Popovici Petru (Pitt) 1918 – 2019 din Harrisburg

La sfârșitul unei vieți de 101 ani, care totuși se sfârșesc, prezint o scurtă biografie a fratelui Popovici Petru, zis Pitt, frate de corp a lui Alexa Popovici despre care am scris AICI.
Poți vedea mai multe despre viața fratelui Pitt la Barzilai-en-Dan AICI, dar și AICI.
O viață lungă în slujba Domnului și a poporului Baptist din România, America și de pretutindeni.
A fost o voce în timpul regimului comunist prin cărțile pe care le-a scris și trimis în România, si vocea pe care o ascultam în fiecare săptămână la Radio prin stația „Trans World Radio Monte Carlo Monaco.
S-a născut la data de 12 septembrie 1918, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Sima și Zana, de naționalitate română și ocupația în România de plugari, de loc din localitatea Firiteaz, jud. Timiș, România.  Fratele Pit  a avut cetățenie română și americană, cetățenie ce l-a ajutat în perioada comunistă.
Face 4 clase primare, iar apoi liceul teoretic și Seminarul Teologic Baptist din București între ani 1937 – 1940.
În anul 1930 a fost bătut crunt încat a necesitat spitalizarea, de  către preotul ortodox Szilagy din Firiteaz, pentru că nu a vrut să facă semnul crucii.
În anul 1937 fiind convis că are nevoie de mântuirea Domnului, aceptă să fie botezat în ziua de 27 august 1937.
Din anul 1939 publică articole la revista Farul Creștin. Primul articol s-a numit „Poate un Păcătos pierdut să fie mântuit? În anul 1940 publică un articol „Piedici în calea Evanghelizării” punctul I. E prea greu, II. O să ne câștigăm contrarii, III. Nu o să vină nimeni și IV. Nu e cine să țină Evanghelizarea”. Va publica articole și în revista Îndrumătorul Creștin Baptist.
În anul 1940 este încorporat la Marina Militară și în anul 1945 lăsat la vatră cu gradul de sergent.
În ziua de 24 octombrie 1945 se căsătorește cu sora Hortensia născută Cristea și Domnul le-a daruit trei fete: Iedidia, Angela și Agnia.
În ziua de 2 decembrie 1945 este ordinat în Biserica Creștina Baptistă din Arad Pârneava de frații: Alexa Popovici, Truța Ioan și Cicirean Gheorghe.
În anul 1953 intră în lucrarea Domnul ca pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara.
Între ani 1960 – 1963 din cauză că nu a vrut să pună în practică reglementările guvernului comunist care îngrădeau și limitau sustinerea de servicii religioase fratele este destituit din slujba de pastor și repus în drepturi în anul 1965.
A tradus în anul 1947 și tipărit la editura: „Farul Creștin” cartea „Adevărul într-o coajă de nucă a lui H. Sayles.
A scris cărțile: “Lumini peste veacuri” două volume, “Ești sigur?”, “Rugul în flăcări sau Viața lui D.L.Moody”, “Colț de rai”, “Glasul martirilor creștini din primele secole”, “Există viață după moarte”, “Graiul Proorocilor”, “Biblia este totuși adevărată” și altele.
La Congresul Tineretului Baptist din România ținut în 16-18 august 1946 de la Reșița, fratele Pit Popovici a fost ales președinte al „Școalelor Duminecale din România”. În calitatate de președinte ales semnează la acel congres „Regulamnetul de organizare a Școalelor Duminecale din România.
A fost și președinte al Comunității Creștine Baptiste de Arad. A făcut parte din Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R. S. R. La Congresul Cultului Creștin Baptist din R. P. R. din București 28-30 mai 1965, fratele Pit Popovici cere binecuvântarea Domnului peste lucrările congresului pentru ziua de 29.
În anul 1965 cere viza de emigrare în baza cetățeniei americane și o primește în anul 1967. După plecare în America, fratele Pitt Popovici ajută mult România, iar după anul 1990 și mai mult.
În ziua de 21 octombrie 2019 fratele Pitt Popovici a plecat acasă la Domnul după o viață frumoasă și bogată pe ogorul Evangheliei.

Surse:
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Stoica Daniel
Arhive
Farul Creștin
Îndrumătorul Creștin Baptist

Istorie Baptistă

Starea Bisericii Creştine – Azi  de Prof. Ileana Jean

Articole de la cititori

Prof. Ileana Jean, Constanta

Starea Bisericii Creştine – Azi  de Prof. Ileana Jean

Tot ce s-a meditat şi s-a scris vreodata se refera la via sacră, adica la existenţa si sensul ei adânc, e un truism. Cunosc toţi oamenii crize, momente existenţiale de răscruce, cand se simt părăsiţi, tradaţi, mizeri, goi sufleteşte? Cred ca da.Poate mai mult sunt afectati cei cu o constiinta sensibila, dedicata valorilor eterne, adica „cei întristati dupa voia lui Dumnezeu”.

Cu siguranta ca cei care accepta sa se detaşeze de sistemul social contemporan lor, „sa se piarda din vedere pe ei însisi”, cei care mai presus de orice iubesc „eternitatea din ei insisi”, ucenicia acesteia, isi pun sfarsitul cel de pe urma la inceputul actelor acestei vieti, ei bine, sunt oameni care se framanta pentru problemele Bisericii azi. O alta categorie reprezinta cei ce nu asculta poruncile divine si nu-L slavesc pe Dumnezeu, focalizaţi pe propriul lor destin. Prin urmare, la nivel colectiv, de comunitate, pentru care s-a jertfit Mantuitorul, teologia pastorala e chemata sa analizeze esecul, criza si sa gaseasca solutiile, prin dialog cu cei pastoriti.

Faptul, adevarul, slabiciunea care dezvaluie ca Biserica crestina, indiferent de denominatiune si lungimea duratei istorice, a avut de înfruntat tendintele diferitelor epoci, au fost si sunt extrem de evidente. Facand compromisuri, in raport cu puterea seculara, diluand sau distorsionand mesajul, adoptand un formalism religios rigid, pierzandu-şi vitalitatea, spontaneitatea, dialogul guvernat de Duhul Sfant. Prin institutionalizare, ca si prin tendinta de substituire a Instantei puterii divine de catre setea de dominare a naturii umane, prin conducatorii ei, Biserica a falimentat în raport cu standardele divine ale începuturilor ei.

Vina o poarta ierarhia clericala stufoasa si degradarea renumelui preotilor, care încetand sa devina modele vii, au nascut inca din secolul al XVI-lea anticlericalismul. Astfel pierderea prestigiului Bisericii în viata sociala a favorizat procesul secularizarii si ateismului. Şi apostolul Pavel şi Sf. Augustin şi Blaise Pascal şi Spurgeon şi monseniorul Vladimir Ghica şi R. Wurmbrand si D. Moody si C.H.Spurgeon au semnalat aceste aspecte daunatore. Unii au fost denigrati, prigoniti, fara sa atinga batrâneţea, ca urmare acestui curaj, uneori.

1. Scepticismul lumii de azi

Soluţia la îndemana a unui spirit cu reverenţa faţă de Creatorul său este să se mangâie în rugaciune cu gândul că oricare dintre cei loviţi, încercaţi, umiliţi de semenii trăiesc sentimentul că se apropie de asemănarea cu Hristos, pe care-L văd mai aproape, „daca ei se pierd în vedere pe ei înşişi, practicând detaşarea, „abandonându-se voinţei Sale care nu ne abandonează”, scria Msn. V. Ghika.

Ce semnificaţii sau caracteristici au oare vârstele omului? Cert este ca toate crizele sunt necesare, de vreme ce sunt ingaduite de Dumnezeu ca sa provoace invatamintele potrivite si sa-si dea roadele la timpul lor.Majoritatea oamenilor nu inteleg rostul lor, chiar sunt mahniti, gandesc ca nu le merita, si, mai ales, cartesc. Sunt aceia care cred ca fiinta umana are vreun merit in afara puterii supranaturale, divine, care hraneste apetitul de viata, optimismul fiecarei zile, fara sa ne ceara nimic, trecand cu vederea nepasarea si egoismul nostru funciar. E puterea Harului, a Gratiei divine.

In schimb, mentalitatea generalizata in lume, azi, este ca noua ni se cuvine tot ce ne dorim, mai ales in plan material, sa atingem toate avantajele la care ce aspiram, fara prea mare efort, sa mimam bunele intentii, sa respingem toate normele de conduita traditionale, sa ne urmarim cu tenacitate interesul, sa exercitam o presiune psihică asupra celor care nu adera la planurile noastre sau se opun lor, si sa performam in arta manipularii, iata tendinte care, desi vechi de cand lumea, au luat proportii inimaginabile si dezastruoase in aceasta postmoderintate, acceptata ca o fatalitate.

Ipocrizia este o plaga morala eterna, de vreme ce F. Dostoievki, observa in „Fratii Karamazov”individualismul acestei lumi care mimeaza iubirea, printr-un personaj, astfel: „Iubesc omenirea, dar spre surprinderea mea, cu cat iubesc mai mult omenirea mai mult, in general, cu atat iubesc mai putin oamenii, in particular, ca indivizi”.Aproape toti ne recunoastem in aceasta atitudine fatarnica.

Cele consemnate mai sus sunt de fapt locuri comune ale concluziilor amare, uneori atinse de scepticism, pe care le desprindem din ce traim, auzim, vedem, prin invazia de informatii la care suntem supusi.Exista categoria acelora, care frecventeaza bisericile, cei care se gandesc la cele crestine, eterne, oameni care obisnuiesc sa se roage, poate sa citeasca Biblia si literatura devotionala, sa mediteze si sa vegheze asupra conduitei lor, ca sa nu fac niste compromisuri grave, in raport cu legamantul sfant in care s-au angajat.

Dar toti acesti oameni, sau sa zicem o buna parte dintre ei sunt obositi, vlaguiti, dezamagiti, ofuscati si neputinciosi, vazand, simtind, suportand faptul ca duhurile tenebroase ale socialului patrund masiv in climatul Bisericii, aceasta, inca vazuta, pe drept, ca un spatiu al sfinteniei, ca un refugiu in fata raului moral si fizic, care sporeste inspaimantator, an de an.Dar cat se poate apara Biserica in absenta oamenilor drepti, fermi, tari in credinta si slujire, care sa nu se lase infranti, urmand pilda celor din vechime, a apostolilor, sau a celor din timpurile, cand adevaratii crestini, suportau persecutia crunta si detentia!?

Puterea lui Dumnezeu, promisiunile Lui, asigurarile pe care ni le da sunt aceleasi, numai El, Suveranul suprem, nu se schimba, in raport cu aceasta lume a trecerii si e suficient sa citim si sa vedem ce s-a intamplat cu statele Iuda si Israel, in vechiul Testament, sau sa citim istoria dramatica a Bisericii crestine, care a trecut prin vremuri si mai tulburi, si astfel, sa adoptam perpectiva cea mai înteleapta..

2. Starea bisericii azi

Destoinicia spirituala a a omenirii a atins cote foarte joase si, cum Biserica a fost condusa de 2000 de ani de barbati, potrivit raspunderii date lor de la origini, pare ca aici este punctul nevralgic azi si anume: li se imputa barbatilor, pe care Dumnezeu i-a învestit cu o autoritate delegata, in situaţii, care se înmulţesc în întreaga lume, că nu mai sunt capabili sa-si conduca familia, propria lor viata biologica si sociala, cu demnitate si raspundere. Li se reproseaza ca sunt ahtiati de castig material, dubios, practicand autoritati civile formale, in care se dovedesc nesiguri, incompetenti, fara raspundere. Mai pe scurt, ca sufera de o nebunie a neastampărului de „a avea”, „a face”, „a dori”, neglijand pe „a fi”, cum i-a facut Creatorul.

O mare parte dintre oameni sunt victimele unei scorneli demonice, prezenta in toate epocile si anume imaginea de sine, de n-ar fi decat sa ne amintim indignarea Domnului Isus in privinta gandirii si conduitei fariseilor.

Stricaciunea este la fel de mare si in mentalitatea femeilor, dintotdeauna, dar barbatii lucizi ai omenirii, intre care unii sfinti, au observat ca cei care au batjocorit demnitatea femeii si au impins-o la pacat, au fost barbaţii, cei mai multi soţi si taţi, oriunde in lume, transformand femeia intr-un obiect-star inaccesibil, sau unul extrem de decazut, la indemana pentru placerile lor.Pe de alta parte sociologii observa ca, odata cu emanciparea femeii în plan public si politic de peste 80 de ani s-au produs niste mutaţii de evaluare a capacitaţii acestora in domeniile cercetarii, mai ales, in ultimii 15-20 de ani.

Sociologul Lazar Vlasceanu, care a publicat cartea „Sociologia in tranzitie” a atras atentia asupra a doua aspecte, de-a dreptul alarmante:

1) oriunde in lume diplomele au inceput sa se cumpere si cele mai multe crediteaza ignorantă si incompetenţa; tipul autodidactului a disparut, la moda e goana dupa diplome, omenirea prefera falsul pentru imaginea de sine;

2) Cercetatorii in domeniu, adica antropoplgi si sociologi au lansat sloganul: „Baietii, tinerii barbati sa se intoarca la scoala”!, De ce? Fiindca ascensiunea femeilor la performanta creste vertiginos, iar o lume fara barbaţi competenti si seriosi este condamnata.

Este tonic, îmbucurator faptul ca unii reprezentanti ai BOR, din pacate putini, descopera adevarurile fundamentale biblice si se angajeaza in actiuni caritabile, dupa model apusean. Iata un cleric cu o gandire apuseana, apropiata de a evanghelicilor.

Un preot ortodox, Nicolae Tanase, de la Valea Plopului, judetul Prahova, care a fondat,in 1990, la îndemnul si initiativa prietenului sau, poetul Ioan Alexandru, impreuna cu acesta, fundaţia „Pro Vita”, chemat sa conferentieze la Constanta, s-a referit la urmarile inspaimantator de grave ale legii permisive pentru avorturi si alte metode contraceptive( pilule sau sterilet).Acestea se ridica la cifra de peste 18 milioane statistic, pentru avort, dar si mai greu de evaluat sunt pentru celelalte cai de ucidere a vietii, care ar putea fi eventual de alte 5-6 milioane, numai in Romania, tara care astfel a atins un record jalnic, in Europa. Si aceasta se intampla la unul dintre cele mai „religioase” popoare din Europa, dar evident nu unul care sa dovedeasca gandirea si comportarea crestina. Iata un efect global al cultivarii formei, imaginii, minciunii, in locul constiintei sensibile, a groazei de pacat, a discernamantului, fricii de Dumnezeu, toate valori traditionale, luate in deradere.

Intrebat asupra tipului de viata crestina pe care-l adopta majoritatea romanilor, preotul N. Tanase, un om care a calatorit mult in Europa, in lume, acolo unde exista filiale ale acestei fundaţii internationale, a raspuns ca romanii practica un crestinism extrem de amestecat cu spiritul lumii, pana la stergerea distinctiei dintre credinciosi si necredinciosi.

La intrebarea despre mesajul pe care l-ar transmite dobrogenilor, adica tinutul Scitia Minor, în antichitate, meleag pe care au ajuns si au predicat apostolii, misionarii, el a raspuns ca, in locul acestei mandrii de niciun folos, ar trebui sa cunoastem si sa traim ce predicau apostolii din vechime, Andrei, Pavel, Ciprian, martirii, adica mesajul evanghelic, curat.

A mai adaugat ca oamenii sunt atat de nefericiti, fiindca ei au pierdut aproape in intregime, adevarul despre atingerea fericirii, care inseamna: a fi impacat cu Dumnezeu, cu semenii si cu sine, din cauza ignorantei usurataţii si credintei vagi, slabe, nestatornice si neroditoare, pe care Dumnezeu o ştie, o ingaduie; adica cei mai multi nu se mai pot ridica din mlastina pacatului, sau se silesc sa se ridice pe seama eforturilor proprii, nu pe indurarea lui Dumnezeu.( Evident este o solutie-recomandare care apartine teologiei stradaniei umane prin fapte, specifica marilor biserici traditionale, bimilenare)

De ce ingaduie Dumnezeu neputinta noastra, se explica prin realitatea că nu exista niciun om perfect si fara de pacat,( potrivit sublinierii acestui adevar in intreaga Biblie, dar mai ales, foarte ferm, de catre Pavel In Rom.3: 9-10-11-12 si 23 ), iar neputinta aceasta ne face dependenti de Dumnezeu si gata sa luam aminte si sa nu ne impaunam cu ceea ce numai Dumnezeu stapaneste. Din nefericire, incapacitatea de a-si recunoaste si marturisi greselile, ca sa fie iertati de Dumnezeu si de semenii lor, este extrem de raspandita, chiar si in biserici, ba mai mult, chiar si la cei care le conduc bisericile, din ideea falsa despre autoritate pe care, subiectiv, acestia o cultiva.

Am folosit acest exemplu ca sa ne convingem ca nu numai bisericile evanghelice fac eforturi de înnoire si de practicare a unei învataturi, care sa schimbe vieti si sa dea roade. Asadar sa înţelegem ca orice diferenta porneste de la ce exista comun, si sa ne lucram ogorul cu smerenie, evitand superioritatea spirituale care uneori ne bantuie.

3. Esenţa predicarii – adevarul, credinţa, dragostea…

Aceasta este esenta predicarii planului de eliberare de moartea vesnica a intregii omeniri, repetat la nesfarsit, in biserici, ca sa devina convingere si credinta, in folosul si mantuirea acestei omeniri, bolnava si ratacita, care a neglijat, a privit usuratic scopul fundamental pentru care Dumnezeu a creat omenirea, scop care, formulat, suna astfel:

a)ca fiecare fiinta creata dupa chipul Sau sa se bucure de o viata implinita, printr-o comunicare stransa cu Parinele Creator, prin supunere consimtita;

b) fiecare barbat si femeie, avand un mare pret, sau valoare inestimabila, unica si specifica, sa se implineasca pe masura planului lui Dumnezeu, pentru fiecare;

c) ca dovada a valorii noastre si a iubirii nesfarsite, omenirii cazuta in cursa diavolului, Dumnezeu i-a oferit sansa salvarii; Dumnezeu Fiul a devenit asemenea noua, si printr-un mister uluitor, s-a umilit pe Sine, indurand mizeria, slabiciunea carnii, nedreptatea, nerecunostinta, murind batjocorit si torturat pe cruce, ca un asasin, apoi a inviat si toate acestea pentru a ne rascumpara, printr-o justiţie cereasca, destul de inaccesibila noua, dar pe care o vom pricepe, cand vom fi in cer.

d)Tot ce ni se intampla in viata aceasta sta sub incidenta puterii si iubirii Sale, El lucreaza la „omul nostru dinauntru”, atragandu-ne atentia asupra diversitatii Creatiei Sale, menita sa serveasca planului general si particular. Asadar El are in vedere un plan pentru fiecare fiinta umana, care se apropie de Dumnezeu sa-L cunoasca si sa fie ocrotit.

De aceea se spune ca sunt doua grupe de ganditori cu privire la scopul lui Dumnezeu, astfel ca primul grup spune: „Scopul suprem al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu”; celalalt grup a opinat ca singurul scop al omului in viata este „ sa se exprime pe sine plenar”.Dar daca Dumnezeu este un Creator plin de iubire, iubind ca un tata pe copiii Sai ( Ps.103.13-14), ambele grupuri au avut dreptate si nu exista nicio contrazicere intre ele.

Dumnezeu a facut apta aproape orice fiinta umana sa inteleaga aceste adevăruri, dar exista conditionari firesti si anume ca sa nu abuzam de libertatea pe care ne-a daruit-o Parintele nostru si de demnitatea oferita fiecarei fiinte umane, fara partinire sau discriminare, legata de varsta, sanatate, de gen (sex) sau handicap fizic si psihic, origine familiala, educatie, cultura, avere, pozitie sociala, aptitudini, etc. Persoana cu simţ corect al propriei valori, spre care ne indrepta aforismul grec: „Nosce te ipsum”, „Cunoaste-te pe tine insuti”, sau indemnul biblic de „a avea simtiri cumpatate cu privire la noi insine” (Rom. 12: 3), poate pune in aplicare adecvat cea de a doua porunca formulata chiar de Isus Domnul si anume: „Să-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Este una dintre cele mai greu de infaptuit, daca nu exersam aceasta iubire, prin ochii lui Hristos, asupra fapturii noastre.

Din pacate, în Biserica Sfanta Treime din Constanţa, se pune foarte mult accentul pe vorbire, pe predicare, pe explicare, pe teorie în detrimentul unei trairi crestine autentice, posibila numai sub calauzirea Duhului. Predicarea e una din cai, nu e singura. Astfel ca exista un mare decalaj între cunoastere si traire, confirmand adevarul biblic, „Cunostinta îngamfa, dar iubirea zideste”, asadar un soi de demagogie, fiindca studiul biblic fara constientizare, dezbatere, slujire, experienta si aplicatie a învataturii produce niste oameni mandri spirituali si gata sa judece pe altii fara discernamant. Deja cunoastem prea multa teorie în dauna unei relaţii corecte cu Dumnezeu si cu semenii, adica nu se insista pe aspectele concrete ale teologiei pastorale, produce uscaciune, sterilitate.

Numai cel care este capabil sa se accepte pe sine si sa se iubeasca –intr-un mod corect-( evitand hipertrofia eului, dar si atonia sau hipotrofia acestuia), ei bine, acesta îi poate accepta pe altii, asa cum sunt, intelege importanta diversitatii lasata de Dumnezeu. Acesta nu compara si nu este in competitie cu nimeni, nu cauta aprobarea cuiva cu mijloace necinstite. Acesta le atrage atentia semenilor asupra unor defecte, cu dragoste, stiind ca aceasta este una din datoriile noastre pe pamantul durerii, care este taramul modelarii personalitatii noastre. Ca sa mergi pe calea sfinteniei si perfectiunii, trebuie sa stii ce lacune, ce defecte si deprinderi gresite ai, ca sa le poti parasi.Relatiile corecte cer adevar, sinceritate, discernamant si rabdare, toate fiind achizitii de atitudine, vorbire si conduita, la care ravnim si esuam cel mai frecvent.Intelepciunea se invata, e un castig, nu un dat mostenit.Din nefericire, comoditatea, lasitatea, conformismul moral, crestinismul nominal, slaba educaţie a raspunderii colective, într-o ţara cu racile morale grave, cunoscute, au patruns si in biserici spre multumirea celor ce conduc si care se prevaleaza de obligatia supunerii fata de orice tip de autoritate.

4. Tendinţele bisericii azi

În toamna anului 1997, tanarul pastor Daniel Fodorean, preocupat intens de problemele teologiei pastorale practice, care sa îndrume, sa formeze, sa ajute la maturizare un numar cat mai mare de crestini, barbati si femei in bisericile din tinutul nostru, a organizat un curs de intruniri saptamanale pe tema „Dinamica Bisericii”. S-a desfaşurat pe baza a patru manuale scise de pastorul Gene Getz, traduse în romana, din care doua cu acest titlu si altele doua ajutatoare „Sa ne zidim unii pe alţii” si „Masura unui om”. Cele vreo 18 persoane, care ne intalneam marti seara si discutam aceste aspecte ale unei biserici eficiente, avem amintiri vii despre seriozitatea si actualitatea celor discutate, un an de zile atunci, din pacate ramase fara rod, în propriile biserici unde aceste principii de conducere n-au gasit ecou.

Pe 1 Decembrie 2004 s-a desfaşurat la Timisoara, Conferinţa Naţionala a Cultului Baptist, a carei tema a fost una de maxima actualitate: „Cresterea si revigorarea Bisericilor mici”, expunere apartinand pastorului Paul Negruţ, ca presedinte al Uniunii Baptiste din Romania, publicata in revista „Creştinul azi” nr.5 -2004. cu trei capitole si anume: dupa o Introducere „Definiţia si natura Bisericii”, „Criza contemporana”si „Raspunsul biblic”.Nu stim daca textul acesta, atat de concentrat, dens, bogat in idei si util pentru pastorii bisericilor din tara, a stat in atentia sau chiar a constituit obiectul dezbaterii bisericilor mari si mici. Bine ar fi fost sa fie asa, la Biserica Sfanta Treime textul nu a fost nici macar mentionat.

Retinem ideile:

1) Se explica cele trei sensuri ale sintagmei Trupul lui Hristos, a) cel biologic, (trupul lui Isus din Nazaret), b) cel euharistic (painea si vinul de la Cina Domnului), si c) cel eclesial (credinciosii in comuniunea bisericii)

2)Se subliniaza confuzia teologica intre sensurile sintagmei Trupul lui Hristos, care a generat riscul dezvoltarii unei eclesiologii instituţionale triumfaliste, cu urmari nefaste asupra practicii bisericesti. Astfel ca „marele adevar al Scripturii „in Hristos, prin Hristos, si pentru Hristos”( remarca a unui teolog catolic, Subilia) a fost inlocuit cu sloganul „in Biserica, prin Biserica, si pentru Biserica”. Asadar se induce ideea ca Biserica este infailibila, desavarşita, nu are nevoie de evaluare si corectare constanta, adica promoveaza „un mod de a gandi care este moarte spirituala”.(Exemplul Bisericilor traditionale cu osificarea si devierea de la mesajul biblic, denuntate de autorii Reformei, se poate repeta si azi in diverse proportii si cu bisericile evanghelice derivate din Reforma, nota ns.)

3) Biserica este definita ca poporul lui Dumnezeu, deci o comunitate istorico-escatologica, o taina divin-umana, numita astfel de apostolul Pavel.

4) Din perspectiva istorico-escatologica, pastorul P. Negruţ subliniaza doua tendinţe majore: A) istoricizarea Bisericii si B) falsa ei escatologizare.

A) Istoricizarea Bisericii se observa in preluarea progresiva a unor modele de conducere din lumea corporatiilor, a unor modele de slujire pe de o parte si din lumea showbiz-ului, pe de alta.

B) Falsa escatologizare este data de influenta curentului „charismatic-renewal”, care a lansat pe piata modelul „praise&worship”.

Ne vom opri la prima tendinta:

Istoricizarea Bisericii care are trei tendinte:

a) Dupa modelul corporatiilor, atributiile decizionale revin pastorului care devine astfel director general: el detine puterea absoluta in probleme de viziune, doctrina si disciplina, administrative, etc. Rolul credinciosilor este unul conformist, anume sa-l aleaga si sa-l asculte,(fara dezbateri, fara clarificari.) Acest model neglijeaza participarea intregului popor al lui Dumnezeu la cautarea Voii Lui, in probleme care privesc intreaga eclesie. Modelul biblic al lui: „s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua”, este inlocuit cu „s-a parut nimerit Duhului Sfant si mie”.Este vorba despre bisericile neoprotestante.

b) Nu trebuie trecut cu vederea modelul liderului care falimenteaza institutia, din cauza neglijentei, incompetenţei, intereselor conflictuale si inertiei. Acest pastor nu mai este in mijlocul turmei, pentru pastorirea ei, ci este deasupra, sau in afara ei, un vizitator ocazional la Cina, cununii, inmormantari.( Sau pur si simplu nu este un pastor, care sprijina oamenii in diferite nevoi ale lor, ci un predicator, un vorbitor si atata tot)

Modelul biblic al Bunului Pastor, Cel care cu spirit de jertfa, Îsi da viata pentru oi, este inlocuit cu cel al liderului contemporan care, pasiv, absent, crede ca i se cuvine ca oile sa-si dea viata pentru el, adica sa aiba grija de situatia lui materiala. Sa ne amintim de demnitatea apostolului Pavel, care nu voia sa fie o povara nimanui, sau de a sutelor de pastori, care in perioada interbelica si in anii comunismului aveau propriile lor slujbe, ca sa nu impovareze comunitatea.( Problema este ca majoritaea credinciosilor sunt dispusi sa-şi ajute pastorul, cu draga inima, daca acesta este cumpatat, nu e lacom de avere si putere, e plin de dragoste si ravna in slujire, bun invatator si predicator, dovedeste ca are caracter crestin, adecvat situatiilor, adica se apropie de modelul ales, descris de apostolul Pavel in Gal. 5: 22. Viata arata ca doar acest tip de pastor are o veritabile autoritate spirituala si roadele pastoririi lui se vad.

c) Alta forma a istoricizarii se refera la serviciile tip- spectacol, cu glume si ironii, dupa modelul comicilor si mascaricilor.Astfel inchinarea nu mai este concentrata pe Dumnezeu, ci pe gusturile publicului. Acelasi lucru se petrecea la RVE.,la Constanta, pentru care s-au facut mereu recomandari sa se renunte la muzica straina, in engleza, muzica-disco si la cea manelistica, fara melodie, dar cu ritm si cu texte care bagatelizeaza mesajul profund al Bibliei; pretextul-motiv este ca aceasta este agreata de tineri, ca si cum acestia, fara discernamant, sunt singurii apti sa judece calitatea muzicii.De ce raspund de asemenea instituţii oameni fara comptetenta? Este tot o problema de vanare de posturi si autoritati necuvenite, adica de presiune a unor tendinţe lumesti, laice, sau, mai degraba, straine de morala crestina.

5. Adevarata autoritate

„Cand vorbim despre autoritate este foarte greu sa distingem imaginea biblica a acestui concept, din pricina modelului pe care-l receptam in viata, din copilarie pana in clipa mortii”, observa pastorul Gheorghe Cosman intr-un eseu-articol, aparut in „Crestinul azi” din august- septembrie 1995, cu acest titlu.

Adevarul axioma, de la care porneste este ca autoritatea este o consecinta naturala a raportului Creator-creaţie.Retinem ideile:

Dumnezeu nu a creat roboti, ci oameni cu vointa libera, si un adevar adanc,este ca El nu a venit intre noi ca sa-Şi impuna autoritatea, ci s-o castige, iar drumul spre Cer incepe cu intelegerea acestui mare Model si al Iubirii Sale.

Toate celelalte forme de autoritate sunt delegate de catre Dumnezeu, adica sunt autoritati transmise si vremelnice. Se refera la autoritatea monarhilor, a dregatorilor, a barbatului fata de femeie, a copiilor fata de parinti, in antichitate si a sclavilor, a celorlalti lideri laici din diversele institutii sau unitati de munca, etc.

Apoi autorul se opreste asupra semnificatiilor biblice ale autoritatii, comentand pasajul din I Corinteni 4: 16.20, atragandu-le atentia celor ce le scria ca, la venirea sa, „va vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat. Caci Împăratia lui Dumnezeu nu sta in vorba, ci in putere”Asadar autoritatea este, trebuie sa fie, o manifestare a puterii.Dar apostolul se referea la o putere spirituala, care trebuie sa actioneze in viata unei comunitati crestine, ca Trup al lui Hristos: puterea de a suferi, fiind considerat nebun si slab; puterea de a rabda, fiind dispretuit si prigonit; de a suferi de foame de frig si de sete; de a binecuvanta, cand esti ocarat; de a te ruga, cand esti vorbit de rau, adica exact o putere supranaturala, care l-a determinat pe Pavel sa creada ca „poate totul in Isus Hristos”, adica tot ce-a faptuit Pavel, la care se adauga prezenta unui tepus in carne, ca sa fie dependent de Domnul, de a suferi pana la primejduirea vietii, cum i s-a intamplat de multe ori tot lui..Despre acest gen de putere nu se prea vorbeste astazi, preciza pastorul Cosman.

Cine este azi autoritate? se intreaba pastorul Gh.Cosman,de vreme ce ierahia traditionala nu mai exista de cinci secole, dar exista presedinti de Uniune, de comunitati, pastori, presbiteri, diaconi etc.Apoi da exemplul unei femei, Ştefana, „care s-a pus cu totul in slujba sfintilor”, si-i îndeamna „sa fie si ei supusi unor astfel de oameni ca şi fiecaruia care ajuta la lucru si se osteneşte”.Principiul desprins este ca autoritatea nu este legata de functia cuiva, de titlul pe care-l poarta, ci de slujirea cu ravna si dragoste si de caracterul celui ce ocupa locul acelei autoritati. Bine ar fi ca cei ce slujesc sa inteleaga pe de-a intregul acest adevar biblic, dar ne e teama ca nu se prea incumeta si aleg, cu satisfacţie, modelul laic, mai usor, aflat la indemana.

Razvratirea diavolului împotriva autoritatii lui Dumnezeu care l-a creat, este exemplul cel mai dramatic si cu grave urmari pentru destinul omenirii, careia Dumnezeu îi va respecta libertatea de a trai în conformitate cu alegerea pe care fiecare a facut-o in afara autoritatii Sale.Acestia sunt duhuri necurate si oamenii robiti de ele, a caror pedeapsa va veni, la timpul hotarat, sunt cu nemiluita in preajma noastra.Orice pacat fiind o expresie a mortii, trebuie sa invatam sa traim in sfintenie.

Se contureaza ideea infailibilitatii liderului religios, ceea ce e daunator si anume ca lui nu trebuie sa i se atraga atentia cu privire la greselile lui, sau la ce ar trebui sa faca si nu face, intr-un colectiv, el fiind deasupra celorlalti, ci numai între patru ochi, ca sa nu-i scada autoritatea, apoi asteptand, prin rugaciune, rezultatul schimbarii atitudinii acelei persoane.Dar din Biblie reiese ca nici Mantuitorul Isus Hristos, nici apostolul Pavel, nici toti cei care au condus Biserica în primele secole crestine, asa cum rezulta din scrierile Sfintilor Parinti, nu i-au crutat pe ceilalti de mustrări, semnalari ale unor greseli, sau alte pacate, atenţionari facute fie bland, fie taios, dar respectand Adevarul, care ne face liberi, chiar daca suferim.Înmultirea greselii, pacatului poate avea urmari grave, stiind ca exista tendinta sporirii atat în bine, cat si în rau, dar mai ales în rau.

Credem ca este neglijat conceptul supunerii, chiar si din partea celor ce sunt pe poziţii de autoritate, concept facut distinctiv de catre Mantuitorul nostru care a precizat ca: „Oricare va vrea sa fie mare între voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului nu a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Şi dea viaţa ca rascumparare pentru multi.Deci crestinismul, proclamand aceasta egalitate de tratare a semenilor este unic.În Cristos toti credinciosii au potentialul de a se supune unii altora în frica lui Hristos. „Unii barbati, scrie Gene Getz, folosesc conceptul supunerii şi al autoritaţii ca ei sa-si stapaneasca soţiile lor, cat si peste altii, ca sa-i forţeze sa îndeplineasca roluri de subordonaţi. În realitate ei folosesc Biblia ca sa-şi atinga scopurile. Aceasta nu e dragoste ca a lui Cristos, ci egoism de joasa speta..Astfel de oameni au de învaţat ca nimeni nu poate pretinde respectul, ca sa fie real, acesta trebuie castigat” („Sa ne zidim unii pe alţii” pg.91)

În acelasi spirit dominator se înscrie si vorbirea de la amvon, „Ei, liderii, nu trebuie sa stapaneasca peste alţi credinciosi, folosindu-şi poziţiile ca mijloace de castig nedrept – atat din punct de vedere financiar, cat si psihologic si social” În acelasi manual autorul respinge îndrazneala unor pastori de a folosi amvonul pentru „a polemiza sau a acuza, prin care lasa impresia ca vorbeste tuturor, nu unei pesoane sau grup, vazand în acest obicei un semn al dominarii, al autoritaţii care sa-l avantajeze”. ( Acelasi manual,pg.90 şi 54) ( Aceste atitudini obiceiuri se observa în Biserica „Sfanta Treime” din Constanaţa la doi dintre pastori, adica M.G si E. G., adancind criza acestei biserici, fondata acum 85 de ani)

Concluziile autorului contin o incurajare si un avertisment:

a) „Toti cei ce alcatuim Biserica Dumnezeului Celui Viu, stalpul si temelia adevarului, suntem chemati la slujire in dragoste.( In numele lui Hristos, fiindca Îl iubim pe El si vrem sa-I ascutam poruncile, nu din interese materiale).Toti credinciosii alcatuiesc „o preoţie împarateasca, un popor pe care Domnul si l-a castigat sa fie al lui, ca sa vesteasca puterile minunate ale Celui ce ne-a chemat…”(1Petru 2: 9).

b) Un pastor cu autoritate spirituala, cu lepadare de sine si cu o traire conform cu ceea ce predica, ucenicizeaza, adica pregateste, are ca scop principal „sa zideasca” un caracter crestin, in duhul, mintea si conduita unui numar cat mai mare de credinciosii,din biserica pastorita de el. Numai astfel, îndrumati îndeaproape prin grupele de studiu biblic si rugaciune, acestia au condiţiile necesare ca sa devina madulare puternice, sanatoase, sa functioneze cat mai bine, sa asigure unitatea si sanatatea Trupului lui Cristos, sa fie apti sa raspandeasca mesajul biblic, clar, cu ravna, si credibilitate, sa fie „mladiţe vii, care aduc roada”.( Am observat acest lucru pe viu, concret, in Biserica „Speranta” din Constanta, indrumata, pastorita de pastorul Samuel Cristian cu o autoritate plina de dregoste si intelegere).

c) Ne amintim avertismentul adresat de apostolul Pavel presbiterilor, episcopilor pastorilor ca ei sa nu devina, (adica sa se poarte nebuneste), „ca niste lupi rapitori”, confundand puterea spirituala si pozitionala de a suferi pentru binecuvatarea altora, (cum le cerea Mantuitorul), cu propria lor dorinţa de a stapani si profita, iar dupa Domnul, Pavel a dovedit acelaşi spirit al jertfei si daruirii. Îi sfatuia sa renunte la goana dupa titluri si functii ca expresie a gandirii lumesti. Iar acum în secolulal XXI-lea, Hristos ce le cere oamenilor de la amvon, sa se lepede de ei însisi si sa fie gata sa poarte Crucea, deci gata de sacrificiu ca si inaintaşii nostri. Acela care a fost investit sa pastoreasca e bine sa nu se angajeze, daca nu e capabil, daca nu veghează sa traiasca, sa împlinească intocmai ce pretinde altora, fara sa se planga. „Sa nu devenim lupi rapitori stapanind peste turma ca si cum ar fi mostenirea ce ne-a cazut la sorti”, scria Pavel.

Personal, pornind de la situatii traite,de mine sau de altii, imi ingadui, cu bunavointa celor ce vor citi aceste semnalizari si explicaţii sa consemnez trei aspecte care dau de gandit, sperie, provoaca mefienţă( neincredere sau etimologic,impresie rea),în mintea si sensibilitatea cuiva, care intra pentru prima data intr-o biserica evanghelica:

1)Rostirea cu vociferari si acute a unei predici, ceea ce nu se confunda deloc cu expresivitatea, tonul inalt, dramatic, de urgenta, amenintator, adresat oamenilor care intra in biserica, produc efectul contrar celui dorit. Locul bisericii e perceput ca spatiul dragostei, smereniei, pacii si armoniei, frumuseţii spirituale, care se revelă prin caldura vocii umane, una dintre marile minuni ale fapturii noastre, greu de gasit in lumea grosolaniei generalizate, a poftei de harţa. Preotii din cultele traditionale sunt educati special pentru a obţine caldura si dulceata vocii, dar evident sunt destule exceptii.Nu suntem perfecti, toata viata invatam, uneori chiar de la cei ce ne dusmanesc, ne invidiaza.Presupun ca romanii au preluat acest mod de predicare dela pastorii cultelor charismatice americane, unii dintre ei apartinand unor popoare si rase puternic temperamentale.O voce calda, echilibrata, valoreaza mult mai mult decat una rastita ca de pe stadion. Pe timpul Mantuitorului nu existau microfoane si amplificatoare ale vocii, asadar vocile tunatoare de azi sunt… excesive.

2) Se pune intrebarea daca este corecta construirea de scenarii, in care pastorul sa joace pe rand toate rolurile, imaginandu-si, presupunand ce-a gandit un personaj, ba mai mult ce-a gandit Dumnezeu intr-o anume situatie. Avem dreptul la o asemenea familiaritate fata de Creatorul nostru, pe care nicio minte omeneasca n-o sa-L priceapa niciodata?Dumnezeu nu poate fi un personaj, aceasta pozitie spulbera evlavia, reverenta, teama aceea sfanta, cu care s-au apropiat profetii de Dumnezeu si au imprumutat, au dobandit stralucirea chipului divin. Cred ca obiceiul este tot un truc dramatic, care tine de show-ul bessines-ul religios american. Dar nu se potriveste spatiului romanesc mai aproape de orient.

3) In spiritul delicatetei lui Hristos, care n-a ridicat piatra ca sa loveasca femeia adultera, i-a determinat pe farisei sa se cerceteze pe ei insisi, El a nemurit cel mai inalt gest de noblete cunoscut vreodata, ca si atatea altele stiute de noi; dupa acest model, pastorul sa se teama, sa se abtina sa ameninte adunarea. El nu e Dumnezeu. Pilda Mantuitorului care nu da buzna, ci bate la usa inimii si constiintei noastre, n-ar trebui sa fie modelul unic, exclusiv al conduitei pastorului? N-ar fi mai intelept, mai intaritor ca pastorul sa fie un glas asemanator cu al Domnului, printr-un indemn final, la plecarea din biserica, de genul celui rostit de apostolul Pavel: „Cine va ridica pâra impotriva alesilor lui Dumnezeu?… Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Si de ce nu rostite unanim de intreaga Biserica, in care bietul suflet obosit, dupa o saptamana grea, isi gaseste adapostul, alinarea.Lumea toata tanjeste dupa mangaiere, putina iubire, sau macar simpatie si ceva apreciere… nevoi mai acute uneori decat hrana.

Dupa cum sublinia cineva, responsabilitatea, va fi mai mare la Judecata cereasca pentru cei ce-au fost platiti, pastori sau misionari, ca sa faca acest lucru si nu l-au implinit, asa ca ei ar trebui sa se gandeasca la momentul cand vor da seama de felul cum i-au iubit pe cei din turma, sau sa-si recunoasca nevrednicia: ca s-au complacut in lene, neglijenta si lipsa de raspundere.

Optiunea crestina si slujirea sunt pentru oameni darji, destoinici, plini de curaj si nu intamplator pe lista celor destinati mortii a doua, arzand in fum si pucioasa, primii pe lista sunt fricosii. Apoi in Matei 25: 26 si 30, observam ca „ Stapanul i-a raspuns: „Rob viclean si lenes”, (de semnalat ca in greaca „lenes” este numit „tembelis”, ceea ce in româna are sensul de fara judecata) si a poruncit „sa fie aruncat afara, acolo unde va fi plansul si scrasnirea dintilor”.

Ce sfant si incurajator adevar, o revelatie a dreptatii divine, in Galateni: „Nu va inşelati: Dumnezeu nu se lasa batjocorit”. Ce seamana omul, aceea va si secera”

„Între Dumnezeu si noi poate exista totul sau nimic sau ceva. Aceste trei poziţii e bine sa le cercetăm, să le înţelegem, atat pentru viata aceasta, cat si pentru cealalta… cu tragica responsabilitate” scria Msn. Vladimir Ghika.

Multumesc, Doamne Isuse!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole_iun07.htm

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie – O Cosmologie U – de Robert A. Hermann Ph. D.

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

O Cosmologie U  de Robert A. Hermann Ph. D.

În cadrul ştiinţei creaţioniste există un conflict între conceptul de „intervenţie Divină” şi anumite construcţii umane (imaginaţii), caz în care astfel de construcţii sunt pretinse a fi „felul în care le-a făcut Dumnezeu”. Astăzi, evoluţia teistă precum şi conceptul de „Promotor” al lui Aristotel sunt aproape echivalente. Din această noţiune, am putea construi o scară relativă către gradul pe care comportamentul sistemului natural urmează modelele asociate cu imaginaţiile umane care declară că „aşa le-a făcut Dumnezeu” contra comportamentului de sistem natural produs de intervenţia Divină (procesele miraculoase).

O astfel de scală nu ar fi avut prea mare înţeles pentru comportamentul sistemului natural care nu este discutat în cadrul scripturilor (adică acolo unde scripturile tac într-o astfel de materie), unde speculaţia necontradictorie este de obicei permisă. Există multe modele pentru creaţie care pretind că urmează relatarea scripturală. DAR, astfel de descrieri minimalizează direct intervenţia Divină. Intervenţia Divină în aceste modele nu urmează declaraţiile scripturale care, pentru mine, indică faptul că s-a aplicat intervenţia Divină. Ceea ce fac aceste modele este să solicite intervenţia Divină doar la punctul în care imaginaţiile umane eşuează în a oferi o explicaţie semnificativă. Personal, eu resping această abordare de teologie/ştiinţă în acord cu directivele scripturale. Următoarea cosmologie U nu înlocuieşte imaginaţiile umane cu intervenţia Divină directă ci mai degrabă reţine intenţia scripturală acolo unde Biblia nu este tăcută în materia respectivă. Personal sper că aceasta glorifică scenariul creaţiei lui Dumnezeu.

Există un mod de a simplifica terminologia ştiinţifică oferită în următoarea descriere atunci când o interpretarea teologică este considerată. Ceea ce atinge această simplificare este o substituţie pentru astfel de termeni seculari precum „ultracuvânt, ultralogică şi subparticule” şi altele asemenea, expresia „procesele supranaturale”. Este foarte important să notăm faptul că o astfel de substituţie trebuie să fie considerată dacă nu se foloseşte de altfel o interpretare teologică. Modelul MA poate genera universuri fără vreo astfel de interpretare. Toată materia anterioară secţiunii 7 poate fi înlăturată în acest proces de simplificare. Simplificarea începe cu această secţiune. Anumite speculaţii sunt făcute în secţiunea 10. Unii ar putea chiar să înceapă de la paragraful patru de la 10. Există în cadrul acestei secţiuni alte speculaţii care folosesc materialul luat din cartea „Einstein Corrected” (Einstein Corectat). Aceste procese pot fi re-descrise în mod simplu ca, încă o dată, supranaturale în caracter. Termenul „supranatural” înseamnă „ceea ce este superior faţă de forţele recunoscute sau de legile naturii, unde aceste forţe recunoscute sau legi sunt relative faţă de comportamentul sistemelor naturale conţinute în cadrul universului nostru”. DAR, atunci când interpretarea teologică este considerată, cineva ar include o cerinţă adiţională ca aceste procese sunt considerate acelea care sunt utilizate în mod specific de Dumnezeul descris în cadrul Scripturilor.

1. Ceea ce urmează este o cosmologie literală Scripturală bazată pe deducţie raţională ştiinţifică. Aspectele tehnice ale acestei cosmologii sunt bazate pe o interpretarea teologică a modelului matematic numit modelul metamorfic-anamorfoză (modelul MA). Termenii utilizaţi apar în monograful pe care eu îl numesc „Soluţiile…” monograf care oferă soluţiile seculare faţă de ceea ce s-a spus a fi „cele mai semnificative întrebări din cartea de fizică” (parafrazarea lui John Wheeler). Termenii sunt mult mai profund trataţi în monograful (cartea în mod posibil) intitulat „Ultralogici şi altele. . . .” Mai departe, pentru cei care ar pune la îndoială unde sau nu abordarea modelului MA este „ştiinţă”, eu spun că modelul MA secular foloseşte exact aceiaşi filozofie de ştiinţă folosită în cosmologia teoretică şi în logica cuantică. Pentru câteva aspecte generale ale acestei cosmologii, o mică porţiune a materialului din cartea „Einstein Corectat” este utilizată. Logica folosită pentru a argumenta pentru concluzii este una ştiinţifică (adică predicatul de calcul de prim-ordin). Deşi există câteva predicate care sunt interpretate în mod teologic, pentru aceste motive logice, consider că aceasta este, cel puţin, o descriere raţională. Aceasta este un fapt important că modelul MA poate fi folosit să genereze toate cosmologiile seculare cunoscute precum şi multe lucruri teologice ca acelea care utilizează conceptele asociate cu evoluţia teistă (scara macroscopică şi largă).

2. [Notă: Porţiunea metamorfică a acestui model, cerurile secunde, firmamentul de bază ca porţiune a substratului, şi majoritatea tuturor celorlalte concepte cu excepţia descrierii zilei a patra mult mai detailată au fost pentru prima dată discutate în lucrarea „Universul metamorfic” prezentat înaintea Convenţiei despre Creaţie de la Baltimore, 6 iunie 1987.] Cele mai fundamentale concepte Biblice sunt afirmaţiile despre creaţie „Şi Dumnezeu a spus . . .” din Geneza 1 şi cele corespunzătoare găsite în astfel de locuri precum Psalmul 33:9, „Căci el a vorbit şi s-a făcut . . . „, 148:5 „. . . căci el a poruncit şi ele au fost create”, etc. În cadrul modelului MA secular, creaţia entităţilor naturale ale lumii este iniţiată de anumite condiţii iniţiale cuplate cu legile ultranaturale din cadrul lumii fizice neacceptate (lumea SFN), unde din punctul de vedere secular acest substrat poate fi considerat ca fiind întotdeauna prezent. Modelul declară în mod explicit faptul că este raţional să asumi că astfel de condiţii iniţiale există, dar modelul mai declară de asemenea că omenirea nu putea avea nici o pricepere detaliată a condiţiilor acestora după cum ar fi descrise acestea în orice limbaj uman. Una din substituirile teologice care sunt făcute, după creaţia temeliei, este înlocuirea acestei condiţii iniţiale care iniţiază mecanismul cu un proces de selecţie Divin. Această osmologie foloseşte metoda teoretică de ştiinţă numită metoda de „simplicitate”. Aceasta înseamnă că atunci când două descrieri sau concepte distincte duc la aceiaşi concluzie, atunci ceea ce este mai simplist din punct de vedere conceptual este folosit. Aceasta nu înseamnă că procesul de modelare actual este simplist. Într-adevăr, poate fi mult mai dificil să modelăm cel mai simplu dintre cele două concepte. Cu cât sunt mai puţine premise, cu atât mai dificil poate fi pentru a modela un concept.

Într-un anumit sens, modelul MA – în mod automatic – îşi dezvoltă propria sa filozofie de ştiinţă. Modelul declară în mod specific că speculaţia ar trebui să fie reţinută. Aceasta declară că, în timp ce noi ne aflăm în starea noastră prezentă căzută, putem ştii doar anumite aspecte generale a felului cum a creat Dumnezeu. Modelul declară că există răspunsuri complete şi detaliate pentru fiecare întrebare care ar putea apărea din aceste proceduri de creaţie generală; dar, pentru prezent, mintea umană nu este capabilă să priceapă răspunsurile. Modelul MA în mod specific formează afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 13:12 în faptul că noi, într-adevăr, vedem ca printr-o oglindă întunecată.

3. Prima afirmaţie din Geneza 1 indică creaţia „cerurilor secundare” în care lumea naturală va fi înrădăcinată. Aceste „ceruri secundare” sunt modelate de lumea SFN şi, în particular, lumea naturală va fi înrădăcinată în cadrul unei lumi de fundal sau substrat compusă dintr-un câmp de subparticule dense, până la un grad infinit, de tipuri variate. [Notă: acest câmp modelează „vidul” de fizică de particule.] Modelul MA arată faptul că se poate cunoaşte foarte puţin despre „cerurile secundare”. Toate entităţile naturale sunt create din entităţi nenaturale dar create în acest proces de modelare. Procesele care cedează faţă de entităţile naturale sunt cu toate modelate de operatori care pot fi clasificaţi din punctul de vedere teologic drept procese Divine asemenea celor mintale. Toate entităţile create ale lumii naturale ar putea să aibă loc prin combinaţii hiperfinite de un singur tip de subparticulă – ultrasubpartucula. [Folosirea unui singur tip de subparticulă pentru toată creaţia naturală a lui Dumnezeu poate fi o semnătură divină care indică unicitatea lui Dumnezeu.] Apoi subparticulele intermediate sunt în mod finit combinate laolaltă pentru a produce entităţi ale lumii naturale. Procesul de bază care oferă aceste două „procese de combinare laolaltă” este obţinut prin construirea unui model neacceptat pentru procesul uman de selectare al simbolurilor, cuvintelor, precum şi pentru scopul construirii unei descrieri lingvistice. De aici, aceste procese pot fi descrise în mod teologic ca o selecţie divină asemenea celei mintale şi procesul de combinare care oferă entităţi de bază ale lumii naturale.

4. Zilele actuale de creaţie urmează secvenţa din Geneza „Şi Dumnezeu a spus. . .”. Există un ultracuvânt ultim care atunci când operatorul ultralogic *S este aplicat produce o secvenţă de şase ultracuvinte intermediate. Atunci când se aplică ultralogica *S la fiecare dintre aceste ultracuvinte intermediate pentru o zi de creaţie, atunci toate ultracuvintele sistemului natural de dezvoltare sunt produse. Aceste ultracuvinte emit regulile cerute în general pentru dezvoltarea sistemelor specifice naturale peste acea o zi de creaţie. Apariţia oricărui sistem natural în timpul fiecărei zi de creaţie foloseşte porţiunea metamorfică a modelului şi poate fi priceput de mintea umană prin a spune că aparenţa era abruptă sau bruscă. În plus, după cum este stabilit în mod tehnic, setul de legi naturale cerute pentru a susţine (Evrei 1:3) şi a păstra (Neemia 9:6) creaţia lui Dumnezeu sunt şi ele create în acelaşi moment de către un ultracuvânt.

5. Pe măsură ce secvenţa biblică progresează, numărul şi complexitatea sistemelor naturale necesare creste. Fiecare ultracuvânt intermediat conţine ultracuvintele adecvate care continuă dezvoltarea cerută a sistemelor create natural anterior, dar în mod posibil sub legi naturale alterate sau adiţionale. Dacă legile naturale au nevoie să fie alterate, atunci este aplicată porţiunea ultracontinuă anamorfoză a modelului MA.

6. Datorită posibilei schimbări de caracter al legilor naturale în sine, nu voi specula cu privire la conţinutul lor în cadrul primelor câteva zile de creaţie. Voi specula doar atunci când legile naturale create par să corespundă mult mai îndeaproape cu acelea care sunt prezente astăzi şi despre care mintea umană poate avea, cel puţin, o pricepere parţială.

7. Din Geneza 1:1, avem faptul că pământul a apărut în mod brusc. În cadrul Bibliei, cu excepţia lui Geneza 1:1-2, termenul de „pământ”, atunci când acesta se referă la obiectul material actual, se pare că nu este niciodată folosit pentru o anumită entitate care este în mod semnificativ mai mare decât pământul nostru din prezent. Astfel, în această cosmologie, pământul din Geneza 1 are masa aproximativă a structurii prezente din zilele noastre după separarea unei cantităţi mici de apă care are loc în Geneza 1:6. Mai departe, aşa cum este indicat în Geneza 1:2, oricare ar fi compoziţia şi mărimea sa în Geneza 1:1, acesta are o suprafaţă de apă atunci când este privit din substrat. Substratul invadează de asemenea toate obiectele create în sensul că obiectele create sunt înrădăcinate în mod dens în substrat. Din Geneza 1:2, traducerea mai literală „pământul a devenit un haos şi (era) vacant şi întunericul era pe suprafaţa haosului inundat” este folosită. În cel puţin trei pasaje scripturale termenul „lumină” este folosit pentru a numi o entitate care este distinctă faţă de alte entităţi pe care le producem noi acum precum radiaţia. Acestea sunt Geneza 1:3, Psalmul 74:16; Eclesiastul 12:2. Creaţia bruscă a luminii (spectrul electromagnetic întreg) pare să aibă loc în Geneza 1:2. Aceasta este „bună” şi aşa cum se arată în „Einstein Corectat” proprietăţile electromagnetice sunt o parte integrală a TUTUROR proceselor fizice. O mică speculaţie ar putea duce la presupunerea că creaţia „luminii” se poate să fi avut efectul „calmant” corespunzător asupra „haosului inundat” în acea că la acest moment acea radiaţie electromagnetică devine o parte integrală a tuturor sistemelor naturale. Într-adevăr, radiaţia electromagnetică, caracterizată de fotoni, pare să se relateze faţă de aproape toate evenimentele naturale semnificative. Dumnezeu se pare că a separat în mod specific, pentru folosirea ulterioară, porţiunea vizibilă a spectrului din alte porţiuni. Singurul spaţiu din lumea naturală utilizat până acum este cel ocupat de combinaţia de pământ şi „lumină”. (Sfârşitul zilei întâi.)

8. În Geneza 1:6, procesele de ultracuvânt, ultralogică şi subparticul produc o separare de o cantitate necunoscută de apă din suprafaţa pământului din Geneza 1:2. Aceasta este o separare largă – firmamentul – ca cea care poate fi înţeleasă de geometria dimensiunii a treia şi din moment ce apele „de sus” sunt separate de apele „de jos” există, prin măsurătorile din prezent, un larg spaţiu între cele două suprafeţe de apă. Apa din exterior, nu contează în ce condiţie este aceasta sau cât de rarefiată poate fi ea, reprezintă o graniţă exterioară pentru universul natural care avea să fie creat adiţional la scurt timp. Această expansiune, în acest punct, nu conţine nici o altă entitate naturală pentru că acest motiv nu este considerat complet din moment ce această creaţie nu este urmată, în cadrul a multe translatări, de fraza de desăvârşire „aceasta era bun”. Din punctul de vedere al substratului, acest firmament este o porţiune a vidului fizicilor de particule şi este compus dintr-o porţiune a câmpului dens de subparticule. Vă rog să notaţi faptul că Dumnezeu numeşte acest firmament ca un cer. Într-adevăr, acesta este acelaşi firmament care va conţine creaţiile din ziua a patra a lui Dumnezeu. În plus, creaţiile din ziua a patra par să indice indirect faptul că pământul de la ziua întâi poate să se rotească încet în ceea ce priveşte acest substrat. Mai departe, nu speculez referitor la ideea dacă pământul combinat şi lumina includ un anumit fel de sursă de lumină din moment ce aceasta este inutil pentru entităţile create în timpul zilei a treia. (Sfârşitul zilei a doua.)

9. Toate entităţile produse în ziua a treia sunt obţinute de apariţia bruscă într-o formă matură adecvată sau complexă prim aplicarea proceselor de formare de ultracuvinte, ultralogici şi subparticul. Dacă sau nu este necesară o sursă de lumină pentru a susţine obiectele depinde de legile naturale care sunt produse alături de sistemele naturale necesare. (Sfârşitul zilei a treia.)

10. Înainte de a discuta creaţiile din ziua a patra, este necesar să ne reamintim câteva fapte care apar în „Einstein Corectat”. Anumite alterări în comportamentul sistemului natural sunt controlate de diferite elemente de linie. Dar atunci când un astfel de element este folosit pentru presiunea liniară sau alterările câmpului gravitaţional argumentele arată faptul că doar o porţiune de element de linie este folosit. Această porţiune este una care implică alteraţii în coordonarea infinitezimală dintre lumină şi ceasuri. Toate variaţiile sunt făcute într-o manieră consistentă folosind conceptele unor funcţii separatorii şi universale.

Există două timpuri de procese de care este nevoie pentru a deriva aceste alteraţii. Procesul unu este o viteză actuală care poate fi măsurată în ceea ce priveşte substratul. Celălalt nu este o viteză actuală, ci mai degrabă o forţă potenţială din cadrul universului natural. Pentru cazul lui Robinson-Walker elementul de tip linie din care este obţinut conceptul de expansiune structurală a substratului (firmamentul), o afirmare de forţă actuală în termenii unui substrat d este folosit. Aceasta apare la paginile 100-103 unde ecuaţia (28) în anumite copii ar trebui aibă c^2 care îi lipseşte şi care să fie pus în două locuri. Dar, nici un tip pur potenţial de forţă pentru d nu a fost încă considerat. Pentru consistenţă, ca un tip potenţial de forţă ar trebui să existe şi pentru expresia d. Presupun că în cadrul substratului mai există o altă posibilitate simplă. Aceasta este un timp de tensiune care este măsurată ca o forţă potenţială. Folosind această idee de tensiune, aceleaşi derivaţii duc la alteraţiile câmpului gravitaţional pentru că comportamentul fizic va duce la alterări de tensiune în procesele fizice printr-o interacţiune electromagnetică cu substratul, unde direcţia este un substrat pentru interacţiunea naturală a lumii. Cu cât este mai mică tensiunea dintr-o regiune, cu atât mai mici vor fi alteraţiile de măsuri fizice din cadrul acelei regiuni. Cu cât este mai mare tensiunea, cu atât mai mare vor fi aceste alteraţii. Cu certitudine, tensiunea dintr-un teren este o proprietate de terne foarte simplă.

Descrierea pentru activităţile din ziua a patra se lovesc cap în cap cu cosmologia modernă pe bază de observaţie. Geneza 1:14 pare să indice ceea ce va fi pus în cadrul firmamentului şi scopul pentru obiectele create. Acelaşi lucru se întâmplă în prima parte din Geneza 1:15. O pauză în activităţile dintr-o zi sau o descriere mai explicativă sau mai detaliată are loc odată cu fraza „şi aşa a fost”. Geneza 1:16 oferă o descriere mai detaliată, numeşte anumite entităţi şi oferă o secvenţă pentru producerea obiectelor specifice. Primul soare, apoi luna (şi speculez că şi toate celelalte membre ale sistemului solar original) sunt făcute, şi apoi „stelele”. Geneza 1:17 declară, pentru mine, că Dumnezeu a produs aceste entităţi în ordinea declarată. Dificultatea de bază este odată cu producerea „stelelor”.

Speculez faptul că soarele, luna şi toate componentele sistemului solar original sunt făcute în forma matură şi complexă prin aplicarea proceselor de combinaţie de ultracuvânt, ultralogică şi subparticul. Dar, speculez faptul că „după” aceste evenimente, porţiunea ce a mai rămas din firmament este răspândită printr-o combinaţie densă de radiaţie şi materie într-una din cele mai simple forme combinate ale sale. Această formă este forma uzuală asociată cu conceptul de echilibru termal sau a unei supe din materie de radiaţie la 3.000 K aşa cum este măsurată de instrumentele de astăzi. De sigur, aceasta nu trebuie să fie starea exactă a lucrurilor. Multe „stări” ar fi de ajuns. Pentru ca această combinaţie de radiaţie-materie să degenereze într-un univers dominat de materie, toate legile prezente şi cele naturale necesare sunt imprimate asupra firmamentului. Aceasta include conceptul expansiunii de structură al relativităţii firmamentului faţă de forţa actuală d asociată cu elementul de linie al lui Robinson-Walker. Totuşi, rata de expansiune d este dependentă de poziţia de substrat şi de coordonatele timpului natural. Aceasta ar admite un control foarte simplu asupra cerinţelor greoaie pentru formarea stelelor. Diferenţele actuale în ratele de expansiune trebuie doar să fie minuscule.

Din nefericire, prezenţa supei acesteia de radiaţie-materie ar afecta obiectele produse anterior. Ni se spune în Neemia 9:6 că Dumnezeu va păstra creaţia Sa. O porţiune din această protecţie poate veni dintr-un mecanism deja creat. Acesta este conceptul de forţă potenţială – tensiunea de câmp – asociată cu d (v = 0) şi coordonata sferică generală a elementelor de linie care apare la pagina 86 din „Einstein Corectat”. Prin creşterea tensiunii de teren, la un grad extrem, în oricare punct dintr-o regiune imediată şi necesară a substratului care conţine fiecare entitate a sistemului solar produs anterior, aceste efecte ar putea fi minimalizate spre efecte atât de distructive încât sunt propagate prin firmament. Când sunt comparate cu aceleaşi procese din cadrul firmamentului, multe procese fizice ar încetini în cadrul fiecărei entităţi de sistem solar original până la punctul în care să fie aproape zero. Eu accentuez faptul că procesele nu se opresc şi aceasta este doar o „încetinire” comparativă. Recunosc contribuţiile lui Humphreys prin a spune că lumina stelelor şi efectele de timp discutate de Humphreys vor avea loc în această cosmologie din moment ce universul exterior faţă de regiunea tensiunii înalte îmbătrâneşte la o rată care permite o percepută eră de milioane şi milioane de ani standard în timp ce vârstele regiunii interioare, în comparaţie, doar uşor. Voi numi acestea efectele lui Humphreys. [De sigur, nici un mecanism de gaură neagră cvasi-albă nu este întrebuinţat în cosmologia U.] Dacă există vreo radiaţie care trece în regiunea tensiunii înalte, atunci metodele din „Einstein Corectat” arată faptul că energia asociată cu o astfel de radiaţie ar coborî aproape de zero şi, într-adevăr, entităţile ar fi absorbite în substrat. Acest aspect este interesant din moment ce aceasta ar putea cauza faptul ca tensiunea să devină mai mică la o rată corespunzătoare şi automatic să reducă această tensiune pentru obiectele create ale sistemul solar original la ceea ce ar exista prin întregul firmament în această epocă prezentă.

Dacă această reducere de tensiune gradată nu este parte din scenariul de creaţie, atunci folosirea expresiei „le-a pus pe firmament” ca o condiţie iniţială, noi am putea conclude că după ce se producea colectarea adecvată de stele următoarea putea să aibă loc. Pentru ca următoarea cerere secvenţială să aibă loc, nevoia ca aceste stele să „domnească peste zi şi peste noapte”, care este o referinţă clară la felul cum ele vor fi privite de pe pământ, tensiunea din substrat ar fi redusă în mod rapid aşa încât ultima afirmaţie citată ar fi adevărată. Procesele sunt apoi încheiate de folosirea afirmaţiei „aceasta era bun”. [Sfârşitul zilei a patra.]

11. Toate celelalte lucruri create, entităţi făcute sau formate urmează acelaşi model de producţie aşa cum este detaliat în secţiunea 9 pentru ziua a treia. În ceea ce priveşte lungimea actuală a creaţiei celor şase zile fiind măsurate după standardele de astăzi, aceasta trebuieşte determinată de alte mijloace. Această cosmologie nu depinde de aceste lungimi. Evident, fiecare creaţie ar putea fi standardul de 24 de ore în durată.

12. Citind descrierea mai rafinată şi mai continuată pentru dezvoltarea pământului aşa cum este declarat în Geneza 2, se pare că pământul şi probabil sistemul solar original au fost create sau făcute într-o formă specială matură. Ele nu au fost produse prin mijloacele vreunui proces de evoluţie începând de la vreo compoziţie primitivă excesivă. În următoare secţiunea, următoarele concluzii vor fi mult mai formal prezentate. Speculaţia este că folosirea comportamentului perceput de diferite sisteme naturale care există astăzi nu va duce la o determinare concluzivă a datelor actuale când diferitele entităţi mature au fost create în original, făcute, sau formate. Într-adevăr, anomaliile vor avea loc probabil doar atunci când mijloacele seculare sunt utilizate. Astfel de confuzii pot fi desemnate ca să „… confuze pe cel înţelept” 1 Corinteni 1:27; în special, înţelepţii seculari care folosesc doar procedurile lumeşti. O complicaţie ulterioară în determinarea complexităţii (sau vârsta) reiese din definitiva prezicere a modelului MA că aspectele proceselor naturale aşa cum au fost ele concepute în original puteau fi uşor alterate în timpul săptămânii de creaţie sau acolo după procesele modelului MA, şi aceasta ar putea produce aşa numitele procese naturale pe care noi le percepem astăzi. Determinarea stărilor actuale de maturitatea sau complexitate pentru originalul creat, făcut, sau a sistemelor naturale formate, şi eliminarea anomaliilor poate veni doar prin cercetarea direcţionată cuplată cu călăuzirea scripturală şi spirituală. O astfel de călăuzire este prezentată în următoarea secţiune.

13. Lumea pământească aşa cum este descrisă ea prin scenariul potopului este de un tip foarte special. De exemplu, sistemele naturale sunt diferite în mod distinct faţă de cele pe care le observăm astăzi. Se pare că ploaia nu avusese loc. Dumnezeu a folosit un fel de ceaţă şi râuri pentru a „uda roadele”, ca să spunem aşa. Se pare că în această lume imaculată multe din procesele naturale pe care le asociem noi cu degenerarea sistemului natural ori nu a avut loc ori a avut loc cu mult mai încet decât astăzi.

Ni se spune în Geneza 6 că omenirea nu numai că s-a corupt pe sine ci a corupt şi întregul pământ. Dumnezeu trebuia să distrugă toate lucrurile vii, cu câteva excepţii, prin intervenţia directă. Şi aceasta avea să includă pământul. „Iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul” Geneza 6:13. Dar cu certitudine că pământul nu a fost anihilat. Este probabil că în timpul potopului pământul şi sistemele sale naturale de sprijin au fost foarte alterate încât să se elimine caracterul special cu care ele erau acordate în original.

În toată descrierea de mai sus pentru cosmologia U, diferite procese ultranaturale ca cele create de Dumnezeu sunt folosite de Dumnezeu să producă toate entităţile şi procesele create. Ele pot să fie de asemenea folosite să producă toate alterările bruşte în comportamentul sistemului natural. Folosind conceptul de tensiune în cadrul substratului dar lăsând ca acesta să fie măsurat de un simplu d real mai degrabă decât de un complex pur di, elementul de linie şi abordarea de derivare din „Einstein Corectat” duce la o „creştere a vitezei” a multor procese naturale. Aplicând aceasta la diferite sisteme naturale în timpul potopului ar da aparenţa „îmbătrânirii” rapide aşa cum se poate măsura prin astfel de sisteme naturale. Într-adevăr, aceasta putea să fie făcut astfel încât caracterul special al pământului era distanţat, cu anumite excepţii posibile, şi sistemele sale naturale acum indică acelaşi comportament ca sistemele naturale din cadrul universului exterior. Din fericire, Dumnezeu nu a alterat anumite sisteme naturale specifice ca un fel de „semnătură” a puterii Sale divine. Biblia pare a fi tăcută în ceea ce priveşte porţiunile rămase ale sistemului solar original. Poate că aici se vor găsi anomaliile. După potop, multe din sistemele naturale „tinere” actuale, ca să spunem aşa, dau acum aparenţă de vârstă înaintată; acum ele par a fi diferite decât alte porţiuni ale universului. Majoritatea sistemelor naturale se degenerează acum la aproximativ aceiaşi rată ca şi astăzi. Toată această degenerare va continua până ce Dumnezeu face toate lucrurile noi din „lucrurile anterioare care au trecut”.

14. Ceea ce s-a discutat mai sus este o cosmologie literală din punct de vedere Scriptural. Această cosmologie este în conflict direct cu diferitele modele teiste evoluţionare. Aceasta este unul din infinitatea a multor cosmologii posibile consistente cu procesele de model MA. Aproape toate astfel de cosmologii nu pot să fie diferenţiate una faţă de alta prin mijloace ştiinţifice. Aşa cum s-a menţionat în secţiunea 13, dacă nu se prezintă anumite anomalii, cosmologia U nu poate să se diferenţieze faţă de cele mai seculare cosmologii discutate în cadrul literaturii ştiinţifice din prezent. Selecţia unei cosmologii specifice de către un individ nu se poate baza pe metoda ştiinţifică aşa cum este folosit de omul de ştiinţă fizică datorită existenţei modelului MA. Selecţia poate să fie bazată doar pe alte considerente. Într-adevăr, nu există nici un mijloc „supranatural” pentru a decide care cosmologie este cea corectă, atunci cosmologia corectă nu poate să fie determinată. (Versiunea finală completată pe 20 ianuarie 1996)

Math. Dept., US Naval Academy, 572 Holloway Rd., Annapolis, MD 21402-5002

http://www.voxdeibaptist.org/O_Cosmologie_U.htm

Personalul masculin al Marinei Neozeelandeze a obținut permisiunea să poarte gene false și machiaj

DE VLAD PÂRĂU  /   EXTERNE   /   Publicat: Marţi, 22 octombrie 2019, 00:01   /   Actualizat: Marţi, 22 octombrie 2019, 00:49   /   3 comentarii

Personalul masculin al Marinei Neozeelandeze a obținut permisiunea să poarte gene false și machiaj
Foto: Breitbart.com
ARTICOLE RELAȚIONATE

Marea Britanie: Femeia care a îndrăznit să spună despre un transgender că e BĂRBAT are dosar penal și va ajunge în fața justiției pentru „hărțuire și defăimare”
Marea Britanie: Femeia care a îndrăznit să spună despre un transgender că e BĂRBAT are dosar penal și va ajunge în fața justiției pentru „hărțuire și defăimare”
După atacul de la Christchurch, Noua Zeelandă elimină orice referire la Iisus Hristos din rugăciunea parlamentară

După atacul de la Christchurch, Noua Zeelandă elimină orice referire la Iisus Hristos din rugăciunea parlamentară
Întregul personal al Marinei Regale din Noua Zeelandă (RNZN) a primit aprobare să folosească gene false, ojă și machiaj în conformitate cu noile directive unisex, concepute pentru menținerea prestanței militare, informează Breitbart.

Știrea a fost dată publicității cu doar câteva ore înainte ca Marina Militară Neozeelandeză să-și întrerupă activitatea în cinstea Zilei Trafalgarului, sărbătoarea tradițională a victoriei obținute de Marina Regală, sub comanda viceamiralului Horatio Nelson, împotriva flotelor unite franco-spaniole în bătălia de la Trafalgar din 21 octombrie 1805.

Modificările survin pe măsură ce Forța de Apărare a Noii Zeelande (NZDF) își actualizează regulile de îngrijire și aspect pentru ca armata să devină „mai incluzivă”.

„Aceste actualizări trebuie să arate că Marina Neozeelandeză nu face nicio deosebire între membrii ei, atât bărbați cât și femei, în termeni de îngrijire și aspect personal”, a confirmat pentru Newshub comandantul Marinei, amiralului în retragere David Proctor.

„Marina Regală Neozeelandeză poate confirma că, începând din 1 noiembrie 2019, vor fi actualizate regulile privind îngrijirea și aspectul personalului din subordine”, a declarat David Proctor.

„Aceste schimbări reflectă faptul că diversitatea și incluziunea sunt esențiale pentru succesul nostru ca organizație, la fel ca tradițiile și caracteristicile unice ale Marinei Regale Neozeelandeze”, a adăugat amiralul.

Acesta a afirmat că standardele de îngrijire ale MRNZ se bazează pe ordine, curățenie, siguranță și aspect militar.

Începând cu 1 noiembrie, tuturor cadrelor li se va permite să poarte machiaj discret, lac de unghii transparent sau pal în timpul purtării uniformei, gene false „tunse, îngrijite și identic naturale”, o pereche de cercei „de culoare naturală” cu șurub sau rotunzi, dar și parfum sau colonie în cantități moderate.

Inelele pot fi purtate pe maximum două degete.

Personalul Marinei are, de asemenea, permisiunea să folosească vopsea de culoare naturală sau să aibă părul „ușor vopsit la vârfuri”, atât timp cât este curat și îngrijit. Părul lung este, de asemenea, permis, strâns în coadă sau cu o singură împletitură, pentru a garanta siguranța și curățenia.

Regulile privitoare la aspectul fizic continuă să interzică piercing-urile corporale, „coafurile exagerate” (inclusiv părul parțial ras, creasta, tunsoarea undercut sau cărarea în zigzag) și accesoriile pentru păr.

„Aceste standarde sunt concepute pentru a arăta o imagine militară profesionistă și incluzivă”, a afirmat amiralul Proctor. „MRNZ este o organizație modernă și profesionistă, care acceptă individualitatea și personalitatea”, a adăugat comandantul Marinei Neozeelandeze.

„Cu toate acestea, suntem o organizație militară, ceea ce atrage după sine anumite așteptări de la personalul nostru, în ceea ce privește vestimentația și aspectul exterior”, a concluzionat amiralul.

https://www.activenews.ro/externe/Personalul-masculin-al-Marinei-Neozeelandeze-a-obtinut-permisiunea-sa-poarte-gene-false-si-machiaj-158430

Pastorul Pitt Popovici și-a încheiat alergarea la 101 ani

 Cosmin Frișan  21-10-2019 23:24:11

Luni, 21 octombrie, după o călătorie pământească de peste 101 ani, pastorul Petru (Pitt) Popovici  a plecat în veșnicie. S-a născut în data de 12 septembrie 1918 în Harrisburg, Pennsylvania, în familia lui Simion şi Zana Popovici. În anul 1921 familia Popovici s-a reîntors în România, la Firiteaz, iar în iunie 1930, la doar 12 ani, tânărul Petru (Pitt) s-a convertit la credința baptistă. În perioada 1937-1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti cu dorința de a deveni păstor.

Între 21 februarie – 5 mai 1945 a făcut stagiul militar, dovedind că este un bun patriot şi iubitor de neam. La finalul stagiului militar s-a căsătorit cu sora Hortensia Cristea, Dumnezeu binecuvântând familia lor cu 3 fete: Iedidia, Angela şi Agnia. In România a slujit ca păstor la Biserica Creştină Baptistă Dragostea din Arad, între anii 1945-1953 şi la Biserica Creştină Baptistă nr.1 (Betel) din Timişoara, între anii 1953-1967. În anii regimului comunist pastorul Petru Popovici s-a opus reglementărilor impuse de regimul ateu, motiv pentru care a fost destituit. Din cauza permanentelor şicanări venite din partea autorităților, familia Popovici a hotărât  să se reîntoarcă în America  înțelegând că pot ajuta mai mult lucrarea din România de peste Ocean. După 4 ani de insistențe, regimul comunist a oferit fratelui Petru Popovici  dreptul de a se întoarce  în America,  acesta având şi cetățenie americană. Întors în America, la Chicago, pastorul Petru Popovici a contribuit, alături de fratele său Alexa, la formarea şi creşterea Bisericii Baptiste Române.

Deasemenea a avut un rol important la dezvoltarea bisericilor din Los Angeles, Sacramento şi Atlanta. Pe parcursul anilor fratele Petru (Pitt) a realizat emisiuni de radio creştin, a tradus şi adaptat cântări, a scris numeroase articole şi cărți cu conținut creştin. Printre cele mai cunoscute cărți se numără: ,,Există viață după moarte?”; ,,Biblia este totuşi adevărată”; ,,Graiul proorocilor”;  ,,Lumini peste veacuri”;  ,,Graiul martirilor creştini”; ,,Colțul de rai”; ,,Eşti sigur?”.

Fratele Petru (Pitt) Popovici a fost un exemplu de credincioşie, smerenie şi pocăință. Plecarea lui în veşnicie  este o pierdere pentru comunitatea baptistă română, dar şi o provocare să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

Serviciul de înmormântare va avea loc sâmbătă, 26 octombrie, la Gwinnett Romanian Baptist Church, Georgia.

SURSA|Comunitatea Baptistă Timișoara.ro

Ziua a 3-a: Char Dham: Puri – #Pray15Days

 Cultură, Ghidul pentru Lumea Hindusă, Rugăciune

Augustinov Gabriela  22-10-2019 08:22:18

Festivalul Rath Yatra (Festivalul Carului) Puri, Orissa – INDIA

Localizată pe coasta de est a Indiei, Puri este una dintre cele patru destinații din Char Dham (cele mai reverate situri hinduse de pelerinaj din India). Finalizarea unui pelerinaj la toate cele patru temple Char Dham, începând cu Templul Jagannath din Puri, este considerat de către hinduși un pas important în a ajunge la moksha (salvare, sau eliberare).

Templul Jagannath este unul dintre cele mai faimoase și sacre temple pentru hindușii din India. În fiecare an, în iunie sau iulie, cei ce se închină zeului Jagannath, participă la un festival numit Rath Yatra (Festivalul Carului). Pentru festival se construiește un car de 65 de tone și înalt de 13 metri în cinstea zeității, care este tras cu ajutorul frânghiilor prin tot orașul de către mii de închinători.

Priyanka a călătorit împreună cu mama ei la Puri pentru a participa la acest pelerinaj. În localitatea ei natală, Priyanka cunoscuse câțiva creștini, de la care a auzit povestiri despre Isus și despre învățăturile Lui. Era curioasă să cunoască mai multe despre Isus, dar nu era sigură ce să creadă. Era Isus diferit de zecile de alți zei pe care i-a venerat de când a fost copil?

În momentul în care Priyanka și mama ei au intrat în templu și au văzut mulțimile de oameni închinate în fața zeului, Priyanka a avut o revelație din partea lui Isus. Instantaneu, cuvintele Psalmului 86:8 aveau acum sens în inima ei: „Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.” Priyanka a devenit convinsă că Isus este singurul și Adevăratul Dumnezeu și că orice altă închinare este zadarnică. A conștientizat că oamenii nu pot fi împăcați cu Dumnezeu niciodată prin pelerinaje, prin banii pe care îi ofereau preoților templelor sau prin proșternarea înaintea zeilor. Știa că numai prin Isus putem experimenta împăcarea cu Dumnezeu. Priyanka s-a întors din pelerinaj cu o nouă afecțiune pentru Isus în inima ei.

Ne rugăm:

Ca tot mai mulți hinduși să aibă parte de o întâlnire cu Isus, care să le schimbe viața, în timpul pelerinajelor și cautării lor după Dumnezeu.
Ca Hristos să facă să lumineze lumina Sa în inimile hindușilor și să le descopere cunostința lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:6)

Ca hindușii să conștientizeze faptul că nu putem să atingem pacea cu Dumnezeu prin propriile noastre eforturi; noi putem doar să acceptăm darul lui Dumnezeu, care este viața veșnică. (Efeseni 2:9)

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/22/ziua-a-3-a-char-dham-puri-pray15days/?

Creștinii se confruntă cu atacuri violente în Sri Lanka

 Poteraș Ionuț  22-10-2019 20:12:54

La câteva luni după bombardarea mai multor biserici în duminica de Paști, creștinii din Sri Lanka continuă să se confrunte cu violență. Șase credincioși au fost atacaţi în timp ce se aflau pe drum, la o adunare a bisericii, la sfârșitul lunii septembrie.

Atacul, unul dintr-o serie de incidente care au avut loc pe parcursul a două săptămâni, arată că persecuția împotriva creștinilor din Sri Lanka este în creştere.

Folosind bastoane, aproximativ zece săteni au atacat șase creștini care se pregăteau să participe la o întâlnire religioasă în cartierul Batticaloa pe 21 septembrie 2019, transmite Fondul Barnaba.

În urma atacului, cinci dintre cei răniți au fost duși la spital, unde au fost internați. Potrivit unor surse locale, atacul a fost unul dintre numeroasele cazuri de hărțuire violenta a credincioşilor creştini din partea unui grup de săteni.

Doi dintre atacatori au fost arestați și au apărut în instanță pe 22 septembrie.

Cazurile anterioare de violență împotriva creștinilor din țară au avut loc pe 14 septembrie, când creștinii din districtul Gampaha au fost sfătuiţi să înceteze să mai ţină servicii de închinare de către polițiști și călugări budişti; iar pe 11 septembrie un pastor i s-a spus că solicitarea sa de ajutor financiar pentru biserică fusese blocată de autoritățile locale.

Episcopul Asiri Perera a declarat în august 2019 că persoanele de credinţă creștină din Sri Lanka nu sunt tratate ca cetățeni egali pe teritoriul țării. La acea vreme, președintele Bisericii Metodiste din Sri Lanka a vorbit despre preocupările sale cu privire la lipsa de acțiune din partea polițiștilor ca răspuns la atacul asupra unui student de la colegiul biblic de către nişte călugări budişti.

Sri Lanka este situată pe locul 46 în Topul Mondial al Persecuţiei, potrivit oragnizatiei Open Doors USA. Persecuția în țară este ridicată, naționalismul religios fiind principalul vinovat pentru persecuția îndurată de creştini.

Sursa: CHVN Radio

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/22/crestinii-se-confrunta-cu-atacuri-violente-in-sri-lanka/?

Botezul și ucenicia | Vasile Filat

View this email in your browser
Bună dimineața,
Care este legătura dintre botez și ucenicie? De ce este atît de important să te botezi și mai apoi să-ți trăiești viața de credinicios vestind Evanghelia și făcând ucenici?
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină TV
Care este legătura dintre #botez și #ucenicie? De ce este atît de important să te botez și mai apoi trăind viața de credinicios vestind #Evanghelia și făcând ucenici? Pagina de facebook a bisericii https://www.facebook.com/bunavestire…. Site-ul bisericii: http://www.bunavestirea.md Pagina de instagram: https://www.instagram.com/pastor.vasi… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:00 – 16:00 Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601

Categorie
Educație

Ziua a 2-a: Îndepărtarea barierelor – #Pray15Days

 Cultură, Ghidul pentru Lumea Hindusă, Misiune, Rugăciune

Augustinov Gabriela  21-10-2019 08:06:12

Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. 1. Corinteni 9:22
Un progres important ce are loc în unele părți ale lumii hinduse, este faptul că creștinii cresc tot mai mult în înțelegerea biblică despre cum să comunice Evanghelia în moduri în care aceasta să rezoneze în inimile hindușilor ca o veste bună și pentru ei.

În ciuda faptului că creștinismul a existat cel mai probabil printre oamenii hinduși din India încă de la sosirea apostolului Toma, creștinii reprezintă încă și acum numai o mică parte a populației (se estimează între 2,35 – 5,8 procente). Un motiv pentru aceasta este faptul că, în istorie, prezentarea Evangheliei pentru oamenii hinduși a întâmpinat multe bariere culturale.

Totuși, în toată lumea, creștinii învață din Scripturi faptul că „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7b) În mod tradițional, creștinii care au locuit între hinduși, au considerat nepermise pentru cei care doreau să Îl urmeze pe Hristos, până și utilizarea simbolurilor, pe care multe dintre femeile hinduse le aplică pe frunțile lor ca semn al faptului că sunt căsătorite. Mulți creștini se îndepărtează acum de legalismul acesta exagerat, și caută să îndepărteze orice barieră inutilă în comunicarea și înțelegerea Evangheliei.

Situația în lumea hindusă poate fi comparată cu problemele dintre Iudei și Neamuri, pe care le găsim descrise în Faptele Apostolilor, de la capitolul 13 la capitolul 15 și în cartea Galateni. Fapte 15:28-29 menționează faptul că o schimbare a comunității (în cazul respectiv, circumcizia neamurilor și aderarea la cultura evreiască) nu era necesară; tot ce li s-a cerut neamurilor era să se pocăiască de păcate și să renunțe la orice idol. Pe măsură ce Biserica învață cum să aplice lecția despre îndepartarea barierelor inutile, mult mai mulți hinduși, atrași de Duhul Sfânt, înțeleg și acceptă vestea bună și își dedică viața ca să Îl urmeze pe Hristos.

Ne rugăm:

Ca Biserica să continue să dezvolte o inimă plină de compasiune și o atitudine primitoare față de cei pierduți, și, în acelaști timp, să rămână strâns legată de adevărurile Evangheliei.

Ca Duhul Sfânt să ne ajute să ne dezvoltăm capacitatea de le a comunica hindușilor Cuvântul Adevărului, fără să creeăm bariere inutile. (Coloseni 4:3)

Ca tot mai mulți creștini să fie atrași de studiul biblic pentru a putea discerne tiparele biblice, care ne învață cum să fim niște martori care îl glorifică pe Dumnezeu fără compromisuri.

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/21/ziua-a-2-a-indepartarea-barierelor-pray15days/?

Mana de Luni: Refuzând să lăsăm frica să ne doboare

 Educatie, Important, Meditaţii

Doina Bejenaru  21-10-2019 09:48:30

Președintele american Franklin D. Roosevelt a spus următoarele cuvinte care au devenit faimoase: „Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăși”. Este interesant că Biblia folosește propoziții ca „Nu te teme” sau „Nu vă fie frică” mai mult ca oricare alte propoziții. Frica poate fi un motivator, dar deseori ea devine de-motivator. Poate să ne determine să ne mișcăm sau poate să ne paralizeze și să nu mai facem nimic. O acțiune rațională rezultă atunci când dăm la o parte frica și acționăm într-un mod bine calculat și pragmatic.

Universitatea Chapman din Orange, California, a făcut un sondaj de opinie întrebându-i pe câțiva americani care sunt cele mai mari frici ale lor. Eu am presupus că vor fi de genul vorbitul în public, sau nesiguranța financiară sau poate moartea. Așa că, rezultatele au fost un pic surprinzătoare. Doar două dintre primele 10 motive de frică au legătură cu aspecte financiare; cinci dintre cele 10 lucruri de care ne temem cel mai mult au de a face cu chestiuni din mediul înconjurător.

Moartea nu a ajuns nici măcar în top 10! Am auzit un vorbitor comentând despre acest sondaj, spunând că aceste probleme legate de mediul înconjurător nu sunt temeri fondate. Ca și cum doar frica de moarte sau frica de cancer sau alte boli ar fi fost temeri reale, dând la o parte poluarea și mediul înconjurător ca fiind nedemne de preocuparea noastră.

Eu, personal, am fost foarte încurajat de acest sondaj, deoarece îmi spune mie că oamenii nu se tem de lucrurile pe care unii politicieni sau Mass-media ne spun că ar trebui să ne temem, ci văd imaginea de ansamblu. Conform acestui sondaj, trei cei mai mari factori cauzatori de temeri sunt educația slabă; talk-showurile de la Radio și de la TV; emisiunile despre crime de la TV. Toate acestea, se pare că sunt cauza pentru care oamenilor le este frică de criminalitate, imigrație și dezastre naturale. Dacă nu vrei să îți mai fie frică, închideți televizorul și mergeți la bibliotecă.

Este ușor să fii prins în capcana fricii zilnice. O putem numi „tirania urgentului”. Este nevoie de disciplină  să rămâi concentrat pe imaginea de ansamblu. Mereu vorbesc cu soția mea despre planurile noastre de peste cinci ani: Unde vrem să fim și ce vrem să facem peste cinci ani? Având acestea în minte, ne întrebăm ce trebuie să facem astăzi ca sp ajungem acolo? Iată câteva lucruri pe care le învață Scriptura pentru a nu ne teme:

Să ne amintim că nu suntem singuri. Atunci când ne gândim să facem față la provocările și problemele vieții singuri, putem să ne amintim că Dumnezeu ne promite că este cu noi. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

Să ne amintim cât suntem de prețuiți. Dumnezeu pune valoare pe tot ceea ce a creat, dar cea mai mare valoare, de departe, este pusă pe om. Datorită acestui lucru, putem avea încredere în călăuzirea și grija Lui. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru… Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:28-31).

Să ne amintim de Planul lui Dumnezeu. Când simțim că ne e teamă de viitor, să avem siguranța că Dumnezeu are Planul Său pentru noi și Îl va împlini. „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).

Atunci când Roosevelt a vorbit despre frica de frică, a vrut să spună să nu intrăm în panică. Să nu îi lăsăm pe aceia care vor să răspândească frica să ne influențeze. Trebuie să ne întoarcem la muncă, concentrându-ne pe lucrurile pe care le putem controla și afecta, în loc să ne îngrijorăm de lucruri pe care nu le putem controla. Deci, să ne încredem în Dumnezeu, care este în control.

Autor: Jim Mathis

Sursa: CBMC INTERNATIONAL

Tradus și adaptatat de BCER-UBCE

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/21/mana-de-luni-refuzand-sa-lasam-frica-sa-ne-doboare/?

EXPERIMENT: În mintea unui copil cu autism (VIDEO)

Din punct e vedere medical, autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare.

Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane, contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse. Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete. Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți.

Un grup de studenți de la UNATC (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică) au încercat să arate oamenilor ce e în mintea unui copil cu o astfel de boală prin intermediul unui film-experiment. Nu știu cât de tare s-au apropiat de „adevăr” dar videoclipul merită vizionat.

Oare câți dintre noi nu suntem la fel, din punct de vedere spiritual? Auzim toate predicile, citim atât de multe din Biblie, vedem cum Dumnezeu ne binecuvîntează zi de zi, dar totuși nu auzim Vocea lui Dumnezeu care ne întreabă: „Ce faci cu viața ta, când ești în Biserică, dar gândul îți e departe; Ce faci cu pocăința ta, când, de lângă tine pleacă oamenii în venicie fără să le fi spus nici măcar odată despre Mine…?”

Sursa: Cosmin Frișan

Sursa Video: Asociația Help Autism

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/21/experiment-in-mintea-unui-copil-cu-autism-video/?

URGENT: Semnează PETIȚIA împotriva închiderii a celor mai mari biserici din Algeria

 Anunțuri, Externe, Important, Persecuții, Politic, Rugăciune
Cosmin Frișan  21-10-2019 19:32:02

15/10/2019 Washington DC (Internațional Christian Concern) – International Christian Concern (ICC) a aflat că autoritățile din Algeria au dispus închiderea a două dintre cele mai mari biserici ale națiunii. Ambele biserici fac parte din l’Eglise Protestante d’Algerie (EPA) (Biserica Protestantă din Algeria), o organizație fondată în 1974 pentru a reprezenta în mod colectiv creștinii algerieni în fața guvernului.

Potrivit unui raport al Morning Star News, o biserică protestantă de 500 de membri din Makouda a fost închisă oficial de autorități pe dată de 15 octombrie. Această vine la numai o zi după ce congregația a primit ordin de la guvern, fiind informați că biserica va fi închisă. Că răspuns, membrii bisericii din Makouda s-au adunat în lăcașul de cult pentru a protesta împotriva închiderii.

O a două biserică, din Tizi-Ouzou (EPPETO), a fost notificată că localul va fi închis pe 16 octombrie. EPPETO reprezintă cea mai mare biserică la vest de râul Nil, cu peste 1.000 de membri. Pastorul Salah Chalah este pastorul principal al EPA.

„Astăzi (16 octombrie n.tr), două dintre cele mai mari biserici din Algeria au fost închise”, a declarat un purtător de cuvânt al EPA, pentru ICC, sub protecția anonimatului. „Nu înțelegem nedreptatea neobosită a guvernului algerian față de noi. Ei refuză să ne audă sau să ne asculte.“

Săptămâna trecută, EPA a organizat proteste pașnice împotriva închiderilor bisericii. Ordinele de închidere a celor mai recente două biserici vin la doar câteva zile după ce reprezentanții bisericilor au decis finalizarea protestelor. Pastorul Salah a încercat să se întâlnească de mai multe ori cu autoritățile guvernante pentru a ajunge la o rezolvare în această problemă, însă fără succes.

„Mii de creștinii algerieni s-au găsit acum fără lăcăș de cult”, a declarat purtătorul de cuvânt al EPA pentru ICC. „Dar rămânem încrezători în Domnul. Avem nevoie de rugăciunile fraților și surorilor noastre din întreaga lume”.

Cele două biserici au fost închise în conformitate cu o lege din 2006 care prevede că orice cult neramulan să se desfășoare în clădiri specifice, autorizate. Cu toate acestea, nicio biserică nu a primit permisiunea oficială pentru a putea funcționa fără a încalcă această lege. În urmă acestor închideri, șapte dintre cele 60 de biserici afiliate la EPA din Algeria au fost închise în ultimele șase săptămâni.

Avocatul pentru Drepturile Omului din partea ICC, Matias Perttula, a declarat: „Rapoartele privind creșterea nivelului de intoleranță religioasă în Algeria provoacă din nou un nivel mare de îngrijorare pentru ICC și partenerii noștri. Aceste închideri ale bisericii sunt complet nefondate, fiind indicatori clari ai persecuției și hărțuirii creștinilor din Algeria, care reprezintă o minoritate religioasă semnificativă. ICC intenționează să ridice această problemă cu partenerii noștri, precum și cu membrii Congresului de pe Capitol Hill pentru a-i face conștienți de aceste încălcări ale drepturilor omului.“

Semnează ACUM PETIȚIA ONLINE AICI!

SURSA| Persecution.org

https://www.stiricrestine.ro/2019/10/21/urgent-semneaza-petitia-impotriva-inchiderii-a-celor-doua-mai-mari-biserici-din-algeria/?

CE LEGE NU MAI ESTE VALABILĂ ÎN NOUL TESTAMENT ?

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Întrebare:

La ce se referă autorul în Galateni 3:15-29? La cele 10 porunci, că nu ar mai fi valabile sau la legea ceremonială a lui Moise?
Pentru început, să vedem mai întâi ce învățăm din acest pasaj biblic despre cuvântul „lege”:

a venit peste 430 de ani de la darea făgăduinței lui Avraam (17)
prin ea nu vine moștenirea făgăduinței făcute lui Avraam(18)
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (19)
a fost adăugată până când avea să vină „Sămânța”, căreia îi fusese făcută făgăduința
a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
nu este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu (21)
ea nu poate da viață
neprihănirea nu vine prin Lege
înainte de venirea credinței evreii au fost sub paza Legii (23)
Legea i-a închis pe evrei pentru credința care treubia să fie descoperită
Legea a fost (pentru evrei) un îndrumător spre Hristos, ca ei să fie socotiți neprihăniți prin credință (24)
după ce a venit Hristos nici evreii nu mai sunt sub îndrumătorul acesta, adică Legea (25)

Apostolul Pavel, cum vedem, nici aici, nici în restul cărții Galateni și nici în celelalte epistole, nu face diferență între cele zece porunci și legea ceremonială. El vorbește despre lege ca despre un tot întreg. Diferența această o fac adventiștii, dorind să argumenteze faptul că creștinii trebuie neapărat să respecte sâmbăta și nu duminica și argumentează aceasta prin faptul că respectarea zilei de odihnă (despre care ei insistă că este doar sâmbăta) face parte din cele zece porunci.

Despre legea ceremonială, adică poruncile care se referă la ceremoniile de închinare din poporul Israel, Apostolul Pavel a scris în Epistola către Coloseni astfel:

Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:16-17)

Fapt este că Apostolul Pavel a inclus și ziua de Sabat (porunca despre care este cuprinsă și în Decalog) în lista lucrurilor care țin de legea ceremonială și care nu mai sunt de aceeași importanță pentru creștini, cum au fsot pentru Evrei până la venirea lui Hristos. Sabatul, de altfel, a fost umbra odihnei viitoare, care a venit prin Isus Hristos și în care intră oricine încheie Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Tot cu privire la aceste discuții asupra zilei de odihnă, Apostolul Pavel le-a scris și creștinilor (dintre evrei și dintre neamuri) din Roma astfel:

Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. (Romani 14:5-6)

Astfel, însuși Apostolul Pavel ne spune că nu alegerea și ținerea zilei de odihnă este o întrebare principială care ține de mântuirea noastră. Dar dacă oamenii pun ziua de odihnă în capul discuției și condiție pentru mântuire, atunci ei nu mai rămân în har, pentru că nu se sprijinesc pe harul lui Dumnezeu, ci pe faptele Legii – ținerea Sabatului fiind una din aceste fapte. Și apostolul Pavel a fost foarte categoric în privința aceasta, când a spus: voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. (Galateni 5:4)

Iar despre felul cum trebuie să se raporteze un creștin la cele zece porunci este vădit din următorul text biblic:

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. (Romani 13:8-10)

Creștinul care iubește pe Dumnezeu și pe aproapele a împlinit și va împlini cele zece porunci. Să ne ajute Domnul să-L iubim pe El și pe oamenii din jur cu o dragoste ca a Lui.
sursa: www.moldovacrestina.md

https://crestintotal.ro/2013/07/29/ce-lege-nu-mai-este-valabila-in-noul-testament/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-lege-nu-mai-este-valabila-in-noul-testament/

Ce jug porți tu? M. Furre

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Ce jug porți tu?  M. Furrer       Viaţa de credinţă

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este moartea. „Pe fiecare băiat care se va naşte să-l aruncaţi în râu.“ „Oricine practică păcatul este rob al păcatului.“ „Plata păcatului este moartea“ (Exod 1.22; Ioan 8.34; Romani 6.23). Acest jug poate să-l zdrobească numai Domnul Isus. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, că El îl eliberează pe cel ce crede în El şi îi dăruieşte viaţă veşnică (Romani 6.17,18, 22)!

3) Jugul Legii

Dumnezeu a dat la Sinai poporului Israel Legea, pentru că ei i-au răspuns: „Tot ce a zis Domnul vom face“ (Exod 19.8). Dar cei 1.500 ani de încercare sub Lege au arătat deplin că omul este incapabil să ţină Legea. De aceea Hristos a pus capăt Legii, adică de când a venit El, Legea a încetat să fie mijlocul prin care să se ajungă la dreptatea lui Dumnezeu (Romani 10.4). Numai Domnul Isus ca Om a putut spune: „Legea Ta este înăuntrul inimii Mele.“ Prin viaţa şi moartea Sa a împlinit toate cerinţele drepte ale lui Dumnezeu faţă de noi. Cine crede în lucrarea Sa, aceluia Dumnezeu îi socoteşte această lucrare şi rezultatele sale. Acel om a murit împreună cu Hristos faţă de Lege.

Dar există oameni religioşi care încearcă totuşi să pună acest jug pe gâtul altora, deşi atât ei înşişi, cât şi părinţii lor n-au putut să-l ducă (Fapte 15.10). Este un jug al robiei. Hristos însă ne-a chemat la libertate (Galateni 5.1). De aceea El ne spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28).

4) Jugul lui Isus

Când Domnul Isus ne cheamă la Sine, El doreşte mai întâi să ne dea ceva: odihnă, odihnă de jugul robiei păcatului şi a legii. În al doilea rând, El ne spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.“ Dacă ne plecăm sub jugul Său, găsim odihnă pentru împrejurările vieţii noastre. El Însuşi este blând şi smerit. Dacă învăţăm de la El, vom afla că jugul Său este uşor şi povara Sa este uşoară. Dacă totuşi cândva ne va deveni prea greu, El Însuşi doreşte să ne uşureze jugul, aşa cum citim în Osea 11.4: „I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de iubire. Şi le-am fost asemenea celor care ridică jugul de pe grumazurile lor şi cu blândeţe le-am dat să mănânce.“

5. Jugul greşelilor mele

Poporul Israel cunoscuse mâna bună a Dumnezeului său, totuşi s-a împotrivit Dumnezeului său. Prorocul Ieremia a trebuit să mărturisească împotriva lor şi să spună: „Pentru că demult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: Nu voi sluji!“ (Ieremia 2.20). De aceea, Dumnezeu a trebuit să-i ducă sub jugul împăratului Babilonului (Ieremia 27.11, 12). Ei trebuiau să poarte jugul greşelilor lor. Dar şi contra acestei disciplinări, poporul s-a răsculat. Ieremia a trebuit să le spună: „Tu ai sfărâmat jugurile de lemn şi în locul lor ai făcut juguri de fier“ (Ieremia 28.13). Dumnezeu Însuşi a trebuit să-i pună în jugul greşelilor lor (Plângerile lui Ieremia 1.14). Nu putem scăpa de disciplinarea lui Dumnezeu. Dacă Israel a învăţat lecţia şi se va întoarce la Dumnezeul său, va avea parte de promisiunea din Ieremia 30.8: „Şi va fi aşa: în ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul lui de pe grumazul tău şi-ţi voi rupe legăturile; şi străinii nu-l vor mai înrobi.“

Israel ne este aici un exemplu, cum ne educă Dumnezeu, când ne îndepărtăm de El. Cât de amar este când trebuie să purtăm jugul greşelilor noastre! Cât de ruşinos este când Domnul trebuie să ne educe prin jugul lui Babel, adică jugul lumii! Iona de exemplu a aflat acest lucru, când a fugit de faţa Domnului, iar comandantul vasului a trebuit să-i spună: „Ce faci tu, dormi? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău“ (Iona 1.6). Dar Dumnezeu aude, când ne întoarcem şi strigăm către El. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Iona, când acesta era în burta peştelui: „Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul şi El mi-a răspuns; am strigat din pântecele Locuinţei morţilor şi Tu mi-ai auzit glasul.“ „Dar eu Îţi voi jertfi cu glas de mulţumire… Salvarea este de la Domnul“ (Iona 2.3, 9).

6. Jugul muncii

Jugul este şi o imagine a muncii zilnice. Elisei tocmai ara cu doisprezece juguri, când Ilie l-a chemat la slujba de proroc (1 Împăraţi 19.16, 19). Elisei era harnic şi iscusit în munca sa de agricultor. Pentru a ara cu douăzeci şi patru de boi era nevoie de multă iscusinţă. Şi numărul mare de boi arată că Elisei obţinuse ceva prin munca sa. El se plecase sub disciplina zilnică a muncii. De aceea Dumnezeu îl putea pune într-o slujbă exigentă. Şi apostolul Pavel ne-a dat un exemplu cum se munceşte cu propriile mâini atât pentru propriile nevoi, cât şi pentru cele ale celor nevoiaşi (Fapte 20.34, 35).

Jugul muncii este deci necesar şi bun pentru noi. Dar să nu folosim munca sub formă de scuză, atunci când Domnul ne dă o lucrare. Unul din cei invitaţi la masă în pilda cinei celei mari a respins invitaţia la masă cu motivaţia: mi-am cumpărat cinci boi şi trebuie să-i încerc! Când este vorba de munca zilnică, au valabilitate cuvintele: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu… şi toate acestea vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33).

7. Jugul averii

Averea pământească poate deveni un jug. Iov avea printre altele 500 perechi de boi. Acest număr mare de animale uşurează desigur munca aratului. Dar dacă se înmulţesc foarte mult şi inima noastră ţine la aceştia, ei devin pentru noi un jug greu! Eclesiastul vorbeşte despre un rău care apasă greu asupra oamenilor: „Unul căruia îi dă Dumnezeu bogăţii, bunuri şi onoare şi sufletului său nu-i lipseşte nimic din tot ce doreşte, dar Dumnezeu nu-i dă putere să mănânce din ele, ci un străin mănâncă din ele“ (Eclesiastul 6.1, 2).

8. Un jug nepotrivit

Deja în Lege, Dumnezeu a spus să nu se are cu un măgar şi cu un bou (Deuteronom 22.10). Aceasta are mai întâi o însemnătate practică: cu un atelaj inegal nu se pot trage brazde drepte. Dar aceste cuvinte au fost scrise şi pentru noi, ca să ne dea o învăţătură spirituală: „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi“ (2 Corinteni 6.14). Urmările unui jug nepotrivit sunt atât de grave, încât credincioşii nu trebuie să intre în astfel de legături cu necredincioşii, cum ar fi de exemplu căsătoria. Pavel pune cinci întrebări, pentru a arăta incompatibilitatea acestor două părţi:

– Ce legătură este între dreptate şi nedreptate?
– Ce părtăşie are lumina cu întunericul?
– Ce înţelegere este între Hristos şi Belial?
– Ce parte are un credincios cu un necredincios?
– Ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idolii?

Răspunsul este de fiecare dată: nici una. În schimb, Dumnezeu doreşte să fie Tatăl fiecăruia, care se pune deoparte pentru El. Nu are aceasta o greutate mult mai mare decât o partidă bună în căsătorie?

9. Un rob sub jug

Purtarea jugului nu este numai soarta animalelor, ci şi a oamenilor. A fi un rob sub jug indică spre poziţia socială a unui sclav, ceea ce era desigur o soartă foarte grea. Pavel îndeamnă pe astfel de oameni să acorde stăpânilor lor toată onoarea care le revine, pentru ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău (1 Timotei 6.1). Dar dacă sclavii credincioşi se puteau elibera, să folosească acea libertate (1 Corinteni 7.21). Atât pentru cei supuşi, cât şi pentru stăpâni este valabil îndemnul: „Aţi fost cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor“ (1 Corinteni 7.23). Te poţi găsi într-o poziţie socială liberă, dar totuşi, de exemplu printr-un mic credit, să devii un sclav al oamenilor.

10. Tovarăşi de jug

În slujba pentru Domnul nu suntem singuri. El a pus la stânga şi la dreapta noastră fraţi şi surori. El Însuşi i-a trimis pe ucenici doi câte doi. Să ne gândim de exemplu la Ioan şi Petru, care la început au fost împreună pescari şi care apoi au fost chemaţi împreună de Domnul să devină pescari de oameni. Sau la Pavel, care mergea adesea cu Sila, cum au fost bătuţi în Filipi şi apoi întemniţaţi, dar au putut şi să se roage şi să cânte cântări de laudă fiind în butuci. Altă dată, Pavel a slujit cu Tit, pe care îl numeşte tovarăşul său (2 Corinteni 8.23). Despre Epafrodit, Pavel vorbeşte în mod deosebit, pe care îl numeşte tovarăş de jug (Filipeni 4.3). Niciun altul n-a primit atâtea nume ca Epafrodit: fratele meu, colaboratorul meu, împreună cu mine luptătorul, trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele (Filipeni 2.25). Ei munciseră împreună pe acelaşi câmp de lucru. Ei au făcut aceasta având aceeaşi gândire, imitându-L pe Domnul Isus. Ei au călcat pe aceleaşi urme, mergând în acelaşi ritm şi cu privirea îndreptată în aceeaşi direcţie spre o ţintă comună – Hristos (Filipeni 3.16, 17).

Dacă ne gândim la însemnătatea tuturor acestor imagini, înţelegem că Dumnezeu nu doreşte niciodată să pună asupra noastră un jug greu. Poverile greu de dus sunt o invenţie a lui satan şi a oamenilor. De aceea Dumnezeu ni L-a trimis pe Hristos. El ne-a eliberat de orice robie, ca să putem purta jugul Său blând şi uşor. Să purtăm acest jug deja din tinereţe (Plângerile lui Ieremia 3.27)!

http://www.clickbible.org/teme-biblice/viata-de-credinta/ce-jug-porti-tu/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-jug-porti-tu/

Ce înviere a avut loc la moartea lui Isus?

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

SERGIU FILAT 27 FEBRUARIE 2018  DOCTRINĂ

Întrebare:

Cum se explică faptul că la moartea lui Hristos unii sfinți au înviat din morți și s-au arătat în oraș?

Această întâmplare ne este relatată doar de Evanghelistul Matei:

“Isus a strigat iarăș cu glas tare, și Și-a dat duhul. Și îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s-a cutremurat, stîncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfînta cetate, și s-au arătat multora. Sutașul, și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt și cele întîmplate, s-au înfricoșat foarte tare, și au zis: “Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei, care priveau de departe, ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească. Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.” (Matei 27:50-56)

Acest pasaj este un text dificil de interpretat. Evanghelistul Matei nu ne dă detalii cu privire la învierea sfinților din morți. Cum au înviat? Cu ce trup au înviat? Mai mult decât atât, la o citire rapidă a textului avem impresia că sfinții au înviat când Isus a murit, dar nu au părăsit mormintele și nu s-au arătat celor din oraș decât după învierea Lui. Ce au făcut ei în tot timpul acesta? Cine sunt sfinții care au înviat? La toate aceste întrebări Matei nu ne dă niciun răspuns.

Ierusalimul se află într-o zonă seismică și cutremurile sunt un fenomen destul de bine cunoscut în Israel. În cazul descris în textul menționat mai sus cutremurul a deschis mormintele. Mormintele erau peștere săpate în stânci și acoperite cu o piatră ce se rostogolea în exteriorul peșterii. Un cutremur mai puternic putea să miște într-o parte piatra de la intrarea peșterii. Însă cum rămâne cu învierea sfinților din morți?

Evreii credeau în învierea din morți a celor neprihăniți și credeau că învierea din morți este asociată cu venirea lui Hristos. Mesajul lui Matei pe care vrea să-l înțelegem este că învierea din morți a celor care au trăit înainte de Isus Hristos cât și a celor care au murit după învierea Domnului Isus depinde de moartea și învierea triumfătoare a Mântuitorului. Hristos a fost răstignit ca să împlinească planul lui Dumnezeu și să împlinească Scriptura Vechiului Testament. Moartea lui Hristos nu este sfârșitul istoriei Sale, ci începutul sfârșitului veacului și începutul unui nou veac ce este marcat de un cutremur și o înviere parțială a “multora” îngropați în regiunea Ierusalimului. Nu toți sfinții învie, pentru că este doar în parte o înviere a celor sfinți a ceea ce are să aibă loc la sfârșitul veacului. Pînă atunci însă este timpul facerii de ucenici așa după cum Matei anunță în 28:19-20:

“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrșitul veacului. Amin!”

Articole similare:

Ce spune Biblia despre fantomele celor morţi care se întorc printre noi?
Felicitare de Paști 2013
Se află fecioara Maria în cer sau este adormită cu toți sfinții?
Despre diferenţele în relatările evangheliştilor Matei şi Marcu cu privire la învierea lui Isus
Importanţa învierii Domnului Isus Hristos pentru fiecare din noi
De ce a înviat Isus Hristos? (8 motive)
De ce Biblia spune că sfinții care au murit au adormit?
Ce ar fi fost dacă Adam și Eva nu cădeau în păcat?
Cum să-ți cinstești părinții care te-au nedreptățit față de ceilalți frați?
septembrie 13, 2013

În „Familie”

Este femeia păcătoasă din casa lui Simon aceeași cu Maria din Betania?
Întrebare: Femeia păcătoasă din casa lui Simon fariseul este aceeași cu Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr?  În Biblie sunt mai multe femei cu numele Maria care înseamnă “amar” sau “întristare”, însă ne vom referi doar la aceste două femei care au pregătit trupul Domnului Isus de…

aprilie 1, 2014

În „Doctrină”
Este biblic ca un tată să-și ceară iertare de la copii?
august 22, 2017

În „Educație”

https://moldovacrestina.md/ce-inviere-avut-loc-la-moartea-lui-isus/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-inviere-a-avut-loc-la-moartea-lui-isus/

Ce Înseamnă Să Fiu Părtaș Cu Hristos?

 

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste. […]

Poate pierd o lume-ntreagă cu bucuriile și plăcerile ei pentru că aleg să fiu părtaș cu Hristos, chiar la crucea Sa, dar câștig o veșnicie de bucurie alături de Același Hristos, doar că atunci voi fi la nunta Sa în CER!

Să fiu părtaș cu Hristos înseamnă să fiu în mulțime alături de El când toți Îi stau împotrivă. Când alții strigă LA MOARTE! eu să le spun că prin El am primit viață. Atunci când soldații trag la sorți pentru cămașa Lui, eu să fiu acela care să declar: „Acesta este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”. Când biciul lovește cu putere, să mă încred mai mult în Tatăl meu, în Dumnezeu! Atunci când strig Unde ești, Doamne? să-mi aduc aminte că și Hristos a strigat: Pentru ce M-ai părăsit? și totuși, dragostea lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la El – nu se depărtează nici de la mine. Chiar și lui Hristos Îi era greu să pătimească pentru noi și a cerut depărtarea acestui pahar, însă pentru că a acceptat voia lui Dumnezeu a spus Totuși, voia Ta să se facă….

Noi nu suntem chemați să fim DOAR biruitori, ci mai mult decât biruitori, spunea Leonard Ravenhill. În alergarea mea pe pământ nu sunt trist pentru că Hristos a pătimit, ci sunt recunoscător – eu L-am hulit. Nu, nu cred că eram atunci contra mulțimii, ci eram în mijlocul ei strigând la unison cu ea. Azi, Îl cunoaștem pe El, însă important este ca și El să ne recunoască!

Să fiu părtaș cu Hristos înseamnă să rămân în El și El în mine. Să fiu părtaș cu Hristos mă face să investesc în relația mea cu El și El să lucreze prin mine. Să fiu părtaș cu Hristos înseamnă să fiu recunoscător la umbra crucii și să lucrez cu puterea pe care mi-a dat-o. Să fiu părtaș cu Hristos aici pe pământ îmi asigură veșnicia cu El în CER!

Tu cu cine ești părtaș? Strigi la moarte sau declari PRIN HRISTOS AM PRIMIT VIAȚĂ ?!

Flavius Avramescu

Sursa: http://partascuhristos.com

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/ce-inseamna-sa-fiu-p-rtas-cu-hristos–152?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-inseamna-sa-fiu-partas-cu-hristos/

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII POCĂIT ȘI GREȘEALA PE CARE O FAC MULȚI ROMÂNI

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi

de Dani Dancea Devino

Adevărul Esenţă a creştinismului, pocăinţa a ajuns să fie considerată de mulţi români doar părăsirea bisericii tradiţionale şi împărtăşirea crezului unor biserici protestante. Folosit de multe ori în sens peiorativ, termenul de „pocăit” este greşit atribuit „sectanţilor”, aşa cum sunt numiţi creştinii din confesiunile protestante. În realitate, pocăinţa este o stare pe care ar trebu să o experimenteze orice creştin.

Pocăinţa este vestită pentru prima dată în Sfânta Scriptură de Ioan Botezătorul, care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor. Mântuitorul Iisus Hristos, iar mai apoi sfinţii apostoli i-au chemat pe oameni la pocăinţă. După 2.000 de ani, foarte mulţi români care se declară creştini, înţeleg greşit pocăinţa, definind-o ca părăsirea Bisericii Ortodoxe şi împărtăşirea crezului altor confesiuni religioase. Inclusiv ediţia electronică a DEX-ului îl defineşte pe „pocăit”, printre altele, ca un adept al unei secte religioase. În realitate, pocăinţa este o stare pe care orice om care se declară creştin, indiferent de confesiune, ar trebui să o experimenteze. Termenul de „pocăinţă” vine din grecescul „metanoia” şi înseamnă schimbarea modului de gândire, înnoirea minţii. „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei, când omul merge la biserică pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a încerca să îşi îndrepte viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca după acest moment al pocăinţei, omul să îşi schimbe viaţa, să devină un om mai apropiat de Dumnezeu, mai împăcat cu sine, cu ceilalţi şi mai înclinat spre a săvârşi binele”, a explicat preotul ortodox de la Mitropolia Banatului, Zaharia Pereş. Potrivit preotului, un om care se pocăieşte îşi schimbă viaţa în bine, atât în familie, cât şi în societate. „Au fost oameni  care, după o mărturisire sinceră a păcatelor înaintea lui Dumnezeu au luat hotărârea de a fi altfel. Au renunţat la foarte multe lucruri pe care le făcuseră până în acel moment. Lucrul acesta s-a văzut şi peste timp în familia lor, în viaţa lor, la serviciu, acasă şi pretutindeni. O astfel de întoarcere a omului spre Dumnezeu i-a luminat drumul spre a fi mai bun şi spre a fi mai milostiv, mai înclinat spre a fi mai aproape de Dumnezeu şi de oamenii din jurul lui”, a mai spus preotul Zaharia Pereş.

Preotul timişorean a mai spus că primul pas pentru pocăinţă este conştientizarea păcatului şi întoarcerea la Dumnezeu. O altă viziune greşită cu privire la pocăinţă este setul de restricţii impuse odată cu pocăinţă. „Pe oamenii care sunt apropiaţi de Dumnezeu nu trebuie să-i sperie restricţiile. Ideea de restricţii nu trebuie să devină una de speriat. Lucrurile se pot restricţiona cu voie bună, fără să faci un efort în acest sens. Dacă reuşeşti să faci acest lucru nu mai vezi pocăinţa ca o povară, o să o vezi ca pe o rânduială a firii pe care o faci fără un efort considerabil”, a mai spus preotul. „Un om pocăit înseamnă un om care poate să îşi vadă limitele. Un om care are mintea orientată spre Dumnezeu, dar care este conştient că la Dumnezeu ajungi punând ordine în viaţa ta. Pocăinţa e un proces, e un mod de a fi. Un om care trăieşte în viaţa lui pocăinţa este mult mai atent la cei din jur. Nu poţi să fii un om bun, fără să fii bun cu cei din jur”, a spus şi preotul Mircea Silaghi.  La rândul său, pastorul baptist Alex Neagoe, susţine că pocăinţa presupune un regret adânc pentru ceea ce omul nu a făcut bine şi dorinţa de a trăi în ascultare de Dumnezeu. „Există momentul acela în care cineva se întâlneşte în fiinţa sa cu Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, este pocăinţa aceea care duce la naşterea din nou, la transformarea fiinţei, dar pocăinţa este o chestiune de durată. Oridecâte ori cineva constată că a făcut ceva ce nu este după placul lui Dumnezeu, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu cu pocăinţă, cu regret şi să decidă să nu mai repete. Altfel spus, din momentul în care cineva îl cunoaşte cu adevărat  pe Iisus Hristos, omul acela nu se mai regăseşte în păcat. Chiar dacă se întâmplă să facă lucruri care nu sunt bune, omul acela nu se mai regăseşte în ele şi caută să le abandoneze, să le regrete”, a declarat pastorul. Alex Neagoe a mai spus că, deşi este o stare profundă a inimii, pocăinţa trebuie să se vadă în fapte. „Esenţa pocăinţei este chimbarea radicală la nivelul minţii şi a sufletului şi asta trebuie să se traducă în fapte. Sunt câteva aspecte punctuale care însoţesc pocăinţa. Un element cheie al pocăinţei este viaţa de simplitate, adică a nu mai pune accent pe lucrurile care ţin de lumea aceasta, ci o focalizare pe comorile cereşti. Pocăinţa reală se regăseşte în viaţa de fiecare zi. Pocăinţa nu este ceva ce se face doar la biserică. Este ceva ce trebuie să facem în fiecare zi”, a mai explicat pastorul timişorean. Pastorul atrage, la rândul său atenţia, că pocăiţa este interpretată greşit prin prisma a tot felul de restricţii. „Nu aceata este ideea pocăinţei, o serie lungă de nu-uri. Este o schimbare a valorilor şi de aceea omul care se pocăieşte înaintea lui Dumnezeu renunţă de bunăvoie la lucrurile rele sau inutile, care îl frânează în progresul său spiritual sau fac rău relaţiei cu semenii. Sunt aspecte care decurg natural din dorinţa cuiva de a-l respecta pe Dumnezeu, de a-şi respecta semenii şi a se respecta pe sine însuşi”, a mai spus Alex Neagoe.

Pastorul susţine că pocăinţa unui om nu depinde de confesiunea creştină din care face parte, dar consideră că pocăinţa trebuie exprimată prin botezul pe care l-a urmat Mântuitorul. „Poate să fie un om pocăit dacă omul acela în mod real îşi regretă păcatul, se împacă cu Hristos şi se străduieşte să trăiască în ascultare de Dumnezeu, dar ce mai găsim ca şi componentă este că, la Ioan Botezătorul, cei care se pocăiau veneau să fie botezaţi ca persoane adulte care de bunăvoie cereau lucrul acesta. Exprimau această pocăinţă printr-un botez pe care îl solicitau de bunăvoie. Scufundarea în apă subliniează esenţa pocăinţei, moartea, îngroparea omului vechi, care iubea păcatul şi învierea la o viaţă nouă la ascultarea de Dumnezeu. Aceasta era expresia vizibilă a pocăinţei pe care cineva şi-o asuma”, a mai spus pastorul. Cum s-a schimbat viaţa unui medic care s-a pocăit Ionel Cioată este unul din medicii ginecologi renumiţi din Timişoara şi a experimentat pocăinţa în viaţa sa din momentul în care a hotărât să nu mai facă avorturi la cerere. Mulţi dintre cunoscuţii şi prietenii doctorului Cioată au crezut în momentul acela că medicul şi-a schimbat religia, că a îmbrăţişat un alt crez decât al Bisericii Ortodoxe. Ionel Cioată a rămas însă în creştin ortodox convins, dar a experimentat puterea pocăinţei. „A fi pocăit înseamnă a recunoaşte că ai greşit, că îţi pare rău şi nu mai faci. Să îţi plângi păcatul în faţa lui Dumnezeu, sub patrafirul părintelui care te spovedeşte. Eu am plâns mult timp. În momentul în care realizezi că eşti într-un păcat şi te pocăieşti înseamnă că viaţa ta se orientează spre o viaţă frumoasă în care să nu mai păcătuieşti. Sigur că firea lumească te îndeamnă să păcătuieşti, dar trebuie să stai tare”, a declarat medicul Ionel Cioată.

Medicul a mai declarat că din momentul în care a renunţat să mai facă avorturi şi s-a pocăit de păcatele sale, se gândea că o să îşi piardă pacienţii, dar decizia pe care a luat-o i-a schimbat viaţa în bine, atât în familie cât şi pe plan profesional. „Viaţa mea s-a schimbat, familia mea s-a schimbat, relaţia mea cu pacienţii s-a schimbat şi tot mai mulţi pacienţi au început să vină la mine. Bunul Dumnezeu mi-a dovedit că El este bun, iubitor şi iertător”, a declarat medicul pentru care relaţia cu Dumnezeu ocupă un loc special în viaţă.

Citeste mai mult: adev.ro/njxa34

Ce înseamnă să fii pocăit şi greşeala pe care o fac mulţi români.

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-inseamna-sa-fii-pocait-si-greseala-pe-care-o-fac-multi-romani/

Ce înseamnă ”eram în Duhul” din Apocalipsa 1:10? Vasile Filat

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

În acest articol vreau să răspund la întrebarea care mi-a fost adresată cu privire la pasajul din Apocalipsa 1:10 și anume la ce se referă expresia ”eram în Duhul”.

În Ziua Domnului eram în Duhul. (Apocalipsa 1:10)

În Apocalipsa 1, apostolul Ioan relatează întâlnirea lui cu Domnul Isus Hristos și el spune în versetul 9 așa:

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În Ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.(Ap. 1:9-10)

Deci, cu privire la Ziua Domnului nu este specificat aici o anumită zi, ca să putem spune că era duminică sau că era o zi de Sabat, dar putem presupune acest lucru, pentru că creștinii de atunci  făceau închinarea și în ziua Sabatului, pentru că mulți din ei erau ieșiți din iudei și s-a păstrat această zi pentru închinare, care a fost schimbată mai târziu în duminică. În această zi se sărbătorea Învierea Domnului Isus Hristos, care a înviat în prima zi a săptămânii, care este duminica.

Cred că întrebarea de mai sus se referă mai mult la starea aceasta ”eram în Duhul”. Pentru a înțelege bine această expresie vreau să urmărim mai multe pasaje biblice. Imediat după ce Ioan a menționat că ”era în Duhul”, spune că a auzit ”un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe”. Deci, imediat urmează o revelație duhovnicească ieșită din comun, de care nu a mai văzut apostolul Ioan.

Următorul loc unde vedem această expresie este:

Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. (Apocalipsa 4:2)

Dacă ceea ce este scris în capitolul 1 este o revelație duhovnicească, că L-a văzut pe Domnul Isus Hristos, în așa fel cum nu L-a mai văzut anterior niciodată și nu L-a văzut nimeni așa cum este descris în capitolul 1.  În capitolul 4 lui Ioan îi este descoperită starea lucrurilor din cer, el vede tronul din cer, cele 24 de scaune de domnie, el descrie toată atmosfera pe care o vede în cer.

Următorul capitol unde vedem expresia dată este:

Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. ( Apocalipsa 17:3)

Aici iarăși apostolul Ioan, descrie lucruri duhovnicești. În toate aceste pasaje ați observat că este vorba despre o stare, când lui Ioan îi sunt descoperite lucruri duhovnicești excepționale pe care el nu le-a mai văzut, astfel el le descrie.

Următorul pasaj din Biblie este de la Matei 22:41-44:

Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:  ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»?

Aici Domnul Isus se referă la starea lui David, în care a fost atunci și spune că el a fost în Duhul, astfel  Dumnezeu i-a descoperit un adevăr care a fost ascuns, a fost o taină de veacuri pentru oameni. Dar Dumnezeu i-a descoperit prin Duhul lui David că Domnul Isus este deopotrivă cu Dumnezeu și că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu.

Dumnezeu a făcut cunoscute lucrurile viitoare prin intermediul apostolului Ioan, care a scris apoi cartea Apocalipsa. Cei care sunt înteresați să studieze despre lucrurile care se vor întâmpla, puteți să procurați manual de studiu biblic inductiv Apocalipsa, care se studiază în 4 părți. Pentru mai multe detalii contactați numărul (+373) 67629102.

Apoi, un alt pasaj este Faptele Apostolilor 10:10-33

L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă…”

Aici este descrisă revelația pe care a avut-o apostolul Petru, când s-a ridicat pe acoperiș să mănânce și a căzut într-o răpire sufletească, acolo Petru a văzut multe animale necurate, iar el era poftit să mănânce din ele, de 3 ori a văzut aceeași vedenie. Atunci Petru s-a împotrivit, spunând că nu poate să mănânce din ele, iar Dumnezeu i-a spus: ”ce am sfințit Eu să nu numești necurat.” După această vedenie, au venit oamenii de la Corneliu și l-au chemat să vină la ei. În așa fel Dumnezeu i-a făcut o descoperire excepțională prin Duhul Sfânt, pe care nu au înțeles-o nimeni până atunci. De ce Dumnezeu a dat în Vechiul Testament legea aceasta cu privire la animale curate, necurate, iar acum prin vedenia aceasta Dumnezeu i-a descoperit prin Duhul Sfânt că toată această separare între animale curate și necurate a fost  o umbră a unui lucru viitor și anume că evreii au fost separați de neamuri. Acum însă, prin Domnul Isus Hristos, Evanghelia avea aceeași putere și acces la ea aveau și evrei și neamurile.

Pasajul următor este din 2 Corinteni 12:2-4:

”Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.”

Aici iarăși vedem o revelație, o descoperire duhovnicească. Omului îi sunt descoperite adevăruri profunde duhovnicești, care nu sunt descoperite la toți oamenii în mod normal.

Deci, așa o stare a avut Ioan și în Apocalipsa 1:10 când spune că ”eram în Duhul”, este o stare în care i-au fost descoperite lucruri profunde, care apoi prin oamenii aceștia ne-au fost transmise și nouă, pe care Dumnezeu a îngăduit să le cunoaștem și noi.

De exemplu, în cazul lui Pavel, el spune că a auzit niște cuvinte, care nu sunt îngăduite unui om să le pronunțe. Lumea duhovnicească pe care o cunoaștem noi, bineînțeles, este limitată, noi urmează să o cunoaștem atunci când vom intra în Împărăția lui Dumnezeu, când vom fi și noi transformați, când vom învia în trupurile duhovnicești, când ne vom întâlni cu Domnul Isus Hristos, atunci vom cunoaște lucrurile duhovnicești pe deplin și nu vom înceta să ne uimim de aceste descoperiri.

Acum, așa cum a spus apostolul Pavel, în Epistola către 1 Corinteni,  noi vedem ca într-o oglindă, un chip întunecos. În ziua de azi oglinda nu îți arată un chip întunecos, în vremea aceea în oglindă nu vedeai, pentru că ea era făcută dintr-o bucată de argint lustruită. Iată așa vedem noi lucrurile duhovnicești, nu le vedem încă clar. Însă atunci când este starea aceasta în care au fost oamenii lui Dumnezeu, prorocii, sunt descoperite adevăruri profunde duhovnicești pe care apoi ni le-au transmis nouă.

Aici puteți accesa articole la aceeași temă:

  1. Ce este pecetea pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa?
  2. Este Apocalipsa adevărată?
  3. Despre importanța studierii cărții Apocalipsa
  4. Când va fia activă fiara a doua din Apocalipsa 13:11-17?
  5.  Ce înseamnă ”scârțâitul pământului” și trâmbițele din cartea Apocalipsa?

https://moldovacrestina.md/video-ce-inseamna-eram-in-duhul-din-apocalipsa-110/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-inseamna-eram-in-duhul-din-apocalipsa-110/

Ce înseamnă „facă-se voia Ta” pentru creştinul de astăzi?

mână ridicată spre cer - foto de Dev Benjamin - unsplash.com

Azi noapte am primit un mesaj din partea Domnului legat de ceea ce veţi citi în continuare. Deşi probabil că ştiţi de unde provine expresia de „facă-se voia Ta” (din rugăciunea Tatăl nostru, desigur…) şi aţi auzit diferite predici, interpretări, mesaje, devoţionale, etc., ceea ce veţi citi în continuare nu este doar ceva inedit, ci este ceea ce am înţeles din descoperirea primită.

Există o vorbă la americani, „my way or highway”(are şi rimă), care s-ar traduce prin „cum vreau eu, sau valea!”. Unii dintre noi suntem aşa. Am fost aşa. Poate vrem să fim altfel. Căutăm să fim individuali, să exprimăm ceea ce suntem, ceea ce am fost creaţi să fim, şi înţelegem că Dumnezeu este Creatorul nostru, al tuturor. Ceea ce nu ştiu şi nu înţeleg toţi din această lume este că El nu este şi Tatăl tuturor – pentru că acesta este statutul celor născuţi din nou, cărora li s-a dat dreptul să se numească copil de Dumnezeu (Ioan 1:12 – „Dar tuturor* celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu„).

Aşadar, acest articol se adresează acelora dintre noi care îl numim pe Dumnezeu Tată, la care noi venim în rugăciune şi spunem – Tatăl nostru, care eşti în ceruri… (Matei 6:9).

Pentru că cererea „facă-se voia ta” este o solicitare de acţiune, o solicitare din partea noastră către Dumnezeu, următoarele cinci puncte de acţiune definesc în sine aplicaţia practică a chemării voii lui Dumnezeu ca aceasta să ia fiinţă în viaţa noastră.

Predare. Atunci când venim la Dumnezeu, indiferent de starea noastră, indiferent de ceea ce este în inima noastră, noi ne prezentăm înaintea Lui aşa cum suntem, ne predăm. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să „aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă duhovnicească din partea voastră! Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:1-2 sublinierile din text îmi aparţin). Această transformare a minţii noastre se face prin a ne preda fiinţa noastră lui Dumnezeu – atunci El poate să îşi descopere voia Sa în noi.

Recunoaştere. Mai presus de a face pasul de apropiere, de predare şi de sfinţire personală, noi trebuie să recunoaştem cine este Dumnezeu şi El ne va direcţiona pe calea pe care trebuie să mergem: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta. Recunoaște-L în toate căile tale, iar El îți va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6, sublinierile din text îmi aparţin). A recunoaşte pe Dumnezeu este o acţiune prin credinţă, pe care El o răsplăteşte, „Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Aici noi nu doar ne apropiem de Dumnezeu prin credinţă, cu încredere, dar şi recunoaştem că El este Dumnezeu, că nu este alt Dumnezeu în afară de El, şi aşa căutăm voia Lui. Dumnezeu nu se ascunde de cei care Îl caută cu inima sinceră şi El revelează voia Sa celor care îl recunosc ca Dumnezeu, ca Tată.

Înţelegere. În pasajul citat mai sus din Romani 12:1-2 am văzut că acţiunea următoare a reînnoirii minţii noastre are ca scop discernământul spiritual, acea înţelegere a voii lui Dumnezeu. Domnul Isus s-a confruntat în vremea Sa cu oameni ca noi, care nu înţelegeau cuvintele Sale. El le vorbea iudeilor despre importanţa rămânerii Cuvântului în ei, care produce schimbare, dar ei nu doreau să fie transformaţi, prin urmare El le spune, „De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.” (Ioan 8:43, sublinierile îmi aparţin). Domnul Isus ştia că pentru a putea înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, implicit voia lui Dumnezeu, este nevoie de ajutorul Duhului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria corintenilor, „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2:14). Pentru a putea face voia lui Dumnezeu şi ca aceasta să se întâmple în vieţile noastre, trebuie să avem înţelegere care vine prin Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne facă să înţelegem voia Lui şi ne va da pricepere în acest sens (2 Timotei 2:7 – Dumnezeu îţi va da pricepere în toate!).

Mărturisire. Nu este destul să cerem în gând ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa noastră. Când cerem un lucru de la Dumnezeu ni se spune să credem că l-am şi primit şi îl vom avea (Marcu 11:24 – „De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și ele vi se vor da.„) De aceea este important să declarăm cu gura noastră, cu vocea noastră ceea ce cerem. Cuvintele noastre au putere, şi cuvintele noastre trebuie să le audă şi cel rău! Declarăm şi mărturisim că voia lui Dumnezeu se va face în viaţa noastră, indiferent de circumstanţe, de vreme, de anotimp! Mărturisim că Împărăţia lui Dumnezeu a venit, este în mijlocul nostru – aşa cum este şi în rugăciunea Tatăl nostru – „vie împărăţia Ta…” (Matei 6:10). Prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire – Romani 10:10 – una din multele binecuvântări pe care le are Dumnezeu pentru cei care se încred în Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn al lor personal. Mărturia gurii tale este de fapt proclamaţia pe care o faci cu privire la identitatea ta, la ceea ce este în tine.

Acceptare. Probabil că cel mai greu lucru pentru noi este acela de a accepta voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Dacă lucrul pe care îl are Dumnezeu pentru tine, care face parte din voia Sa, este un lucru care ţi se pare dificil de acceptat, va trebui să reiei paşii descrişi de la început. Când Dumnezeu te cheamă la ceva anume, El va confirma lucrul respectiv în viaţa ta. Atunci când tu accepţi voia Lui în viaţa ta, practic ai făcut ca voia Lui… să ia fiinţă în tine.

Predare
Recunoaştere
Inţelegere
Mărturisire
Acceptare

Aceste cuvinte definesc cel mai important lucru din viaţa oricărui credincios, PRIMA lui Dumnezeu (dacă aţi observat acrostihul de mai sus cu aceste cuvinte) pentru viaţa ta. Voia lui Dumnezeu este bună, plăcută şi desăvârşită. Când laşi ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa ta, tu de fapt materializezi în fiinţa ta, prin fiinţa ta, în viitorul tău, în prezentul tău ceea ce Dumnezeu vrea pentru tine. De aceea vă îndemn, ca atunci când faceţi rugăciunea Tatăl nostru, să luaţi în considerare aceste cinci aspecte importante. A cere lui Dumnezeu ca voia Lui să se facă în viaţa noastră nu este o glumă, nici o joacă. Probabil că ştiaţi vorba aia, „ai grijă ce ceri, că s-ar putea să primeşti!” Şi dacă ceri ceva şi inima ta doreşte cu sinceritate şi cu ardoare acel lucru, cu certitudine că îl vei primi!

Cum vezi tu voia lui Dumnezeu împlinită în viaţa ta? Există alte aspecte pe care le poţi lua în considerare? Care ar fi paşii pe care să îi parcurgi ca să intri în planul şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Reflectaţi la aceste lucruri. Sper ca aceste cuvinte să fie o binecuvântare pentru voi.

Notă: Dacă citaţi acest material în altă parte, rog să oferiţi sursa citării, adică acest blog şi să păstraţi toate link-urile din el. Mulţumesc!

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/07/ce-inseamna-faca-se-voia-ta-pentru.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-inseamna-faca-se-voia-ta-pentru-crestinul-de-astazi/

CE FEL DE OAMENI VOTEAZĂ EVANGHELICII?

samy-tutac2

România a intrat din nou (dacă a ieșit vreodată în ultimii 26 de ani) în febra campaniei electorale pentru alegerile locale. Dar calculele se fac și pentru cele parlamentare. Am observat, ca și altădată, unele aprecieri din partea unor lideri politici, cu privire la electoratul evanghelic. Nu voi intra în polemici cu nimeni, doar atrag atenția că cei care cred că electoratul evanghelic “votează cu turma” sau la comanda cuiva, vor suferi pentru “credința” lor. Electoratul evanghelic este un electorat educat, informat, de obicei, mult mai pragmatic și pretențios cu cei care așteaptă votul lor, iar atunci cand este vorba de candidați evanghelici, așteptările sunt și mai mari. Această abordare face parte din ethosul nostru protestant.

Sfânta Scriptură se pronunță cu privire la “cei înălțați în dregătorii” și folosește cuvinte dure la adresa liderilor politici care au promis că vor fi alături de popor, dar în schimb s-au preocupat mai mult de propriul câștig și au uitat de responsabilitățile pe care le au. Dumnezeu nu va manifesta toleranță față de acei lideri care nu caută să împlinească binele poporului. Cuvântul lui Dumnezeu amintește câteva cerințe pe care trebuie să le întrunească cei implicați în slujirea în zona socio-politică, cerințe față de care creștinii în general, iar evanghelicii în special, sunt foarte sensibili.

1). DREPTATE:”Când cei drepti se înmulțesc, poprul se bucură, dar când conduce cel rău poporul suspină”. (Proverbe 29:2) Majoritatea evanghelicilor nu-și vor da votul pentru oameni corupți și fără caracter. Vor vota, în schimb pentru cei drepți, cinstiți și vorbiți de bine.

2). ÎNȚELEPCIUNE:”Eu ințelepciunea locuiesc împreună cu prudența…Prin mine domnesc împărații și cei ce conduc prin mine emit legi drepte…” (Proverbe 8:12-16) Evanghelicii nu vor vota oameni needucați, aroganți și fără o pregătire profesională peste medie. Vor susține, însă, pe cei care vor emite legi clare, drepte și în favoarea valorilor creștine.

3). ONESTITATE:”Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil”. (Proverbe 17:7) Cu siguranță, evanghelicii nu vor vota pentru oameni mincinoși și care nu își țin cuvântul. Evanghelicii îi apreciază pe cei care își recunosc greșelile, își cer iertare și dovedesc sinceritate.

4). INFLUENȚĂ POZITIVĂ:”Îndepărtează-l pe cel rău dinaintea regelui și tronul lui va fi întărit prin dreptate”. (Proverbe 25:3-5) Pentru că, în înțelegerea protestantă, cei care sunt “înălțați în dregătorii” sunt “slujitori ai lui Dumnezeu” pentru binele oamenilor, evanghelicii se vor uita atenți la parcursul fiecărui candidat, la influența lui în familie, în Biserică și în societate.

5).PURITATE PERSONALĂ:”Oricine are speranța aceasta (fiind copil al lui Dumnezeu) în El se curățește, așa cum și El este curat.” (1Ioan 3:3) Societatea încearcă să disocieze viața publică de viața privată, dar evanghelicii nu acceptă această abordare schizofrenică. Pentru evanghelici, viața privată trăită în curăție morală și ascultare de Dumnezeu este testul că și în viața publică va fi la fel.

6.) PROTECȚIA SĂRACILOR ȘI A CELOR FĂRĂ APĂRARE:”Deschideți gura pentru cel mut, pentru drepturile tuturor celor nenorociți! Deschide-ti gura și judecă corect”. (Proverbe 31:8-9) Deoarece Dumnezeu este întotdeauna de partea celui slab, sărac și fără apărare, credincioșii evanghelici vor susține acei candidați care s-au dovedit a fi sensibili în a-i proteja, susține și ajuta pe aceștia.

Pastor Samy Tuțac

CE FEL DE OAMENI VOTEAZĂ EVANGHELICII?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-fel-de-oameni-voteaza-evanghelicii/

Ce faci cu diamantul tău?

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Ce faci cu diamantul tău?

Cel mai mare diamant din Univers are 4.000 km. diametru!

“Astronomii americani nu-şi pot lua ochii de la o stea, BPM 37093, care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit până acum în Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat la circa 490 de trilioane de kilometri distanţă de Pământ, în constelaţia Centaurus.

Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitică albă”, adică miezul unui soare stins, şi cântareşte nu mai puţin de 10 miliarde de trilioane de carate, adică 1 urmat de 34 de zerouri.

Echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste şi afirmă că le-ar trebui un bijutier cu o lupa de mărimea Soarelui pentru a clasa această bijuterie.

Astronomii bănuiau de mult că piticele albe se cristalizează, dar doar de puţin timp au intrat în posesia unor echipamente care să le permită verificarea acestei ipoteze.”

Nu e extraordinar? Şi dacă ne gândim bine, şi încercam să ne imaginăm infinitul lui Dumnezeu, câte asemenea pietre mai sunt! Dar cine stă să le înnumere?

Pierduţi în universul nostru, înghesuiti în carapacea zilnică, între familie, slujbă, meschine plăceri şi necazuri de tot felul, uităm de marele nostru diamant, mai de preţ decât toate pietrele preţioase, pentru care Însusi Dumnezeu a plătit, uităm de propriul nostru suflet.

Hei, oameni buni, nu-i aşa că sună interesant “un diamant de patru kilometri”? Dar v-aţi gândit vreodată că sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l şi îngropându-l în noroiul înconjurator, aruncându-l în fiecare zi înainea porcilor plăcerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici măcar pe bolta cerului nu se află, ci în mine şi în tine, în fiecare dintre noi, e nemăsurat mai de valoare decât toate diamantele de patru kilometri?

Domnul Isus a lăsat aceste frumuseţi, dintre care, ce văd ochii noştri, chiar dotaţi cu telescoape, nu văd mai nimic (şi când văd câte ceva, se miră!), pentru amărâtul de suflet omenesc, al meu şi al tău…

Amărât?! De ce, amărât?

Când El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu gânduri care la mintea omului nu s-au suit şi cu gemete pe care urechea noastră numai când va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?

Sunt atâtea diamante în cer… Pentru diamante a lăsat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amărât”?

Acesta este diamantul nostru pe care El îl caută. Ce faci, omule, cu diamantul tău?

Ionatan Piroşca

http://publicatia.voxdeibaptist.org/literatura_June04.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-faci-cu-diamantul-tau/

Ce este trupul duhovnicesc?

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

VASILE FILAT12 MAI 2016  DOCTRINĂ

Întrebare:

Ați scris că Hristos a înviat în trup duhovnicesc. Dar cum rămâne cu pasajul biblic unde El i-a spus lui Toma să-și pună degetul în rana lui ca să se convingă că Domnul Isus nu este un duh, ci un trup material adevărat. Explicați, vă rog, aceasta?

Cred că v-a apărut această întrebare, deoarece v-ați gândit că atunci când am spus trup duhonicesc, mă refer la un trup care nu este material, cum ar fi, spre exemplu, afirmația pe care o fac martorii lui Iehova, când spun că Domnul Isus a venit a doua oară pe acest pământ în 1914, dar venirea Lui a fost în trup duhovnicesc, adică nu într-un trup material. De aceea am găsit important să scriu acest articol ca să explic la ce mă refer când zic trup duhovnicesc și cum este definit acesta de Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus Hristos a înviat în trup duhovnicesc

Capitolul 15 al Epistolei I a lui Pavel către Corinteni a fost dedicat în totalitate subiectului învierii, pentru că acolo la ei au apărut unii care învățau că nu există învierea morților. Începând cu versetul 15, apostolul anticipează o întrebare care ar putea să le apară corintenilor și scrie astfel:

Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. (1 Corinteni 15:35-49)
În textul acesta apostolul arată foarte clar că trupul nostru de acum este total diferit de trupul în care vom învia. Trupul acesta este numit firesc, iar cel în care vom învia este trup duhovnicesc. Cu câteva versete mai înainte este scris că după cum toți mor în Adam (adică moare trupul firesc), tot așa toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Mai este scris că Hristos este cel dintâi rod, adică El este primul care a înviat cu un astfel de trup duhovnicesc. Să vedem acum, doar în baza acestui capitol 15, care sunt calitățile trupului duhovnicesc în care a înviat Hristos și în care vom învia și noi la venirea Lui.

Trupul duhovnicesc poate fi văzut de cei care încă sunt în trup firesc

Iată câți oameni spune apostolul Pavel că L-au văzut pe Domnul Isus înviat în trup duhovnicesc:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. (1 Corinteni 15:3-8)
Cel înviat în trup duhovnicesc poate fi auzit de cei care sunt încă în trupuri firești

Există multe mărturii în Evanghelii. Iată una:

„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!” (Ioan 20:15-16)

Cel înviat în trup duhovnicesc poate pătrunde în odaie fără să intre pe ușă

Sau în alte feluri cum sunt nevoiți să procedeze cei ce sunt încă în trup firesc:

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)
Cel înviat în trup duhovnicesc poate fi atins

De către cei care sunt încă în trupuri firești, cum este scris:

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:24-27)

Deci, trupul duhovnicesc este de cu totul altă calitate, căci este un trup de slavă, nu putrezește și nu este supus neputințelor care afectează trupul firesc. În același timp, trupul duhovnicesc este unul material, care poate fi văzut, auzit, atins și care chiar poate consuma alimente de care consumăm noi, cei ce mai suntem încă în trupuri firești.

Amintesc încă o dată că toți vom învia, unii ca să capete odihna în Împărăția lui Dumnezeu și alții ca să primească pedeasa pentru necredința și păcatele lor și vor avea o pierzare veșnică de la fața lui Dumnezeu. Dumnezeu să ajute pe fiecare cititor al acestui articol să se pocăiască și să urmeze învățătura Domnului Isus ca să aibă viață de fericire în Împărăția Cerurilor.

https://moldovacrestina.md/trup-duhovnicesc/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/ce-este-trupul-duhovnicesc/