Ni se vorbeşte frecvent despre “cele zece porunci”. Cine nu a auzit despre ele?!… Ştim şi cum au fost date. Modul acela dramatic are o amprentă profundă în mintea şi cultura noastră. Şi totuşi de ce au fost date în acel mod? De ce acel consum enorm, vulcanic de energie la Sinai??? Foc, fum, trâmbiţe, tunete, groază, moarte…(Ev.12.21) Trebuiau să pună capăt unui comportament atât de grav încât să fie necesar un asemenea mod îngrozitor de a le face cunoscute? Ce s-ar fi întâmplat dacă ele nu ar fi fost date? Care ar fi fost mersul societăţii dacă nu existau ele? Ce trebuiau să anuleze, să reglementeze, să înlocuiască, să aducă? Iată câteva întrebări care cer răspuns.
Nu vom mai aminti aspectele, semnificaţiile şi rolurile cunoscute ale celor două table ale Legii.
Există un aspect foarte subtil dar cu atât mai periculos de care ne vom apropia. Satisfacerea plăcerilor proprii poate fi cauza încălcării tuturor poruncilor şi poate deveni chiar scop al vieţii, în detrimentul logicii şi raţiunilor duhovniceşti. Dumnezeu ne cere insistent să nu umblăm după poftele şi pornirile inimii, să nu facem ce ne place, ci să păzim poruncile şi astfel să fim sfinţi. Prin insistenţa cu care Dumnezeu vorbeşte împotriva poftelor, plăcerilor şi pornirilor inimii înţelegem cât de gravă este dorinţa de a ni le satisface. Chiar împlinirea primei porunci “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” desfiinţa toate celelalte iubiri (plăceri) (Deu.6.5) Iată şi alte câteva referinţe: Deu. 8:2; 29:19; Ieremia 3:17; 7:24; 11:8; 13:10; 16:12; 18:12; 9:14; Num. 15:39; Rom. 1:24; 8:6,7; Ps.78: 18; 106:39; Ez. 33:31; 6:9; 2 Tim. 2:22; Ioan 8:44. (Este de subliniat insistenţa cu care Dumnezeu vorbeşte prin Ieremia împotriva pornirilor inimii.)
În Noul Testament, aceste învăţături au fost preluate şi nuanţate. Astfel, Apostolul Pavel vorbeşte foarte mult împotriva poftelor firii pământeşti şi pentru înfrânarea poftelor. Acestea includ poftele, plăcerile şi pornirile inimii despre care se vorbea în Vechiul Testament. Asemănător, apostolul Petru scrie: ‘să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Pet. 1:4).Acest aspect a fost neglijat şi netratat în adunările noastre. Astfel şi-au făcut prezenţa manifestări de genul “fac ce îmi place”, “mă port cum îmi place”, “merg unde îmi place”, “gusturile nu se discută”, “fiecare cu gustul lui”, “fiecare îşi creşte copiii cum îi place”, “eu nu am avut, măcar copiii mei să aibă”, etc. Media dă tot concursul pentru a ne sugestiona în acest sens! Apostolul Pavel scria: “umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti (poftele, plăcerile şi pornirile inimii), căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti. Sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. Gal 5: 16,17.
Scopul consumului impresionant de energie la darea celor “zece porunci” a fost nu producerea plăcerii asortată cu artificii, coruri, orchestre, mâncare şi distracţie, ci impunerea raţiunilor divine cu frică, teamă, chiar groază! Ţinta nu este plăcerea, vrerea sau puterea noastră! Ci ascultarea de Dumnezeu! “Sunt lucruri potrivnice”!
Plăcerea a contribuit la scoaterea omului din Grădina Edenului (pomul… “era plăcut de privit” Gen.3.6), fuga de plăceri şi ascultarea de Dumnezeu ne asigură apropierea de El.
Tibi Ciortuz
Postări asemănătoare
Când te întrebi dacă Dumnezeu poate transforma lucrurile
Când te asaltează gânduri rele
Când te confrunţi cu o dezamăgire amară
https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/pofte-placeri-porniri/
Blog Creștin Ardelean Viorel 