai grele şi mai bune mesaje, i-au venit pe când era singur în prezenţa lui Dumnezeu. Omul este format de rugăciune. Rugăciunea, formează predicatorul. Pastorul, este format de rugăciune.

Amvonul zilelor noastre este slab la rugăciune. Mândria învăţăturii se opune umilinţei rugăciunii. Prea de multe ori, rugăciunea amvonului, este doar oficială – o performanţă săvârşită pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugăciunea nu mai este forţa din viaţa lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugăciune un factor primordial al lucrării sale şi al vieţii sale, este un slab slujitor al lucrării lui Dumnezeu şi prea neputincios să ducă mai departe cauza lui Dumnezeu, în această lume.

Capitolul 2  Destoinicia noastră este de la Dumnezeu

Cele mai minunate binecuvântări pot, doar printr-o uşoară pervertire, să aducă cea mai amară roadă. Soarele dă viaţă, însă insolaţiile sunt ucigătoare. Predica care trebuie să dea viaţă, poate omorî. Predicatorul are cheile: el poate încuia sau descuia. Predicarea este instituţia lui Dumnezeu menită să sădească şi să maturizeze viaţa spirituală. Când este exercitată cum trebuie beneficiile ei sunt de nedescris. Dar, când este greşit folosită, nici un rău nu-i poate depăşi rezultatele dăunătoare. Este uşor să distrugi turma sau păşunea dacă păstorul este neatent, este uşor să cucereşti citadela dacă străjerii dorm, au mâncarea sau apa otrăvită. Investită cu prerogative atât de înalte, expusă la rele atât de mari şi implicând atât de multe responsabilităţi serioase, ar fi o parodie la adresa vicleniei, o jignire caracterului şi reputaţiei diavolului, dacă acesta nu şi-ar folosi puternicele influenţe ca să strice predicatorul şi predica lui. Având în vedere toate acestea, exclamaţia interogativă a lui Pavel, „Cine este de ajuns pentru toate aceste lucruri?”, este cât se poate de potrivită.

De aceea, Pavel spune: „Destoinicia (suficienţa, priceperea, competenţa) noastră vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă”. Slujba adevărată, este aceea atinsă de Dumnezeu, făcută în stare, împuternicită, de El, şi dată de El. Duhul lui Dumnezeu este peste predicator prin puterea din ungere, roada Duhului se află în inima lui, şi Duhul lui Dumnezeu vitalizează atât omul cât şi cuvântul său. Atunci predicarea lui dă viaţă; dă viaţă aşa cum dă viaţă izvorul; dă viaţă aşa cum învierea, dă viaţă; dă o viaţă arzătoare aşa cum vara dă, şi dă o viaţă roditoare, aşa cum numai toamna dă viaţă cu roadele ei.

Predicatorul care dă viaţă este un om al lui Dumnezeu a cărui inimă este tot timpul însetată după Dumnezeu, al cărui suflet întotdeauna stă aproape de Dumnezeu, al cărui ochi este aţintit la El, şi un om în care, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, firea şi lumea au fost răstignite, un om a cărui lucrare este asemenea largului torent al unui fluviu dătător de viaţă.

Predica care omoară este predica nespirituală. Puterea acestei predici nu vine de la Dumnezeu. Surse inferioare Lui, i-au dat energie şi stimulent. Duhul nu este evident în predicator şi nici în predica lui. Multe forţe felurite pot fi stimulate de predica care ucide, dar acestea nu sunt forţe spirituale. Pot să aducă a forţe spirituale, dar nu sunt decât o umbră, o imitaţie. Pot avea viaţă, dar acea viaţă să fie falsificată.

Predica care omoară este cea a slovei; ea poate fi ordonată şi finisată, dar este încă doar slovă, seacă, greoaie, slovă masivă, doar o coajă goală şi uscată. Litera poate avea sâmburele vieţii în ea, dar fără adierea de primăvară care să o facă să răsară. În ea nu sunt decât sâmburii iernii, la fel de tari ca şi solul iernii, îngheţaţi ca aerul ei, nici vorbă de dezgheţ sau germinare. Această predicare a literei conţine adevărul. Dar, nici chiar adevărul divin nu posedă singur energia dătătoare de viaţă. El trebuie să fie energizat de Duhul şi în spatele lui să stea toate forţele lui Dumnezeu. Adevărul care nu este adus la viaţă de Duhul lui Dumnezeu, omoară la fel, dacă nu chiar mai mult decât minciuna. Acesta poate fi chiar un adevăr fără amestec străin, dar fără Duhul, umbra şi atingerea lui să fie mortală, adevărul lui, minciună, lumina lui, întuneric. Predicarea slovei este lipsită de ungere, nici înmuiată sau unsă de Duhul. S-ar putea să provoace lacrimi, dar lacrimile nu pun în mişcare maşinăria lui Dumnezeu. Lacrimile pot fi doar adierea de vară asupra aisbergului acoperit de zăpadă, care să aducă doar o zloată (înmuiere) de suprafaţă. Să stârnească sentimente şi să inspire sinceritate, dar sentimentele să fie cele ale actorului, iar sinceritatea, a unui avocat aflat în proces. Predicatorul s-ar putea să simtă căldura propriilor lui scântei, să fie elocvent din pricina propriei lui exegeze, sincer în comunicarea produsului propriului său creier, dar…confesorul poate uzurpa locul apostolului şi îi poate imita pasiunea. Intelectul şi tupeul pot sluji în locul Duhului lui Dumnezeu şi îl pot simula, iar la lumina lor, slova să licărească şi să scânteieze ca un text iluminat, dar licărirea şi scânteia să fie sterpe ca ogorul semănat cu perle. Elementul aducător de moarte se află în spatele cuvintelor, în spatele predicii, în spatele ocaziei, manierei şi acţiunii. Marea piedică o reprezintă însuşi predicatorul. Nu are în el puterea dătătoare de viaţă. În el poate că nu se găseşte nici o abatere de la ortodoxie, de la sinceritate, sau de la curăţie, însă omul, omul lăuntric încă nu s-a smerit şi dăruit lui Dumnezeu vreodată în cotloanele lui tainice, viaţa lui interioară nu este o autostradă de transmitere a mesajului şi puterii lui Dumnezeu. Într-un fel, eu-l, sinele, şi nu Dumnezeu, domneşte în locul prea sfânt. Într-un fel, complet inconştient de sine, el a fost atins lăuntric de un nonconductor spiritual, iar curentul divin din el, a fost oprit. Fiinţa lui interioară nu şi-a simţit niciodată stricăciunea totală, neputinţa absolută şi niciodată el nu a învăţat să strige cu strigătul inefabil al deznădejdii şi neajutorării de sine, până ce puterea şi focul lui Dumnezeu, au venit să-l umple, să-l purifice şi să-i dea putere. Nişte forme ascunse ale respectului de sine, ale încrederii în sine, au pângărit şi au violat templul ce trebuia păstrat sacru pentru Dumnezeu. Predica care să dea viaţă îl costă foarte mult pe predicator – în moartea faţă de sine, în crucificarea faţă de lume, în truda propriului său suflet. Doar predica crucificată poate da viaţă. Dar, predica crucificată poate veni doar de la un om crucificat.

Capitolul 3  Slova omoară

Predica care ucide poate fi, şi adesea este, ortodoxă, dogmatică, indiscutabil de dogmatică. Noi iubim ortodoxia. Este bună. Ea este cea mai bună. Este învăţătura curată şi limpede a Cuvântului lui Dumnezeu, reprezentată de trofeele dobândite de adevăr în confruntarea sa cu eroarea, parapeţii pe care credinţa i-a ridicat împotriva torentelor dezolante ale necredinţei sau ereziei. Dar, ortodoxia clară şi dură ca şi cristalul, bănuitoare şi militantă, poate fi slova bine-rotunjită şi bine-definită, care totuşi omoară. Nu este nimic mai mort decât o ortodoxie moartă, prea moartă pentru a specula, prea moartă pentru a gândi, a studia, sau a se ruga.

Predicarea care omoară poate avea înţelegerea şi revelaţia principiilor, poate fi savantă şi critică în gusturi, poate poseda fiecare detaliu al derivaţiilor şi gramaticii literei, poate fi în stare să potrivească litera perfect, s-o ilumineze ca şi Plato sau Cicero, sau poate să fie studiată cum îşi studiază un jurist manualele pentru a-şi pregăti pledoaria, şi totuşi să fie ca şi o brumă îngheţată şi ucigătoare. Predicarea slovei s-ar putea să fie elocventă, presărată cu poezie şi retorică, stropită cu rugăciune, aromată de senzaţie, iluminată de geniu, şi totuşi, toate acestea să fie costisitoarele podoabe masive şi caste, florile rare şi minunate ce stau pe sicriul ce adăposteşte cadavrul.

Predicarea care omoară poate fi lipsită de pregătirea savantă, lipsită de prospeţimea gândului sau a sentimentului, înveştmântată în generalităţi vagi sau în detalii plictisitoare, cu un stil dezordonat, grosolan, neaducând nici a cămăruţă de rugăciune şi nici a studiu, golită de idee, expresie sau rugăciune. Cât de mare şi de cumplită este dezolarea unei asemenea predicări. Cât de profundă este moartea spirituală ce o aduce.

Această predicare se ocupă de suprafaţa şi de umbra lucrurilor, şi nu cu lucrurile în sine. Nu pătrunde în părţile lăuntrice. Nu are nici o perspectivă asupra vieţii ascunse a Cuvântului lui Dumnezeu, şi nici o pricepere a ei. Ea poate fi fidelă exteriorului, dar pentru ea interiorul este coaja care trebuie spartă pentru a ajunge la miez. Litera poate fi îmbrăcată în asemenea fel încât să atragă şi să fie atrăgătoare, dar atracţia să nu fie a lui Dumnezeu şi nici înspre ceruri. Vina este a predicatorului. Dumnezeu nu l-a format. Niciodată, el nu s-a aflat în mâinile lui Dumnezeu, ca şi lutul în mâinile olarului. A fost ocupat cu predica, cu ideea ei şi finisarea ei, de cuprinsul ei şi forţa ei de atracţie, însă lucrurile adânci ale lui Dumnezeu nu au fost niciodată căutate de el, nu le-a studiat, nu le-a adâncit şi nu le-a cunoscut. El nu a stat niciodată înaintea „tronului mare şi înălţat”, nu a auzit niciodată serafimul cântând, niciodată nu a avut vedenia şi nici nu a simţit tulburarea acelei sfinţenii înfricoşătoare în care să strige într-o renunţare totală la el, strivit de slăbiciune şi vină, şi să aibe viaţa înoită, inima atinsă, purificată, aprinsă de cărbunele de pe altarul lui Dumnezeu. S-ar putea ca lucrarea lui să-i atragă pe oameni la el, la Biserică, la formă şi ceremonie; dar atracţia la Dumnezeu să lipsească cu desăvârşire, fără participare într-o intimă şi sfântă comuniune divină. Biserica a fost zugrăvită, dar nu şi zidită, impresionată, dar nu şi sfinţită. Viaţa a fost stârpită; răcoarea pluteşte în aerul verii, solul este pârjolit. Cetatea Dumnezeului nostru devine cetatea morţilor; Biserica, cimitirul, şi nu tabăra unei armate vii. Slava şi rugăciunea sunt înăbuşite; închinarea este moartă. Predica şi predicatorul au asistat păcatul şi nu sfinţenia, au populat iadul, nu cerul.

Predicarea care omoară este predicarea fără rugăciune. Fără rugăciune, predicatorul aduce moarte, nu viaţă. Predicatorul care este slab în rugăciune va fi neputincios să reînvie dând viaţă. (unei adunări moarte) Predicatorul care a renunţat la rugăciune, ca fiind un element predominant şi firesc al lucrării sale, a golit predicarea lui de puterea de a da viaţă. Rugăciunea profesională este şi va rămâne profesională, însă rugăciunea de ochii lumii, (căci asta este rugăciunea profesioanală – n.tr.) va ajuta predicarea să-şi facă lucrarea ucigătoare. Rugăciunea profesională, răceşte şi ucide atât predica cât şi rugăciunea. Mare parte din devoţiunea absentă şi multe din atitudinile ireverenţe şi leneşe ale rugăciunilor bisericii, se pot atribui rugăciunilor profesionale de la amvon. Lungi, discursive, seci şi moarte, sunt rugăciunile multor amvoane. Lipsite de ungere sau de inimă, ele cad asemenea gerului pe toate binecuvântările închinării. Nişte rugăciuni aducătoare de moarte, ucigătoare, asta sunt. La suflarea lor, piere orice urmă de devoţiune. Cu cât sunt mai moarte cu atât mai mult se vor lungi. Nevoia unei rugăciuni scurte, vii, din inimă, prin Duhul Sfânt, directă, exactă, simplă şi unsă, de la amvon, este în mare căutare. O şcoală care să-i înveţe pe predicatori cum să se roage, aşa cum Dumnezeu valorează rugăciunea, ar fi mai benefică unei adevărate pietăţi, închinări şi predicării, decât toate seminariile teologice.

Opriţi-vă! Staţi; chibzuiţi! Unde am ajuns? Ce facem? Predicăm ca să ucidem? Ne rugăm pentru a omorî? A ne ruga lui Dumnezeu, marelui Dumnezeu, Creatorul Universului, Judecătorul tuturor oamenilor? Ce respect, ce simplitate, ce sinceritate, cât adevăr în părţile lăuntrice, se cere. Ce reali trebuie să fim. Cât de inimoşi. Rugăciunea la Dumnezeu, este cel mai nobil exerciţiu, cel mai măreţ efort al omului, este lucrul cel mai real, cel mai adevărat. Să nu renunţăm odată pentru totdeauna la blestemata predicare care ucide şi rugăciune care omoară, pentru a face ce este adevărat şi minunat – a ne ruga cu adevărat, a predica cu viaţă, a coborî pe pământ puterile cerului, a primi şi deschide, pentru omul sărac şi slab, comorile inepuizabile ale lui Dumnezeu?

Capitolul 4 Tendinţe care trebuie evitate

În lucrare există două tendinţe extreme. Una este de a te izola de contactul cu oamenii. Călugărul şi hermitul sunt ilustraţii ale ei; aceştia s-au izolat de bunăvoie de oameni pentru a fi mai mult cu Dumnezeu. Desigur, au dat greş. Timpul nostru petrecut cu Dumnezeu este de folos doar atunci când îi irosim nepreţuitele beneficii, pe alţii. Vremea noastră nu este caracterizată de mult interes, nici în Dumnezeu şi nici în oameni. Nu tânjim după aşa ceva. Noi ne închidem în bibliotecile noastre, devenim studenţi, şoareci de biblie (-tecă – n.tr.), făuritori de predici, remarcaţi pentru cunoştiinţe, pentru concepţii şi predici, dar unde sunt oamenii, unde este Dumnezeu în asta? Ochii care nu se văd, se uită. Predicatorii care sunt mari gânditori, mari cărturari, trebuie să fie şi cei mari în rugăciune, sau altfel devin cei mai mari ipocriţi, devin nişte profesionişti reci, nişte raţionalişti, ultimii predicatori dintre ultimii în ochii lui Dumnezeu.

Cealaltă tendinţă este de a populariza complet lucrarea. El nu mai este deloc, omul lui Dumnezeu, ci este un om de afaceri, un om popular. Acesta nu se roagă pentru că lucrarea sa este către oameni. Dacă i-ar putea mişca pe oameni, să le stârnească un interes, o senzaţie în favoarea religiei, sau un interes faţă de lucrarea Bisericii, el ar fi satisfăcut. Relaţia lui persoanală cu Dumnezeu nu reprezintă un factor în lucrarea lui. Rugăciunea ocupă un loc neînsemnat sau nici unul în planurile sale. Dezastrul şi ruina unei astfel de lucrări nu se pot calcula într-o aritmetică pământească. Ceea ce predicatorul este în rugăciunea lui către Dumnezeu, pentru el însuşi sau pentru oamenii săi, este şi în puterea lui pentru binele real al oamenilor, este în adevărata lui credincioşie, adevărata lui fidelitate faţă de Dumnezeu sau om, atât aici cât şi în veşnicie.

Fără multă rugăciune, este imposibil ca predicatorul să-şi păstreze spiritul în armonie cu natura divină a înaltei sale chemări. Ideea că predicatorul se poate menţine singur în formă prin îndeplinirea datoriei sale şi prin laborioasa lui fidelitate faţă de truda şi rutina lucrării, este o gravă greşeală. Chiar şi producerea de predici, sarcină grea şi istovitoare ca artă, ca îndatorire, ca muncă sau ca plăcere, va abate şi împietri inima, şi o va duce în rătăcire, dacă rugăciunea lui Dumnezeu este neglijată. Cum omul de ştiinţă îl „pierde” pe Dumnezeu în natură, tot aşa predicatorul îl poate „pierde” pe Dumnezeu în predica lui.

Rugăciunea împrospătează inima predicatorului, o ţine acordată la Dumnezeu şi sensibilă la oameni, îi ridică lucrarea din aerul rece al profesionalismului, fructifică rutina şi pune în mişcare fiecare rotiţă cu uşurinţa şi puterea ce aparţine doar unei ungeri divine.

Spurgeon spune că, „bineînţeles că predicatorul trebuie să se distingă mai mult decât alţii ca fiind un om al rugăciunii. El trebuie să se roage ca un creştin de rând, altfel ar fi un ipocrit. Dar el trebuie să se roage mai mult decât un creştin de rând, pentru că altfel s-ar descalifica din slujba pe care o are. Dacă voi ca şi lucrători nu vă rugaţi, sunteţi de compătimit. Dacă deveniţi neglijenţi în devoţiunea sacră, nu doar voi veţi trebui să fiţi compătimiţi ci şi oamenii voştri, iar ziua când veţi fi făcuţi de ruşine şi zădărniciţi, nu va întârzia. Toate librăriile şi bibliotecile pe care le avem sunt deşertăciune în comparaţie cu cămăruţele noastre de rugăciune. Perioadele noastre de rugăciune şi post de la Tabernacol (Tabernacolul din Londra, localul bisericii unde Spurgeon a predicat – n.tr.), au fost într-adevăr nişte zile unice; niciodată poarta cerului nu a fost atât de larg deschisă, niciodată, inimile noastre nu au fost mai aproape de Gloria centrală”.

Rugăciunea care face o lucrare să se roage nu este rugăciune puţină presărată cum este un condiment presărat pe mâncare ca să-i dea gust, aromă, ci această rugăciune trebuie să fie în carne şi oase, întruchipată, curgând ca sângele prin vine. Rugăciunea nu este o îndatorire meschină, pusă într-un colţ, şi nici o performanţă de o masă, compusă din fragmentele de timp răpite de la treabă şi de la alte ocupaţii ale vieţii, ci ea trebuie să însemne partea cea mai bună a timpului nostru, ei trebuie să i se dedice miezul şi puterea lui. Nu poate să însemne timpul din cămăruţă absorbit de studiu sau cel înghiţit de îndatoririle pastorale. Acest timp trebuie să fie întâi timpul din cămăruţa de rugăciune, apoi cel din studiu şi activităţi, care să fie împrospătat de rugăciunea în taină. Rugăciunea care schimbă lucrarea cuiva trebuie să dea nuanţă vieţii acestuia. Să o caracterizeze. Rugăciunea care dă culoare şi contur caracterului nu este făcută de recreere, în grabă, de joacă. Ea trebuie să intre cu putere în viaţa şi inima cuiva aşa cum au intrat în viaţa lui Hristos, „strigătele puternice şi lacrimile”, trebuie să aducă sufletul într-o agonie a dorinţei, ca cea a sufletului lui Pavel, trebuie să fie un foc şi o forţă lăuntrică ca „rugăciunea cu mare putere şi fierbinte” despre care vorbeşte Iacov, sau să fie de asemenea natură ca atunci când este pusă în cădelniţă şi ridicată ca tămâia înaintea lui Dumnezeu, să producă mari răsturnări spirituale şi revoluţii.

Rugăciunea nu este ca un obicei pe care-l deprindem în timp ce suntem încă legaţi de şorţul mamei şi nici nu este decentul sfert de minut în care ne rugăm la cină, ci este munca cea mai serioasă a anilor noştri cei mai serioşi. Ea ne ia mai mult timp şi apetit decât dineurile noastre cele mai lungi şi mai bogate. La rugăciunea care însoţeşte propovăduirea noastră trebuie să se lucreze mult. Caracterul rugăciunii noastre va determina caracterul propovăduirii noastre. Rugăciunea „slabă” va face predicarea noastră să fie „slabă”. Rugăciunea face ca predicarea să fie puternică, îi dă ungerea şi o face să rămână. În fiecare lucrare care a făcut mult bine, rugăciunea a constituit întotdeauna o treabă serioasă.

Predicatorul trebuie să fie în primul rând şi mai ales, un om al rugăciunii. Inima lui trebuie să treacă prin şcoala rugăciunii şi să o absolve cu brio. Doar la şcoala rugăciunii poate învăţa inima lui să predice. Nici o învăţătură nu poate compensa lipsa rugăciunii. Nici sinceritatea, nici studiul şi nici darurile nu-i pot suplini lipsa.

A le vorbi oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, însă a-i vorbi lui Dumnezeu pentru oameni, este şi mai mare. Cel ce n-a învăţat cum să-i vorbească bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va vorbi niciodată bine şi cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu. Pe lângă toate acestea, cuvintele fără rugăciune din amvon şi venite de la el, sunt cuvinte ce vor ucide.

Capitolul 5  Rugăciunea, marea nevoie …

Rugăciunea trebuie să fie în viaţa predicatorului, în studiul lui şi la amvonul lui, forţa evidentă şi ingredientul care dă culoare şi impregnează tot ce face. Ea nu poate juca un rol secundar şi nu este doar o acoperire a lui. Lui îi este dat să fie cu Domnul lui „toată noaptea în rugăciune”. Pentru a se pregăti singur în rugăciunea făcută cu lepădare de sine, predicatorului i se porunceşte să privească la Stăpânul său care, „trezindu-se cu mult înainte de dimineaţă, ieşea afară şi mergea într-un loc singur şi acolo se ruga” (trad.din engl.). Studiul predicatorului ar trebui să fie o cămăruţă de rugăciune, un Betel, un altar, o viziune şi o scară, pentru ca fiecare gând să se înalţe spre cer şi după aceea să se îndrepte înspre om, încât fiecare parte a predicii să fie aromată cu aerul cerului şi să devină eficace, fiindcă Dumnezeu a fost cel studiat.

Aşa cum motorul nu se mişcă până ce nu are loc aprinderea, la fel şi propovăduirea în toată maşinăria ei, desăvârşirea şi rafinamentul ei se află într-un punct mort, în ce priveşte rezultatele spirituale, până ce rugăciunea nu s-a aprins şi nu a creat aburul care s-o pună în mişcare. Structura, rafinamentul şi tăria predicii rămân doar nişte gunoaie dacă puternicul impuls al rugăciunii nu se găseşte în ele, nu trece prin ele şi nu este în spatele lor. Predicatorul este cel care prin rugăciune trebuie să-l „aducă” (sau, să-l „pună”) pe Dumnezeu în predică. El, predicatorul este cel care trebuie să-l „mişte” pe Dumnezeu înspre oameni mai înainte ca să-i poată mişca pe oameni înspre Dumnezeu, prin cuvintele sale. Predicatorul trebuie să fi primit audienţă şi intrare liberă la Dumnezeu înainte de a putea fi primit de oameni. O cale deschisă la Dumnezeu este pentru predicator cea mai mare asigurare a unui drum liber către oameni.

Este necesar să repetăm şi să reafirmăm că, rugăciunea ca simplu obicei sau ca faptă săvârşită din rutină sau făcută din profesionalism, este un lucru putred şi fără viaţă. O asemenea rugăciune nu are nici o legătură cu rugăciunea pentru care noi pledăm. Noi subliniem rugăciunea adevărată care angajează şi aprinde fiecare element de bază al fiinţei predicatorului – o rugăciune care se naşte din uniunea vitală cu Hristos şi din plinătatea Duhului Sfânt, care să ţâşnească şi să reverse cu râuri de compasiune blândă, neobosită trudă pentru binele etern al omului, un zel mistuitor pentru gloria lui Dumnezeu şi o convingere deplină a sarcinii dificile şi delicate a predicatorului, a nevoii lui imperative de ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu. Rugăciunea bazată pe aceste convingeri solemne şi profunde este singura rugăciune adevărată. Predicarea susţinută de un asemenea fel de rugăciune este predicarea care seamănă seminţele vieţii veşnice în inimile oamenilor şi îi pregăteşte pe oameni pentru ceruri.

Este adevărat că există un fel de propovăduire populară, de predicare plăcută şi atrăgătoare, predicare de mare forţă intelectuală, literară şi mintală, care-şi are măsura ei de bine, dar însoţită de puţină rugăciune sau chiar lipsită în totalitate de ea. Însă propovăduirea care atinge scopul lui Dumnezeu în predicare trebuie să se nască din rugăciune începând de la text la introducere, să fie grăită cu energia şi în spiritul rugăciunii, urmată şi germinată prin rugăciune, şi păstrată în inimile ascultătorilor prin rugăciunile predicatorului, la destul timp după ocazia cu care s-a ţinut.

Putem scuza sărăcia propovăduirii noastre în multe feluri, dar adevăratul secret se găseşte în lipsa de rugăciune imediată pentru prezenţa lui Dumnezeu prin puterea Duhului Său Sfânt. Există nenumăraţi predicatori care pot ţine predici măiestre în felul lor, dar ale căror efecte sunt de scurtă durată şi nu pătrund deloc ca influenţă în zonele spirituale unde se poartă înfricoşătorul război dintre Dumnezeu şi Satana, ceruri şi iad, deoarece ele nu au devenit foarte agresive şi victorioase din punct de vedere spiritual, prin rugăciune.

Predicatorii care dobândesc rezultate remarcabile pentru Dumnezeu sunt acei oameni care au învins în cererile lor aduse lui Dumnezeu şi de aceea îi imploră cu îndrăzneală pe oameni. Doar predicatorii care sunt cei mai tari cu Dumnezeu, în cămăruţele lor de rugăciune, sunt şi cei mai tari la amvoanele lor dinaintea oamenilor.

Predicatorii sunt oameni, sunt expuşi şi adesea duşi de puternicele curente omeneşti. Rugăciunea înseamnă muncă spirituală, iar firii omeneşti nu-i place munca spirituală solicitantă. Firea omenească ar vrea să navigheze spre ceruri împinsă de o briză favorabilă, pe o mare calmă şi liniştită. Dar, rugăciunea este o muncă umilitoare. Umileşte intelectul şi mândria, crucifică lauda de sine şi semnează falimentul nostru spiritual, iar toate acestea sunt greu de suportat cărnii şi sângelui. Este mai uşor să nu te rogi decât să înduri toate acestea. Astfel ajungem la unul din relele strigătoare ale acestor vremuri, poate din toate vremurile – puţina rugăciune sau lipsa ei. Dintre aceste două rele, probabil rugăciunea puţină este mai rea decât a nu te ruga deloc. Rugăciunea puţină este un fel de prefăcătorie, o liniştire a conştiinţei, o farsă şi o deziluzie.

Valoarea mică pe care o acordăm rugăciunii este evidentă din timpul puţin pe care i-l devotăm. Timpul acordat rugăciunii de predicator contează foarte puţin în treburile zilnice. Nu de puţine ori singura rugăciune a predicatorului se săvârşeşte la marginea patului, îmbrăcat în pijama, pregătit de culcare şi în curând adormit, poate mai adăugând câteva rugăciuni pripite cât se îmbracă dimineaţa. Cât de slabă, inutilă şi neînsemnată este o asemenea rugăciune comparată cu timpul şi energia devotată ei de către sfinţii din Biblie şi nu numai! Ce săracă şi urâtă este copilăreasca şi mărunta noastră rugăciune, pe lângă obiceiurile adevăraţilor oameni ai lui Dumnezeu din toate veacurile! Doar oamenilor care consideră rugăciunea ca fiind principala lor ocupaţie şi îi devotează timp pe măsura importanţei ei mari, le oferă Dumnezeu cheile împărăţiei Lui şi îşi împlineşte El prin ei, marile Sale minuni spirituale din această lume. Rugăciunea serioasă este semnul şi pecetea lui Dumnezeu pusă asupra marilor lideri ai Săi şi ale strădaniei forţelor invincibile cu care Dumnezeu le va încununa eforturile lor.

Predicatorul este însărcinat atât să se roage, cât şi să predice. Misiunea lui este incompletă dacă nu le face bine pe amândouă. Predicatorul poate vorbi cu toată elocvenţa oamenilor sau a îngerilor, dar până ce nu se poate ruga cu o credinţă care să-şi aducă cerul de partea lui, propovăduirea lui va fi ca „o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor”, folosită în scopurile slăvirii lui Dumnezeu şi a mântuirii sufletelor.

Capitolul 16  Rugăciunea multă, preţul ungerii

În credinţa creştină, ungerea înseamnă rânduirea de către Duhul Sfânt, sau punerea deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu şi pregătirea omului pentru ea pe care o face Acesta. Această ungere este unica împuternicire divină prin care predicatorul îndeplineşte planurile mântuitoare ale propovăduirii şi poate să participe la ele. Fără această ungere nu se obţin rezultate spirituale adevărate; forţele din predicare şi rezultatele ei nu se ridică mai presus de discursul profan. Fără ungere, acesta este la fel de potent ca şi amvonul nostru.

Această ungere divină asupra predicatorului generează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu rezultatele spirituale caracteristice Evangheliei, dar fără această ungere, aceste rezultate vor lipsi. Pot fi lăsate multe impresii plăcute, în urma unei astfel de propovăduiri, dar toate să fie departe de ţelul predicării evanghelice. Această ungere poate fi simulată. Există multe lucruri care arată asemenea ei, şi sunt multe rezultate care se aseamănă cu efectele ei, însă ele sunt străine scopurilor şi naturii ei. Fervoarea sau blândeţea sugerată de o predică patetică sau emoţională pot să aducă a mişcare produsă de ungerea divină, dar să nu aibe nici o putere, nici o forţă de frângere şi străpungere a inimii. În mişcarea emoţională şi sentimentală produsă de ea, nu se găseşte uleiul vindecător de inimi, şi nici nu are loc căutarea lor de păcat, cu atât mai puţin vindecarea lor.

Această ungere divină reprezintă aspectul distinctiv care separă adevărata propovăduire a Evangheliei de toate celelalte metode de prezentarea a adevărului. Ea se află în spatele lui şi este întrepătrunsă de adevărul revelat, cu toată forţa lui Dumnezeu. Ea iluminează Cuvântul, extinde şi îmbogăţeşte intelectul, dându-i puterea de a pricepe şi reţine Cuvântul. Ea califică inima predicatorului şi o aduce în starea de blândeţe şi puritate, îi dă forţa şi lumina necesară pentru a aduce cele mai înalte rezultate. Această ungere îi dă predicatorului libertate şi slobozenie gândului, sufletului, o libertate, plinătate şi călăuzire în exprimare, care nu poate fi asigurată de nici un alt proces. Fără această ungere a predicatorului, asemenea altor sisteme ale adevărului, nici Evanghelia nu va avea puterea de a se propaga singură. Aceasta este pecetea divinităţii ei. Ungerea predicatorului îl pune pe Dumnezeu în evanghelie. Fără ea, Dumnezeu este absent, iar evanghelia este lăsată pe seama forţelor pe care inventivitatea umană, interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o împuternici şi pentru a-i proiecta înainte doctrinele.

În acest element, amvonul creştin dă greş mai mult ca în oricare altul. Tocmai la cel mai important punct al lui, el înregistrează eşecul. El poate avea învăţătură, înţelepciunea şi elocvenţa lui pot desfăta şi fermeca, senzaţia şi metodele lui mai puţin ofensive pot atrage mulţimile în număr mare, puterea lui mintală poate impresiona şi întări adevărul în toate aspectele lui, dar lipsită de această ungere, fiecare din aceste lucruri nu va fi decât asemenea asaltului agitatelor valuri asupra Stâncii Gibraltarului. Spuma şi stropii, o vor acoperi, dar pietrele ei vor rămâne neclintite şi impasibile. Inima omului nu va fi despietrită din împietrirea păcatului ei, şi nici el, păcatul, asemenea stâncilor, nu va fi măturat din inimă de valurile neobosite ale mării.

Această ungere reprezintă forţa consacrării, iar prezenţa ei este testul permanent al acestei consacrări. Doar ea, această ungere divină a predicatorului, asigură consacrarea lui Dumnezeu şi lucrării Sale. Alte motive şi alte forţe îl pot atrage în această lucrare, însă consacrarea lui este făcută doar de ea. O punere deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt, este singura consacrare pe care Dumnezeu o recunoaşte ca fiind legitimă.

Ungerea divină, ungerea această cerească, este ceea ce-i trebuie amvonului şi ceea ce el trebuie să aibe. Acest ulei divin şi ceresc turnat asupra lui de mâna lui Dumnezeu aflată deasupra lui, este cel ce înmoaie şi unge tot omul – inima lui, mintea şi duhul lui – până ce-l separă cu o separare definitivă şi puternică de toate motivaţiile pământeşti, seculare, lumeşti şi de intenţiile egoiste, punându-l deoparte pentru tot ceea ce este curat şi evlavios.

Prezenţa acestei ungeri asupra predicatorului creează tulburarea şi fricţiunea din multe adunări. Aceleaşi adevăruri care au fost predicate în stricteţea literei, nu au făcut nici un fel de valuri şi nu au cauzat nici un fel de durere sau vreo impresie de viaţă. Totul este liniştit ca un cimitir. Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se găseşte această influenţă misterioasă; atunci litera Cuvântului este aprinsă de către Duhul, undele unei mari mişcări pot fi simţite; aceasta este ungerea care pătrunde în conştiinţă şi o trezeşte şi care frânge inima. Propovăduirea fără ungere duce la împietrire, face ca totul să devină uscat, steril şi arid. Într-un cuvânt, omoară.

Această ungere nu este o amintire, sau doar o eră a trecutului. Ea este un fapt prezent, realizat şi conştient. Ea aparţine atât experienţei omului cât şi propovăduirii lui. Ea este cea care-l transformă şi-l face asemenea chipului Stăpânului său ceresc, cât şi intermediul prin care el declară adevărurile lui Hristos cu putere. Ea este puterea lui din lucrare, puterea care face restul să pară slab, firav şi zadarnic, în absenţa ei, iar prin prezenţa ei să acopere lipsa tuturor celorlalte forţe mai slabe.

Această ungere, nu este un dar necondiţionat, inalienabil. Ea este condiţionată, iar prezenţa ei este perpetuată şi sporită prin acelaşi proces prin care şi-a procurat-o la început: şi anume, printr-o rugăciune neîncetată lui Dumnezeu, şi prin dorinţe pasionate după Dumnezeu, evaluând-o şi căutând-o cu ardoare neobosită, socotind orice altceva, o pagubă şi un eşec în lipsa ei.

În ce fel şi de unde vine această ungere? Direct de la Dumnezeu ca răspuns rugăciunii. Doar inimile care se roagă sunt umplute cu acest sfânt ulei. Doar buzele ce se roagă sunt unse cu această ungere divină.

Doar rugăciunea multă este preţul ungerii propovăduirii; rugăciunea multă este unica şi singura condiţie a păstrării acestei ungeri. Fără rugăciunea neîncetată această ungere nu-i va fi dată predicatorului. Fără perseverenţa din rugăciune, şi ungerea ca şi mana pusă la păstrat, va face la rândul ei, viermi.

Capitolul 18  Rugăciunea pentru predicator

„Dacă unii credincioşi care se plâng de predicatorii lor ar spune şi ar arăta mai puţine lucruri înaintea oamenilor şi s-ar duce în schimb înaintea lui Dumnezeu să strige din toate puterile pentru ei, rugăciunile lor smerite, fierbinţi şi neîntrerupte ar însemna mult mai mult pe calea succesului, pentru că ar lua cu asalt şi ar mişca cerul.”
– Jonathan Edwards –

Obiceiul de a te ruga în mod deosebit pentru predicator nu se mai practică, sau este privit cu neîncredere. Aflăm uneori că s-a pus la cale rugăciunea în public pentru predicator ca să-i discrediteze lucrarea, ca o declaraţie publică a celor ce vor să arate lipsa ei de eficacitate. Practica aceasta supără lăudăroşia pregătirii şi a mulţumirii de sine, dar tocmai acestea ar trebui lovite şi mustrate într-o lucrare care este atât de superficială încât le îngăduie să existe. Cât despre predicator, rugăciunea nu este doar o simplă obligaţie a slujbei, a profesiei lui, un privilegiu, ci o necesitate. Aerul nu este mai necesar plămânilor ca rugăciunea pentru predicator; iar rugăciunea pentru el şi slujba lui, e o necesitate absolută. Predicatorul trebuie să se roage, şi pentru predicator trebuie să se înalţe rugăciuni; cele două propoziţii se unesc într-o legătură care nu trebuie să cunoască divorţul niciodată. Ca să facă faţă răspunderii înfricoşătoare şi să dobândească succesul suprem în marea lui lucrare, sunt necesare toate rugăciunile pe care el le poate înălţa şi toate rugile pe care ceilalţi le înalţă pentru el. Adevăratul predicator pe lângă cultivarea spiritului rugăciunii în el însuşi, tânjeşte după rugăciunile oamenilor lui Dumnezeu.

Cu cât cineva este mai sfânt, cu atât mai mult preţuieşte rugăciunea; cu atât mai clar observă cum Dumnezeu însuşi apleacă urechea la rugăciune şi se descoperă sufletului în măsura în care doreşte fierbinte şi stăruitor după Dumnezeu. Niciodată mântuirea nu-şi găseşte cale spre inima care nu se roagă. Duhul Sfânt nu locuieşte niciodată într-un duh care nu se roagă; Hristos nu ştie nimic despre creştinii care nu se roagă. Evanghelia nu poate fi răspândită de un predicator care nu se roagă. Darurile, talentele, educaţia, elogvenţa, chemarea divină, nu pot anula necesitatea rugăciunii; ele pot doar mări nevoia ca predicatorul să se roage şi poporul să înalţe rugăciuni pentru el. Cu cât ochii predicatorului se deschid mai mult să vadă natura, răspunderea şi greutăţile slujbei sale, cu atât mai mult va vedea şi va simţi nevoia de rugăciune, dacă este un predicator adevărat. Şi nu numai nevoia crescândă de a se ruga el însuşi, ci şi aceea de a chema pe alţii să-l ajute prin rugăciunile lor.

În acest sens Pavel este un exemplu minunat. Dacă cineva putea răspândi Evanghelia în virtutea forţei personale, prin puterea minţii, prin cultură, printr-un har personal, printr-o încredinţare apostolică din partea Domnului şi o chemare cu totul deosebită, omul acesta era Pavel. El este un exemplu extraordinar şi în ceea ce priveşte faptul că pentru a avea un succes deplin, predicatorul apostolic adevărat trebuie să fie sprijinit şi de rugăciunile altor oameni. El cere, râvneşte, se roagă cu toată pasiunea ca să primească ajutorul tuturor sfinţilor lui Dumnezeu. El a ştiut şi a cunoscut faptul că pe tărâmul spiritual ca şi în afară de el, puterea constă în unitate, că adunarea şi concentrarea credinţei, a dorinţelor şi rugăciunii, creşte forţa spirituală până ce ajunge o putere care biruie şi căreia nu i se poate opune nimic. Frânturile de rugă puse una lângă alta, sunt ca picăturile de apă care alcătuiesc oceanul ce nu se teme de nici un dig. Deci Pavel cu înţelegerea deplină şi clară a dinamicii spirituale, hotărât să facă o lucrare tot aşa de puternică, de veşnică şi de neînfrântă ca oceanul, adună toate frânturile izolate de rugăciune şi le îndreaptă spre lucrarea lui. Oare soluţia reuşitei extraordinare a lui Pavel în lucru prin rezultate ce au impresionat Biserica şi lumea nu constă tocmai în faptul că a reuşit să concentreze asupra lui şi asupra lucrării mai multă rugăciune decât alţii?

Fraţilor din Roma el le scrie: „Vă îndemn dar fraţilor pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu, pentru mine” (Romani 15:30). Efesenilor le spune: „Faceţi în toată vremea prin Duhul tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei” (Efeseni 6:18-19). Celor din Colose le accentuează: „Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea” (Coloseni 4:3-4). Tesalonicenilor le porunceşte cu tărie: „Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi” (I Tesaloniceni 5:25), iar la biserica din Corint face apel scriindu-le: „Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora, să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi” (2 Corinteni 1:11). Aceasta trebuia să facă parte din lucrarea lor; ei trebuiau să înalţe mâna de ajutor a rugăciunii. Ca un îndemn de încheiere către biserica din Tesalonic cu privire la importanţa şi necesitatea rugăciunilor, Pavel scrie: „Încolo fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca, Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi” (2 Tesaloniceni 3:1-2). Lui Filimon îi cere să-i pregătească un loc de găzduire pentru că Pavel urma să-i fie musafir, ca urmare a rugăciunilor lui (Filimon 22).

Atitudinea lui Pavel în această problemă, ilustrează umilinţa şi pătrunderea lui adâncă în taina forţelor spirituale care pot ajuta la răspândirea Evangheliei. Mai mult el dă o lecţie valabilă tuturor timpurilor, arătând că pentru a putea avea reuşită în lucrare, el atârna aşa de mult de rugăciunile sfinţilor. Deci dacă Pavel avea nevoie de rugăciunile lor, cu cât mai mare este nevoia astăzi ca rugăciunile sfinţilor lui Dumnezeu să se concentreze asupra lucrării lor.

Pavel nu a avut impresia că insistenţa aceasta cu privire la rugăciune îi va scădea demnitatea, îi va micşora influenţa sau va reduce valoarea sfinţeniei sale. Şi ce-i păsa lui dacă aceasta s-ar fi întâmplat? El avea nevoie de rugăciunile lor, chiar dacă demnitatea lui dispărea, dacă influenţa se năruia şi dacă reputaţia lui se întuneca.

El era chemat şi încredinţat ca cel mai mare dintre apostoli şi fără rugăciunile lor, toată îmbrăcămintea lui n-ar fi fost desăvârşită. El a scris scrisori în toate părţile, îndemnându-i fierbinte să se roage pentru el.

Te rogi tu pentru predicatorul tău? Te rogi tu pentru el în cămăruţă? Rugăciunile în public au o valoare cu totul neînsemnată dacă nu se întemeiază pe cele din cămăruţă şi dacă nu sunt continuarea lor. Cei ce se roagă sunt pentru predicator ce au fost Aron şi Hur pentru Moise. Ei îi sprijină braţele şi decid soarta bătăliei, care se dă cu atâta furie împrejurul lor.

Îndemnul şi scopul apostolilor era să pună biserica să se roage. Ei n-au trecut cu vederea harul unei dărnicii de bună voie şi cu bucurie. Ei nu erau neştiutori în ceea ce priveşte locul pe care îl are în viaţa spirituală activitatea religioasă şi lucrul; dar nici una şi nici chiar toate la un loc nu s-au bucurat în îndemnul apostolic de preţuirea şi importanţa acordată rugăciunii. Ca să întărească necesitatea şi obligaţia foarte importantă a rugăciunii, ei s-au slujit de îndemnurile cele mai sfinte şi mai fierbinţi, de vorbirile cele mai calde, de cuvintele cele mai înţelepte şi înălţătoare.

„Puneţi pe toţi sfinţii de pretutindeni să se roage”, aceasta este ţinta trudei apostolilor şi cheia izbânzii lor. Isus s-a luptat să înfăptuiască lucrul acesta în timpul lucrării Sale personale pe pământ. Când se uita la ogoarele coapte şi la pământul ce pierea din lipsă de lucrători, L-a cuprins o milă fără margini şi oprindu-Se din rugăciune, El a încercat să trezească în ucenici simţurile cu privire la nevoia de rugăciune, care erau adormite în ei, îndemnându-i: „…rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său ” (Luca10:2). În scopul acesta le-a spus o pildă, învăţându-i că trebuie să se roage întotdeauna şi neîncetat.

https://www.rcrwebsite.com/pray1.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/putere-prin-rugaciune/

Laurențiu Leonaș: Cum să te rogi pentru copilul tău?

Doina Bejenaru  20-02-2018 

Ca orice părinte care-și iubește copilul, și eu mă gândeam astazi la Marcu și Iosua, în timp ce ei erau la școală. Pentru că-i iubesc, n-am cum să nu mă gândesc la ei. Dar de obicei, când mă gândesc la ei, transform gândurile într-o rugăciune. Mă rog pentru ei. Și astăzi Duhul Domnului m-a învățat o rugăciune foarte frumoasă! Pănă acum îi ceream Domnului pentru ei: Mântuire, sănătate, pază și protecție, înțelepciune, curaj, putere…, dar astăzi am fost călăuzit să mă rog pentru ÎMPLINIRE. „Doamne, ajută-i să fie împliniți, așa cum sunt eu acum!”

De fapt, a fi împlinit înseamnă să ai tot ce-ți dă valoare veșnică, ce te înalță pe culmi nevăzute, ce te face să te simți util, folositor, ce te face să sari în sus chiar și atunci când ești singur, ce-ți dă pace și bucurie chiar și în necazuri. Să ai acea putere, acea esență ce te ajută să mergi mai departe în direcția bună, prin orice-ai trece, indiferent de circumstanțe. Știi ce spunea Sfântul Apostol Pavel corintenilor ? ”Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 7:4) Asta-i împlinire ! ”Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Coloseni 2:10) Când Isus este Domnul vieții tale ești împlinit!

Mulți părinți se luptă azi pentru copiii lor! Și este o cauză extrem de bună! Dar luptele sunt diferite. Unii se luptă cu străinii peste hotarele României pentru a le trimite pruncilor bani de buzunar, alții se luptă aici în țară cu câte două job-uri pentru a avea și copiii lor laptop și ultimul tip de telefon și bineânțeles bani pentru plata orelor în particular. Știi pentru ce se lupta apostolul Pavel pentru cei dragi lui ? Spune în Coloseni 2:1-3 „Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi… pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” Fericitul Augustin spunea: „Dacă vom ști toate și nu vom ști mântui sufletul, nu ne va folosi nimica, ci vom fi nefericiți totdeauna.”

Spune Domnul Isus în Matei 16:26: „Și ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” E bine să ai bani destui, e minunat să ai școală, e super să ai condiții decente de trai, dar dacă sufletul nu-ți este asigurat, e bai ! Mare bai ! Cine este Domnul Isus ? Persoana care ar trebui să fie cea mai cunoscută de toți românii. Suntem cică o țară creștină și nici măcar la sărbătorile mari ale creștinătății nu pomenim numele Domnului Isus cel care a venit pe acest pământ să ne salveze de la moarte veșnică, Cel prin care trăim și prin care avem aici viață din belșug și Viață Veșnică ! Atât la Crăciun cât și la Paște amintim de toate obiceiurile și tradițiile omenești (porc, brad, moș, cadouri, miel, pască, ouă roșii, iepurași etc.) și nu vorbim de esența sărbătorii, adică de Isus Hristos cel care și-a dat viața pentru păcatele noastre și care acum mijloicește la dreapta Tatalui pentru noi și Cel care – așa cum spune Crezul – iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții

Atâția copii mici știu să intre pe jocuri pe telefon, știu să danseze, dar când îi provoci să rostească o rugăciune se sperie, nu știu ce vrei de la ei, nu știu ce-i aia. Rugăciunea este mijlocul nostru de comunicare cu Dumnezeu, cu Cerul, e respirația sufletului nostru. De asemenea, când îi întrebi de anumite personaje cunoscute din Cartea Sfântă habar n-au ! Dar știu nume de personaje de pe Disney Channel, de pe Bumerang, tot felul de youtub-ări. Le sunt comune mall-urile, piscinele și plajele și în biserică intră doar când îi duc părinții la botez sau când merg cu clasa la împărtășanie ! Atâta ne zbatem pentru viața aceasta de parcă am moșteni pământul sau de parcă totul s-ar încheia aici la moartea fizică, parcă am fi doar trup, uitând că Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său suflându-i în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un SUFLET VIU, nu un trup viu!

Dacă vrei să ai copii împliniți, roagă-te pentru ei și cu ei și arată-le pe Isus prin trăirea ta.

Autor: Laurențiu Leonaș

Prezbiter

Biserica Creștină Baptistă „Vestea Bună” Gherla

https://www.stiricrestine.ro/2018/02/20/laurentiu-leonas-cum-sa-te-rogi-pentru-copilul-tau/?utm_

Falsa speranţă în Linia Baptistă Maginot o vulnerabilitate – 12, 2007 | by Brent Thompson

download

Pagina de ştiri internaţionale

BPNews

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Page: Falsa speranţă în Linia Baptistă Maginot o vulnerabilitate

http://www.bpnews.net/BPnews.asp?ID=25836

Posted on Jun 12, 2007 | by Brent Thompson

SAN ANTONIO (BP) – Un gând fals ascuns a făcut Întrunirea Bisericii Baptiste din Sud vulnerabilă şi înfrântă de Satan şi singura speranţă a Convenţiei este o mărturisire demodată şi o trezire prin Duhului Sfânt, a precizat preşedintele SBC Frank Page la Convenţia Mesagerilor în timpul discursului prezidenţial din 12 iunie.

Page, pastorul primei Biserici Baptiste din Taylor, a predicat din Psalmul 51:1-3, transmitând o lecţie de istorie despre ticălosul Maginot Line, care a fost învăţat de Franţa după primul război mondial să o protejeze împotriva invaziei Germaniei. Page afirma că alcătuirea sistemului fortelor şi a sistemelor defensive din partea de est până în sud, din sud până în Belgia era o faptă măreaţă nemaipomenită, o minune a tehnologiei şi a ingineriei timpului.

Când a izbuicnit al doilea război mondial în 1939, generalii francezi s-au aşezat în spatele unei siguranţe a lui Maginot Line. Totuşi, mai târziu, germanii exploatează slăbiciunea şi invadează Franţa prin pădurea Ardennes. În mai puţin decât un an, Franţa a fost invadată de Germania şi Parisul era sub control nazist.

”Noi ni l-am construit pe al nostru propriu, a afirmat Page. El a afirmat că baptiştii din Sud au dezvoltat comunităţi minunate, programe importante, agenţii uriaşe şi biserici excelente gândindu-se că noi vom putea înfrânge inamicul”.

 Page avertizează că baptiştii din Sud sunt expuşi uneltirilor lui Satan şi că inamicul ne-a invăluit mai presus de toate. ”Această înrădăcinare ascunsă a gândirii false ne-a condus spre această înfrângere … această înrădăcinare ascunsă a gândirii false ne-a condus spre hubris… sau aroganţă care nu este plăcută lui Dummnezeu, a continuat Page. În locul să transformăm cultura noastră, ne-a transformat cultura pe noi asemena imaginii ei. Noi ştim că suntem într-o bătălie… încă suntem pe liniile de bătaie în distrugătorul conflict care ne face să slăbim”.

Page a zis că baptiştii din Sud sunt la răscruce de drumuri, un timp al deciziilor care poate determina dacă Dumnezeu va continua să îi folosească să îndeplinească nevoile de evanghelizare şi misiune din întreaga lume.

”Dumnezeu nu este închis doar pentru noi în această lume care trebuie câştigată pentru Hristos. Noi nu suntem singurul joc în lume, a mai afirmat Page. Dumnezeu ne-a binecuvântat enorm pentru un motiv … nu ca să fim obezi spirituali, ci noi putem fi un trup măreţ format din credincioşi din întreaga naţiune să facem lucrarea misiunii pentru El. Eu cred că Dumnezeu vrea ca noi să experimentăm o adevărată trezire prin Duhul Sfânt. Am pierdut mult şi nu mai este timp de pierdut şi mai mult”.

Page avertiza împotriva prinderii pe picior …. cu toate că salvarea creştină este o siguranţă eternă. Psalmul 51 arată faptul că pacatul nemărtirusit ne poate determina să pierdem părtăşia cu Dumnezeu.

În loc să ne ocupăm de rădăcina problemei, aşa de des noi devenim mizerabili, devenim goi şi înverşunaţi în umblarea noastră înaintea lui dumnezeu. Noi găsim vină în oricine altcineva, afirma Page. Când tratăm vina la un nivel conventional, nu suntem apţi să arătăm spre slăbiciuile altora”?

Page admite că el fusese vinovat de faptul că a scos în relief greşelile altora. Nu a spus nimănui, in afară de el şi a început cu el însuşi,. A avut dreptul să fie la “masa misiunii şi evanghelizării eficiente, “dacă ei cred că el merită să fie acolo”.

Noi trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea Lui şi să spunem “ îmi pare rău”, afirmă Page, îmi mărturisesc păcatele.

Lipsa bucuriei în lucrare şi în viaţa zilnică este o altă evidenţă a faptului că păcatul nemărturisit întrerupe părtăşia noastră cu Dumnezeu.

”Unde este bucuria pe care Dumnezeu ţi-a dat-o când ai fost salvat? Noi avem nevoie de o infuzie de bucurie, a afimat Page. Tu poate spui: “bine, eu sunt corect din punct de vedere al doctrinei . Bine, tu nu arăţi o bucurie reală care să exprime aceasta”.

Page a spus că atacurile lui Satan au diminuat unitatea Bisericilor Baptiste din Sud şi pasiunea oamenilor de a atinge oamenii pierduţi cu Evanghelia lui Isus Cristos.

Timp de 30 de ani noi încercăm să ridicăm nivelul printre Bisericile Baptiste care nu au cunoscut trezire spirituală, printre oameni care nu au fost treziţi spiritual, care şi-au pierdut pasiunea pentru cei pierduţi. Dar destul de interesant este faptul că noi am devenit în mod ciudat interesaţi de agendele noastre, a spus Page. “De ce nu sunt profound pasionat pentru cei pierduţi”?

Satan de asemena doreşte să ne fure umilinţa, spune Page. Page spune că în Psalmul 51 împăratul David conştientizase cu durere inadecvenţele lui în această privinţă.

Noi baptişti, în special predicatorii baptişti, pareau că încă dezvoltă o abilitate unică de a se fudului chiar şi atunci când stau jos, afirma Page. “Această convenţie nu-ţi aparţine ţie şi sigur nu-mi aparţine nici mie. Noi nu facem afacere la această masă, exceţie făcând mila şi iertarea lui Dumnezeu”.

În timp ce el se lăuda cu ceea ce a fost relizat de afirmaţia SBC despre suficienta scripturală şi continutul biblic, el citează sfaturile lui Pavel în Efeseni4:15 ” spuneţi adevărul în dragoste” găsind propriul echilibru.

Dumnezeu vrea să avem echilibru. El vrea ca noi să spunem adevărul în dragoste şi să l aplicam nouă însine, fie că ai sau nu blog, dacă foloseşti telefonul sau nu-l foloseşti, dacă ai o conversaşie pe coridor sau dacă vrei să muşamalizezi ceva, dacă foloseşti 2 conserve legate cu aţă cerată”, nu contează cum faci, Dumnezeu vrea să spunem adevărul în dragoste. Satan doreşte să ne fure acest echilibrul.

Sunt multe lucruri care pot fie pierdute şi care pot fi luate de Satan. Totuşi, Dumnezeu ne clarifică stratregia pentru a vaea victorie. El punctează psalmul 51 ca răspuns pentru a “deveni corect cu Dumnezeu”.

Simplu, noi trebuie să ne mărtrisim păcatele, a afirmat Page. Aceasta este simpu, un cuvânt demodat,, dar nimic nu poate înlocui această mărturisire în faţa lui Dumnezeu. Inima lui este zdbrobită de rebeliune, când el nu-şi mărturiseşte păcatul înaintea lui Dumnezeu. Versetele 1,2 7,8 şi 10 cheamă la un transplant spiritual de inimă. Page spune că Dumnezeu vrea să dea o inimă nouă şi un duh nou celor care îşi mărturisesc păcatul şi cer acestea.

În cele din urmă, Page spune că singura cale spre o viaţă de victorie este o trezire prin Duhul Sfânt. El spune că părtăşia, entuziasmul evanghelistic, unitatea şi echilibrul care au fost pierdute pot fi restaurate, o dată ce marturisirea este prezentă apare şi trezirea, spune el, bisericile din Sud vor fi goale.

“Biserica primară s-a confruntat cu persecuţia, noi ne confruntăm cu un căscat. Cereţi de la Dumnezeu trezire, ca să putem atinge lumea noastră cu Vestea bună a lui Isus Hristos. Dumnezeu vrea să fim corecţi in orice lucru şi aceasta începe cu

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri13_iul07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – bullet Disciplină Bisericească – UCENICUL ÎN ASEMĂNAREA DOMNULUI ISUS, de Benjamin Cocar.

download

UCENICUL }N ASEM{NAREA DOMNULUI ISUS   Benjamin Cocar

Introducere

Ucenicul nu este mai presus de ]nv[\[torul lui, dar orice ucenic des[v`r=it va fi ca ]nv[\[torul lui, Luca 6:40.

Sunt peste treizeci de ani dec`nd fratele pastor Liviu Olah predica la Tim=oara “num[ru’ unu…” Atunci am auzit chemarea Domnului Isus la poc[in\[, atunci mi-au sunat ]n inim[ cuvintele pe care fratele p[stor Livu Olah le cita din Romani 2:4…”nu vezi c[ bun[tatea Lui Dumnezeu te ]ndeamn[ la poc[in\[?” }n inima mea au ars aceste cuvinte =i de=i nu am ]n\eles =i nu cred c[ acum ]n\eleg mai mult, bun[tatea Lui Dumnezeu a devenit agentul prin care m-am ]ntors la El, sau mai bine zis, El m-a adus ]n Familia Lui. P`n[ atunci ca =i copil m[ temeam de Dumnezeu, ]mi era team[ c`nd f[ceam r[ul =i =tiam c[ voi fi pedepsit, dar acum bun[tatea Lui m[ ]ndemna la poc[in\[. NU m`nia Lui, nu dreptatea Lui ci bun[tatea Lui Dumnezeu!

De atunci =i p`n[ acum am ]ncercat s[ ]n\eleg ce este un ucenic, ce este un adev[rat ucenic. Am auzit c[ trebuie s[ m[ dezbrac de mine, s[ iau crucea ]n fiecare zi. Am auzit de “pre\ul” uceniciei,” de “riscurile,” de “aventurile” ucenicului. Am citit multe c[r\i despre ucenici =i ucenicie, am ascultat multe casete =i mul\i predicatori =i profesori vorbind despre acest subiect =i chiar am predicat =i predat cursuri de ucenicie =i ucenicizare, dar de=i ]n mintea mea se contura ceva, nu a fost clar ce este un ucenic. De c`\iva ani ]ns[ am ajuns la o ]n\legere mai profund[ cred eu a ceea ce este un ucenic, de aceea ]ncerc s[ a=tern ]n aceast[ carte ceea ce cred eu c[ trebuie s[ fie un ucenic. }n\elegerea nu este extrem de profund[, sunt ]nc[ ]n c[utare =i nu cred c[ am r[spunsul la cea ce este un ucenic, dar doresc ca din c[utarea mea s[ beneficieze cei care ca =i mine doresc s[ fie ca Domnul Isus.

Porunca Cea Mare, Marea }ns[rcinare din Matei 28:18-20,ne arat[ programul Domnului Isus de a face ucenici, dar cred c[ ]n dou[ mii de ani de f[cut ucenici, mul\i foarte mul\i din cei ce-au pretins c[ sunt ucenici nu au fost, iar cei care au fost nu au =tiu s[ fac[ pe al\ii, dar trebuie s[ “se nasc[ sau se fac[“ ucenicii? Pe de o parte ni se spune c[ ucenici se fac nu se nasc, iar pe de alt[ parte se pare c[ invers ar ar[ta mai bine.

Domnul Isus nu a r[mas ]n lume dar ne-a trimis Duhul Sf`nt s[ fie cu noi. Nu a r[mas El, dar a dat ucenicilor Lui porunca s[ fac[ “ucenici din toate neamurile.” }n acest context, Domnul Isus spune ucenicilor s[ avanseze programul Lui, agenda }mp[r[\iei Lui =i arat[ metoda prin care se ]ncepe ucenicizarea. De=i botezul este esen\ial, noi nu credem c[ botezul face pe cineva ucenic…dar este o treapt[, o treapt[ ini\ial[, o demonstrare public[ c[ vrem s[ fim cu El.

}nv[\area este a doua parte a ceea ce Domnul Isus a spus. }nv[\a\i-i s[ p[zeasc[ tot…acest lucru este luat de Ioan =i ]n 1 Ioan 5:2 spune c[ a p[zi poruncile ]nseamn[ a-L iubi pe Dumnezeu. Ucenic este cineva care prime=te m`ntuirea ]n dar =i apoi uimit de acest dar, uimit de dragostea Lui Dumnezeu care l-a iertat =i l-a ]nfiat, dore=te s[ fie ca Domnul Isus.

Biblia folose=te cuv`ntul “cre=tin” doar de trei ori,” iar cuv`ntul “ucenic” de sute de ori. Cu toate acestea ne place mai mult s[ vorbim despre cre=tini =i cre=tinism dec`t despre a fi ucenic. Ceva reac\ioneaz[ ]n noi c`nd auzim despre ucenicizare, a deveni ucenicul Lui Isus, parc[ ne-am ]nrola la oaste =i am intra ]ntr-un regiment care ne-ar constr`nge la a face lucruri care nu ne plac.

Cre=tinismul nu cre=te cum ar trebui s[ creasc[ ]n aceste vremuri, nu cred c[ din alte motive ci din cauz[ c[ mul\i nu devin ucenici. Credem c[ Isus a murit pentru noi =i ne bucur[m de harul Lui, dar a fi ucenic e a r[m`ne ]n El, a aduce mult[ road[.

Domnul Isus a spus c[ orice ucenic destoinic, des[v`r=it va deveni ca }nv[\[torul. Acesta este scopul vie\ii mele =i rug[ciunea mea zilnic[ s[ devin tot mai mult asemenea Lui.

Sunt mult modele pe care le po\i urma dar unul singur conteaz[, =i acest model este Domnul Isus. }n Ioan 5:19 El a spus c[ Fiul face ]ntocmai ce vede pe Tat[l, iar noi copiii Lui Dumnezeu nu a trebui s[ facem la fel? Vrem s[ nu fim ca El? Suntem con=tine\i c[ suntem crea\i dup[ chipul =i asem[narea Lui, =i de=i p[catul a dsitrus mult aceast[ imagine, prin na=terea din nou El ne-a restaurat, ne-a redat chipul Lui Dumnezeu ]n noi.

Riscul este ca mul\i dintre cei ce se boteaz[ s[ fie doar cre=tini de form[ c[rora vorba despre ucenicizare nu le place ci doresc s[ aibe doar o “poli\[ de asigurare” ]n caz c[ se ]nt`mpl[ ceva, dar nu vor s[ mearg[ pe urmele M`ntuitorului, ale Domnului Isus.

E trist acest adev[r, dar foarte mul\i vin la El doar pentru a primi binecuv`nt[rile Lui (de orice natur[ ar fie ele), =i nu g[sesc pl[cere ]n a fi ca El. Cinvea spunea c[ ne palce s[ intr[m ]n magazinul Lui Dumnezeu =i s[ luat tot ce are El pe rafturi…casier nu este ]nseamn[ c[ totul e gratis. Lu[m c`t mai mult =i rar de tot mergem ]n spatele magazinului la biroul proprietarului s[ st[m de vorb[ cu El, s[-I mul\umim pentru tot ce El ne d[ ]n dar, s[ devenim apropia\ii Lui, s[ ne cuno=tem, =i s[ ]nv[\[m de la El. Nu avem timp, alerg[m dup[ binecuv`nt[ri =i plec[m mai departe la ceea ce nou[ ni se pare important…

CAPITOLUL 1 Ucenici=i ucenicizare

Ucenicia nu este un lucru op\ional. Nu po\i fi cre=tin care s[ prime=ti de la Domnul Isus m`ntuirea, dar nu vrei s[ meargi pe urmele Lui. Acest lucru este imposibil, este ]mpotriva oric[rei ra\iuni. Cei ce nu vor s[ fie ucenici, nu cunosc m`ntuirea, nu cunosc justificarea prin credin\[ care te declar[ f[r[ p[cat ]naintea Lui Dumnezeu. Cel ce din moarte a fost adus la via\[, acel ce-a gustat ce bun este Domnul va fi consumat de pasiunea de a fi ca }nv[\[torul Lui!

Ce este un ucenic? Un urma= al Domnului Isus care ]nva\[ s[ tr[iasc[ via\a nou[ ce a primit-o de la El. Cu toate acestea sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nu sunt ucenicii Lui. Este o anomalie s[ afirm[m acest adev[r dar ]n realitate sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nici ]n clin nici ]n m`nec[ nu au de-a face cu ucenicia. P[rerea mea este c[ nu sunt cre=tini ci se am[gesc ace=ti ne-ucenici. }nsu=i Domnul Isus a spus c[ “mul\i vor zice]n ziua aceea…” Ce trist va fi s[ ]=i dea seama atunci c[ ei nu au fost pe calea Domnului, c[ ai avut o religie fals[, c[ au avut doar o form[ de evlavie dar f[r[ puterea Lui Dumnezeu care transform[ nu doar aduce o oarecare ]mbun[t[\ire vie\ii.

Dar s[ lu[m lucrurile de la ]nceput. }nainte de a ]ncepe procesul de ucenicie, trebuie s[ fim siguri de cel mai important lucru, suntem sau nu m`ntui\i? F[r[ umbr[ de ]ndoial[, cu deplin[ ]ncredere =i siguran\[ putem spune ]n orice ]mprejurare, suntem m`ntui\i!?

1. Cine vrea s[ fie ucenic trebuie s[ fie m`ntuit Omenirea este condamnat (Rom. 5:23) i are nevoie de m`ntuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregtit m`ntuire prin Isus Hristos (Ioan 14:6). M`ntuirea este un dar de la Dumnezeu (Rom. 6:23) i nu poate fi meritat prin nici o virtute sau lucrare omeneasc (Tit. 3:5).

M`ntuirea se primete prin credin personal i încredere în Isus Hristos Domnul (Fapte. 16:31; Efes 2:8-9) pe baza s`ngelui vrsat ca singura jertf pentru pcat (Efes. 1:7; Evrei 9:22-26).

Duhul Sf`nt aplic Cuvîntul lui Dumnezeu inimii omului pentru a aduce convingere de pcat (Ioan 15:26; 16:7-11), i m`ntuirea credinciosului (Tit. 3:5; 1 Pet. 1:23). M`ntuirea este sigur i venic în Hristos, deoarece m`ntuirea este de la Dumnezeu (Rom. 8:35-39; Ioan 10:27-29; Fil. 1:6).

În m`ntuire se cuprind: Alegerea – alegerea suveran pe care o face Dumnezeu unor indivizi pentru m`ntuirea în Hristos cu toate bunecuvintrile ce decurg din ea, fr vre-un merit din partea cuiva (Efes. 1:4; 1 Tes. 1:4); Chemarea – operaia direct a lui Dumnezeu prin Duhul Sf`nt, care aduce pe pctos la m`ntuire (Rom. 8:30); Regenerarea – druirea vieii spirituale acelor care sunt mori spiritual (Efes. 2:1; Tit. 3:5); Pocina – o schimbare a minii, sentimentelor i scopul fa de Dumnezeu, pcat, i sine (Fapte. 20:21; Evrei 6:1); Credina – cunoaterea, primirea i încrederea fr rezerve în rscumprarea realizat de Isus, i descoperit în Scriptur (Evrei 11:6); Justificarea – actul juridic prin care Dumnezeu declar pe pctos ca fiind neprihnit i îl trateaz ca atare (Rom. 5:1); Înfierea – plasarea juridic a credinciosului în poziia de Fiu al Lui Dumnezeu i revrsarea tuturor drepturilor i privilegiilor ce decurg din aceast plasare (Gal. 3:26; Efes. 1:5); Sfinirea – lucrarea Duhului Sf`nt, prin care El pune de-o parte oameni pentru El; continua operaie a Duhului Sf`nt, prin care dispoziia sf`nt care a fost druit în clipa regenerrii este meniunut i amplificat (2 Cor. 3:18); Pstrarea sfinilor în har – Perseverena – pstrarea de ctre Dumnezeu a tuturor celor credincioi, determin`ndu-i s persevereze în har p`n în ziua aceea (1 Ioan 3:9; Iuda 24). Noi credem în oferta universal a Evangheliei i nu credem c suveranitatea Lui Dumnezeu se contrazice cu obligaia de a evangheliza sau ce responsabilitatea omului de a rspunde Evangheliei (Romani 10:13). Aceste componente ale m`ntuirii se petrec ]n via\a celui ce se poc[ie=te ]n mod instantaneu, f[r[ c[ acel individ s[-=i dea seama. E lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ]n inima celui ce se poc[ie=te, crede ]m Jertfa Domnului Isus.

Domnul Isus a spus c[ a face ucenici ]ncepe prin a boteza pe cei cred. Credin\a din inim[ duce la m`ntuire. Harul m`ntuirii e darul Lui Dumnezeu, Efes. 2:8-9. M`ntuirea nu se cump[r[, nu se mo=tene=te de la p[rin\i, ci se prime=te ]n dar de la Dumnezeu. Ucenicul lui Cristos este un copil al Lui Dumnezeu, m`ntuit prin credin\[, prin har, pecetluit cu Duhul Sf`nt s[ fie al Lui pentru veci de veci, Efeseni 1:13-14. Nu poate fi vorba de ucenicizare f[r[ m`ntuire. Nu pot fi instrui\i militarii care nu sunt ]nscri=i la armat[, =i nici nu se antreneaz[ sportivii care nu fac parte din echip[. A fi m`ntuit ]nseamn[ a avea via\[, a fi n[scut din Dumnezeu, n[scut din nou, a fi o crea\ie nou[, 2 Cor 5:17. Prin Duhul Sf`nt, via\a veche a murit, iar credinciosul are via\a nou[ ]n Cristos.

Sunt mul\i oameni care neag[ posibilitatea cunoa=terii cu certitudine c[ suntem m`ntui\i, “Dumnezeu =tie” spun ei, evit`nd responsabilitatea unui r[spuns categoric. Credincio=ii Noului Testament aveau certitudinea m`ntuirii =i cred c[ Biblia este foarte clar[ ]n aceast[ privin\[.

Cum pot fi sigur c[ sunt m`ntuit?

A. Cristos a intrat ]n inima mea.

Apocalipsa 3:20- La chemarea Lui, am r[spuns, El a intrat ]n via\a mea. Acest lucru este sigur deoarece El spune c[ cine-i deschide va avea pe Isus via\a lui.

Romani 5:8-C`nd ]nc[ eram p[c[tos, Domnul Isus a murit pentru mine. Doar a=a a fost posibil ca El s[ m[ fac[ copil al Lui Dumenzeu. 2 Cor 5:17-20–Fiind in Cristos, Cristos tr[ind ]n mine, sunt o creatur[ nou[, =i toate acestea sunt de la Dumnezeu, m`ntuirea este darul Lui, transformarea este lucrarea Lui.

Romani 8:29-30-Intrarea Lui ]n via\a mea s-a datorat faptului c[ mult ]nainte de a fi lumea Dumnezeu m-a ales s[ fiu al Lui, Ioan 3:16, Fapte 16:30-31, Romani 10:17, Ioan 1:12. El ne cheam[ la El, iar cel ales aude =i r[spunde! El ne d[ posbilitatea de a r[spunde chem[rii Lui, de a crede ]n El, de a deschide inima =i a ne poc[i. Alegerea Lui a determinat ca eu s[ pot deschide inima, =i tot alegerea ]mi garanteaz[ c[ ceea ce El a ]nceput ]n via\a mea va duce la des[v`r=ire. Nici o for\[ ostil[ nu va putea s[ m[ separe de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Cristos Domnul.

Efeseni 1:4–}n Cristos am fost ale=i s[ slujim de laud[ harului S[u.
Dumnezeu are ini\iativa! M`ntuirea a ]nceput de la El. C`nd noi eram mor\i, Efes 2:1, El ne-a iubit =i din moarte ne-a adus la via\[, Efes 2:8-9.

B. Am devenit o creatur[ nou[, Ioan 3:1-8; 2 Cor 5:17

Na=terea din nou[ este opera\ia divin[ prin care cel necredincios este adus ]n familia Lui Dumnezeu.

Cuv`ntul predicat, lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ne plaseaz[ ca fiin\e noi ]n Cristos, Psalm 51:10, Ezechiel 36:26, 27, Fapte 1:8, 2 Cor 3:18; 4:6-7, Gal. 2:20; 6:15, Efeseni 2:4-6, 10, 2 Tim 1:7

Tot ce a fost vechi s-a dus. Din moartea ]n care z[ceam, Isus ne-a adus la via\[ f[pturi noi. El nu a adus la via\[ fiin\a noastr[ biologic[, ci cea spiritual[. Nu poate fi vorba de o fiin\[ spiritual[ veche. Aceea era moart[, iar aducerea la via\[ ]nseamn[ o creatur[ nou[ de alt[ natur[.

C. P[catele din trecut, prezent =i viitor mi-au fost iertate, Ps. 32:5; 103; 3, 12, Isaia 1:18; 38:17; 43:25; 53:6, Ieremia 33:8, Matei 26:28, Fapte 10:43; 26:17-18, Efeseni 1:6-7; 4:32, Coloseni 2:13-14, Evrei 8:12; 10:16-17, 1 Ioan 1:9; 2:12, Apocalipsa 1:5. Tot ceea ce am comis =i omis, toate p[catele care le-am f[cut, le fac =i le voi face, au fost iertate ]n s`ngele Domnului Isus. Aceasta este justificarea. Dumnezeu ne consider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[. C`nd El ne-a considerat justifica\i El ne d[ o nou[ cur[\ie, o nou[ puritate care ne \ine cura\i ]n orice situa\ie am fi noi ]n via\a de zi cu zi.

D. Eu am intrat ]ntr-o rela\ie complet nou[, cu Dumnezeu, cu credincio=ii, cu lumea, Ioan 1:12

Romani 5:6-8; 8:15-17, Efeseni 2:17. Sunt copilul Lui Dumnezeu, am privelegii =i responsabilit[\i.

Privilegiile sunt uria=e. Biblia cuprinde parte din aceste privilegii, dar mare parte intr[ ]n categoria “nici pe jum[tate nu mi s-a spus” cea ce a=teapt[ pe copiii Lui Dumnezeu, 1 Cor 2:9; 1 Ioan 3:1-3.

Sunt frate cu to\i copiii Lui Dumnezeu, un mare privilegiu dar =i multe responsabilit[\i. }n aceast[ rela\ie va trebui s[ fiu atent cu fratele meu, s[ ]i port de grij[, s[-l ajut, s[-l sf[tuiesc, s[ doresc ]naintarea lui, =i s[ am curajul s[-l pun pe el ]naintea mea.

Sunt ]n lume dar nu din lume. Sare =i lumin[, dar total separat de principiile lumii. Era mult mai u=or dac[ El ne-a fi luat ]n cer imediat dup[ na=terea din nou, dar Domnul Isus ne-a l[sat pe p[m`nt pentru a-I fi reprezentan\ii Lui. Cine ne vede pe noi trebuie s[-l vad[ pe Domnul Isus. Chemarea e prea ]nalt[? El tr[ie=te ]n noi, noi nu mai tr[im…cine va fi vizibil?

E. Nimic nu m[ mai desparte de Dumnezeu, Matei 19:29, Ioan 3:16, 36; 5:24; 6:40, 47; 10:28; 17:2-3 Romani 8:31-39.

2. Cel ce vrea s[ fie ucenic are jugul Lui Cristos

Cel m`ntuit a luat asupra lui jugul Lui Cristos. Acest lucru nu este doar a te apropia prin credin\[ de Dumnezeu, ci mult mai mult. A lua jugul Lui ]nseamn[ a te identifica cu idealurile Lui, cu direc\ia Lui, cu tempoul lui. Unde merge El, merge =i ucenicul. C`nd se opre=te El se opre=te ucenicul. Vie\ile celor doi sunt contopite ]n a=a fel ]nc`t ucenicul spune c[ tr[ie=te, dar de fapt Cristos tr[ie=te ]n El, Galateni 2:20. Botezul ]n Numele Lui ]nseman[ a fi una cu El, cu ]mp[r[\ia, cu programul Lui.

Agenda Domnului Isus devine agenda ucenicului. Ucenicul nu mai tr[ie=te pentru sine ci pentru Domnul Isus.

Cu jugul Lui Cristos pe umeri vei putea fi sigur c[ via\a ta are direc\ie, scop, sens. Cristos nu va merge niciodat[ ]n gol. El te va conduce la p[=uni verzi =i ape de odihn[, te va conduce s[ umbli ]n faptele bune preg[tite de Tat[l ]nainte de a fi lumea.

Nu trebuie nici o sfor\are pentru a face fapte bune, El te-a m`ntuit f[r[ nici o fapt[ bun[, ci via\a ta va fi o umblare natural[ ]n unitate =i p[rt[=ie cu El. El nu va umbla ]n nici un p[cat, a=a c[ fiind cu El, ]n El, cu acela=i jug, El te va \ine departe de p[cat!

A avea jugul Lui Cristos este a avea o nou[ identitate, o contopire a=a de prfund[ cu El, ]nc`t ceea ce spune Apostolul Pavel c[ “via\a voastr[ este ascuns[ cu Cristos ]n Dumnezeu,” devine o realitate zilnic[ (Colos 3:3).

3. Adev[ratul ucenic vrea s[ ]nve\e

Via\a nou[ ]n Cristos are dimensiuni noi ce trebuie ]nv[\ate. }n copil[rie ]n[v\[m de la p[rin\i, pedagogi, profesori, perceptele vie\ii de fiecare zi. }n via\a de credin\[, ]n umblarea cu Dumnezeu, ucenicul este gata s[ ]nve\e de la El. El a umblat pe acest p[m`nt, a tr[it ]n trup ca noi =i =tie toate situa\iile prin care cineva poate trece. El este Dumnezeu =i se ofer[ nou[ s[ “]nv[\[m de la El.”

Matei 28:19-20 ne spune c[ nu avem de ales. Porunca Lui este, “Face\i ucenici!” Biserica nu va supravie\ui ca =i entitate spiritual[ dac[ nu va face ucenici. Poate continua ca =i club religios, dar nu ca Mireasa Domnului Isus.

Matei 11:28-29 ne d[ solu\ia de la cine s[ ]nv[\[m, “}nv[\a\i de la Mine!”

La sf`r=itul Predicii de pe Munte, cei ce l-au ascultat pe Domnul Isus au spus c[ El ]i ]nv[\a ca Unul care avea autoritate! Ar fi absurd s[ nu ]nv[\[m de la El. Ucenicul des[v`r=it va fi ca }nv[\[torul lui, deci ]nv[\[m de la El! S[ nu vrei s[ ]nve\i demosntreaz] nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc, jugul Lui Cristos nu este real.

Luca 14:27 pune ]naintea noastr[ scopul uceniciz[rii, “s[ fim ca El.” Domnul Isus a venit ]n lume s[ duc[ “mul\i fii la slav[,” (Evrei 2:10), s-a ]ntrupat ]n chip de om ca s[ ne poat[ face pe noi “p[rta=i naturii dumnezeie=ti,” (2 Petru 1:4). Ioan scrie ]n 1 Ioan 3:2 c[ “atunci c`nd ]l vom vedea “vom fi ca El!”

}n Ioan 21:15-17 vedem prima condi\ie de a deveni ucenicul Domnului Isus: iubind pe Dumnezeu mai mult dec`t orice altceva. Cine nu poate r[spunde afirmativ la ]ntrebarea “m[ iube=ti mai mult dec`t ace=tia?” nu poate fi ucenicul Lui. El este comoar[ ascuns[, diamantul de mare pre\. Pentru a fi ucenicul Lui trebuie s[ “vindem tot ce avem,” s[ l[s[m totul =i s[-L umrm[m pe El.

Cei ce-L iubesc ]n a=a fel trebuie s[ “r[m`n[ ]n Cuv`ntul Lui,” Ioan 8:31. Aceat[ a dou[ condi\ie este absolut necesar[ ]n procesul de ucenicizare. Nu po\i deveni ca El dac[ nu r[m`i ]n Cuv`ntul Lui, ]n profunda studiere, meditare =i aplicare a Cuv`ntului Lui ]n via\a de zi cu zi, dar nu ca o povar[ sau ca o datorie, ci ca o pl[care ca prin Cuv`nt s[-L cuno=ti to mai mult pe El!

Cel m`ntuit, cel care este sigur de acest lucru nu poate altfel dec`t s[ ia jugul Lui Cristos, s[ se asocieze cu El, =i zilnic s[ ]nve\e de la El. Toate ]ncerc[rile firii de a-l trage ]ntr-o parte =i alta vor fi contracarate de leg[tura dintre el =i Domnul Isus. Acest cre=tin dore=te s[ fie ca }nv[\[torul Lui.

Cum a fost }nv[\[torul?

Pu\in =tim despre Domnul Isus ]nainte de a-=i ]ncepe activitatea public[. +tim c[ s-a n[scut miraculos, =tim c[ Dumnezeu l-a ocrotit miraculos, =tim c[ a crescut =i a fost pl[cut Lui Dumnezeu =i oamenilor.

Cel venit din cer, Fiul Lui Dumnezeu a ]nceput activitatea Sa public[ prin botez. F[r[ a discuta de ce s-a botezat El, observ[m c[ primul lucru poruncit de El ]n a face ucenici este de a-i boteza.

O persoan[ crede ]n Domnul Isus, Domnul Isus a intrat ]n via\a acelei persoane, via\a se schimb[, este o f[ptur[ nou[, devine copilul Lui Dumnezeu. Acest[ nou[ crea\ie ]ncepe via\a de credin\[, via\a ]n familia Lui Dumnezeu prin a asculta porunca Domnului Isus s[ se boteze. Botezul pentru cel credincios este actul de m[rturie public[ a ceea ce s-a petrecut ]n via\a spiritual[ a acelei persoane, moarte =i ]nviere cu Isus Cristos.

Nu exist[ via\[ de ucenicie, via\[ de ascultare de Dumnezeu f[r[ a te identifica cu Isus prin botez, f[r[ a te ]nscrie ]n =coala Lui Isus. Via\a de credin\[ este o via\[ de ascultare permanent[ de voia Lui Dumnezeu, a=a c[ primul act de ascultare este botezul ]n ap[.

Botezul nu m`ntuie dar este esen\ial ]n procesul de m`ntuire. Dup[ cum biletul de avion nu te duce, dar este esen\ial pentru a c[l[tori cu avionul, botezul nu are puteri miraculoase, dar este simbolul unei transform[ri miraculoase. Botezul se adminstreaz[ celor ce cred ]n Domnul Isus, celor care doresc ca via\a lor s[ fie tr[it[ pentru Dumnezeu.

}n timpul botezului Domnului Isus, Tat[l a confirmat c[ Cel ce s-a botezt este Fiul Lui, iar Duhul Sf`nt a corbor`t peste Isus ]n forma unui porumbel. Sf`nta Treime a fost prezent[ la aceste act unic ]n istoria universului, Fiul Lui Dumnezeu pleac[ spre cruce s[ aduc[ m`ntuire pentru omul care nu avea nici o =ans[ s[ scape din ]nchisoare ]n care a fost ]nchis.

A fost Domnul Isus “botezat cu Duhul Sf`nt?” A fost necesar un a=a botez?

Ce este botezul cu Duhul Sf`nt? }n nici un caz nu este experimental ci mai mult ca sigur este un act juridic prin care Duhul Sf`nt plaseaz[ pe cel credincios ]n Trupul Domnului Isus, Biserica, f[c`ndu-l astfel una cu Domnul =i cu ceilal\i credincio=i, 1 Cor 12:13. Ucenicul Domnului Isus este cel ce crede, se boteaz[, urmeaz[ ]n totul pe Domnul Isus. Domnul Isus a primit confirmarea Tat[lui =i prezen\a Duhului Sf`nt, dar El nu a fost botezat cu Duhul Sf`nt ]n sensul botezului celui credincios. Imediat dup[ botez, Domnul Isus a plecat ]n pustie dus de Duhul pentru a fi ispitit. Interesant este faptul c[ lucrarea Lui nu ]ncepe cu minuni =i semne ci cu zile lungi de post =i rug[ciune, zile de ispitire serioas[. Are acest lucru correspondent ]n via\a ucenicilor?

Cel m`ntuit este botezat de Duhul Sf`nt, este parte din Biseric[, p[catele i-au fost iertate, are siguran\a vie\ii ve=nice, dar este copila=. Indiferent ce v`rst[ are, ]n via\a spiritual[ este doar un mic copila= care are nevoie de dragoste, ]ngrijire, ocrotire. Procesul cre=terii este anevoios, uneori lung, foarte lung, alteori mai scurt, dar este un proces nu o lucrare instantanee ce se petrece ]n momentul m`ntuirii.

CAPITOLUL 2 CRE+TEREA UCENICULUI  Ioan 17:3; 2 Petru 3:18

Ucenicul m`ntuit =i convins de aceasta va dori s[ creasc[ mereu ]n asem[narea Domnului Isus, =i de fapt acest instinct este pus de Duhul Sf`nt ]n noi =i nu putem altfel dec`t s[ cre=tem.

Trepte ]n cre=terea spiritual[ a ucenicului:

1. Copila=–Copila=ul are nevoie de protec\ie, dragoste, ]ngrijire din partea p[rin\ilor spirituali. Cuno=tin\e copila=ului sunt generale. El =tie c[ apar\ine Familiei Lui Dumnezeu! Ca =i copila= trebuie s[ ]nve\i totul. Via\a spiritual[ este total diferit[ de via\a tr[it[ ]n trup. Copila=ul spiritual trebuie ]nv[\at absolut totul, =i ajutat ]n a se obi=nui cu “laptele duhovnicesc,” pentru a-l dori =i a-l cere mereu. }n total[ dependen\[ de Dumnezeu, copilul sau adultul trebuie s[ ]nve\e s[ cear[ hran[ =i apoi s[ o ia cu bucurie.

2. Copil– Copilul are nevoie de c[l[uzire sigur[ =i consistent[. Disciplina, responsabilitatea, mersul la =coal[ devine norma.
Am f[cut un pas ]nainte. Dependen\a total[ de al\ii se transfer[ u=or spre ucenic. Dependen\a de Dumnezeu continu[ =i va continua ve=nic, dar dependen\a de p[rin\i spirituali va sc[dea. Trebuie singur s[ cerceteze tainele Cuv`ntului, la ]nceput lucrurile de baz[, ]ncep[toare, =i s[ fie sigur c[ ]nva\[ responsabilitatea personal[. Copiii au mult[ nevoie de supraveghere =i ]ndemnare, chiar corectare, dar vor fi multe lucruri care le inva\[ s[ le fac[ f[r[ ajutor.

3. Adolescent–Adolescentul are t[rie, preia tot mai multe responsabilit[\i, =i ]ncepe s[ adune experien\[. Problemelesimple ale ]nceputurilor se complic[, responsabilit[\ile cresc, ]ncepe ]nv[\area prin experinen\[. De=i ]nc[ dependent de cei din jur, adolescen\ii spirituali dovedesc t[ria de a rezolva probleme singur, =i ]nva\[ din gre=eli. Nici aici nu dispare supravegherea, =i la acest nivel e nevoie de corectare, ]ndrumare, dar mult mai multe sunt lucrurile pe care ucenicul le face f[r[ supravehgere, se deprinde a citi singur, a se ruga sistematic, a iubi tot mai mult compania sfin\ilor.

4. Adult–Adultul are nevoie de auto-disciplinare, posibilitatea de a furniza conducere, discern[m`nt, protec\ie, c[l[uzire, model de experien\[, 1 Ioan 2:1-29. Ajungerea la maturitate spiritual[ este un proces lung =i anevoios, dar nu imposibil. Mul\i devin ]n timp record maturi ]n Cristos, foarte disciplina\i ]n via\a spiritual[, discern lucrurile cu u=urin\[, conduc pe al\ii, protejeaz[ copila=ii, copiii =i adolescen\ii ]n cre=terea lor, c[l[uzindu-i prin sfat =i mai mult d`ndu-se exemplu pe sine. Al\ii cresc mai anevoios, dar at`t timp c`t este cre=tere este speran\[. C`nd cre=terea se opre=te trebuie imediat g[sit cauza din care s-a oprit =i imediat ]nl[turat[. Dac[ este p[cat (=i ]n general este!), p[catul trebuie m[rturisit Domnului =i celor carora li s-a gre=it. }n acest proces de cre=tere, ucenicul va dori:

1. FAC{ TOT CE ISUS A PORUNCIT! Matei 28:19-20

De=i pare nerealist pentru mul\i, Domnul Isus nu a spus s[ p[zim c`t putem din ceea ce El ne-a poruncit! Deja ne-a, convins c[ nu e nimeni ca El, c[ El are toat[ autoritatea! El are dreptul s[ pretind[ ce pretinde. El este cel mai mare =i cel mai bun! Noi ]l avem pe El ]n noi. El ne face credincio=i Lui Dumnezeu, 1 Petru 1:21.
Ucenicul poate face tot ce Domnului Isus pentru c[:

2. DUHUL SF~NT ESTE }N VIA|A UCENICULUI

Ce rol are Duhul Sf`nt ]n acest proces de cre=tere? Cel mai important rol ]l are El. El ne-a plasat ]n Trupul Lui Crisots, =i tot El trebuie s[ conduc[ via\a celui credincios.

Dac[ botezul cu Duhul sf`nt nu este experimental, umplerea cu Duhul Sf`nt este foarte experimental[. }n acest proces, credinciosul renun\[ la a-=i mai conduce via\a, =i toat[ conducerea o las[ ]n grija Sf`ntului Duh. Cu c`t mai mult las[ pe Duhul Sf`nt ]n control, cu at`t mai plenar[ est via\a de credin\[.

Copilul mic nu poate face prea mult dec` s[ se lase total ]n grija p[rin\ilor. Dac[ p[rin\ii =tiu s[-l creasc[, copila=ul acela va ]n\elege ce rost =i care este rolul p[rin\ilor. El va cauta s[ urmeze procesul natural de cre=tere st`nd sub ocrotirea p[rin\ilor chiar dac[ a trecut de copil[rie =i tinere\e.

Duhul Sf`nt face cel pu\in =apte lucr[ri ]n via\a credincio=ilor:

1. Ne ]nva\[ =i ne aduce aminte de tot ce El ne-a spus, Cuvintele Lui =i programul Lui. Ce-a f[cut El, de ce-a venit din cer =i ce-a realizat El pentru noi, Ioan 14:26. }ndurat Sf[tuitor, El ne ]nva\[ zi de zi cum s[ umbl[m c[l[uzi\i de El. }n inspira\ia Bibliei El a adus aminte evangheli=tilor cuvintele Domnului Isus, iar ast[zi El le face vii =i arz[toare ]n inimile noastre.

2. Prosl[ve=te pe Domnul Isus lu`nd din ce este a Lui =i ne d[ nou[, Ioan 16:14. Duhul Sf`nt va lua din ce este a Domnului Isus =i ne descoper[ nou[, lucr[rile Lui ne sunt descoperite nou[, iar noi umbl[m ]n ele. Aceast[ slujb[ a Duhului Sf`nt este de a-L glorifica pe Domnul Isus, nu s[ se fac[ pe El proeminent ci s[ m[reasc[ pe Domnul Isus. Duhul interpreteaz[ =i aplic[ caracterul =i ]nv[\[turile Domnului Isus ]n via\a ucenicilor, f[c`ndu-L pe El central ]n via\a =i g`ndirea lor. A=a Dumnezeu devine o realitate vie ]n via\a noastr[.

3. Ne aduce dragostea Lui Dumnezeu ]n inimile noastre, Romani 5:5. Pavel spune c[ dragostea Lui Dumnezeu a fost turnat[ ]n inimile noastre, din oceanul infinit al Lui Dumnezeu, Duhul Sf`nt a turnat ]n noi…ce rev[rsare de dragoste! Dragostea uman[ dezam[ge=te, r[ne=te, moare, dar nu dragostea Lui Dumnezeu. Mereu vie =i mereu din abunden\[. C`nd eram vr[jma=ii Lui, El ne-a iubit, cu c`t mai mult acum c`ns suntem copiii Lui, Romani 5:8-10.

4. El ne asigur[ mereu c[ suntem copii Lui Dumnezeu, }n Romani 8:16 =i ]n Galateni 4:6, Duhul Sf`nt depune m[rturie ]mpreun[ cu duhul omului r[scump[rat despre realitatea apartenen\ei acestuia din urm[ ]n familia Lui Dumnezeu, care s-a realizat prin m`ntuirea dat[ ]n dar de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Aceast[ m[rturie se face ]n inima credinciosului pentru a-i da mereu asigurarea cine este el sau ea ]n Cristos. Chiar dac[ progresul meu este infim, Duhul Sf`nt nu-=i bazeaz[ m[rturia pe ce eu fac ci pe ce-a f[cut Domnul Isus ]n locul meu. Strig[tul ce-l determin[ ]n mine nu este unul de declararea pozi\iei mele ci de Abba, adic[ Tat[. El nu se uit[ la noi ci la Cel ce-a stabilit acest[ realitate. Aceasta este asigurarea ce ne-o aduce Duhul Sf`nt ]n via\a noastr[. }mi d[ acest lucru voie s[ mai p[c[tuiesc? Mai vreau s[ p[c[tuiesc? Nicidecum!

5. El ne sigileaz[, ne pecetluie=te, Efeseni 1:13-14

Sigiulul pus pe un document ]i d[ acestuia autenticitate. C`nd am tr[it ]n Detroit am fost notar public. Orice document pe care ]mi puneam =tampila, sigiliul cu numele meu era considerat autentic, real. Nu conta c[ era un scris elegant, sau doar o m`zg[leal[, c`nd pe acel document se imprima sigiliul meu, actul devenea cu valoare. Sigiliul se mai pune s[ stabileasc[ cine este proprietarul acelui document sau pachet. La seminarul unde preadau, Luther Rice Seminary, ]n Lithonia, Georgia, am dat decanului manuscrisele a trei cursuri, Istoria Cre=tinismului, Romani, =i Noul Testament. Ei au multiplicat acele documente =i le v`nd studen\ilor care se ]nscriu ]n claselel respective. Eu am adunat acele cursuri, eu le-am scris, eu am pus semn[tura mea acolo, dar, ei le v`nd! De ce? C`nd s-a pus sigiliul seminarului pe ele, ele devin proprietatea lor. Multimedia a publicat cartea cu }ntreb[rile Lui Dumnezeu, iar eu, autorul dac[ a=i vrea s[ iau material din aceast[ carte =i s[-l folosesc pentru alt[ publica\ie, trebuie s[ le cer permisiunea. +i-au pus imprintul lor, =i devin proprietari. Duhul Sf`nt ne-a pecetluit s[ fim ai Lui Dumenzeu. Nu ne mai apar\inem nou[, am fost cump[ra\i cu un pre\.

Apoi, cred c[ sigiliul acord[ protec\ie documentelor =i bunurilor sigilate. Nu oricine are voie s[ ating[ acele bunuri sigilate, doar Proprietarul.

6. Duhul Sf`nt ne pune ]n noi “arvuna” sau anticiparea prezen\ei noastre la nunta Mielului, Efes 1:14; 2 Cor 1:22-23 Arrabon 2Cor 1:22; 5:5, cuv`ntul este ]mprumutat din lumea comercial[ =i ]nseamn[ un “downpayment” “chez[=ia”la ceea ce urmeaz[. Arvuna aceasta asigur[ pe om c[ urmeaz[ ca plin[tatea s[ fie ]n cur`nd. Se poate asem[na cu inelul de logodn[. Pavel prive=te Duhul Sf`nt ca primul dar din mo=tenirea noastr[. La sf`r=itul veacului, Dumnezeu va d[rui toate comorile cerului tuturor celor ce sunt ]n Cristos. P`n[ atunci Duhul Sf`nt ne d[ asigurarea c[ acele lucruri vor fi ale noastre. O sum[ infim[ punem c`nd ne cump[r[m o cas[, dar nu trec zile multe =i trebuie s[ depunem tot pre\ul. Nu mai este mult =i tot ceea ce Dumnezeu a promis (]mpreun[ mo=tenitori cu El) va fi al nostru.

De ce atunci bucuriile noastre suntem a=a de u=or procurate de lucruri =i nu de ceea ce El ne-a promis… Loteria, sau b[utura, bijuteriile, sau alte lucruri ieftine pe unii ]i ]mbucur[ mai mult dec`t faptul c[ sunt ]mpreun[ mo=tenitori cu El!?! Duhul Sf`nt ]n noi cre=te anticiparea. Faptul c[ avem Duhul Sf`nt, avem garan\ia c[ tot ce are El va fi al nostru!

7. Duhul Sf`nt ne d[ ungerea, 1 Ioan 2:20, 27

Domnul Isus este prin excelen\[ “Unsul Lui Dumnezeu,” Mesia, sau Cristos! Primii cre=tini au asociat aceast[ ungere cu botezul, dar Ioan nu vorbe=te despre un singur act ci de o prezen\[ permanent[ prin care noi avem ]n\elepciunea Lui Cristos Domnul de a r[spunde la fiecare situa\ie din via\[.

Ungerea din acest text ne garanteaz[ trei lucruri:

a. Ne ]nva\[ toate lucrurile }n nici un caz revela\ii noi, ci tot ce e necesar =i posibil s[ cunoa=tem cu privire la Cuv`ntul vie\ii.

b. Ungerea este real[, nu fals[, nu de felul care o pretindeau gnosticii, Ioan 16:3. Testul realit[\ii acestei ungeri este fidelitatea fa\[ de ceea ce a fost de la ]nceput. Exact la acel punct c[deau gnosticii, ei nu erau de la ]nceput.

c. Ungerea ne ajut[ s[ r[m`nem ]n El. Doar cei ce ai ungerea, cei ce au Duhul Sf`nt peste =i ]n via\a lor, sunt consacra\i pentru slujirea exclusiv[ a Lui Dumnezeu, aceia vor r[m`nea ]n El.

Sunt patru resurse care ne ajut[ s[ umbl[m cu confiden\[ prin Duhul Sf`nt:

1. Justificarea ne d[ o nou[ puritate ]naintea Lui Dumenzeu. El ne cosnider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[!

2. }nfierea ne d[ un nume nou, o nou[ identitate. Noi suntem copiii Lui Dumnezeu. Sfin\i, copiii ai Lui, pelerini spre cer. Nu avem nevoie de alte nume.

3. Duhul Sf`nt ne aduce mereu o nou[ dispozi\ie care ne face s[ prefer[m sfin\enia peste p[cat! }ntre p[cat =i sfin\enie, noi avem noua dispozi\ie spre sfin\enie =i nu spre p[cat.

4. Prin Duhul Sf`nt am primit o nou[ putere care ne atrage spre Dumnezeu ca p[c[to=i ierta\i care doresc s[ vad[ frumuse\ea Lui Dumnezeu!

Aceste patru afirma\ii fac posibil[ tr[irea noastr[ ]n calea cea nou[ =i mult superioar[ c[ii vechi. Noi nu dorim nimic dec`t s[ ne minun[m de chipul Lui, noi ca Moise dorim s[ vedem slava Lui, =i c[lc[m pe pietrele fierbin\i ale de=ertului =i din jurul rugului, dar nu conteaz[ durerea, noi vrem s[-L vedem =i s[ ne uimim de frumuse\ea Lui! }n Efeseni 5:18 Pavel scrie: Fi\i plini de Duh. Apostolul Pavel explic[ ]n trei capitole din aceast[ epistol[ (1-3) cum am fost m`ntui\i, cum am fost plasa\i ]n Cristos, cum Duhul Sf`nt ne-a sigilat, ne-a identificat ca copii ai Lui Dumnezeu. }n acest verset, Pavel arat[ obliga\ia practic[ a celui credincios.

1. Botezul cu Duhul Sf`nt se petrece doar o dat[ ]n via\a celui credincios. Umplerea cu Duhul Sf`nt este o experien\[ ce se repet[, ea trebuie s[ devin[ continu[ ]n via\a celui ce vrea s[ fie ca Domnul Isus. Nu po\i fi plasat de mai multe ori ]n trupul Lui Cristos, dar trebuie s[ fi permanent condus de Duhul, controlat de El.

2. Botezul cu Duhul Sf`nt este unic, apar`nd doar ]n Noul Testament. Umplerea cu Duh a fost ]nt`lnit[ =i ]n Vechiul Testament. De=i credincio=ii din Vechiul Leg[m`nt au fost condu=i de Duhul Sf`nt ]n vie\ile lor, ei nu fac parte din Biseric[, mireasa, trupul Lui Cristos.

3. Botezul rezult[ ]n pozi\ia noastr[ “]n Cristos.” Umplerea rezult[ ]n puterea de a tr[i acest[ realitate. Botezul ne-a plasat ]n El, ne-a identificat cu EL, plin[tatea Duhului este necesar[ pentru a umbla zi de zi ]n asem[narea Lui. Firea veche a credinciosului a fost r[stignit[ iar cel credincios trebuie s[-=i antreneze mintea ]n a ]n\elege acest fenoment =i trebuie o dedicare permanent[ pe altarul Lui Dumnezeu, Romani 12:1-2. Dac[ firea ne conduce, Duhul Sf`nt se ]ntristeaz[, Efes. 4:30, iar dac[ continu[m umblare ]n fire vom muri, Rom 8:13. Dac[ ]ns[ suntem condu=i de Duhul Sf`nt demonstr[m c[ suntem copiii Lui Dumnezeu, Romani 8:14, =i a=a vom tr[i cu adev[rat. Tehnic, umblarea prin firea veche demonstreaz[ nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc. Cei ce sunt m`ntui\i au pierdut ce-a fost vechi, totul s-a f[cut nou, 2 Cor. 5:17. Primii pa=i ]n a fi umplut cu Duhul Sf`nt le face ucenicul prin ascultarea de Cuv`ntul Lui Dumnezeu, fapt numit de Pavel ]n Galateni 5:16, “umblare prin Duhul.”

Umblarea sau tr[irea prin Duhul este o tr[ire sub controlul Duhului Sf`nt. Pavel spune s[ umbl[m c`rmui\i, condu=i de Duhul Domnului.

Umblarea prin Duhul demonstreaz[ c[ sunt controla\i de Duhul, c[ sunt umplu\i. Nu este o formul[ magic[ prin care cineva se “umple” de Duh. Duhul Sf`nt conduce via\a celui credinios at`ta timp c`t acesta se las[ condus.

1. Aceast[ umblare este o umblare ]n ]n\elepciune, Efeseni 5:15-17

2. Aceast[ umblare este ]n lumin[, Efeseni 5:8, 13; 1 Ioan 1:7

3. Umblarea acesta este ]n dragoste, Galateni 5:22; Efeseni 5:2

4. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bucurie, Gal 5:22; Ps. 43:4; Fil 2:18, 4:4

5. A umbla prin Duhul ]nseamn[ a tr[i ]n pace, Gal 5:22; Matei 5:9; Romani 5:2; 12:18; Marcu 9:50

6. Acest[ umblare este o umblare ]n r[bdare, Gal 5:22; Iacov 5:7-11

7. Umblarea prin Duhul Sf`nt este o umblare ]n bun[tate, Gal 5:22; Colos 3:12; Rom 15:14

8. Umblarea aceasta este ]n credincio=ie, ]n loialitatea, Gal 5:22

9. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bl`nde\e, Gal 5:22; Matei 5:3; Efes 4:4; Fil 4:5;

10. Umblarea prin Duhul sf`nt este o umblare ]n ]nfr`narea poftelor, ]n total control asupra poftelor, Gal 5:22; Efes 5:3-7; Fil 4:13; 1 Tes 4:3-5; 1 Petru 2:11

11. Umblarea prin Duhul este umblarea ]n adev[r, 2 Ioan 4; 3 Ioan 3-4

12. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n sfin\enie, 1 Petru 1:15

Umblare prin Duhul Sf`nt demonstreaz[ asem[narea cu Isus Cristos. Ucenicul va dori tot timpul s[ ac\ioneze ca Isus, ceea ce a f[cut El s[ facem =i noi. Via\a care El a tr[it-o pe p[m`nt a fost caracterizat[ de umblare prin Duhul Sf`nt. Modelul l[sat de El ucenicilor nu a fost o via\[ tr[it[ dup[ modelul lumii ci via\a care era ]n El, via\a divin[. La fel =i noi ca ucenici ai Lui trebuie s[ umbl[m contra curentului lumii. Lumea merge spre r[u, noi mergem spre bine. Via\a nou[ ce El a pus-o ]n noi se manifest[ prin umblarea noastr[ prin Duhul. Doar a=a dovedim c[ suntem “plini de Duh, controla\i de Duhul Sf`nt.” Altfel umbl[m dup[ lucrurile firii, iar umblarea acesta duce la moarte, Romani 8:13.

Duhul Sf`nt conduce via\a ucenicului la pa=uni verzi =i ape de odihn[ [n Cuv`nt Ve=nic al Lui Dumnezeu. Duhul Sf`nt ne ajut[ s[ ]n\elegem Scriptura, Ioan 14:26, 1 Cor 2:9-16; 2 Cor 4:4.

Asta ne conduce la urm[torul lucru ]n via\a celui credincios, Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 3  CUV~NTUL LUI DUMNEZEU }N VIA|A CELUI CREDINCIOS

Cel ce-a luat jugul Lui Cristos =i vrea s[ ]nve\e de la El, cred c[ este con=tient c[ metoda de a ]nv[\a de la El cea mai eficace este de a studia zilnic Cuv`ntului Lui Dumnezeu. Din toate mijloacele de revela\ie ale Lui Dumnezeu, Cuv`ntul Lui scris, Biblia, este cel mai eficient =i la ]ndem`na tuturor credincio=ilor. Natura prezint[ o revela\ie general[, minunile au fost limitate, }nsu=i Domnul Isus, mijlocul suprem de revela\ie al Lui Dumnezeu, nu este altfel cunoscut dec`t prin Cuv`nt. }n veacul nostru, Cuv`ntul este primordial ]n cunoa=terea Lui Dumnezeu, a Domnului Isus.

Caracteristicile Cuv`ntului Lui Dumnezeu

1. Adev[rat, Ioan 17:17; Iosua 23:14
2. Curat, Ps. 12:6; Proverbe 30:5
3. }ncercat, dovedit veritabil, Ps. 18:30
4. Etern, Isaia 40:8; Matei 5:17-19; Marcu 13:31
5. Dulce, perfect, adev[rat, Ps. 19:7-10
6. Insuflat de Dumnezeu, inspirat, 2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21
7. Viu =i activ, Evrei 4:12
Beneficiile citirii =i ale ascult[rii Cuv`ntului
1. Cuv`ntul ne-a n[scut din nou, Ioan 3:5; Iacov 1:18; 1 Cor 4:15; 1 Petru 1:23; Ne d[ via\[, Ps. 119:17, 77, 116, 144, 175
2. Cuv`ntul ne hr[ne=te ca s[ cre=tem, 1 Petru 2:2; Matei 4:4
3. Cuv`ntul ne ]nva\[, Ps 119:7, 12, 26, 33, 64, 68, 71, 73, 102, 108, 124, 135, 171; 2 Tim 3:16-17
4. Cuv`ntul ne \ine cura\i ]n calea Lui, Ps. 119:3, 9, 11, 29, 101; Ioan 15:3; Ps. 37:31
5. Cuv`ntul ne ]nvioreaz[, Ps. 119:25, 37, 40, 50, 88, 93, 107, 149, 154, 156, 159; Ps. 19:7
6. Cuv`ntul ne d[ discern[m`nt, ]n\elepciune, pricepere, r[spunsuri, Ps. 119:42, 66, 98, 99, 100, 104, 125, 130, 144, 169; 2 Tim 3:15
7. Cuv`ntul ne face s[ ur`m minciuna, Ps. 119:104, 128, 163
8. Cuv`ntul ne face s[ ]ntoarcem ochii de la lucruri de=arte, Ps. 119:37
9. Cuv`ntul nu ne las[ de ru=ine, Ps. 119:6, 31, 46, 80, 116
10. Cuv`ntul ne face ferici\i, ne d[ prosperitate, succes, Iosua 1:8; Ps. 119:1, 2
11. Cuv`ntul ne conduce, este c[l[uz[, ghid pentru noi, Ps. 119:105; Prov 6:22
12. Cuv`ntul ne ]nva\[ s[ umbl[m ]n libertate, Ps. 119:45
13. Cuv`ntul ne d[ speran\[, Ps. 119:49, 81, 116; Romani 15:4
14. Cuv`ntul ne m`ng`ie, ne d[ pace, Ps. 119:50, 52, 76, 165
15. Cuv`ntul ne d[ motive s[ c`nt[m, , Ps. 119:54, 172
16. Cuv`ntul ne face bine, Ps. 119:65
18. Cuv`ntul ne sfin\e=te, Ioan 17:17
Cuv`ntul ne d[ totul pentru a tr[i pentru slava Lui Dumnezeu.

Ucenicul are toate motivele din lume s[ citeasc[ =i s[ mediteze la Cuv`ntul Lui Dumnezeu, Iosua 1:8. Doar o citire sistematic[, serioas[ va duce la adev[ratele beneficii ale Cuv`ntului Lui Dumnezeu, Fapte 17:11. Cuv`ntul Lui Dumnezeu trebuie s[ tr[iasc[ din abunden\[ ]n noi, Coloseni 3:16

Cum putem ]nv[\a Cuv`ntul?

1. Ascultare de Cuv`nt, Ps. 10:17; Luca 6:45-49; 11:28

2. Citirea Cuv`ntului, Deut 17:19; Apoc. 1:3
3. Studierea Cuv`ntului, Fapte 17:11; 2 Tim 2:15
4. Memorizarea Cuv`ntului, Ps. 37:31; 119:9-11
5. Meditare la Cuv`nt, Iosua 1:8; Ps. 1:2-3

Ucenicul urmeaz[ un plan de care se poate \ine ca s[ ]nve\e Cuv`ntul Lui Dumnezeu. Un Psalm pe zi, un capitol din Evanghelii, sau din Proverbe, sau o alt[ carte din Biblie. Creionul =i h`rtia s[ fie nedesp[r\ite. Ucenicul noteaz[, subliniaz[, marcheaz[, memorizeaz[. Nici o zi s[ nu treac[ f[r[ citirea Cuv`ntului. Disciplineaz[-\i, ordoneaz[-\i via\a. To\i avem 24 ore pe zi. To\i facem =coal[ sau muncim p`n[ la 12 ore pe zi. Dac[ dormim 8 ore, ne r[m`n 4 pentru hrana, sp[lat, plimbat. }n aceste patru ore c`te sunt pentru ]ngrijirea trupului =i c`te pentru suflet? Nu avem timp? Nu =tim s[-l organiz[m, s[-l folosim eficient. Elimin[ din via\a ta tot ceea ce nu este necesar. Dac[ somnul crezi c[ trebuie scurtat, analizeaz[ bine momentele >moarte” care nu au nimic ]n ele =i ]nt`i elimin[-le pe ele, apoi analizeaz[ somnul. }ndr[goste=te-te de Cuv`nt. Dac[ vei fi ]ndr[gostit de Cuv`nt, nimic nu o s[-\i stea ]mpotriv[. Cite=te-l, memoreaz[-l, mediteaz[ la el, ascult[-l.

Po\i ]ncepe cu Evangheliile =i s[ urm[re=ti via\a Domnului Isus. Fi sigur c[ este din venit din cer, c[ s-a ]ntrupat pentru a deveni M`ntuitor, c[ a tr[it exemplar, c[ a murit =i moartea Lui a ]nsemnat m`ntuirea ta, vezi clar cum evangheli=tii demonstreaz[ ]nvierea Domnului Isus. Ucenicul Domnului va cunoa=te c`t mai mult despre via\a Domnului Isus. Mergi apoi ]n epistole =i studiaz[ ]nv[\[turile apostolilor cu privire la biseric[, =i tr[irea cre=tin[. Familiarizeaz[-te cu Vechiul Testament. Nu te speria de faptul c[ e voluminos. Printr-un studiu serios, sistematic, Vechiul =i Noul Testament ]\i vor deveni cunoscute, =i pe m[sur[ ce le cuno=ti mai bine le vei ]ndr[gi mai mult.

Un ucenic care nu =tie Cuv`ntul Lui Dumnezeu nu este pe drumul de a deveni ca }nv[\[torul Lui, iar cine nu e pe acel drum se poate ca s[ nu fie cu jugul Lui Isus pe el. Cine nu are jugul Lui Isus, nu a venit la El, =i este foarte posibil ca s[ nu fie m`ntuit.
Fi sigur mereu c[ e=ti m`ntuit, dar cea mai mare asigurare o g[se=ti ]n Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 4   RUG{CIUNEA }N VIA|A UCENICULUI

Ucenicii Domnului Isus se roag[. Chiar dac[ nu =tiau cum trebuie, ei s-au dus la Domnul Isus cer`ndu-i s[-i ]nve\e s[ se roage. Ioan a ]nv[\at pe ucenicii lui, =i ucenicii Domnului vroiau s[ =tie =i ei s[ roage. Domnul Isu a ]nceput simplu =i le-a ar[tat cum trebuie s[ se roage.

1. Tat[l nostru–recunoa=terea unei rela\ii noi. De=i auzim cre=tini rug`ndu-se cu vorbe mari, Domnul Isus ne-a creat o real\ie nou[ cu Dumnezeu =i ne putem adresa simplu, confiden\i, respecto=i, dar intim, “Tat[l nostru!”

2. Care e=ti ]n ceruri–pozi\ia ]nalt[ a Lui Dumnezeu. Dumnezeu cuprinde totul, cerul, p[m`ntul =i tot ce exist[. Scaunul de domnie este ]nc eruri. Locul unde locuie=te Dumnezeu este ]n ceruri, mai presus de oricine =i orice.

3. Sfin\easc[-se Numele T[u–adorarea, sl[virea Numelui S[u. Numele indic[ identitatea cuiva, iar ucenicul c`nd se adreseaz[ astfel el spune “slav[ |ie, onoare Numelui T[u!”

4. Vie ]mp[r[\ia Ta–domnia Lui recunoscut[. Nu peste o mie de ani, ci acum, ]n via\a de fiecare zi fie domnia Ta real[, iar domnia Ta universal[ o doresc sa vin[ c`t mai cur`nd.

5. Fac[-se voia Ta–Precum ]n cer a=a =i pe p[m`nt–voia Lui se realizeaz[ perfect ]n cer, iar noi dorim ca acea=i voie s[ se realizeze =i pe p[m`nt. De=i pare ambi\ioas[ aceast[ cerin\[, c`nd fiecare cre=tin ar face voia Lui Dumnezeu, mult mai bine ar fi. Va veni vremea c`nd Domnul Isus va instaura ]mp[r[\ia Lui pe acest p[m`nt =i atunci cu siguran\[ c[ voia Lui Dumnezeu va fi pe p[m`nt ca =i ]n cer.

6. P`inea noastr[ zilnic[, D[ne-o ast[zi–nevoi fizice. Dumnezeu a d[ruit pe Fiul S[u s[ ne aduc[ m`ntuire =i ]mpreun[ cu El ne d[ toate lucrurile. Desigur c[ ]mp[r[\ia ce cre=tinii o experimenteaz[ acum este o ]mp[r[\ie spiritual[ =i toate binecuv`nt[rile promise sunt spirituale, dar nevoile noastre de baz[, p`ine, existen\a noastr[ El ne-o garanteaz[.

7. +i ne iart[ gre=elile, Precum =i noi iert[m celor ce ne gre=esc-nevoi spirituale, nevoi ce le avem din pricina c[ tr[im ]n prezen\a p[catului. Am fost izb[vi\i de pedeapsa =i puterea p[catului dar c`t tr[im pe acest p[m`nt suntem ]n prezen\a p[catului =i avem nevoie de iertare. Cel ce a fost iertat va ierta. Cine nu iart[ dovede=te c[ nu a cunoscut iertarea Lui Dumnezeu.

8. Nu ne duce ]n ispit[–nevoi spirituale, ori mai bine zis, nu ne l[sa s[ c[dem ]n ispit[. El nu ne duce ]n ispit[ ci cel r[u arunc[ ispite ]n calea noastr[, iar Tat[l nu ne las[ s[ c[dem. Ispita ne e p[cat ]n ea ]ns[=i, ci c[derea ]n fa\a ei. Dumnezeu nu ispite=te pe nimeni =i El }nsu=i nu este ispitit, Iacov 1:13.

9. Scap[-ne de cel r[u–nevoi spirituale majore! Nu-i da voie s[ ne ]nghit[. Cel r[u vrea s[ fac[ r[u dac[ poate =i celor ale=i, dar ucenicul se roag[ =i crede c[ Dumnezeu ]l scap[ de cel r[u.

10. C[ci a Ta este }mp[r[\ia =i pueterea =i slava ]n veci, Amin–]ncheiere ]n sl[vire =i adorare! A Lui este ]mp[r[\ie, El este }mp[ratul, a Lui este puterea, toat[, ]n cer =i pe p[m`nt, =i doar El are slav[, El merit[ slava de la noi =i El ]mparte cu nimei slava Lui. Domnul Isus cere tat[lui sp ne dea slava care o are El!

Elementele rug[ciunii   AMMC

1. ADORARE Ex. 15:1-21; 2 Sam 22; Ps. 63:1-8; Daniel 2:19-23; Matei 11:25-26; Luca 1:46-55; 4:8; Efeseni 3:20-21; 1 Tim. 1:17; 1 Petru 1:3-5

2. M{RTURISIRE Psalm 32; 51; 66:18; 139:23-24; Proverbe 28:13; Marcu 11:25; Luca 15:17-21; 18:9-14; I Ioan 1:8-10

3. MUL|UMIRE Psalm 105:1; Daniel 6:10; Luca 17:11-19; Romani 1:21; Efes 1:15-16; Filip. 4:6; Colos. 2:7; 1 Tes. 5:18

4. CERERE Gen 18:23-32; 1 Cronici 4:10; 2 Cronici 14:11; Psalm 34:15;143:8-10; Prov 30:7-9; Luca 11:5:13; 18:1-8; Ioan 16:24; Efes. 6:18-19; Filip. 1:9-10; 4:6-7; Iacov 4:2-3; I Ioan 5:14-15

Adorarea Lui Dumnezeu este lucrul de c[p[t`i ]n rug[ciunile ucenicului. Dumnezeu ese a=a de magnific c[ niciodat[ nu vom putea epuiza adorarea noastr[. Ve=nic ]l vom l[uda, pentru c[ El este ve=nic! }ncepe prin a folosi cuvintele c`nt[rilor din Biblie care ador[ bun[tatea, ]ndurararea, m[re\ia, harul, iertarea, credincio=ia Lui Dumnezeu.

M[rturisirea este absolut necesar[ pentru a avea o bun[ via\[ de rug[ciune. Nu te po\i duce ]naintea Lui Dumnezeu f[r[ a-\i m[rturisi p[catele. Nu este posibil s[ ]ncerci s[ ascunzi de Dumnezeu vre-un p[cat. El =tie totul despre noi, =i totu=i ne iube=te! Mul\umire pentru tot ce este Dumnezeu ]n via\a ta, ca =i pentru ceea ce face pentru tine. De la via\[ =i m`ntuire, la cele mai mici am[nunte din via\a noastr[, toate sunt sub directa providen\[ a Lui Dumnezeu. Mul\umirea trebuie s[ fie izvor`t[ dintr-o via\[ care este con=tient[ de Cine este Dumnezeu.

Cererea este lista dorin\elor celui credincios ]n conformitate cu via\a nou[, cu voia Lui Dumnezeu. Nu vom cere lucruri contrarea naturii noastre dumnezeie=ti, ci vom st[rui ]n ne ruga dup[ voia Lui Dumnezeu.

1. Rug[ciunea este a sta de vorb[ cu Dumnezeu.

Geneza 18:22-33
Isaia 1:18
Psalmul 139:23-24
Matei 6:9-13
Matei 11:25-26

2. Rug[ciunea poate fi f[cut[ oriune, despre orice, oric`nd

}n casa Domnului, 1 Samuel 1:9-10
}n camera ta, Matei 6:6
Pe deal/munte-]n natur[, Matei 14:23
Singur, Marcu 1:35
Cu al\ii, Matei 18:19-20

Pentru vr[jma=i, Matei 5:44
Pentru nevoi zilnice, Matei 6:11
Pentru imposibil, Marcu 11:22-23
Pentru dorin\e, Marcu 11:24
Pentru mila Lui Dumnezeu, Luca 18:13
Pentru prieteni, Luca 22:31-32
Pentru lucrarea ce-o faci, Ioan 15:16
Pentru m`ntuirea altora, Romani 10:1
Pentru orice, Filipeni 4:6-7
Pentru ]n\elepciune, Iacov 1:5
Pentru vindecare, Iacov 5:16
Pentru iertare, I Ioan 1:9
Pentru orice, I Ioan 5:14
Pentru binecuv`nt[ri, 1 Cronici 4:10
Pentru pacea na\iunii, 2 Cronici 7:14
Pentru ajutor, 2 Cronici 14:11
Pentru a exprima dragostea c[tre Dumnezeu, Psalm 18:1
Pentru a mul\umi Lui Dumnezeu, Psalm 52:9
C`nd e=ti bucuros, Exod 15:2, 11
C`nd lucrurile nu merg bine, 2 Samuel 12:15-16
C`nd e=ti ]n b[t[lie spiritual[, 1 }mp[ra\i 18:36
Diminea\a, Psalmul 5:3
Seara, diminea\a, la amiaz[, Psalmul 55:17

C`nd ai p[c[tuit, Psalmul 51:3-4
Ziua =i noaptea, Psalmul 88:1
Devreme, Marcu 1:35
Spontan, Luca 10:21
Ziua =i noaptea, 2 Timotei 1:3

3. Dumnezeu ascult[ rug[ciunea
Psalmul 10:17; 34:15-17; 40:1; 65:21
I Ioan 5:14-15
1 Petru 3:12

Dumnezeu are trei r[spunsuri:

DA! Gen 24:12-27; 1 Samuel 1:11, 19-20; 2 }mp[ra\i 20:1-6; Ps. 35:5
Matei 9:27-31; Luca 17:11-14; Luca 18:35-43

NU! 2 Samuel 12:15-18; Matei 26:37-42; 2 Cor 12:7-10

NU }NC{, A+TEAPT{! Gen 12:2-5; 50:24-25; Ex. 5:22-23; 6:6-8

4. Dumnezeu nu este impresionat de vocea sau postura ta.

Matei 6:6; Luca 20:46-47
Avraam a stat ]n picioare, Gen 18:22-23
Moise s-a plecat ]naintea Domnului, Exod 34:8
Iosua s-a aruncat la p[m`nt, Iosua 7:6
Ana a stat ]n picioare ]naintea Domnului, 1 Samuel 1:26
Solomon a ]ngenuchiat, 1 }mp[ra\i 8:54-55
Ezechia s-a rugat culcat ]n pat, 2 }mp[ra\i 20:1-2
Daniel a ]ngenunchiat, Daniel 6:10
Domnul Isus s-a aruncat cu fa\a la p[m`nt, Matei 26:39
C`nd sta\i ]n picioare..Marcu 11:25

Domnul Isus a ]ngenuchiat, Lica 22:41

5. Credin\a =i ascultarea sunt esen\iale ]n rug[ciune Psalm 37:4-5; Proverbe 3:5-6; 15:8; Matei 6:14-15; 17:19-21; Marcu 11:24; Romani 4:20-21; Evrei 11:6; Iacov 1:6-7; 1 Ioan 3:22

6. Rug[ciunea trebuie practicat[, apropiat de Dumnezeu ]n umilin\[, cu deplin[ ]ncredere, =i foarte specific Ps 10:17; 51:16-17; 2 Cronici 7:14; 34:27; Luca 18:9014; Iacov 4:10; I Petru 5:5-6; Efeseni 3:12; Evrei 4:15-16; 10:19-22; Geneza 18:23-32; Judec[tori 6:36-40; 2 }mp[ra\i 6:15-18; Matei 7:7-11; Ioan 16:24; Filipeni 4:6-7

7. Nu vorbi tot timpul, \ine minte rug[ciunea este a sta de vorb[, las[-L =i pe Dumnezeu s[ vorbeasc[ 1 }mp[ra\i 19:11-15; Psalmul 27:14; 62:5; 85:8; Isaia 55:1-4

D. L. Moody a predicat ]n Sco\ia =i ]nainte de a ]ncepe predica, pentru a capta aten\ia copiiilor care erau ]n fa\[, “ce este rug[ciunea?” a=tept`nd ca el ]nsu=i s[ le dea r[spunsul. Dar spre mirarea lui, o serie de m`ini s-au ridicat. Moody a cerut unuia din ei s[ r[spund[. B[iatul s-a ridicat confident =i a r[spuns: “Rug[ciunea este a oferi dorin\ele noastre care sunt ]n conformitate cu voia Lui Dumnezeu, ]n Numele Domnului Isus, m[rturisindu-ne p[catele =i mul\umindu-I pentru ]ndur[rile Lui.” R[spunsul plin de admira\ie a lui Moody a fost, “Slav[ Domnului b[iete c[ ai fost n[scut ]n Sco\ia!”
Fac[ Domnul ca =i copiii no=tri =i noi s[ =tim ce-i rug[ciunea =i s[ ne rug[m, f[c`nd din rug[ciune pl[cerea vorbirii cu Tat[l.

CAPITOLUL 5 POSTUL }N VIA|A UCENCIULUI LUI CRISTOS! Matei 9:14-17

Ucenicii lui Ioan l-au ]ntrebat pe Domnul Isus de ce ucenicii Lui nu postesc de loc? Ei posteau frecvent ca =i Fariseii, iar ucenicii Domnului nici m[car din c`nd ]n c`nd. Ei au fost intriga\i de aceast[ lips[ de conformare, o via\[ religioas[ cuprinde postul, iar ucenicii Noului }nv[\[tor, Cel ce ]nv[\a cu autoritate, nu postesc de loc!

Ucenicii Domnului nu pot fi u=or ]n\ele=i deorece ei nu se conform[ anumitor “legi” =i gata sunt ucenici, ci via\a lor l[untric[ s-a schimbat, inima este nou[, iar aceast inim[ nou[ va genera o nou[ atitudine!

Domnul Isus le spune c[ ucenicii Lui sunt privelegia\i s[-L aib[ pe El cu ei. C`nd El va pleca vor posti! El a plecat de acum dou[ mii de ani, iar ucenicii Lui postesc c[ci doresc s[ fie tot mai satisf[cui\i cu El =i cu via\a nou[ adus[ de El. }n Predica de pe Munte Domnul Isus a corectat felul de a posti pe care Fariseii ]l practicau, Matei 6:16-18. Postul trebuie practicat ]naintea Lui Dumnezeu ca de altfel toat[ via\a noastr[ trebuie tr[it[ ]naintea Lui Dumnezeu, El fiind singura noastr[ audien\[ care conteaz[.

Ucenicul care st[ mereu aproape de Domnul Isus, cel care mereu vrea s[ ]nve\e de la El, va practica aceast[ disciplin[ pu\in cunoscut[ de mul\i cre=tini, postul.

Domnul Isus a postit mult ]n via\a Sa de pe p[m`nt. Biblia scrie despre cele patruzeci de zile c`nd a postit ]n pustia Iudeii, Matei 4:1-2.

b Doar Moise, Ilie =i Domnul Isus au postit patruzeci de zile. Despre al\ii se scrie c[ au posti mai multe zile, trei fiind cea mai obi=nuit[ cifr[. }n cazul postului de patruzeci de zile trebuie s[ fie interven\ia divin[ de a sus\ine via\a cuiva.

Moise a stat pe munte ]naintea Lui Dumnezeu =i se pare c[ nevoia de m`ncare dispare ]n a=a stare. Ilie merge spre muntele Domnului sus\inut de m`ncarea adus[ de }ngerul Domnului, 1 }mp[ra\i 19:5-8.

C`nd diavolul i-a propus Domnului Isus s[ transforme pietrele ]n p`ini, Domnul Isus refuz[ =i citeaz[ ceea ce Moise a scris ]n Deuteronom 8:3 “Astfel, te a smerit, te a l[sat s[ suferi de foame, =i te a hr[nit cu man[, pe care nici tu n o cuno=teai, nici p[rin\ii t[i n o cunoscuser[, ca s[ te înve\e c[ omul nu tr[ie=te numai cu p`ine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului tr[ie=te omul.”

Omul nu tr[ie=te doar cu m`ncare fizic[, ci poate fi hr[nit cu orice cuv`nt care iese din gura Domnului. Mana a fost m`ncare ce Evreii au primit-o ]n timpul celor 40 de ani de pelerinaj prin pustie Ce era mana? Man[ ]nseamn[ “ce este aceasta?” Acesta este numele dat de poporul Israel c`nd au primit hran[ de la Dumnezeu.

Psalmul 78:23-25 ne spune “El a poruncit norilor de sus =i a deschis por\ile cerurilor: a plouat peste ei man[ de m`ncare, =i le a dat gr`u din cer. Au m`ncat cu to\ii p`inea celor mari =i le a trimis m`ncare s[ se sature.”

M`ncarea din cer, m`ncare celor mari sunt nume ce descriu ceea ce poporul a experimentat ]n pustie timp de patruzeci de ani. De=i Israeli\ii s-au sc`rbit de acea “hran[ proast[,” Dumnezeu nu a suspendat-o dec`t dup[ ce poporul a intrat ]n Canaan, c`d poporul a putut s[ m[n`nce din roadele p[m`ntului.

Doar Ilie mai prime=te m`ncare din cer, m`ncare care-l duce patruzeci de zile =i patruzeci de nop\i, m`ncare ce a sus\inut =i pe Moise =i pe Domnul Isus ]n mod miraculos.

}n Ioan 4:33-34 Domnul Isus este analizat de uncenicii ]ntor=i din cetate cu m`ncare. Ei spun: “Nu cumva I a adus cineva s[ m[n`nce?> Isus le a zis: >M`ncarea Mea este s[ fac voia Celui ce M a trimis =i s[ împlinesc lucrarea Lui.”

M`ncare Lui era ]n mod normal ceea ce ucenicii au adus, dar ]n momentul ]n care un ]ntreg ora= se deschide pentru Evanghelie, c`nd un suflet este scos din ]ntuneric, m`ncarea fizic[ devine secundar[, neimportant[. Adev[rata m`ncare este “a face voia Lui, a ]mplini lucrarea Lui.”

Taina acestui fel de m`ncare este cunoscut[ doar de cei ce ]l cunosc pe Dumnezeu, se apropie de El =i ]n mod intim se hr[nesc cu “orice cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu,” cu mana din cer!

De=i Domnul Isus nu porunce=te ]n mod expres postul, prin via\a Lui =i cuvintele Lui se poate vedea c[ ucenicii Lui vor posti. El nu spune de c`te ori =i ce durat[ s[ aibe postul, dar spune c[ postul trebuie f[cut ]n fa\a Lui Dumnezeu.

Ce este postul?

John Wesley spunea c[ unii cre=tini au exgerat postul iar al\ii l-au abandonat cu totul!

Postul este mai mult dec`t abstinen\a de la m`ncare de=i acest elemnt este necesar ]n lumea nostr[ care tr[ie=te ]n ]mbuibare. Richard Foster spune c[ “]n \ara aceasta unde arcadele aurite ale atotprezentului McDonald, =i a templelor Pizza, este greu s[ vorbe=ti despre post =i abstinen\[ de la m`ncare.”

Esen\a postului este separarea de ceva pentru a te d[rui ]ntr-o m[sur[ mai mare Lui Dumnezeu. Separarea poate include m`ncare, sau orice alt lucru pl[cut pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu. Seprarea de darurile Lui Dumnezeu pentru a ne concentra asupra Celui ce d[ruie=te.

Postul este distinct fa\[ de “greva foamei” care este o form[ de protest politic, =i de “cura de sl[bire” a cuiva. Postul este abandonarea m`nc[rii fire=ti pentru a te hr[ni cu “mana cereasc[, cu orice Cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu.

Trebuie s[ postim?

Postul este plasat ]n Predica de pe Munte ]ntre rug[ciune =i d[rnicie. Ambele discipline accentuate mereu ]n istoria cre=tin[, dar postul mai pu\in. De ce? E mai u=or s[ dai c`\iva bani =i arunci cuvinte dec`t s[ te ab\ii de la m`ncare, televizor, pl[ceri fizice, etc.
Dac[ vrem s[ avem o permanent[ s[rb[toare, un osp[\ necurmat atunci abstinen\a, postul este cheia. Domnul Isus spune s[ nu umbl[m cu fa\a posomor`t[, nci nu avem de ce, de=i aparent nu ne hr[nim, ]n fond ne “]nfrupt[m” din El, din ceea ce El ne d[, Cuv`tnul Lui care este mana din cer.

C`t postim?

O mas[, dou[ mese, trei mese. Jum[tate de zi, o zi, dou[, trei sau mai multe.
Postul se poate face cu abstinen\[ de la anumite m`nc[ri, de la ap[ sau cu ap[, chiar cu sucuri de fructe. Depinde de organismul fiec[rui individ, unii pot posti foarte u=or al\ii au nevoie de disciplin[ serioas[. Stomacul trebuie disciplinat. Dup[ c`teva semnale prin care cere m`ncare, dac[ este ignorat, renun\[. Dac[ te la=i dominat de cerin\ele acestui trup, te va domina =i vei fi sclavul trupului. Pavel spunea c[-=i \ine trupul ]n st[p`nire, se purta spru cu trupul lui, 1 Cor 9:27.

CAPITOLUL 6 }NCHINAREA UCENICULUI  Romani 12:1-2

“Lucrul cel mai important este ]nchinarea. Atitudinea ]nchin[torului este atitudinea servitorului ]n fa\a regelui, idea central[ fiind pro=ternere, plecare ]n fa\a suveranului, “

G. Campbell Morgan. Ucenicul va ]nv[\a de la ]nceput importan\a ]nchin[rii. Dac[ dorim ca via\a cre=tin[ s[ func\ioneze bine atunci ]nchinarea noastr[ trebuie s[ fie deplin[, f[r[ rezerve. Iat[ ce scrie John Piper, un pastor baptist din Minnesota, “Esen\a ]nchin[rii autentice este experien\a colectiv[ a satisfac\iei profunde ]n gloria Lui Dumnezeu, sau un cutremur c[ nu avem aceast[ satisfac\ie =i o mare dorin\[ de o avea.” (Piper, 41-43)

}nchinarea este un subiect destul de ne]n\eles =i abuzat ]n vremea noastr[. Pu\in am auzit noi descpre ]nchinare ]n urm[ cu dou[zeci de ani. Mersul la biseric[, punerea pe genunchi la intrare, a=ezat ]n banc[, citind din Biblie sau salut`nd ]n st`nga =i ]n dreapta pe cei ce erau acolo. O c`ntare, o rug[ciune, un text Biblic, alt[ c`ntare, “]nchinare cu darurile de bun[ voie,” ascultarea predicii, rug[ciune, Amin. Aceasta a ]nsemnat ]nchinare. Nu acum. }nchinare este poate cel mai popular cuv`nt ]ntre evanghelici. Zeci de c[r\i se public[ despre acest subiect, se \in seminarii despre ]nchinare, dar ne ]nchin[m mai mult? C`nt[ri peste c`nt[ri special create pentru ]nchinare, grupuri care conduc ]nchinarea, etc, duc acestea la ]nchinare?

De la simpla ]nchinare protestant[, mul\i se ]ntorc spre felul de ]nchinare liturgic al bisericlor catolice sau ortodocse. Mul\i oameni nemul\umi\i cu goliciunea =i stilul distractiv al ]nchin[ri se ]ntorc spre ]nchin[rile pline de simbolism, liturgige ale bisericilor istorice, dar g[sesc acolo adev[rata ]nchinare? Este acea form[ de multe ori “goal[“ adev[rata ]nchinare?

Domnul Isus nu a vorbit prea mult despre ]nchinare. C`nd a fost ispitit de diavolul s[ i se ]nchinae lui, Domnul Isus a r[spuns, “Domnului Dumnezeului T[u s[ te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti,” Matei 4:10. El citeaz[ ceea ce scrie ]n Deuteronom 6:13; 10:20; Iosua 24:14; 1 Samuel 7:3.

A doua oar[ c`nd Domnul vorbe=te despre ]nchinare se afl[ ]n Ioan 4:21, 22, 23, 24. }n afar[ de aceste dou[ d[\i, Isus nu mai vorbe=te de acest subiect. De ce oare? Cu to\ii =tim c[ El s-a ]nchinat Lui Dumnezeu =i a acceptat ]nchinarea oamenilor. De ce nu o ]nv[\[tur[ specific[ despre ce este ]nchinarea, cum trebuie s[ ne ]nchin[m? Sau sunt suficente aceste dou[ ]nv[\[turi spuse de El?

Domnului Dumnezeului t[u sa te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti ne spune c[ ceea ce a fost valabil ]n Vechiul Testament este valabil =i ]n Noul Testament. Singurul care merit[ ]nchinarea noastr[ este Dumnezeu. Toat[ ]nchinarea trebuie adresat[ Lui Dumnezeu. Orice ]nlocuire a Lui Dumnezeu ]n procesul de ]nchinare se nume=te idolatrie. Domnul Isus spune diavolului s[ plece de la El c[ci El va sluji doar Lui Dumnezeu =i I se va ]nchina f[r[ a se abate la st`nga sau la dreapta. Cei din Vechiul Testament au ]n\eles c[ ]nchinarea ]nseamn[ a se preda ]n totul Lui Dumnezeu, au ]n\eles s[-=i aduc[ jertfele la altarul Lui Dumnezeu =i s[ asculte de Legea Domnului. Slujirea nu era doar momentul aducerii jertfei, ci slujirea era ]ntregul complex al vie\ii cuiva. Domnul Isus asta a spus diavolului c[ El se ]nchin[ Domnului =i doar pe El ]l sluje=te. Ca Fiul al Omului, ]n starea de umilire, Isus Cristos cel ]ntrupat se ]nchin[ =i sluje=te Lui Dumnezeu.

Al doilea text unde El vorbe=te despre ]nchinare este Ioan 4 unde El vorbe=te cu femeia samariteanc[. Acesta avea ]ntreb[ri cu privire la locul de ]nchinare, Domnul Isus ]i spune modul de ]nchinare. Nici pe acest munte, nici la Ierusalim, ci ]n Duh =i ]n adev[r. Se pare c[ femeia =tia cum s[ se ]nchine, ea avea probleme cu locul unde s[ se ]nchine. Domnul Isus =tia condi\ia ei =i-i spune “locul nu conteaz[, conteaz[ felul cum trebuie s[ te ]nchini.”

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au fost interpretate ]n fel =i chip. O simpl[ exegetare a versetelor 4:21-24 ne prezint[ urm[toarele adev[ruri:

1. Vine ceasul, =i acum a =i venit. Au fost alte vremuri. Au fost alte aranjamente. Economia Lui Dumnezeu a lucrat ]n anumite feluri ]n vremurile din Vechiul Testament. Ne afl[m ]ntr-o alt[ er[. Suntem “]n zilele din urm[,” c`nd lucrurile vor fi altfel, nici pe acest munte, nici la Ierusalim. Legea va face loc dispensa\iei bisericii, unde ]nchinarea va fi ]n al\i termeni. Tr[im vremuri escatologice inaugurate de Domnul Isus prin venirea Lui. Este o nou[ zi!

2. Voi v[ ]nchina\i la ceea ce nu cunoa=te\i, evreii se ]nchin[ la ceea ce cunosc. }nchinare f[r[ cunoa=tere este p[g`nsim. Nu =tim dar ne ]nchin[m…la cine, la ce? Cunoa=terea este esen\ial[ ]n ]nchinare. Doar cei ce-L cunosc pe Dumnezeu se ]nchin[ cu adev[rat Lui Dumnezeu.

3. Adev[ra\ii ]nchin[tori se ]nchin[ ]n Duh =i ]n adev[r. Ambele elemente sunt analizate ]n Evanghelia dup[ Ioan. Dumnezeu este Duh =i Adev[r, =i ]nchinarea trebuie s[ fie spiritual[ =i dup[ adev[r.

Ce este ]nchinarea?

}nchinarea este un cuv`nt nobil. }n Vechiul Testament adev[rata postur[ era s[ cazi ]naintea Dumnezeului universului aduc`ndu-I omagiu pentru m[re\ia Lui. Plecat ]n genunchi ]naintea Lui, sau cu fa\a la p[m`nt erau pozi\iile ]n care credinciosul ar[ta ca se ]nchin[ Lui Dumnezeu.

Cuvintele biblice folosite pentru a descrie ]nchinarea ne arat[ natura ]nchin[rii. Cel mai obi=nuit cuv`nt ]n limba ebraic[ pentru ]nchinare, vine de la r[d[cina ‘ebed, care ]nseamn[ slujitor. Acest cuv`nt cuprinde ideea de slujire de orice natur[, fie c[ este adorare, sau f[c`nd lucruri obi=nuite, Exod 3:12; 20:5; Deut. 6:13; 10:12; Iosua 24:15; Ps. 2:11. Cel ce-l sluje=te pe Dumnezeu, acela I se ]nchin[ cu adev[rat. Fie c[ st[ pe genunchi ]nainte Lui Dumnezeu ]n rug[ciune, fie c[ ajut[ un s[rac, sau ]ngrije=te un bolnav, acesta se ]nchin[ Lui Dumnezeu.

Un alt cuv`nt folosit ]n Vechiul Testament este histahwa, care ]nseamn[ a te pro=terne ]n mod religios sau din obliga\ie ]n fa\[ cuiva, Gen 27:29; 49:23. Aceasta atituine este de recuno=terea superiorit[\ii persoanei c[ruia ]i face plec[ciunea.

}n Noul Testament g[sim aceste cuvinte care descriu ]nchinarea: proskyneo, ( a s[ruta m`na cuiva ). }n forma verbal[ este folosit de 59 de ori ]n NT, accentu`nd ]nchinare fa\[ de Dumnezeu, Apocalipsa 4:11; 5:9; 7:12; 19:1, 3, 4. Al doilea ca frecven\[ este cuv`ntul sebomai, av`nd la baza sensului lui “frica” implic`nd reveren\[, =i sensul de uimire ]n fa\a m[re\iei Lui Dumnezeu. Latreuo, este un termen general care denot[ ]nchinarea, implic`nd rug[ciunea, Fapte 13:2-3; d[rnicia, Romani 15:27; 2 Cor 9:12, sau lucrarea evangheliei, Romani 15:16. Leitourgia, este derivat din latreuo =i se refer[ la totalitatea vie\ii tr[it[ pl[cut ]naintea lui Dumnezeu. Mat. 4:9-10; 14:33; Marcu 15:19; Fapte 10:25; Rom 12:1; Evrei 8:5; 9:9; 9:21; 10:11.

Esen\a acestor texte este c[ ]nchinarea =i slujirea cre=tin[ sunt sinonime. Ne ]nchin[m pentru c[ ]l cuno=tem a spus Martin Luther. }nchinarea deci nu este un lucru “extra” pentru anumi\i cre=tini spirituali, ci ]nchinarea este esen\ail[ ]n via\a ucenicului. Ucenicul este m`ntuit, ]l cunoa=te pe Dumnezeu, umbl[ prin Duhul Sf`nt, tr[ie=te ]n rug[ciune =i ]n Cuv`nt, expresia natural[ este s[ se ]nchine, s[-l slujeasc[ pe Dumnezeu.
Biblia este foarte clar[ c[ doar Dumnezeu trebuie s[ fie adorat c[ci doar El este Dumnezeu, Exod 20:1-3. Fiin\a ]ntreag[ a celui credincios este predat[ lui Dumnezeu, Romani 12:1-2, aceast[ predare Pavel o nume=te slujire duhovniceasc[, adev[rata ]nchinare.

1. Adev[rata ]nchinare este adresat[ Lui Dumnezeu, Ioan 4:24.
2. Adev[rata ]nchinare se concentreaz[ asupra vredniciei, valorii Lui Dumnezeu, Ps. 96:4.
3. Adev[rata ]nchinare recunoa=te sfin\enia Lui Dumnezeu tot timpul,Ps. 99:9.

4. Adev[rata ]nchinare cost[, 2 Sam 24:24.
5. Adev[rata ]nchinare include rug[ciune, sl[virea Lui Dumnezeu, lauda, Cuv`ntul Lui Dumnezeu, mul\umirea, m[rturisirea, dedicarea darurilor noastre Lui Dumnezeu, 1 Tes. 5:16-18; Colos 3:16; 2 Cor 8:5; 9:7-8.

Adev[rata ]nchinare este ]n Duh =i Adev[r, glorific`nd totdeauna pe Domnul Isus care ne-a m`ntuit =i ne-a chemat s[-l urm[m pe El! Stilul de via\[ al ucenicului este un stil de permanent[ ]nchinare. Suntem m`ntui\i pentru acesta, Efeseni 1:12, 1 Cor 10:31; 6:20.

}n ]nchinarea adev[rat[ ucenicul g[se=te desf[tarea lui. Mai mult ca ]n alte activit[\i, ]n ]nchinare ne g[sim adev[rata pl[cere, Psalmul 16:11. Psalmistul spune c[ ]n prezen\a Lui Dumnezeu sunt bucurii ve=nice, =i desf[t[ri pentru totdeauna la dreapta Lui. Ucenicul care vine ]n prezen\a Lui Dumnezeu, care se ]nchin[ cu adev[rat g[se=te c[ nu este pl[cere pe acest p[m`nt care s-o ]ntreac[ pe aceasta. Psalmul 27 exprim[ dorin\a psalmistului de a locui mereu ]n casa Domnului pentru a privi frumuse\ea Domnului (Ps 27:4). Asaf spunea ]n Psalmul 73 c[ nu are pe nimeni altcineva ]n cer =i pe p[m`nt nu-=i g[se=te pl[cerea dec`t ]n Domnul, (Ps. 73:25).

Dac[ ucenicul nu g[se=te pl[cerea lui ]n Domnul se prea poate ca el s[ nu fie ucenic ci doar s[-i plac[ ideea de avea o religie.

Iat[ din nou ce spune pastorul John Piper, “}nchinarea este de dragul m[ririi Lui Dumnezeu nu m[ririi noastre, ci al Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este m[rit ]n noi c`nd noi suntem satisf[cu\i, ]mplini\i ]n El.”

Venitul Duminca la biseric[ nu este de a veni cu m`inile pline de a-i da Lui Dumnezeu, ca =i cum Lui i-ar trebui ceva, Fapte 17:25, ci s[ venim cu m`inile goale s[ primim de la Dumnezeu. +i ceea ce primim de Dumenzeu ]n ]nchinare este plin[tatea Lui Dumnezeu nu sentimentul de distrac\ie. Trebuie s[ venim ]nseta\i dup[ Dumnezeu la fel ca Psalmistul care spunea “cum dore=te cerbul izvoarele de ap[ a=a te dore=te sufletul meu pe Tine Dumnezeu, “ Ps. 42:1-2. Dumnezeu este onorat atunci c`nd noi murim de foame =i sete dac[ nu-l avem pe Dumnezeu.

Nimic nu-L face pe Dumnezeu mai suprem =i mai central ]n ]nchinare ca poporul care este determinat s[ nu fie mul\umit cu bani, prestigiu, familie, vacan\e, slujb[, s[n[tate, sport, filme, muzic[, prieteni, sau juc[rii, ci doar Dumnezeu care cu adev[rat aduce satifac\ie real[ inimilor lor. Acest popor nu va c`nta sau se va ruga, din simpl[ obi=nuin\[ ci tot ce va face va face s[ ajung[ la Dumnezeu.

Dac[ ideea se va schimba nu s[ primim ci s[ d[m Lui Dumnezeu, John Piper spune c[ a v[zut cum ]n mod subtil Dumnezeu nu mai r[m`ne centrul ]nchin[rii ci “calitatea d[ruirii noastre.” C`nt[m la un nivel vrednic de EL? }ncet ]ncet ne ducem din ]nchinare spre calitatea performan\ei. Nimic nu-l \ine pe Dumnezeu la centrul ]nchin[rii ca =i satisfac\ia ]n El, iar c[utarea plin[ de tremur este motivul pentru care suntem ]mpreun[.

Mai mult continu[ Piper, o ]nchinare con=tient[ de performa\[ nu de Dumnezeu conduce la a face ]nchinarea un mijloc spre altceva. Ne ]nchin[m Lui Dumnezeu ca s[ primim ceva de la El, =i deci motivul ]nchin[rii nu a fost satisfac\ia noastr[ ]n El ci am folosit-o ca pe o trambulin[ s[ ajungem la ceea ce de fapt dorim s[ ne satisfac[. De multe ori ne “]nchin[m” s[ adun[m bani, sa adun[m mul\i oameni la biseric[, s[ vindec[m pe cei ce sufer[, s[ recrut[m lucr[tori, s[ ]mbun[t[\im moralitatea, s[ d[m posibilitate ca cei cu talente s[-=i ]mplineasc[ chemarea, s[ ]nv[\[m pe copii calea neprih[nirii, s[ ajut[m familia s[ fie mai bun[, s[ evangheliz[m, etc. Toate acestea dovedesc c[ nu =tim ce este adev[rata ]nchinare. Afec\iunea pentru Dumnezeu este scopul ]nchin[rii. Nu pot spune so\iei c[ sunt ]ndr[gostit de ea =i toat[ pl[cerea mea este ]n ea ca ea s[-mi fac[ m`ncare bun[. Nici nu m[ voi juca cu b[iatul meu ca el s[ cure\e z[pada. Desf[tarea ]n cineva nu este pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt.

}nchinarea autentic[ va aduce “n” binecuv`nt[ri peste biseric[, la fel cum adev[rata dragoste va aduce o c[snicie trainic[ =i bun[, dar ]nchinarea r[m`ne autentic[ doar c`nd scopul este s[ fim complet satisf[cu\i ]n El nu ]n ceea ce El ne d[.

Elementele adev[ratei ]nchin[ri:

1. Rug[ciunea
A. Personal[
B. }n grupuri mici
C. Cu toat[ Biserica –]ngenuchind sau st`nd ]n picioare

2. Sl[virea prin c`ntare
A. Solo/duet
B. Grupuri/coruri/orchestre

C. Congrega\ia
Aten\ie la performan\[. Cei ce stau ]n fa\a adun[rii trebuie s[ conduc[ poporul la ]nchinare. Dac[ aten\ia este atras[ la ceea ce fac ei, scopul lor nu s-a realizat.

3. D[ruirea zeciuelilor
A. Con=tien\i
B. Respecto=i
C. Darnici-trec`nd peste ceea ce suntem datori

4. Predicare Cuv`ntului
A. Central ]n ]nchinare
B. Predinc`ndu-L pe Cristos
C. Cu responsabilitate-nu perform`nd oratoric ci aduc`nd la via\[ cuv`ntul Lui Dumnezeu pentru cei ce-l ascult[

5. Ascultarea Cuv`ntului
A. Cu aten\ie
B. Cu ]n\elegere
C. Cu dorin\a de a-l ]mplini- ”a fost o predic[ bun[,” sau “trebuie s[ m[ pun pe treab[, a=a nu mai merge?”

4. M[rturisirea
A. Singur
B. Unui grup
C. Bisericii

7. Botezul =i Cina Domnului

A. Biblic
B. Reveren\ios
C. Cu bucuria ]n inim[

CAPITOLUL 7 UCENICUL +I NOUA LUI FAMILIE   FESENI 2:11-22

F[r[ s[ exager[m, Cre=tinii sunt familia Lui Dumnezeu! Ei au devenit copiii ai Lui Dumnezeu prin credin\[ =i asta spunea John Stott ne pune s[ fim “noua societate a Lui Dumnezeu.”

Neamuri alt[dat[, net[ia\i ]mprejur, f[r[ Cristos, f[r[ drept de cet[\enie ]n Israel, str[ini de leg[mintele f[g[duin\ei, f[r[ n[dejede, f[r[ Dumnezeu ]n lume!

Nu se putea mai r[u. Nu era ceva mai groaznic! F[r[ Cristos, f[r[ nici un drept, f[r[ Dumnezeu ]n lume! Ce cuvinte sinistre!
Dar slav[ Jertfei Lui, acum numai suntem nici str[ini , nici oaspe\i ai casei ci ]mpreun[ cet[\eni cu sfin\ii,

OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU, MEMBRII DIN FAMILIA LUI DUMNEZEU!

1. N{SCU|I DIN DUMNEZEU
Ioan 1:12; 1 Ioan 5:1-2

2. AVEM O RELA|IE NOU{
Ioan 8:35; Rom 8:15

3. INFR{|I|I CU CRISTOS
Ioan 20:17; Evrei 2:11

4. MO+TENITORI }MPREUN{ CU EL
Gal 4:7; Rom 8:17

5. NERECUNOSCU|I DE LUME
Ioan 15:18-21; 1 Ioan 3:2

6. A+TEMPT{M MANIFESTAREA COPIIILOR LUI DUMNEZEU

Rom 8:19; Col 3:4

A. Legile Lui }n noua rela\ie, ]n noua cas[ ne purt[m dup[ legile casei, uit[m anii de ]ntr[inare =i ne adapt[m la noile rela\ii!

B. Fra\ii Lui Ca fra\i ai Domnului Isus, vom purta chipul Lui =i tot mai mult vom sem[na cu EL.

C. }ntre noi
a. Rela\iile dintre membrii familiei Lui sunt de o nou[ calitate.
b. Cei ce sunt n[scu\i din Dumnezeu iubesc pe copiii Lui Dumnezeu!

c. Nu se face nici un r[u ]n familia Lui Dumnezeu, nu se comite nimic necuvincios, rela\iile sunt sfinte, =i nimeni nu calc[ ]n picioare pe cel[lalt!
Doar cei n[scu\i ]n familia Lui Dumnezeu sunt copii Lui Dumnezeu =i ei sunt adev[ra\ii cre=tini:

1. Adev[ratul cre=tin ]mbr[\i=eaz[ dragostea dar =i sfin\enia Lui Dumnezeu.
2. Adev[ratul cre=tin tr[ie=te ca Domnul Isus.

3. Adev[ratul cre=tin onoreaz[ leg[m`ntul c[s[toriei =i pune familia ]naintea carierei.

4. Adev[ratul cre=tin se hr[ne=te zilnic ]n p[rt[=ie cu Dumnezeu =i tr[ie=te ]n puterea Sf`ntului Duh.

5. Adev[ratul cre=tin va face tot posibilul s[ fac[ din biseric[ o mic[ imagine a ceea ce va fi cerul.

6. Adev[ratul cre=tin iube=te cum Domnul Isus a iubit.

7. Adev[ratul cre=tin se fere=te de dezbin[ri =i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i care-L m[rturisesc =i iubesc pe Domnul Isus.

8. Adev[ratul cre=tin pune pe Domnul Isus Domn peste politic[ =i economie.

9. Adev[ratul cre=tin ]ngrije=te de cei s[raci.

10. Adev[ratul cre=tin se ]ngrije=te de natur[ dar nu se ]nchin[ ei. Lucreaz[ gr[dina dar nu i se ]nchin[.

11. Adev[ratul cre=tineste un adev[rat slujitor. Domnul Isus a venit ]n lume nu s[ i se slujeasc[ ci s[ slujeasc[ =is[-=i dea via\a ca pre\ de r[scump[rare pentru mul\i.

Uit`ndu-ne la vie\ile noastre, compar`nd ceea ce =tim despre noi cu ceea ce acest autor crede c[ ar trebui s[ fie un adev[rat cre=tin, suntem cre=tini?

CAPITOLUL 8 UCENICUL +I TIMPUL Prov. 27:1

Ce are timpul de-a face ]n procesul meu de ucenicizare, de a fi ca Domnul Isus? Este acest concept important? De ce ne ocup[m de el?

Dac[ ne g`ndim pu\in ne d[m seama c[ timpul este moneda ce to\i o avem, depinde cum o cheltuim. Cineva spunea c[ “cel ce nu =tie s[-=i administreze bine timpul nu-=i va organiza nimic din via\[.” Organizarea timpului este esen\ial[ ]n via\a celui care merge pe urmele Domnului Isus. Cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu cheltuiesc timpl pe nimicuri, investindu-l ]n lucruri care nu r[m`n, dar ucenicul va folosi timpul pentru investi\ii ve=nice!

Mul\i fac deosebirea ]ntre sacru =i profan, sau secular. Exist[ o diferen\[, sunt lucruri sacre =i profane, activit[\i sacre =i seculare, sunt momente sfinte =i seculare, dar pentru Domnul Isus, toate au fost un tot unitar, sacrul =i secularul au fost aduse la acela=i nivel. Sabatul, ca =i orice zi erau sfinte pentru El. }n templu sau pe c`mp, ]n pia\[ sau ]n pustie, El era acela=i sf`nt!

Acela=i lucru trebuie s[ se ]nt`mple =i ]n via\a noastr[!

Apostolul Pavel spune ]n 1 Cor 10:31, “Deci fie c[ m`nca\i, fie c[ be\i, fie c[ face\i altceva: s[ face\i TOTUL pentru slava Lui Dumnezeu.” Via\a noastr[ ]n ]ntregimea ei, tot complexul de activit[\i, absolut totul trebuie s[ fie pentru slava Lui Dumnezeu!

Ziarul Rom`nia Liber[ de S`mb[t[, Februarie 26, 2000 scria c[ “prin anii ‘80 a venit un american ]n Rom`nia =i a vizitat o mare fabric[. Dup[ ce a mers prin toate sec\iile, americanul a spus c[ toate arat[ bine dar greva c`nd se va termina!” A=a ar[ta zelul muncitorilor din acei ani, iar Rom`nia Liber[ spune c[ acum este la fel.

Ucenicul Domnului Isus va combina sacrul =i profanul la fel ca Domnul Isus, =i venitul la biseric[ va fi ca =i mersul la serviciu, vorbitul cu prietenii va fi ca vorbirea cu Dumnezeu, comportamentul ]n lucru, sau timp de relaxare va fi un tot unitar pentru slava Lui Dumenzeu!

I. EXIST{ UN TIMP PENTRU ORICE, OMUL NU CUNOA+TE DINAINTE NIMIC, DAR ESTE RESPONSABIL CUM TR{IE+TE Eclesiastul 3:1-8

Toate ]=i au vremea lor, =i fiecare lucru de sub ceruri ]=i are ceasul lui. Oric`t am vrea s[ vedem universul nostru ca fiind deschis cu mii =i milioane de posibilit[\i, acest text limiteaz[ acest concept =i ne spune c[ absolut toul este pre-determinat. Aceast[ ]n=irare de activit[\i nu este complet[, ci doar orientativ[ s[ vedem complexitatea vie\ii =i mai ales s[ descoperim fiecare lucru la vremea lui, atunci este frumos!

a. Venim ]n lume c`nd El vrea
b. Plec[m din lume tot c`nd El hot[r[=te
c. Anotimpurile sunt pre-determinate, nu vin haotic
d. Exist[ un timp pentru conflict
e. Exist[ un timp pentru vindecare
f. Exist[ timp pentru bucurie
g. Exist[ timp pentru pl`ns/]ntristare
h. Exist[ timp pentru aruncat pietre pe c`mp
i. Exist[ timp pentru a aduna pietrele de pe c`mp
j. C[utarea ]=i are timpul
k. Pierderea ]=i are rimpul
l. Iubitul are timpul lui
m. Ur`tul are =i el vremea lui

CE FOLOS ARE OMUL DIN TOAT{ ACEAST{ FR{M~NTARE? NICI UN FOLOS!

Dar, ucenicul nu tr[ie=te fatalist, textul nu indic[ fatalism ci control divin! Una este s[ crezi c[ “soarta” le-a aranjat toate, =i cu totul alta e s[ crezi c[ “toate lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu!,” Romani 8:28-30. Ca toate s[ lucreze spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu aceste lucruri trebuie s[ fie aranjate de Cineva mult superior nou[, acel Cineva este Dumnezeu!

II. TIMPUL NE ESTE DAT PENTRU A TR{I CU GRIJ{!  Psalmul 90:12 }nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele ca s[ c[p[t[m o inim[ ]n\eleapt[! }n contextul acestui psalm, rug[ciunea aceasta exprim[ dou[ lucruri:

a. Via\a este scurt[ ]n compara\ie cu Dumnezeul ve=nic, v. 1

b. M`nia Lui Dumenzeu poate venic ]n orice clip[, de aceea ne trebuie o inim[ ]n\eleapt[ care se teme de Domnul!

Domnul Isus a avut un program destul de lejer la prima apari\ie, dar cu toate acestea a realizat enorm de mult ]n anii de activitate public[. El spunea c[ Tat[ Lui lucreaz[ =i de asemenea =i El lucreaz[. }ntreaga Lui via\a a fost lucrare. Ioan 5:17, 36. Lucr[rile ce Tat[l I le-a dat s[ le fac[, acele le f[cea =i ele m[rturiseau c[ El era trimis de Tat[l. Domnul Isus a =tiut ce scurt[ va fi via\a Lui pe acest p[m`nt, El nu a fost luat prin surprindere de faptul c[ a murit a=a de vreme, El =i-a dat via\a, nimeni nu i-a luat-o cu for\a. El nu a f[cut planuri altle dec`t le primea de l Tat[l, =i a=a tr[ia plenar fiecare zi.
Rug[ciunea noastr[ s[ fie mereu, ]nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele, s[ fim mereu con=tien\i c[ suntem trec[tori, =i s[ avem o inim[ ]n\eleapt[, o inim[ care se teme de Domnul =i face voia Lui.

Romani 13:11-14; “+i aceasta cu at`t mai mult, cu c`t =ti\i ]n ce ]mprejur[ri ne afl[m: este timpul s[ v[ trezi\i ]n sf`r=it din somn, c[ci acum m`ntuirea este mai aproape de noi dec`t atunci c`nd am crezut. Noapte aproape a trecut, se apropie ziua. S[ ne dezbr[c[m dar de faptele ]ntunericului, =i s[ ne ]mbr[c[m cu armele luminii. S[ tr[im frumos, ca ]n timpul zilei, nu ]n chefuri =i ]n be\ii; nu ]n curvii =i ]n fapte de ru=ine; nu ]n cercturi =i ]n gelozie, ci ]mbr[ca\i-v[ ]n Domnul Isus Cristos =i nu purta\i grij[ de firea p[m`nteasc[ , pentru ca s[-i trezi\i poftele.” Dac[ avem o inim[ ]n\eleapt[, vom ]n\elege vremurile, vom =ti c`t e ceasul, vom =ti cum s[ tr[im!

Efeseni 5:15-16  R[scump[ra\i vremea. Vremurile sunt rele. Timpul zboar[, e pre\ios dar se pierde a=a de u=or. To\i avem aceala=i timp la dispozi\ia noastr[]n fiecare zi. Organiza\i bine timpul, investi\i-l ]n ve=nicie!

Fi sigur c[ ai un plan de via\[ =i tr[ie=ti acel plan! Nu vei fi un bun ucenic dac[ nu ai un plan pe care s[-l urmezi. Eu zilnic caut un singur lucru: ]n toto ce sunt =i fac s[ fiu ca El. Planul meu este s[ ajung ]n pozi\ia de so\ =i p[rinte, ]n slujirea mea ca pastor =i ca profesor s[ fiu ca El. Acesta este planul meu. Pentru acest plan citesc Biblia, m[ rog, postesc, m[ ]nchin, m[ lupt, pre\uiesc pozi\ia ce-o am ]n noua familie a Lui Dumnezeu.

Pe l`ng[ planul major al vie\ii, stabile=te-\i planuri mici care s[ nu fie nerealizabile. }n dou[ s[pt[m`ni vi citi o nou[ carte! Dac[ este nerealist, cite=te-o ]n dou[ luni dar nu te descuraja. Tinerii vre\i s[ ajunge\i la cele mai ]nalte trepte ale societ[\ii, prima treapt[ trebuie luat[ =i apoi a doua…

Fi atent la timpul mort! Consumatorii de timp sunt extrem de mul\i dar pot fi elimina\i printr-o disciplin[ riguroas[!

Ai curajul s[ spui NU! la lucruri care te dep[=esc! Cunoa=te-\i limitele!

III. TIMPUL NE ESTE DAT S{ NE PREG{TIM PENTRU VE+NICIE!

Romani 14:12; Marcu 13:33-37; 2 Cor 5:10

Timpul face ve=nicia. Iar ve=nicia este o perioad[ nelimitat[ de timp! Pentru acesta trebuie s[ pe preg[tim!

Rom 14:12 ne spune c[ vom sta ]naintea scaunului de judecat[ =i vom da ocoteal[ de orice fapt[ cuv`nt, g`nd?

Marcu 13:33-37 Ne spune s[ veghem c[ci nu =tim c`nd vine!

2 Cor 5:10 Ne aduce aminte c[ci to\i trebuie s[ st[m ]naintea scaunului de judecat[ a Lui Cristos ca fiecare s[-=i primeasc[ r[splata pentru binele sau r[ul pe care-l va fi f[cut pe c`nd tr[i ]n trup!

CAPITOLUL 9 UCENICUL +I EVANGHELIZAREA

Ucenicul a fost evanghelizat =i dorin\a lui va fi s[ fac[ altora acela=i favor care i s-a f[cut lui. Un ucenic care nu evanghelizeaz[ nu este ucenic. Ucenicii Domnului Isus nu au f[cut altceva dec`t au evanghelizat lumea ]n care ei au tr[it. A fost harul Lui Dumnezeu c[ a ]mcredin\at Evanghelia la primii cre=tini. Ace=tia au r[sp`ndit-o cu at`ta entuziasm c[ au umplut lumea din vremea lor cu veste c[ Isus este Domnul. Vremurile erau grele, lumea recuno=tea ca domn pe \mp[ratul Romei, dar asta nu a ]mpiedecat pe primii cre=tini s[ spun[ ]n lung =i-n lat c[ Isus este Domnul.

1. Matei 28:19-20 Mare Porunc[//Merge\i//merg`nd zilnic

Unii ]n\eleg c[ porunca acesta implic[ s[-\i adunci catrafusele =i s[ pleci ]n alt[ \ar[. Domnul Isus folse=te un limbaj care arat[ mai mult la a “umbla zilnic, =i ]n aceat[ umblare, face\i ucenici.” }n cursul normal al vie\ii, umbl`nd printre oameni, contamina\i-i cu aroma d[t[toare de via\[!
A face ucenici: ]nseamn[:

a. botez`nd-evanghelizare/misiune Nu se poate nimeni boteza dac[ nu a fost evanghelizat mai ]nt`i. Ca s[ putem ]ncepe procesul de ucenicizare, trebuie mai ]nt`i de toate s[ evanghelizam.

b. ]nv[\`nd pe oameni s[ fac[ ce a zis Isus/ucenicizare Dup[ ce au fost boteza\i, cre=tinii trebuie ]nv[\a\i s[p[zeasc[ tot ce Isus a poruncit.

Nu putem aduce toat[ lumea la Hristos, dar trebuie s[-L ducem pe Cristos la toat[ lumea.

Ca s[ ]mplinim Marea Porunca trebuie s[ evangheliz[m. Prima etap[ este s[ aducem lumea la Hristos =i dup[ acest lucru, trebuie s[ le arat[m cum s[ creasc[ ]n imaginea lui Isus Hristos.

}n Fapte 8:26-40 citim despre Filip =i famenul Etiopian. Dup[ ce Filip i-a explicat cine a fost Isus =i ce a f[cut, famenul a cerut s[ fie botezat =i Filip asta a f[cut.

}n Fapte 2 citim despre predica evanghelistic[ a lui Petru (predica aceasta prezint[ pe Isus Cristos =i Vestea Cea Bun[ pentru lumea noastr[) =i vedem rezultatul: 3,000 de oameni au fost m`ntui\i =i boteza\i. }n acela=i capitol citim c[ cei noi ]n credin\[ au petrecut timp ]nv[\`nd din ]nv[\[tura apostolilor. Apostolii nu au =tiut multe…doar ce le-a spus Isus…nu a fost =i nu este nevoie de mai mult. Zilnic au studiat “]nv[\[tura apostolilor”, s-au rugat, au avut p[rt[=ie, =i au luat cina Domnului.

2. Marcu 16:15-16 Efectele evangheliz[rii:

Duce\i-v[ ]n toat[ lumea, =i propov[dui\i Evanghelia la orice f[ptur[. Cine va crede =i se va BOTEZA, va fi m`ntuit; dar cine nu va crede, va fi os`ndit.

Sun[ prea simplist, nu? Da, dar este calea lui D-zeu, =i e singura cale! C`nd nu exist[ mai multe c[i spre un anumit loc, cel mai inteligent lucru este s[ mergi pe singura cale. Spre cer oamenii vor mai multe drumuri. Unii prefer[ c[i largi =i u=oare, dar Domnul Isus, Autoritatea suprem[ a spus c[ El este singura cale, Ioan 14:6.

3. Fapte 1:8 Marea Porunc[ =i puterea ei

|ine\i minte, este Duhul lui D-zeu care aduce pe oameni la Isus. Pe noi, ne folose=te ca instrumente, dar El dirijeaz[ simfonia m`ntuirii. }nainte de Rusalii ucenici au avut team[ s[ spun[ la cineva despre Omul pe care l-au iubit a=a de mul, (de fapt s-au =i lep[dat de El) dar c`nd Duhul Sf`nt a venit, au ]nceput s[ proclame Evanghelia f[r[ vre-o fric[ de oameni, F.A. 2:14-41; 4:8-20. Duhul Sf`nt a venit s[ prezinte pe Isus ]nainte lumii =i s[ aduc[ lumea la Isus, Ioan 16:8.

Porunca este dat[ de +eful nostru, de C[pitanul Salv[rii noastre, Domnul Isus, =i ne las[ doar o op\iune: s[ evangheliz[m.
89% din Cre=tini niciodat[ nu dau tractate la cineva ]n toat[ via\a…]nseamn[ c[ doar 11% din to\i copiii lui D-zeu ]l ascult[ pe Cristos?!

CE ESTE EVANGHELIZAREA?

1. Spun`nd la al\ii despre Isus.

2. Spun`nd Veste Bun[ la p[c[to=i.

3. Spun`nd Evanghelia la p[c[to=i cu inten\ia de-ai aduce la o cuno=tin\[ personal[ a m`ntuirii lui Hristos Isus.

Nu to\i care vorbesc desper Isus fac evanghelizare. Grupul care se nume=te “The Jesus Seminar” vorbe=te zi =i noapte despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Al\ii c`nt[, predic[ despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Majoritatea din timp, ei doar batjocoresc Numele lui Isus! Evanghelizarea este s[ spunem la p[c[to=i despre condi\ia lor de mort[ciune =i despre singura cale de salvare: Isus. Metodele sunt diferite dar mesajul este acela= ca =i acum 2000 de ani!

CE ESTE EVANGHELIA?

1. Vestea Cea Bun[
2. Vestea Cea Bun[ despre moartea jertfitoare lui Isus =i ]nvierea Lui.
a. Ioan 3:16
b. 1 Cor. 15:1-3
c. Gal. 1:3-4

Evanghelia con\ine dou[ elemente cheie:

1. Omul este pierdut, este un p[c[tos, Rom. 3:23

2. Singura =ans[ a omului este Isus Hristos, Rom. 6:23
DE CE S{ EVANGHELIZ{M?

1. Este o porunc[ de la Capul Bisericii, Mat. 28:19-20

2. Este singura cale de-a r[sp`ndi adev[rul despre Dumnezeu, salvare, =i Isus, Romani 10:14

3. Este lucrul natural care ]l face fiecare credincios n[scut din nou, Marcu 5:20

Fiecare credincios a fost evanghelizat de alt credincios. Suntem m`ntui\i fiindc[ cineva, undeva ne-a zis despre condi\ia noastr[ =i ne-a adus la Isus. Puterea lui D-zeu a \inut Biserica prin 2,000 de ani de istorie tulburat[, dar evanghelizarea a f[cut s[ avanseze prin restul lumii. F[r[ evanghelizare, prima Biseric[ din Ierusalim s-ar fi ]nchis dup[ ce Rev. Iacov =i Rev. Simon Petru au murit. Dar sl[vit s[ fie D-zeu, ucenicii au spus istoria lui Isus la al\ii =i ei au spus la al\ii =i a=a mai departe p`n[ acum.

Dac[ nu spunem genera\iei noastre despre Isus =I despre harul Lui, este posibil ca urmo[toarea genera\ie s[ fie ]n bezn[ total[. +i azi exist[ o bezn[ groanzic[. Acum Cre=tinii sunt 1/3 din popula\ia lumii, dar p`n[ la 2000, am putea fi ]n minoritate =i ]n \[rile care tradi\ional au fost cre=tine.

De ce s[ evangheliz[m? Isus conteaz[ pe noi. Lumea din jurul nostru are nevoie de Isus. Du-te =i spune acuma: ISUS M~NTUIE+TE! CINE POATE +I TREBUIE S{ DUC{ VESTEA CEA BUN{?

Doar cei care sunt m`ntui\i, cei care au primit darul m`ntuirii pe gratis pot s[ fac[ aceste lucru. Un orb nu poate conduce pe alt orb. Unul pierdut nu poate s[ ]ndrume pe altul. Doar care au fost pierdu\i dar acum sunt g[si\i pot =i trebuie s[ spun[ la al\ii despre ce le-a f[cut Isus lor.
Isus a spus multe la popor, a adresat multe subiect la diferite grup[ri de oameni, dar c`nd a vrut s[ investeasc[ ]n unii mesajul lui de salvare, s-a dus la ucencii lui.

Ucenicii L-au cunoscut =i doar care ]-L cunosc pot s[ spun[ la al\i despre m`ntuire fiindc[ dac[ nu au primit m`ntuirea, cum pot s[ spun[ la al\ii? Dar dac[ ucenici tac, dac[ ei nu spun, cine va spune mesajul? }ngerii ar vrea s[ spun[ despre Isus =i dragostea Lui, despre cruce =i posibilitatea m`ntuirii, dar ei nu sunt chema\i la aceasta. Noi trebuie s[ mergem =i s[ spunem.
Timpul este scurt, El vine ]n cur`nd, spune\i acuma.

II CALIFIC{RILE UNUI MARTOR

Isus a chemat primi ucenici =i le-a zis c[ ]i va face pescari de om. Uni au fost pescari de profesie dar Isus le-a zis s[ lase trecutul lor =i s[-L urmeze pe El. Marcu 1:17.

Dou[ elemente pot fi observate din cuvintele lui Isus:

1. urma\i-m[ asculta\i-m[, face\i voia Mea, asculta\i Cuv`ntul meu

2 depindere de Isus Eu v[ voi face pesacri de om – dedicare total[;

}n Fapte 1:8, Isus a zis la ucenicii s[ a=tepte s[ vin[ Duhul Sf`nt ]nainte de a fi ei martori. Ucenicii au ascultat, Duhul a venit, =i doar atunci au ]nceput ei s[ fie martorii lui Isus. S-au bazat pe Duhul Sf`nt s[ fac[ lucrul. Fiecare credincios prime=te Duhul Sf`nt c`nd crede ]n Isus; de fapt doar prin Duhul putem crede ]n Isus. }n momentul c`nd primim darul m`ntuirii, Duhul Sf`nt ne boteaz[ ]n trupul lui Isus Hristos, 1 Cor. 12:13. Avem Duhul Sf`nt ]n noi dar Pavel spune ]n Ef. 5:18 c[ trebuie s[ fim plini de Duhul Sf`nt. Asta ]nseamn[ c[ Duhul nu lucreaz[ ]n noi p`n[ nu d[m tot ce avem lui D-zeu =i El controleaz[ toate departamentele vie\ii noastre. E posibil s[ ai Duhul Sf`nt dar s[ nu lucreze ]n tine? Eu cred c[ un cre=tin este cel care are Duhul ]n el =i Duhul a ]nceput s[ ia control ]n via\a lui. Martorul este cel care ascult[ pe Isus =i este plin de Duhul Sf`nt a=a doar va fi efectiv ]n a aduce pe al\i la Isus.

Calific[rile unui martor efectiv:

1. Martorul cunoa=te adev[rul 1 Ioan 1:1.

2. Martorul e gata s[ m[rturiseasc[ Romani 1:11.

3. Martorul nu e ru=inat de Evanghelie Romani 1:16.

4. Martorul este gata la timp =i ne la timp 2 Tim. 4:2.

5. Martorul ]n\elege vremurile, 1 Cronici 12:32 – Factorul Isahar
a. timpurile se schimb[
b. metodele se schimb[
c. condi\ia omului nu se schimb[, el este pierdut
d. dragostea lui nu se schimb[, El este la fel ]n dragostea lui pentru om

6. Martorul este ferm dar prietenos 1 Cor. 9:22-23.

7. Martorul este r[bd[tor. Duhul Sf`nt estefactorul cheie ]n evanghelizare, conta\i pe El. }ncrede\i-v[ ]n Domnul pentru rezultate.
C.H. Spurgeon a ]mp[r\it califc[rile pentru un c`=tig[tor de suflete ]n dou[ categori, spre Dumnezeu =i spre om:
A. C[tre D-zeu B. C[tre om

Sfin\enia caraceterului Cuno=tin\a
Via\a spiritual[ Sinceritatea
Umilin\a Evlavie v[zut[ clar
Credin\[ vie Dragoste
Entuziasm Lipsa de egoism
Simplicitatea inimii Seriozitatea
Total[ dezbr[care de sine Bl`nde\e

III. EVANGHELIZARE PERSONAL{

Isus Hristos, Domnul nostru, a vorbut la mul\imi dar uneori a preferat s[ vorbeasc[ doar cu o persoan[. }n Ioan 3 =I 4 vedem dou[ de ocazii de felul acesta. Prima, ]n Ioan 3, vorbe=te de un om, un ]nv[\[tor al legii care a venit s[-l vad[ pe Isus noaptea. Isus a luat timp s[-i explice teologia na=terii din nou =i l-a condus pe Nicodim s[ cread[ ]n Hristos. Mai t`rziu ]n Evanghlia lui Ioan, citim c[ el a avut curajul s[ cear[ lui Pilat trupul lui Isus ca s[-l ]ngroape. (Ioan 19:39) Al doilea exemplu este ]n Ioan 4 c`nd Isus se ]nt`lne=te cu o femeie care avea o reputa\ie rea de tot. +i ]n cuvinte simple, a adus-o la cuno=tin\a c[ El este Mesia. Femeia a fost m`ntuit[, =I s-a dus s[ spun[ la to\i despre omul care I-a zis ei totul despre via\a ei. Dar nu numai Isus a f[cut evanghelizare personal[; ucenicii au f[cut la fel. Filip a plecat de la o evanghelizare cu success ]n Samaria ca s[ m[rturiseasc[ unui famen Etiopian pe un drum. Nu =tiu de ce D-zeu nu a g[sit pe alt om ]n locul lui Filip dar asta cred c[ ne arat[ c`t de imporant este evanghelizarea personal[. Petru s-a dus ]n casa lui Cornelui (Fapte 10), =I Pavel a predicat Evanghelia lui temnicerul din Filip (Fapte 16.)
Evanghelizarea personala este parte din planul mare de- aduce pe oameni la m`ntuirea lui Isus Hristos.
M[rturisirea personal[ poate s[ fie planificat[ sau spontan[.

a. evanghelizare planificat[:
1. ca =i individ (preparare pentru situa\i speciale)
2. prin biserica local[ (bisericile planific[ =i trimit individuali prin vecin[tate)

b. evanghelizare ne planficat[ (tr[ind zilnic m[rturia Cre=tinului)
1. cele mai ordinare situa\ii pot fi ]ntoarse ]n oportunit[\i minunate pentru a ]mp[rt[=i Evanghelia

2. oporunit[\ile sunt multe
(1) noi trebuie s[ le recunoa=tem
(2) noi trebuie s[ le prindem
(3) noi trebuie s[ fim gata; Filip nu a planificat s[ mearg[ pe drum dar a fost preg[tit
(4) noi trebuie s[ avem inimile noastre preg[tite

(5) noi trebuie s[ cunoa=tem planul simplu a m`ntuirii:
(a) Romani 3:23–To\i au p[c[tuit
(b) Romani 6:23–Pedeapsa p[c[tului
(c) Evrei 9:27–Pedeapsa trebuie s[ fie pl[tit[
(d) Romani 5:8–Pedeapsa a fost pl[tit[ de Hristos
(e) Efeseni 2:8-9–M`ntuirea este un cadou pe gratis
(f) Ioan 1:12 – Trebuie s[-l primim pe Hristos
(g) Apocalipsa 3:20–Hristos la u=a inimii
(h) 1 Ioan 5:11-12–Asigurarea salv[rii

(6) trebuie s[ fime etici =i s[ folosim logica noastr[

(7) trebuie s[ ne ferim de a ne face de ru=ine

(8) trebuie s[ =tim c`nd s[ ne oprim =I c`nd s[ nu ne l[s[m; diferen\a este crucial[

Advantajele m[rutirisirii personale:

1. fiecare poc[it poate s[ fac[ lucrul acesta
a. nu to\i putem predica, c`nta sau ]nv[\a ]n adunare dar to\i putem ]mp[rt[=i Evanghelia cu un prieten
b. metodele pot fi diferite, dar mesajul trebuie s[ r[m`n[ la fel
c. rezultatele sunt la fel
2. aten\ie este dat pentru fiecare individual
a. to\i suntem diferi\i
b. I-a ]n considerare personalitatea respectiv[
3. Putem da aten\ie la probleme personale
4. demonstreaz[ puterea =i sl[biciunea evanghelistului

“F[ lucrul unui evanghelist” asta a fost porunca lui Pavel c[tre t`n[rul Timotei ]n 2 Tim. 4:5. Lucrul de evanghelist este a m[rturisi. Biblia nu ne spune ce a folosit Timotei dar citim c[ Timotei a \inut c[r\ile lui Pavel ]n grija lui. Mai mult citim c`t[ importan\[ d[ Pavel rug[ciunii =i putem ]n\elege c[ Timotei s-a rugat =i a studiat foarte mult – petrec`nd =i timp =i depun`nd o dedicare total[. Trebuie s[ ]ncepem la fel =i noi cu citirea =i studierea Biblie, =i rug[ciunea.

1. Biblia. Fi un bun cunosc[tor al Bibliei. Fi familiar cu Vechiul Testament dar pentru a evangheliza fi expert in Noul Testament. Memoreaz[ c`t mai multe versete care s[ te ajute ]n discu\iile cu cei care vrei s[-i aduci la Cristos.

2. Rug[ciunea. Nu conta pe tine sau pe iscusin\a ta, cere-I lui s[ fie cu tine ]n orice timp, =i ]n orice ocazie c`nd m[rturise=ti pe Domnul mizeaz[ pe rolul Duhului Sf`nt de a convine nu pe metodele tale. Roag-te pentru prieteni, ccuno=tin\e c[rora vrei s[ le spui despre m`ntuirea adus[ ]n dar de Domnul Isus. Dup[ ce ai spus cuiva despre El, atunci ]ncredin\eaz[-I Lui persoana respectiv[. }ncrede-te ]n El pentru rezultate.

CAPITOLUL 10 UCENICUL +I CINA DOMNULUI! 1 Cor 11:23-32

Actul Cinei Domnului este o dramatizare a Evangheliei, o prezentare grafic[ a ceea ce moartea Domnului Isus a realizat!

Ucenicii Domnului Isus nu au avut servicii de biseric[ ]n timpul vie\ii Domnului Isus. Abia ]n ultima s[pt[m`n[ a vie\ii Sale, Domnul Isus a ini\iat Cina, le-a ar[tat simbolismul Cinei =i asta a fost tot, Matei 26:26-29

}n Ierusalim, dup[ venirea Duhului Sf`nt pe p[m`nt, ]n prima s[pt[m`n[ dup[ Rusalii g[sim pe ucenici “fr`ng`nd p`inea” ]n fiecare zi ]n\elesul acestor cuvinte fiind cina Domnului.

Descrierea mai am[nun\it[ o d[ Apostulul Pavel ]n 1 Cor 11:23-32. El spune c[ a primit de la Domnul aceast[ ]nv[\[tur[, iar bisericile noastre practic[ Cina o dat[ pe lun[.

Cina Domnului este forma cea mai ]nalt[ de ]nchinare pentru cel credincios. Toate cel[lalte p[r\i ale ]nchin[rii sunt importante, dar atunci c`nd ucenicul se “]mp[rt[=e=te” c`nd ia Cina Domnului, ]nchinarea este ]mplinit[!

De ce Cina Domnului?

De=i practicat[ diferit, toate bisericle cre=tine practic[ cina Domnului, ar[t`nd importan\a acestui lucru. Domnul Isus a instituit Cina pentru “pomenirea Lui,” spre a ne aduce aminte de El. Domnul Isus a vrut s[ nu fie “uitat” ]n grupul ucenicilor, acest simbol \in`nd vie amintirea Lui. Deci Cina Domnului este important[ c[ ne aduce aminte de El, de ce-a f[cut El pentru noi, =i prin Cin[ vestim moartea Domnului p`n[ va veni El. Cina deci are dublu rol de a ne aminte de El =i a ne ajuta s[ vestim moartea Lui p`n[ la venirea Lui.

Cina este o privire ]npre trecut =i una spre viitor! Cea din trecut ne spune c[ El +i-a dat via\a pentru noi, a l[sat trupul Lui s[ fie fr`nt, s`ngele Lui s[ fie v[rsat pentru mul\i spre iertarea p[cateleor. Ceea ce El a f[cut este uria=! Celor str[ini de leg[minte le-a adus un leg[m`nt nou, etern ]n s`ngele Lui! Cina Domnului ne aduce aminte de ce-a f[cut El pentru noi. Nu ne aduce Cuv`ntul aminte de El? Ba da! }n Cuv`nt citim despre El, via\a =i cuvintele Lui, dar ]n Cina Domnului avem o reprezentare grafic[ a ceea ce a f[cut El pentru noi.

Privirea spre viitor ne spune c[ El va veni! Vestim p`n[ va veni El. Ne d[ certitudinea veniri Lui! Nu-i poveste. El va veni. La venirea Lui vom celebra cu El din noul vin al }mp[r[\iei!

Dar cina este =i o privire la cee ce este acum. Cre=tinismul, via\a de ucenic nu este doar trecut =i viitor ci este prezent! Prezent care ]n Cin[ celebreaz[ ]mp[rt[=irea cu El, al Lui cu noi, =i a noastr[ cu Trupul Lui, 1 Cor 10:16-17. Noi care sunte mul\i, suntem un trup! Aceast[ celebrare este prezent[, =i bucuria celor ce sunt ]n trupul Lui nu este cunoscut[ doar cei ce sunt parte din El.

De ce simbol =i nu mai mult?

Istoric Cina Domnului a suferit diferite interpret[ri, dou[ fiind majore ]n lumea cre=tin[. De la simbolismul primelor veacuri s-a trecut la transubstan\iere, sau tranformarea elementelor cinei ]n trupul Domnului. P`inea devine carnea, trupul Domnului atunci c`nd preotul o sfin\e=te =i o ridic[ ]n sus ca ofert[, sau jertf[ Lui Dumnezeu. Martin Luther a refuzat transubstan\ierea ca nefiind biblic[ dar a ]nlocuit-o cu consubstan\ierea care sun[ diferit de transubstan\iere dar ]n esen\[ nu se deosebe=te prea mult. Elementele nu se tranform[ dar Domnul Isus este prezent ]n elemente. Calvin a respins prezen\a fizic[ a Domnului Isus ]n elemetele cinei, dar a propus prezen\a dinamic[ a Domnului Isus ]n elementele cinei. Reformatorul elve\ian Huldreich (Ulrich) Zwingli re-aduce ]n biseric[ simbolismul instituit de Domnul Isus. Cina este un simbol care ne aduce aminte de El =i vest=te moartea Lui at`t timp c`t va fi practicat[ p`n[ la venirea Lui. Prezen\a Domnului Isus ]n elemente este mai multe influen\ial[, spiritual[ dec`t metafizc[. De=i noi respingem prezen\a fizic[, noi suntem con=tien\i c[ Domnul Isus ne-a promis c[ va fi cu noi tot timpul, =i mai ales la acest moment al ]nchin[rii prezen\a Lui este cu cei ce particip[ la Cina Domnului.

}nsemn[tatea Cinei

1. Moartea Domnului Isus–Pavel spune c[ p`n[ la venirea Lui vom vesti moartea Domnului Isus!

2. Participarea noastr[ ]n beneficiile mor\ii Lui
Ne identific[m cu ceea ce El a realizat prin moartea Lui!

3. Hran[ Spiritual[ }n Ioan 6 El spune c[ cine nu m[n`nc[ Trupul Lui =i nu bea S`ngele Lui…referin\[ clar simbolic[, nu are parte cu El

4. Unitatea Credincio=ilor

Noi care suntem mul\i form[m un singur trup!

5. Cristos ]=i afirm[ dragostea pentru noi Nu este mai mare dragoste dec`t s[-=i dea vi\a cineva pentru prietenii lui, El =i-a dat-o pentru noi, deci nu poate fi dep[=it ]n dragoste!

6. Cristos afirm[ c[ toate binecuv`nt[rile m`ntuirii sunt pentru noi. Cei ce se ]mp[rt[=esc ]n moartea Domnului Isus declar[ c[ sunt m`ntui\i =i din m`ntuire decurd beneficiile iert[rii =i ale primiri ]n starea de har.

7. Noi ne afirm[m credin\a ]n Domnul Isus. La Cina Domnului noi afirm[m c[ nu doar am ]nceput via\a de credin\[, botezul fiind un act de ini\iere, ci continu[m via\a de credin\[.
Cine se paote ]mp[rt[=i? Doar cei m`ntui\i, boteza\i =i ]n bun[ r`nduial[ cu Domnul =i cu biserica. Cei nem`ntui\i nu se pot ]mp[rt[=i deoarece simbolul nu reprezint[ nimic pentru ei. Cei neboteza\i nu au f[cut primul pas al scult[rii cum pot s[-l fac[ pe al doilea?
A fi ]n bun[ r`nduial[ ]nseamn[ a fi ]n stare de pace =i f[r[ p[cate nem[rturisite.
C`t de frecvent? Oridec`te ori! S[pt[m`nal, zlinic, lunar. Toate aceste frecven\e au fost folosite, =i nu e nimic mai special ]ntr-una sau alta.

CAPITOLUL 11  UCENICUL +I LUPTA SPIRITUAL{ Poetul rom`n George Co=buc scria ]n poezia “Lupta Vie\ii,”

Copiii nu-n\eleg ce vor, a pl`nge-i cumin\ia lor
Dar lucrul cel mai la= ]n lume e un b[rbat t`nguitor.
Nimic nu-i mai de r`s ca pl`nsul ]n ochii unui lupt[tor.
O lupt[-i via\a deci te lupt[ cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? E=ti un nemernic c`nd n-ai un \el hot[r`tor.
Tu ai pe-ai t[i! De n-ai pe nimeni, te lup\i pe seama tuturor.
E tragedie-n[l\[toare c`nd, birui\i, o=tenii mor
Dar sunt eroi de epopee c`nd bra\ul li-e biruitor.

Comediant e cel ce pl`nge, =i-un un neom, c[-i dezertor
Oricare-ar fi sf`r=itul luptei, s[ stai lupt`nd c[ci e=ti dator!
Tr[iesc acei ce vor s[ lupte; iar cei frico=i se pl`ns =i mor
De-i vezi murind s[-i la=i s[ moar[, c[ moartea e menirea lor.

Nu-i vorba de lupt[ spiritual[ ]n aceast[ poezie, dar ideea c[ via\a e o lupt[ e un mare adev[r! Ucenicul care umbl[ ]n voia Lui Dumnezeu, care vrea s[ fie ca }nv[\[torul Lui va fi confruntat mereu cu du=manul care nu vrea acest lucru. Diavolul s-a opus Domnului Isus, =i ]n mod categoric se opune =i nou[. E tragic s[ crezi c[ via\a de ucenicie este f[r[ lupt[, e grav s[ nu fi preg[tit pentru atacurile care cel r[u le va aduce ]mpotriva ta.

Domnul Isus a preg[tit pe ucenici spun`ndu-le c[ vor fi ur`\i de lume, Ioan 15:18; vor fi da\i afar[ din sinagogi, vor fi uci=i, iar cei ce o vor face vor pretinde c[ fac slujb[ Lui Dumnezeu, Ioan 16:2; 1 Ioan 3:1, 13. Atacurile lumii au fost =i sunt sim\ite de c[tre cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Lupta spiritual[ nu se rezum[ doar la primii ani de credin\[, ci este un proces care \ine toat[ via\a. Sunt perioade intense de atac, de obicei c`nd te hot[r[=ti s[ fi cu adev[rat ucenicul Lui, c`nd ai luat ]n serios chemarea de a fi ca El, nu te a=tepta la aplauzele diavolului. El prefer[ cre=tini care s[ fie ]n mul\ime, s[ admire pe Isus ca pe un bun ]nv[\[tor, lucr[tor de minuni, dar nu cumva s[ te desprinzi de mul\ime =i s[ vrei s[ instaurezi domnia Domnului Isus ]n via\a ta plenar c[ci va declan=a tot feluri de atacuri. Asta nu ]nseamn[ c[ doar atunci te atac[, dar intensitatea e mult mai mare.

Majoritatea cre=tinilor recunosc c[ sunt patru surse ale necazurilor sau ]ncerc[rilor noastre:

1. Din propriile noatre ac\iuni gre=ite, Gal. 6:7. Ceea ce seam[n[ omul aceia va secera. Condu excesiv, =i vei avea de suferit. Poli\istul \i se va p[rea un sol al diavolului, ceasul r[u, nenorocul s[ te prind[, etc. Totul ar fi putut evitat printr-o ac\iune cu judecat[. Sunt “n” ac\iuni non-morale care le facem =i ele au consecin\e din cele mai nepl[cute pentru noi, dar nu avem pe cine pune blama dec`t pe noi! Osea 8:7–Au sem[nat v`nt vor secera furtun[. Spune o vorb[ necugetat[, =i mai adun[ penele!

Efeseni 4:25-27 Dai ocazie diavolului. Pavel spune s[ nu-i d[m dar prin comportarea noastr[, vorbirea noastr[ ]i d[m prilej. El nu pierde prilejul =i ne atac[.

Nu doar prin noi, ci prin familie =i prin biseric[ ne atac[. 1 Tim 4:1 Pavel ]l avertizeaz[ pe Timotei s[ fie atent c[ unii vor promova doctrina demonilor ]n biseric[!

Daniel vede pe diavol influen\`nd na\iuni ]ntregi, Daniel 10–Efeseni 2:2.

2. Atacul diavolului, 1 Ioan 2:16;

a. Pofta firii p[m`nte=ti; 2 Sam 11:2-4; Matei 4:2-3

b. Pofta ochilor; 2 Tim 4:10; Matei 4:8

c. L[ud[ro=ia vie\ii; Obadia 3, 4; Matei 4:5-6

Aceste atacuri sunt comune tuturor oamenilor, intensitatea lor cre=te ]n sfera sl[biciunii fiec[ruia. Nu toate trei vin de-o dat[, de=i pot veni toate trei. Nu toate cu acea=i intensitate.

Credniciosul trebuie s[ fie con=tinet de =iretlicurile celui r[u, cunosc`ndu-i planul mult mai u=or biruie=ti, 2 Cor 2:11

Credinciosul trebuie bine echipat, Efeseni 6:10-18.

Armele noastre nu sunt fire=ti ci duhovnice=ti, 2 Cor 10:3-5.

Diavolul tulbur[ lini=tea multora d`nd t`rcoale, venind prin g`nduri, vorbe, priviri…nu te r[pune, nu poate s[ te doboare, dar dac[ nu te ]mpotrive=ti tare ]n credin\[ te obose=te spiritual, =i atunci devii victima Lui. Sunt mul\i care sunt lovi\i cu tot felul de s[ge\i arz[toare ]n sufletul lor, s[ge\i care ard =i macin[. Dac[ scutul credin\ei e pe noi, le vom stinge, altfel ele ne vor arde.

3. Dumnezeu ne pedepse=te pentru p[catele noastre

Sursa aceasta de conflict o cuno=tem mai bine. Ucenicul =tie c`nd face p[cate, =tie c`nd trebuie disciplinat =i pedeapsa ]l va aduce la ]n\elegerea mai ad`nc[ a rela\iei de paternitate a Lui Dumnezeu cu el. Cei ce nu sunt disciplina\i, cei ce nu sunt ]ndrepta\i sunt ]n afara familiei Lui Dumnezeu, Evrei 12:5-12.
}n dragostea Lui p[rinteasc[ El ne pedepse=te pentru a ne face mai buni.

4. Dumnezeu ne testeaz[ pentru cre=terea spiritual[. 2 Cor 12:7; Evrei 5:8
Avraam, Iosif, Moise, Noe, Iov, Domnul Isus

Aceste caractere biblice au fost greu ]ncercate dar nu pentru ac\iuni gre=ite, nici ispiti\i de diavolul, nici disciplina\i pentru p[cate, ci ]ncerca\i asemenea aurului pentru a deveni tot mai pl[cu\i ]anintea Domnului!

* Tony Evans scrie ]n “The Battle is the Lord’s” c[ un campion de =ah a intrat ]ntr-un muzeu de art[. Acolo a v[zut un tablou interesant, diavolul era la masa de =ah cu un t`n[r. Numele tabloului era “=ah-mat.” Diavolul r`dea cu gura p`n[ la urechi, iar t`n[rul ar[t[ ]ngrozit. Diavolul l-a pus la col\, l-a b[tut, lupta era pierdut[. Campionul s-a dus la curatorul muzeului =i l-a ]ntrebat dac[ nu are cumva o tabl[ de =ah. Acesta a c[utat =i a g[sit ]ntr-un dulap o tabl[ de =ah. Campionul a luat-o. A arnajat-o ]n toate felurile posibile =i apoi a pus-o la picioarele tabloului. A ]ntors-o spre t`n[r =i prin tablou vroia s[-i spun[, “nu-i =ah-mat…mai este o mutare, mai po\i s[ faci o mutare =i-l ba\i tu pe el…”

Ne d[m seama c[ mul\i tineri =i b[tr`ni se trezesc prea t`rziu c[ au fost f[cu\i =ah-mat de diavolul. Marele Campion, Domnul Isus l-a f[cut =ah-mat pe diavolul la Golgota. El este prezent ]n fa\a noatr[ la orice b[t[lie =i ne ofer[ mutarea Lui, ne ofer[ s[-l punem pe El ]naintea noastr[. Mul\i l-am luat pe El =i El ne-a scos din ]ncurc[tura mor\ii =i a ]nfr`ngerilor spirituale, dar mai sunt mul\i care stau bloca\i ]n fa\a atacurilor snistre ale celui r[u.

Lupta e cr`ncen[, dar El ne-a asigurat biruin\a. Prin El noi suntem mai mult dec`t biruitori!

CAPITOLUL 12 UCENICUL +I BANII  Luca 12:15

Feri\i-v[ de orice l[comie de bani; c[ci via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui.

De=i ucenicului i se pare discu\ia despre bani ca fiind nespiritual[, adev[ratul ucenic va ]nv[\a de la Domnul Isus c[ banii au avut un loc important ]n discu\iile }nv[\[torului.

Banii au importan\[ destul de mare ]n via\a tuturor dar mai ales al credincio=ilor. De ce? Banii sunt valoarea ce-o primim ]n schimbul timpului care-l d[m cuiva, deci ei reprezint[ mare parte din via\a noastr[. Mai mult, Domnul Isus a vorbit enorm de mult despre bani, adminstrarea lor, pozi\ia fa\[ de bani.

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime! Mul\imea care nu-l urmeaz[ pe Domnul Isus alearg[ dup[ bani =i toate energiile se duc pe c`=tig.

Ucenicul Domnului Isus, cel care ]nva\[ mereu de la }nv[\[torul lui cum s[-=i tr[iasc[ via\a ]n fiecare zi, va fi foarte interesat s[ ]nve\e ceea ce Domnul Isus spune despre bani =i ]n general despre lucrurile materiale.

1. Valoarea vie\ii este de alt[ natur[! V. 15

Via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui. Domnul Isus ilustreaz[ punctul acesta prin pilda omului care a avut o recolt[ record. Omul a planificat bine, a lucrat bine, Dumnezeu a fost binevoitor =i i-a dat ploaie, soare, v`nt, condi\ii optime pentru succes. P[catul lui a fost c[ a crezut c[ via\a este aceasta, dar ]n noaptea dup[ cele mai ambi]ioase planuri, via\a s-a terminat. Via\a nu a avut nici ]n clin nici ]n m`nec[ cu calculele =i planurile lui.

Domnul Isus nu se leag[ de bog[\ia lui ci de faptul c[ via\a este mai mult dec`t a v[zut el. Via\a este un concept mult mai ]nalt, dar argintul blocheaz[ aceast[ vedere. ***Un om bogat a invitat pe pastorul lui ]n vizit[ s[ discute despre lucrurile vie\ii spirituale. Oric`t pastorul a ]ncercat, omul nu pricepea ceea ce el spunea. Pastorul l-a rugat pe om s[ priveasc[ pe geam afar[ =i s[-i spun[ ce vede. “Oameni, ma=ini, cl[diri, iarb[, etc.” Vino =i uit[-te ]n oglind[ acum. Ce vezi? “Pe mine.” +i geamul =i oglinda sunt sticl[ transparent[, cum de prin una vezi pe al\ii =i prin alta doar pe tine? Argintul pe spatele oglinzii ]mpiedic[ s[-i vezi pe al\ii.***

Omul care a avut recolta record nu a v[zut pe nimeni dec`t pe el, iar f[c`nd a=a, Domnul Isus ]i d[ un nume care nu place la nimeni, “nebunule!”

2. Cel ce adun[ comori pentru sine este nebun, v. 21

Bog[\iile nu dau valoare vie\ii. Ast[zi ca =i atunci oamenii cred c[ cei ce au mult, mu\ii bani sunt de valoare, dar ]naintea lui Dumnezeu, altceva d[ valoare vie\ii. El ne-a f[cut cu o dimensiune spiritual[, dimensiune ce ]n\elege adev[ratele bog[\ii.

Bog[\iile sunt trec[toare. Imperii mari au trecut. Oameni foarte boga\i au ajuns muritori de foame. B[nci s-au ]nchis, fabrici s-au ]nchis, banii =i-au pierdut nu o dat[ orice valoare.

Bog[\iile pot s[ te opreasc[ s[-l vezi pe Dumnezeu. Omul cu recolta record nu a putut s[-l mai vad[ pe Dumnezeu. }ngrijpr[rile =i ]n=el[ciunile bog[\iilor l-au orbit.

3. Cum te po\i ]mbog[\i fa\[ de Dumnezeu?

(1) Nu-\i pune inima ]n bog[\ii, fi atent la practici necinstite de ]mbog[\ire (Ps. 62:10; Iacov 5:1-6).(2) Dumnezeu ne cere s[ fim mul\umi\i cu ce avem, s[ nu poftim ce au al\ii (Ex. 20:17; Evr. 13:5).(3) Iubind banii =i bog[\ia ne ]n=el[m Mat. 13:22; 1 Tim. 6:6-10; Apoc. 3:17).(4) D`nd slav[ Lui Dumnezeu cu mul\umire pentru tot ce avem, =i ajut`nd pe al\ii este atitudinea corect[ (Deut. 8:11, 17-18; Prov. 3:9-10; Mat. 10:8; Fap. 20:35).

(5) Este gre=it s[-\i zide=ti reputa\ia pe ceea ce ai, rezultatele pot fi dezastroase, omul cu recolta record, Anania =i Safira (Fap. 5:1-11).(6) Bog[\ia este un dar de la Dumnezeu =i trebuie folosit[ cu responsabilitate (1 Tim. 6:17-18; 2 Cor. 8-9).
Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Evrei 13:3 s[ nu fi\i iubitori de bani! Mul\umi\i-v[ cu ce ave\i!

Dumnezeu promite: Nu te voi l[sa niciodat[; nu vei fi abandonat de El!

A=a c[ putem fi…cum? Plini de ]ncredere, declar`nd: Domnul este ajutorul meu, nu m[ voi teme, ce mi-ar putea face omul? Nimic!

Exist[ o imens[ diferen\[ ]ntre dorin\[ =i necesitate!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime!

Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Filipeni 4:19 L[comia/dorin\a de a avea satisf[cute dorin\ele imediat, duc la p[cat, =i ne]ncredere ]n Dumnezeu!

La fel ca orice poft[, pofta dup[ bani duce la r[u, pentru c[ cei se ]ncred ]n bani }l neag[ pe Dumnezeu c[ le-ar purta de grij[.

Proverbe 23:4; 28:8, 22 Nu te chinui s[ te ]mbog[\e=ti!

Bog[\iile sunt incapabile s[ aduc[ fericirea, ele nu r[m`n ve=nic, Iacov 5:1-3

Psalmul 119:36 Inima, afec\iunea s[-\i fie ][ndreptat[ spre Cuv`nt, spre Dumnezeu, nu spre c`=tig!

Matei 6:24, 33 Este imposibil s[ sluje=ti pe Dumnezeu =i pe bani! }mp[r[\ia Lui, El trebuie s[ fie prioritatea noastr[ suprem[!

Luca 18:18-25 Tân[rul bogat a iubit mai mult banii dec`t pe Dumnezeu!

Folosirea corect[ a banilor
1 Tim 6:18-19
1 Tim 4:8

Luca 12:33 Face\[i-v[ rost de pungi care nu se ]nvechesc!

CAPITOLUL 13 UCENICUL +I MUNCA LUI, LOCUL DE MUNC{ Luca 5:1-11

Suntem con=tien\i c[ mare parte din timp o petrecem la serviciul nostru. Ar fi absurd s[ credem c[ Dumnezeu a vrut ca ucenicii Lui s[ fie doar ai lui ]n timpul liber iar la serviciu nu. Este o abera\ie de la normal s[ credem a=a ceva.

Domnul Isus a vorbit mult despre munc[ =i practicile din vremea Lui. El a vorbit despre investi\ii, economii, datorii, ]mprumuturi, capital, dob`nzi, porocedurile de angajare, structurile de salarizare, construc\ii, planuri de construc\ii, g[sirea banilor pierdu\i, necinste ]n afaceri, reducerea datoriilor, etc.

Lumea vestic[ a adoptat compartimentalizarea sau segmentarea vie\ii. Separarea religiei de stat, a =colii de biseric[, a vie\ii publice de cea particular[, etc.

}n religiile estice, via\a religioas[ =i cea laic[ se contope=te. Via\a cu dumnezeul lor =i cea politic[, angajarea zilnic[ sunt tot una. To\ii terori=tii fanatici care omoar[ sau iau ostateci nu o fac ]n timpul liber ci aceasta este via\a lor, dedicarea lor ]n numele religiei.

Dumnezeu care ne-a creat =i ne-a a=ezat pe acest p[m`nt a f[cut-o ca noi s[ “administr[m” p[m`ntul. Diavolul a furat acest drept de la Adam, =i noua Lui crea\ie nici grij[ nu are c[ oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu adminstreaz[ p[m`ntul. Cum vede Dumnezeu acest lucru c`nd cei ce conduc lumea Lui nici grij[ nu au cine este El =i ce vrea El? Noi cei care-L cunoa=tem pe El nu avem nici un impact ]n lumea Lui?!

I. Dumnezeu a creat universul

F[r[ posibilitate de t[gad[, acest p[m`nt este crea\ia unui Dumnezeu inteligent =i bun. Al Domnului este p[m`ntul cu tot ce este pe el spunea psalmistul, Ps. 24:1-2

II. Dumnezeu este interesat cum merge acest univers

Dumnezeu nu a f[cut p[m`ntul ca s[ mearg[ f[r[ \int[. El vrea ca noi s[ ne rug[m “vie ]mp[r[\ia Ta, =i fac[-se voia Ta precum ]n cer =i pe p[m`nt!” Este clar c[ Dumnezeu nu vrea ca alt[ voie s[ se fac[ dec`t voia Lui!

III. Dumnezeu ne-a pus pe noi s[ adminstr[m acest univers

Voia Lui Dumnezeu este ]mplinit[ de copiii Lui Dumnezeu =i ei ar trebui s[ adminstreze p[m`ntul, principiile lor ar trebui s[ fie cele care conduc afacerile acestui p[m`nt.

IV. Copiii Lui trebuie s[ fie cei dint`i ]n toate lucrurile

Aici ]ncepe responsabilitatea noastr[. La locul de munc[, fiecare credincios trebuie s[ exceleze, s[ avanseze, s[ fie ]n pozi\ia de a influne\a ]ntrega atmosfer[. Nu prin for\[, nu prin practici necinstite, ci ]n cea mai exemplar[ comportare, excelen\[ ]n tot ceea ce facem, f[c`nd totul ca pentru Domnul.

V. Via\a noastr[ de la biseric[ nu trebuie s[ fie diferit[ la lucru
Noi s[ lupt[m ]mpotriva privatiz[rii, a compartimantaliz[rii, a segment[rii vie\ii noastre. Noi ducem cu noi la locul de munca via\a de cre=tin.

V. Etica, moralitatea noastr[ trebuie s[ fie net superioar[ celorlal\i

}n lumea de ast[zi etica =i morala multora este egal[ cu a celor necredincio=i. Minciuna, ]n=eleciunea, furtul de timp, bani, materiale, ]ndoirea adev[rului, scurtarea lui s[ nu fie nici pomenite.

VI. Lumina noastr[ trebuie s[ fie clar[, sarea cu gust
Evanghelizarea locului de munc[ trebuie s[ fie un lucru de la sine ]n\eles. Evanghelizarea rela\ional[ se face cel mai bine la locul de munc[. Nu trebuie s[ pui o Biblie mare pe masa de lucru, ci s[ pui o via\[ ca a Domnului Isus ]naintea oamenilor =i El ]i va atrage la El.

CAPITOLUL 14  PERSEVEREN|A UCENICULUI/P{STRAREA LUI }N HAR

Odat[ m`ntuit, pentru totdeauna m`ntuit?

Un suflet cu adev[rat m`ntuit poate fi pierdut?

Amble ]ntreb[ri sunt pertinente, iar r[spunsurile difer[ func\ie de cine le d[ =i din ce grupare face parte.

1. Biserica Romano Catolic[ sus\ine c[ m`ntuirea se poate piere prin comiterea p[catului de moarte.

2. Luteranii =i Arminienii spun c[ o persoan[ poate s[-=i piard[ m`ntuirea, dar nici unul din cei ale=i nu =i-o va pierde. Ambigu[ aceasta idee, dar sus\inut[ de mul\i credincio=i Rom`ni.

3. Wesley a spus c[ prin p[catuirea cu voia =i apostazie se poate pierde m`ntuirea.

4. Biblia spune c[ “]n veac nu vor pieri!” Ioan 10:27.

Ucenicul prive=te din punctul de vedere divin, iar acestsa spune c[ puterea Lui Dumnezeu p[streaz[ pe cel credincios, 1 Petru 1:5

Un lucru trebuie ]n\eles clar, nu to\i cei ce zic Doamne Doamne vor fi m`ntui\i doar cei ce fac voia Lui Dumnezeu, deci doar acestora li se aplic[ principiul m`ntuirii ve=nice!

Trebuie =tiut c[ Biblia este baza siguran\ei m`ntuirii nu experine\a cuiva. C`nd experien\a devine normativ[ atunci nu mai exist[ norm[!

M`ntuirea etern[ asigur[ pe cel credincios c[ va fi:

a. P[zit de Dumnezeu

b. P[zit prin credin\[ nu f[r[ credin\[.

c. P[zit etern nu doar pentru o vreme!

Dumnezeu asigur[ m`ntuirea ve=nic[ tuturor adev[ra\ilor credincio=i =i ]i va determina s[ persevereze ]n har p`n[ ]n ziua aceea!

Perseveren\a este rezultatul siguran\ei m`ntuirii =i a p[str[rii ]n har a celor m`ntui\i

Ioan 8:31-32 Dac[ r[m`ne\i ]n Cuv`ntul Meu, sunte\i ]ntr-adev[r ucenicii Mei. Ve\i cunoa=te adev[rul =i adev[rul v[ va face liberi!

Ioan 15:10 Dac[ p[zi\i poruncile Mele, ve\i r[m`ne ]n dragostea Mea, dup[ cum =i Eu am p[zit poruncile Tat[lui Meu =i r[m`n ]n dragostea Lui.

1 Cor 15:2 Prin Evanghelie sunte\i m`ntui\i dac[ o \ine\i a=a cum v-am propov[duit-o; altfel degeaba a\i crezut.

Colos 1:23 Negre=ti dac[ r[m`ne\i =i mai departe ]ntemeia\i =i neclinti\i ]n credin\[.

Evrei 3:14 C[ci ne-a f[cut p[rta=i ai Lui Cristos, dac[ p[str[m p`n[ la sf`r=it ]ncrederea nezguduit[ de la ]nceput.

Evrei 12:14 Urm[ri\i pacea cu to\ii =i sfin\irea, f[r[ care nimeni nu va vedea pe Domnul.

1 John 3:9 Oricine este n[scut din Dumnezeu, nu p[c[tuie=te, pentru c[ s[m`n\a Lui r[m`ne ]n el =i nu poate p[c[tui fiindc[ este n[scut din Dumnezeu!

Juda 21-24 |ine\i vã în dragostea lui Dumnezeu, =i a=tepta\i îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru via\a ve=nicã. Mustra\i pe cei ce se despart de voi; cãuta\i sã m`ntui\i pe unii, smulg`ndu i din foc; de al\ii iar[=i fie vã milã cu fricã, ur`nd p`nã =i cãma=a m`njitã de carne. Iar a Aceluia, care poate sã vã pãzeascã de orice cãdere, =i sã vã facã sã vã înfã\i=a\i fãrã prihanã =i plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sã fie slavã, mãre\ie, putere =i stãp`nire, mai înainte de to\i vecii, =i acum =i în veci. Amin.

Siguran\a m`ntuirii se bazeaz[ pe harul Lui Dumnezeu =i pe faptul c[ via\a ve=nic[ este un dar, un dar ve=nic.

Ioan 6:39 +i voia Celui ce m-a trimis este s[ nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El ci s[-l ]nviez ]n ziua de apoi.

Ioan 10:27-30 Oile Mele ascultã glasul Meu; Eu le cunosc, =i ele vin dupã Mine. Eu le dau via\a ve=nicã, în veac nu vor pieri, =i nimeni nu le va smulge din m`na Mea.
Tatãl Meu, care Mi le a dat este mai mare dec`t to\i, =i nimeni nu le poate smulge din mîna Tatãlui Meu. Eu =i Tatãl una suntem.>

Romani 8:31-39 Nu este nimic =i nimeni ]n stare s[ ne despart[ de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Domnul Isus!

Rom 11:29 C[ci Lui Dumnezeu nu-i pare r[u de darurile =i de chemarea f[cut[.

1 Cor 1:8-9 El v[ v-a ]nt[ri p`n[ la f`r=it, ]n a=a fel ca s[ fi\i f[r[ vin[ ]n ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la p[rt[=ie cu Fiul S[u Isus Cristos, Domnul nostru.

Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

Filip. 1:6 Sunt ]ncredin\at c[ Acela care a ]nceput ]n voi aceast[ bun[ lucrare, o va ispr[vi p`n[ ]n ziua Lui Cristos.

1 Tes 5:23-24 Dumnezeul p[cii s[ v[ sfin\easc[ El ]nsu=i pe deplin; =i duhul vostru, sufletul vostru =i trupul vostru s[ fie p[zite ]ntregi f[r[ prihan[ la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

Iuda 1..cei chema\i, care sunt iubi\i ]n Dumnezeu Tat[l, =i p[stra\i pentru Isus Cristos.

1 Ioan 5:18 +tim c[ oricine este n[scut din Dumnezeu nu p[c[tuie=te, ci cel n[scut din Dumnezeu ]l p[ze=te, =i cel r[u nu se atinge de el.

St`lpii care sprijinesc siguran\a m`ntuirii:

1. Moartea Domnului Isus

Rom 8:34 Cine-i va os`ndi? Cristos a murit! Ba mai mult El a =i ]nviat, st[ la dreapta lui Dumnezeu =i mijloce=te pentru noi.

2. }nvierea Domnului Isus

Ioan 14:19…pentru c[ Eu tr[iesc =i voi ve\i tr[i!

1 Pet 1:3 Binecuv`ntat s[ fie Dumnezeu, Tat[l Domnului nostru Isus Cristos, care dup[ ]ndurarea Sa cea mare, ne-a n[scut din nou prin ]nvierea Lui Isus Cristos din mor\i la o n[dejde vie!

3. Mijlocirea Domnului Isus Cristos

Ioan 17:24 Eu le-am dat slava pe care Mi-a dat-o Tu, pentru ca ei s[ fie una cum =i noi suntem una.

Rom 5:10 C[ci dac[ atunci c`nd eram vr[jma=i, am fost ]mp[ca\i cu Dumenzeu prin moartea Fiului S[u, cu mult mai mult acum, c`ns suntem ]mp[ca\i cu El, vom fi m`ntui\i prin via\a Lui.

Evr. 7:25 De aceea =i poate s[ m`ntuiasc[ ]n chip des[v`r=it pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru c[ tr[i=te ve=nic ca s[ mijloceasc[ pentru ei.

4. Scopul Lui Dumnezeu

Rom 8:30 Pe cei ce i-a hot[r`t, i-a chemat. Pe cei ce i-a chemat i-a socotit neprih[ni\i, pe ace=tia i-a =i glorificat.

5. Puterea Lui Dumnezeu

1 Pet 1:5 Voi sunte\i p[zi\i de puterea Lui Dumnezeu

Ioan 10:28-29 Nimeni nu ne poate smulge din m`na Domnului Isus =i a Lui Dumnezeu

Iuda 24-5 Iar Aceluia care poate s[ v[ p[zeasc[ de orice c[dere =i s[ v[ fac[ s[ v[ ]nf[\i=a\i f[r[ prihan[ =i plini de bucurie ]naintea slavei Sale! Singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, s[ fie slava, m[re\ia, puterea =i st[p`nirea, mai ]nainte de to\i vecii, =i acum =i ]n veci. Amin.

6. Credincio=ia Lui Dumnezeu

1 Tes 5:24 Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

7. Providen\a Lui Dumnezeu

Rom 8:28 Toate lucrurile lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. M`na ]nvizibil[ providen\ial[ a Lui Dumenzeu lucreaz[ totul spre binele noastru ve=nic!

8. Pecetea sau sigilul Duhului Sf`nt Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

9. Consiten\a caracterului Lui Dumnezeu  2 Tim 2:13 Dac[ suntem necredincio=i, totu=i El r[m`ne credincios, c[ci nu se poate t[g[dui singur. El nu se minte pe El. Ne-a m`ntuit, =i ne-a m`ntuit ve=nic!

Valoarea practic[ a siguran\ei eterne

1. Ne ]ncurajeaz[ s[-L slujim cu credincio=ie 1 Cor 15:58 De aceea, pentru c[ ne d[ biruin\a, fi\i tari, neclinti\i, spori\i totdeauna ]n lucrul Domnului c[ci =ti\i c[ci osteneala voastr[ nu este zadarnic[.

2. Pe cel timd ]l umple de speran\[.

3. Ne d[ asigurare =i bucurie ]n tr[irea cu El. Via\[ din bel=ug, ]ntr-un osp[\ necurmat, plin de bucurie la picioarele Lui. Ve=nice sunt desf[t[rile la dreapta Lui.

4. Produce o tr[ire Cre=tin[ consistent[! Cine r[m`ne ]n El aduce mult[ road[!

C`nd s-a construit posul numit “Golden Gate” din San Franciso, California, dou[zeci =i trei de muncitori au murit c[z`nd ]n ap[. Cam pe la jum[tatea proectului, o mare plas[ a fost prins[ sub pod pentru siguran\a muncitorilor. Surprinz[tor, dup[ aceea doar zece munitori au mai c[zut =i to\i zece au fost salva\i fiind prin=i de plasa salvatoare. Nu doar at`t, dar productivitatea muncii a crescut cu peste 25% dup[ instalarea plasei. Asigura\i de prezen\a plasei, ei nu au dansat pe pod, ci au lucrat cu mai mult entuziasm =tiind c[ nu trebuie ei s[ se p[zeasc[. Ar fi gre=it s[ credem c[ ucenicul m`ntuit se “joac[“ de-a poc[in\a, nu ci el cre=te ]n asem[narea Domnului Isus =i lucreaz[ cu entuziasm =tiind c[ este p[zit nu de o plas[ care se poate rupe, ci de “putea Lui Dumenzeu.”

CAPITOLUL 15 UCENICUL D~ND SOCOTEAL{ DE N{DEJDEA CARE ESTE }N EL 1 Petru 3:13-15

Nici nu termini de explicat ceea ce ]nseamn[ mare m`ntuire dat[ de Domnul Isus, bucuria ]n n[dejdea ve=nic[ a acestei m`ntuiri, =i imediat auzi zeci de ]ntreb[ri. Chiar a=a s[ fie? Nu cumva sunte\i orbi =i vede\i doar o parte a lucrurilor? Nu sunt zeci de texte care spun contrariul?

Petru a =tiu c[ ucenicii vor avea de dat r[spuns despre n[dejdea care este ]n ei, de aceea i-a avertizat s[ fie ]ntodeauna gata. Cred c[ Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ nu se ]ngrijoreze c`nd vor sta ]n fa\a acuzatorilor lor, dar nu cred c[ a fost necesar s[-i preg[teasc[ pentru a dovedi altor credincio=i c[ ceea ce El a adus este temporar, =i ucenicia este doar pentru o vreme. Ucenicul =tie care este Dumnezeu Lui =i bazat pe ]ncrederea ]n suveranitatea absolut[ a Lui Dumnezeu, uncenicul st[ absolut =i sigur ]n m`ntuirea care-l \ine.

Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ dea socoteal[ celor ce nu erau credincio=i, autorit[\ilor care-i vor persecuta, dar ast[zi marile controverse sunt ]ntre credincio=ii de diferite p[reri. Disputa cu cei din afar[ e aproape inexistent[, pe c`nd disputele din interior sunt tot mai intense. Pavel spune c[ e bine s[ fie pentru a ie=i adev[rul la lumin[.

Din nou, s[ fie clar pentru to\i, siguran\a m`ntuirii este doar pentru cei m`ntui\i. Cei nem`ntui\i se cunosc dup[ roade, dup[ fapte =i este clar c[ ei nu au ce siguran\[ s[ aibe. Cel ce este ascuns cu Cristos ]n Dumnezeu, cel ce numai tr[ie=te el ci Cristos tr[ie=te ]n El, nu se ]ngrijoreaz[, ]ngrijorarea ]l dezonoreaz[ pe Dumnezeu, din M`na Lui nimeni nu-l poate smulge.

Care sunt cele mai frecvente obiec\ii la siguran\a m`ntuirii?

1. Dac[ m`ntuirea este ve=nic[, omul credncios nu ]=i pierde libertatea? Fiind ]n m`na Lui Dumnezeu, a Domnului Isus, nimeni nu-l smulge de acolo =i nici el nu poate pleca, nu implic[ aceasta c[ omul nu e liber?

R[spunsul la aceast[ obiec\ie este simplu. Care libertate? Din ]ntuneric nu am putut pleca c`nd am vrut, am fost robi p[catului =i ai mor\ii, nimic nu ne putea elibera, dar a venit Domnul Isus =i ne-a eliberat, El prin moatea Lui ne-a scos din moartea noastr[ spiritual[. Eliberat din moarte, adu=i la via\[, transfera\i ]n ]mp[r[\ia Lui, robii Domnului, ce libertate vrem s[ d[m omului? S[ se duc[ ]napoi ]n robie? Diavolul nu ne-a l[sat dec`t atunci c`nd am murit cu Cristos (prin credin\[ am aplicat moartea Lui pentru via\a noastr[), ne va l[sa Cristos? Dac[ noi vrem! Vrea credinciosul?

Pavel spune c[ noi nu suntem ai no=tri ci am fost cump[ra\i cu un pre\, 1 Cor 6:19-20.
Fiinid cump[rat cu un pre\ apar\ii Celui ce te-a r[scump[rat =i dorind sa pleci, dorind p[catul dovede=ti nimic altceva c[ nu ai fost a Lui Lui. Copiii Lui nu vor s[ plece. Fiul rispitor nu mai pleac[ din casa Tat[lui, sau cel pu\in Domnul Isus se opre=te cu povestirea ]nainte de acel poten\ial eveniment. Lui nu-i este ru=ine s[ roage pe tat[l lui s[-l considere ca pe un sclav, dar tat[l ]i d[ pozi\ia de fiu. Ca fiu eu cred c[ nu a mai dorit s[ plece.

Exclude acesta responsabilitatea lui de a fi un fiu bun =i ascult[tor? Dar ne imagin[m c[ ar fi fost altfel? Pavel a prigonit pe cre=tini, a crezut din toat[ inim[ c[ ei sunt o plag[ pentru societatea lui, dar c`nd Domnul l-a arestat pe drumul Damascului, c`nd Domnul l-a adus ]n familia Lui, citim undeva despre dorin\a lui de a merge inapoi? Citim c[ ]=i d[dea toate silin\ele =i se lupta, fiind bine ]ncredin\at ]n Cine a crezut.

Libertatea noastr[ nu este anulat[, dar cred c[ este alterat[ ]n a=a m[sur[ c[ nu mai seam[n[ cu libertatea ce-o aveam c`nd tr[iam ]n p[cat. Liberatea ce-am avut-o a fost s[ fim robi ai p[catului. S[ ne robeasc[ celel mai mici =i mizerabile lucruri. Acum, ]n noua via\[ avem libertatea s[ nu mai fim domina\i de p[cat, de dorin\i p[c[toase, ci s[-L slijim pe El cu bucurie.

2. A doua obiec\ie care cred c[ e ridicat[ de cei ce se tem de o m`ntuire etern[, sigur[ =i neclintit[, ar fi existen\a multor texte care indic[ altfel. Sunt multe texte care avertizeaz[ pe cei credincio=i s[ fie aten\i, s[ nu se joace cu m`ntuirea c[ o pot pierde. Sunt con=tient de aceste versete =i cred c[ cei ce ridic[ aceast[ obiec\ie sunt sinceri doritori de a fi ]n concordan\[ cu ]ntreaga Biblie.

Cei ce leag[ textele din Vechiul Testament cu siguran\a m`ntuirii din Noul Testament comit o gre=eal[ de interpretare. Israelul a avut o rela\ie unic[ cu Dumnezeu. Nici un alt popor sau vre-un individ a fost ]ntr-o astfel de rela\ie cu Dumnezeu, de aceea experien\a lor de=i ne sluje=te ca exemplu, nu se aplic[ ]n totalitate la noua realitate a Bisericii Nou-Testamentare.

E mult peste scopul nostru aici de a analiza toate textele, dar cele mai clasice cred c[ sunt cele din Evrei.

Evrei 6:4-6 se pare c[ descrie credincio=i adev[ra\i care au fost lumina\i, au gustat darul ceresc, =i s-au f[cut p[rta=i Duhului Sf`nt, =i au gustat Cuv`ntul cel bun al Lui Dumnezeu =i puterile veacului viitor =i care totu=i au c[zut, este cu neputin\[ s[ fie ]nnoi\i iar[=i =i adu=i la poc[in\[, fiindc[ ei r[stignesc din nou pentru ei pe Fiul Lui Dumnezeu, =i-l dau s[ fie batjocorit.

La prima vedere nu ]ncape ]ndoial[ c[ ace=ti oameni a fost m`ntui\i, au c[zut =i s-a terminat cu ei…dar este a=a ceva ]n Noul Testament? Nu este ]nv[\[tura Noului Testament, a Domnului Isus s[ mustri pe cel ce a p[c[tuit, s[-l disciplinezi, s[-l ridici? Fiecare poc[it care “cade” nu se mai ridic[? E posibil s[ fie vorba de adev[ra\i credincio=i dar contextul nu las[ o a=a interpretare. Versetul 9 spune, “M[car c[ vorbim a=a, prea iubi\ilor, totu=i de la voi a=tept[m lucruri mai bune =i care ]nso\esc m`ntuirea. Cei descri=i ]n versetele 4-6 dac[ ar fi m`ntui\i ar aduce o iarb[ folositoare, dar dac[ aduc “spini =i m[r[cini” dovede=te c[ nu au fost p[m`ntul bun.

}n Matei 13:20 Domnul Isus vorbe=te despre unii care aud Cuv`ntul =i-l primesc ]ndat[ cu bucurie. Aud Cuv`ntul =i-l primesc cu bucurie! Dar Cuv`ntul primit nu are r[d[cin[ ]n el, ci \ine p`n[ la o vreme. At`t doar. P`n[ la o vreme. Iar s[m`n\a czut[ ]n p[m`nt bun, Matei 13:23, este cel ce aude Cuv`ntul =i-l ]n\elege; el aduce rod. Nu to\i la fel. Nu to\i ]n acela=i timp. Unul mai mult altul mai pu\in, dar to\i aduc rod. Cei ce doar aud, primesc cu bucurie, gust[, dar nu rodesc, nu au nimic comun cu m`ntuirea ve=nic[. Cei m`ntui\i aduc road[, sunt ]nso\i\i de lucruri mai bune care dovedesc m`ntuirea.

Contextul ]n care epistola dup[ Evrei a fost scris[ e limpede. Pavel sau un alt autor a vrut s[ conving[ pe “evrei” de superioritatea Domnului Isus, a preo\iei Lui, a leg[m`ntului Lui, a m`ntuirii adus[ de El ]n contrast cu Legea =i leg[m`ntul vechi. }n acest context se ]n\elege mult mai bine acest pasaj. Pun`nd evrei ]n loc de cre=tini…ei se calific[ exact ca cei cei au primit =i gustat ceea ce nimeni nu au gustat. Lor li s-a dat ceea ce altor neamuri nu li s-a dat, dac[ ei resping, =i au respins, genera\iei lor li s-a luat dreptul s[ se mai ]ntoarc[. Ei trecuser[ peste bariera care Domnului Isus a ar[tat-o ]n Matei 12: 30-32.

Dac[ vedem ]n Evrei 6:1-3 o audien\[, se pare c[ este acea=i audien\[ din 5:11-14, iar ]n Evrei 6:4-8 o alt[ audine\[ atunci nu mai r[m`ne nici o greutate de interpretare. Este destul de plauzibil acest caz deoarece Pavel vorbe=te la persona 1 plural, “s[ l[s[m,” dar schimb[ la a treia plural ]n aceste versete. Nu se adreseaz[ cre=tinilor ci vorbe=te despre Evreii care au avut =anse unice ]n istorie dar nu au dat roade. Genera\ia Domnului Isus, cei care au tr[it cu El =i au v[zut tot ceea ce El a performat, ei singura genera\ie care a trecut o barier[ de la care nu se mai puteau ]ntoarce. Doar ei au putut gusta ceea ce ce nimeni nu a putut. Ei au auzit =i v[zut pe Cel venit din Cer. Dar ]n Matei 12 vedem c[ ei sunt acuza\i de a comite p[catul ]mpotriva Duhului Sf`nt, p[cat neiertat. Acea genera\ia =i doar ea a fost vinovat[ de p[cat ]mpotriva Duhului Sf`nt. Nici un cre=tin n[scut prin Duhul Sf`nt nu poate comite acel p[cat.

S[ ne uit[m ]n istoria poporului Israel pentru a ]n\elege acest concept mai bine. Doispreze viteji au fost trimi=i de Moise ]n Canaan. To\i au intrat ]n Canaan. To\i au v[zut frumuse\ile \[rii. Mai mult, to\i au gustat din roadele \[rii…to\i au fost p[rta=i unei experien\e unice, cu toate acestea doar doi au fost de partea Lui Dumnezeu. Doar doi au intrat cu adev[rat ]n Canaan, ceilal\i au fost, au v[zut, au gustat. Toat[ experien\a lor nu a contat la nimic, ci mai mult la condamnarea lor. Mul\i ]n vremea Domnului Isus au experimentat puterile veacului care vine. Au fost sau au v[zut vindec[ri miraculoase, ]nvieri din mor\i. Au m`ncat p`ine inmul\it[ miraculos, au auzit Cuvintele Lui Dumnezeu prin Isus, =i totu=i cei mai mul\i nu au fost m`ntui\i.

Cei cu adev[rat m`ntui\i vor ar[ta r`vn[, =i vor persevera p`n[ la sf`r=it, v. 11. Perseveren\a ]n har p`n[ la sf`r=it este darul Lui Dumnezeu care este mai mult[ p[strare ]n har dec`t perseverare! Ce suntem noi f[r[ harul Lui Dumnezeu? Nimic. Doar harul ne-a m`ntuit =i tot harul ne \ine pentru a fi credincio=i cu adev[rat.

}n capitolul 10 din Evrei, v. 14 autorul ne spune c[ Domnul Isus a f[cut des[v`r=i\i pentru totdeauna pe cei ce sunt sfin\i\i. Pentru totdeauna are un singur ]n\eles, pentru totdeauna. Nu ]ncape ]ndoial[ c[ Isus nu ar putea des[v`r=i altfel dec`t etern, El a ob\inut o m`ntuire ve=nic[ pentru to\i cei ale=i de Tat[l. Da, dar cine sunt cei sfin\i\i? Tot ]n Evrei 10:9-10 ni se r[spunde, c[ prin aceast[ “voie” adic[ prin ascultarea Domnului Isus de voia Lui Dumnezeu, =i anume prin “jertfirea trupului Lui Isus Cristos “am fost sfin\i\i noi.” Moartea Domnului Isus ne-a sfin\it, =i tot moartea Lui a f[cut lucrul acesta pentru ve=nicie. Nimic =i nimeni nu poate desfin\a acest lucru.

}n Evrei 6:17 ni se spune despre faptul c[ Dumnezeu fiindc[ a vrut s[ dovedeasc[ cu mult mai mult[ t[rie mo=tenitorilor f[g[duin\ei nestr[mutarea hot[r`rii Lui…promisiune care nu se schimb[ niciodat[. Aceast[ n[dejde este ancora sufletului nostru, n[dejde tare =i neclintit[. Toate aceste lucruri voprbesc depsre permanentizare nu despre ceva temporar care ast[zi ai =i m`ine numai ai!
Evrei 6:4-6 nu concur[ cu ]ntreg contextul pentru a descrie oameni din Casa Lui Dumnezeu, ci oameni care au gustat dar nu au m`ncat cu adev[rat mana care se pogoar[ din cer pentru a avea via\[ ve=nic[. Cei cu adev[rat m`ntui\i, cei care au m`ncat mana din cer ei vor r[m`nea ve=nic cu El.

CAPITOLUL 16 UCENICUL R{M~NE }N EL!  Ioan 15:5

Cei ce sunt ai Lui, cei ce au siguran\a etern[ a m`ntuirii, r[scump[ra\i din moarte =i fric[, liberi de tirania p[catului, dorin\a este de a r[m`nea ]n El =i nu vede aceasta ca o obliga\ie ci ca un mare privelegiu. Alt[dat[ am r[mas ]n moarte, dar acum pasiunea noastr[ este s[ r[m`nem ]n El!

Cuv`ntul “meno” este extrem de folosit ]n Biblie. }n VT meno are 16 cuvinte care sunt traduse de meno! }n NT cuv`ntul este folosit de 116-118 ori, Ioan folosindu-l de 40 de ori ]n Evanghelie =i de 23-26 de ori ]n Epistole. Conceptul este de a r[m`nea stabil ]ntr-un loc, de a nu schimba loca\ia =i nici dispozi\ia! Dumnezeu este imutabil =i acest lucru este exprimat tot de acest cuv`nt, El r[m`ne acela=i!

Unirea noastr[ cu Cristos este un concept major =i greu de explicat, dar ]ntr-un sens general include ]ntreaga m`ntuire. 2 Cor 5:17 spune c[ “cine este ]n Cristos este o creatur[ nou[.”

Sunt mul\i care propun ideea unei uniri metafizice, mistice, psihologic[, sau sacramental[. Toate aceste modele dep[=esc ideea unirii biblice.
Unirea noastr[ la fel ca justiifcarea, =i ]nfierea, este juridic[. Dumnezeu a decretat acest lucru, dar l-a =i efectuat ]n spirit, 1 Cor 12:13, unirea devenind vital[, Ioan 15:4.

R[m`n`nd ]n El vom avea o serie de beneficii:

1. Scutire de orice condamnare, Rom 8:1. El ne-a justificat =i ne-a unit cu Cristos, nu mai are cine s[ ridice vre-o acuzare ]mpotriva noastr[.

2. R[m`n`nd ]n El nu vom continua vi\a de p[c[tuire, 1 Ioan 3:6. Orice r[m`ne ]n El nu p[c[tuie=te, nu r[m`ne ]n p[cat. Analogia r[m`nerii este cheia ]n\elegerii acestui text.

P[catul este str[in naturii Lui Cristos =i deci =i naturii noastre. P[catul te desparte de bucuria m`ntuirii, iar cel credincios nu vrea s[ fie f[r[ bucuria Domnului ]n el. P[catul va fi accidental, f[r[ voie, nu o stare permanent[ de p[c[tuire. Cine continu[ s[ p[c[tuiasc[ nu l-a cunoscut pe Dumnezeu.

3. R[m`n`nd ]n El avem f[g[duin\a puterii, Filip. 4:13. Pavel spune c[ poate totul ]n Cristos care-l ]nt[re=te, dar numai pe el? Nu pe to\i cei care sunt ]n El? Desp[r\i\i de El nu putem face nimic, poate un cre=tin s[ se numeasc[ cre=tin =i s[ fie desp[r\it de Cristos? Dac[ r[m`nem ]n El avem putere asupra ispitei, p[catului =i a ]ncerc[rilor ce vor veni asupra noastr[.

3. R[m`n`nd ]n El aducem mult[ road[. Cine nu este ]n El nu aduce road[ =i dup[ road[ se cunosc ucenicii Lui. Aduc`nd ]n El dovedim c[ am r[mas ]n El =i c[ suntem ucenicii Lui.

4. Cine r[m`ne ]n El a=teapt[ cu ]ncrederea venirii Lui, I Ioan 2:28. Venirea Lui nu este o idee ce ne ]nsp[im`nt[ ci o bucurie gata gata s[ se reverse peste noi. Cei ce r[m`nem ]n El, ]n a=teptarea Lui ne cur[\im dup[ cum El }nsu=i este curat , I Ioan 3:3.

Ucenicul Lui r[m`ne ]n El, cel ce nu-l cuno=te, cel ce doar a gustat pentru o vreme va fi inconfortabil s[ r[m`n[ ]n El =i va c[utat tot timpul pl[ceri str[ine de pl[cerea de a r[m`ne ]n El!

http://www.voxdeibaptist.org/ucenicul_lui_isus_Cocar.htm

Emisiune în direct: Vreau să fiu liber! – joi, 14 noiembrie 2019, ora 20

 12.11.2019  |    Recomandari Saptamanale

În cadrul acestei emisiuni vom vorbi despre boală şi problema lucrurilor care pun stăpânire pe noi. Care este rădăcina acestor lucruri şi cum pot fi eliberat şi vindecat?

Invitați: Claudiu Lăpădat (pastor,  Biserica „Sfânta Treime”- Timisoara) şi Remus Runcan (pastor, Biserica „Maranata” – Timisoara)

Emisiunea este transmisă în direct pe canalul Alfa Omega TV, pe pagina de Facebook AOTV și pe site-ul alfaomega.tv. Fiți alături de noi, urmăriți emisiunea, trimiteți întrebările dvs. și motivele de rugăciune! Ne puteți scrie și mesaj privat pe Facebook AOTV. Răspundem întrebărilor și ne rugăm pentru cauzele dvs! Tel: 0256.490.637, rugaciune@alfaomega.tvhttp://alfaomega.tv/rugaciune

Etichete: boalacalea adevarul si viataslujire si rugaciunelibertate

https://alfaomega.tv/canal-tv/recomandari-saptamanale/11479-emisiune-in-direct-vreau-sa-fiu-liber-joi-14-noiembrie-2019-ora-20

Bărbat arestat fiindcă s-a rugat în apropierea unei clinici pentru avorturi

12.11.2019  |    Mapamond Crestin  |

Bărbat arestat fiindcă s-a rugat în apropierea unei clinici pentru avorturi. Poliția l-a luat pe sus pe tânărul invalid în timp ce se ruga.

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/11480-barbat-arestat-fiindca-s-a-rugat-in-apropierea-unei-clinici-pentru-avorturi

Ce este purificarea etnică indirectă?

08.11.2019  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |

În timp ce luptele continuă, mulți creștini prinși în schimbul de focuri plătesc cu prețul vieții. Acești jihadiști care luptă pentru Turcia tocmai au capturat orașul sirian Ras al-Ayn, unde era o populație însemnată de creștini.

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/11467-ce-este-purificarea-etnica-indirecta

Seamănă Turcia cu Germania nazistă?

08.11.2019  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |   208  |     2 min

O grupare umanitară ajută yazidiții creștini și minoritățile din zona beligerantă, transmițându-le mesajul către întreaga lume. Charmaine Hedding e fondatoarea Shain Fund, o organizație nonprofit care le oferă ajutor umanitar celor nevoiași. Hedding îi ajută pe oamenii din nord-estul Siriei de ani buni. Am vorbit cu ea despre criza din nord-estul Siriei și despre ce trebuie să știe întreaga lume.

Charmaine, mulțumim pentru participarea la emisiunea Jerusalem Dateline.

 

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/11470-seamana-turcia-cu-germania-nazista

CĂND CINEVA TE ATACĂ

B a r z i l a i – e n – D a n

„Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.”(2 Timotei 2:3)

Există două feluri de critici: critica constructivă și critica distructivă. Prima te zidește iar a doua te zdrobește.

Fii chibzuit atunci când reacționezi la critica și bârfa nefondată. Când cel care te critică dorește să rămână anonim, acea persoană nu este demnă de răspunsul tău.

Se spune că un pastor a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt – PROSTULE! În următoarea duminică, a luat-o cu el la biserică și a spus adunării: „Săptămâna aceasta am primit cea mai ciudată scrisoare.” A citit apoi acel singur cuvânt și a adăugat: „Cineva a scris-o dar a uitat să se semneze!”

Poate că tu spui: „Dar încearcă să-mi strice reputația.”. D. L. Moody a zis: „Dacă am grijă de caracterul meu, Dumnezeu va avea grijă de reputația mea.” (vezi Isaia 54:17).

Ori de cate ori ești…

 

View original post 133 more words

CĂND CINEVA TE ATACĂ