Cele mai dure închisori din lume. Zonele unde tortura şi actele sângeroase devin ceva cotidian

7 noiembrie 2019, 04:40 de Alina BatcuDevino fan Salvează în arhivădownload pdfprint article +2 (2 voturi)cuvinte cheie:cele mai periculoase inchisori top 3 torturi

 

Cele mai dure închisori din lume. Zonele unde tortura şi actele sângeroase devin ceva cotidian

Deţinuţi în curtea închisorii Carandiru din Brazilia. FOTO screendaily.com Penitenciarul este o instituţie în care cei care au săvârşit fărădelegi sunt pedepsiţi cu privarea de libertate. Este astfel un loc de reeducare. ŞTIRI

PE ACEEAŞI TEMĂ Regizorul Oleg Senţov: „Închisorile din Rusia se deosebesc foarte puţi… Ce mâncare primeau deţinuţii politic în închisorile comuniste: „Copite… Modalitatea prin care este făcută această reeducare diferă de la o închisoare la alta, iar, cu timpul, unele dintre închisori au devenit locuri cumplite. Este drept că imaginea generală transmisă de o închisoare poate inspira frică, dar unele au devenit locuri cumplite unde tortura şi actele sângeroase devin ceva cotidian.   Iată câteva dintre ele:

Închisoarea militară Tadmor din estul Siriei (la 200 km de Damasc) este cunoscută ca fiind un adevărat lagăr de exterminare. Deţinuţii sunt legaţi de mâni, atârnaţi de tavan şi bătuţi cu ţevi de metal. Uneori, braţele şi picioarele acestora sunt lovite cu topoare.    Se spune că apogeul cruzimii de la Tadmor a fost atins în data de 27 iunie 1980, atunci când după încercarea de asasinare a preşedintelui Hafez al-Assad de către ramura siriană a Frăţiei Musulmanilor Islamişti trupele de comando siriene conduse de fratele acestuia, Rifaat Al-Assad, au ucis fără motiv circa 500 de deţinuţi, drept avertisment. Acesta a fost cel mai mare masacru din toată istoria penitenciarelor din întreaga lume.

Închisoarea Carandiru –  Brazilia   Închisoarea a fost proiectată şi construită în 1920, în Sao Paulo (Brazilia), dar a devenit operaţională în 1956. În cei 46 de ani de funcţionare închisoarea a făcut circa 1.300 de victime. Aici s-au petrecut cele mai mari atrocităţi împotriva oamenilor: torturi oribile, SIDA, tortură legalizată, violuri în grup. Unul din cinci deţinuţi era bolnav de SIDA.   Traiul deţinuţilor din această închisoare era caracterizat de lipsa mai multor necesităţi. Aceştia trăiau într-o mizerie groaznică, nu aveau curent electric şi toalete în celule.    Din cauza condiţiilor şi a faptului că erau închişi cei mai periculoşi deţinuţi, aveau loc revolte săptămânal. O astfel de revoltă a avut loc în octombrie 1993, când au fost ucişi 111 prizonieri.    În prezent, penitenciarul este deschis doar pentru a fi vizitat.

Închisoarea ADX, Colorado – U.S.A.       Această închisoare este cunoscută ca fiind „Alcatrazul din Munţii Stâncosi”. Este locul care a adăpostit cei mai temuţi criminali din istoria SUA de-a lungul timpului, un loc brutal de unde nimeni nu a reuşit vreodată să evadeze.    În clădirile ADX nu sunt ferestre. Iluminatul din interior este asigurat de surse artificiale, iar un detinut, odată intrat în ADX, nu mai vede lumina soarelui decât în momentul în care este eliberat.   Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Citeste mai mult: adev.ro/q0kubc

https://adevarul.ro/locale/iasi/cele-mai-dure-inchisori-lume-zonele-tortura-actele-sangeroase-devin-cotidian-

Un băiat în vârstă de 13 ani, care a supravieţuit atacului condus de mai mulţi membri ai unui cartel de droguri din Mexic asupra unui convoi de mormoni americani, a ascuns șase fraţi în tufișuri înainte de a parcurge 23 km pentru a primi ajutor, a spus familia sa — Noutati Crestine

Opt copii au supravieţuit atacului petrecut luni în nordul Mexicului în care au fost ucise trei femei și șase copii. Cinci dintre copii suferă din cauza unor plăgi cu gloanţe, relatează presa americană. Victimele sunt membri ai familiei LeBaron, parte a unei comunităţi mormone care s-a stabilit în Mexic în urmă cu zeci de ani. […] […]

PIERDUT ÎNTRE ORIZONTURI

Publicat pe 23 Aprilie 2017 de ADMIN în Articole

 

 

 

 

 

 

 

 

Mereu în mişcare. Mereu mă zbat între 2 puncte, între cel prezent şi cel viitor.

Incertitudinile mă îneacă, sunt pierdut între orizonturi. Veţi observa utilizarea pluralului pentru orizont, dar cu toate acestea, avem noi mai multe orizonturi? Orizont nu e el doar unul, care ne înconjoară de jur împrejur, linia dintre noi şi cer? Da, şi nu.

Acest orizont este deopotrivă atât limitare, linia ce desparte cerul de pământ, cât şi puntea dintre cele două, o limită unificatoare.

Orizontul este ţelul este locul înspre care mă îndrept. Cert sunt doar de punctul în care mă aflu, dar cel viitor? Căci cel viitor va depinde de alegerea orizontului înspre care mă îndrept. Dorinţele mele, credinţa mea, orizontul meu îmi vor determina paşii şi direcţia în care voi fi purtat.

Sunt blocat în prezent, indecis. Adăpost faţă de intemperiile ce vor veni, de furtuna ce va să vină. Privesc în depărtare, şi este clar. Cum ar putea să nu fie? E greu de distins lumina de întuneric? Bineînţeles că nu! Dorinţa mea totuşi? Dorinţa inimii mele? Ei bine, acolo nu mai este aşa de clar.

Mereu voi fi ispitit, atras de umbra răcăroasă a orizontului ce îl vreau în umbră. Adesea am fost ispitit, iar biruit, mă depărtam de lumina iubitoare ce mă chema spre un orizont al păcii. Eram atras de aparenta libertate ce o aveam, de hoinăreala de care puteam profita. Căci acest orizont întunecat, al plăcerii, era larg, aproape infinit, pe când cel luminos era o ţintă sigură, fixă precisă, limitată.

Calea către lumină este una singură, pe când rătăcirea este aşa de posibilă! Aşa de multă “libertate”, aşa multe “opţiuni”! Acest miraj al opţiunilor, desfătarea incertitudinilor noastre, ne va duce doar către pieire. Voi hoinări prin acest abis, îndreptat spre un orizont fals, căruia nu îi voi găsi sfârşit. Lumina va fi, cu toate acestea, mereu în zare. Va fi unul dintre acele orizonturi pe care-l putem alege. Oricât de departe am fi, oricât de tare am fi cufundaţi de întuneric, lumina va străluci mereu puternic, în zare. Depărtarea de lumină, de Calea aceasta, este decizia mea şi a ta! A tuturora!

Alege înţelept pentru un viitor înţelept!

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6

Citeste mai mult: http://tineri.betania.ro/pierdut-intre-orizonturi/

PIERDUT ÎNTRE ORIZONTURI

Phil „homofobul” se ţine tare. Se reîntoarce învingător

de Re(d)acționarul

  
Phil Robertson este primul din stânga

de Massimo Introvigne

Metoda „Barilla” devine din ce în ce mai puternică în toată Europa: cine se opune ideologiei de gen şi căsătoriilor homosexuale nu este doar pedepsit, ci, precum în timpul Revoluţiei Culturale în China sau pe timpul khmerilor roşii din Cambogia, este rapid „reeducat”. Trebuie să demonstreze că s-a căit şi să arate că îi pare rău. A demonstrat-o, în Italia, Guido Barilla, care – cu ochii închişi şi cu faţa palidă, imagine specifică victimelor khmerilor roşii – a apărut pe YouTube, noul confesional laic universal, într-o nesfârşită litanie de scuze. Nu doar şi-a cerut scuze, dar a primit în aparatul administrativ consultanţi proveniţi din lumea LGBT. Dar, să ne imaginăm un scenariu diferit: victima aleasă rezistă, un popor care susţine familia se mobilizează şi, la sfârşit sunt persoanele gay care îi cer scuze domnului Barilla. Fantezie? În Italia da. Nu şi în Statele Unite.

Cazul lui Phil Robertson, vânător de raţe şi protagonist al unui show de televiziune foarte urmărit, „Duck Dynasty”. În 18 decembrie – în limbajul propriu al acestui personaj care se face plăcut tocmai pentru că se exprimă ca şi un „om al pădurii”(…) – Robertson a declarat într-un interviu al periodicului GQ că este un creştin „fanatic al Bibliei”, considerând „păcătos” comportamentul homosexual – dar şi promiscuitatea în general, definindu-o „animalică” – şi considerând „ca şi bărbat” că femeile sunt mult mai atrăgătoare. Bineînţeles, asociaţiile LGBT au protestat ameninţător, iar televeziunea a suspendat emisiunea lui Robertson, cerându-i să se căiască şi să-şi ceară scuze. Mai mult, sponsorul lui Robertson, lanţul de restaurante şi magazine Cracker Barrel, a încercat să-l presese retrăgând din vânzare produsele cu imaginea sa. Activiştii LGBT aşteptau sfârşitul triumfal ca şi în cazul Barilla. Robertson pe YouTube, cu privirea pierdută cerându-şi scuze, căindu-se şi primind vreun homosexual în emisiunea sa.

Dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Robertson, „omul pădurii”, s-a încăpăţânat, nu vrea să se căiască după cum vor ei. Imediat, ratingul televiziunii care l-a exclus pe Robertson a început să scadă cu o pierdere de 13% în general şi 22 % între adulţii de 25 ani (tineri cărora A&E le dedică o bună parte din programe). În câteva zile reţeaua TV a pierdut o importantă parte din spectatorii săi adulţi. Trei grupuri de pe Facebook, care îl susţineau pe Robertson au depăşit în două zile incredibila cifră de cinci milioane de aderenţi. Facebook, sensibil la presiunile LGBT a încercat să le închidă motivând „trafic excesiv”, dar a trebuit să renunţe datorită protestelor. Pe Twitter a fost şi mai rău. După ce au încercat să blocheze pe susţinătorii lui Robertson au primit atât de multe proteste încât au fost nevoiţi să-şi ceară scuze. Acelaşi lucru au fost nevoiţi să-l facă şi cei de la Cracker Barrel. Cel mai probabil văzând că produsele cu imaginea lui Robertson comercializate de alte magazine au avut mare succes de Crăciun, şi-au cerut scuze şi le-au repus în vânzare împreună cu o scrisoare în care îşi cer scuze clenţilor: „Ne-aţi zis clar că ne-am înşelat. V-am ascultat. Am repus în vânzare produsele „Duck Dynasty” în toate magazinele noastre. Vă cerem scuze pentru că v-am ofensat”.

În timp ce stabilitatea financiară a reţelei de televiziune A&E scârţîia, Robertson nu se mulţumea doar cu reluarea emisiunii. Vroia scuze din partea reţelei TV şi de la comunităţiile LGBT care i-au violat libertatea religioasă. Nu le-a primit de la organizaţiile militante, ci de la unele persoane cunoscute. Una dintre susţinătoarele cele mai aprige ale comunităţilor gay, feminista americană Caille Paglia, a afirmat la radio că metodele folosite contra lui Robertson sunt „staliniste şi fasciste”, iar libertatea de exprimare este în pericol şi că „într-o ţară democratică persoanele au dreptul să fie homofobe, cum au dreptul să-i susţină pe homosexuali. Şi, dacă persoanele îşi fundamentează poziţia lor contra homosexualilor cu ajutorul Bibliei, în această ţară au dreptul la libertate religioasă”. Cunoscutul jurnalist TV de la CNN, Don Lemon a susţinut că Robertson „are dreptul să zică ceea ce vrea. Aceasta este America… Oricui îi este permis să zică ce vrea”.

Într-adevăr a fost un final fericit. Dar nu cum se aşteptau militanţii LGBT. Cineva şi-a cerut scuze, dar nu Robertson. Şi-au cerut scuze exponenţi de frunte a comunităţii homosexuale, şi-a cerut scuze reţeaua de televiziune A&E, şi-a cerut scuze Twitter, şi-au cerut scuze sponsorii de la Cracker Barrel. Săptămâna trecută Robertson s-a reîntors triumfător în televiziune cu Biblia primit fiind, pentru o nouă serie „Duck Dynasty” de peste 11 milioane de telespectatori. Un record! Ne-a dat şi nouă o importantă lecţie, poate chiar şi lui Barilla. Mari puteri încearcă să ne convingă că mentalitatea political correctness (corectitudine politică) este majoritară, iar influenţa LGBT este atotputernică şi să ne opunem este inutil, deoarece am pierdut deja. Dar nu e adevărat! Dacă cineva încearcă să reziste, află că regele este descoperit, iar poporul familiei este mare şi puternic, iar marile magazine pot fi constrânse să asculte nu minorităţi gălăgioase şi arogante, ci majoritatea. În piaţă, în ziare, în instituţii să ne facem auziţi!

Traducere: e-communio după www.lanuovabq.it

http://www.culturavietii.ro/2017/01/28/phil-homofobul-se-tine-tare-se-reintoarce-invingator/?

PERSECUŢIA COPIILOR

Persecuția copiilor creștini, o realitate tulburătoare

07 dec 2013

În general, persecuția creștinilor este asociată cu suferințele pe care trebuie să le îndure oamenii care au convingeri ferme. Trecute adeseori sub tăcere, suferințele copiilor pot fi mult mai intense și mai tulburătoare. Cazuri recente evidențiază faptul că persecuția nu își selectează victimele, copiii fiind nevoiți să suporte violențe greu de imaginat.

Foto: http://info.persecution.orgUn băiat de șapte ani a fost torturat și ucis în India pentru credința sacreștină, informează CBNNews.Organizația Gospel for Asia a raportat că trupul copilului a fost scos dintr-un iaz, având semnele unei violențe brutale. Părinții l-au văzut ultima dată pe Amnol înainte de a pleca la Școala duminicală, desfășurată în cadrul bisericii locale.

Scena la care au trebuit să asiste cei care i-au adus corpul la mal a fost șocantă, conform Christian TodayGura copilului era legată strâns, avea tăieturi la gât, degetele de la picioare rupte și mâinile și fața tăiate și arse. Fragmente fierbinți de cărbune i-au fost plasate pe abdomen, provocând arsuri. În ciuda acestor suplicii la care a fost supus, se pare că moartea nu a survenit în urma torturii, rapoartele de autopsie indicând drept cauză finală a morții înecul.

Înmormântarea copilului a avut loc în prezența a aproximativ 200 de credincioși. „Plânsul părinților a fost cu adevărat prea sfâșietor pentru a-l putea auzi”, a comentat un reporter prezent la fața locului. „A fost cu adevărat un incident dureros și intolerabil. Criminalii au torturat copilul într-un mod inuman. Este foarte clar că el a fost ucis într-o manieră brutală”, a afirmat și un oficial ce a participat la înmormântare.

Familia lui Anmol a fost ținta persecuției încă din 2003, când tatăl său, Harish, a devenit creștin după ce a fost martorul unei vindecări miraculoase a fratelui său mai mare, informează și Charisma News.

K. P. Yohannan, fondator și director internațional al Gospel for Asia, a considerat moartea copilului „de neconceput” și tortura brutală exercitată asupra sa ca fiind „inumană”.

„Tortura fără precedent și moartea acestui copil nevinovat întristează inimile noastre”, a spus Yohannan. „Persecuția creștinilor este un eveniment săptămânal, dar această intensitate de brutalitate împotriva unui copil este de neconceput. În această tragedie oribilă, vom găsi putere și speranță în Iisus.”

O altă organizație precum Barnabas Fund a susținut de multe ori că în contextul persecuției copiii suferă „cel mai acut” și sunt „ținte ușoare pentru violență sau nedreptate”. Această expunere este evidentă mai ales în cazul în care creștinii sunt prinși într-un conflict, așa cum este situația din Siria, unde mulți copii creștini sunt subnutriți, bolnavi sau se confruntă cu pierderi iremediabile.

Persecuția poate, de asemenea, să fie întâlnită în școală, „unde copiii creștini pot experimenta acte de agresiune, discriminare în examene sau presiuni exercitate în vederea renunțării la credința lor”, a spus unul dintre oficialii Barnabas Fund.

O asemenea situație este evidențiată pe site-ul fundației. Două fete tinere creștine au fost împușcate în mod tragic într-un schimb de focuri ce viza o biserică creștină din Egipt. Mariam Ashraf Messeiha (8 ani) și verișoara ei, Mariam Nabil Fahmy (12 ani), se aflau în preajma bisericii pentru a participa la ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare, și anume nunta unui membru al familiei. Însă persoane mascate și înarmate pe o motocicletă au tras în plin asupra invitaților, transformând nunta într-un coșmar.

Cele două fetițe Mariam nu sunt din păcate singurele care și-au pierdut viața în violențe generate de intoleranța religioasă. Astfel, Jessi Boulus, în vârstă de zece ani, a fost împușcat mortal în timp ce mergea acasă, întorcându-se de la clasa de studiu biblic. Tatăl său, devastat fiind, a declarat pentru BBC că „Jessi a fost totul pentru noi. Criminali nu știu că Jessi a fost viața mea – viitorul meu. Au ucis viitorul nostru…”

Taguri:

semnele timpului.ro

PEDEAPSA CU MOARTEA PENTRU ATEISM ?

13 ţări aplică pedeapsa cu moartea pentru ateism

ateismUn raport dat publicităţii de către International Humanist and Ethical Union (IHEU) confirmă faptul că ateii care trăiesc în 13 ţări riscă sa fie condamnaţi la moarte pentru credinţa – sau mai bine zis necredinţa, lor. Conform raportului IHEU, toate cele 13 ţări în care ateii riscă moartea au populaţii majoritar musulmane, relatează The Wire.

Ţările care impun aceste pedepse sunt marcate pe harta din imagine în negru: Afganistan, Iran, Malaezia, Maldive, Mauritania, Nigeria, Pakistan, Qatar, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Emiratele Arabe Unite şi Yemen. Cu excepţia Pakistanului, toate aceste ţări au în legislaţie pedeapsa capitală pentru apostazie, adică renunţarea la o religie. Pakistan, în schimb, impune pedeapsa capitală pentru blasfemie, ceea ce include şi lipsa credinţei în Dumnezeu.

Harta interactivă realizata de IHEU marchează ţările în care se pedepsesc apostazia şi blasfemia cu moartea în negrucu închisoarea (în roşu) sau îm care se impun restricţii legale asupra libertăţii de exprimare şi a celei religioase, în galben. Raportul este o versiune mai cuprinzătoare a unui studiu similar dat anterior publicităţii. Rezultatele arată că majoritatea ţărilor nu respectă drepturile ateilor şi ale liber-cugetătorilor, menţionează studiul.

De asemenea, se precizează şi faptul că legile din anumite ţări nu permit ateilor să se căsătorească, să aibă dreptul de a studia în şcolile publice, să deţină un post public sau chiar să existe. Autorii, citând un studiu Gallup, estimează că aproximativ 13% din populaţia planetei este atee, iar 23% dintre persoane se identifică drept “nonreligioase”.

Pentru Știri Creștine, Dana Dobre

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro 13 ţări aplică pedeapsa cu moartea pentru ateism – Stiri Crestine.ro

Părăsirea Trecutului

Fiecare om își poate aminti lucruri neplăcute din viața lui. Sunt situații în viață când este greu să scăpăm de anumite sechele provocate de anumite experiențe triste, dureroase. Memoria nu poate fi ștearsă pentru a elimina trecutul, dar modul cum ne raportăm la trecut din perspectivă creștină poate fi o binecuvântare.

Dacă am putea să ne programăm viața și asta ar depinde numai de noi, am elimina tot ce am crede că ne-ar face rău. Unele din neplăcerile noastre sunt produsul altora deși de unele suntem noi responsabili.

Sunt traume emoționale, păcate grosolane care lasă urme adânci și care pot complica prezentul cât și viitorul dacă nu s-a produs vindecarea și iertarea. Imaginea acestora poate afecta mintea încât să nu mai putem gândi corect. Apoi afectează partea emoțională și pe cea spirituală dacă suntem mântuiți sau vrem să devenim copii lui Dumnezeu. Până și sănătatea fizică ne este pusă în pericol.

Oamenii lui Dumnezeu nu au fost scutiți de necazuri și ei au trecut prin suferințe de tot felul. Privind la ei observăm modul cum s-au raportat la trecutul care i-a legat mai mult de Dumnezeu și la caracterul nobil dezvoltat prin toate acestea. Iosif patriarhul, a privit trecutul zbuciumat prin ochii lui Dumnezeu și mărturisește aceasta în Genesa 49:19-21.

Tendința noastră umană este de a reactiva trecutul având o perspectivă greșită iar diavolul, știe bine că poate afecta prezentul și viitorul dacă-i urmăm perspectiva. Putem fi mânați de dorința de a căuta vinovați pentru a ne răzbuna, poate căutându-ne într-un fel sau altul dreptatea, în cazul în care alții ne-au greșit afectându-ne grav.

Dar nu aceasta este soluția… Soluția este să privim la Dumnezeu pentru a-I accepta suveranitatea, atotputernicia de a schimba lucrurile în favoarea noastră. Încrederea în Dumnezeu ne izbăvește de „neplăcutul din trecut, oferindu-ne bucuria mântuirii.

Starea de împlinire depinde de acceptarea perspectivei divine în viața noastră. Va trebui poate să iertăm pe cei care ne-au greșit, să ne iertăm pe noi înșine dacă am făcut greșeli în urma cărora am suferit, să credem în iertarea lui Dumnezeu și să luptăm pentru a putea practica Cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră.

Credincioșii ar putea să ne ajute mai mult sau mai puțin pentru a depăși blocajele în care ne găsim, dar Dumnezeu nu lipsește niciodată în nevoi (Psalmul 46:1). Nu trebuie să devenim bolnavi de amnezie ca să nu mai trăim în trecut, ci acceptând trecutul pe care Dumnezeu l-a îngăduit pentru a făuri „binele nostru suprem. În acest domeniu numai El are expertiză! Dincolo de trecutul amar, viața noastră inundată de prezența lui Dumnezeu constituie sursa fericirii.

Trecutul pentru unii e un prezent continuu, ceea ce e grav! Sunt bântuiți de ceea ce au făcut și trăit, au coșmaruri, au paralizat în această stare, cad în depresie… Trecutul îi oprește pe unii chiar fizic să mai trăiască, așa că aleg drumul cel mai sigur spre iad sinucigându-se! Ce tragedie! Sau răspund celor care le-au greșit cu aceeași monedă, răzbunându-se…

Părăsirea trecutului pentru trăirea unei vieți biruitoare este necesară. Aceasta este posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu, care lucrează prin Duhul Sfânt eliberarea de amintirile distructive și dăruirea credinței care se va dezvolta prin dependența de Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu este îndeajuns pentru oricine, oricât de odioase ar fi fost experiențele prin care au trecut.

Avram Sabou

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/parasirea-trecutului-143?