Închide

PODOABELE PENTRU FEMEILE DIN V.T. ŞI N.T.

Mulțumesc tuturor celor ce și-au exprimat părerea ca reacție la postul despre cercei. M-ați ajutat să-mi formulez un răspuns pe care l-am dat celui care mi-a pus întrebarea.

Pentru cei care au vrut neapărat să afle și părerea mea vreau să vă spun mai întâi că Bibliavorbește și despre podoabe, atât în Noul Testament cât și în Vechiul Testament. Nu înțeleg cum unii ați spus că ea nu spune nimic în această privință.

Unul din personajele amintite în ambele testamente este Sara, soția lui Avraam.

,,Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva“ (1 Petru 3:5-6).

Faptul că versetele anterioare vorbesc despre ,,podoaba de afară“ contrastată cu ,,omul ascuns al inimii“ i-a făcut pe unii să creadă că Sara n-a purtat de loc podoabe.

,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:3-4)

Realitatea este că Sara a purtat podoabe. Robul lui Avraam le-a luat în parte cu sine și le-a făcut cadou norei lui Sara, Rebeca, nevasta lui Isaac:

,,Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece sicli de aur“ (Gen. 24:22)

Singura descriere a frumuseții feminine din Biblie este în cartea lui Ezechiel, unde ea este folosită ca ilustrație pentru grija desăvârșită pe care Dumnezeu a avut-o pentru Israel:

Cînd am trecut Eu pe lîngă tine, M’am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoprit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legămînt cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!  Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sîngele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.  Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in supţire, şi te-am îmbrăcat în mătasă.  Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mînă, şi o salbă la gît;  ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.  

Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in supţire, cu mătasă şi cusături cu fir. – Ezechiel 16:8-13

În Noul Testament, reținerea de la abuzul de podoabe este recomandată nu numai de apostolul Petru, ci și de apostolul Pavel:

,,Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.“ (1 Tim 2.9)

Asta într-un context în care bisericile erau departe de a interzice purtarea de scule de aur. Dimpotrivă!

,, Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;  şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!“ Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!“  Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?“ (Iacov 2:2-4_

Probabil că ideea orientală de podoabe s-a păstrat cel mai bine în India și țările orientale. Iată un exemplu:

În România, imagine podoabelor orientale a fost adusă și întreținută de portul țiganilor care au venit din partea aceea de lume.

Vedeți dar că este greu să o luăm pe Sara ca exmplu pentru înfruntările noastre din cauză că ea aparține și celor care aveau ,,podoaba de afară“ și celor care militează pentru prioritatea ,,podoabei omului dinăuntru“. Sara le-a avut pe amândouă.

Dacă doriți să cunoașteți părerea unor creștini renumiți în această privință vă spun un secret al meu, o scurtătură de studiu: căutați o poză de familie și vedeți cum se îmbracă soțiile lor.

Eu am folosit Google și am găsit poze cu ,,wife of Billy Graham“, ,,wife of John MacArthur“, ,,wife of Swindoll“, etc. S-ar putea să aveți unele surprize.

Identificați un creștin cu care vreți să semănați și căutați o poză de-a soției sale. Puteți să cautați și poza soției mele și pozele fetelor mele …

Important este să ținem seama că Dumnezeu nu se uită la ceea ce izbește ochii, ci la inimă. Poți avea o inimă smerită și să porți unele podoabe și poți avea o nimă mândră și rea chiar dacă nu porți podoabe. Cele mai vinovate inimi sunt însă acelea care, criticându-le pe cele ce poartă podoabe, ar vrea în taină să facă la fel.

Din răspunsurile primite de la voi am înțeles că și în România, purtarea podoabelor  a început să fie o problemă regională, culturală, așa cum este de altfel și în celelalte țări. Purtarea podoabelor va ajunge probabil una de alegeri personale, în funcție de duhovnicia și călăuzirea fiecăruia. Cunosc o soră care era tare îngrijită, fardată și creionată când era necăsătorită, dar când s-a căsătorit, soțul i-a spus că pentru el ar fi mai bine să nu exagereze … și așa a fost.

Îmi aduc aminte ce furori au făcut vizitele fratelui Samuel Kamaleson în România. Când a venit singur, se ținea lumea ciopor după dânsul, socotindu-l un mare om al lui Dumnezeu. Când însă a venit și cu soția lui, păstorii și bisericile au fost stânjenite de portul ei indian, cu podoabe de aur și cu o combinație de îmbrăcăminte care lăsa torsul gol și se vedea buricul …

Probabil că pentru India, soția lui Kamalisen era decentă, dar nu și pentru România. Iată cum arată o soție indiană:

 

Nu știu unde vom ajunge în America. Bisericile de aici nu mai au probleme cu surorile care poartă cercei, ci cu băieții care vor să-i poarte …

http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/09/24/podoabe-pentru-femeile-vechiului-testament/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/podoabele-pentru-femeile-v-t-si-n-t/

Pocainta inseamnă intoarcere la Dumnezeu!

 

Pocainta! Pocait!  Iată, două cuvinte destul de greșit înțelese în societatea românească. De cele mai multe ori, acești termeni sunt asociați cu o anumită grupare de creștini, așa-numiții „pocaiti”. Cam asta este tot ce cunosc foarte mulți oameni despre pocaintă. Dar, ce este „pocăința” cu adevărat? Luați-vă răgazul, preț de 5 minute, să descoperim adevărata semnificație a pocaintei:

1.Pocainta înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Nu este vorba despre o anumită confesiune creștină, sau despre ”etichete” pe care ni le punem unii altora – pocainta este o întoarcere la Dumnezeu. Biblia ne spune că toți oamenii sunt păcătoși (Romani 3:23), iar păcatul îl plasează pe om într-o stare de răzvrătire față de Dumnezeu. Practic, omul se revoltă împotriva voii și a poruncilor lui Dumnezeu, își ignoră conștiința, își urmează propriile pofte ale inimii, sfidând faptul că Dumnezeu vede totul. Pe scurt, păcatul îl face pe om să fie propriul stăpân, batjocorind în același timp stăpânirea lui Dumnezeu. Ei bine, pocainta înseamnă exact reversul: omul recunoaște că Singurul stăpân este Dumnezeu, își recunoaște răzvrătirea sa, o regretă, se întoarce cu umilință spre Dumnezeu cerând iertare pentru păcatele sale și pornește pe un drum nou: un drum al ascultării de Dumnezeu, al cunoașterii voinței divine, al supunerii și al părăsirii păcatului. Exact acest lucru l-au făcut credincioșii din cetatea antică, Tesalonic: „…cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat…” (1 Tesaloniceni 1:9). Același lucru trebuie să îl facem și noi.

2.Pocainta are roadele ei. Nu este suficient „să spunem cu gura” că ne-am întors la Dumnezeu. Acest lucru trebuie să se vadă printr-o viață nouă, o viață transformată. La fel cum un pom rodește după soiul său, tot astfel, acolo unde există adevărata pocăință vom avea și roade specifice. Să dăm câteva exemple (lista poate continua): „Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:28-32). Este vital, să nu ne înșelăm singuri! Să verificăm dacă avem asemenea roade ale pocăinței în viața noastră.

3.Pocainta este poruncită de Domnul IsusAcum că înțelegem ce înseamnă pocainta, poate ni se pare greu și vom fi tentați să spunem: „nu este pentru mine!” Atenție, însă, pocainta este o poruncă, iar Cel ce ne cere pocăința este însuși Domnul Isus Hristos: El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15). Oricine refuză pocainta va avea parte de chinul cel veșnic, de iad.

4.Pocainta este dăruită de Dumnezeu. Aici este o veste bună! Deși, pe de o parte, Dumnezeu ne poruncește să ne pocăim, pe de altă parte, tot El ne dăruiește pocainta. Pocainta reală este o minune, iar dacă ne dorim cu adevărat să ne pocăim trebuie să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciune să ne-o ofere. Dacă ne dorim cu adevărat pocainta, Dumnezeu ne-o va da („Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa… ” cf. Faptele Apostolilor 11:18b). Întrebarea este, îți dorești tu cu adevărat pocăința?

5.Pocainta este urmată de botez. Sfânta Scriptură plasează botezul după actul pocăinței personale: „Pocăiți-va , le-a zis Petru, și fiecare din voi să fie botezat.” (Faptele Apostolilor 2:38). Prin botez ne mărturisim în mod public pocainta și credința, la fel cum fac și alți „pocăiți”. De ce este nevoie de acest lucru? Fiindcă pocainta înseamnă un moment decisiv în viața noastră, dar este și un Altfel spus, pocainta durează toată viața. Trebuie să continuăm să creștem în ceea ce am început, iar în acest punct ajutorul altor pocăiți este foarte important. Ne ajutăm unii pe alții pe calea credinței. Ne ajutăm în mod reciproc să creștem în ascultarea noastră de Dumnezeu.

Dragul meu cititor, îmi doresc ca Dumnezeu să-ți dăruiască și ție adevărata pocainta. Cere-o de la Dumnezeu, chiar acum! Dacă deja te-ai pocăit, perseverează pe acest drum!

Pastor, Costel Ghioancă

Poate veni diavolul la tine în casă ?

ALEXEI TENTIUC  22 FEBRUARIE 2014  DOCTRINĂ

Întrebare:

Buna ziua! La cine poate veni diavolul în casă? La cei care au păcătuit? De ce vine? Ştiu că Dumnezeu permite aceasta, dar de ce? Ca să ne încerce? Vă mulțumesc anticipat!

Diavolul nu poate face nimic mai mult decât îi este permis de Dumnezeu. Totuşi,

Potrivnicul dă târcoale 

Sfânta Scriptura ne porunceşte să fim treji şi să veghem pentru că “potrivnicul nostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”(1 Petru 5:8). În căutările şi răcnetele sale, el poate veni şi la copiii lui Dumnezeu. Întrebarea, însă, este: “Poate el să se atingă de noi ?”

Când s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu şi Domnul a luat vorba despre Iov, diavolul a spus ceva care ne descoperă un detaliu important despre el şi protecţia de care se bucură credincioşii. Dumnezeu l-a întrebat dacă l-a văzut pe Iov ? Când Domnul i-a zis că nu este nimeni pe pământ ca Iov, neprihănit, curat la suflet şi temător de Dumnezeu,

…Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. (Iov 1:9-10)

Cuvântul “ocrotit” are o înţelegere adâncă în acest verset. Traducerile în limba engleză şi rusă, a acestui verset spun: “oare nu ai pus tu un gard în jurul lui, a casei lui şi a tot ce este al lui” ? Din felul cum a răspuns Satan, ne dăm seama că îl cunoştea foarte bine pe Iov şi deja dăduse târcoale în jurul lui. Dar de ce nu a putut satana să-i facă nimic lui Iov până aici ? Pentru că Dumnezeu a pus un gard de protecţie în jurul lui Iov, a casei lui şi în jurul a tot ce avea Iov. Iov aparţinea Lui Dumnezeu şi Tatăl Ceresc îl proteja! Satana a dorit să vină în familia lui Iov, în casa lui şi în viaţa lui, dar nu a putut. Când a dorit să se apropie, gardul de protecţie pus de Dumnezeu în jurul lui Iov, nu i-a permis acest lucru. Şi Sfânta Scriptură mai spune:

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. (Psalmi 139:5)

Poţi tu, drag cititor, să spui cu toată certitudinea că Dumnezeu a pus un gard de protecţie şi în jurul tău ? Ai tu certitudinea că Domnul şi nu Satan te înconjoară pe dinapoi şi pe dinainte ? Dacă eşti copilul lui Dumnezeu, atunci fii sigur că ai aceeaşi protecţie pe care a avut-o şi Iov. Şi atunci Satana nu numai în casa ta, dar şi în viaţa ta nu are voie să intre, să se apropie, să-ţi facă ceva, mai mult decât Însuşi Dumnezeu Cel Prea Înalt va permite.

Totuşi vreau să vă mai spun ceva.

Păcatul poate da loc diavolului nu în casă, ci în viaţa ta

Epistola către Efeseni vorbeşte foarte mult despre lupta spirituală. În capitolul 4 găsim scrise următoarele cuvinte:

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:26-27)

Cuvântul “prilej” din versetul 27 este grecescul “topos” care înseamnă: oportunitate, dar mai înseamnă şi loc sau spaţiu. Kay Arthur în cartea sa “Doamne, învaţă-mă să fiu biruitor în lupta spirituală” spune că acest cuvânt înseamnă a da loc diavolului ca să-şi pună călcâiul. O viaţă trăită în păcat dă autoritate diavolului nu numai în casa noastră, ci şi în vieţile noastre.

Atunci când mergi la vrăjitor, când aduci diferite lucruri în casă ce sunt legate de spiritism, vrăjitorii, bineînțeles că prin aceasta dai acces diavolului în casa ta.

De aceea, dragul meu, opreşte-te chiar acum şi analizează-ţi relaţia pe care o ai cu Domnul Isus. El a murit la crucea de la Golgota pentru tine ca să te răscumpere de sub puterea celui rău. Dacă, însă tu, conştient, fiind copilul lui Dumnezeu, te-ai întors la o viaţă de păcat şi continui să trăieşti în nelegiuire, dând astfel prilej diavolului, atunci astăzi este timpul şi locul când trebuie să te pocăieşti.

Dumnezeu să ne ajute să trăim sfânt şi curat înaintea Lui!

https://moldovacrestina.md/poate-veni-diavolul-la-tine-in-casa/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/poate-veni-diavolul-la-tine-in-casa/

Poate Satan să se atingă de copiii lui Dumnezeu?

O întrebare delicată primește un răspuns categoric în textul din Luca 23:31-32

,,Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.  Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi“ – Luca 23:31-32

Imaginea este simbolică. Câteva observații:

a. Grâul acesta a fost deja secerat și este pregătit să fie adus acasă. El este o ilustrație pentru creștini, nu pentru oameni din lume.

b. Grâul va trebui să treacă prin cernere. În Orientul antic, această cernere implica bătaia spicelor cu o lopată mare pentru desfacerea spicelor și aruncarea spicelor bătute în aer pentru ca vântul să le curețe de pleava luată de vânt.

Metafora este folosită și în altă parte de Ioan Botezătorul, ea fiind foarte potrivită pentru un popor agricol. Noi avem nevoie de puțină ,,reactualizare“.

,,Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge“ – Mat. 3:12

Deci, se poate atinge Satan de copiii lui Dumnezeu?

1. Da, dar numai după ce a făcut o cerere la Dumnezeu și cererea i-a fost aprobată.

Ca și în cazul patriarhului Iov, Satan nu se poate atinge de noi decât atunci când îi îngăduie Dumnezeu și numai atât cât îi îngăduie Dumnezeu (Iov 1:11; 2:6).

2. Da, dar cernerea lucrată de el nu este pentru ,,pierzare“, ci pentru ,,curățire“ !

Domnul Isus nu spune: ,,M-am rugat lui Dumnezeu să nu-l lase pe Satan să se atingă de voi“, ci ,,M-am rugat să nu se piardă credința ta“. Încercările pot fi așa de mari ca să pună în pericol credința cuiva. Avem de partea noastră însă mijlocirea Domnului Isus! Doamne, ai milă!

De fapt, Dumnezeu veghează asupra întregului proces și stabilește limite acestor încercări, ca să nu fie destructive, ci constructive:

,,Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda“ (1 Cor. 10:13).

Te-ai simțit vreodată pocnit fără de veste ca de o măciucă în moalele capului? Te-ai simțit vreodată ,,în aer“ fără echilibru, fără să știi ce ți se întâmplă și în pericol să cazi la pământ? Dacă da, fratele meu, să știi că te afli în cernerea despre care este vorba în acest text. Nu deznădăjdui și nu intra în panică. Domnul știe! Domnul veghează! Domnul cântărește cât poți și nu va îngădui mai mult! Ți se pare deja prea mult? Înseamnă că Dumnezeu are o părere mai bună despre tine decât ai tu însuți. Încrede-te în priceperea Lui.

3. Da, dar experiența căpătată de copilul lui Dumnezeu îl face mai destoinic pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Acel ,,după ce te vei întoarce la Dumnezeu“ este foarte greu de înțeles la prima vedere. El spune însă că Petru a fost departe de Domnul, nu că și Domnul a fost departe de Petru. Experiența ,,lepădării din curtea Marelui preot“ și celelalte încercări ale lui Petru au fost ,,zdrobiri necesare“ prin care omul acesta iubit de Dumnezeu a învățat să fie mai smerit, să nu-i disprețuiască pe alții mai slabi și să se lase în totul pe mâna lui Dumnezeu și a harului divin. Petru a trebuit să fie despărțit și curățit de ,,pleava“ firii pământești.

În contextul imediat al versetului, doar cu puțin mai înainte, ucenicii se certaseră care să fie socotit cel mai mare“ (Luca 22:24-30). Metafora ,,cernerii“ vine după ce a fost descoperit cât de departe erau ei de natura și comportamentul divin și cât de mult erau plini de mentalitatea și dorințele Neamurilor (oamenii fără Dumnezeu).

Smerit prin ,,cântatul cocoșilor“ (Mat. 26:75), înduplecat să-i prețuiască pe toți oamenii prin ,,vedenia cu fața de masă“ (Fapte 10:28) și învățat să abandoneze orice încredere imatură în el însuși, ca să se lase în grija harului divin chiar și atunci când va fi ,,legat de altul și dus unde nu voiește“ (Ioan 21:18), Petru a ajuns grâu curat, numai bun de pus în hambarul Stăpânului ariei.

Auziți-l cum a învățat să gândească și să vorbească în urma ,,cernerii“ prin care a fost trecut:

,,Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, …“  (1 Petru 1:5-6)

,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate. Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cîrtire“ (1 Petru 4:8)

,,Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi , vă va întări , vă va da putere şi vă va face neclintiţi“ (1 Petru 5:10).

http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/08/17/poate-satan-sa-se-atinga-de-copiii-lui-dumnezeu/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/poate-satan-sa-se-atinga-de-copiii-lui-dumnezeu/

Poate omul să fie botezat cu Duhul Sfânt de mai multe ori?

Întrebare:

Eu am fost botezată cu Duhul Sfânt, dar m-am întors în lume pentru câțiva ani de zile. Acum m-am întors din nou la Domnul. Cum să primesc iar Duhul Sfânt înapoi?

Botezat cu Duhul Sfânt

Cel născut din Dumnezeu, adică botezat cu Duhul Sfânt, nu păcătuiește și nu poate păcătui

Faptul că v-ați întors în lume dovedește că nu ați fost botezată niciodată cu Duhul Sfânt. Dacă ați practicat vorbirea în limbi nearticulate, aceasta nu înseamnă că ați fost botezată cu Duhul Sfânt. Vorbirea în limbi nearticulate este o practică păgână care a existat în religiile păgâne și înainte de Hristos. Noul Legământ este diferit de Vechiul Legământ anume prin botezul cu Duhul Sfânt, care este arvuna mântuirii noastre și ne face credincioși lui Dumnezeu:

Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. (Ezechiel 36:25-27)

Dacă într-adevăr ați fi fost botezată cu Duhul Sfânt și v-ați întors în lume, aceasta ar fi însemnat că Dumnezeu nu este credincios promisiunii Sale, dar faptele tale au dovedit că credința ta nu a fost adevărată: dragostea pentru lumea aceasta a fost mai mare ca dragostea pentru Dumnezeu.

Duhul Sfânt este arvuna sau garantul moștenirii noastre:

Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. De aceea și eu, de când am auzit despre credința în Domnul Isus care este în voi, și despre dragostea voastră pentru toți sfinții, nu încetez să aduc mulțămiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. (Efeseni 1:13-16)

Cine se crede credincios, dar are un mod de viață păcătos, se înșală, crezând că merge în Împărăția lui Dumnezeu, dar va merge în iad, în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, care a fost pregătit pentru diavolul și îngerii lui.

Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici răpareții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Cum să fii botezat cu Duhul Sfânt (să primești Duhul Sfânt)?

Duhul Sfânt se primește prin pocăință și credință, care se vede în credincioșie față de Dumnezeu. Un om botezat cu Duhul Sfânt face fapte vrednice de pocăința lui. Vă recomand priviți acest video „Cum să primești Duhul Sfânt?”.

https://moldovacrestina.md/poate-omul-sa-fie-botezat-cu-duhul-sfant-de-mai-multe-ori/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/poate-omul-sa-fie-botezat-cu-duhul-sfant-de-mai-multe-ori/

Poate fi Ștefan cel Mare sfânt dacă a vărsat sânge?

Întrebare:

„Ștefan cel Mare a fost luptător și se mai zice că a fost sfânt. Poate fi sfânt dacă a vărsat sânge? În Biblie scrie că Dumnezeu urăște mâna celui ce varsă sânge.”

Ștefan cel Mare

Nu cred că este cineva din țara noastră care să nu știe cine a fost Ștefan cel Mare care, între 1457 și 1504, a fost domnitorul Moldovei. Îl știm din manualele de istorie drept apărătorul creștinătății, al Europei împotriva turcilor și a islamului. Istoria ne mai spune că a ctitorit 44 de biserici și mănăstiri. În același timp, marele domnitor s-a remarcat prin poligamie, iuțime la mânie, pedepsire fără judecată sau sete de răzbunare, lucruri care tocmai contravin învățăturilor bisericii.

Un argument al celor spuse mai sunt și scrierile cronicarului Grigore Ureche care îl caracteriza astfel pe marele domnitor:

Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare de statu, mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat;de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om întreg la fire, nelenesu, si lucrul lui îl stiia acoperi si unde nu gândiiai, acolo îl aflai.

Da, Ștefan cel Mare a vărsat mult sânge în virtutea funcției pe care o avea, aceea de a apăra țara de invaziile otomane, tătare, poloneze sau maghiare. Însă, așa cum ne spune și cronicarul, Ștefan Vodă a mers mai departe și omora fără judecată.

Nimeni nu poate pune la îndoială impactul uriaș pe care l-a avut domnitorul în istorie, dar pe cât de iscusit era în cunoștințe militare și bun administrator al politicii externe și interne a țării, pe atât de mult a falimentat moral. Caracterul său războinic și multe din omorurile sale a încercat să le acopere prin construcția de biserici și mănăstiri, ceea ce a cântărit decisiv în decizia bisericii ortodoxe de a-l așeza pe Ștefan cel Mare în rândul sfinților bisericii.

Sfânta Scriptură ne dă foarte clar definiția cuvântului „sfânt”, care vine din cuvântul grecesc „hagios” – drept pus de o parte de Dumnezeu. O persoană care face voia Lui în ascultare totală de Cuvânt, păzește și trăiește întreaga Scriptură, fugind de păcat.

Poate te întrebi cum poate fi cineva sfânt. Răspunsul îl avem în Biblie, în care găsim mai multe versete care ne îndeamnă să trăim separați de păcat, adică sfânt. Domnul Isus, fiind pe pământ, S-a rugat astfel pentru ucenicii Săi:

Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. Cum M-ai trimes Tu pe Mine în lume, așa i-am trimes și Eu pe ei în lume. Și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr (Ioan 17:15-19)

Mântuitorul ne spune clar că doar Cuvântul lui Dumnezeu ne poate sfinți, dacă îl trăim așa cum a fost lăsat. Sfințenia este un proces zilnic la care este chemat fiecare copil de Dumnezeu. Tot Domnul Isus ne spune că avem o responsabilitate față de sfințenie și anume de a sta în Cuvânt, adică de a avea disciplină de a studia Scripturile în mod regulat. Prin urmare, sfințenia nu este o alegere, ci este o poruncă pentru toți cei care se cred copii de Dumnezeu.

Din ceea ce am văzut până acum, marele domnitor Ștefan cel Mare a fost unul din pilonii statalității Moldovei în secolul 14, iar faptele sale de vitejie au fost și vor fi model de inspirație pentru generații întregi. Însă, așa cum am mai spus, tot faptele noastre arată dacă trăim sau am trăit o viața de sfințenie, ceea ce nu putem vorbi despre marele nostru domnitor Ștefan cel Mare.

Dumnezeu să ne ajute să trăim o viață sfântă în plină ascultare de Cuvântul Său.

https://moldovacrestina.md/stefan-cel-mare-si-sfant/

Planul lui Dumnezeu

Prin rândurile scrise mai jos nu doresc a se isca o polemică „căci robul lui Dumnezeu nu trebuie să se certe,  ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi” (2 Tim. 2:24) „lucruri pe care ochiul nu le-a vazut şi urechea nu le-a auzit” (1 Cor. 1:9), dar pe care Dumnezeu„ni le-a descoperit descoperit prin Duhul Său căci Duhul cerceteazătotul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 2:10). În pofida afirmaţiilor ale mai multor comentatori ai Sfintelor Scripturi, precum că omenirea ar fi păgubită de o binecuvântare primordială în urma neascultării de singura poruncă a lui Dumnezeu, de care au dat dovadă Adam şi Eva în grădina Edenului, înclin să cred că, totuşi, această nesupunere a fost, paradoxal, un rău necesar, iniţiator în demararea planului lui Dumnezeu cu privire la oameni, care include hotărârea lui Dumnezeu de a-i modela„asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi nascut dintre mai mulţi fraţi” (Rom. 8:29;Efes. 1:4-6), condiţie determinantă de accedere în împărăţia Sa(Ioan3:3-5), deoarece„ nu poate sângele şi carnea să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu. ”(1Cor. 15:50).

Unica modalitate oferită de Dumnezeu omului de a cunoaşte binele şi răul a fost ca acesta să ignore interdicţia Creatorului de a se înfrupta din fructul oprit, cu riscul căderii în păcat şi implicit a morţii sale. (Gen. 2:17).

Conform planului Său, Dumnezeu, la împlinirea vremurilor, a trimis pe Fiul Său(singurul născut din femeie care a împlinit cerinţele sfinţeniei Legii lui Dumnezeu), ca să-l răscumpere pe om de sub puterea păcatului(1Cor. 15:56), spre a obţine înfierea prin Duhul Său. (Gal. 4:4-6). Iniţial, Duhul Sfânt îl dovedeşte vinovat pe om în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata(Ioan16:8). Apoi, după ce omul se vede păcătos, îşi recunoaşte stricăciunea şi este gata să se pocăiască, Duhul Sfânt îl călăuzeşte în tot adevărul(Ioan16:13), care constă în descoperirea dragostei lui Dumnezeu pentru creatura decăzută, prin faptul că Isus Hristos l-a răscumpărat cu preţul vieşii Sale(Rom. 5:8;6:6), facilitându-i naşterea din nou. (Ioan1:12, 13; 1 Ioan3:1).

Prin posedarea conştienţei binelui şi răului, omul are capacitatea să realizeze starea lui de păcătoşenie şi să nu zădărnicească planul lui Dumnezeu cu privire la el, cu excepţia celor care se autoîndreptăţesc. Aceştia, din urmă, nu înţeleg necesitatea pocăinţei, răscumpărării şi a regenerăeii. (Luc. 7:29, 30). Aceasta ar fi fost, exact atitudinea omului, dacă n-ar fi mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Chiar dacă n-ar fi căzut în păcat, chiar dacă ar fi fost bun, fără să comită nimic rău, tot ar fi trbuit să fie regenerat, întrucât viaţa lui ar fi fost una creată, şi nu din Dumnezeu. (Ioan3:6). În inima lor ar fi avut potenţialul de a păcătui, însă lipsiţi de conştienţa binelui şi răului, n-ar fi realizat lucrul acesta, spre deosebire de omul nou care nu mai are posibilitatea de a păcătui. (1Ioan3:9).

Motivul expulzării primilor oameni din Eden, după ce au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, a fost acela de a nu face inutil planul lui Dumnezeu cu privire la ei şi la urmaşii lor. Căci dacă ar fi mâncat, apoi, şi din pomul vieţii, ar fi facut nefolositoare jertfa lui Isus Hristos, iar apostolul Pavel n-ar mai fi avut prilejul să scrie că „omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel să nu mai fim robi ai păcatului”. (Rom. 6:3-9).

Ca o concluzie asupra celor relatate mai sus, se desprinde ideea că singurul păcat accesibil în viaţa lui Adam îi aduce, împreună cu sentinţa de moarte, şi cunoştinţa binelui şi răului şi implicit conştientizarea stării lui de păcătoşenie, oferindu-i astfel lui Isus Hristos prilejul de a-l răscumpăra în vederea înfierii în familia lui Dumnezeu.

„O, adâncul bogăţiei, înţelrpciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu”. (Rom. 11:33).

Samuel Muntean, Sighişoara- pentru © www.crestintotal.ro

Planul lui Dumnezeu

Viorel – Logos

Pilda samariteanului ne-milostiv, partea a II-a

Faza IV

Demarare în trombă, scîrţîit de cauciucuri şi urme negre pe asfalt. Asta maşină! Şi în a doua scîrţîiau cauciucurile. Plecarea a fost la fel de neceremonioasă şi abruptă ca şi sosirea. Bateria aproape descărcată a mobilului i-a pus capăt răbdării. Cum să faci încă 18 de mile pînă acasă? Şi pentru ce? Pentru nenorocitul ăla de paşaport? Lovea ritmic bordul uitîndu-se cu coada ochiului în retrovizor. Boxele mugeau:

„UH! Bad boys watcha gon, watcha gon, watcha gonna do?”

Sirenă, girofar. Nu apucase să observe maşina de poliţie parcată la umbră, nici limitatorul de viteză. Ei, n-avea decît ceva peste 100! Trase pe dreapta în cele din urmă. Poliţistul imaculat încă se lupta cu praful. Îi studie cîteva secunde numărul de înmatriculare, cu mîna dreaptă pe tocul armei. Se apropie prudent de conducătorul auto ce părea să dea semne de nervozitate.

„Agent Ieremia. Actele dumneavoastră, ale maşinii, asigurarea, vă rog.”

Urmărea fiecare mişcare a celor doi ocupanţi.

„De unde veniţi?”

„De pe Marte!. Tocmai am primit ordin să vă invadăm. Ce te interesează de unde să venim? Ce…  păpădie vrei?” Dar calmîndu-se adăugă: „Parcă din…. Ierihon…”

„Domnule, v-am detectat cu treizeci de mile peste viteza legală.” Apoi adăugă ironic:  „Vă grăbiţi undeva?”

„Încă un deştept pe lumea asta!” Sami îl fulgeră cu o privire ce ţi-ar fi făcut să-ţi îngheţe sîngele în vene.  Noroc că era zăpuşală. Cu o mişcare neglijentă scoase permisul din buzunarul interior al hainei.

„Nu mişca!” Permisul rămase suspendat la capătul unui gest neterminat. Clicul piedicii spori pînă la paroxism tensiunea. Broboadele de sudoare se scurgeau încet şi sîcîitor pe faţa poliţistului cu chip de adolescent, arma tremurîndu-i uşor în mîna crispată. Curelele tocului de armă lui Sami îl dăduseră de gol. Uitase de armă. Cu toată tevatura asta…

„Centrala, un suspect înarmat cu un potenţial ostatec, două mile vest de Ierihon!” Sami privea în gol. Tremurînd, Mimi se ghemuise toată lîngă el.

„Solicit ajutor de urgenţă!”

„Suspectul Ţigan Sami, CNP… domiciliat în … rog urgent identificare în baza de date!”

Faza V

„Agent Ieremia, aici centrala. Ai datele solicitate din baza noatră de date: suspectul, Ţigan Sami, născut în 1972, la Betlehem, domiciliat în Ierusalim, str. Holy Graal nr. 145, proprietar al unui BMW număr de înmatriculare… fost director al Penitenciarului de Maximă Securitate din Beer-Şeba între 2001-2006, văduv, tatăl, repet… tatăl minorei Mimi, actual şef departament al Serviciului Naţional de Securitate, permis port-armă seria… numărul… Soţia victimă unui atentat cu bombă în Ierusalim, în urmă cu şase ani…”

Şi apoi pe un ton glumeţ: „Ieremio, să continui?”

„Mda…”

„În MI-SIU-NE!”

În loc de concluzie la incident, la pildă şi în general la ameninţările şi provocările vieţii creştine citez din cel mai citit autor al tuturor timpurilor:

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!“

Aviz amatorilor de interpretări dincolo de ceea ce scrie textul. Recomand concentrarea pe o observare mai atentă, ce nu poate duce la o interpretare eronată decît din rea voinţă, avînd în vedere, mai ales, că interpretarea se face în context.

Pilda samariteanului ne-milostiv

Se făcea că un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon, nu ştim din ce cauză, poate în interes de serviciu. Pe drum, stîncos, prăfuit şi întortocheat, dă peste nişte haiduci, terorişti sau în limbajul internaţional, tîlhari la drumul mare. Cum Robin Hood nu s-a inventat încă ca să aibă parte de o judecată dreaptă şi Toma Alimoş era încă adolescent, aceştia îi fac o fizioterapie intensă după ce bineînţeles îl dezabiază şi îl uşurează de bunurile din dotare: pass, permis, carduri, maşină, mobil şi tabletă. Ba i-au luat şi keşul şi i-au lăsat leşul… ca să nu-i mai poată identifica. Să-l îngroape cine-o vrea, că doar ei nu erau într-o misiune caritabilă, ci voiau mai mult de la viaţă, care le-a şi dat ce au căutat. Aviz amatorilor şi ca să nu facem discriminare şi amatoarelor!

Faza I. Trafic aproape inexistent, dar trece pe acolo o limuzină cu însemnele instituţiei cereşti. Ce să vezi? Un pastor! Ce aţi zice dacă limuzina ce îl transporta pe pastor s-ar fi oprit, pastorul ar fi coborît, ar fi constatat că mortul era viu, i-ar fi spus şoferului să îi acorde primul ajutor şi ar fi sunat la 112 după ambulanţă şi poliţie? Ei, nu faceţi caz, nu vreau să mă iau de preoţi, avem şi noi echivalentul, aşa că ştiţi despre ce vorbesc. Dar aşa ceva nu s-a întîmplat. Gagiu cu însemnele cerului, cu ungerea, cu slujba, cu legămîntul şi cu cartea de muncă la zi a trecut mai departe fără ca şoferul să schimbe vitezele, ba cred că a şi accelerat.

Faza II. Vine un dirijor de cor, un diacon sau ca să mă exprim aşa un lucrător în sistem, unul ce slujeşte dar nu are teologia. Maşină mai mică, n-are şofer, e mai precaut la curbe, cît pe-aci să dea peste cadavrul viu. Se opreşte, deschide manual geamul, se uită la sîngele închegat de pe faţa victimei, trage o flegmă ce poposește în colbul drumului de necaz; îşi aduce aminte însă că are repetiţie la fix, îl ocoleşte cu grijă ca să nu deranjeze locul crimei pe cînd vine poliţia, îşi face procese de conştiinţă că se vor vedea şi urmele cauciucurilor sale, dar dispare că era în întărziere. Soţia a uitat să-i pună sandviciul coşer şi a trebuit să se oprească la un draivin să prindă la inimă.  Pariez că Ada Milea ar umple sălile cu balada samariteanului ăstuia!

Faza III. Tot pe acolo trece un samaritean ce era în călătorie. Ei, un fel de Sami…

Vine un beamve în trombă. Abeesul îl opreşte la cîţiva ţenti de om. Se dă jos un tip plictisit de maşini, de lumea asta, de universul ăsta meschin şi alte cele. Blonda de pe locul mortului îşi revine cu greu din centura pretensioantă. Noroc că nu s-a deschis eărbegul că se duceau buzuţele alea siliconate… Se pune cu gura pe Sami care deja înjura în gînd spoilerul prea jos, rarul că nu i-a omologat noile jenţi şi poliţia de frontieră că n-a lăsat-o pe Mimi a sa să treacă frontiera.

“Şi ce dacă e minoră!  Acuma ce tot clanţăne? Comică fetiţa: are impresia că poate acoperi boxele; doar nu vrea să-i pun Vivaldi… Ce chestie! Cine l-o fi lăsat aşa, să moară ca un cîine la marginea dumului? Vreun gabor!”

Dă să plece. Îi vine o idee: ia să vedem cine e tipul ăsta dacă tot am oprit. Îl scotoceşte prin buzunare. Nu. Nu s-a speriat cînd mortul a clipit!

“Mimi, nu mai te belezgoi în oglindă, dă trusa!”

“Eşti dus?”

“Da bă! Mişcă-ţi… şi dă trusa aia odată!”

Vine trusa, vine apa oxigenată, garou, pansamente, atelă. Tremură, Sami, Mimi şi ăsta, oricare i-o fi numele.

“Omule, eşti bine? Ce s-a întîmplat?” Dar “omul” îţi pierde cunoştiinţa. Sami îl saltă ca pe un fulg.

“Las că n-am tras degeaba la fiare în ultimii cinci ani de penitenciar. Dar asta-i o altă poveste…”

Îngrămădit în spate omul abia mai respiră cînd Sami opreşte la primul cabinet privat.

“Uite cardul meu de sănătate, ia de aici, uite ia nişte euroi că n-am mărunţi, şi vezi că vin înapoi să ne socotim. Poate mă tragi în piept!”

Cum discuţia era despre ce să facă cineva ca să ajungă garantat la viaţa veşnică, poate ar trebui să observăm că cel ce a pus întrebarea a avut bunul simţ să recunoască că Sami, cel ce a avut milă de “departele” său avea cele mai mari şanse să se încadreze în această categorie. Ar trebui să-l imit, chiar dacă nu am beamve, Mimi, boxe paiăniă sau card de sănătate!

urmarea în Pilda samariteanului ne-milostiv partea a II-a https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2012/04/16/pilda-samariteanului-ne-milostiv-partea-a-ii-a/

Pagina de Discuţii de pe Forum – Escatologie : Rapirea Bisericii

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: luci2378
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 14 Mai 2007 la 11:33

Multi crestini sunt persecutati, dar raman pe deplin increzatori in revenirea lui Isus:

http://www.persecution.com
http://www.persecutionblog.com/
http://www.greaterthings.com/News/Christian/Persecution/

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: luci2378
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 14 Mai 2007 la 11:09

Draga Haym,

Te rog sa citesti cartile scrise de Richard Wurmbrand.
Un evreu printre evreii care fac parte din Biserica lui Isus Hristos, Mesia lui Israel.

Biserica si Israel: Romani 11.

Biserica si-a cerut iertare pentru crimele comise impotriva evreilor.
Stii cumva, evreii si-au cerut iertare pentru crimele comise impotriva crestinilor?

Iubesc evreii, caci Isus Hristos este evreu.

Fie ca unii il asteapta pe Mesia sa vina pentru prima data, fie ca altii il asteapta sa vina a doua oara,

Duhul si Mireasa zic: Vino Doamne Isuse.

Si toti cei ce iubesc venirea Domnului Isus, sa zica AMIN, vino Doamne Isuse!

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: Laurentiu
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 14 Mai 2007 la 10:58

Învaţă-te, TE ROG, să scrii corect ceea ce scrii, HAYM, ca se înţelege altceva din ceea ce scrii tu – mă refer la aspectul ORTOGRAFIC. Oricare ar fi părerea ta, măcar scrie-o corect ca să înţelegem şi noi. Personal nu înţeleg mare lucru din ceea ce ai scris.

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: haymherman
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 12 Mai 2007 la 23:31

Ma intrebi unde este Isus acum.?Este scris „Barbati Galilieni ,de ce stati si va uitati la cer?Acest Isuscare S,a inaltat la cer din mijlocul vostru , va veni in acelasi fel cum L ati vazut mergind la cer.Deci ElIsus este acolo dar nimeni dintre ucenici s au alti prieteni nu il insotesc . Tu nu poti sa vii ia spus lui Petru.Repet ce am spus m ai inainte „Cerul trebuie s al primeasca pina lavremile asezarii tuturor lucrurilor’.Numai pe El asa specifica evangheiile.Nu esti singurul care ai vrea sa fii cu el in cer ,dar biblia este de alta parere.Biblia spuneca El va veni asa cum s a dus Despre nimeni altul nu spune Biblia ca va merge in cer s au ca Il va insoti.In fata Lui Dumnezeu nu conteaza ce noi vrem.Este scris ‘Veniti de mosteniti Imparatia care va fost pregatita dela intemeierea lumii.Daca cineva nu cunoaste Biblia indeajuns si doreste lucruri pecare Dumnezeu nu le arinduit nu este vina lui Dumnezeu ca nu se vor implini.

Despre Necazul cel Mare i mi va fi greu s ati dau un raspuns scurt din cel putin doua motive. Este vorba de Biserica si de Israel, doua organizatii distinctedin punct de vedere religios. M ar interesa ce intelegi prin termenul „Biserica”ca sati pot da un raspuns corect si adevarat?Este Biserica Catolica care se pretinde continuatoarea apostolilor , si este Biserica Ortodoxa rupta pe la 1054 din ce a dintii.si este protestantismul cu noile forme derivate la rindul lor tot din prima asa zisul Nouprotestantism cu mii si mii de secte si sectulete care mai de care pretinzind ca detin adevarul complet.Care dintre toate acestea este Biserica sa vedem daca poate fi afectata de Necazul cel Mare.Necazul cel Mare trebuie sa fie universal deci biserica de asemenea ar trebui sa sufere in totalitate si intrebarea este -Cine produce acest necaz?.Biserica Catolica a fost unealta Diavolului timp de aproape doua mii de ani .

-Arderile pe rug

-Procesul vrajitoarelor

-Inchizitia

Expulzarile Evreilor din Spania Portugalia si apoi din toata Europa, culminind cu Holocaustul.Iata Necazul cel Mare .El a fost produs de BisericaDan 12.1.Caci aceasta va fi o vreme de strimtorare cum n a mai fost de cind sint neamurile si pina la vremea aceasta.

Isus s a rugat „Tata iarta i ca nu stiu ce fac”De cenul a ascultat Dumnezeu pe Isus ?S au daca da de ce si a luat Biserica rolul de ai pedepsi pe evrei ca sint Copii lui Dumnezeu, asa este scris.Biserica oricare ar fi din cele enumerate mai sus nu poate avea parte de Necazul cel Mare.,deoarece pina prin secolul18,19 a dominat asa pretinsa Biserica cine nu s asupus a avut de suportat consecintele ca individsi chiar ca organizatie religioasa,Ateismul (Comunismul a persecutattot ce le a stat in cale )partial insa .Nu poate fi vorba deci de necazul Bisericii.Islamismul nu a avut si nu cred ca va avea puterea sa aduca necaz peste Biserica chiardaca si ar dori.

Smochinul infloreste.

Israelul se intoarce acasa.

Pustia ainceput sa devina ca Gradina Edenului

Toti muntii lui Israel seprefac in drumuri si drumurile sint bine croite Is.49.11.Asa vorbeste Domnul Dumnezeu Iata voilua pe copii lui Israel din mijlocul neamurilor lacares au dusii voi stringe din toate partile si i voi aduce inapoi in tara lor Voi face din ei un singur neam in tara, pe muntiilui Israel etc etc .Ezec.37.21,22.Vezi daca Zaharia 12.6,7,8 iti spune ceva ,versetul 9 urmeaza de acum ,Acelasi este Gogsi magog ,Apoc.19.20 20.9cit si multe altele care vorbesc despre acelasi lucru.

Cu stima  Haym Herman Israel.

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: luci2378
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 11 Mai 2007 la 09:34

Ma bucur ca nu uiti ca Vechiul si Noul Testament sunt una, si alcatuiesc Biblia.
Credinta deplina, sau intreaga, este bazata pe Biblie, nu pe parerile oamenilor.

Ai zis: „Daca El va veni noi Il v omintimpina ,la venirea sa nu la plecarea sa .Eu n am nimic impotriva cacineva vrea sa mearga in cer si Penticostalii cred la felsi eu m asbucura sa li se implineasca credinta .dar cum si cind va fiposibil?.Sint multi care pe baza textului din tesaloniceni inteleg caar mai fi vorba de vre ojumatate de venire asa c am pe furis sa ia oparte din credinciosi si s ai plimbe pe undeva prin univers omie de anidar Biblia nu ne permite astfel de interpretari”

Te intreb eu, unde e Isus Cristos acum?
Unde vom fi noi cei care credem in Isus? Pe pamant sau in cer?

Nu ma intereseaza ce cred altii, ma intereseaza ce spune Biblia.

Abia astept si eu sa fiu cu Isus, oriunde va fi El.
Cand El va fi pe pamant 1000 de ani si va domni, vreau sa fiu cu El.
Cand El este in Cer, vreau sa fiu cu El in cer.

Tu ce crezi, Necazul cel Mare va afecta si Biserica, sau numai pe Israel?
Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: haymherman
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 10 Mai 2007 la 23:01

InMat.5.17 este scris „Sa nu credeti”Acum ce sa facem sa credem s au nu?.Ca este scris clar „Sa nu credeti”Daca rupem anumite fraze din context putem obtine tot ce vrem . Important este daca vrem sa obtinem ceva cu orice pret ori vrem sa cunoastem adevarul.Textul care l ai citat este numai de jumatate asa ca poate fi adevar s au minciuna.Iata textul intreg „In casaTatalui meu sint multe locasuri .Daca n ar fi asa v as fi spus.Eu ma duc sa va pregatesc un loc .Deci daca n ar fi asa atunci el le ar fi spus poate cu mult mai inainte ca El se va duce sa le pregateasca unloc etc etc Dar locasuri sint si sint multe deci El nu este nevoit sa pregateasca loc .Iata ce este scris in Fapte 3.2o,21.si sa trimeata pe Celce a fost rinduit maidinainte pentru voi:Pe IsusHristos ,pe care cerul trebuie s al primeasca ,pina la vremile asezarii din nou a tuturor lucrurilor .Asadar Isus este singurul pe care cerul trebuie s al primeasca pentru o anumita vreme.Dupa aceia El se va intoarce la noi .vezi a doua venire ,venire nu plecare .Daca El va veni noi Il v om intimpina ,la venirea sa nu la plecarea sa .Eu n am nimic impotriva ca cineva vrea sa mearga in cer si Penticostalii cred la felsi eu m as bucura sa li se implineasca credinta .dar cum si cind va fi posibil?.Sint multi care pe baza textului din tesaloniceni inteleg ca ar mai fi vorba de vre ojumatate de venire asa c am pe furis sa ia o parte din credinciosi si s ai plimbe pe undeva prin univers omie de ani dar Biblia nu ne permite astfel de interpretari .Adoua lui venire este echivalenta cu judecata tuturor neamurilor pamintului cind dreptii sa u Sfintii Celui prea inalt vor primi imparatia. Cumar putea veni Isus pe ascunsca este scris „ori ce ochi il va vedea.Dacatotusi este vre o rapire secreta intre aceste doua veniri si daca exista niste initiati care vor avea parte de aceasta rapire asi vrea sa fiu si eu i nformat .Ca Avraam ,Isac si Iacov ei vor sta la masa cu Isus in imparatia lui Dumnezeufara sa fie plimbati prin univers.Apostolii vor sta pe 12 scaune de judecata si vor judeca neamurile impreuna cu Judecatorul suprem. Cum si cind va fi deci posibil ca cineva sa mearga in cer?.Iata cum invata Isus pe ucenici sa se roage ‘Vie imparatia Ta precum in cer asa si pe pamint. Cind?.De ce sa vina Imparatia aici ,cind putea zice foarte simplu Du ne si pe noi in Imparatia Ta.

I mi cer scuze daca am ofensat pe cineva , este fara nici o intentie.Doresc ca discutiile sa fie serioase si fondate pe adevarul Scripturilor si sa nu uitam ca Isus numeste Scripturi Vechiul Testament.

P.S.Ce insemneaza Credinta deplina ?Si care sint criteriile pe care se bazeaza?

Cu stima Haym Herman ISRAEL.

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: luci2378
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 09 Mai 2007 la 10:45

Ioan 14:3  Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
Acestea sunt cuvintele lui Isus.
Le crezi?

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: haymherman
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 09 Mai 2007 la 01:23

Nu exista o rapire la cer.Cerul nu este facut pentru oameni chiar daca ei ar fi sfinti. Este scris „Pamintul a fost dat oamenilor s al locuiasca. „Si dupa cum am mai amintit nu este scris in toata Bibliatermenul -Rapirea Bisericii.Daca v ati apleca mai mult asupra versetului 31 din Mat 24 l ati putea comparaatit cu rapirea din Tes. cit si cu Pilda celor doua femei care macina la moara.,sichiar si cu versetul proorocului cind zice „Cine sint acestia care zboara ca niste porumbei etc.Iar despre sfintii celui preainalt nu i greu de aflat cine sint acestia.Este scris in TORA Fiti sfinti caci eu sint sfint.Eu v am pus deoparte dintre popoare.ca sa fiti ai mei.Lev.20.26.Aceiasi expresie de sfinti ai celui prea inalt o gasim in Daniel inmai multe versete de ex. Dan.7.25. El va vorbi vorbe de hula impotriva celui Prea Inalt.,va asupri pe sfintii Celui Prea Inalt.Iar vers. 27spune asa Dar domnia ,stapinirea si puterea tuturorimparatiilorcare sint pretutindeni supt ceruri (adica pe pamint)se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt.Daca privim putin mai inainte la fiarele desore care vorbeste Daniel si daca intelegem timpul care a fost acordat fiarelor sa stapineasca peste poporulsfintilor,care a fost misiunea acestor fiare si care este sfirsitul lor,vezi Dad 2.44 atunci veti putea intelege toate referirile Noului testament cu privire la asa zisa rapire , s au Sfintii Celui Prea Inalt s au Imparatia Lui Dumnezeu.Nuexista o Imparatie a lui Isus.In Tatal Nostru este scris „Vina Imparatia Ta.adica aLui Dumnezeu.Oare Isus care ii in vata pe ucenici sa se roag nu putea sa zica :Vina Imparatia Mea?.Nu el nu putea sa zica asa ceva ,ca el stia un lucru clar care este scris in Ezec.37.24,25 etc.Robul meu Davidva fi imparat peste ei. Isus el insusi este saminta lui David vezi Ap.22.16.Toti cei ce spun ca cred in Isus dar nu cred pe Isus se ratacesc deoarece Isus a cunoscut scripturile si El a vorbit din ele.Isus nu aproorocit Ela vorbit din prooroci. El acrezut pe Dumnezeu si pe prooroci .El cunostea timpul fiecarei proorocii,deaceia El soune ‘Cindveti vedea uriciunea pustiirii asezata in locul sfint etc etc.El stia ca aceasta proorocie nu s a implinit si ca implinirea ei este aproape.El nu a vorbit aproape deloc despre vremi si soroace deoarece au vorbit altii inaintea luiIsaia a vorbit pentru o perioada mai mare de 3000 de ani.Ezechel merge pina dupa inviere vezi cap.37. Daniel de asemenea vede invierea si reasezarea imparatiei lui Dumnezeu Aceasta afost misiunea proorocilor.Isus a stiut ca ei vorbescadevarul si ia crezut.Referitor la Sfintii Celui Prea Inaltvoi reveni cu ajutorul lui Dumnezeu ca sa intelegem misiunea fiarelor si timpul fiecareia.

Haym HERMAN ISRAEL.

Escatologie : Imparatia de 1000 de ani

Autor: haymherman
Subiect: Imparatia de 1000 de ani
Postat: 08 Mai 2007 la 01:32

CititiBiblia cu atentie Nicaieri si nimanui n uifagaduieste Bibliao mie de ani .   Venitide mosteniti Imparatia care va fost pregatita inca de la intemeierea lumii. Altceva nu vom gasi in toataBiblia Celelalte lucruri trebuiesc intelese in contextultemelor respective/

Haym Herman ISRAEL.

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: haymherman
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 08 Mai 2007 la 01:21

Nu va avea loc nici odata ca nu este scris nicaieri in Biblie termenul Rapirea Bisericii.Rapirea din Tesaloniceni are intelesul de stringerea tuturor semintiilor pamintului inaintea judecatorului sa s i primeasca fiecare plata cuvenita Viata vesnica s au osinda vesnica.

Haym Herman ISRAEL.

Eclesiologie : Biserica sau Adunare?

Autor: haymherman
Subiect: Biserica sau Adunare?
Postat: 08 Mai 2007 la 01:09

Casa lui Israel Imparatia luiDumnezeu s au Imparatia lui IsraelToate acestea sint valabile si Biblice.

Haym Herman ISRAEL.

Escatologie : Rapirea Bisericii

Autor: haymherman
Subiect: Rapirea Bisericii
Postat: 07 Mai 2007 la 23:19

Este scris „Tare va mai rataciti  pentru ca nu cunoasteti niciscripturile si nici cuvintul lui Dumnezeu”De ce nu lasati Biblia sa vorbeasca singura  si voi s ai percepeti doar mesajul?.De ce va luptati cu atitea invieri caci Biblia nu va da dreptate?.Toti am fost morti in pacat .Daca am ascultat cuvintul lui Dumnezeu si il implinim am inviat.Ioan 5.25.Nu poti intra in imparatia lui Dumnezeu fara a avea parte de aceasta prima inviere.Pentru cei credinciosi moartea trupeasca nu este moarte este adormire .Asadar este prima inviere si este a doua inviere.Fericiti si sfinti sint cei ce au parte de prima inviere.Dece sint fericiti si sfinti ?Sfinti pentru ca au ascultat de Dumnezeu si fericiti pentru ca au intrat in imparatia lui Dumnezeu.A intra in imparatia lui Dumnezeu insa nu inseamna a si mosteni imediat imparatia. Matei 25.34 spune asa „Veniti binecuvintatii Tatalui meu se mosteniti imparatia care va fost pregatita de la intemeierea lumii.Nici o alta imparatie mai lunga s aumai scurta nu a avut loc inainte de aceasta.Si sa bagam de seama caci este scris „Toate neamurile au fost adunate inaintea lui’Deci toate.Si dreptii si nedreptiiAceiasi explicatie o avem si in apocalipsa 20.12 Am vazut pe mortii mari si mici stind in picioare inaintea scaunului de domnie . Repet mortii mari si mici nimeni nu se poate ascunde , bogatiile pamintesti nu i pot apara pe oamenii mari.Cei ce n au fost gasiti scrisi in cartea vietiivor primi osinda vesnica iar cei ce au inviat pentru Dumnezeu au fost inscrisi in cartea vietii chiar de la prima inviere .De aceia ei primesc mostenirea vietii vesnice caci ei sint vii de la prima inviere .Dar despre o mostenire inainte de aceasta nu vom gasi nici o informatie in toata Biblia .Veti zice insa -Dar cei cu rapirea bisericii?Ce i cu biserica apostata ?Ce i cunecazul cel mare ?Sa nu incurcam lucrurile .Daca a doua venire a lui Cristos corespunde cu rapirea  a citea venire este ce a din Mat 25 ?Iar daca cu adevarat aceasta este a doua venire atunci cind are loc rapirea  unde vor fi dusi si cine s au care din sfinti are parte de rapire ca din cei ce sint adunati in fata lui nici in Matei si nici in apocalips nu gasim ca ei ar fi avut parte de vre omostenire anterioara.Atunciar trebui sa citim mai cu atentie textul cu privire la rapire .Sa vedem ce vrea sa zica Biblia cu privire la rapire. Biblia nu vorbeste de rapirea bisericii. Nu indica nici care venire a luiCristos va fi aceia cind ca avea loc rapirea.Si nici ca va fi o rapire de o mie de ani .Despre ce rapire este vorba totusi ?.Haideti sa fim in concordanta cu ceia ce este scris .In toata Biblia avem trei referiri la rapire .Prima cind Prorocul lui dumnezeu se mira si se intreaba „Cine sint acestia ce zboara ca niste porumbei spre porumbarul lor?”Prooroculnu cunostea inca avioanele le a vazut in viziunea s a si s a mirat ca Dumnezeu va fi in stare s a faca asa ceva .Proorocul a vazut intoarcerea poporului ISRAEL inTara fagaduintei dupa implinirea vremii neamurilor.Despre vremea neamurilor voi vorbi in alt context.Adoua referire o avem la Isus cind spune „In noaptea aceia doi vor fi intr un pat unul va fi luat altul va fi lasat etc etc.Dupa ce ucenicii asculta toata povestea ei intreaba pe Isus Unde Doamne.Adica unde vor fi luati cei ce vor fi luati?Iar Stapinul le raspunde „Unde va fi stirvul acolo se vor aduna vulturii.Ce ar fi vrut s a zica Isus ?Cineeste stirvul cine sint vulturii s au cind va avea loc aceasta rapire s au luare ca este tot una Isus nu da explicatii.Dar noi trebuie sa intelegem ce el vrea sa spuna  ca nu este vorba despre rapirea bisericiicum o interpreteaza foarte multi din pricina necunoasterii scripturilor.Pentru ca unii sint luati iar altii sint lasatifara ca unii s au altii s a stie ce eveniment se intimpla in jurul lor . De ce ?Pentru ca zice „in noaptea aceia „Adica in perioada aia confuza  de intuneric .Cei lasati habar nu au ca unii au fost luati .Cum sint luati insa cei ce sint luati ?Ne intoarcem din nou la Proorocul”Cine sint acestia ce zboara ca niste porumbei?Cum sint luati?Nu zboara astszi avioanele ca niste porumbei?Cum se intoarce poporul Israel in tara ?Nu ca niste porubbei?Nu sint ei luati iar altii sint ;lasati?Unde Doamne ?Unde va fi stapinul se vor aduna slujitorii.A treia referire la rapire o avem in Tesaloniceni.De fapt este singurul loc din toata Biblia unde este scris cuvintul rapire .Iata cum este scris Noi cei vii care vom raminea pina la venirea Domnului etc etc Care venire ?Adoua bine inteles.Deci momentular fi potrivit cu timpul dinainte de matei 25Venirea din Tes si venirea din Matei sint una si aceiasi. Rapirea ar insemna stringerea infata lui Isus la judecata Unii pentru a primii imparatia vesnica iar altii pentru osinda vesnica .Evewnimentul este acelasi pe care l descrie Isus in Ioan 5.28″Nu va mirati de lucrulacesta caci vine ceasul cind toti vor invia unii pentru viata vesnica iar altii pentru pedeapsa si osinda vesnica .Acelasieveniment ca si la Matei si ca si in Apocalips Daca Isus spune ca invierea din morminte are loc la acelasi ceas pentru totisi dreptisi nedrepti atunci insemneaza ca el totusi stie ceva .Isus mai spune ca primalui intilnire s au reintilnire cu ucenicii va fi la masa cu Avraa cu Isac si cu Iacobla masa in imparatia lui Dumnezeu.Unde putem deci incadra o imparatie de o mie de ani si cine va avea parte de ea caci sfintiicind primesc imparatia vesnica nu au cunostinta despre asa ceva .Toate teoriile despre rapirile de biserici sint pura fantezie iesite din minti bolnavecare nu pricep mesajul Bibliei.Daca vreti sa aveti parte de rapire luati un avion via ISRAELspunind Vreau sa merg cu voi caci am auzit ca cu voi este Dumnezeu.

Eclesiologie : Biserica sau Adunare?

Autor: Laurentiu
Subiect: Biserica sau Adunare?
Postat: 07 Mai 2007 la 23:03

Cuvantul „Biserica” sau „adunare” provine de la grecescul ekklesia, adică, „cei scoşi afară”, şi reprezintă pe cei pe care Domnul Isus i-a mântuit prin Noul Legâmânt al sângelui şi jertfei Sale, adusă odată pentru totdeauna.

Faptul că cuvântul „biserică” a fost preluat de multe grupări religioase denotă că acestea (organizaţiile, implicit oamenii cere le formează) au uitat că „au fost scoşi afară din lumea de păcat”, şi s-au mulţumit cu ideea unei instituţii în care, mai multe de 90% sunt plini de tradiţii, mândrie şi tot ceea ce înseamnă ambiţii şi pofte pământeşti.

Biserica lui Hristos (mă refer în general, nu la organizaţia care se numeşte cu acelaşi nume!!!) reprezintă credincioşii care ÎL CRED PE DUMNEZEU, aşa cum a făcut şi Avraam, care l-a crezut pe Dumnezeu şi a fost socotit tatăl tuturor credincioşilor. Ar trebui să pună un semn de îndrebare aceasta pentru cei care au făcut şi încă mai cred că BISERICA este încă ceva făcut de om (sau de vreo organizaţie de oameni).

Editat de Laurentiu – 07 Mai 2007 la 23:04

Bibliologie si Hermeneutica : Traducerea Cornilescu

Autor: Laurentiu
Subiect: Traducerea Cornilescu
Postat: 07 Mai 2007 la 22:56

Măi Virgile, dacă erai aşa de „pasionat” de exegeză, precum spui în mesajul tău, cum se face că a trecut mai bine de 1 lună de cand nu ai mai scris nimic în forum? Interesantă întrebarea, nu?

Acum câteva zile în urmă, eram în drum spre birou, şi mă sună cineva pe telefon, la care eu răspun, „da”, după care vocea din partea cealaltă mă întreabă că „cum mă cheamă?”

M-a luat râsul. I-am spus că e tare interesant ceea ce spune el – deşi aş fi vrut să îl întreb dacă nu cumva crede că a sunat la informaţii gară, ca să îi spun care era primul tren spre Bucureşti – ceea ce mi-a sărit acum în minte când tu te-ai prezentat…

Aştept(ăm) să îţi dai silinţele să arăţi cum pasiunea ta îi „virusează” şi pe alţii din acest forum.

Mulţumesc de înţelegere.
Teologie : De ce este asa de importanta o discutie teologica?

Autor: Laurentiu
Subiect: De ce este asa de importanta o discutie teologica?
Postat: 07 Mai 2007 la 22:44

Cred că Haym a spus ceva din ceea ce cunoaşte. Poate ca undeva are dreptate, oarecum s-a exprimat în aşa fel încât să se înţeleagă altfel.

Filozofia lui Haym este Tora. Isus nu are nici o filozofie. El a trăit şi a făcut ceea ce a văzut pe Tatăl din ceruri că făcea. El a fost ales să fie Mântuitor pentru noi – aici am putea discuta şi despre „predestinarea” mântuirii, dar şi noi am fost aleşi de Dumnezeu spre fapte bune. Dumnezeu nu a făcut iadul pentru oamenii decăzuţi, ci pentru Satana şi îngerii lui, fie că noi credem sau nu aceasta. Problema e că noi ne băgăm – sau îi băgăm pe alţii – în iad prin  faptul că avem o ideologie (respectiv teologie, respectiv, gândire, respectiv simţire, respectiv acţiune, etc.) care nu este regenerată, şi care nu are ca centru pe Hristos şi El răstignit.

Atâta timp cât firea (omul cel vechi din noi, omul păcătos din lăuntru nostru, cum vrei să îi spunem) nu este răstignită şi nu am înviat la viaţă nouă împreună cu Hristos, suntem (şi ulterior trăim) o predestinaţie a păcatului – am ales noi pentru noi să ne răzvrătim faţă de voia cea bună, plăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu.

Şi da, a iubi pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu toată suflarea ta, şi cu tot cugetul tău este CEA DINTÂI poruncă, a doua, însă, la fel de importantă ca ea, este să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi – a doua dacă nu e împlinită, prima e anulată. Nu poţi spune că îl iubeşti şi asculţi de Dumnezeu (pe care nu îl vezi), atâta timp cât tu îl ignori (ca să nu spun altfel) pe aproapele tău, care poate de cele mai multe ori are alta părere ca a ta (şi pe care îl vezi cu ochii tăi fizici!) şi te baţi mereu cu pumnul în piept că numai tu ai dreptate tot timpul.

Shalom şi Ieshua Hamashiah sa lumineze peste viaţa ta cu adevărul Său, Haym! În EL avem mântuirea deplină, nu în ideologia vreunui om!

Laurentiu

http://publicatia.voxdeibaptist.org/discutii_forum_iul07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos Diaconii Bisericii – Diaconii şi Conducerea Bisericii – de Daniel B. Wallace, Ph.D.

Diaconii şi Conducerea Bisericii de Daniel B. Wallace, Ph.D.

Articolul de faţă este un eseu care argumentează faptul că diaconii ar trebui să fie o parte a conducerii unei biserici mari. Acesta are trei părţi: studiul biblic inductiv, concluzii din investigarea biblică, şi sugestii practice pentru biserica de astăzi.

  1. Studiu biblic inductiv

Modelul conducerii bisericii pe care îl urmează Noul Testament îşi are bazele în perioada cea mai timpurie. În Faptele Apostolilor 6:1-6 citim despre frustrarea anumitor membrii a bisericii primare pentru că nu se avea grijă de nevoile lor. Deoarece biserica a crescut aşa de mult, cei doisprezece apostoli nu au putut să mânuiască toate nevoile fizice ale trupului şi să proclame şi cuvântul. Ei ştiau că dacă neglijau slujirea cuvântului biserica avea să sufere: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” (v. 2). Ei au cerut congregaţiei să aleagă şapte bărbaţi – oameni cu o reputaţia bună şi cu un caracter sănătos – pentru a îndeplini această sarcină de a sluji la mese. Verbul „a sluji” din versetul 2 este diakonevw (diakoneo). Verbul înrudit este diavkono (diakonos), de la care am preluat „diacon” (cf. 1 Timotei 3:8). Acest cuvânt nu are întotdeauna aceeaşi nuanţă tehnică în Noul Testament. Acesta înseamnă „slujitor” în multe pasaje (de exemplu, Matei 20:26; 22:13; Ioan 2:5; Romani 13:4), „lucrător” (2 Corinteni 3:6; Efeseni 3:7; Coloseni 1:25).

Prin urmare apare întrebarea: Cum ar trebui să relatăm Faptele Apostolilor 6 faţă de doctrina eclesiologiei şi înspre o bună înţelegere a conducerii bisericii? Aici se prezintă trei opţiuni: acest capitol oferă un model esenţial al conducerii bisericii, o opţiune validă a conducerii bisericeşti, sau o descriere incidentală care este probabil irelevantă pentru conducerea bisericii. În plus, o combinaţie a acestor trei ar putea fi la locul ei (de exemplu, numărul şapte poate fi incidental, în timp ce calificările de caracter ale acestor slujitori par a fi esenţiale).

Exegeţii sunt divizaţi în această chestiune, însă mulţi văd un anumit fel de model care nu are nici o legătură în Faptele Apostolilor 6. două lucruri sunt cheie în determinarea aceasta. Scopul literar al lui Luca din Faptele Apostolilor şi paralelele cu alte scrieri de mai târziu ale Noului Testament. Luca descrie cu siguranţă multe lucruri care nu erau justificate în continuarea lucrării bisericii (şi anume, comunismul iniţial al biserici, botezul cu Duhul după mântuire). Astfel că trebuie să fim atenţi în a distinge acele lucruri care par a avea semnificaţie faţă de cele ce nu au. Un fel de a găsi o soluţie este prin a privi la epistolele lui Pavel. În cele din urmă, Luca era unul din companiile de călătorie ale lui Pavel. Când vedem paralelele din scrisorile lui Pavel cu ceea ce avea loc în Fapte, ar putea exista o conexiune. Astfel, faptul că diaconii din 1 Timotei 3:8-13 trebuie să fie oameni evlavioşi în mod aparent în cadrul conducerii fizice şi financiare a bisericii1 este un indicator puternic a faptului că modelul declarat în Fapte 6 nu este un accident. Aşa cum arată George Knight, „Legăturile lingvistice cu cei din 1 Timotei 3:8-13 descrişi prin pronumele diavkonoi şi verbul diakonei’n (folosit într-un sens tehnic) este frapant şi în acord cu diviziunea muncii din termenii conceptuali din Faptele Apostolilor 6”2.

Vom dezvolta mai târziu acest punct, căci ne stau în faţă trei chestiuni cheie: Este semnificativ faptul că biserica a adăugat diaconi doar atunci când a ajuns la o anumită mărime? Este oare semnificativ faptul că congregaţia a votat asupra cui va sluji la mese? Este semnificativ faptul că s-au ales doar bărbaţi în Fapte 6?3

Al doilea pasaj de notat este Filipeni 1:1. Pavel se adresează sfinţilor din Filipi, „împreună cu episcopii şi diaconii”. Astfel se vede clar o îndoită diviziune de conducere. (Întâmplător, episcopii erau acelaşi lucru ca şi bătrânii4.) Biserica din Filipi probabil că nu era aşa de mare, deşi era bine stabilită. Pavel a întemeiat biserica în a doua sa călătorie misionară. Elementul evreiesc din oraş era destul de mic aşa ca nu s-a găsit nici o sinagogă. Dar Pavel a găsit câteva femei care au fost sensibile faţă de evanghelie. Biserica a început. În timpul când el scria epistola către Filipeni, biserica avea deja zece ani.

Al treilea pasaj semnificativ este 1 Timotei 3:8-13. Aceasta se adresează la două categorii de lideri din biserică, episcopii (bătrânii) şi diaconii. Am notat deja legătura dintre acest text şi Fapte 6. Este suficient să spunem aici că diaconii se presupuneau a fi partea a conducerii bisericii în Efes.

Knight conclude: „Aceste trei pasaje arată, deci, o divizie îndoită de lucrarea în perioadele timpurii, de mijloc şi târzie din biserica Noului Testament, în oraşe cheie din trei zone geografice variate (Palestina, Grecia şi Asia Mică), şi în cadre evreieşti cât şi în cel greco-roman”5.

Problema este că doar alte câteva versete par să vorbească despre diaconi. Următorul tabel este o listă completă a tuturor pasajelor potenţiale.

Romani 16:1 „Fivi, o diaconiţă a Bisericii din Chencrea”. Este posibil ca Fivi să fi fost o slujitoare din biserică, un fel de lucrătoare. Dacă termenul este intenţionat a fi luat tehnic este greu de spus.
Efeseni 6:21 „Tihic, prea iubitul frate şi slujitor credincios în Domnul”. Din nou, este probabil ca diavkono să însemne aici „slujitor” sau „lucrător”.
Coloseni 1:7 „Epafras… un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi”. Aceeaşi problemă are loc aici. Cel mai probabil aici se face referinţă la Epafras ca lucrător, nu ca diacon.
Coloseni 4:7 „Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul”. Vezi discuţia de la Efeseni 6:21

Din aceste patru pasaje care vorbesc de trei indivizi (Fivi, Epafras, Tihic), cel mai bun candidat pentru înţelesul lui „diacon” este Romani 16:1, căci acesta este singurul text în care termenul este relatat în mod specific faţă de o biserică. Totuşi, faptul că atât Fapte 6 cât şi 1 Timotei 3 vorbesc despre diaconi în calitate de bărbaţi adulţi sugerează ideea că această slujbă a fost limitată doar bărbaţilor6. Acesta subiect este mai bine discutat în contextul mai larg al rolului femeii din biserică.

Lipsa menţionării diaconilor în pasajele Noului Testament în care sunt menţionaţi bătrânii sau episcopii ar trebui să fie de asemenea notat. Faptele Apostolilor 14:23, de exemplu, înregistrează faptul cum Pavel şi Barnaba au rânduit bătrâni în bisericile noi stabilite, însă nu diaconi. Alte pasaje discută despre conducerea bisericii, deşi în mod discutabil bătrâni sunt doar ei care sunt menţionaţi în mod explicit deoarece chestiunile implicate sunt mai degrabă cele pe care le-ar decide bătrânii decât diaconii (anume, Fapte 11:30; 15:2, 4, 6, 22, 23; 16:4; 20:17; 21:18; Iacov 5:14; 1 Petru 5:1, 5). Este interesant că 1 Timotei 5:17, 19 se potriveşte acestui model. În aceeaşi carte calificările pentru bătrâni (episcopi) şi diaconi sunt menţionate, însă cu două capitole mai târziu sunt menţionaţi doar bătrânii. Dacă lipsea din Bibliile noastre capitolul 3, oare ce fel de concluzii am mai fi făcut din lipsa menţionării lor în capitolul cinci?

Cel mai instructiv text dintre aceste linii este Tit 1:5. Pavel l-a instruit pe Tit să rânduiască bătrâni în fiecare oraş. Calificările din Tit 1:6-9 sunt paralelele cu cele din 1 Tim 3:1-7. Însă nu există nici o listă corespunzătoare pentru diaconi. De ce? Biserica din Creta era relativ tânără, în timp ce Efesul avea o lungă istorie şi a fost, de fapt, baza operaţiunilor lui Pavel pentru aproape trei ani. Se pare că pentru noile biserici era nevoie doar de bătrâni. Pe măsură ce o biserică creştea, diaconii aveau să fie adăugaţi la conducere aşa ca bătrânii să se poată devota mai mult rugăciunii şi învăţăturii. Aceasta urmează modelul din Fapte 6.

În fine, ar trebui să notăm că mai sunt şi alţi termeni pentru liderii bisericii care sunt folosiţi uneori în Noul Testament. În 1 Tesaloniceni 5:12 citim despre „cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul”. Nu se oferă o altă descriere despre aceşti lideri. Pavel se pare că a petrecut doar câteva săptămâni în Tesalonic (cf. Fapte 17:1-10), totuşi a rânduit lideri înainte de plecarea sa. Se pare că aici este vorba doar de bătrâni. Evrei 13:7 spune, „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu”. Din nou, se pare că aici se aveau în vedere bătrânii bisericii7.

  1. Concluzii din studiul biblic

  1. În primul rând, este evident faptul că biserica timpurie nu a avut întotdeauna diaconi. Fapte 6:1-6 şi Tit 1:5 arată aceasta, aşa cum o fac aparent şi Fapte 14:23 şi 1 Tesaloniceni 5:12.
  2. Este de asemenea evident că diaconii au fost adăugaţi atunci când se ivea nevoia. Această nevoie era în legătură cu datoriile bătrânilor. Când ei au deviat de la lucrarea de slujire prin rugăciune şi cuvânt, era creat diaconatul.
  3. Se pare că au existat o varietate de mijloace prin care diaconii erau puşi în funcţie. În Fapte 6, ei erau aleşi de congregaţie (Însă chiar şi aici, apostolii au sugerat mai întâi şi au permis un astfel de vot al congregaţiei). Dar în 1 Timotei 3, este probabil că însăşi Timotei i-ar fi rânduit. Aceasta se datorează faptului că (1) paralela din Tit 1:5 implică rânduirea de bătrâni de către Tit, (2) nu citim nicăieri altundeva că bătrânii au fost aleşi (cf., de exemplu, Fapte 14:23), şi (3) nu există nici o diferenţiere între diaconi şi bătrâni în 1 Timotei 3 în termenii felului în care ei au ajuns în acea poziţie. Fapte 16, cel puţin, nu este o bază suficientă pentru a argumenta faptul că diaconii trebuie să fie întotdeauna aleşi de către congregaţie.

III. Sugestii practice pentru biserica de astăzi

Rezultatele acestui studiu pot fi aplicate la biserica de astăzi în termeni de flexibilitate şi scop. Ar trebui să existe flexibilitate în a avea sau nu diaconi, precum şi în mijloacele de alegere. Ceea ce conduce pe prima este sarcina bătrânilor: dacă ei sunt distraşi de la devotarea lor de la rugăciune şi cuvântul, ei au nevoie de diaconi. Ceea ce conduce pe ultima este preferinţa fiecărui individ al bisericii.

Ca un postscriptum, adaosul de diaconi la o biserică arată cât de vitală este lucrarea de rugăciune şi a cuvântului printre bătrâni (nu doar a pastorului). Prea multe borduri de bătrâni se preocupă cu chestiuni neînsemnate care îi constrâng, împiedicându-i de la datoria lor primară. Într-adevăr, prea mulţi bătrâni, deşi evlavioşi, nu sunt „capabili să înveţe pe alţii” (1 Timotei 3:2; Tit 1:9; cf. Evrei 13:7).

NOTE DE SUBSOL

1 Ceea ce este semnificativ alături de aceste linii este sugestia lui F. F. Bruce că în Fapte 6:2, actul de „slujire la mese” a fost în modul cel mai sigur nu acela de a distribui mâncarea, ci acela al cheltuirii banilor. În acelaşi timp, există aluzii că diaconii ar putea foarte bine să fie implicaţi în mai mult decât simpla implicare a distribuirii fondurilor. Filip, unul din cei şapte originali din Fapte 6, era un predicator viguros.

2 G. W. Knight III, Commentary on the Pastoral Epistles (New International Greek New Testament; Grand Rapids: Eerdmans, 1992) 175 [Comentariu asupra epistolelor pastorale].

3 Apostolii au cerut în mod specific ca să se aleagă şapte bărbaţi. Cuvântul grecesc folosit, ajnhvr, înseamnă un bărbat adult.

4 Cf. Tit 1:5; Faptele Apostolilor 20:17, 28; 1 Timotei 3:1 şi 5:17.

5 Idem.

6 Deşi 1 Timotei 3:11 ar putea fi interpretat să însemne „diaconiţă”, mai degrabă decât soţie. Din nou, acest subiect trebuie tratat în cadrul rolului femeii în biserică.

7 Unii vad darul de ajutorare din 1 Corinteni 12:28 ca o referinţă oblică la poziţia de diacon (aşa ca Knight, 176). Aceasta se potriveşte frumos cu faptul că darul care precede acestuia este acela de administrare sau de conducere. În plus, atunci când apar întrebările retorică din v. 29-30 („Sunt toţi apostoli?” etc.) singurele daruri care nu sunt menţionate sunt cele de ajutorare şi de administrare. Dacă acestea sunt poziţii mai degrabă decât daruri, o astfel de lacună este uşor explicată. (vezi H. W. Beyer, s.v. kubernhvsi”, in Theological Dictionary of the New Testament 3.1036 [Dicţionar Teologic al Noului Testament]). Totuşi, din moment ce pasajul vorbeşte de daruri spirituale mai degrabă decât de poziţii, acest lucru este îndoielnic. Oricine ar putea avea darul ajutorării, fie că este diacon sau nu. În plus, lacuna poate fi explicată şi în alt fel: versetul 30 adaugă darul de interpretare, care nu este în lista originală. Aceasta arată că Pavel nu încearcă să fie deloc exhaustiv în oricare set.

http://www.voxdeibaptist.org/deacons_and_the_leadership_trd.htm

In Memoriam Billy Graham (VIDEO)

Astăzi marele evanghelist ar fi aniversat 101. La aproximativ 10 luni de la plecarea în veșnicie, în ziua când sărbătorim nașterea celui mai proeminent mesager al Împărăției Evangheliei în sec. XX, prietenii care l-au cunoscut în viața reală i-au adus un omagiu și au pus cele mai frumoase gânduri într-un filmuleț video. Iar familia a publicat câteva poze de la diferite aniversări întâlnite pe câmpul Evangheliei, în diferite colțuri ale lumii.

Cruciada istorică din 1949 trebuia să dureze doar trei săptămâni, dar a fost extinsă de cinci ori. În cele din urmă a trecut prin cea de-a 31-a aniversare în turneul evanghelistic.

Frumoasa aniversare de 39 de ani, Billy Graham a sărbătorit-o în timpul cruciadei din 1957 la New York. Timp de 16 săptămâni, în perioada 15 mai-1 septembrie 1957, a fost cea mai amplă campanie de Evanghelizare din viața lui Billy Graham.

La doar câteva zile după cea de-a 47-a aniversare în 1965, Billy Graham a predicat la peste 370,000 de persoane în timpul unei Cruciade de 10 de zile în Houston, Astrodome.

Petrecerea de 60 de ani a lui Billy Graham a avut loc cu câteva zile înainte de data de naștere reală, pentru că se pregăti să călătorească la o cruciadă în Singapore.

Când cineva își dă viața unei chemări divine, se întâmplă lucruri uimitoare. Aceasta este moștenirea lui Billy Graham. La prima lui aniversare fără el, haideți să facem o trecere în revistă a faptelor care ni le-a lăsat moștenire pentru generații. Mai multe despre viața și activitatea lui Billy Graham, citiți AICI! 

Sursa: Billy Graham Association

Apreciază:

Anchetă Pro TV: Rețelele românești de trafic de persoane, cele mai prolifice din Europa, cu 15000 de minore traficate doar în Italia. Modul de operare al proxeneților și al autorităților

O anchetă realizată de reporterul PRO TV Rareș Năstase în emisiunea „România, te iubesc!” dezvăluie că în orașe precum Caracal, Câmpulung Muscel, Vaslui, Bacău au loc frecvente dispariții de minore. Acesta a luat urma traficanților până în Italia, a arătat cum sunt constrânse fetele și care este traseul lor la scoaterea din țară. Toate acestea nu ar fi posibile fără implicarea unor oameni din structurile statului, informează portalul Știri pentru Viață.
Două treimi dintre victimele traficului de persoane înregistrat în țările Uniunii Europene sunt femei provenite din România, arată reporterii PRO TV, citând statistici ale Europol și Eurojust.
„Aparent, își vând corpul pentru că așa vor. Dar nu e voința lor, ci a celor care le exploatează și le terorizează. Doar filmate pe ascuns își povestesc calvarul”, remarcă jurnaliștii.
Minorele sunt convinse prin metoda „Loverboy” (racolatorul „îndrăgostit”) sau promițându-li-se obținerea unui loc de muncă bine plătit în Occident. O dată ajunse în țara de destinație, ele sunt controlate prin bătăi, droguri și constrângeri emoționale sau psihologice.
„Din păcate, în ultimii 3 ani, cam jumătate din ce instrumentăm sunt trafic de minore! E mult! E foarte mult! Sunt foarte vulnerabile, sunt foarte ușor de convins”, declară un reprezentant al DCCOA (District of Columbia Commissioned Officers Association).
Principalele cauze interne ale ușurinței cu care sunt racolate româncele sunt nivelul scăzut de trai în zonele defavorizate ale țării și lipsa de vigilență a vameșilor. Proxeneții reușesc să le treacă granița pe victime chiar dacă multe dintre acestea nu sunt majore și nu au acordul părinților, remarcă reporterii PRO TV. Procurorii DIICOT nu exclud ca actele falsificate cu care se ajunge peste hotare să fie întocmite cu complicitatea unor oameni din instituțiile emitente.
„Până nu am făcut 18 ani, nu am arătat niciun document! Eu nu am trecut nici pitită, nu eram ascunsă, eram la vederea personalului din Vamă. De la noi din România și un copil de un an, dacă vrei, îl treci Vama! Pentru 200-300 de euro! Foarte simplu. Eu sunt un astfel de caz”, afirmă una dintre victime.
O fată aduce rețelei circa 60.000-80.000 de euro pe an, din care ea rămâne efectiv cu 2.000-2.500 de euro, adică maximum 200 de euro pe lună, declară un polițist român în reportaj.
„Muncesc non-stop, de luni până duminică, 24 din 24. Nu există zile libere, există câteva ore de dormit, pe noapte”, explică alt polițist de la Combaterea Crimei Organizate………………………………….
.https://www.activenews.ro/stiri-social/Ancheta-Pro-TV-Retelele-romanesti-de-trafic-de-persoane-cele-mai-prolifice-din-Europa-cu-15000-de-minore-traficate-doar-in-Italia.-Modul-de-operare-al-proxenetilor-si-al-autoritatilor-158731

Revista Alfa Omega TV Magazin 9.6 – Crestinul si statul (noi-dec 2019)

Alfa Omega TV Magazin – Un numar special despre raportarea crestinilor la stat. Descoperă modul în care Biserica s-a raportat la stat în istorie, și influența ei în a produce schimbări și a răspândi valori inspirate din Biblie în societățile vremii, fie ele democrații, tiranii sau imperii. Citește despre diverse ipostaze în care se află Biserica din lumea de azi în raport cu statul, încercând să înțeleagă ce trebuie să dea Domnului, și ce să dea Cezarului.

Programul Alfa Omega TV pentru noiembrie-decembrie 2019.

Abonare gratuită: https://alfaomega.tv/revista#abonare

47,5 K de abonați

Alfa Omega TV Magazin – Un numar special despre raportarea crestinilor la stat. Descoperă modul în care Biserica s-a raportat la stat în istorie, și influența ei în a produce schimbări și a răspândi valori inspirate din Biblie în societățile vremii, fie ele democrații, tiranii sau imperii. Citește despre diverse ipostaze în care se află Biserica din lumea de azi în raport cu statul, încercând să înțeleagă ce trebuie să dea Domnului, și ce să dea Cezarului. Programul Alfa Omega TV pentru noiembrie-decembrie 2019. Abonare gratuită: https://alfaomega.tv/revista#abonare – CUPRINS CREȘTINUL ȘI STATUL – Editorial ISTORIA BISERICII PE SCURT; ECHILIBRUL DELICAT ÎNTRE BISERICĂ ȘI STAT DIN AMERICA LATINĂ; PRECUM ÎN CER, AȘA ȘI PE PĂMÂNT; Perspectiva Reformatorilor asupra relatiei cu statul BISERICA ȘI STATUL ÎN SUA – O natiune „asezata pe un munte”? O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ Rădăcinile revoluțiilor anticomuniste din 1989; RĂDĂCINILE CREȘTINE ALE EUROPEI de Evert van de Poll; BISERICA AZI, ÎN LUME Reportaje din diverse țări din lume; CREȘTINUL ȘI POLITICA de Teofil Stanciu, redactor-șef al publicației Convergențe; CREȘTINISMUL ȘI VALORILE IDENTITARE ALE EUROPEI ȘI ALE ROMÂNIEI Reportaj INTEGRITATEA CREȘTINULUI ȘI RAPORTAREA LUI LA STAT de
Tudor Pețan Abonare gratuită: https://alfaomega.tv/revista#abonare

Punctele de rugăciune ale lunii noiembrie 2019

 31.10.2019  |    Noutati Alfa Omega  |

În luna NOIEMBRIE urmează alegerile prezidențiale din România.  Apelul transmis pentru cele 3 zile de post și rugăciune din 7-8-9 noiembrie precede primul tur de scrutin din 10 noiembrie. Dar aceste zile pregătesc calea și pentru turul 2 de scrutin din 24 noiembrie. Ca oameni ai rugăciunii, chemarea este de a ne uni din nou, în post și mijlocire intensă, și înaintea turului 2 din 24 noiembrie, adică în zilele de 21-22-23 noiembrie. Alegerile prezidențiale din noiembrie  au consecințe și asupra alinierii și protecției României.

Apel la post și rugăciune în unitate în zilele de 7-8-9 noiembrie și 21-22-23 noiembrie 2019, pentru alegerile prezidențiale și protecția României!

Ne rugăm în acord, în cele 3 zile, în ambele perioade, după punctele transmise pe pagina alăturată. Să ne rugăm pentru mobilizare masivă la rugăciune a creștinilor.

În contextul alegerilor, ne mai rugăm pentru:

https://alfaomega.tv/alfa-omega-tv/noutati-alfa-omega/11408-punctele-de-rugaciune-ale-lunii-noiembrie-2019

Alfa Omega în obiectiv – 7 noiembrie 2019

07.11.2019  |    Noutati Alfa Omega  |

Iată-ne la o nouă ediție a emisiunii săptămânale „Alfa Omega în obiectiv”! Ca de obicei, vă prezentăm ce e nou în lucrare, începând cu revista Alfa Omega TV Magazin, ultimul număr din acest an.

Ce vă mai recomandăm: „Disculpat” (Vindication), un serial polițist creștin în premieră în România;

– King of Kings Ministries, Ierusalim;

– cărți scrise de Don Finto: „Poporul tău va fi poporul meu”, „Vremurile din urmă”;

– cartea „Ceasul de pe urmă”, de Amir Tsarfati;

– cartea „Ridicarea bisericii în dimensiunea mesianică”, de Robert Heidler;

– librăria creștină Alfa Omega;

– desenele animate „Cartea Cărților”, precum și aplicația aferentă;

Nu în ultimul rând, vă povestim despre un eveniment dedicat copiilor, organizat de Biserica Baptista Betel Vest din Cluj.

Și tu poți fi parte din lucrarea Alfa Omega: https://alfaomega.tv/proiecte

 

RSP Actual – 5 noiembrie 2019

07.11.2019  |    Realitati si perspective  |

 

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/rsp/11443-rsp-actual-5-noiembrie-2019

Comori în vase de lut!

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.” Ioan 4:35

Wycliffe România și OM România au organizat o tabără pentru misionari cu familiile lor care lucrează afară sau în țară. Acești lucrători vin din organizațiile partenere din PIM (Parteneri în Misiune). Tema taberei a fost „Comori în vase de lut” și s-a concentrat pe întărirea lucrătorilor care sunt obosiți, se confruntă cu dificultăți și suferă în trupul, sufletul sau duhul lor. Mulțumim Domnului că a fost cu noi și mulți participanți au fost încurajați, și reîncărcați pentru a continua lucrarea Domnului cu popoarele la care au fost chemați. O persoană mi-a spus, „mă sufocam înainte de a veni aici, de-abia așteptam să ajung, să fiu împrospătat”! Am avut timp să medităm la Cuvântul Domnului, să ne odihnim și să dormim, să ne rugăm unii pentru alții și să ne jucăm împreună. Copiii și-au făcut prieteni noi și s-au bucurat împreună după un an lung de școală. Mulțumim Domnului că a lipit vasele noastre de lut ca să reziste încă un an de slujire. Nu uitați să vă rugați pentru misionari, viața și lucrarea lor nu este ușoară. Ei sunt pe câmpul de bătălie și lucrează într-un mediu cu nivel ridicat de stres.

Acum ne pregătim de o altă tabără, unde vom împărtăși viziunea și nevoia pentru misiune cu tinerii din țară. Dimineața parcurgem cursul Kairos, după masa avem jocuri, iar seara vin misionari și ne împărtășesc mărturii din lucrare. Wycliffe România organizează tabăra aceasta împreună cu APME. Majoritatea misionarilor noștri au participat la o tabără de genul acesta înainte de a pleca în misiune și ne bucurăm că Domnul folosește timpul acesta pentru a chema tinerii la misiune. Rugați-vă pentru pregătiri, călătorii și vreme bună. Rugați-vă de asemenea ca Dumnezeu să cheme mai mulți lucrători la secerișul Lui și să-i pregătească să meargă până la marginile pământului.

10 ani Wycliffe RO

Suntem bucuroși că pregătirile pentru aniversarea de 10 ani a Wycliffe România merg bine. Sărbătoarea va avea loc pe 16-17 noiembrie, la Biserica Penticostală Logos din Cluj-Napoca. Vom avea reprezentanți de la uniunea Penticostală (fratele Relu Moldovan), Baptistă (fratele Cornel Boingeanu) și Creștină după Evanghelie (fratele Virgil Achihai). De la Alianța Globală Wycliffe va veni directorul general și directorul pe Europa. Motivul principal al sărbătorii va fi glorificarea lui Dumnezeu pentru că ne-a folosit în lucrarea de traducere a Bibliei și ne-a dat parteneri credincioși cu care lucrăm. De aceea am invitat și echipe care să ne conducă în laudă și închinare (Cătălin și Ramona Lup, și Dani Andreica). Dorim să vedem o unitate mai mare în trupul lui Hristos pentru înaintarea împărăției lui Dumnezeu spre marginile pământului. Dorim ca până în anul 2025 să nu mai fie nici un popor fără cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă. Rugați-vă pentru o colaborare crescândă.

Familia

Maria s-a întors cu bine din Caucaz. Ea a venit cu vești bune găsind acolo locuri potrivite pentru români de implicare în lucrarea de traducere a Bibliei și în roluri de sprijin cum ar fi, media, învățământ și IT. Cultura nu este foarte diferită de a noastră iar prețurile sunt mult mai mici. Să ne rugăm ca Domnul să ridice din România lucrători pentru Caucaz.

Miriam și Levi au încheiat cu bine anul școlar și se bucură de vacanța mult așteptată. Vara va fi plină de tabere, nunți și călătorii la bunici. Maria va ajuta pe nepoata ei cu pregătirile pentru nuntă. Vă mulțumim mult pentru rugăciuni și susținere financiară!

Mulțumiri și cereri

• Mulțumim Domnului pentru parteneriatele care se dezvoltă în România

• Pentru părtășia minunată pe care am avut-o în tabăra cu misionarii

• Pentru fetele care ne-au ajutat în tabără la programul cu copiii și adolescenții

• Pentru copiii noștri care au încheiat cu bine anul școlar

• Pentru că Maria s-a întors cu bine din Caucaz și cu vești bune

• Pentru că Domnul a fost cu Wycliffe România timp de 10 ani

•  Rugați-vă pentru copiii noștri, să fie binecuvântați în taberele la care vor participa în această vară

•  Ca Domnul să întărească misionarii care trec prin dificultăți în lucrare

• Domnul să binecuvânteze tabăra de misiune de la Mărișel, jud, Cluj

• Domnul să mai scoată lucrători la secerișul Lui

• În urma aniversării de 10 ani a Wycliffe România să se lege o colaborare mai mare pentru înaintarea lucrărilor de traducere a Bibliei în lume.

Ruben Dubei

https://www.stiricrestine.ro/2018/07/07/comori-in-vase-de-lut/?utm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/comori-in-vase-de-lut/

Cine mai are timp pentru rugăciune?

 

Vorbind în faţa unui grup de oameni care se îngrămădeau în curtea reşedinţei sale de vară, papa Benedict a ţinut să le atragă atenţia asupra următorului lucru: „rugăciunea zilnică este esenţială pentru mântuire”. Papa a spus că rugăciunea zilnică îi ţine pe credincioşi deschişi la „vocea Sfântului Duh”, pe când cei care neglijează să facă acest lucru permit să se creeze o distanţă între sufletele lor şi Dumnezeu. Papa a mai adăugat „dacă nu ne rugăm, nu avem nicio scuză, deoarece harul rugăciunii este dăruit tuturor. În consecinţă, dacă nu suntem salvaţi, vina ne va aparţine în totalitate,” citează CatholicCulture. Înainte să încheie, papa le-a mai spus încă o dată să se roage zilnic şi să îşi facă în mod special timp pentru asta în concediu.


Rugăciunea însă nu este doar pentru cei religioşi. Este şi pentru cei care vor să fie sănătoşi. Conform unui studiu realizat de Institutul Naţional de Sănătate din Washington DC, în colaborare cu cercetătorii de la spitalul Herzog din Ierusalim, riscul crescut de demenţă (inclusiv boala Alzheimer) scade cu 50% în cazul pacienţilor care se roagă regulat. Rezultatul acestui studiu confirmă concluziile studiilor precedente, care demonstraseră că religia joacă un rol principal pentru starea de bine.

Prevenţia se face prin două mijloace. Mai întâi, exerciţiile ce antrenează memoria, precum a ţine minte o rugăciune sau de a păstra în minte câteva motive de recunoştinţă, fac ca îmbătrânirea neuronilor să fie încetinită. În al doilea rând, rugăciunea scade nivelul de stres şi tensiunea arterială, doi dintre factorii de risc ai bolii Alzheimer.

Mulţi cunosc obiceiul lui Iisus cu privire la rugăciune, aşa cum este relatat în Biblie. Se trezea de dimineaţă, cât încă era întuneric afară, părăsea casa în căutarea unui loc liniştit unde se ruga. Relatarea vine cu îndemnul ca fiecare dintre noi să îi urmăm exempul şi să începem dimineaţa cu câteva momente de rugăciune, meditaţie sau studiu.

Doar că în ziua de azi, când locul de muncă, copiii sau prietenii ne solicită să stăm treji până târziu în noapte, iar a doua zi trebuie să ne trezim pentru a merge la serviciu, acest obicei pare mai degrabă un lux de care se bucură doar cei care au timp liber.

Mai mult decât atât, pastorul Stephen Chavez scrie în Adventist Review că asta nu ajunge pentru a avea o credinţă întărită, ci trebuie să stăm în contact cu Iisus pe toată perioada zilei, indiferent ce facem sau unde mergem. Însă şi el recunoaşte că nu este uşor, nici chiar lui care după propriile declaraţii, nu este „o persoană matinală.” Astfel că atunci când se trezea dimineaţa şi începea să se roage, era distrat de gânduri şi idei aleatorii care îi întrerupeau şirul ideilor şi rămânea cu sentimentul că nu este destul de „spiritual.”

O soluţie ar fi ca rugăciunea, meditaţia sau studiul să nu fie primul lucru făcut după ce ne trezim din somn, prima jumătate de oră să o petrecem pregătindu-ne de serviciu sau pregătind masa şi abia după ce simţim că suntem cu adevărat treji, putem să începem rugăciunea. O altă idee la îndemână este ca cititul sau studiul de dimineaţă să se facă cu un creion în mână cu care să urmărim rândul ca să putem sta concentraţi.

Dacă totuşi în anumite dimineţi se întâmplă să nu putem face acest lucru, trebuie să profităm de orice moment liber din timpul zilei. Chavez spune că de multe ori în timpul zilei, când se află în parcare, într-un magazin, în birou, sau în timp ce face jogging, mintea lui este deshisă spre Dumnezeu şi se surprinde singur într-o rugăciune care reflectă circumstanţele în care se găseşte la momentul respectiv.

„Viaţa nu stă în loc. Putem să păstrăm câteva momente liniştite în fiecare dimineaţă înainte ca lucrurile să o ia razna, dar nu putem depinde de aceste momente să ne ţină toată ziua. Trebuie să fim ghidaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, să fim constant conectaţi la Iisus şi deschişi spre îndemnurile Duhului Sfânt,” spune Chavez.

sursa:  semneletimpului.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/cine-mai-are-timp-pentru-rugaciune/

CINCI RUGACIUNI LA CARE DUMNEZEU RASPUNDE INTOTDEAUNA

Cum ar trebui să se roage un bărbat? Următoarele cinci rugăciuni sunt simple și dau întotdeauna rezultate!

Bărbaților le este greu să se roage. Nouă ne place să primim răspuns înainte să vorbim, chiar și cu Dumnezeu. Spre deosebire de femei, nouă nu ne place să ne exprimăm verbal. Și nu ne place nici să fim refuzați, sau să descoperim că cererea noastră nu a fost după voia lui Dumnezeu. Nu e vorba că ne supărăm pe Dumnezeu, dar ne face să ne întrebăm: “Cum de nu mi-am dat seama de asta?”

Pe de altă parte, nu ne dorim viață de rugăciune anemică, care să fie atât de generală încât să nu ne putem da seama dacă Dumnezeu a fost Cel care a răspuns, sau doar am avut noroc. Rugăciunile sigure sunt ca bicicletele cu roți ajutătoare: credem că suntem maturi în credință, când de fapt, suntem foarte imaturi.

Credința imatură nu riscă o căzătură, așa că rostește doar rugăciuni care (firește) au o șansă mare de a fi ascultate fără să fie nevoie de intervenția lui Dumnezeu. Răspunsul se poate găsi și la oameni. Dar credința matură se încrede întru totul în Dumnezeu. Ea îndrăznește în rugăciune. Dacă Dumnezeu nu alege să răspundă așa cum ne așteptăm, cădem și ne rănim. Dar măcar știm că nu ne-am prefăcut, pretinzând că avem încredere.

Cum ar trebui să se roage un bărbat? O soluție ar fi să rostim rugăciuni specifice la care știm că Dumnezeu răspunde în felul Lui. Sunt cinci rugăciuni la care Dumnezeu răspunde mereu:

1. “Doamne, scapă-mă de această ispită!”

Când rostim cu sinceritate acestă rugăciune, cu siguranță vom încerca să evităm obstacolele pe care ni le-a pus Dumnezeu ca să nu păcătuim. El nu doar că ne-a promis o cale de ieșire (vezi 1 Corinteni 10:13), ci ne oferă și metode de descurajare.

Încă fumam când am început să mă implic în slujire. Era un obicei dobândit în facultate și am vrut ca Dumnezeu să mă elibereze. M-am rugat pentru ajutor, dar imediat m-am oprit să cumpăr un pachet de tigări la câțiva kilometri de biserică. Un membru al bisericii m-a recunoscut și a întrebat: “Nu ești cumva slujitor?” Le-am cumpărat oricum. Am aprins o țigară în mașină așa cum o mai făcusem de sute de ori înaint, dar am răsturnat tot scrumul în poale. M-am dezechilibrat și am tras pe dreapta. Un tânăr de la biserică a venit la mașină și a vrut să-l duc până la biserică.

Poate că vom încerca să ignorăm metodele lui Dumnezeu de a ne scăpa de ispită, dar vom ajunge să fim nefericiți și amărâți în același timp.

2. “Doamne, uimește-mă cu o frântură din supranatural”.

Oricât de superficial ar suna, nu înseamnă că suntem o generație care așteaptă întotdeauna semne. Prin această rugăciune ceri să vezi mâna lui Dumnezeu în viața ta și Îi spui că apreciezi că El este aproape. El iubește să Se descopere dincolo de explicațiile raționale, dar noi nu cerem sau căutam aceasta.

Prietenului meu Vernon îi place foarte mult să spună Vestea bună oamenilor, oricând Îi deschide Dumnezeu o cale. Recent, a simțit să se roage pentru ocazii pe care numai Dumnezeu le poate aranja. La scurt timp a fost chemat să fie gazda unei convenții seculare în Europa și a fost provocat să introducă elemente biblice. Când a ajuns acasă, cineva care a jurat să nu asculte niciodată Vestea Bună a început să îi pună întrebări lui Vernon despre Isus Hristos.

Îi cerem lui Dumnezeu vindecare atunci când suntem bolnavi, Îi cerem să ne scape atunci când suntem în pericol și să facă minuni atunci când nu mai avem nicio speranță. De ce nu I-am cere să experimentăm supranaturalul în fiecare zi? Nu este El “Emanuel, Dumnezeu este cu noi”? (Matei 1:23)

3. “Doamne, ajută-mă să iubesc și să slujesc mai mult.”

Majoritatea bărbaților se plictisesc de rutină și sunt frustrați din cauza lipsei de creativitate. De ce nu Îi ceri lui Dumnezeu să te scoată din rutină?

Atenție: dacă te vei ruga această rugăciune, vei descoperi că oamenii nu strigă la tine degeaba. Ventrilocvismul lui Dumnezeu va încerca să îți descopere o perspectivă nouă.

Eddie slujea cu oamenilor de carieră și  lucrarea lui era foarte eficientă. El a simțit că nu e îndeajuns de empatic. S-a rugat o versiune a acestei rugăciuni și a primit răspunsul imediat…în trafic. În loc să răspundă unui șofer ostil, a început să se roage pentru  el. Apoi a hotărât să-i lase pe alții înainte pe bandă ca un semn de slujire și a început să se roage pentru ei. În prezent, Eddie slujește pe autostradă. Dacă ești dispus să îți adaptezi slujirea în funcție de oameni (cum a făcut Dumnezeu prin Isus), vei găsi metode noi de slujire.

4.“Doamne, folosește-mă în această situație pentru scopurile Tale”.

Dumnezeu ne poate folosi chiar și atunci când nu știm ce să spunem, ce să facem, sau ce să gândim! De multe ori suntem reticienți în a intra într-o anumită slujire pentru că suntem convinși că vom da greș.

Herb era o persoană introvertită. Nu i-a plăcut să meargă la înmormântarea prietenului său și să vorbească cu văduva acestuia. Știa că orice va scoate pe gură va suna  banal și stupid. El a repetat dinainte: “Aveți condoleanțele mele”, dar când a ajuns în fața văduvei, nu a putut decât să izbucnească în lacrimi și să o îmbrățișeze.

Ani mai târziu, am întrebat o văduvă tânără care au fost cuvintele care au ajutat-o cel mai mult în timpul înmormântării soțului ei. Ea a răspuns: “Nu îmi aduc aminte cuvintele, doar îmbrățișările. Acelea au fost brațele lui Dumnezeu care m-au cuprins.”

Credem că oamenii au nevoie mai degrabă de un profesionist, decât de un creștin disponibil. Ne înșelăm amarnic! Doar în cazul în care nu vorbim despre ajutor medical, 2 Corinteni 3:5-6 ne amintește să ne rugăm (“destoinicia noastră vine de la Dumnezeu”) înainte să acționăm!

5. “Tată, proslăveşte Numele Tău!”

De multe ori nu știu ce vrea Dumnezeu să mă rog. Văd binele și răul din fiecare alternativă.

A fost odată un bătrân pe care-l îndrăgeam foarte mult. Soția lui plecase la Domnul. Se săturase să trăiască fără ea, chiar dacă era o binecuvântare pentru toți cei care-l cunoșteau. El a suferit un infarct. Puteam să mă rog pentru vindecare pământească, sau pentru desăvărșire pe celălalt tărâm. Pentru ce trebuia să mă rog Mi-am adus aminte de rugăciunea lui Isus înainte de crucificare și m-am gândit că a fost o rugăciune destul de puternică.  Până în ziua de azi o rostesc atunci când nu știu ce să mă rog: “Tată, proslăvește Numele Tău.” Întotdeauna o face.

Joel Hunter a fost pastorul unei biserici nondenominaționale din Florida. În timp ce păstorea o biserică metodistă în statul Indiana, a fost trezit în mijlocul nopții de mai multe ori ca răspuns la rugăciunea unui grup mic de femei care se rugau în Florida ca Dumnezeu să miște inima unui pastor care să meargă la ele. Iar el s-a dus.

Articol preluat de pe Charisma Magazine

http://alfaomega.tv/viata-spirituala/cursuri-si-articole/109-esenta-crestinismului/2606-cinci-rugaciuni-la-care-dumnezeu-raspunde-intotdeauna

Cea mai periculoasă rugăciune din Biblie

11.10.2017  |    Mapamond Crestin  |   145  |   Foto Source: Gospel Mag

Cu mai bine de 19 ani în urmă m-am trezit la altarul bisericii din Orlando, Florida. Dumnezeu m-a provocat să-mi părăsesc zona de confort. Aveam un job minunat cu o mulțime de beneficii, dar mă simțeam neîmplinit din punct de vedere spiritual. Știam că Dumnezeu pusese înaintea mea o aventură uimitoare, dar eu aveam multe limite în ascultarea mea de El.

Când m-am trezit pe covorul roșu din biserica aceea, mi-am dat seama că Dumnezeu cere o predare necondiționată. Voia să flutur un drapel alb. Știam ce trebuia să spun, dar îmi era greu să articulez cuvintele. În cele din urmă, am spus același lucru care a spus și profestul Isaia acum mult timp: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6: 8b).

Aceasta este ceea ce eu numesc o rugăciune periculoasă. Ar trebui să includă o avertizare înainte!

Cred că atunci când rostești aceste cuvinte simple, cerul îți face o fotografie cu mâinile sus – și un proces uimitor începe. Dumnezeu se apropie de noi pentru a ne zdrobi teama și a ne demola egoismul. Apoi ne dă curajul sfânt de a vorbi ceea ce înainte ne-ar fi fost frică să spunem.

Când m-am rugat această rugăciune în 1998, am avut imediat o viziune. Am văzut o mare de fețe africane. Am știut că voi merge în Africa și m-am speriat foarte tare. Nu știam cum voi ajunge acolo, ce voi spune sau cine va plăti pentru călătorie. În acel moment m-am pus deoparte și m-am rugat din nou: Iată-mă, trimite-mă!

La nici doi ani după acel eveniment, m-am trezit pe o scenă imensă într-o arenă sportivă din Port Harcourt, Nigeria, vorbind la 7.000 de pastori. Nu m-am bucurat de zborul cu turbulențe deasupra deșertului Sahara, iar genunchii îmi tremurau când am început să predic. Mă simțeam ca și cum aș fi fost în pericol.

Dar chiar dacă eram îngrozit, teama mea era amestecată cu o bucurie incredibilă. Domnul mi-a dat la o parte rezistența și mă folosea. După acea călătorie, am mers în peste 30 de țări. În această săptămână am fost în Malaezia și în Singapore. Toate acestea datorită faptului că m-am rugat o rugăciune periculoasă.

Harul Său este uimitor. Dumnezeu nu numai că ne dă puterea de a-L sluji; El plantează în noi dorința de a ne preda voinței Sale în chiua fricii noastre de consecințe. Acest lucru este ceea ce a descris apostolul Pavel atunci când a spus: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

Dumnezeu are un mod ciudat de a ne face să ne supunem. Chiar dacă carnea noastră protestează iar temerile noastre încearcă să ne paralizeze, dacă ne ridicăm pur și simplu mâinile în semn de predare, harul preia controlul. El ne dă putere și o inimă ascultătoare. Rezultatele sunt supranaturale, deoarece Dumnezeu lucrează prin noi.

Isus i-a învățat pe discipolii Săi să cultive acest spirit și să se roage această rugăciune periculoasă. El le-a spus: „Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.” (Luca 10: 2)

Aceasta este ceea ce eu numesc o rugăciune periculoasă. Rugați-vă și nu vă fie frică să riscați. Când cerem Domnului să trimită lucrători în câmpurile Lui, ne rugăm defapt: „Iată-mă, Doamne. Trimite-l pe Mike, sau pe Chuck, sau pe Barbara.” Dar Domnul recoltei te va bate pe umăr și te va întreba: „Ei bine, de ce nu mergi tu?”

Biserica a avansat de-a lungul timpului datorită oamenilor care și-au predat viața lui Dumnezeu. Unul dintre aceștia a fost curajosul David Brainerd (1718-1747), un misionar printre indienii americani în timpul primei mari treziri spirituale. Deși a murit de tuberculoză la vârsta de 29 de ani, moștenirea sa de consacrare totală a rămas vie prin jurnalul său, publicat de prietenul său Jonathan Edwards.

Brainerd a scris această rugăciune foarte periculoasă în jurnalul său: „Iată-mă, trimite-mă! Trimite-mă până la marginile pământului; trimite-mă la păgânii sălbatici care locuiesc în pusite; trimite-mă departe de confort; trimite-mă chiar și la moarte dacă acest lucru este în favoarea Ta și este în folosul promovării împărăției Tale.”

Rareori mai auzim astfel de rugăciuni în ziua de azi. Pasiunea lui Brainerd ar fi considerată astăzi un fanatism incoerent. Nu mai promovăm sacrificiul de sine; avem o nouă evanghelie care vorbește despre împlinirea noastră personală. Nu mai vorbim despre purtarea poverii oamenilor pierduți; noi înșine suntem pierduți în materialismul nostru confortabil.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă toți ne-am ruga rugăciunea lui Isaia cu toată sinceritatea. Ce s-ar întâmpla dacă ai ridica mâinile și ți-ai lăsa deoparte toate temerile, grijile, scuzele, stipulările, limitările și condițiile pe altarul cerului și l-ai invita pe Dumnezeu să-ți folosească viața în orice mod dorește El.

Te încurajez să își asumi riscul. Rugă-te o rugăciune periculoasă și vei vedea cum Dumnezeu te va folosi într-un mod extraordinar.

Sursă: J. Lee Grady Charisma Magazine

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/7683-cea-mai-periculoasa-rugaciune-din-biblie

Ce Ne Cere Dumnezeu Atunci Când Ne Rugăm?

O atenție interioară, ceea ce de fapt nu înseamnă un efort eroic. Dumnezeu știe slăbiciunile și neputințele noastre și nu ne cere imposibilul. El dorește numai ca atunci când buzele noastre pronunță cuvinte de rugă, spiritul nostru să se gândească la El, ca vocea noastră să fie ecoul inimii noastre.

Aceasta este o atenție pur spirituală atunci când mintea, indiferent de cuvintele pronunțate, meditează asupra perfecțiunii lui Dumnezeu. O atenție literală este aceea când luăm seama numai la cuvintele pronunțate și la înțelesul lor strict.

O atenție materială este aceea când punem preț pe felul pronunțării cât mai corecte și care ne îndepărtează spiritul de Dumnezeu, legându-l de impresiile materiale. Totuși, dupa sfaturile multor sfinți de seamă, și această rugăciune este plăcuta lui Dumnezeu, dacă are la baza ei venerația și intenția de laudă adusă Lui.

De multe ori, atunci când nu mai simțim o plăcere în rugăciune, când mintea noastră nu se poate concentra suficient, când atenția ne lipsește, când ne întristăm, când ne deprimăm și întrerupem rugăciunea sub motivul că nu suntem destul de apți pentru ea, amânând-o pentru altă dată și așteptând să ne vină dorința de rugăciune, săvârșim o mare greșeală.

Rugăciunea nu trebuie considerată ca o senzație plăcută și liniștitoare, ca pe un farmec al imaginației înflăcărate, nici ca pe lumina spiritului care ne descoperă cu ușurință adevărul, nici ca pe o consolare a suferințelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acordă din când în când aleșilor Lui.

Totuși, adevărata dragoste pentru Dumnezeu nu caută aceste daruri, nu așteaptă ca să le aibă și apoi să-L iubească pe Dumnezeu. Această dragoste este adevărata renunțare de sine, ce se agață cu disperare și încredere oarbă de Dumnezeu, chiar în ariditatea inimii, în neputința concentrării atenției, în renunțarea la orice suport moral, la orice bucurie și consolare personală. Adevărata dragoste nu așteaptă clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel, chiar dacă în timpul rugăciunii, distracțiile involuntare tulbură mintea / inima noastră, intenția de a-L adora și a-L iubi pe Dumnezeu, aceea contează.

Voința nu are însă niciodată distracții când nu vrea să le aibă, ea cum le observă poate să le și alunge, să-și întoarcă gândurile și inima către Dumnezeu.

Dacă totuși prezența Lui fuge de noi, aceasta înseamnă că El Însuși o dorește tocmai pentru a ne lega și mai strâns de El, pentru a ne demonstra că fără El și lipsiți de El devenim incapabili, neputincioși. Carapacea corpului nostru constituie o permanentă piedică în a trăi mereu cu Dumnezeu, o renunțare la sublima fericire pe care o vom avea numai după distrugerea acestei carapace. Atunci abia spiritul nostru va fi de-a pururi liber să plutească alături de Creatorul Său. Să-l contemplăm față către față, “Ceea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit”.

De aceea, rugăciunea copiilor, simplă, lipsită de îngrijorare și neîncredere este cea mai curată rugăciune.

Un suflet care se roagă este un suflet care suferă, căci rugăciunea prin ea însăși este o mortificare, o suferință corporală. Există o pocăință mai meritorie și mai de valoare decât practica neîncetată a rugăciunii? Și fără a simți o sensibilă consolare? Ce lepădare de sine formidabilă este aceea de a se ruga fără cel mai mic gust pentru aceasta, fără a simți vreo atracție, ba dimpotrivă, chiar o repulsie pentru rugăciune!

Sublimul exemplu și ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totală și renunțarea la orice consolare în ultima clipă a vieții sale materiale. Agonia corpului omenesc și clipa deprinderii lui definitive de spirit este această senzație de abandonare totală.

Când după o rugăciune făcută cu efort și oboseală, constatăm că mintea noastră a alunecat permanent spre alte lucruri, este durerea că ignorăm puterea sacrificiului și că am fi dorit în mod egoist să simțim o plăcere și o alinare în fundul inimii. Dar atunci când nu renunțăm la această dorință, când corpul nostru obosit nu permite sufletului să se înalțe, când inima rămâne uscată, iar buzele abia au puterea să pronunțe cuvintele care de multe ori nu mai au sens pentru noi, ah!, ce stare disperată. Dar ce sacrificiu și mortificare totală…

Să ne rugăm deci, să înlăturăm piedicile care constituie de fapt meritul rugăciunii.

Arsenie Boca

http://www.ariseforchrist.com/blog/articles/all/ce-ne-cere-dumnezeu-atunci-cand-ne-rugam–150?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/ce-ne-cere-dumnezeu-atunci-cand-ne-rugam/

Când ai necazuri și te miri de ce nu mai te poți ruga pentru tine (sau alții)

Recent am aflat de un ”om al lui Dumnezeu” care trecea prin încercări – ca oricare alt om de pe această planetă – și cineva a ”îndrăznit” să-i scrie un mesaj cum că… se roagă pentru el.

Frumos gestul, am zis eu la început. Frumos, dar era doar aparent. Am căutat să văd și ce reacție a avut ”omul lui Dumnezeu” și mare mi-a fost mirarea când am văzut și citit că el a luat-o ofensator. El a citit mesajul ca și când ar fi scris… ”ești un ratat, ai nevoie de ajutor, bă!!!

M-a pus pe gânduri faza asta. Pentru că avem în jur oameni care observă felul nostru de a fi, cum arătăm la față, și încep… să te citeascăUnii încep să te interpreteze (cum vor ei, sau cum știu ei mai bine) și apoi încearcă o abordare. Nu sunt genul de om care să interpreteze ceea ce spun alții că fac, în procesul de a te ajuta cumva, cum pot ei mai bine, să te simți mai bine, să te faci bine, să treci de momentul ”nasol” în care te afli. Unii fac rugăciuni doar atunci când sunt în necazuri și… ciudat este că doar 40% dintre ei mai cred că Dumnezeu răspunde rugăciunilor, conform unui studiu recent efectuat de Com Res Global pe un grup de persoane din Anglia, publicat pe 14 ianuarie 2018. Printre descoperirile acestui studiu menționez doar 3 puncte principale:

Nu cred că are relevanță prea mare unde te afli și dacă aceste statistici s-ar aplica ție sau nu. Nici dacă nu aparții de vreuna din răspunsurile de mai sus. Dar atunci când spui cuiva că ”te rogi pentru el/ea” și o și faci, este un răspuns de susținere de încurajare, de ajutor. Nu am înțeles de ce pentru alții această expresie a însemnat o ofensă – motiv pentru care nici nu am să menționez pe individul de care este vorba. De fapt o să vă menționez, este un ratat.

Și realizez acum că noi toți suntem niște ratați atunci când trecem prin momente în care nu mai putem să ne rugăm pentru noi și nici nu putem cere altora să se roage pentru noi. Sunt acele momente când nici măcar nu putem să exprimăm prin ceea ce trecem, ceea ce simțim, dacă vom fi înțeleși sau nu, și uneori tăcerea valorează mult și poate chiar nimic pentru alții.

V-ați aflat acolo vreodată?

Nu pot să spun că nu am spus și eu altora că mă rog pentru ei și nu am făcut-o, am ales să spun ceva și să și fac acel lucru atunci, acolo. Dar au fost și momente când nu mai puteam să mă rog. Nu puteam să mă văd în starea în care eram și să înțeleg ce se întâmplă cu mine.

Nu vroiam să judec ceea ce se întâmpla, pentru că simțeam că trebuia să trec pe acolo – din moment ce am ajuns acolo.

Am realizat ulterior că și oftatul și gemetele noastre sunt de fapt niște rugăciuni pe care le rostim fără să ne dăm seama… și că Dumnezeu răspunde la astfel de rugăciuni!

În Exod 2:23-24 avem relatarea poporului evreu care era în robie și erau apăsați, și ei nu au făcut altceva decât să geamă, să suspine către Dumnezeu cu privire la starea lor. Și următorul lucru pe care îl citim este că Dumnezeu își aduce aminte de legământul Său cu poporul, citiți împreună cu mine aceste versete:

 După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. (Exodul 2:23-24, sublinierile din text îmi aparțin).

Dumnezeu nu doar a auzit gemetele lor, și-a adus aminte de legământul Său, dar… uimitorul lucru se întâmplă de fapt în versetul 25: ”Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.” (Exodul 2:25). O altă versiune în limba română spune că ”Atunci Dumnezeu a privit (cu interes) la situația israelienilor și a decis să se implice pentru cauza lor. ” (BVA). Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu disprețuiește geamătul tău.

Vă rog să faceți diferența între a geme și a te plânge. Noi, creștinii, avem obiceiul să confundăm lucrurile și să ne plângem că nu ne merge aia bine și alta merge mai greu. Nu. Atunci când suntem într-o situație dificilă și nu știm ce să facem, nu înțelegem nici noi – pe moment – ceea ce se întâmplă în noi, cu noi, cu ființa noastră – atunci sufletul nostru oftează, geme. Nu se plânge. Scoate sunete pe care nu le înțelegem pentru că sunt o reacție interioară ca răspuns la presiunea, la starea și situația în care ne aflăm. Când treci prin valea umbrei morții nu mai poți să strigi și să te rogi așa cum o făceai când erai pe munte. Știu că psalmistul David a strigat către Domnul când trecea prin vremuri dificile în viața lui, dar sunt conștient de faptul că sufletului lui suspina de durere, cuvintele nu îi mai veneau pe buze și gemea. Și Dumnezeu asculta și intervenea în situația respectivă!

Dacă urmăriți în Exod 6:5-8 ceea ce îi vorbește Dumnezeu lui Moise ca răspuns al gemetului poporului evreu, veți observa modul cum Dumnezeu răspunde la un gemăt:

 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i țin egiptenii în robie, și Mi-am adus aminte de legământul Meu. De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu sunt Domnul. Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvidin robia lor și vă voi scăpa cu braț întins și cu mari judecăți. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Eu vă voi duce în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.’ (sublinierile din text îmi aparțin)

Practic, poporul a gemut o datăDumnezeu a auzitși-a adus aminte de legământul Său cu părinții lor, și face 7 lucruri pentru ei, cele șapte ”vă voi” subliniate în textul de mai sus. Aceste acțiuni sunt sublime pentru că ele arată că Dumnezeu nu doar că aude atunci când noi gemem, când suntem fără putere, fără cuvinte, nu mai putem să ne rugăm, El intervine, El ne salvează, ne pune în poziția corespunzătoare și ne face să fim ceea ce El ne-a rânduit să fim!

Domnul Isus înțelege suspinele și gemetele noastre și El este Marele nostru Preot care ne înțelege emoțiile și interiorul nostru (Evrei 4:15-16 – ”Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.’” – sublinierile din text îmi aparțin).

Când ai necazuri și te miri de ce nu te mai poți ruga pentru tine sau pentru alții… este destul doar să suspini. Dumnezeu aude și știe ceea ce este în sufletul tău și El va interveni. Am experimentat lucrul acesta personal și Dumnezeu m-a scos de acolo, mi-a arătat unde eram și m-a adus lumină, pace, a restaurat bucuria inimii mele și a întărit oasele mele. Am gândit în acele momente de jale, de tăcere, de întuneric, de neliniște, că viața s-a terminat acolo, că acolo se termină toate, dar intervenția Domnului a venit la timpul potrivit. De aceea acum Îi mulțumesc, mă închin Lui și am început să văd altfel lucrurile.

Pentru aceia dintre noi care suntem obișnuiți să facem lucrurile în felul vechi prin care am primit odinioară victorie și eliberare în sufletul nostru, s-ar putea să apară surprinderea și să vadă că în momentele de întuneric, de jale interioară, de disperare, de întuneric și de deznădejde nu te poate ajuta nimic din cele vechi; nici măcar nu vei putea să vezi unde ești să strigi, să deschizi gura. Și nu, nu mă refer la o paralizie spirituală aici, ci mă refer la o stare a sufletului la care poate ajunge oricare dintre noi. Acolo, atunci, înconjurat de toate și de toți, de fapt lupta începe, și Domnul este cel care luptă pentru tine! Victoria este pe drum. Dumnezeu aude gemetele și suspinele! În strâmtorare am strigat cu suspinul meu către El, și El mi-a arătat cine este El, cine sunt eu: copilul Său răscumpărat! 

Nu e minunat să știi că atunci când nu ai cuvinte să te rogi… Dumnezeu totuși te aude?

 Gustați și vedeți că Domnul este bun! Ferice de omul care se adăpostește în El! (Psalmul 34:8)

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/01/cand-ai-necazuri-si-te-miri-de-ce-nu.html?utm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/cand-ai-necazuri-si-te-miri-de-ce-nu-mai-te-poti-ruga-pentru-tine-sau-altii/

Arhiepiscopul de Canterbury îndeamnă bisericile să-şi însușească noua viziune asupra familiei, într-o conferinţă la Moscova

Într-o declaraţie recentă, Arhiepiscopul de Canterbury a sugerat membrilor bisericii Angliei că trebuie să accepte ideea că trăim într-o lume care nu mai vede familia ca fiind formată dintr-un bărbat şi o femeie uniţi în legământul căsătoriei.

Chiar şi şcolile care sunt patronate de Biserica Angliei sunt pline de copii care provin din familii care sunt „combinaţii dintre cele mai diverse” de bărbaţi, femei şi copii, a spus Arhiepiscopul, titlu care este deţinut în prezent de Reverendul Justin Welby.

Într-un discurs recent despre atitudinea Bisericii asupra familiei, Arhiepiscopul a spus că „ultimii 40 de ani au adus o schimbare importantă asupra înţelegerii vieţii de familie”.

El şi-a exprima susţinerea pentru ideea conform căreia diferite modele familiale pot oferi stabilitate: „Familia, indiferent sub ce formă există ea, este locul care oferă cea mai multă putere şi siguranţă”.

Intervenţia Arhiepiscopului a provocat proteste din partea evanghelicilor care au afirmat că Biserica trebuie să susţină familia, aşa cum a fost înţeleasă dintotdeauna şi aşa cum este definită şi în Cuvântul lui Dumnezeu.

Arhiepiscopul Welby şi-a expus ideile într-o prelegere în faţa liderilor creştini organizată la Moscova.

„Este uşor să dai o definiţie îngustă asupra familiei”, a spus el. „Este de asemenea uşor să-ţi formezi o concepţie asupra familiei bazându-te doar pe propria experienţă. Realitatea este că viaţa familială a devenit una complexă. Preoţii din parohiile noastre îmi povestesc tot timpul despre experienţele lor din școală, unde au de a face cu copii ce provin din familii ce sunt reprezentate de un număr vast de combinaţii”.

El a adăugat că deşi majoritatea britanicilor sunt de acord cu căsătoriile homosexuale, totuşi Biserica a întârziat să se alinieze la acesta tendinţă.

Cercetările arată că copiii ce provin din familii unde părinţii sunt căsătoriţi, au rezultate mai bune la şcoală, obţin slujbe mai bune la terminarea şcolii, au o stare de sănătate mai bună şi sunt mai puţin expuşi la pericolele legate de consumul de droguri sau la infracţiuni.

O cunoscută lideră din mediul evanghelic britanic şi membră în Sinodul Bisericii Angliei, a declarat: „Biserica are oportunitatea de a susţine căsătoria formată dintre un bărbat şi o femeie şi de a nu ceda presiunilor culturale. Toate mărturiile indică cu claritate faptul că unui copil îi este cel mai bine într-o familie formată de un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie”.

Rugaţi-vă pentru Biserica Angliei să reziste în faţa presiunilor de a renunţa la definiţia căsătoriei. Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie reprezintă instituţia fundamentală a oricărei societăţi, iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune „Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?”.  Rugaţi-vă ca această temelie să nu se surpe şi rugați-vă și pentru Arhiepiscopul de Canterbury să se pocăiască de amăgirea înţelepciunii lumeşti şi să se întoarcă la înţelepciunea lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos ne-a chemat să schimbăm lumea în care trăim prin puterea Evangheliei şi nu să lăsăm concepţiile şi filosofiile acestei lumi să ne modeleze concepţiile. Există o bătălie crâncenă care se dă peste tot în lume, dar în special în societăţile bogate occidentale, şi care încet se instalează și în ţara noastră, ca oamenii să renunţe la concepţia tradiţională despre familie şi moralitate şi să adopte curentul postmodernist în care orice idee este bună atât timp, cât nu faci rău altora. Însă nu toate ideile sunt bune. Societatea occidentală s-a dezvoltat şi a înflorit la adăpostul credinţei creştine. Anglia în special, este o ţară binecuvântată de Dumnezeu ce a dat lumii unii dintre cei mai mari predicatori ai creştinătăţii şi a fost locul unde s-au desfăşurat unele dintre cele mai mari treziri religioase. Situaţia este însă una foarte tristă astăzi, mai mult de jumătate din populaţia de acolo se decalară ateistă, islamul câştigă foarte mult teren, iar procentul de credincioşi evanghelici este din ce în ce mai mic. Dumnezeu este singurul care poate schimba lucrurile şi El o face atunci când credincioşii se roagă. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2 Cr. 7:14 „Dacă poporul Meu, peste care este chemat numele Meuse va smeri, se va ruga şi va caută faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, Îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-I voi tămădui ţară”.

Traducere şi adaptare de Ionuţ Poteraş

https://www.stiricrestine.ro/2017/11/28/arhiepiscopul-de-canterbury-indeamna-bisericile-sa-si-insuseasca-noua-viziune-asupra-familiei/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/arhiepiscopul-de-canterbury-indeamna-bisericile-sa-si-insuseasca-noua-viziune-asupra-familiei-intr-o-conferinta-la-moscova/

6 moduri greșite prin care se roagă creștinii (și ne e rușine să o spunem…)

Un pastor al unei biserici din Africa de Sud se afla la un centru de ascuțit cuțite, care din întâmplare vindea și arme. Din întâmplare, în timp ce era acolo, a auzit o conversație dintre agentul de la magazin și un client care solicita informații despre cum să aplici pentru licența de a purta armă. În Africa de Sud există una dintre cele mai intimidante legi cu privire la controlul armelor în cadrul lumii libere. Procesul acesta poate dura peste un an. Unul dintre pașii necesari este să oferi o motivație justificată pentru care dorești să ai o armă asupra ta. Agentul de la magazinul de arme instruia clientul cu privire la felul cum să-și formeze motivația sa prin a folosi cuvintele care i le dicta acesta drept linii ce pot îmbunătăți șansele de a obține un rezultat pozitiv în cadrul acestui proces. 

un tânăr gânditor - imagine preluată de pe christianheadlines.com

În timp ce asculta pastorul la toate acestea și-a dat seama de faptul că oamenii sunt doritori să depună un efort destul de mare și să gândească enorm asupra întocmirii unei cereri care pare importantă pentru ei. Adesea, când oamenii vor ceva din partea lui Dumnezeu, ciudat este că ei niciodată nu gândesc la felul cum să-și formuleze petițiile lor. Ei presupun că Dumnezeu va accepta orice cerere, de la oricine, în orice format.

Da, dar se înșeală.

Dumnezeu are feluri foarte specifice prin care dorește ca noi să comunicăm cu El și să ne facem cererile. Isus i-a instruit pe ucenicii Lui în acest subiect important. În Matei 6 Isus oferă un șablon pentru rugăciune care a devenit rugăciunea cea mai faimoasă și cea mai repetată din toate timpurile, cunoscută drept rugăciunea ucenicilor, rugăciunea Domnească, sau simplu ”Tatăl nostru”. Isus a învățat cu privire la felul cum să ne rugăm în două ocazii diferite, în Matei 6:5-13 și Luca 11:1. Și deși cele două rugăciuni sunt pe atât de similare precum frații gemeni, ele nu sunt identice. Deosebirile dovedesc faptul că Hristos nu a intenționat niciodată ca aceasta să devină o formulă sau o rugăciune rostită papagalicește. A fost un model sau un tipar pentru rugăciune. De sigur, nu e greșit să o rostești cuvânt-cu-cuvânt, doar că nu aceasta a fost scopul intenționat al rugăciunii.

Să privim la câteva moduri greșite de a ne ruga. Șase perspective din moduri greșite de a te ruga:

1. Neascultarea: E greșit să te rogi atunci când te afli într-un păcat de care nu te-ai pocăit.

Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. (Proverbe 15:8)

Dacă rugăciunile tale nu sunt răspunse, ia-ți un moment înainte să te rogi și analizează, printr-un proces de considerare, dacă există păcat în viața ta de care nu te-ai pocăit, și care trebuie să-l mărturisești: lăcomie, beție, nemulțumire, cârtire, poftă, pornografie, neglijarea slujbei de biserică, necredincioșia în a frecventa biserica, lipsa credinței în Dumnezeu, sau ipocrizia ascunsă prin care trăiești într-un fel la muncă și în alt fel la biserică.

Adaugă mărturisirea în partea primară din cadrul rugăciunilor tale.

2. Ipocrizia: E greșit să te rogi ca să faci spectacol.

Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. (Matei 6:5)

Uneori oamenii vin la o întâlnire de rugăciune să arate altora cum se roagă ei și că ei știu să se roage. Ei înțeleg că întâlnirea de rugăciune este precum o oportunitatea de a-i admonesta pe alții, de a bârfi, sau să ceară respect. Unii se vor pierde chiar într-un dialect nenatural de genul ”O, Doaaaaammmmnnnneeee, care ești așezat în gloria cerească printre heruvimi, te implorăm să așezi milostivirea Ta peste acest vierme nenorocit…

Nu vreau să zic că rugăciunea în public este greșită. Ceea ce e dezgustător înaintea lui Dumnezeu este ca să fi văzut de oameni. Dacă îți place să te rogi în public dar nu și în particular, fi avertizat – rugăciunea ta ajunge la urechea omului, dar nu și la urechea lui Dumnezeu.

3. Superstiția: E greșit să-ți pui credința în puterea acțiunilor tale în locul puterii acțiunii lui Dumnezeu.

Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. (Matei 6:7)

A repeta Rugăciunea Domnească din nou și din nou nu va crește eficacitatea ei. Cei care au crescut în medii catolice sunt învățați să repete aceiași rugăciune de 100 de ori, punctată de o altă rugăciune, și un rozariu le este oferit ca să țină numărul lor. Aceasta este o practică a unui crez irațional care nu este nici învățată și nici modelată nicăieri în cadrul Scripturii. E ceea ce fac neamurile/păgânii pentru că ei nu au o relație cu Tatăl, bazată pe cunoștință.

Alte forme de rugăciune superstițioasă includ crezul că timpul sau locația rugăciunii crește eficacitatea ei.

A te trezi la ora 6 dimineața pentru a te ruga pentru operația prietenului tău care are loc la ora 6 dimineața nu va amplifica rugăciunea ta (deși l-ar putea mângâia pe prietenul tău și te va ajuta pe tine să fi mai concentrat, ambii find bazați pe efectele bune ale coordonării rugăciunii tale). A călători în Israel să te rogi pentru pacea din Orientul Mijlociu nu va face din rugăciunea ta să fie mai eficientă ca a acelora care se roagă pentru același lucru din casa lor.

4. Nesinceritatea: E greșit să te rogi ceea ce nu vrei de fapt să spui. 

Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii. (Matei 6:7)

O rugăciune nesinceră este atunci când nu ai intenția să spui ceea ce te rogi. O faci doar din obicei sau fără să te gândești la ceea ce îți iese pe gură.

Binecuvântă hrana aceasta pentru trupurile noastre”, spunem atunci când începem să mâncăm o porție supradimensionată cu grăsimi, fast-food care are rolul să-ți producă dependență în timp ce-ți înfundă arterele și… cu alte cuvinte să te omoare. Oare chiar vrei ca Dumnezeu să transforme în mod miraculos gunoiul acela procesat într-o mâncare plină de elemente nutritive? Sau nu cumva pompezi pe gură o formulă negândită, care o spui dintr-un pur obicei?

Doamne, poartă de grijă nevoilor mele, pâinea mea cea de toate zilele”, dar nu vrei să muncești, să-ți ajustezi cheltuielile sau să eviți datoriile.

Doamne, binecuvântă-mi soția și copiii”, dar tu nu le ești un exemplu de conducere spirituală, prin a-ți onora soția sau a disciplina copiii tăi în dragoste.

5. Egoismul: E greșit să te rog pentru plăcerea ta pe cheltuiala slavei lui Dumnezeu.

Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre(Iacov 4:3).

Trebuie să-ți aliniezi motivele tale cu voia revelată a lui Dumnezeu pentru tine: binele tău spiritual și slava Sa eternă.

Dacă te rogi pentru o promovare ca tu să poți avea mai mulți bani pentru o vacanță somptuoasă  și un cămin luxuriant, mai mult respect din partea colegilor tăi și un statut mai bun în societate, Dumnezeu nu va răspunde în mod favorabil. Dacă, totuși, tu ceri o promovare ca să fi mai eficient pentru evanghelie în locul tău de muncă, să poți să-i binecuvântezi pe subordonații tăi cu demnitate și justețe în felul cum îi tratezi, și să poți susține mai mult misiunile, Dumnezeu s-ar putea să răspundă la această rugăciune; aceiași rugăciune, motive diferite.

Dacă îmi cere copilul meu un creion ca să poată desena o felicitare pentru ziua de naștere a mamei, las totul baltă și merg să-i aduc creioane să coloreze. Dacă ea vrea să facă graffiti pe peretele din cameră, îi spun simplu: nu. Aceiași solicitare, motive diferite, ceea ce și oferă răspunsuri diferite.

6. Bărbaților: Este greșit să te rogi dacă nu îți onorezi soția.

Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre (1 Petru 3:7).

Soților, dacă v-ați oprit din a asculta la ceea ce vă spun soțiile voastre, dacă ai gura spurcată față de ea când o vorbești la ceilalți de la birou, sau ești lipsit de respect în ton față de ea, atunci să știi următorul lucru: necinstirea ta cauzează o stare statică prin care este împiedicată primirea rugăciunilor tale în ceruri.

Materialul de mai sus a fost adaptat dintr-un articol intitulat ”Moduri corecte și greșite de a ne ruga” scris de Clint Archer(foto alăturat), preluat din site-ul Christian Headlines. Clint este pastorul bisericii Hillcrest Baptist Church din anul 2005 și locuiește în Durban, Africa de Sud, împreună cu soța sa și cei patru copii ai lor. Dacă folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/03/6-moduri-gresite-prin-care-se-roaga.html?utm_

12 rugăciuni puternice inspirate de apostolul Pavel

În articolul anterior am scris pe scurt cam cum ne simțim noi când salutăm pe cineva. Rostim vorbe pe care nu prea ne dăm seama ceea ce sunt, fie că sunt vorbe intenționate sau nu. În viața de rugăciune uneori procedăm cam la fel. E ca și când am arunca cu săgeți stând cu ochii închiși… rostești câteva cuvinte către ceruri și te minunezi dacă ai lovit ținta progresului. Speri ca ceva să se fi realizat….De fapt, pentru ce te-ai rugat? Te-ai minunat dacă Dumnezeu îți aude rugăciunile tale, dacă ele contează?

Am realizat, după ce am gândit puțin, că nu mai vreau ca simplele mele cuvinte doar să atingă cerul, ci vreau ca ele să miște puterea cerului în dreptul meu. Vreau să mă rog știind că tot ceea ce sunt eu are nevoie de El. Vreau ca tot ceea ce transmis sus spre cer să se întoarcă înapoi cu o asemenea tărie, cu amprenta lui Dumnezeu să fie clar întipărită pe fiecare cuvânt rostit de mine. Ba mai mult, vreau ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, nu pentru că aș fi eu bun (departe de mine aceasta), ci pentru că El e bun, tare bun, și mai mult decât destul. 

Vreau ca Dumnezeu să atingă chiar și cele mai mici detalii din viața mea și din viețile celor pe care-i iubesc. Vrei și tu același lucru?

Chiar m-am întrebat cum să fiu eficient în rugăciune. Când mă gândesc la acest aspect, dacă a existat vreodată un luptător în rugăciune, acesta a fost Pavel. Dacă a existat vreodată un bărbat care să fi mișcat acul acestei lumi (pe lângă Isus), acesta a fost Pavel. Și dacă a exista vreodată un bărbat care s-a rugat cu putere, acesta a fost Pavel.

Ce s-ar întâmpla dacă te vei ruga precum apostolul Pavel?

Dumnezeu m-a pus să caut răspunsul la această întrebare. Apoi am cercetat fiecare rugăciune rostită de Pavel (pe care o veți descoperi mai jos) pentru a descoperi esența puterii lui Dumnezeu ascunsă în cadrul cuvintelor sale. Ceea ce am descoperit eu sunt 12 categorii de rugăciune. Sper că vă vor binecuvânta la fel de mult cum m-au binecuvântat și pe mine!

12 rugăciuni de putere inspirate de la apostolul Pavel:

1. ”Doamne, îți mulțumesc pentru ceilalți. Te rog să-i umpli – pe ei și pe mine de asemena – cu cunoștința voii Tale, cu înțelepciune și înțelegere. Ba mai mult, fie ca eu să ajung la alții cu dragoste, prin rugăciune, în timp ce clădim unitatea.”

Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. (Filipeni 1:3-6)

Mai întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința voastră este vestită în toată lumea. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele și cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârșit fericirea să vin la voi.(Romani 1:8-10)

De aceea și eu, de când am auzit despre credința în Domnul Isus care este în voi și despre dragostea voastră pentru toți sfinții, nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. (Efeseni 1:15-16)

De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu. (Coloseni 1:9-10)

Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! (1 Tesaloniceni 1:2-3)

Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. (Romani 15:5-6)

Domnul să-Și verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat și nu i-a fost rușine de lanțul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă și m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul „în ziua aceea”. Tu știi foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes. (2 Timotei 1:16-18)

2. ”Doamne, fie ca și alții să fie mântuiți. Fie ca ei să înțeleagă plinătatea dragostei Tale.”

Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. (Romani 10:1)

Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, pentru că am auzit despre credința pe care o ai în Domnul Isus și dragostea față de toți sfinții. Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. În adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine. (Filimon 1:4-7)

3. ”Fie ca viața mea și a celor din jurul meu să fie umplute spre măsura plinătății lui Dumnezeu (prin dragoste, speranță, putere, tărie, credință, har și îndurare). Și prin aceasta fie ca numele Tău să fie glorificat.”

Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. (Romani 12:12)

Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:6-7)

De aceea și eu, de când am auzit despre credința în Domnul Isus care este în voi și despre dragostea voastră pentru toți sfinții, nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplinește totul în toți. (Efeseni 1:15-23)

…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin. (Efeseni 3:14-21)

Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi. (1 Tesaloniceni 3:12-13)

De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos. (2 Tesaloniceni 1:11-12)

Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toți! (2 Tesaloniceni 3:16)

4. ”Fie ca puterea lui Isus Hristos să vă umple în mod continuu cu bucurie, har, pace și speranță, prin Duhul Sfânt. Încurajează inimile noastre, Doamne Dumnezeule, ca noi să putem fi plăcuți Ție.”

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde! (Romani 15:13)

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi. (1 Corinteni 16:23)

De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. (Coloseni 1:9-14)

Şi însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică și o bună nădejde, să vă mângâie inimile și să vă întărească în orice lucru și cuvânt bun! (2 Tesaloniceni 2:16-17)

5. ”Fie ca inimile noastre să fie în rugăciune continuă. Să deschideți uși către mesajele noastre, ca noi să proclamăm pe Isus. Ca noi să-i împrospătăm pe alții. Fie ca tainele Domnului Isus Hristos să fie deschise în timp ce noi transmitem fără teamă evanghelia.”

Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri. Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanțuri: ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea. (Coloseni 4:2-4)

Vă îndemn, dar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să fiu izbăvit de răzvrătiții din Iudeea și pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinți; și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, și să mă răcoresc puțin în mijlocul vostru. Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toți! Amin. (Romani 15:30-33)

Rugați-vă și pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanțuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. (Efeseni 6:19-20)

6. ”Dumnezeule, slavă fie adusă numelui Tău pentru toată bunătatea Ta.Toată bunătatea este a Ta. Te lăudăm pentru ceea ce ești Tu, pentru ceea ce faci și felul cum ne-ai binecuvântat cu statura nouă în care ne-ai pus să stăm în Hristos Isus.”

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi. Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.(2 Corinteni 1:3-7)

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său pe care l-a răspândit din belșug peste noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere… (Efeseni 1:3-8)

7. ”Ție îți aducem toate mulțumirile, Dumnezeule. Tu faci toate lucrurile, Tu aduci viață și ne dai speranță. Mulțumim că ne îmbogățești, că ne ți și ne echipezi cu binecuvântări spirituale. Nu ducem lipsă de nimic. Te lăudăm.”

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoștinței Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? (2 Corinteni 2:14-16)

Mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; așa că nu duceți lipsă de niciun fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârșit, în așa fel ca să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. (1 Corinteni 1:4-9)

Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că, dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți; și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! (2 Corinteni 9:12-15)

Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:6-7)

8. ”Dumnezeule, vindecă-ne. Dacă nu vedem vindecare, rostește adevărul Tău în inima noastră. Fie ca noi să știm că tot ceea ce ne dai Tu este mai mult decât destul și că Tu încă lucrezi în noi.”

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” (2 Corinteni 12:8-9a)

9. ”Tată, fie ca sfințenia și dragostea să propășească. Sfințește-ne tot mai mult.”

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. (Filipeni 1:9-11)

Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înșine primiți, ci ca să faceți ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădați. Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteți tari; și ne rugăm pentru desăvârșirea voastră. (2 Corinteni 13:7-9)

Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta. (1 Tesaloniceni 5:23-24)

10. ”Dumnezeule, fă ca harul să abunde în mine, către mine și prin mine.”

Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! (Galateni 6:18)

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! (Filipeni 4:23)

Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! (1 Tesaloniceni 5:28)

Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! (2 Timotei 4:22)

Harul să fie cu voi cu toți! (Tit 3:15b)

11. ”Protejează Doamne pe cei pe care-i iubesc și pe mine. Și întărește-ne”

Și ne rugăm să fim izbăviți de oamenii nechibzuiți și răi; căci nu toți au credința. Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel rău. Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceți și veți face ce vă poruncim. Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos! (2 Tesaloniceni 3:2-5)

12. ”Dumnezeule, din nou, strigăm cu mulțumire către Tine, Tată. Mulțumim că ne binecuvântezi cu abilitatea de a sluji altora.”

Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui (1 Timotei 1:12)

Materialul de mai sus a fost alcătuit și compilat de Kelly Balarie (foto alăturat), apărut în site-ul CrossWalk.com. Kelly este adesea numită o ”Majoretă a Credinței”, încurajează pe alții să trăiască cu pasiune și cu scop. Deși ea a trecut și a suferit diferite încercări mintale, fizice și financiare, ea a descoperit planul unic al lui Dumnezeu în acele locuri întunecate. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și această notă de final, oferind păstrați toate link-urile din el și această notă de final, oferind sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!
https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/03/12-rugaciuni-puternice-inspirate-de.html?

7 POSTĂRI POPULARE

„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26).

Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde? Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace:

1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune:

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui.

2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el!

La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!

Anunt important: Pentru că reteaua de socializare ne-a cenzurat ca postarile care se fac sunt aproape oprite pentru ca dvs sa nu le mai vedeti, sa le cititi sau le dati mai departe, va asteptam in grupul creat pentru dvs unde e alta situatie! Va asteptam in grupul acesta: Stiri si incurajari crestine

http://newshalom.net/doamne-unde-esti-1/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/doamne-unde-esti-1/

Șapte tactici de rugăciune pentru a pune cerul în mişcare

om citind Biblia pe genunchi - imagine de Ben White - unsplash.com

Mulţi oameni caută manuale pentru rugăciune; vor să parcurgă pasul unu, doi, trei şi aşa mai departe… ca să nu mai trebuiască să mai gândească, să se mai implice aşa de mult în rugăciunile lor. Ei vor să bifeze dintr-o listă paşii parcurşi şi apoi să simtă… că şi-au făcut datoria.

 

Rugăciunea nu funcţionează aşa. Şi nici războiul spiritual. Ceea ce veţi citi mai jos nu este o listă de reguli pentru rugăciune, ci de strategii de rugăciune ce pot acţiona ca un ghid ajutător în cadrul rugăciunilor tale. Consideră-le ca un arsenal de rugăciune cu diferite tactici pe care să le foloseşti atunci când mergi în rugăciune, şi când ceri Duhului Sfânt să te călăuzească în a te ruga eficient pentru orice cerere sau mijlocire pe care o aduci înaintea lui Dumnezeu.

1. Roagă-te cu credinţă.

Atunci când te rogi, asigură-te că nu te îndoieşti în credinţa ta. Ţine tare de relaţia ta cu Hristos. Dumnezeu poate învia o viaţă moartă, un vis mort – orice este mort – dacă ai credinţă. „Dumnezeu… învie morţii şi cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi” (Romani 4:17). El poate aduce căsnicia ta, afacerea sau credinţa ta la nivelul de aliniere cu promisiunile Sale. Doar că pentru aceasta e nevoie de mai mult decât un „Doamne ajută!” E nevoie de rugăciune dedicată, credincioasă, plină de credinţă, în care tu te prezinţi complet înaintea lui Dumnezeu.

2. Roagă-te decisiv.

Nu poţi să fi insipid atunci când te rogi – într-o zi te încrezi în Dumnezeu, în următoarea nu. Într-o zi te rogi una, în ziua următoare te rogi exact opusul. Spui un lucru lui Dumnezeu în credinţă, apoi te duci şi bei cafeaua cu prietenii şi discutaţi despre cum nu se poate întâmpla acest lucru niciodată. Biblia spune „Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis!” (Evrei 10:23). Fă o decizie conştientă şi deliberată de a fi în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, apoi setează-ţi inima să creadă aceasta şi gura ta să o rostească fără să iei în seamă nimic din jur.

3. Roagă-te cu forţă.

Nu fi un laş! Matei 11:12 ne spune că „Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală, iar cei năvalnici pun mâna pe ea„. Nu te milogeşti, nu te plângi şi nu încerci să convingi; tu vi să iei ceea ce este al tău din punct de vedere legal, conform cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să vii cu îndrăzneală precum un copil vine la un tată, ca un prinţ sau o prinţesă vine la un rege, ca un reclamant nedreptăţit către o curte de justiţie. Evrei 11:6 ne spune „fără credință este imposibil să-I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută„.

4. Roagă-te cu afecţiune.

Nu am fost chemaţi să ne răzbunăm pe nimeni. Dacă e să fie vreo răzbunare, aceasta o va face Dumnezeu, nu noi. Noi nu suntem chemaţi să fim judecători peste autorii de crime, dezastre sau boli. Suntem chemaţi să fim eliberatori, salvatori şi vindecători. Suntem chemaţi să ne punem pe noi înşine între oameni şi nedreptate, să-L înălţăm pe Isus în aşa fel încât cei care se vor uita la El din această lume să fie mântuiţi (vezi Ioan 3:14-15). Noi trebuie să ne rugăm să vedem pe oamenii pentru care ne rugăm, sau cei care ne-au rănit, prin ochii lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să-i oprească în calea lor, la fel cum a făcut-o cu Pavel, şi să-i întoarcă radical. Nu putem avea credinţă dacă nu păşim în dragoste, căci singurul lucru care ne ajută este „credinţa care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6).

5. Roagă-te în mod veridic.

Există momente când suntem uneori într-o ipostază de negare faţă de adevărul unei situaţii, sau poate am greşit cu privire la evenimente sau la felul cum interpretăm lucrurile. Nu trebuie neapărat să ne rugăm „evenimentele„; trebuie să ne rugăm adevărul. Poate că datele spun că doctorul ţi-a transmis că vei muri în şase luni, dar adevărul este că „prin rănile Lui suntem vindecaţi” (Isaia 53:5). Dumnezeu nu are nevoie să-i spunem datele, El le ştie mai bine decât noi. Dar El are nevoie ca noi să agreăm cu promisiunile Sale pentru ca noi să primim provizia pe care El doreşte să o ofere. În cele din urmă Biblia spune că „Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (Ioan 8:32).

6. Roagă-te în mod serios.

Viaţa ne aduce curburi şi suişuri şi, deşi avem diferite medii şi istorii personale de unde provenim, cu toţi avem emoţii, vise şi pasiuniCând suntem implicaţi emoţional într-o luptă, noi tindem să ne rugăm mai puţin decât… să ne rugăm mai mult. Dacă vrem să avem vieţi de rugăciune de biruinţă, trebuie să transformăm aceste emoţii şi pasiuni în rugăciune mai degrabă decât să le lăsăm să devină o piedică pentru noi. Ni se spune că „Ilie era un om obișnuit ca și noi. El s-a rugat să nu plouă și n-a plouat peste țară timp de trei ani și șase luni. S-a rugat apoi din nou și cerul a dat ploaie, iar pământul și-a adus rodul” (Iacov 5:17-18).

7. Roagă-te cu autoritate.

A te ruga în numele lui Isus nu este doar o modalitate de încheiere a rugăciunii ca mai apoi să spunem „Amin”. A ne ruga în numele lui Isus înseamnă a veni la tronul lui Dumnezeu precum un ambasador vine la tronul unui rege străin „în numele” propriului său rege. A folosi numele lui Isus este un al privilegiu „în Hristos” şi un sigiliu al autorităţii noastre ca reprezentanţi ai lui Isus.

Ioan 14:13-14 spune „Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.

Rugăciunea este o călătorie unică pentru fiecare dintre noi. La fel cum fiecare dintre noi are o chemare diferită sau o slujbă de făcut pentru Dumnezeu, fiecare dintre noi va călători într-un mod diferit pe drumul înţelegerii a ceea ce este rugăciuneaDumnezeu va vorbi fiecăruia dintre noi în feluri diferite, şi felul cum Dumnezeu vorbeşte la o persoană poate să fie semnificativ de diferit de felul cum vorbeşte altei persoane.

Dumnezeu nu este interesat să ne facă să învăţăm reguli şi cerinţe şi cum să ne trăim viaţa doar prin a urma ordine dintr-un manual, ci El vrea ca noi să venim la El ca să-L cunoaştem personal. El vrea o relaţie unică cu fiecare dintre noi, tot aşa cum El ne-a creat pe fiecare dintre noi în mod unic ca şi indivizi.

El vrea să fie partener cu noi în călătoria noastră şi să trăiască alături de noi zi de zi. Acesta e motivul pentru care a creat oamenii, şi aceasta este marea Lui bucurie atunci când noi venim la El fără îndoială sau compromis pentru a-L cunoaşte cu toată inima şi să ne lăsăm să fim pe deplin cunoscuţi de El. Dumnezeu este cu privire la relaţie, iar cheia acesteia este rugăciunea cu măiestrie.

Cindy Trimm - imagine preluată de pe google images

Notă: Materialul de mai sus este o adaptare a unei postări de Cindy Trimm (foto alăturat) în site-un Charisma News. Cindy Trimm este fondatoarea organizaţiei Trimm International, este fost senator din Bermuda şi autor best-seller. Ultima ei carte este „When Kingdoms Clash” (Când se ciocnesc domniile) de unde a fost preluat articolul de faţă.Dacă citaţi acest material în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile din el şi să oferiţi sursa citării, adică acest blog. Mulţumesc!

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/07/7-tactici-de-rugaciune-pentru-pune.html?
https://ardeleanlogos.wordpress.com/rugaciune/sapte-tactici-de-rugaciune-pentru-a-pune-cerul-in-miscare/
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: