Un oraș din Bulgaria a interzis sărbătorirea Halloweenului în școli, grădinițe sau centre culturale: „Nu este nimic creștin în această sărbătoare” — Noutati Crestine

Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: Un oraș din Bulgaria a interzis sărbătorirea Halloweenului în școli, grădinițe sau centre culturale: „Nu este nimic creștin în această sărbătoare” Oficialii din orașul Elin Pelin, la aproximativ 30 de kilometri de Sofia, au interzis pentru al doilea an la rând sărbătorirea Halloweenului în școli, grădinițe sau centre culturale… via Un oraș […]

Eu și sora mea geamănă am fost abuzate, iar Planned Parenthood l-a protejat pe violator — Știri pentru viață

În primul rând aș vrea spun că a trecut multă vreme. Au trecut ani de zile și Dumnezeu a lucrat foarte mult în inima mea și în acest răstimp m-am vindecat. Folosesc numele meu real, dar toate celelalte persoane implicate nu vor fi numite din motive de confidenţialitate. Numele meu este Rebecca, și nu îmi… via […]

Parc de distracții pentru copii în București, străjuit de statuia diavolului, în triplu exemplar. Iulian Capsali: Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc! — Noutati Crestine

Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: În Parcul Tei, pe fonduri europene, s-a construit un parc de distracții. Pentru că tot vine sezonul Halloween, pentru amatorii de satanism amuzant s-a ridicat o casă de speriat copiii, străjuită de trei statui colorate, enorme, ale diavolului, cea pusă în centru tronând ca a unui stăpân al legiunilor… via Parc de […]

ROMÂNII SUNT EXPERŢI LA CONSTRUCŢIA DE BISERICI RECI

DE NICK LAURENTIU NICA

 Un grup de preoți din diferite congregații ajung la inaugurarea bisericii de gheață de la Bâlea Lac - foto credit: Reuters/Radu Sigheti

 

După ce s-a început construirea Catedealei „Mântuirea Neamului”din Bucureşti – şi care încă nu se ştie când şi dacă va fi finalizată, românii s-au apucat să construiască un alt locaş de cult mai rece decât…. gheaţa. Pe 29 ianuarie 2015 am văzut că multe site-uri au început să scrie ceva despre români, în special pe site-urile de socializare se postează – și se vor mai posta – fotografii de la biserica de gheață care a fost inaugurată la Bâlea Lac, în Munții Făgăraşului.

Vincent Funaro, reporter în cadrul ChristianPost a scris un articol care mi-a „acaparat” atenţia şi mai mult (deşi am încercat să ignor mesajele anterioare legate de biserica de gheaţă din România).
Titlul articolului său suna în felul următor: „Biserică construită în întregime din gheaţă în România funcţionează ca un sanctuar pentru toate denominaţiile”. Aşa că am făcut click pe articol să citesc ce biserică este, ce denominaţii sunt, ce realitate este prezentată acolo. Vincent scrie că această biserică a fost de recent binecuvântată de preoţi care reprezintă variate denominaţii creştine din România (fără să numească aceste denominaţii). Apoi intră în detaliile tehnice – că se poate ajunge la ea doar cu telecabina, la o altitudine de 2.000 de metri. Apa din care a fost făcută gheaţa a fost luată din Bâlea Lac, în partea de nord-vest a Bucureştiului, a fostbinecuvântată de preoţi şi bucăţi de gheaţă au început să fie tăiate cu o drujbă şi ulterior cimentuite laolaltă cu apă şi zăpadă pentru a forma bisericacu pricina.

S-a luat ca model o biserică veche din Transilvania; aceasta – biserica de gheaţă – măsoară 6 metrii înălţime, 14 metrii lungime, şi are 7 metrii lăţime (în interior). Structura pare a fi una care va fi folosită de toate denominaţiile – şi aici începe să enumere reporterul care sunt acelea – ortodoxă, catolică şi clericii protestanţi care au ţinut un anumit fel de serviciu acolo în această săptămână.

Michael Regen, un preot de la o biserică evanghelică, a fost şi el acolo şi a participat şi discutat cu cei de la Associated Press despre experienţa aceasta, comparând-o cu… un botez (ce ciudat, nu? apropo, cei de la Associated Press nu ne dau voie sa folosim materialul lor nicaieri, asa ca va trebui sa faceti voi click pe link si sa îl cititi din original, eu nu m-am mai obosit sa îl citesc, atâta timp cât Vincent Funaro a sumarizat deja totul pentru noi…)

Turişti care păşeşc în faţă spre a vedea sculptura de gheaţă ce înfăţişează Cina cea de Taină în cadrul bisericii de gheaţă de la Bâlea Lac - foto credit: Reuters/Radu Sigheti

 

Suntem scufundaţi în apă acum, înconjuraţi de apă. Fie ca acesta să fie un loc în care noi să ne rugăm, să fie un loc unde oamenii vin cu plăcere„, a spus el după serviciul divin, care a fost frecventat de mai mult de 12 închinători (folosesc exact ceea ce a scris Vincent în materialul său, sursa o veţi putea găsi la finalul acestei postări).

Ceea ce este cel mai interesant este faptul că această biserică afostconstruită şi binecuvântată în fiecare iarnă din ultimii câţiva ani, şi a fostun sanctuar unde preoţii să efectueze botezuri şi nunţi.

Biserica de gheaţă ajută la înăbuşirea conflictelor dintre bisericile creştine din România, conform preotului de rit catolic răsăritean. „Pentru câteva momente, oamenii uită ceea ce au lăsat în vale: luptele, înţelegerile greşite, argumentele contradictorii„, a spus el.

Au fost dispute cu privire la proprietatea bisericii pe vremea când comuniştii acaparau bisericile în 1945 şi erau date Bisericii Ortodoxe Române. Unele dintre ele nu au fost niciodată returnate denominaţiilor originale.

 

Fotografia alăturată îl ilustrează pe călugărul franciscan Iulian Misariu, care se roagă în timpul masei de inaugurare al bisericii construite complet din gheaţă.

(Toate fotografiile din această postare sunt proprietatea Reuters, fotograf Radu Sigheti).

Articolul de faţă este o adaptare a unui material apărut în ChristianPost pe 2 februarie 2015, folosit cu permisiune. Nici o porţiune din această postare nu poate fi copiată sau distribuită fără a menţiona acestea.

Revenind la „oile noastre”, că tot am început să vă relatez cele de mai sus, e bine să tragem şi câteva concluzii cu folos. Ceea ce este de remarcat este că această biserică este construită iarnă de iarnă şi la fiecare construcţie nouă este binecuvântată de nişte preoţi. Deşi a devenit şi devine tot mai mult o atracţie turistică (daca au ajuns să scrie atâtea site-uri străine de acest loc…) tind să cred că nu toate denominaţiile creştine din România ar fi bine primite în acel loc. Da, merge să facem câteva poze, merge să ne uităm la sculpturile de gheaţă, dar dacă „locaşul” de gheaţă nu poartă „hramul” bisericii din care facem noi parte… o să fim iar priviţi cu ochi ciudaţi, sau poate excluşi din comunitatea din care facem parte, ca ştim noi cine…

Biserica aceasta este ca un botez. Este ceea ce mi-a atras atenţia cel mai mult. E făcută din apă, în diferite forme, şi stă pe apă îngheţată şi este cimentuită cu zăpadă şi apă… Oarecum este o clădire de biserică unde nu a fost nevoie de prea multe miliarde de euro pentru a fi construită, şi unde… ce-i drept şi foarte adevărat, sufletele nu o să se încălzească niciodată cu nimic. Probabil că există aparate acolo care controlează temperatura din cadrul clădirii, altfel ar începe să se topească dacă ar sta în ea muritorii de rând, lumânările ar arde prea mult, sau s-ar cânta cântece mai tari – vă amintiţi de zidurile Ierihonului cum au fost ele dărâmate?

Fie că este sau nu o biserică pentru toate denominaţiile creştine din România – şi nu vreau să provoc pe pocăiţi să meargă să ţină şi ei o slujbă acolo că nu ştiu dacă vor da de o primire călduroasă… – vreau să spun că această biserică este un semn pentru cei care o vizitează şi care îi calcă pragul. În primul rând este un semn că este trecătoare şi se va topi odată ce vine căldura. În al doilea rând această clădire este tremurătoare, pentru că este rece acolo şi nu se poate sta foarte mult acolo. În al treilea rând, aşa cum am menţionat şi anterior, este o clădire de atracţie turistică şi nu va produce niciodată ceva decât memorii fotografice şi probabil uimirea celor care nu au mai văzut aşa ceva. Ar trebui să mergem mai degrabă la cei de la Polul Nord, ei locuiesc, trăiesc şi dorm în astfel de locuinţe… noi nu cred că ne-am putea adapta să stăm acolo. În al patrulea rând cred că această clădire este doar o altă trăncăneală cu ziduri de gheaţă a bisericilor ortodoxe sau catolice sau protestante, pentru că lor le place să construiască şi să aibălocaşe de cult pompoase, care sunt precum zicea Mântuitorul: morminte văruite – arată bine pe dinafară, dar în interior sunt pline de oase. Şi nu în ultimul rând, această biserică nu este decât o altă strădanie umană de a accentua că omul iubeşte mai mult formalismul şi nu esenţialul: o clădire de biserică care atrage aparatele fotografice, mai degrabă decât un loc unde sufletele să caute pe Dumnezeu, să îşi mărturisească păcatele, să se întoarcă la sfinţenia care o cere Dumnezeu.

Vizitaţi biserica de gheaţă de la Bâlea Lac! După ce vă întoarceţi, să spuneţi dacă ar mai fi şi alte semne de adăugat la cele de mai sus. 

 

http://crestinismtrait.blogspot.ro/2015/02/romanii-sunt-experti-la-constructia-de.html

Peste 2 000 de ani de istorie sunt gravati in zidurile unei cladiri din Ierusalim

 by CrestinTotal.ro in Anunturi

Arheologul Amit Re’em a ajutat la descoperirea sitului palatului în anul 1999. El cunoaște istoria din spatele acestor ziduri, din vremea lui Irod până în 1940, când locul a fost invadat de britanici.

Până în prezent, aceste ziduri impresionante sunt singurele vestigii ale palatului lui Irod. Nu știm ce s-a întâmplat cu suprastructura, cu palatul în sine. Poate a fost distrus în timpul unei revolte mari, poate a fost distrus de către romani, poate a fost distrus de către cruciați sau de către otomani”, spunea Amit Re’em.

”Nu știm exact locul în care a fost judecat Isus, unde a fost interogat de către Ponțiu Pilat, dar știm că a avut loc undeva în palatul lui Irod”, spunea David Pillegi.

David Pillegi este pastor la ”Christ Church”, biserică situată la doar câțiva pași de acest loc. ”Știm că, după moartea lui Irod, palatul său a ajuns sub stăpânire romană. În fiecare an, de Paște, Ponțiu Pilat venea din Cezareea până în Ierusalim, pentru a asigura paza orașului în timpul sărbătorii pe care evreii o numeau sărbătoarea eliberării. Dacă se producea agitație în Ierusalim, de obicei se întâmpla în timpul sărbătorii de Paște”, a afirmat David Pillegi.

Pillegi spunea că, într-un fel, Turnul lui David cuprinde întreaga poveste a vieții lui Isus:
alfa omegaa”De jumătate de secol, oamenii de știință susțin că viața lui Isus începe la Turnul lui David, care a fost palatul lui Irod, unde au mers magii să îl viziteze pe regele Irod, iar viața Sa a luat practic sfârșit când Ponțiu Pilat L-a condamnat la moarte, cam în aceeași locație. Există o ironie interesantă în această poveste.”

Arheologul israelian Renee Sivan este încă uimită de forța și opulența palatului, deși a ajutat și ea la începerea excavațiilor: ”Ierusalimul seamănă cu o ceapă. Dai jos strat după strat și parcă nu se mai termină. Apoi, plângi puțin, dar nu foarte mult. Asta se întâmplă și aici”, spunea Renee Sivan.

Pileggi spunea că Turnul lui David este cel mai important muzeu din oraș și că turiștii ar trebui să își înceapă călătoria de aici: ”Am mai descoperit un loc: locul în care Isus a fost condamnat la moarte de către Ponțiu Pilat. Aceasta îi ajută pe creștini să înțeleagă mai bine acele evenimente monumentale care au avut loc în viața lui Isus Mesia, a lui Isus din Nazaret, în ultima săptămână a vieții Sale.”

La doar câțiva kilometri depărtare se află Muntele Măslinilor unde, conform Bibliei, El se va întoarce.

http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Ortodoxia rusă și Ortodoxia română. Mică Statistică comparată: 9 din 10 localități din Rusia nu au biserică sau preot (Vlad Cubreacov)

download

Scriam acum un an și ceva despre Ortodoxia Rusă și Ortodoxia Română, în termeni statistici comparați. Să precizăm că Rusia este o Federație, nu un stat național, și că numărul musulmanilor din Rusia a trecut de 30 de milioane, dintre care 2 milioane sunt locuitori ai Moscovei. Numărul ateilor declarați din Rusia îl depășește cu mult pe cel al musulmanilor. La scara țării, BORu este o comunitate ultraminoritară. În 89% din localitățile Rusiei nu există preot sau biserică. Vizita Patriarhului Kiril este importantă, dar trebuie să rămânem realiști, cu picioarele pe pământ și să privim Rusia în față, nu să plecăm ochii în jos a rușine sau să-i dăm peste cap beți de admirație.

Vlad Cubreacov


foto copertă: Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016. Și lipsă zilele acestea în Creta.

Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944.

O diferență majoră dintre cele două Patriarhii constă în modul lor de autodefinire, bazat pe moduri diferite de gândire, unul bisericesc (BOR) și altul lumesc (BORu).  Să aruncăm o privire asupra corpului social al fiecăreia dintre cele două Biserici autocefale.

RUSIA

Patriarhia Moscovei se autodefinește drept ”Biserică multinațională” (termen lipsă în dreptul canonic ortodox), și nu-și asumă statutul canonic de Biserică națională a neamului rus, cum sugerează titulatura Biserica Ortodoxă Rusă și cum ar trebui să fie potrivit sfintelor canoane ale Ortodoxiei. Conceptul moscovit de ”Biserică multinațională” este relativ recent la scară istorică, datează din perioada comunismului postbelic și nu vizează enoria ortodoxă din Federația (multinațională) Rusă, ci o enorie aflată, în mare parte, în alte state, în special post-sovietice, precum și două Biserici Autonome: a Japoniei și a Chinei. E un soi de ”Ortodoxie originală”, cu autodispensă de la norma canonică ortodoxă. Dacă ești multinațională înseamnă că nu mai ești rusă, iar dacă ești rusă înseamnă că nu mai ești multinațională. Trebuie să optezi.

În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse, multă lume confundă ansamblul populației Federației Ruse cu enoria ortodoxă din această țară. Or, se știe, Federația Rusă este în continuare un stat cu o pondere ridicată a ateilor și agnosticilor, iar populația neatee nu este nici pe departe omogenă religios și confesional. Din 1917 până în prezent Federația Rusă nu-și chestionează populația, în cadrul recensămintelor generale, la capitolul convingeri religioase sau apartenență de cult. Este adevărat că s-au efectuat, după căderea URSS, multiple sondaje de opinie printre cetățenii ruși, dar, de multe ori, rezultatele acestora sunt contradictorii și ne prezintă, de regulă, imagini mai mult sau mai puțin deformate ale realităților religioase și confesionale din această țară. BORu nu a efectuat niciodată o recenzare internă a propriei sale enorii din Federația Rusă și nici nu publică statistici privind demografia bisericească. Singurele informații statistice disponibile și certe sunt cele furnizate de către stat privind numărul de entități religioase și părți componente ale acestora înregistrate, în ordinea stabilită prin lege, de către organele de stat abilitate.

Astfel, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Rusă avea în Federația Rusă:

  • 14 960 parohii și filii în 136 072 localități existente real în țară
  • 524 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și metocuri)
  • 39 unități de învățământ teologic funcționale din 56 înregistrate
  • 168 eparhii
  • 114 748 916 credincioși estimați (sau 80% din populație)
  • 12 622 380 credincioși reali, care merg la biserică măcar o dată pe an (11%)
  • 102 126 535 ”credincioși” fictivi, care nu merg deloc la biserică, mulți nu sunt cununați, iar alții nici botezați (89%).

Media matematică este de 89 de parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din Rusia. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 3,11 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 5,6 eparhii sau, inversând termenii, unei eparhii îi revin 0,23 școli teologice. Teoretic, ca medie matematică, o parohie ortodoxă din Rusia ar trebui să cuprindă 7 670 de credincioși. În realitate, pragul fiecărei biserici fiind trecut măcar o dată pe an de 843 de credincioși.

Statistica BORu

ROMÂNIA

Patriarhia Română se autodefinește drept ”Biserică națională”, statut recunoscut oficial de Statul Român (cu excepția hiatusului istoric comunist: 1948-1989).

Spre deosebire de Rusia, în România populația este liberă să-și declare apartenența religioasă și confesională cu ocazia recensămintelor generale ale populației, astfel încât avem statistici în domeniu.

În România, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Română dispunea de:

  • 13 853 parohii și filii în 13 787 localități existe în țară
  • 748 așezăminte monahale (541 mănăstiri, 192 schituri și 15 metocuri)
  • 51 unități de învățământ teologic funcționale
  • 29 eparhii
  • 17 304 611 credincioși, majoritatea absolută mergând la biserică măcar o dată pe an.

Media matematică este de 515 parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din România. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 25,79 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 0,56 eparhii, adică în fiecare eparhie există, ca medie matematică, 1,75 unități de învățământ teologic. O parohie ortodoxă din România cuprinde în medie 1 249 de credincioși, cu circa 1/3 mai mult decât parohiile din Federația Rusă.

RUSIA ȘI ROMÂNIA. DIFERENȚE

Diferențele majore dintre cele două Biserici constau în:

Disproporții mari în ceea ce privește raportul numeric credincioși/episcop  sau parohii/eparhie (inflație de episcopi  în Rusia). În raport cu episcopii ortodocși din România sau din Grecia, episcopii ruși au o pregătire puțin spus slabă, fiind văzuți mai degrabă ca factori de putere administrativă și control spiritual decât ca prinți ai Bisericii emanați de enorie. Apropo, în Biserica Rusă episcopii nu sunt aleși, ci… numiți, adică desemnați de sus (…nu de Sus);

Disproporții majore privind numărul de unități de învățământ teologic raportat la numărul de credincioși (normal în România, insuficient în Rusia). Acesta este unul dintre indicatorii formali, de suprafață, ai gradului de instruire/luminare a clerului (inclusiv a ierarhiei) din cele două Biserici;

Gradul de frecventare a bisericii (foarte scăzut în Rusia, normal în România). Populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România;

Lipsa misiunii interne din Rusia, confirmată prin faptul că în cel puțin 89% din localitățile țării (121 112 localități) nu există biserică ortodoxă și nici preot.

Apetitul Patriarhiei Moscovei pentru statutul de Biserică multinațională în detrimentul celui canonic de Biserică națională ar putea fi explicat printr-o necesitate de a compensa în exteriorul țării efectele dezastruoase ale lipsei de misiune ortodoxă internă și ale eschivării de la îndeplinirea funcțiilor de mamă spirituală a poporului rus. Cine nu are puncte de sprijin în interior le caută în afară. Elanul imperial orientat către exterior este atât de mare încât Patriarhia Moscovei a inițiat ”misiunea ortodoxă” până și în Antarctida, dar uită că dintre limbile celor peste 70 de popoare băștinașe din Federația Rusă Sfânta Scriptură este tradusă integral doar în 2 (mordvină și tuvină), iar în 90% din localitățile țării nu există nici urmă de biserică ortodoxă. De aceea umblă Patriarhul Moscovei după potcoave de pinguini morți prin Antarctida, dar nu are nici timp și nici plăcere să meargă la Sinodul Panortodox din Creta. Ironia sorții, dar între pinguinii antarctici și patriarhii ortodocși Moscova în preferă pe cei dintâi, cărora le acordă mai mult timp și atenție. Neputându-se detașa de modul lumesc și imperial de gândire, Patriarhia Moscovei, drapată cu multinaționalismul ei rusificator și dizolvant, se ține și se va ține cu dinții în continuare și de Basarabia, și de Ucraina, și de Bielorusia. Mai ales de cuprinzătoarea și mult mai religioasa decât Rusia Ucraină, zonă din cauza căreia, între altele, Biserica Moscovei a boicotat Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta. De altfel, numărul de credincioși reali și numărul de comunități supuse administrativ Patriarhiei Moscovei în afara Federației Ruse este mai mare decât cel al credincioșilor și comunităților ei din interiorul Federației.

Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.

Patriarhul Kirill, după acceptarea ”Ordinului republicii” din mâna lui Igor Smirnov, 22 aprilie 2010, Moscova. Asistă Vladimir Iastrebciak.

Vlad Cubreacov

Citiți și:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/ortodoxia-rusa-si-ortodoxia-romana-mica-statistica-comparata-9-din-10-localitati-din-rusia-nu-au-biserica-sau-preot-vlad-cubreacov

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/ortodoxia-rusa-si-ortodoxia-romana-mica-statistica-comparata-9-din-10-localitati-din-rusia-nu-au-biserica-sau-preot-vlad-cubreacov/

Organizațiile pro-viață catolice solicită episcopilor să „oprească trădările”. Ce se întâmplă, totuși, în Biserica Catolică?

download

Textul declarației „A Pro-Life Appeal to Cardinal O’Malley and All Massachusetts Bishops”

O coaliție de organizații pro-life catolice, jurnaliști și personalități ale mișcării pentru apărarea vieții din Statele Unite au remis pe 13 septembrie o declarație publică intitulată „Apel pro-viață la cardinalul O’Malley și toți episcopii de Massachusetts” (A Pro-Life Appeal to Cardinal O’Malley and All Massachusetts Bishops) prin care solicită ierarhilor catolici locali să oprească ceea ce numesc „trădări”.

În documentul din 2004 intitulat „Catolici în viața politică” (Catholics in Political Life), Conferința Episcopilor (echivalentul Sinodului ortodox) din Statele Unite a interzis în mod specific instituțiilor catolice să acorde distincții și platforme de exprimare politicienilor care susțin avortul și legislația favorabilă acestuia. Cu toate acestea, Coaliția citează în „Apel” nouăsprezece violări în doar ultimii 3 ani ale acestui ordin, din partea prelaților din Massachusetts.

Printre scandalurile deplânse de semnatarii declarației se numără participarea cardinalului O’Malley, arhiepiscopul de Boston, la ceremonia decernării premiului „Profiluri ale Curajului” (Profiles in Courage Award) din Chicago care l-a onorat pe fostul președinte Barack Obama, cel mai pro-avort președinte din istoria SUA și a cărui administrație a acționat în instanță ordinul catolic „Micile Surori ale Săracilor” (Little Sisters of the Poor) pentru a le obliga să ofere contraceptive beneficiarelor.

Un alt incident a fost decernarea, de către Societatea Misionară Sf. Apostol Iacob (Missionary Society of Saint James the Apostle) – al cărei președinte este cardinalul O’Malley – a premiului Cardinal Cushing Award primarului din Boston, Marty Walsh, un vechi susținător al avortului. Walsh, care a primit în 2016 premiul „Bărbați pentru Alegere 2016” (2016 Men of Choice Award) de la organizația de lobby pro-avort NARAL Pro-Choice Massachusetts, a apărat finanțarea oferită din veniturile publice pentru Planned Parenthood și a solicitat ca Boston să devină un „oraș-sanctuar” pentru avort, dacă se va ajunge la reincriminarea avortului în SUA.

Odată cu solicitarea respectării totale de către ierarhi a documentelor Bisericii, coaliția solicită episcopilor din Boston să renunțe la recent impusa interdicție de a se colecta semnături în clădirile proprietate a Bisericii, interdicție care afectează inițiative ale cetățenilor precum cea care urmărește sistarea finanțării avorturilor din taxele publice în țările comunității Commonwealth.

Semnatarii declarației au caracterizat comportamentul episcopilor ca fiind o serie de

scandaluri și trădări repetate, continue și tot mai rele, care demoralizează credincioșii catolici, marginalizează comunitatea pro-viață și trimit un mesaj confuz și contradictoriu societății seculare.”

Un lider pro-viață local, William Cotter (Operation Rescue: Boston) a declarat:

„Tot ce le cerem prelaților noștri este să susțină principiile pe care le profesează și să asculte de propriile politici declarate. Deconectarea între retorică și realitate în problema avortului în ierarhia catolică trebuie să înceteze.”

„Nu ne putem aștepta ca vreo persoană rațională să ia în serios opoziția catolică la avort când episcopi catolici și cardinali onorează la evenimente publice, în propriile lor instituții, figuri politice care sunt oponenți ai dreptului la viață și aliați ai Planned Parenthood. Acești episcopi trebuie să înceteze cu trădările.”

Ce se întâmplă cu/în Biserica Catolică?

Protestul laicatului din Massachussetts nu marchează nicidecum abateri izolate. Dimpotrivă, astfel de încălcări ale doctrinei și disciplinei canonice au devenit frecvente și, mai grav, ele par a fi dovezi ale unei crize majore la vârful ierarhiei Bisericii Romei.

Blogul nostru a subliniat de mai multe ori în ultimii ani manifestările acestei crize, mai ales în preajma Sinodurilor dedicate familiei la Vatican (2014-15). Reamintim câteva articole:

Așa cum notam într-unul din aceste analize,

„Ceea ce se întâmplă acum pare a fi împingerea până la ultimele consecinte a „revoluției” teologice din interiorul Bisericii Catolice – revoluție începută cu Modernismul condamnat de Sfântul Papă Pius al X-lea, continuată de „progresiviștii” care au luptat din greu să deturneze Conciliul Vatican II iar acum re-vivificată. Toate aceste fenomene sunt însoțite, la nivelul mult mai profund, teologic, al formării clerului, de „mutații” teribile: abandonul aproape complet al Tradiției Patristice și Scolastice (i.e. Catolice) de interpretare a relațiilor cu „lumea”; subminarea doctrinei ascetice creștine (care se referă inclusiv la Castitate, Feciorie, Celibat etc.) în favoarea unui perspective complet „lumești” asupra familiei, sexualității etc.; o secularizare a clerului (în special a celui „inalt”) ce conduce la „înlumirea” viziunii multor ierarhi și teologi.”

În contextul arătat întrebarea „Ce se întâmplă?” nu ne-o punem doar noi, care deși nu suntem catolici totuși privim cu atenție prin lentila focală a colaborării ierarhiei romane cu mișcarea pro-viață și pro-familie, ci, mai relevant, tot mai mulți laici catolici și un număr important de clerici de rang înalt precum și de reprezentanți ai tuturor ordinelor/frățiilor preoțești afiliate Vaticanului. Aceștia se vor reuni pe 27 octombrie la Weirton, statul american Virginia de Vest, pentru o conferință în care își reclamă Biserica, viața liturgică și preoții vrednici.

„Let’s take our Church back!” – „Să ne luăm Biserica înapoi!” este sloganul acestei conferințe. Nu putem decât, spre binele întregii mișcări pro-viață din lume, să le dorim să reușească.