Cu Dumnezeu la pescuit

La moara lui Felix

Pesti 1

Erau pescari din tată în fiu, aşa cum erau cei mai mulţi dintre cei ce locuiau pe malul lacului. Al Ghenezaretului. Crescuseră în bătaia vântului şi în miros de peşte. Din pescuit îşi câştigau existenţa. Se obişnuiseră cu furtunile de pe întinsul lacului, dar şi cu gustul amar al eşecului. Atunci când se întorceau cu bărcile goale.

Aşa se întâmplase şi de data asta. Avuseseră o noapte grea, dar, mai ales, infructuoasă. De zbatere zadarnică. Şi acum Învăţătorul, care se afla cu ei în barcă, îi spune lui Petru: ,,Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” (Luca 5: 4)

,,Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic;” (Luca 5:5) a răspuns Petru. Şi ar fi putut continua: ,,Tu eşti Învăţătorul, dar eu sunt pescar profesionist, cu vechi state de serviciu în branşă. Acesta e domeniul meu, experienţa mea. Crezi că nu ştiu ce fac?”

Dar răspunsul lui a…

Vezi articolul original 160 de cuvinte mai mult

Darurile spirituale pot fi folosite greșit

 30.10.2018  |    Intimitate cu Dumnezeu

Darurile spirituale pot fi folosite greşit în multe feluri. Eruditul metodist unit Kenneth Kinghorn descrie extremele, folosind cuvinte pline de culoare: „carisfobia” şi „carismania”. Unii care sunt pe deplin conştienți de potențialul darurilor lor spirituale le pot folosi pentru a dobândi putere, a câştiga avere, a se răzbuna sau a-i exploata pe ceilalți credincioşi. Nu voi încerca să intru în amănunte în aceste privinţe sau să cataloghez toate celelalte abuzuri obişnuite ale darurilor spirituale din zilele noastre. Dar vreau să numesc şi să comentez două dintre ele, pe care eu le consider deosebit de răspândite şi contraproductive pentru creşterea bisericii.

Exaltarea darurilor

Primul abuz îl constituie exaltarea darurilor. În unele cercuri, este popular să ridici un dar deasupra celorlalte. A avea un anumit dar reprezintă un simbol al statusului spiritual în unele grupuri. Cetățenii de primă clasă sunt separați de cetățenii de clasa a doua, pe baza exercitării unui anumit dar sau a unor daruri.

Când se întâmplă acest lucru, darurile pot deveni cu uşurință scopuri în sine. Ele pot glorifica mai degrabă pe utilizator, decât pe Dătător. Ele pot aduce beneficii mai degrabă individului decât Trupului. Ele pot produce mândrie şi îngăduinţă prea mare de sine. Corintenii au căzut în această capcană şi Pavel le scrie 1 Corinteni 12-14 în încercarea de a-i îndrepta. Toți trebuie să primim un avertisment clar pentru a evita exaltarea darurilor.

În timp ce revizuiam literatura despre darurile spirituale, am descoperit manifestarea exaltării darurilor în locuri neaşteptate. Un autor, de exemplu, considera profeția ca fiind cel mai mare dar. Un altul spunea că cel mai mare dar este cuvântul despre înțelepciune. Un altul sugerează că apostolia ar putea fi acela. Eu însumi nu cred că un dar este mai presus de altele, deşi vedem o ordonare clară a slujbelor în 1 Corinteni 12:28, unde Pavel îi menționează în primul rând pe apostoli, în al doilea pe profeți, în al treilea pe învăţători şi apoi urmează celelalte daruri, dar nu neapărat în ordine.

Se pare că anumite daruri pot fi mai potrivite decât altele, pentru anumite ocazii şi locuri, pentru anumite filozofii ale slujirii, pentru anumite grupuri şi pentru anumite sarcini. În situația din Corint, profeția era necesară mai mult decât limbile, după cum se explică în 1 Corinteni 14. Acest fapt nu exaltă un dar; ci ordonează darurile.

Sindromul proiecției darurilor…….

Material extras din cartea „Darurile tale spirituale îți pot ajuta biserica să crească”, de Peter Wagner.

Sursa: https://alfaomega.tv/viata-spirituala/intimitate-cu-dumnezeu/9620-darurile-spirituale-pot-fi-folosite-gresit

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/darurile-spirituale-pot-fi-folosite-gresit/

DARUL NEFERICIRII

28 OCTOBER 2017

„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei…”
Eclesiastul 3:11
Nu e nevoie de foarte multă înțelepciune ca să știi că omul năzuiește la ceva mult mai mult decât la pământ. Când vedem durere, suntem mâhniți. Când vedem foamete, ne întrebăm de ce. Crime fără rost. Lacrimi fără sfârșit. Pierderi inutile. De unde vin toate acestea? Care va fi sfârșitul tuturor acestor lucruri?
Oare viața se sfârșește prin moarte, și asta e tot?
Sfântul Augustin, în cartea sa Confesiunile, afirmă: „Mi-am dat seama că cel mai mare dezastru care se poate abate asupra noastră este să ne simțim pe pământ ca acasă. Câtă vreme ne simțim străini aici, nu putem uita care este adevărata noastră patrie.”Nefericirea de pe pământ stârnește o sete după cer. Prin faptul că a pus în noi o profundă insatisfacție, Dumnezeu ne ține atenția îndreptată spre El. Singura tragedie, așadar, este să devenim satisfăcuți prea devreme. Să ne mulțumim cu viața de pe pământ. Să ne simțim confortabil într-o lume străină. Să ne înrudim cu babilonienii și să uităm de Ierusalim.

Noi nu suntem fericiți aici pentru că nu suntem acasă aici. Nu suntem fericiți aici pentru că adevărata fericire nu este menită pentru aici. Noi suntem doar niște „străini și călători” pe acest pământ (1 Petru 2:11).

Ia un pește și aruncă-l pe plajă? Vezi cum i se usucă branhiile și solzii? Este el fericit? Nu! Peștele nu va fi niciodată fericit pe plajă pentru simplu fapt că el nu a fost creat pentru plajă.

Nici tu nu vei putea fi fericit pe deplin pe pământ pentru simplu fapt că nu ai fost creat pentru pământ. O, cu siguranță că vei avea momentele tale de bucurie. Vei avea licăriri de lumină. Vei cunoaște momente sau chiar zile pline de pace. Dar acestea nu pot fi în niciun caz comparate cu fericirea care ne stă înainte.

Odihna de pe acest pământ este o odihnă falsă. Ferește-te de cei care te îndeamnă să-ți găsești fericirea aici, nu o vei găsi. Păzește-te de acei medici falși care îți promit că bucuria ta se află la o distanță de numai o dietă, o căsnicie, o slujbă sau un transfer. Profetul spune despre astfel de oameni că ei „Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Și totuși nu este pace!” (Ieremia 6:14). Și nici nu va fi până ce nu vom ajunge acasă.

Subliniez încă o dată, avem și noi clipele noastre de fericire: mireasa de la brațul nostru, nou-născutul de la piept, raza de soare care ne încălzește. Dar chiar și aceste clipe nu sunt altceva decât niște petece de lumină ce străbat prin fereastra cerului.

„Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Cor. 2:9) Ce verset uluitor! Cerul este dincolo de imaginația noastră. Orice ți-ai imagina tu este mult prea puțin. Visează la cer. Tânjește după cer.

Dar până atunci, fii realist. Diminuează-ți așteptările pe care le ai de la acest pământ. Acesta nu este cerul, așa că nici nu te aștepta să fie. Nu va exista niciodată o emisiune de știri fără știri negative. Nu va exista niciodată o biserică fără bârfă sau invidie. Nu va exista niciodată o mașină nouă, un nou-născut care să-ți poată aduce acea bucurie după care tânjește inima ta. Numai Dumnezeu poate. Și Dumnezeu ți-o va aduce! Ai răbdare!

Pastor Ioan Cocîrțeu

Dacă numele tău e numele unui uragan recent…

imaginea unui uragan - foto de NASA - unsplash.com

M-am pornit spre casă după o zi plină de muncă, de turbulențe pe toate planurile. Eram cu un coleg într-o mașină și rula un post de radio care trăncănea tot felul de prostii politice, așa că i-am zis să schimbe. Am găsit un post de radio unde se auzea niște muzică, apoi… nu știu cum se face, dar am apăsat eu pe alt buton și erau niște știriVorbeau de apariția unui uragan… cu nume feminin… că se apropia de coasta britanică.

Mi s-a părut ciudat că auzeam acel nume de uragan. Nu are mare importanță numele uraganului, dar imediat cum l-am auzit… mă gândeam ce vor crede persoanele care poartă numele acelui uragan. Oare se vor simți ”ca într-un vârtej”? Oare vor fi ”duși cu capul”? Oare vor produce în jurul lor ”vârtej după vârtej”?

Deși erau niște întrebări care mi-au apărut pe moment în cap… mi-am dat seama ulterior că numele acestor uragane au fost date de… alți oameni. E ceea ce știm să facem noi cel mai bine, și am învățat lucrul acest de la Adam. Nu știați asta? Geneza 2:19 spune că aceasta a fost prima sarcină pe care i-a încredințat-o Creatorul lui Adam… apoi aceasta s-a perpetuat mai departe. Adam, primul om – de fapt numele lui înseamnă ”bărbat” sau ”om” – a dat nume și la cea care a fost scoasă din coasta lui, Eva, apoi ei au dat nume la copii lor și tot așa. În spatele numelor exista un înțeles și numele acelei persoane reprezenta caracterul acelei persoane.

Deși acest lucru s-a cam pierdut în însemnătate, din moment ce oamenii dau nume la odraslele lor… după cum le place urechilor lor, există în prezent națiuni de pe globul nostru care… atunci când vine vorba să dea nume la copiii lor, se gândesc de două, trei ori înainte să facă ceva, să nu apară vreo problemă ulterioară. În Grecia, acum 8 ani în urmă o cunoștință de-a noastră nu a putut face pentru 6 luni certificatul de naștere al fiului ei născut în Grecia pentru că autoritățile – și probabil și tradiția din acea zonă – impunea oamenilor să cugete bine cu restul rudelor, părinților, bunicilor, ce nume va purta restul vieții acel copil și al cui nume îl va duce mai departe. Au și grecii chestiilor lor interesante, o să vedeți mai jos de ce.

Mă gândeam dacă cei care au dat numele la uragane au preluat aceiași tehnică precum cea folosită de Adam: evenimentul și numele. Sau poate ca noi: sună bine, sau e vreo sărbătoare de sfânt în calendar când are loc evenimentul… să ne folosim de el. Până în partea timpurie a anilor 1950, furtunile și uraganele tropicale erau depistate după an și ordinea în care aveau loc în cadrul acelui an. În decursul timpului, oamenii au considerat că folosirea de nume scurte, ușor de memorat în scris precum și în comunicarea verbală, era mai rapidă și reducea confuzia atunci când aveau loc două sau mai multe furtuni tropicale în același timp. În trecut, confuzia și zvonurile false au fost produse atunci când se transmiteau la posturile de radio avertismente de furtună și se foloseau nume sau termeni greșiți pentru avertizări cu privire la furtuni diferite, localizate la sute de mile depărtare.

În anul 1953 Statele Unite a început să folosească nume feminine pentru furtuni și din 1978 s-au folosit nume feminine cât și masculine pentru a se identifica furtunile din partea de nord a Pacificului. Acest aspect a fost adoptat în 1979 pentru furtunile din cadrul bazinului Atlantic.

Centrul Național al Uraganelor din cadrul Institutul Național de Oceanică și Atmosferă din SUA nu controlează numele furtunilor. În schimbă, există o procedură strictă stabilită de Organizația Meteorologică Mondială. Pentru uraganele din Atlantic există o listă de nume bărbătești și femeiești care sunt folosite într-o rotație de șase ani. Singurul moment când există o schimbare este atunci când o furtună este atât de mortală sau produce atâtea daune încât numele viitor folosit pentru acesta este diferit față de o altă furtună la care nu ar fi adecvat numele. În caz că mai mult de 21 de cicloane tropicale au loc în același sezon, oricare alte furtuni adiționale vor prelua nume din cadrul alfabetului grecesc. Grecii iar în centru.

Dacă doriți să consultați o listă de nume de furtuni retrase sau următoare, vizitați site-ul Serviciului Național de Meteorologie – secțiunea uragane și cicloane din SUA. (materialul de mai sus este preluat din acest site)

Ceea ce am observat după ce am cercetat aceste site-uri este că avem nume pentru fiecare uragan până în 2022. Așa că verificați lista. Sunt câteva nume care se repetă în emisfera estică din Pacific, dar nu și în cea din Atlantic. Probabil că anumite uragane sunt foarte… ”populare”, de se repetă aceleași nume, nu?  Mai apoi… am văzut că sunt liste fără număr (figurativ vorbind) de nume de furtuni, de uragane, de cicloane:

Tropical Cyclone Names Worldwide
Caribbean Sea, Gulf of Mexico and the North Atlantic Names
Eastern North Pacific Names
Central North Pacific Names
Western North Pacific and the South China Sea Names
Australian Tropical Cyclone Warning Centre’s (TCWC) Area of Responsibility
Regional Specialised Meteorological Centre Nadi’s Area of Responsibility
Port Moresby Tropical Cyclone Warning Centre’s Area of Responsibility
Jakarta Tropical Cyclone Warning Centre’s Area of Responsibility
Northern Indian Ocean Names
Southwest Indian Ocean Names


Morala care am tras-o la final este simplă. Oarecum este ceva mai mult decât o ”paralelă”.
 Dacă numele tău e pe lista aceasta de uragane, cicloane, furtuni… probabil că în caracterul tău există ceva furtunos. E normal să fie așa pentru că natura pământească/păcătoasă este coruptă, este un ciclu continuu de răutate, de lucruri rele. Tocmai de aceste ”evenimente” trebuie să ne păzim noi, ceilalți. Doar că la unii lucrurile ”erup” la suprafață și fac ravagii – precum uraganele, la alții ”erup” în interior și produc durere, regrete, amărăciune, bârfă, ură, răni care nu se văd, dar car curg fără sfârșit.

La unele din aceste ”furtuni” nu există institut de meteorologie spiritualemoționalmintalpsihologic, sau cum mai doriți voi să numiți. La unele ”furtuni” mai supraviețuim unii din noi. La alții există o forță interioară care parcă leagă funiile ce produc vârtejul și… precum scria Iacov, ”Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei.” (Iacov 3:5-6, sublinierile din text îmi aparțin). Există în jurul nostru persoane care sunt precum o roată care se aprinde repede și trage după ea pe mulți în foc; există și alți care știu ce înseamnă vulnerabilitate, sensibilitate, respect, responsabilitate, se abțin, se controlează, sunt prevăzători, gândesc înainte să deschidă gura… care ar putea produce oricând, oriunde nu doar un prăpăd, nu doar un dezastru, incendiu, uragan, ci ar distruge vieți.

Am văzut acest uragan prezent zilele trecute la o biserică. Era puțin zis aparență de ipocrizie, poate mai bine zis era o aparență de demență care urmează să se manifeste mai profund. Stăteam cu geaca pe mine pentru că mă gândeam că începea ”furtuna”, dar am evitat-o, am ignorat-o, am controlat emoțiile mele interioare să nu se exteriorizeze atunci, acolo, sau ulterior. Am făcut bine, pentru că… spre marea mea uimire… acea persoană purta numele unui uragan din zona Atlanticului… și am zis acum, după ce am ajuns acasă și după cele auzite la radio… că numele alea au și ele ceva în spatele lor. Poate că mâine o să fie coadă la Direcția de Evidență a Populației din orașul tău… se vor duce unii să depună cereri, solicitări de schimbare de nume… să nu se facă de râs, de batjocură, de parodia posturilor de radio din această nume. Dacă ai nume de uragan și te-ai regăsit în acea listă, ai face bine să îți schimbi ceva: ori numele, ori caracterul. Cu una din ele o să ajungi tu – și o să duci și pe alții – în veșnicie. Spre Ierusalimul ceresc, sau spre Gheena veșnică, cum scria Iacov mai sus.

Dumnezeu să ne protejeze de uraganele fizice, și de uraganele umane din jurul nostru! 

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/10/daca-numele-tau-e-numele-unui-uragan.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/daca-numele-tau-e-numele-unui-uragan-recent/

Dacă mai merită să spui o vorbă bună cuiva de Laurențiu Nica

February 3, 2018   de Laurențiu Nica

Imediat cum intrăm în contact cu cineva din jurul nostru… primul lucru pe care îl rostim este o vorbă bună. Nu prea ne dăm noi seama de acest aspect, dar spunem ca ziua, dimineața sau seara respectivă (depinde de momentul din zi când interacționezi tu cu lumea) să le fie bună. Ați realizat de fapt că atunci când salutați pe cineva, voi de fapt spuneți o vorbă bună?

Nu am realizat. Am început să o facem de fapt din obișnuință, poate din politețe, din familiaritate. Sau poate la unii le spunem doar un salut simplu, sau ne salutam cu cuvinte din alte limbi – hi, hello, good-bye.

Pe cât ne este nouă de ușor să ne deschidem gura să rostim aceste cuvinte de salut, pe atât de ușor este și să gândim ceea ce vom spune mai departe. Vom spune oare o vorbă bună, sau vom spune o vorbă mai puțin bună? Vom gusta oare în gura noastră cuvintele care le vom rosti uneori pe gura noastră? Vor face ele bine celor care le vor auzi sau va face bine doar sufletului nostru… că le-am rostit în pripă, în grabă, în furie, în rușine, în neliniște, etc.?

Apostolul Pavel îi îndemna pe efeseni ”Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.” (Efeseni 4:29, NTR). După ce am citit aceste cuvinte am realizat faptul că vorbele noastre trebuie să aibă mereu ceva bun în ele, doar că noi, cum avem stări și emoții și personalități diferite… reacționăm față de oameni și scăpăm uneori către ei și cuvinte mai puțin bune. În acele momente poate ne auto-justificăm atitudinea, dar ulterior ne vom simți condamnați de vocea interioară a Duhului Sfânt că ceea ce am rostit nu a fost bine, nu a adus nimic bun celor care l-au auzit. Doar că acolo și atunci va fi deja prea târziu. Nu mai poți face nimic… pentru că faptul este deja consumat.

De fapt ai putea face ceva. Ai putea ca data viitoare când îți vine să spui ceva care știi că vine din instinctul și din excesul furiei și a stresului interior… oprește-te, rostește o rugă și cere-i lui Dumnezeu să-ți dea cuvintele care trebuie să le mai rostești. Această acțiune nu se poate realiza instantaneu, ci va necesita exercițiu și practică. La fel cum fiecare limbă străină se învață prin răbdare, prin exercițiu, prin practicare… tot așa se poate învăța și vocabularul care aduce har celor care îl vor auzi.

Ce vei rosti la cei din jurul tău – diferit – de azi înainte? Te gândești că ceea ce le vei spune va avea un impact pozitiv sau de durată pentru viața lor? Merită să rostești cuvintele acelea către ei? Ascultă ceea ce ce vrei să spui și vezi cum sună pentru tine. Cum ai primi tu de la altă persoană acele cuvinte?

Există un pasaj în Proverbe, care ne ajută să înțelegem ceea ce am scris mai sus:

Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept! Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciunaToate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știinţa. Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul și mai degrabă știinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.”  Proverbele 8:6-11 (sublinierile îmi aparțin)

http://www.voxdeibaptist.org/publicatia.new/2018/02/03/daca-mai-merita-sa-spui-o-vorba-buna-cuiva/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/daca-mai-merita-sa-spui-o-vorba-buna-cuiva/

Dacă iadul ar avea har doar trei secunde… – de Nicolae.Geantă

Publicat pe 6 Septembrie 2017 de ADMIN în ArticoleArticole: Geantă Nicolae

Unul dintre prietenii mei, a avut un vis ciudat. De fapt o viziune, zicea el, pentru că totul a fost atât de real. A fost atacat de un șarpe uriaș pe care l-a răpus. Instantaneu a apărut în fața sa o făptură de 10 ori mai mare, care a înghițit șarpele uriaș ca pe un fursec. Creatura ciudată îl privea liniștit și l-a întrebat: „Știi cine sunt?”. „Știu”. (Era Satana). Știi că-ți pot face orice rău?”. Dar omul nu i-a răspuns. („Știam că diavolul nu poate știi ce gândim”). Dintr-o dată, omul a pus o întrebare delicată („nu știu de unde mi-a venit”): „Îngerii căzuți mai au vreo șansă înaintea Domnului?” „Nu. Dacă Dumnezeu ar oferi 3 secunde, toți s-ar pocăi și ar fi primiți înapoi. Ei știu ce au pierdut”… „Tu mai ai?”. „Categoric nu”. „Atunci nu mai avem ce discuta”…
După ce mi-a mărturisit visul am fost marcat nu de ciudățenii, ci de cele 3 secunde. Ce poți face în 3 secunde? O ridicare din pat. O deschidere de ușă. O privire pe fereastră. În 3 secunde îndeși încărcătorul iPhone-ului în priză. În 3 secunde respiri odată. Sau duci mâna la gură. Ori strănuți… De fapt, cu 3 secunde nu poți face mai nimic! Dar în 3 secunde de har s-ar pocăi tot iadul!!!
M-am gândit că dracii cer îndurare numai 3 secunde și nu li se oferă. Și eu, dumneata, și toți oamenii irosim în viață ani. O zi are 1.440 de secunde. Un an are 525.600! O viață de 70 ani are 36,792 milioane! Avem har după har, vorba lui Pavel. „Irosim ani și la moarte cerșim secunde”, striga Nicolae Iorga?
3 secunde de har dacă oferă Dumnezeu și toți îngerii căzuți s-ar pocăi. 3 secunde și iadul devine megachurch. Și eu, dumneata, tot amân, tot mă joc cu viața, cu pocăința, cu Dumnezeu.
De ce oare vor diavolii doar trei secunde? Pentru că doar de atât e nevoie să strigi: „Doamne iartă-mă că am păcătuit!”. Cronometrați… Doar trei secunde dorește iadul să scape de remușcări. O singură șansă. Și noi avem cel puțin 12-13 milioane de șanse!
Cereți iertare lui Dumnezeu. Durează doar 3 secunde. 3 secunde și poți fii salvat de o veșnicie de regrete. În iad nu e har. Acolo e plânsul și scrâșnirea dinților… Și asta pentru că unii dintre noi nu am fost atenți măcar 3 secunde… Nici diavolii n-au fost atenți. Dar ei nu sunt oameni…
Nicolae.Geantă

Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole – IMPLICAŢIILE INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UE UN PUNCT DE VEDERE CREŞTIN

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

IMPLICAŢIILE INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UE

UN PUNCT DE VEDERE CREŞTIN

(Reporter: Ioan Ciobota)

Interviu difuzat de Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Interviu cu Petru Dugulescu

 

Petru Dugulescu

Reporter:

Iata-ne deja integrati in Uniunea Europeana. A trecut ceva timp de cand ne-am integrat si, la fel cum prin anii ’70-’80 ne gandeam despre anul 2000 daca-l vom mai apuca, iata ca anul 2000 este deja istorie. Cam asa s-a intamplat si cu integrarea in Uniunea Europeana. Am asteptat vreo 16 ani acest moment si deja se cam asterne praful peste el.

Domnule pastor Petru Dugulescu, din punct de vedere spiritual, religios si crestin in primul rand, ce credeti ca inseamna aceasta integrare in Uniunea Europeana?

Din punct de vedere economic, politic si militar se vorbeste cam pe toate canalele media. Dar din punct de vedere crestin, ce credeti ca inseamna?

Petru Dugulescu:

Noi, generatia noastra, traim aceste vremuri cu semnificatie speciala in istorie, as spune vremuri unice, fara precedent. Daca suntem copii ai lui Dumnezeu si avem discernamant spiritual si invatam sa interpretam evenimentele istoriei asa cum ne invata Biblia, sa fim ca si Habacuc – oamenii din turn – sa privim, sa scrutam viitorul cu ochii Duhului, vom vedea ca acest eveniment care a marcat puternic natiunea noastra in ultimele zile, este un fel de piatra de hotar sau borna kilometrica pe care scrie „vremurile din urma” sau „venirea Domnului”.

Fie ca pentru orice om care citeste Biblia, cunoaste Cuvantul lui Dumnezeu, are discernamant spiritual si stie sa interpreteze evenimentele cu Biblia in mana, e clar ca vremurile in care am intrat si pe care le traim acum, vremuri fara precedent cum am spus, marcheaza foarte puternic si fara echivoc ca noi suntem generatia care traim aceste profetii apocaliptice si vremurile care preced venirea domnului Isus in glorie, la a doua lui venire.

Reporter:

Ce inseamna din punct de vedere crestin aceasta integrare a noastra in Europa? Europa acum, ca si teritoriu geografic este exact cum era pe vremea Domnului Isus, chiar putin mai mare, cu aceasta integrare a Romaniei si a Bulgariei. In 2004 cand au fost integrate Cipru si Malta Europa avea aceeasi harta ca pe vremea lui Mesia.

Petru Dugulescu:

De fapt, Europa aceasta unita, in care ne integram, este reinvierea si recladirea Imperiului Roman. Pe acelasi schelet se reconstruieste acum Europa.

Noi stim ca Imperiul Roman a fost unul dintre cele mai faimoase imperii din istorie, a avut cea mai mare longevitate – 1500 de ani. In anul 395 s-a rupt in doua: Imperiul Roman de Apus si cel de Rasarit.

Aceasta reprezinta acel chip din lut amestecat cu fier, cum il vede Nebucadnetar in visul din Daniel 2. Aparent exista o unitate politica, economica si sociala intre tarile care fac parte din Uniune. Dar niciodata lutul si fierul, spune Cuvantul, nu se pot uni. Este doar unitate aparenta. Ea nu este desavarsita.

Se recladeste Imperiul Roman care s-a prabusit. si la implinirea vremurilor, noi stim, cunoastem din Cuvantul lui Dumnezeu ca pe scena istoriei, pe scena Europei Unite va veni omul faradelegii numit Antichrist.

Acum noi nu vrem sa fim „catastrofisti”. Daca suntem credinciosi, suntem copiii lui Dumnezeu, nu privim lucrurile doar in negru si doar apocaliptic, ne speriem, ne lamentam si ne izolam. NU ne izolam.

Din punct de vedere economic si social, desi ai spus ca nu abordam in mod expres acest subiect, integrarea este un lucru bun. Fiindca iata, romanii oprimati de atata amar de vreme pot calatori liber. Uneori cu buletinul, cum s-a spus. Doar cateva tari ne mai cer si pasaportul.

Reporter:

Fara sa-ti mai verifice occidentalii de sapte pasaportul cand vad ca esti roman…

Petru Dugulescu:

Eu eram parlamentar, aveam pasaport diplomatic si mergeam in Germania, invitat de presedinta Parlamentului Germaniei, la Bonn, cand era capitala la Bonn. Mergeam la „Micul dejun cu rugaciune” sau la conferinte pe teme politice si eram umilit la vama. Se uitau politistii la mine ca la un cetatean de mana a treia. Cred ca e bine ca s-a terminat cu aceasta umilire a romanilor la granitele occidentale. Deci putem calatorii si noi cu demnitate, in libertate, in lumea civilizata. Putem sa ne miscam.

Si apoi romanii cauta de lucru, cauta un loc de munca fiindca salariile sunt mici, veniturile sunt foarte mici in Romania si trebuie sa-si intretina familia. E bine ca romanii pot sa-si caute de lucru in orice tara din Europa, si pot calatori.

Deci sunt avantaje, fara indoiala.

Nu putem sa fim foarte stricti, foarte ingusti, foarte negativisti.

Sunt si lucruri bune.

Si este mersul vremurilor, nu ne putem opune. Dumnezeu este la carma istoriei, Dumnezeu a regizat aceste lucruri inca de la inceput. De aceea ele sunt scrise in Biblie, cu mii de ani inainte. Acum se implinesc.

Asadar, noi recunoastem autoritatea lui Dumnezeu in istorie. Si daca suntem copii ai lui Dumnezeu, recunoastem si in viata noastra autoritatea lui Dumnezeu.

Reporter:

Nu stiu daca este buna paralela, dar imi amintesc ce se intampla in momentul cand a venit comunismul in Romania. O buna parte a populatiei a fost de acord cu comunismul, pentru ca el a adus electrificare la sate, a adus scoli, servicii pentru toata lumea, nu exista somaj pe vremea respectiva, oricine avea de lucru.

A adus multe lucruri bune comunismul, dar a fost un cancer pentru natiunea noastra.

Petru Dugulescu:

Da, a avut o ideologie otravita, ateista.

Reporter:

Nu stiu daca paralela este foarte potrivita, dar s-ar putea sa fie si acum oameni care vor spune la fel ca si cei care se opuneau comunismului, vor spune – despre noi cativa, care suntem „eurosceptici” – vor spune ca suntem anacronici sau nu facem parte din lumea moderna.

Petru Dugulescu:

Repet, eu nu vreau sa fim anacronici, nici stupizi, nici retrograzi. Eu interpretez evenimentele, in masura in care eu le pot interpreta, cu Biblia in mana si avand Duhul lui Dumnezeu in mine, ca un copil al lui Dumnezeu care traiesc in aceasta generatie.

Deci, accept ce se intampla, n-am incotro, este mersul istoriei. Nu pot sa schimb cursul istoriei pe care Dumnezeu a regizat-o si pe care o conduce. Vreau sa fiu in acest context copilul lui Dumnezeu si sa raman martorul domnului Isus Cristos. Pentru ca Integrarea aceasta este si o oportunitate. Sa ne gandim bine: la 1 Petru, in primul capitol, Petru, cand scrie epistola lui soborniceasca catre sfinti, spune: „imprastiati printre neamuri, dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu.” Pentru cuvantul „imprastiati” in greaca e cuvantul „maon” care inseamna „semanat”, cum imprastie semanatorul samanta.

Deci, pentru alesii lui Dumnezeu care sunt semanati printre natiunile Europei, sunt imprastiati – nu intamplator – dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu. Cred ca fenomenul diasporei romanesti, in acest context, este un miracol si este un lucru pozitiv.

Fiindca daca mergeti in Italia sau in Spania si-n multe tari europene: in Irlanada, in Anglia chiar, in lumea anglo-saxona veti gasi mii si mii de romani care merg la lucru. Dintre aceste mii si mii sunt alte mii care sunt crestini, care sunt copiii lui Dumnezeu.

Veti gasi biserici baptiste si mai ales penticostale foarte mari, foarte numeroase de circa 1000 de membrii uneori, 500, 300. Duminica ei sunt un miracol pentru cei din Roma, sau cei din Milano, sau din Torino sau din Viena.

Am fost recent la Bruxelles, la parlamentul european. Romanii merg duminica dimineata, cu Biblia in mana, cu copiii de mana, merg la biserica. Ori in tarile acestea lumea NU mai merge la biserica. Occidentalii traiesc intr-o Europa post-crestina, o Europa apostata as putea spune, fara sa ma jenez, o Europa care s-a lepadat de Cristos.

Ei, aceste mii si mii de crestini sunt imprastiati de Dumnezeu printre neamuri, dupa stiinta Lui mai dinainte si ei sunt acolo cum erau evreii in vechime, in diaspora, sa duca marturia Legii, sa duca revelatia Dumnezeului unic adevarat si viu. Pe copiii romanilor din diaspora, care invata limba si cultura acelor popoare, Dumnezeu ii va folosi intr-un mod special in generatia urmatoare pentru treziri spirituale in aceste tari, as vrea eu sa cred si sa sper.

Reporter:

Sa ajute Dumnezeu! Continuand paralela cu istoria, pe vremea Imperiului Roman crestinii au beneficiat de drumurile romane, de facilitatile romane, infrastructura romana. Au beneficiat de toate acestea ca sa raspandeasca Evanghelia. Probabil acesta este un mare castig pentru Integrarea Romaniei in UE.

Petru Dugulescu:

Acesta este unul din lucrurile bune: ca intr-o Europa unita oamenii pot calatorii, cum am spus, cum era altadata Pax Romana, Imperiul Roman, drumurile romane. Era o singura limba, se putea circula fara restrictii, iar crestinii se mutau dintr-un loc in altul si plantau biserici, vesteau Evanghelia si faceau ucenici.

Reporter:

Erau cetateni romani cum si noi suntem cetateni europeni. Mi-amintesc cum, cu cativa ani in urma, ca sa ca sa calatorim in Occident, noi aveam nevoie de o invitatie de la cineva din Occident. Acum cineva din China sau din Ucraina are nevoie de o invitatie de la un roman ca sa intre-n Europa…

Care este partea negativa. Stim sigur ca este o parte negativa. La fel cum, spuneam, comunismul la inceput parea o binecuvantare dar a fost un blestem, care este partea negativa a Integrarii?

Petru Dugulescu:

Totdeauna diavolul cand ne serveste cu o bomboana sau ceva dulce o pune intr-un staniol foarte atragator. Cum a fost si comunismul. Aparent era un staniol foarte sclipitor. Bunastare pentru saraci, pentru cei oprimati, pentru muncitori.

Reporter:

Chiar citeam recent despre lucrarile de hidroamelioratii in Delta Dunarii, care de fapt au distrus ecosistemul natural Delta Dunarii, pe vremea lui Gheorghiu Dej.

Petru Dugulescu:

Da. Acuma care este partea negativa a lucrurilor? Europa in care ne-am integrat, din nefericire nu mai este Europa de altadata ci este o Europa fara Cristos, in care nu mai predomina cultul lui Isus Cristos. Cultul sau zeul modern la care se inchina europenii de astazi se numeste Drepturile Omului. Am mai spus undeva acest lucru.

Cand eram in Parlament, mi-a dat Adrian Nastase o carte – el era presedintele Camerei atunci – scrisa de dumnealui ca si jurist international, doctor in Drept, iar titlul cartii era: „Drepturile Omului – religia secolului XXI”.

Cred ca religia Europei de astazi, nu mai este religia straveche a lui Isus Cristos de altadata, care a facut Europa sa fie ce este, ci este religia Drepturilor Omului = instinctele omului.

Reporter:

Este o gluma: o data cu Integrarea in Uniunea Europeana s-ar putea ca homosexualitatea sa fie obligatorie? E doar o gluma.

Petru Dugulescu:

Sunt cateva versuri din poezia mea „Apus de mileniu” care spun asa:

 

A omului drepturi sunt sacre,

Se striga de sus si de jos.

Dar eu vreau sa strig ca sunt acre,

Cand ele sunt fara Cristos.

S-afirma acum sodomitii,

si timpul ce vine i-a lor.

Dar sunt infierati pocaitii,

Cu viata si Bibliile lor.

Curand Europa unita,

Va fi dor un singur popor.

si fi-va atunci investita,

Cu-acel mondial dictator.

Deci, dupa mine Drepturile Omului inseamna instinctele primare ale omului. Dumnezeu nu mai are drepturi peste natiune, peste familie, peste individ, peste trupul lui, peste viata lui. Dumnezeu este „expropriat”, as putea spune.

Dar omul are dreptul sa-si satisfaca dorintele, sa fie stapan pe soarta lui. Ceea ce m-a durut pe mine la Revelionul Integrarii a fost cand presedintele Romaniei, Traian Basescu a spus in Piata: „Romani, La multi ani! Am intrat in Europa, ne-am integrat. Luati-va soarta in propriile maini de acum! Luati-va soarta in propriile maini! Vom izbuti prin noi insine!”

Daca era un american ar fi spus cu acea ocazie: „God bless, Romania! Dumnezeu sa binecuvanteze, Romania!” Au lipsit cuvintele acestea din discursul lui. Doar: „Luati-va soarta in propriile maini ca ne-am integrat de acum!”

Reporter:

Domnul Basescu spunea si-n campania electorala cum a dat Dumnezeu, domnule sa fie doi comunisti sa concureze pentru presedintie…

Petru Dugulescu:

„Gura pacatosului, adevar graieste!”

Reporter:

Europa are in acest moment Parlament, are Guvern, are Ministru de Externe are absolut toata structura si tot sistemul. Lipseste doar seful cel mare… presedintele…

Petru Dugulescu:

Scenariul e pregatit incetul cu incetul. Dar repet: Dumnezeu este la carma istoriei si ceea ce se va intampla pe scena Europei Unite este numai ceea ce permite Dumnezeul suveran peste istorie si peste univers. Iar soarta noastra – a bisericii si a copiilor Lui – este in mana Lui si El cunoaste viitorul nostru.

In urma cu 3 ani cand am fost invitat prima data la Parlamentul European, la Bruxelles, sa fac rugaciunea in limba engleza pentru Parlamentul European m-am rugat cam asa: „Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tata ceresc care esti in ceruri, fa-i pe conducatorii Europei de astazi sa te recunoasca pe Tine ca Dumnezeu peste natiuni si sa inteleaga ca binecuvantata este natiunea al carui Dumnezeu este Domnul. Si sa recunoasca ca tot ce este de valoare, tot ce este frumos in civilizatia europeana este de inspiratie crestina.”

Doamna Ema Nicholson m-a felicitat pentru rugaciune. „De ce ma felicitati, doar n-am predicat? Am tinut doar o rugaciune scurta!” „Da, dar noi nu avem curajul sa ne rugam cum te-ai rugat tu aici!” „Aici nu se roaga asa, tu ai facut o rugaciune revolutionara.”.

Reporter:

Credeti ca este o teama printre capii Europei sa atinga acest subiect, pentru ca acum nu mai este „pollitically correct” sa fii crestin? Esti mai respectat ca musulman sau altceva decat ca si crestin.

Petru Dugulescu:

Mi-am dat seama ca Europa are o Constitutie foarte seculara, foarte laica si ca n-au nevoie de Dumnezeu fiindca acum este in spiritul vremii pe care o traim ca a fi crestin, a te mai crampona de principiile crestine inseamna sa fii putin inapoiat, sa fii ingust, sa fii incult, sa fii anacronic.

Dar este modern, este normal, este actual sa fii fara Dumnezeu si sa ai drepturile tale in propriile maini si sa faci ce vrei cu viata ta, iar pe Dumnezeu sa-L scoti afara.

Reporter:

Din felicitarile doamnei Ema Nicholson pentru acea rugaciune, credeti ca bantuie un duh de teama printre ei vis-a-vis de crestinism?

Petru Dugulescu:

Da, fiindca nu vor sa fie nepopulari. Ca sa nu fie nepopulari, de la tribuna Parlamentului european evita sa tina discursuri de aparare a crestinismului. L-ati vazut pe acel italian, Rocco Butiglione care a sustinut ca e pacat fii homosexual, cum a fost atacat si batjocorit.

Deci ca sa nu fie nepopulari, evita sa expuna asemenea mesaje sau discursuri. Desi ei cred in inima lor, ei stiu ce-i bine si ce nu este bine.

Reporter:

Care credeti ca este mersul vremurilor in continuare, cum credeti ca se va desfasura istoria cand va veni Antichristul?

Petru Dugulescu:

Eu cred ca noi traim vremuri cand faradelegea se inmulteste, cand ceea ce inainte era anormal, acum devine normal.

Cand eram eu copil era foarte anormal sa auzi vorbindu-se despre avorturi, era o rusine in sat sau chiar intr-un oras. Sau chiar despre divorturi, imoralitate, pornografie, sexualitate. Despre… homosexuali ce sa mai zic, era ceva foarte, foarte rusinos.

Acum mamele, parintii isi incurajeaza copiii sa fie in ton cu vremea, fiindca asta este lumea.

Cand eram in Parlament am participat la o masa festiva, si sotia unui senator spunea ca ea avea un baiat in clasa a XI si ca ea – mama – ii cumpara prezervative baiatului, ca nu cumva sa se imbolnaveasca. Fiindca ii intelege necesitatile si drepturile si ea ii cumpara prezervative si i le pune in ghiozdan. Am ramas crucit cand am auzit. Sotie de senator si mama sa faca un asemenea lucru.

De acum, fiindca faradelegea se inmulteste si tot ce era anormal inainte, acum devine normal, lumea arunca peste bord toate preceptele crestine. Toate valorile crestine par acum demodate.

Reporter:

Cum a scris cineva chiar pe zidurile Universitatii Sorbona: „Este interzis sa interzici!”. Acesta este motto-ul lumii noastre.

Petru Dugulescu:

Da, si fiindca faradelegea se inmulteste, dragostea celor mai multi va scadea invers proportional. Fiindca dragostea scade, aceasta influenta nociva a lumii patrunde si in biserici. Uneori e greu sa mai confrunti pacatul sau anumite abateri fiindca pari si tu, ca pastor sau ca un crestin din secolul XXI, demodat si anacronic.

Reporter:

 Sau risti sa fii chiar arestat cum s-a intamplat cu acel pastor din Suedia care a spus in biserici ca homosexualitatea e pacat.

Petru Dugulescu:

Daca lucrurile acestea merg asa, va veni vremea cand vei fi obligat sa angajezi un pastor homosexual, ca altfel te baga la inchisoare. Sau sa angajezi lucratori sociali care promoveaza aceste precepte. Fiindca in America deja nu mai poti sa fii lucrator social daca ai asemenea idei impotriva homosexualilor, impotriva lesbienelor, sau daca esti impotriva avortului. Nu mai poti sa lucrezi ca lucrator social.

Reporter:

In Suedia statul ii obliga pe pastori sa efectueze casatorii homosexuale. N-au voie sa refuze.

Petru Dugulescu:

In Europa tara dupa tara voteaza casatoria intre homosexuali. Acum se va confrunta si Romania cu problema aceasta. Pana acuma Romania a rezistat…

Reporter:

Urmeaza eutanasia. Urmeaza omorarea pe diverse criterii: criterii etnice, criterii de grup, criterii religioase.

Petru Dugulescu:

Plus, pentru ca Dumnezeu nu mai are drepturi si nu mai este Stapan peste natiune si peste familie se vor incuraja „casatoriile de proba”, adica nelegitime. Tinerii traiesc intre ei si traiesc chiar si in promiscuitate, pot trai cum vor. Nu se mai cununa, nu mai fac legatura aceasta oficiala in fata lui Dumnezeu. Pentru ca ei considera casatoria ca fiind ceva demodat.

Asa se spune acum: „Ce e casatoria? E ceva batranesc, ceva demodat. Eu pot sa ma distrez sau pot sa ma simt bine si fara sa fiu casatorit. Nu-mi place de partener, il schimb, o schimb si-mi caut alta „jucarie” dupa aceea.

Reporter:

Acesta putea fi unul dintre aspecte. Celalalt, asa cum spuneam ar fi eutanasia. Aceste lucruri tin deja de registrul nazismului.

Petru Dugulescu:

Tot in numele drepturilor omului. „Domnule, cum sa chinui omul asta? Cum sa sufere? Hai sa-l ajutam, sa-i scurtam suferinta, nu? Ca omul are dreptul sa-si scurteze suferinta, nu?

Ori numai Cel care a dat viata – Dumnezeu – numai El poate lua viata inapoi.

Reporter:

La fel cum faceau nazistii: „Hai sa-i ajutam pe evrei sa moara! Hai sa-i ajutam pe tigani sa moara! Hai sa-i ajutam… etc” pe diverse criterii…

Petru Dugulescu:

Sa purificam natiunile, sa avem natiuni curate.

Reporter:

Exact. Dupa criterii care sunt total impotriva lui Dumnezeu, impotriva bunului simt, impotriva normalitatii.

Ca si crestini ne ingrijoram de aceste lucruri si este normal sa ne ingrijoram. Dar la capitolul actiuni concrete, ce putem sa facem?

Petru Dugulescu:

Domnule, daca asa sunt vremurile in care traiesc eu si traim noi si daca in jurul meu faradelegea se inmulteste si dragostea in biserici scade, sa nu fiu eu cel care implinesc Cuvantul acesta. Adica, noi cand vedem aceste lucruri, ne spune Domnul Isus: „Ridicati-va ochii in sus, fiindca izbavirea vostra se apropie.”

Daca privim doar in jur, ca si Petru – doar la valuri si la furtuna – voi fi si eu inghitit de valuri.

Fiindca FIECARE VA AJUNGE ACOLO UNDE PRIVESTE. Dar eu, daca ma uit in sus si sunt omul rugaciunii, si omul credintei, si omul Bibliei, si-L astept pe Domnul, voi trai diferit de ceilalti.

Cred ca pentru mine mesajul este ca in lumea aceasta sa fiu diferit, sa fiu sare si lumina, cum a spus Domnul Isus. Si sa nu se implineasca cu mine acel Cuvant negativ: „dragostea scade si faradelegea se inmulteste.”

Eu, in lumea in care traiesc, sa aduc un plus de bunatate, un plus de puritate, un plus de credinta, un plus de sfintenie si de lumina, si sa-L marturisesc pe Domnul celor din jurul meu.

Pentru ca sunt si facilitati deosebite odata cu Integrarea, fiindca acum putem calatori, putem locui oriunde vrem si putem sa lucram pentru Dumnezeu, sa fim martorii Lui.

Reporter:

La final v-as ruga sa inaltati in mod special o rugaciune catre Dumnezeu, si sa incheiem acest interviu privind spre Dumnezeu.

Petru Dugulescu:

Eu as vrea sa nu privim doar la valurile timpurilor noastre moderne, si la valurile de pacat si de ispita care parca se ridica tot mai amenintator, sa nu vedem doar imposibilitatile, ci sa vedem oportunitatile. Pentru ca sunt si oportunitati, cum n-au mai fost pana acum.

Daca avem intelepciunea lui Dumnezeu vom vedea oportunitatile, nu doar imposibilitatile si neajunsurile acestor vremuri. Si privind la oportunitati sa le folosim pentru Gloria lui Dumnezeu.

Sa privim la Domnul Isus, sa ne ridicam ochii in sus, fiindca in jur vor fi numai valuri si negura de acum, dar daca privim la negura si la valuri vom fi inghititi de ele. Sa privim in sus de unde ne vine izbavirea, spune Cuvantul. De unde noi asteptam pe Domnul Isus ca mare Mantuitor care ne va izbavi de mania viitoare.

Si pentru ca usa harului se va inchide in curand si indelunga rabdare a lui Dumnezeu are un sfarsit, ii indemn pe prieteni, pe ascultatori sa se grabeasca, sa se pocaiasca, fiindca nu mai este mult.

In timpul necazului cel mare, cei care vor dori sa fie mantuiti vor plati scump mantuirea lor si le va fi greu sa mai gaseasca har si mantuire. Ii indemn acum sa vina la crucea Domnului Isus cu pocainta si cu credinta personala, si Domnul Isus ii va binecuvanta cu mantuire.

Haideti sa incheiem cu rugaciune: „Doamne, fiindca traim vremuri atat de speciale si unice in generatia noastra, noi te recunoastem pe Tine ca si Creator al nostru, ca si Stapan al Universului, ca si Stapan al istoriei si cap al bisericii, Tu cel viu in vecii vecilor, Slavit sa fie numele Tau!

Doamne, eu vreau sa fii Domn si Mantuitor in viata mea, in familia mea si lucrarea pe care o fac sa fie placuta inaintea Ta!

Te rog Doamne, pe toti care citesc acest mesaj, lumineaza-i!

Te rog binecuvanteaza-i Doamne si cerceteaza-i Doamne!

Ridica-i la o stare dupa voia Ta. Pune-i pe stanca, Doamne! Ridica-i langa Tine Doamne! Si fa-ne sa cunoastem oportunitatile acestor vremuri, sa le folosim cu intelepciune si cu ravna, pentru gloria Ta, pentru raspandirea Evangheliei si binecuvantarea multor suflete care traiesc in necunostinta, in ignoranta, in intuneric si in pacat.

Iti multumim ca vei binecuvanta Romania cu cercetare speciala, cu trezire spirituala si vei binecuvanta Europa cu Evanghelia Ta!

In Numele Domnului Isus Cristos, Amin!”

http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_iul07.htm