Câți mijlocitori are creștinul?

Publicat pe 18 Octombrie 2017 de ADMIN în Intrebari & Raspunsuri
Întrebare:

Câți mijlocitori divin are un creștin adevărat? Eu am găsit scris în Scriptură că sunt 2. Textele din Biblie sunt Romani 8:26-27, 34; 1 Timotei 2:5 și Evrei 7:25.

Așa este, Biblia vorbește despre existența unui singur Mijlocitor între oameni și Dumnezeu dar prezintă doi și poate crea la început confuzie, dacă nu înțelegem bine la ce se referă și în ce context sunt făcute acele afirmații. Să analizăm pe rând fiecare din textele la care ați făcut referință.

În Romani 8 sunt prezentați și Duhul Sfânt și Isus Hristos ca și mijlocitori

Primul text scrie astfel:

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. (Romani 8:26-27)

Cuîntul greesc care a fost radus aici mijlocește este ὑπερεντυγχάνω huperentugchánō. El este alcătuit din cuvintele Hupér – pentru, cu privire la și entugchánō – a te intoarce spre, a apela. Cuvântul indică la acțiunea de a interveni pentru cineva, a cere pentru cineva. Cu privire la Domnul Isus este folosit cuvântul ἐντυγχάνω, fără huper. Deci, are același sens.

Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! (Romani 8:34)
Cu totul altul este cuvântul folosit în textul de la 1 Timotei:

Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, (1 Timotei 2:5)

Aici Domnul Isus Hristos este numit Μεσίτης (mesítou) și se referă la mediator, unul care mediază între două părți pentru a uni după părți și a face pace între ele. Aceasta a făcut-o doar Domnul Isus Hristos prin jertfa Lui. În sensul acesta, Domnul Isus este unicul mijlocitor, căci numai prin jertfa lui de pe cruce a devenit posibilă împăcarea oamenilor cu Dumnezeu.

citeste mai mult: https://moldovacrestina.md/cati-mijlocitori-are-crestinul/

Câți mijlocitori are creștinul?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cati-mijlocitori-are-crestinul/

CÂŢI „NECURAŢI” AI ÎN BISERICA TA ?  de Laurenţiu Nica

download

Îmi aduc aminte că am fost o dată cu nişte prieteni la o biserică localădin oraşul nostru şi pastorul acelei biserici era de meserie… dentist. I-am avertizat pe prieteni, înainte de începerea slujbei, practic înainte de a intra în localul unde era biserica,să aibă grijă cum zâmbesc în timpul slujbei… pentru că pastorul eradentist şi… a doua zi se trezeau cu o programare la cabinetul său…

A fost o întâmplare amuzantă atunci – şi reală – şi nu, nu am rânjit nici unul dintre noi la acel pastor, deşi a venit să dea mâna cu noi şi să ne salute şi să întrebe de unde suntem, scopul şi durata vizitei. Nu vroiam să lăsăm vreo impresie neplăcută pe acolo, însă această întâmplare hazlie mi-a adus aminte de o impresie groaznică pe care o lasă mulţi în biserici.

Te-ai întrebat vreodată dacă persoana lângă care stai în biserică este o persoană „curată”? Nu mă refer neapărat la aspectul fizic exterior, deşi acesta contează foarte mult la biserică. Nu poţi să stai la o slujbă în biserică atunci când persoana de lângă tine pute a transpiraţie, a hoit sau poate chiar a ceva şi mai greu de suportat din punct de vedere al mirosului (nu intrăm în detalii).

Legat de chestiunea aceasta, îmi amintesc de un alt caz când la o biserică unde mergeam acum câţiva ani în urmă am avut de a face cu un astfel de tip de oameni. O femeie care puţea a urină şi a nespălat şi a transpiraţie – un fel de „3-in-1” în materie de atac chimic la persoană, sau cum am putea să numim o astfel de fiinţă – era prezentă la acea biserică şi acest lucru a creat un mare disconfort în zona în care se afla. Au început enoriaşii din jur să se plângă către cel care era cu ordinea la uşă să… îi facă vânt afară la persoană, că începea lumea să vomite la slujba de biserică. Dacă deschidea cineva geamu… începeau toţi din jur să urle că „e curent”, şi oricum cu o gură de aer în plus sau minus nu ieşea putoarea din „femeia bombă-chimică„. Aşa că femeia a fost dată afară şi a ajuns în holul principal al acelei biserici unde din întâmplare eram atunci şi eu pe acolo. Ea începu să se scuze cu „texte biblice” (nu ştiu de unde le ştia, dar cred că cineva a pus-o să joace teatru acolo şi teatrul ei avea un scop precis, nu venise ea doar să împută pe ceilalţi din jur) cum că „Domnul Isus nu a dat pe nimeni afară!” Asta da, e drept, El nu a dat pe nimeni afară decât pe cei care spurcau Casa de Rugăciune ce devenise o peşteră de tâlhari! (vezi Matei 21:13 şi întregul context)

Era o scuză stupidă pentru o persoană care ştia – şi i s-a şi spus – că toţi ceilalţi din jurul ei când vin la biserică vin curaţi, cu hainele şi corpul spălat, să nu creeze disconfort în jurul lor. Chestia asta cu spălatul, cu săpunul cu mirosul neplăcut nu intra la ea în cap deloc. Ea avea scopul ei şi scopul acesta nu a fost atins, bomba ei a explodat în mintea ei, când de fapt trebuia să explodeze în biserică, probabil. Cel mai probabil cred că vroia ca la final să ajungă să bage mâna în banii de colectă, sau să prostească pe careva din conducerea bisericii că ea este amărâtă, că nu ştiu ce şi că nu ştiu cum.

În Vechiul Testament avem foarte multe instanţe în care Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că atunci când cineva se atingea de ceva necurat, devenea şi el/ea necurat. Practic o atingere îţi definea felul cum erai văzut în acea zi – dacă nu urmai paşii de curăţare, purificare specificaţi în Vechiul Testament. De fapt paşii de curăţare erau parte din ritualul de purificare exterioară şi acesta avea un scop bun. Dacă ai atins un animal mort care era infectat de vreo plagă, tu avea să ai asupra ta acea infecţie şi apoi să o dai şi altora, SAU puteai să opreşti tot ciclul acesta vicios acolo prin a urma paşii de curăţare, purificare, eliminare a ceea ce este necurat de pe tine, de pe corpul tău, din jurul tău.

Sunt multe instanţe din Vechiul Testament care numeşte pe cineva „necurat„, nu vreau să intrăm în detalii pentru că ar trebui să parcurgem cel puţin 220 de texte, sau cel puţin atâtea am găsit eu pe resursecreştine.ro. Mi-a sărit mai târziu în ochi numărul acestor rezultate. 220 este numărul pe care îl trecem deasupra prizelor de curent din clădiri, apartamente. E un fel de avertizare: aici este curent puternic, nu te faci necurat, ci şi de neînviat dacă îţi bagi nasul unde nu îţi fierbe oala!

Ce bine era dacă am putea pune un astfel de semn pe spatele şi în faţa oamenilor din jurul nostru care sunt necuraţi! Măcar nu am mai fi nevoiţi să-i mirosim şi să ne facem stări de vomă stând în jurul lor, dar numai prin evitarea lor nu am rezolva nimic! Cineva trebuie să le spună cum să se scape de „necurăţia” lor.

Am văzut mai demult o reclamă într-o staţie de metrou din Bucureşti care suna cam aşa, „Dacă nu foloseşti deodorant îi amendezi pe cei din jur. Dacă nu foloseşti cartela de călătorie te amendezi singur!” Nu ştiu dacă era exact în această ordine, însă sunt sigur că aţi înţeles ideea. Nu era doar un slogan al unui tip de deodorant, era un fel de reclamă cu avertisment, mergi cu metroul, dar ai grijă să fi curat să nu trebuiască să te miroasă toţi sub pământ, pe unde trecea metroul, şi unde nu era aer aşa de mult şi nici spaţiu unde să fugi să scapi de unul care pute în jurul tău!

Există categorii de oameni la care nu îţi poţi da seama dacă sunt curaţi sau necuraţi pentru că au necurăţia în interiorul lor. Aici cred că este punctul şi zona cea mai sensibilă la care vroiam de fapt să ajungem. Câţi „necuraţi” ai la biserica ta? Mai poţi să îi numeri acum? Mai poţi să îi scoţi afară din biserică să-i trimiţi să se spele, să îşi schimbe hainele, să îşi tundă părul lung şi jegos, să arunce ciorapii puturoşi de pe ei, etc.? Mai poţi să le spui că prezenţa lor în cadrul bisericii este neplăcută pentru că sunt „necuraţi„?

Probabil că ar trebui să existe la intrarea în fiecare biserică detectoare care să scaneze pe cei care intră; un fel de detector care să arate ce fel de om este cel care păşeşte pe pragul bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu spune, tot în Vechiul Testament, „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.” (Eclesiastul 5:1). În alt pasaj din Vechiul Testament (Amos 6:1) este scris „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion…” referindu-se la aceia din poporul lui Dumnezeu care făceau silnicii şi lucruri necurate înaintea lui Dumnezeu şi credeau că pot să vină la Casa lui Dumnezeu că nimeni nu ştia de „necurăţia” lor. Nimeni decât ei… şi Dumnezeu!!!!!

Vă redau mai jos un scurt pasaj din Isaia 1:10-20, care cred că este un mesaj valabil pentru generaţia de astăzi, în special pentru aceia care vin la biserică cu „necurăţia lor” şi de care nu ştiu alţii – pentru că necurăţia lor nu miroase şi nici nu se vede cu ochii fizici, ci cu cei spirituali:

„10 Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!  11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor.  12 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?  13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!  14 Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.  15 Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!  16 Spălați-vă deci și curățați-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!  17 Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! –  18 Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.  19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării;  20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.”” (sublinierile din text îmi aparţin)

Ce concluzii putem trage citind aceste versete de mai sus? Este foarte simplu. Dumnezeu vede necurăţia din inima oamenilor (fie că e vorba dehomosexualitate şi căsătoria dintre persoane de acelaşi sex – Sodoma şi Gobora– fie că e vorba de religie şi închinare la lucruri spurcate, la mortociuni şi la oasele acestora – care întinează Casa lui Dumnezeu – fie că e vorba de tradiţii şi obiceiuri – nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea – sau rugăciunile repetate în vânt şi fără sens şi fără sinceritate, SAU avortul, pruncuciderea –mâinile pline de sânge) şi El vine cu soluţia: spălaţi-vă şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor faptele rele şi încetaţi să mai faceţi răul! Căutaţi dreptatea! Dacă veţi asculta veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, dacă nu, va veni judecata peste voi!

„Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7)

Acesta este principiul semănatului şi al secerişului. Dacă am semănat „necurăţie” în interiorul nostru, nu vom putea semăna curăţie în exterior. Dacă nu văd cei din jur ceea ce avem noi necurat în interiorul nostru nu înseamnă neapărat că noi suntem drepţi. Doar noi şi Dumnezeu ştim cine suntem noi de fapt. Şi dacă eşti în categoria celor „necuraţi„, fă-ne la toţi un favor, curăţeşte-te! Nu ne fă să strigăm după tine „NECURAT! NECURAT!” pentru că trebuie să verificăm dacă nu cumva nu ne-ai întinat şi pe noi cumva, cu ceva.

Câţi „necuraţi” ai la biserica ta? A sosit vremea să pui mâna pe mătură şi să faci curat în viaţa ta şi dacă eşti conducător de biserică, şi în biserica unde ai fost pus să fi lider. Dacă nu eşti conducător de biserică, nu te băga să curăţeşti tu pe alţii, tu nu ai fost chemat la aceasta, ci pastorul bisericii are această responsabilitate.

Sursă articol: http://crestinismtrait.blogspot.com/2015/09/cati-necurati-ai-la-biserica-ta.html

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_aug16.htm

Cât ne ține pocăința? – Nicolae Geantă

Publicat pe 21 Octombrie 2017 de ADMIN în Articole

16 inși. Atâția au ieșit în față la Evanghelizare. Plângând. Bătându-se cu pumnul în piept. Au îngenuncheat pe asfalt. Au jurat recunoștință veșnică. Babați și femei. Sâmbătă seara. Și duminica? La biserică? Niciunul… Au fost pocăiți câteva ore. Apoi?

Am întâlnit oameni pentru care m-am rugat și au jurat că vor fi fideli lui Dumnezeu până-n pânzele albe, care au plâns în apa botezului de unde n-ar mai fi vrut să iasă, care au zvârlit țigările și rujurile în foc, care au renunțat la poftele firii. Și a doua zi? Am întâlnit, nu odată, un El care a venit și s-a botezat. Apoi s-a căsătorit cu Ea. Fericit în biserică. Și, după nuntă, două săptămâni a durat pocăința. Restul anilor… Chin.

Unora, pocăința ne e de tip Samson. Până o vedem pe Ea. Ori până miroase a must de struguri. Altora pocăința ne tine până ajungem la liceu. Ori facultate. Apoi ne înghite teribilismul. Sau fumul de Kent. Ori discoteca. Altora până ajungem în greu. Apoi trântim jugul Domnului, nervoși. Sau pocăința ține până face celălalt greșeală. Până deschidem laptopul. Până ajungem patroni. Ori avem facturi de plată…

Deși aș vrea sa greșesc, ne place pocăința itinerantă, de tip Chifa. De o seară. Până și Apostolul Petru a călcat pe acest bec, în seara trădării Domnului făcãnd o declarație mai mult decât curajoasă: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35). Și după câteva ore? Se jura că nu Îl cunoaște!

Apropos, pe tine cât te ține pocăința? Juruințele? Maratonul cu Dumnezeu?

Pocăința se ține până la capăt. Altfel, degeaba am crezut. Altfel, degeaba am alergat. Luptat. Atenție: niciun dezertor nu are statuie.

http://www.ciresarii.ro/index.php/cat-ne-tine-pocainta-nicolae-geanta/

Cât ne ține pocăința? – Nicolae Geantă

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cat-ne-tine-pocainta-nicolae-geanta/

Când vine ceasul să iei deciziile care crezi că vor fi cele înțelepte

Un drum cu direcții multiple - foto de Pablo García Saldaña - unsplash.com

Atunci când trebuie să iei o decizie în viață… stai și analizezi toate opțiunile, nu?Măcar așa cred eu că fac oamenii înțelepți, sau cei care iau în considerare și efectele alegerilor lor. Și deși anumite alegeri din viața noastră par a fi ușoare, altele dificile, altele poate necesită mai mult timp, părem că știm tot timpul cum să luăm deciziile și care sunt cele mai bune pentru noi.

Asta până începem să avem regrete. Am vrea să schimbăm ceva, dar nu mai putem. Am vrea să dăm timpul înapoi și timpul merge mai repede înainte. Am pecit-o, și am pecit-o nasol de tot! Ce e de făcut?

Deciziile în viață influențează mai mult sau mai puțin ceea ce vom fi și ceea ce vom face în viitor. Dăm cu capul de pragul de sus ca mai apoi să ne dăm seama că trebuia să plecăm capul înainte să intrăm. Sau ne împiedicăm singuri de pașii pe care îi facem, crezând că am făcut alegerile și deciziile ălea bune, ălea care o să aibă impact, ălea de durată, ălea care să ne facă să nu mai luăm decizii data viitoare. Ălea.

Se spune că era o dată un fermier care avea mulți porci. Într-o zi a venit cineva la ferma lui și l-a întrebat ”Cu ce obișnuiești să-ți hrănești porcii, tataie?

Păi, le dau tărâțe, porumb și chestii de genul acesta. De ce întrebi, tinere?” a răspuns fermierul

Pentru că eu sunt de la guvern și cred că nu îi hrăniți destul de bine. Ar trebui să le dați să mănânce resturi de mâncare”. Apoi i-a dat amendă fermierului.

După câteva zile, un alt individ ajunge pe ferma omului și îi pune aceiași întrebare. Fermierul i-a răspuns: ”Păi, îi hrănesc destul de bine. Le dau somon, caviar, friptură. De ce întrebi, tinere?

Pentru că eu sunt de la guvern și cred că e necorect ca tu să-i hrănești pe porci așa de bine în timp ce există oameni care sunt pe moarte și nu au nimic ce să mănânce”. Apoi i-a dat amendă fermierului.

În cele din urmă, după o altă perioadă de timp, un alt individ a venit și a pus aceiași întrebare. Fermierul șovăielnic a răspuns: ”Păi, le dau câte 5 dolari la fiecare porc ca fiecare să-și ia ce vrea!

Am râs la această întâmplare hazlie, dar am și înțeles ceva important. Am înțeles că unii oameni fac deciziile bazat pe părerile altoraAlți iau decizii bazați pe ce efecte au acestea asupra altora, iar alții iau decizii fără să le mai pese de nimic.

Știu că nu toți dintre cei care citesc acum aceste rânduri nu sunt crescători de porci, că nu au de a face zilnic cu indivizi de la guvern, că nu aruncă la porci resturi de mâncare când știu că în jurul lor sunt oameni care nu au nici măcar o bucată de pâine să pună pe masă, și probabil că mulți dintre voi nu câștigați 5 dolari pe oră să puteți să dați la toți din jurul vostru ca să se simtă ei bine. Realizăm de fapt că deciziile noastre au impact asupra noastră, asupra altora și asupra finanțelor noastre. Există decizii care nu influențează finanțele noastre, dar și la acelea există un preț de plătitacel moment când realizezi că ceva este de schimbat, ceva este de ajustat și trebuie să o faci acum și aici. Dacă o să o faci mâine și altă dată, va fi spre detrimentul tău, al familiei tale, al celor din jurul tău.

Ce decizii ai de luat care influențează pe alții din jurul tău?

Ce decizii ai de luat care să influențeze persoana ta?

Ce decizii ai de luat care să influențeze întreaga comunitate din jurul tău?

Când veți răspunde singuri la aceste întrebări, o să vă dați seama și o să realizați că atât constrânși cât și neconstrânși de careva din jurnoi avem de făcut decizii, și ne confruntăm cu ele la fiecare pas. Decizia de a face alegerea corectă sau de a nu face nici o alegere va influența totul din jurul tău. Începând cu tine și apoi cu ceilalți. Și deciziile și felul cum iei deciziile arată de fapt și caracterul și temerile tale. Puteți face decizii corecte, înțelepte, doar atunci când aveți pe cineva alături de voi să vă evaluați ceea ce veți face sau nu.

Apostolul Pavel le scria corintenilor despre o stare asemănătoare cu cea descrisă mai sus legată de decizii și acțiunile care aveau să le facă ei: ”În această privință, vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să facețici să și voiți (2 Corinteni 8:10, sublinierile din text îmi aparțin). Ei au ajuns nu doar să ia decizii de ei înșiși, dar au și început să dorească să facă decizii care să aibă impact în jurul lor. Nu făceau doar ceea ce și-au propus să facă, dar își doreau ca mai departe să facă și mai mult și să nu devină mereu dependenți de Pavel. Pentru că luarea de decizii se face prin sfat, prin înțelepciune, prin judecată. Și apoi, aplicând înțelepciunea și analiza logică – un dar pe care Dumnezeu l-a dat tuturor în creier – vom putea să luăm decizii înțelepte și decizii care să aibă un impact pozitiv asupra celor din jurul nostru. Faceți decizii corecte. Nu lăsați loc regretelor. Dacă decizia ta te va face să ai zâmbet pe buze, te asigur că ai făcut nu doar o decizie de influență personală, ci și o decizie care îți va influența ceea ce este în jurul tău: familia ta, vecinii tăi, colegii de muncă, și așa mai departe. Alții vor învăța de la tine să ia decizii bune, și vor veni la tine după sfat atunci când sunt în fața altor decizii care par a produce confuzie, neclaritate, haos.

Ce decizie ai luat în viața ta care să influențeze pe alții și cum te-ai comportat tu? Aștept comentariile voastre mai jos.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/03/cand-vine-ceasul-sa-iei-deciziile-care.html?utm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cand-vine-ceasul-sa-iei-deciziile-care-crezi-ca-vor-fi-cele-intelepte/

Când un ursuleț de pluș înseamnă pentru tine dragoste…

un urseleț de pluș - imagine de pe google images

Când trebuie să vedem prin alți ochi…

În weekendul acesta a trebuit să ajung la un cabinet oftalmologic să îmi refac ochelarii de citit și de lucru. Cei vechi pe care îi am – încă – au început să pălească, probabil că și la ei există vârsta ca la oameni… Eram chiar foarte preocupat să văd bine și să nu fiu jenat de rănile care mi le lasă pe nas, uneori, vechii mei ochelari. Nu i-am abandonat încă, mai sunt cu ei pe nas, dar încet, încet, parcă simt că li s-a dus viața. Nu cred că am făcut o alegere corectă atunci când i-am luat prima dată, deși rețeta de la oftalmologul de acum 3 ani a fost și astăzi bună. Adică cu aceiași dioptrie vedeam bine și cu noii ochelari testați la un punct oftalmologic din oraș de la noi, care l-am găsit deschis în weekend.

Uneori lucrurile din viață sunt precum ochelarii. Înțelegem anumite lucruri dacă le percepem în mod adecvat, dacă le studiem de aproape, dacă le observăm și le vedem corespunzător. Alții au alte perspective, alte unghiuri de vedere, alte idei. Probabil că anumite idei de-ale altora seamănă cu ale noastre, sau poate alții au mai multă lumină asupra anumitor lucruri decât noi. Dar poate că și noi vedem ceea ce alții nu văd și asta se datorează și felului nostru de a fi. Trăirea și educația noastră determină modul cum reacționăm și cum răspundem la ceea ce percepem în jurul nostru și făcând astfel, noi de fapt exprimăm părerea și… vederea noastră personală cu privire la acel lucru.
Ne luăm ochelarii de pe ochi și uneori vedem lucrurile în ceață. Sau poate vedem ceva mai bine decât cu ochelarii pe nas – atunci ar trebui să mergem la alt consult oftalmologic să vedem dacă toate sunt în regulă cu ochelarii noștri, cu ochii noștri, cu dioptriile ochelarilor.

Nu, nu scriu acest articol ca să fac ”reclamă mascată” la un cabinet oftalmologic, ci scriu pentru că mi-am dat seama că atunci când ai ochii care trebuie să îi ai… vezi lucrurile care trebuie să le vezi. Și dacă închidem ochii… este logic că nu vom vedea ce nu trebuie să vedem.

Ceea ce punem înaintea ochilor noștri determină și ceea ce ne pasionează, ce ne frământă, ce ne face să mai ieșim din monotonia de zi cu zi.
 Îmi aduc aminte de un bătrânel de care am avut grijă cu ceva timp în urmă și el avea un mare ”of” pe inima lui… vroia ca în fiecare dimineață să îi aducem ziarele principale din acea zi, apă proaspătă de la alimentara din apropiere… și să aibă ceva consistent de mâncare pe masă. Fiica acestui bătrân a încercat să îi spună omului că tehnologia de acum a evoluat, că există tablete și internet unde poate citi și răsfoi la nesfârșit ziare, arhiva de ziare, ba chiar să economisească un bănuț în plus prin a folosi un aparat electronic în locul ziarelor tipărite pe hârtie de tipografie. Avea el un fix, nu i-l scotea nimeni din cap. Ziarul tipărit era ziar tipărit. Dacă era pe tabletă… nu era ziar, era orice altceva.

Într-o dimineață, când mergeam la chioșcul de ziare, îmi amintesc că am fost să iau eu ziarele pentru acest bătrânel și doamna care vindea ziarele m-a recunoscut. Pusese deja deoparte cele 5-6 ziare pe care știa că noi le cumpăram zilnic, și unul dintre ele nu era venit pentru că nu au mai adus la acel chioșc acel ziar. Când ne-am întors la bătrân cu ”veștile”, parcă ar fi intrat toate în sac… a trebuit să îi găsim ziarul acela lipsă neapărat, și a trebuit să ne cam dăm peste cap, vorba vine acum, ca să îi facem rost de acel număr, din acea zi, de la acel ziar. Probabil că era un serial acolo și omul nu dorea să-l scape. Sau poate că… tabietul lui era de neschimbat, indiferent de ce s-ar întâmpla – nu putea fără acel ziar și cu asta basta!

Într-o altă ocazie vânzătoarea de la chioșcul de ziare, deși ea își vindea prin noi – și implicit prin banii acestui bătrân mai puțin înțelept cu finanțele – marfa ei, ne-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, ”nu a murit moșul?” Nu am înțeles atunci care a fost aluzia. Probabil că aveau și ei în familie sau au auzit cazuri similare de bătrâni care stau și cumpără grămezi de ziare să le citească și se îngroapă în casă cu ele. Pe moment nu mi-am dat seama la ce se referea așa că am răspuns rapid și simplu, ”nu, nu!” ca să scap, și apoi am zâmbit, încercând să mă integrez cu tonul de vorbă pe care l-am presupus eu că era în discuție. Dar apoi mi-am dat seama ce însemnau vorbele lor. Și ei se săturaseră de el, de câte ziare lua, de câte pretenții avea, de câți bani arunca moșul în vânt, în loc să facă altceva mai bun cu ei.

Omul avea ochelarii lui și nimeni nu îi putea schima vederea lui.
 I-am spus lucruri pe care a fost uimit să le audă, dar nu a dorit să facă vreo schimbare, deși a rămas văduv. A început să se înece în cititul ziarelor și de fapt vederea lui se ducea încet, încet. Nu doar vederea lui fizică, dar și cea spirituală. Nu credea în eternitate, dar mergea la biserică, când avea chef, ce-i drept. Nu credea în viața de apoi, dar credea în reîncarnare și zeități păgâne. Nu credea în Biblie, dar citea și asculta ce ziceau alții despre și din ea. S-a mulțumit să aibă toată viața ochelarii religiei sale de aparență – că era cineva, dar de fapt era un ateu, dar pentru alții cu acei ”ochelari” părea mai abordabil, mai în regulă decât cum era el de fapt. În realitate el era un persecutor al tuturor din jurul lui. Pe vremea lui Ceaușescu a deținut funcții de conducere și a avut influență în jur. Și pensia lui spunea ceva în acest domeniu. Doar că inima lui nu mai vedea ceea ce trebuia, pentru că el deja era îngropat în deznădejdile și în negativismul său. Au încercat unii și alți să-l aducă pe altă cale, să uite de moartea soției lui, să meargă mai departe în viață. A refuzat. A continuat să poarte aceiași vechi ochelari până în ziua când s-a stins subit și nu a mai avut nimeni ce să facă.

Nu mai putea nimeni să îi curețe ochii ca el să poată vedea mai bine lucrurile de acum… pentru că el era deja dus, era în lumea celor care nu cuvântă. Și deși preotul l-a îngropat și l-a făcut că ar fi ajuns în rai – un lucru pe care nici unul dintre noi nu îl vom știi pe acest pământ, indiferent ce ce ochelari avem pe ochi, indiferent de ce vedere avem acum, aici, despre ziua de mâine, despre viitor, despre eternitate. Nimeni nu mai putea modifica vederea acestui om acum că era trecut din portalul nostru fizic.

Nu știu dacă ai citit aceste rânduri și te-ai gândit să îți cureți puțini ochelarii tăi, sau poate lentilele de contact. Dacă te-ai gândit, ai cugetat la cum vezi tu lucrurile în viață, dacă ești maleabil, dacă lași ca lucrurile să te schimbe în mai bine, sau devii mai încăpățânat, mai rigid, mai aspru cu tine, cu alții, poate îți faci acum timp să lași ochelarii tăi jos și să cugeți la felul cum vezi tu lucrurile în viață. Puneți întrebările esențiale ale vieții și vezi ce răspunsuri ai acum. Apoi puneți ochelarii înapoi pe nas și gândește-te la răspunsurile care le-ai dat. Imaginează-ți că ți se dă ocazia să vezi din afara corpului tău felul cum arăți tu, felul cum vezi tu lucrurile, felul cum tratezi pe alții, felul cum îi citești tu pe oameni. Apoi revino la normal, la cine ești tu de fapt… și vezi ce fel de ochelari ai acum, și dacă nu cumva trebuie să mergi la un consult oftalmologic. Sau la Isus, care a dat vedere celor cu probleme cu ochii. Care a adus eliberare la cei care erau în întuneric și nu vedeau o cale de scăpare. În cele din urmă… purtatul de ochelari nu îți va arăta ce direcție urmezi – cum au caii la căruță – ci îți va limpezi felul cum faci acea direcție și consecințele care vor urma.

Fotografia de mai sus a fost făcută de Nick Hillier preluată din unsplash.com.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/09/cand-trebuie-sa-vedem-prin-alti-ochi.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cand-trebuie-sa-vedem-prin-alti-ochi/

ÎN VOIA MINȚII LOR

mihai sarbu

”Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate …” (Rom.1:28)

Sfânta Scriptură nu face afirmații pe gratis nimănui. Ea ”este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire …” (2Tim.3:16). Iată de ce și cuvintele acestei meditații se vor însoțite de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu cu perspectiva că vor fi de folos cuiva. Este vorba de o categorie de oameni care:  ”n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor” iar El: ”i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. “ (Rom.1:28). Despre ei Biblia afirmă că: Şi-au pierdut mintea … şi au înnebunit.” (Rom.1:4,22).

Cine sunt acești oameni și ce ”macină” în mintea lor? Care este modul lor de viață și ce perspectivă au ei? Sunt câteva întrebări tulburătoare prounuțate într-un context complicat de faptul că vremurile sunt tot mai tulburi, iar Adevărul absolut este înlocuit cu adevărurile mărunte ale oamenilor. În asemenea circumstanțe ne rugăm ca lumina Cuvântului să aducă claritate în înțelegerea adevărată a lucrurilor. Privind la identitatea acestor personaje sumbre este vremea să te gândești bine la identitatea ta și să faci ajustările ce se impun.

1). Gîndirea lorEste foarte simplistă: “Nebunul zice în inima lui: “Nu este Dumnezeu!” (Ps.14:1, 53:1). De fapt, nici nu prea gândesc. L-au luat în brațe pe NU și nu acceptă altceva. Se mândresc că sunt atei și nici nu știu ce înseamnă acest cuvânt. (A = fără; Theos = Dumnezeu; gr). Cuvântul ”ateu” nu înseamnă că nu există Dumnezeu, ci că în mod deliberat omul a ales să trăiască fără El. E ca și cum ți-ai acoperi ochii și strigi că nu există Soarele. Atitudinea ta nu anulează realitatea. Așa cum spune și poetul:”Pentru cine vrea să creadă / Am o mie de dovezi. / Însă nu mai am nici una / Dacă tu nu vrei să crezi.” (Anonim). Dar ce s-a întâmplat cu acești oameni care: ”S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit?” (Rom.1:22). Cum au ajuns să degenereze atât de mult în relația lor cu Creatorul? Ne spune Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod simplu și clar: ”toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Şi-au pierdut mintea …” (Rom.1:3-4). Ce viață tristă și fără nici o perspectivă! Confirmată și de definiția explicată în DEX:NEBUN.Este: 1. ”Persoană care suferă de o boală mintală; alienat, dement, smintit.”  2. ”Persoană lipsită de rațiune, de judecată, nesocotit, nechibzuit.” Nu cunosc starea ta dar știu 100% că Dumnezeu există și că într-o zi te vei confrunta cu El. Ține minte ce spune un alt poet: ”Picătură-n marea vremii / nu contează crezul tău. / Adevăru-i neschimbabil / Vrei nu vrei e Dumnezeu.” (Anonim). Dacă tot nu scapi de Dumnezeu este înțelept și logic să te pui bine cu El de-aici și de-acum. Mă rog să se-ntâmple asta.

2). Traiul lorS-a dovedit că ”modul de gândire determină modul de viață.” (Anonim), adevăr ce se confirmă 100%. Scriptura afirmă că:”înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric.” (Ecl.2:14). Să alegi să trăiești fără Dumnezeu este cea mai dezastruoasă alegere. Dacă nu există Dumnezeu pentru tine, atunci înseamnă că locul Lui este luat de altcineva: de tine. Nebunul este o ființă egoistă (totul este pentru el) și egocentristă (toate se învârt în jurul lui; el este centrul lumii). Iată cum creionează Domnul Isus portretul unui asemenea personaj: ”el se gândea în sine, şi zicea: … ”nu mai am loc unde să-mi strâng roadele,” …” îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Asta a zis el. Ca și cum sufletul ar mânca. Ce confuzie! Dar iată ce zice Cel ce are ultimul cuvânt în Univers: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Concluzia Mântuitorului despre un asemenea om și un asemenea trai este că el:”îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:17-21). Trăiește doar pentru el. Spre nenorocirea lui veșnică. Există posibilitatea să aluneci fără să-ți dai seama spre un asemenea mod de viață în care Dumnezeu să nu fie implicat deloc. Tu nu te-ai declarat ateu. Poate stai pe bancă în adunare sau ai vreo slujba în Casa Domnului dar cu inima ești departe. Ești foarte religios dar nu ai nici o relație cu Domnul. Porți doar un nume fără ca traiul tău de zi cu zi să confirme identitatea ta. Ai și Biblie dar nu mai ai credință. Nu crezi că a venit vremea să-ți faci socotelile și să-ți reconsideri poziția? Pentru că existența nu se tremină aici urmărește și:

3). Perspectiva lorMoartea fizică este doar un drum spre nemurire. Există veșnicie și ea are două compartimente: viață veșnică și chin veșnic. Într-unul din ele îți vei petrece eternitatea. Despre omul care n-a vrut să aibă de-a face cu Dumnezeu Scriptura notează că a ajuns:în Locuinţa morţilor, în chinuri.” De-acolo ”şi-a ridicat ochii în sus şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” (Luca 16:23-24). Ar fi dorit o schimbare de situație și o a doua șansă dar aceasta nu mai există după moarte. Explicația este simplă: ”între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.”(Luca 16:26). Nici o slujbă și nici o pomană sau parastas nu te mai ajută după ce ai închis ochii. Este cea mai mare înșelăciune să crezi asta. Din chinul iadului acest om nebun și-a venit în fire și a înțeles că singura soluție pentru mântuirea sufletului este pocăința (nașterea din nou) și tot ce trebuie să știe cineva (acum se gândește la cei ce-au rămas în urmă) este scris în Scriptură: “Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” (Luca 16:29). La ce te gândești pe termen lung? La prosperitate? La pensie? La moarte? Dar la veșnicie nu te gândești? Este cel mai sigur lucru. Iată ce poruncește cea mai autoritară voce din Univers:”Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate …” (F.A. 17:30-31). Până azi ai avut scuze dar începând din acest moment”mingea este în terenul tău.” Pocăiește-te! Este urgent! Salvează-ți viața și fă ce spune poetul în mod insistent: ”Încă răsună ne-ncetat: / Omule, pocaăiește-te! / Vin la Isus că te cheamă, / Lasă calea păcatului!” Finalul mesajului este cutremurător: ”Aici raiul, colo iadul. / De nu te pocăiești te pierzi. / Tare-i acest cuvânt și sfânt / Nu om, ci Domnul L-a grăit.” (C.Ev. # 132). Îmi pasă de tine și aș vrea să fim împreună cu Fiul lui Dumnezeu în fericire veșnică. Acceptă provocarea și aruncă-te în brațele Lui străpunse pe curcea de la Golgota chiar acum.

RUGĂCIUNE

”Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Ps.139:24)

ÎN VOIA MINȚII LOR

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/in-voia-mintii-lor/

Ce-i o biserică fără clopot?

un grup de voluntari lucrează la biserica de la care a dispărut clopotul - foto de Carrie Thomas - Religion News Service

Într-una din zile am avut curiozitatea să urmăresc ce cuvinte cheie caută cititorii pe acest blog și nu de multe ori mi-a fost stârnit umorul, dar și multe întrebări au apărut după ce am citit cele căutate. Într-una din zile am văzut că cineva căutase răspuns la o întrebare care avea răspunsul în Biblie, dar… nu a știut să caute.

Bun. Dar cine ar fura un clopot de biserică? (mai ales dacă acesta are peste 180 de kg) Cine ar mai îndrăzni să răspundă la această întrebare? Dar la întrebarea adresată în titlul acestui articol?

Această întrebare, și probabil și altele, desigur, îi chinuie pe o mână de oameni de la parohia bisericii episcopale Sf. Pavel de lângă localitatea Norris, South Dakota, SUA., unde clopotul bisericii lor, vechi de mai bine de 100 de ani a ”răsunat” la canalele de știri… de pe turnul său de lemn… de unde a fost furat, undeva în perioada 30 decembrie 2017 și 6 ianuarie 2018 (după estimarea pastorului… care speră că hoții vor reveni și îl vor aduce înapoi… și aceștia vor fi primiți cu recunoștință și… iertare (mai jos este mesajul de pe pagina de facebook a Rev. Dr. Lauren R. Stanley, unde se pot vedea mai multe fotografii de la acest incident neplăcut…)Deși nu pare prea ”jalnic” mesajul Reverendului… aceasta (că este o femeie…) a scris că ”asta e ceea ce facem noi în Biserică” – adică tragem din clopote. ”A pierde acest clopot – adică faptul că ni s-a furat – înseamnă că am pierdut o parte din comunitatea noastră”, scria Stanley într-un email.  ”… Acesta încă este parte a ceea ce sunt oamenii. Avem membrii care își amintesc cum l-am folosit tot timpul, și pentru ei, acesta este un atac îngrozitor asupra noastră ca și comunitate, e ca și când am pierdut un membru de comunitate.

Biserica Sf. Pavel – de care este vorba mai sus – este una din cele 11 biserici din cadrul Misiunii Episcopale Rosebud care s-a răspândit în cadrul Rezervației Indiene Rosebud, căminul a mulți indieni din Lakota Sioux. Toate cele 11 biserici au clopote, unele în cadrul unui turn din vârful clădirii bisericii și altele – precum Sf. Pavel – într-un suport ca de turn care este adiacent clădirii.

Biserica Episcopală și-a fondat misiunea sa în cadrul populației Lakota în anul 1875 și biserica episcopală Sf. Pavel  a fost fondată acolo pe terenurile tribale din anii 1890. Multe din clopotele misiunii au fost donate de enoriașii din est.

Hoții clopotului de la biserica Sf. Pavel au tăiat turnul înainte să fugă cu clopotul. 
Atât departamentul șerifului cât și poliția tribală au fost alertate, în timp ce localnicii cercetează companiile de metal unde hoții ar fi putut să încerce să vândă clopotul.

Dacă nu se va putea recupera clopotul – dacă acesta a fost dus departe și vândut fără milă ca piesă de antichitate de mare valoare – atunci va trebui să ne confruntăm cu această întrebare și să ne dăm seama cum să mergem mai departe,” declara Stanley. ”Vom continua închinarea, vom rămâne o comunitate. Pentru că acest clopot nu e suma a ceea ce suntem noi.” (acum realizează ce înseamnă de fapt comunitatea… – nota din paranteză îmi aparține)

Stanley și alții speră că acest clopot să fie recuperat fără implicarea poliției. Clopotul a mai fost furat înainte și membrii tribali au putut să-l depisteze și să convingă vinovații să-l returneze. Dar dacă nu se va returna, spunea Stanley, va scrie o liturghie specială pentru comunitate ca să poată plânge pierderea.

Apoi vom merge mai departe”, spunea ea, și vor căuta un alt clopot, posibil prin intermediul unei donații. ”Vom continua să fim poporul pe care Dumnezeu ne-a chemat să fim în această porțiune din Rezervația Rosebud. Pentru că comunitatea, familia, e ceea ce leagă pe oamenii de aici.” (deci nu clopotul îi leagă – nota îmi aparține)

Cât privește pe hoți, Stanley stă în promisiunea sa de iertare. ”Noi suntem creștini, și luăm în serios promisiunea de milă a lui Isus,” spunea ea. ”Dacă va fi returnat clopotul, noi nu suntem interesați în pedepsirea nimănui pentru acest furt.

Și ei vor reconstrui turnul de lemn al clopotului – dar numai după ce va fi returnat. ”Noi vom reconstrui,” spunea ea. ”Și apoi îl vom binecuvânta, îl vom suna tare și clar și vom continua să fim comunitatea care iubește și poartă de grijă unul de altul.” (până la urmă ce contează mai mult clopotul, comunitatea sau publicitatea? – și această notă îmi aparține)

Așa că… dacă nu ați aflat ce e o biserică fără clopot… acum știți.

Materialul de mai sus a fost preluat de pe site-ul Christian Headlines, curtoazie a Religion News Service, publicat pe 12 ianuarie 2018. Dacă citați sau folosiți acest articol în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării. Mulțumesc.

7 POSTĂRI POPULARE

Șapte moduri prin care să-ți reîncarci viața de rugăciune în 2018

10 diferențe dintre un credincios și un creștin

Baticul şi femeia – o încercare modestă la explicarea unui pasaj dificil

De ce pastorii nu au niciodată timp destul

Trei idoli comuni din biserică

Biletul din autobuz…

7 sugestii de cadouri 

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/01/ce-i-o-biserica-fara-clopot.html?utm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/ce-i-o-biserica-fara-clopot/

Biserici, disciplină și abuz! Membralitatea de tip nou în Bisericile neoprotestante!

download

Biserici, disciplină și abuz! Membralitatea de tip nou în Bisericile neoprotestante!

Am scris înca doua articole referitor la noua administrare a unor biserici neoprotestante, ca exemplu am dat fenomenul “9 Marks”  din unele bisericile baptiste americane, care se pare că încep să se transferă și la unele comunități românești.

N-ar fi nici o problemă dacă organizarea bisericilor ar avea ca scop Împărația lui Dumnezeu și Neprihănirea și ca fundament Scriptura, însă în spate la toate stă diavolul, cu abuz, materialism, dorința de putere, egoism și o dictatură care să privilegieze o “clasa de ierarhi” (prezbiteri, diaconi, comitete) din conducerile bisericilor.

Am privit împreună la motivația și definiția legământului scris, inițiat de învățătura “9 Marks”, văzute prin ochii unuia din conducătorii acestei organizații care-și propagă învățătura pe site-ul acestei organizații, anume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”) și-l găsiți la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

Ce este de amintit aici, este faptul că numele organizației sau rețelei de biserici care au acceptat învățătura aceasta, pleacă de la cartea cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).

Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în organizația (sau rețeaua de biserici) “9 Marks”.

În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.

Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)

Astfel, în practică, acești oameni se folosesc de o regulă a membralitîții abuzivă, legământul scris, de disciplina abuzivă în Biserică și de refuzul de-a elibera biletul membral al membrilor care vor să se retragă, totul cu scopul de-a favoriza o “clasă ierarhică” a comitetelor din aceste biserici, de-a avea controlul, puterea în Biserică și astfel de-a anihila orice opoziție.

Într-un cuvânt este o “inchiziție modernă” care-a învățat modalitatea de-a domina o biserică, de-a menține puterea și de-a anihila orice opoziție sau posibilitate a membrilor bisericii de-a le cere socoteală sau de-a nu fi de acord cu hotărârile sau interpretarea lor scripturală.

În acest material, o să privim la câteva abuzuri ale acestor tipuri de conducere, a bisericilor de acest tip, în lumina Adevărului Sfintei Scripturi.

Pastorii din bisericile unde se practică abuzul, se cred superiori “celorlalte oi”, își formează o “clasă ierarhică” și conduc biserica cu o mână de fier.
În spatele unui adevăr, spus pe jumătate, pastorii invocă disciplina ca parte a practicii bisericii, însă scopul lor adevărat este puterea, controlul, anihilarea oricărei opoziții din biserică și de aici împlinirea agendei personale sau a “grupului ierarhic” care conduce biserica.

În continuare voi spicui câteva practici abuzive din organizația “9 Marks”, descrise pe site-ul organizației, și practicată într-o rețea de biserici baptiste americane, care au îmbrățișat deja infuzia de învățătură de tipul “9 Marks”:

  1. a) Nu mai poți pleca din biserică, să-ți iei biletul membral, decât unde vor ei și cu aprobarea lor

Unul din caracteristicile acestei conduceri “cu mână de fier”, este controlul membrilor bisericii. Pana acolo au mers în bisericile de tip “9 Marks” încât oricine dorește să plece nu mai i se eliberează biletul membral sau plecarea poate să fie făcută doar cu aprobarea “clasei ierarhice” și numai acolo unde vor ei.

Mark Dever într-un interviu pe care-l găsiți la adresa: ( https://www.ligonier.org/learn/articles/ministry-capital-interview-mark-dever/ ),  spune următoarele:

”Care este responsabilitatea unei Biserici locale față de un membru al Bisericii care, deși nu este excomunicat, pleacă și se alătură unei alte biserici pe stradă?

MD: Depinde. Dacă nu este o biserică care propovăduiește Evanghelia și dacă membrii bisericii voastre au fost învățați, li s-a spus și au fost convinși, iar el sau ea refuză să se întoarcă în biserica voastră sau să meargă la altă biserică unde se predica Evanghelia, atunci trebuie să-l excomunicați pe el sau ea.”

Deci pastorul baptist Mark Dever, împreună cu organizația “9 Marks”, judecă în locul tău unde să pleci, când să pleci și  trebuie să-i ceri voie să pleci.

Asta înseamnă abuz, control abuziv, noi suntem liberi să aderăm la o biserica locală și suntem liberi să plecăm dintr-o biserică locală, fără nici o constrângere.

Scopul nu este nicidecum binele membrilor bisericii, ci controlul membrilor, să-i manipuleze cum vor, să-i obstrucționeze după reguli care n-au nimic în comun cu libertatea credinciosului în Hristos și să nu mai aibe nici o opoziție dintre membrii bisericii.

  1. b) Trebuie să semnezi un legământ scris în biserică, prin care te obligi față de  conducerea bisericii, cu scopul de-a te controla, bineînțeles.

Am scris deja destul despre acest subiect, despre faptul că noi ca membrii în Biserica Domnului am făcut Legământ cu Domnul, în Sângele Lui, așa că un legământ cu oamenii este neavenit, este un fel de lege impusă de niște oameni. N-au cerut apostolii un asemenea legământ, așa că oare cum își permit acești pastori și conducători de biserici să facă acest lucru?

Din descrierea acestui legământ dau doar câteva idei găsite pe site-ul organizației “9 Marks”:

– Legământul acesta angajează la spionarea membrilor bisericii

Mai mult decât atât, de sute de ani de la reformă și de două mii de ani de la Întemeierea Bisericii, n-a trebuit nimeni să ne spună în scris și să semnăm, că trebuie să ne supraveghem unii pe alții și trebuie până la urmă să raportăm pastorilor și conducerii despre cei din jur.

Cam undeva la nivelul acesta s-a ajuns în astfel de biserici abuzive. Uitați ce spune Matt Schmucke în articolul “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” de pe site-ul organizatiei “9 Marks”, a cărei adresă web am dat-o la începutul articolului:

”Practicați o grijă și supraveghere afectivă unul pentru celălalt și sfătuiți-vă cu credincioșie și întrebați-vă unii pe alții, de câte ori aveți ocazia. Ne purtăm poverile unul altuia? Ne supraveghem unul pe altul? Ne provocăm unul pe altul când păcătuim? Ne implorăm unul pe altul într-o umblare sfântă? Facem aceste lucruri pentru oameni care sunt în afara grupului nostru demografic? Este insuficient dacă vă îngrijiți doar de cei care vă împărtășesc profilul demografic. Această idee este contrară majorității gândirii culturii bisericești. Dar este biblică. Aceasta înseamnă să fii o parte a unei biserici.”

Oare de ce ar trebui să fie specificat într-un legământ scris asemenea lucruri, oricum avem Scriptura care ne învață fără semnatură cum să trăim în relațiile unii cu alții. Și oare de ce n-ar fi în acest legământ scris introdusă și supravegherea pastorilor și a “clasei de ierarhi”? E simplu, pentru controlul asupra membrilor bisericii!

Tot acest Matt Schmucke, continuă la un alt punct legat de conținutul legământului scris următoarele: ” Aduceți pe cât mai mulți puteți, la orice vreme, să fie sub grija noastră. . . Poate pe acești copii față de care avem un angajament special; poate că acel frate sau soră cu care te rogi în fiecare săptămână. Noi ne angajăm împreună ca să fim o parte a vieții unul altuia. Ucenicia sau îndrumarea spirituală ar trebui să fie un scop zilnic.”

Adică după ce mergi la rugăciune cu alții sau te confrunți cu anumite probleme legate de copiii din familie sau tineri, trebuie să dai raportul lor, pastorului și “ierarhiei”, asta ca să își noteze ei și la momentul potrivit să aplice “disciplina”. Îmi sună o organizare mai degraba de tipul securității comuniste, decât o treabă duhovnicească.

Când cineva îmi destăinuie o mărturisire pentru care să mă rog, aceea rămâne între persoana respectivă și Domnul, n-o să fug imediat s-o fac publică la “ierarhia atotștiutoare”.
Pe de altă parte între copiii noștri și tinerii cu care suntem în contact, ei trebuie ajutați să crească spiritual sau să-L găsească pe Domnul, prin sfătuire cu maturitate și nu mergând să “turnăm” problemele lor “ierarhilor”. Oare “ierarhii” vin să-și trâmbițeze în casele noastre, între anumiți tineri sau în cercuri de rugăciune problemele care le au în viața lor sau păcatele cu care ei se confruntă?
Sigur că totul se conturează ca un abuz, pastorii ar trebui să facă ucenici, oameni maturi, oameni capabili de consiliere, capabili să ridice și capabili să poarte poveri. În schimb pare o organizare în care doresc controlul și nicidecum recuperarea, creșterea spirituală și sănatatea credincioșilor.

– Sub deviza nu părăsiți adunarea noastră, în legământul scris se deschide ușa la abuz și control

Tot Matt Schmucke, în același articol spune privitor la conținutul legământului scris următoarele: ”Participarea în mod regulat este vitală, deoarece este primul pas spre a fi tras la răspundere. Dacă nu participați în mod regulat (poate că v-ați mutat, poate v-ați îmbolnăvit, poate ați plecat la școală, poate ați ales pur și simplu să participați la o altă biserică) lăsați pe cineva să știe. . . de preferință pastorul. Neparticiparea este fie o poartă a păcatului, fie o reflecție a păcatului. Este împiedicată de disciplina formativă a bisericii și este remediată de disciplina corectivă a bisericii.”

Credeti că până ce acești oameni nu au inventat “legământul scris” în Biserică, nu s-a știut versetul biblic care spune să nu părăsim adunarea?

S-a știut foarte bine, însă prin cerința de-a nu părăsi adunarea într-un legământ scris, se are în vedere controlul, o înlocuire a Duhului Sfânt și a lucrării Lui cu frica de oameni și erijarea unora în clasă superioară. Dacă cineva nu ascultă de Scriptură, la îndemnul Duhului, credeți că un legământ scris, un angajament față de oameni, îi va motiva cumva să asculte de Scriptură? Nicidecum!

Ce face însă, o astfel de practică? Desigur că dă putere unor oameni, dă control unei clase privilegiate și cu siguranță disciplina devine un obiect de a controla abuziv membrii bisericii.

– Legământul scris angajează pe membrii bisericii la susținerea financiară și nu numai

Tot Matt Schmucke, în același articol spune privitor la conținutul legământului scris următoarele: ”Susțineți slujirea bisericii. Prin rugăciune, angajare față de învățătura biblică, prin finanțe și prin alte mijloace, fiecare membru individual are un rol important în susținerea bisericii”

Oare de ce trebuie să fie un legământ scris care să specifice susținerea financiară, se crede că cineva o să dea bani mai mulți dacă semneaza un legământ în acest sens? De ce? De frica conducerii, de frica acestor “ierarhi”? De frica că la orice moment ei pot să-ți controleze viața prin semnătura ta?

Oare nu Capul Bisericii, oare nu Dumnezeu este Cel de care trebuie să avem frică și Cel la care trebuie să-i dăm din inimă ce hotărâm?

Cu ce scop aceste “legăminte scrise” semnate, prin care ne angajăm să dăm bani, față de conducerea bisericii?

Sigur că referitor la acest legământ scris, ar putea continua analiza la fiecare punct legat de articolul scris de Matt Schmucke, însă prin orice punct conducerea unor astfel de biserici, sub egida Adevarului, doresc de fapt controlul asupra membrilor Bisericii și-o substituire a Duhului Sfânt, de fapt Cel care lucreaza la transformarea și schimbarea noastră după Cuvântul lui Dumnezeu.

”Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

  1. c) Păstorul sau “conducerea ierarhilor” pot disciplina sau exclude din biserica pe motivul neparticipării, câți membrii doresc.

Ce ați zice despre un păstor care ar veni cu propunerea la o adunare generală a bisericii  de-a disciplina 256 de membrii dintr-o biserică, asta fiind majoritatea bisericii?

Eu mi-aș pune întrebarea nu despre abuz, ci daca acel păstor este întradevăr ceea ce pretinde a fi. De fapt ce vrei să demonstrezi clădind în jurul tău imaginea de om cu “bâta” disciplinei în mână, prin care majoritatea unei biserici să o pui sub disciplină?

Păi dacă majoritatea bisericii nu mai participă la serviciile unei biserici, acest Dever ar fi trebuit să-și pună semne mari de întrebare cu privire la slujirea lui.

Mie mi se pare în atitudinea acestui om, nu lucrare duhovnicească, ci una firească de intimidare, în care dorești să semeni frică și groază în jur.

Domnul nostru însă, Adevăratul Păstor, ne-a învațat că un păstor de suflete care slujește semenilor, lasă 99 de membrii și merge după una care s-a rătăcit, “o ia pe umeri” și-o aduce înapoi în Biserică.

Dever însă a intrat în turmă cu bota și a rupt picioarele la majoritatea dintre membrii unei biserici. Dacă aceasta nu pare abuz, atunci nu știu cum mai putem defini un abuz într-o biserica.

De fapt fiecare din cei 256 ar fi trebuit contactați personal, stat de vorba cu ei, văzut care sunt sau daca sunt probleme referitoare la neparticipare, analizat, cântărită situația la fiecare în parte și încercată recuperarea, dacă era cazul. Însă când o majoritate dintr-o Biserică ajunge să nu mai frecventeze Biserica, acolo e o problema mare legată de lucrarea pastorului și a lucrătorilor dintr-o asemenea biserică.
Pe de altă parte situația unuia care a plecat la Biserica Romano-catolică. Sâc!

Păi dacă a plecat acolo înseamnă că n-a fost născut din nou niciodată, dacă așa l-ai crescut și l-ai hrănit încât nu mai face diferența între idolatrie și o biserică care-și bazează credința pe Sfânta Scriptură, atunci tu ca pastor sau lucrător în Biserică ai o mare problemă.
Iată ce declară Dever referitor la situația descrisă mai sus: La

întâlnirea membrilor noștri din mai 1996 ne-am despărțit de majoritatea membrilor bisericii noastre (256 disciplinați pentru neparticipare!). De asemenea, îmi amintesc lacrimile pe care mulți dintre noi le-au vărsat peste o căsătorie ruptă în acei ani de început și primul dintre numeroasele excomunicări pe care le-am decis (cel mai recent fiind pentru un membru care s-a alăturat Bisericii Romano-Catolice)” ( preluat de la urmatoarea adresa: (https://www.9marks.org/article/mark-dever-doesnt-practice-separation/ )

Toate aceste practici sunt o extremă care arată de fapt scopul acestei organizații, nu de-a avea o biserică sănătoasă, ci de-a favoriza o anumită “clasă ierarhică” din cadrul Bisericilor. Pe de altă parte această “clasă ierarhică”, prin dominarea unei biserici, anihilează orice opoziție și  are acces nelimitat la fondurile acelei biserici, iși consolidează scaunele de conducere, slujbă pe viață, propagă leadership-ul și nu slujirea în Biserică.

Avem parte de-un fenomen care ia amploare, este biserica neoprotestantă modernă, care tinde să calce pe urmele cultelor istorice, culte care au separat biserica în mireni și ierarhi, care au ajuns pe urmă să fie o clasă privilegiată, să aibe toată puterea, bani mulți, bogăție și când au întâmpinat opoziție au trecut la abuz, inchiziție, ucidere. A dispărut slujirea în biserici, a venit meseria de popă (preot), șefia și dominarea, a dispărut nașterea din nou și firea și-a spus cuvântul.

Cam aceeași direcție este luată și în multe biserici din cultele neoprotestante, diavolul vrea să distrugă ce a mai rămas din biserici bazate pe Evanghelie. Stilul este același, vine cu jumătăți de adevăr, momește, înșeală și stăpânește. Pastorii de astăzi au ajuns în mare parte să meargă la un institut teologic pentru o meserie bună și plătită. Este normal atunci ca să-și aroge supremația și conducerea când vin într-o biserică, asta deoarece scopul și viziunea care-o au ca viitori lucrători este greșit. Ei nu se văd drept mădulare în trup, ei se văd superiori în trup, diferiți, conducători, neștiind sau ignorând că Dumnezeu ne dorește în Trup mădulare unii altora, că Dumnezeu dă daruri fiecăruia să slujească, nu să domine și să profite, nu să caute puterea, că fiecare are Duhul Sfânt în Biserică și autoritatea ți-o câștigi prin slujirea fraților și surorilor din biserică și nu prin modul acesta securisto-comunist de-a inventa legăminte scrise și mijloace de-a înlănțui pe oameni și de-ai ține sub dominația fricii. Oamenii trebuie să aibe frică de Domnul și nu frica de niște indivizi care-și arogă puterea și chiar se cred înlocuitori ai Duhului Sfânt.

Domnul să trezească biserica actuală și să ne ajute să ne întoarcem la Standardul Scripturii, să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea, să căutăm pacea și sfințirea, prin rămânerea în Hristos și slujindu-ne unii altora ca mădulare în Trup și căutând să ducem Evanghelia până la marginile pământului.

Adresa celorlalte două articolele legate de această temă se găsesc la adresele următoare:

Prima parte: https://paginacrestina.wordpress.com/2017/11/03/membralitatea-prin-ochii-9-marks-prima-parte-motivatia-legamantului-scris-si-semnat-in-unele-biserici-baptiste-americane-ce-au-aderat-la-reteaua-9-ma/

Partea a doua: https://paginacrestina.wordpress.com/2017/11/04/membralitatea-prin-ochii-9-marks-partea-a-doua-definitia-legamantului-scris-si-semnat-inventat-de-reteaua-de-biserici-baptiste-ce-au-aderat-la-reteaua/

Simion Ioanăș

https://paginacrestina.wordpress.com/2018/01/15/biserici-disciplina-si-abuz-membralitatea-de-tip-nou-in-bisericile-neoprotestante/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserici-disciplina-si-abuz-membralitatea-de-tip-nou-in-bisericile-neoprotestante/

Ahhh! S-a modificat Marea Trimitere! ”Faceți afaceri pînă Mă voi întoarce!” M-am ars! – UPDATE: comentariul autorului și răspunsul meu

download

Tocmai am primit o nouă revelație! S-a schimbat Marea Trimitere! Domnul Isus a comunicat unui coreligionar de-al meu în mod direct și personal ceva ce mă face să plîng de cîteva zile. N-am știut! Mea culpa, mea maxima culpa! 

Mi-am ratat chemarea și am coșmaruri că voi auzi tunetul vocii Lui:

Pleacă de la mine că nu te cunosc, n-ai făcut afacerea vieții tale!

Sînt rupt și la limita depresiei! M-am tot rugat pentru darul acesta! Frații mei de trup l-au avut! Prieteni de-ai mei l-au avut! Am tot stăruit și insistat că poate poate mi-l va da Dumnezeu și mie! N-a vrut!

Sînt ca acel carismatic pomenit de Babylon Bee! A tot stăruit la Domnul să îi dea și lui cîteva daruri ”corecte” și nu i-a dat nimic altceva decît darul ospitalității. Ghinion, vorba unui clasic în viață! Nu toți sîntem predestinați pentru cele mai bune daruri, nu toți sîntem așezați pe calea cea mai bună și cea mai strălucitoare!

Eu ce mă fac acum! Creștinii, care n-au acest dar au și trecut la Domnul și nu mai au timp să recupereze, oare aceștia ce vor face? Cum vor da ei socoteală? Soacra mea, o dulceață de femeie, care a născut 10 copii și i-a crescut pe toți și toți umblă cu Domnul, socrul meu, care s-a chinuit în sărăcie decentă, dar a făcut zestre tuturor fetelor lui, mama mea, care s-a chinuit în nevoi, rămasă văduvă la 27 de ani …

Cu toții niște ratați! Nu-i așa? N-au știut să profite, să înțeleagă că Dumnezeu a vrut lucruri mai mari pentru ei, să beneficieze de binecuvîntarea avramică!

(Frățiilor, textul cu David și Goliath n-a fost scris ca voi să vă identificați cu David și să identificați orice prostioară cu Goliath! Nu vi se aplică, ca multe alte texte din Vechiul Testament. Ba, multe texte adresate apostolilor nu vi se aplică nici vouă, nici mie!)

Dar acum noi am primit lumina! Dumnezeu ne cheamă la bussiness!

Iată traducerea corectă!

Faceți afaceri până Mă voi întoarce”. (Luca 19:13 NKJV)

sursa

Mîine mă duc la registrul comerțului sau unde trebuie4 să îmi fac firmă!

Voi deschide Biblia cu altă poftă acum, de vreme ce am aflat că e cea mai bună carte de bussiness, nu de afaceri, de bussiness!

Biblia este cea mai bună carte de business.

Nu te-ai gândit niciodată la acest lucru? Cum adică, Dumnezeu mă vrea în business? Parcă El are treabă cu Biserica și lucrurile spirituale. Să fie El interesat și de afacerile mele? Eu nu am „chemare” pentru business. Oare cum stau lucrurile în acest domeniu?

…..

  • Implicarea în afaceri înseamnă împlinirea însărcinării date de Dumnezeu omului.

Încă de la începutul creației, Dumnezeu l-a însărcinat pe om să administreze și să dezvolte toate resursele pe care le-a lăsat El pe pământ.

  • Implicarea în afaceri constituie un mod de a ne închina lui Dumnezeu.

Vechiul Testament este scris în limba ebraică iar unul dintre cuvintele de bază pentru „muncă” este „avodah”, care înseamnă deopotrivă „închinare” și „lucru”.

  • Implicarea în afaceri constituie o cale de a sluji.

Cuvântul ebraic pentru afacere este „melawkaw” care înseamnă slujire.

Hermeneutica și paradigma de gîndire de mai sus suferă atît de mult și sînt atît de defectuoase încît, parafrazîndu-l pe Labiș, spun:

Citesc și plîng, citesc!

UPDATE

Între timp am observat că autorul articolului, Marius Koritar, a răspuns astfel:

„Domnule” Marius Cruceru, rar îmi este dat să văd atâta răutate în cineva. Ați depășit cu mult așteptările mele. Să luați un articol și să-l răstălmăciți după bunul plac, fără să aveți bunul simț să întrebați sau să vă documentați înainte, spune multe despre intențiile dvs.. Chiar sunteți în lipsă de idei pentru așa zisele articole sau păreri pe care le expuneți cu atâta …? Ați fost la Registrul Comerțului sau era doar o altă minciună?! Înțeleg că aveți frustrări mari dar chiar așa? Poate ar fi bine să nu vă opriți din plâns. Să vă fie rușine!

I-am răspuns după dorința-i:

Stimabile domn (vă răspund după cum m-ați interpelat, rămînem la ”domnule”, ne vom putea apela cu ”frate” pe cînd vom predica același fel de Evanghelie, a dvs. este coruptă),
Deci … stimabile domn,

1. nu știu cu ce fel de hermenutică lucrați sau cîtă experiență de viață aveți (se pare că destul de puțină, trăiți undeva în vreun turn de fildeș) de spuneți că atîta răutate n-ați mai întîlnit. Îmi pare rău că etichetați pamfletul meu drept răutate. Atunci și apostolul Pavel a fost cu totul răutăcios, cînd i-a amendat pe unii și pe alții care vesteau o altă evanghelie (scrijelească-se!), chiar și Ioan a fost răutăcios (2 Ioan 10) sau Iuda. Eu am mai văzut asemenea RĂUTATE chiar și la Domnul Isus, Matei 23. Mă simt bine în galeria respectivă. Dacă amendarea discursului dvs. superficial, toxic și ratat, o învățătură falsă, este etichetat drept ”răutate”, atunci fie așa, dar puneți eticheta și pe alte amendări care lovesc în evangheliile false. Vestiți o evanghelie deformată și falsă, stimabile.

2. Am făcut trimitere la articol, am dat generos link-ul. Cititorii mei și ai ai dvs. pot trage concluziile. Cititorii mei sînt mai inteligenți decît ai altora ca să nu se lase manipulați de mine și de răutățile mele. Se pare că cei care vor fi citit elucubrațiile dvs. au ajuns la aceleași concluzii ca mine. N-am torsionat deloc ce ați spus. V-am citat. Dvs. ați torsionat vorbele Mîntuitorului în mod nelegitim, adăugînd sensuri după bunul plac. Recitiți ultimele 5 versete din scripturi, veți avea niște surprize neplăcute.

3. Mă acuzați de lipsă de bun simț. În baza cărui fapt. De unde știți că nu m-am documentat despre activitatea dvs. și despre afacerile dvs. sau profilul dvs. de om de afaceri și ”spicăr”. N-am niciun interes și nicio intenție cu privire la dvs. personal. Am intenții clare și dovedite cu privire la discursul dvs. S-ar putea să mă repet. Nu DUMNEAVOASTRĂ SÎNTEȚI obiectul acestui articol. Oricît v-ar plăcea să vă dați importanță, n-am scris împotriva dvs. personal.

4. Lipsă de idei? Nu mă stîrniți. Am o fire pămîntească slabă și neroadă. Cedez ușor la provocări. Soția mea spune că mulți sînt fericiți că m-am pocăit. Nu îmi dați material de lucru, vă rog! Comentați și debitați în continuare? vă voi răspunde cu entuziasm la astfel de ieșiri în decor.

5. Mă acuzați de minciună. În baza a ce? Dvs. nu ați citit atent articolul meu, stimabile! Registrul comerțului a apărut într-o altă discuție. Era o fază în care un astfel de spicăr – de data asta nu dvs. Nu vă dați chiar atîta importanță! Un alt spicăr dădea sfaturi unor oameni de afaceri. Aceia l-au verificat pe acela pe site-urile de specialitate, unde apăreau cifrele de afaceri și profitul, rîzîndu=i în nas că este incompetent. Nu era vorba de dvs. De fapt în tot articolul nu este vorba în special de dvs. Nu vă alintați prea mult! Sînt și alte cazuri pe care le-am amendat. Nu v-am dat dvs. toată atenția.

6. Da, am frustrări mari, dar sînt de alte natură decît vă imaginați dvs. Una dintre ele, este că văzînd asemenea prostii nu mă pot opri să nu fiu acid și cinic. Este una dintre cele mai mari dezamăgiri referitoare la mine. Aș vrea să fiu mai îngăduitor și mai blînd. Iertați-mă, nu pot! NEputința mea! Foarte frustrant! Aș fi dorit să fiu precum Cristi Țepeș în asemenea faze!

7. M-am oprit din plîns. N-a durat mult! și Nu mi-e rușine! Alt ghinion! Nu mi-e rușine să vă înfrunt prostiile și aberațiile, nici pe ale dvs. nici pe ale altora.
Și la următoarea ieșire în decor a dvs. și a spicărilor dvs. voi fi tot aici!
Domnul să aibă milă de dvs. și la marea Judecată să nu ne judece nici pe mine nici pe dvs. după prostiile debitate!

Amin de 3 ori!

Ahhh! S-a modificat Marea Trimitere! ”Faceți afaceri pînă Mă voi întoarce!” M-am ars! – UPDATE: comentariul autorului și răspunsul meu

Biserici-breloc

PUBLICAT PE 9 MARTIE 2018DE MARIUS DAVID

download

Bisericile-breloc nu sînt neapărat bisericile mici. Am tot respectul pentru bisericile mici. Am păstorit biserici mici, m-am implicat în biserici mici. Am prieteni pastori care mor în brazdă păstorind biserici cu puțini membri.

Bisericile-breloc pot fi și biserici mari. Altceva le caracterizează!

Bisericile-breloc sînt biserici înființate PENTRU oameni. Biserici cu destinatar. Biserici-moștenire! Pentru genul acela de oameni pastor-wanna-be, care vor să fie pastori cu orice preț (că oricum la altceva nu s-ar pricepe, iar munca nu le place), oameni care n-au chemare, n-au lucrare, dar tata sau vreo rudenie este pastor sau om de afaceri și vrea să facă fiului sau rudeniei un cadou, o biserică-breloc, să o poarte la cheile de la mașină, să se laude cu ea prin tîrg.

Biserica-breloc este o biserică clădită nu pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru un prefix în fața numelui. De obicei în asemenea biserici sînt cîteva rudenii ale ”pastorului”, vreo doi prieteni loiali și cam atît. Viață spirituală? Creștere? Nu! O alianță de diferite interese!

Bisericile-breloc se fac rapid de către oameni care au o eclesiologie pur funcționalistă. Ei cred că bisericile se fac ca clătitele! Imediat pui de-o biserică!

Nu te mai mulțumește faptul că al tău nu este promovat în față, că nu îl cheamă nimeni nicăieri, că nu se afirmă? Lumea-i rea! Ierarhii sînt orbi. Nu văd darurile!

Soarta acestor grupuscule? Unele probabil că sînt salvabile, dacă Dumnezeu se îndură în Harul Său!

Celelalte? Vor pieri așa cum au apărut, precum ciupercile după ploaie.

Similare

Ne pleacă tinerii din biserici! Ce-i de făcut?

În „Conferinte”

Eu aș defila prin conferințele pastorilor evanghelici și i-aș întreba…În „Biserica Baptista”

Casele transformate în biserici! Biserici transformate în case?În „Biserica Baptista”

Biserici-breloc

Top Posts

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserici-breloc/

BISERICI PENTRU LIBERTATE

download

Biserica a jucat un rol important în abolirea sclaviei în secolul XIX.

Ea trebuie să joace un rol important și astăzi, în abolirea sclaviei moderne.

eLiberare vă oferă pachetul “Biserici pentru libertate” – cu tot ce aveți nevoie pentru a ține o întâlnire de duminică pe tema traficului de persoane

Există mai mulți sclavi azi decât în oricare altă perioadă din istorie. Estimările merg până la 27 de milioane de oameni la nivel global. Aproape două treimi sunt exploatați sexual pe când cealaltă treime este exploatată prin muncă forțată, obligarea la comiterea de infracțiuni sau altele.

Problema traficului de persoane este o problemă de moralitate. Exploatarea, abuzul și constrângerea sunt lucruri de neîngăduit în comunitatea creștină. Însăși identitatea poporului lui Dumnezeu e aceea a unui popor scos din sclavie.

Deut 26:7 – Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul strămoşilor noştri. El ne-a auzit glasul şi a văzut umilirea, truda şi asuprirea noastră.

Biserica trebuie să funcționeze ca o busolă morală, o unealtă de informare asupra pericolelor traficului de persoane dar și ca mediu de reintegrare și sprijinire pentru victime.

Creștinii nu merg la biserică, nu fac biserică. Ei sunt biserica. Iar prin viața lor, ei îmbogățesc comunitatea în care trăiesc. Pentru că traficul de persoane este un fenomen social atât de complex, prevenirea se face prin oferirea de alternative. Și chiar dacă circumstanțele economice sunt mai greu de schimbat, biserica poate oferi alternative din punct de vedere social, poate informa comunitatea cu privire la pericolele lumii în care trăim și poate ajuta prin sprijin sau prevenire.

Aflați mai multe despre pachetul Biserici pentru libertate accesând www.eliberare.com/biserici

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Biserici pentru libertate – Stiri Crestine.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserici-pentru-libertate/

Biserici online | Adevărul despre Adevăr

 

În ultima vreme se atestă un fenomen – biserici în spațiu virtual. Ce presupun acestea și cum trebuie să abordăm noua tendință?

https://moldovacrestina.md/biserici-online-adevarul-despre-adevar/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserici-online-adevarul-despre-adevar/

Biserică fără viziune caută pastor parțial

download

Publicat pe 18 Februarie 2018 de ADMIN în Anunturi

Nu este o glumă ceea ce veți citi în continuare. Eu personal a trebuit să citesc anunțul acesta de două ori înainte să vi-l pot transmite și vouă. Despre ce este vorba? Vă spun, că știu că sunteți cu sufletul le gură să aflați. Zilele trecute răsfoiam un site la care sunt abonat și primesc mai multe articole și apariții interesante, scrise de diferiți autori și pe diferite teme care mă interesează personal. Intrând pe site am observat că au o secțiune de anunțuri. Am dat click, și ceea ce am găsit m-a uimit. Am crezut că numai noi, bloggerii și unii predicatori mai fac afirmații – precum titlul acestei postări – ca să atragă pe oameni să citească ce au vrut să scrie ei.

Dar nu… era realitate!

Iată cum suna anunțul acelei biserici:

”Suntem o congregație mică, independentă evanghelică. Pastorul nostru de 20 de ani (notă personală: din textul anunțului nu se înțelege dacă pastorul avea 20 de ani sau dacă el a slujit acolo 20 de ani, aici mi s-a părut că enunțul era cam ciudat…) a plecat pe motive bune pentru că el credea că Domnul îl conduce într-o direcție nouă și că timpul său ca Pastor (notă personală: da, titlul era scris cu literă mare, înseamnă că l-au prețuit)trebuia să ajungă la o concluzie. În acest punct, putem oferi poziția lui imediat, dar cu jumătate de normă (notă personală: adică ”pastor parțial”, cum am spus și în titlu), dar suntem optimiști că aceasta va duce la o poziție cu normă întreagă. O casă parohială este disponibilă dacă este nevoie cu salariul ajustat pe măsură. Noi nu știm exact unde ne conduce Dumnezeu (notă personală: adică nu avem direcție, nici viziune) și credem că El are lucruri mari în magazie pentru trupul acesta de credincioși, acum și în viitor. Suntem dornici să întâlnim ciobanul (notă personală: da, s-a folosit termenul de ”cioban” în limba engleză, deși puteam să fi folosit termenul de ”păstor”, eu am lăsat ”cioban” pentru că exprimarea lor inițială era că ar fi în căutarea unui pastor – preot, conducător religios – și ulterior spun că vor de fapt un cioban – păstor – 2 termeni care în limba engleză și în limba română nu sunt nici sinonime, nici nu înseamnă același lucru, mai ales dacă le citește un om care nu a mers niciodată la o biserică evanghelică) pe care Dumnezeu îl conduce către noi.

Căutăm un Pastor care va pregăti și va conduce Serviciile de Închinare (notă personală: acestea au fost scrise tot cu literă mare, probabil că avea importanță pentru ei și această parte), va conduce ritualele bisericești, și va conduce biserica în proclamarea evangheliei către biserică și comunitate, se va extinde în comunitate, va clădi și va crește biserica. Vă rog să ne contactați la adresa de email…” (am scos-o din citare din motive multiple)

După încheierea acestui anunța apare și o estimare de salariu de +/- 20 de dolari pe ora, faptul că biserica este non-denominațională (adică nu aparține nici unui cult religios, deși adresa de email declară că ar fi baptiști), și faptul că sunt sub 50 de persoane. (sursa anunțului o puteți găsi aici, în data de 16 februarie când a fost accesat era încă disponibil și fusese postat acum 2 săptămâni, adică aproximativ la începutul lunii februarie 2018, deci nu este o glumă.)

Ceea ce am observat este că biserica respectivă are site și are și pagină de facebook (de unde am preluat și fotografia alăturată a bisericii). Sloganul lor este destul de vizibil și spune clar, negru pe alb: ”Living in God’s love” – adică, ”Trăind în dragostea lui Dumnezeu”. Răsfoind puțin site-ul bisericii, am descoperit că au și o misiune afișată:

”O biserică aducătoare / Misiunea noastră: Să-i aducem pe oameni la cunoștința salvatoare a lui Isus Hristos așa încât să-i putem aduce la maturitate în Hristos, ca să-i putem echipa să aducă pe alții la Hristos, așa încât noi să aducem slavă lui Dumnezeu.” (sublinierile de mai sus îmi aparțin, cuvintele aducem, aduce și aducă deși par a fi repetate în acest text, de parcă ar vrea să zică și ei că formează propoziții cu familia cuvântului ”adus” – de aici și titlul care și l-au pus de ”biserică aducătoare” – sună prea general, prea bizar, o definiție de misiune puțin cam lungă, cam greu de înțeles cum se poate realiza acest lucru și ce rezultate se dorește…)

Nu vreau că critic această biserică, dar misiunea lor mi s-a părut destul de neclară. Ei fac toată munca de la cap la coadă și vor și noul pastor să facă același lucru. În istoricul lor am văzut că biserica există din anul 1852 și a început cu 17 membrii, iar acum, în 2018 sunt sub 50 de persoane în aceiași biserică. Adică în circa 166 de ani de la fondarea acestei mici biserici… ei au rămas constanți… adică la circa 5 ani mai se adăuga un membru la biserică. Nu e greu de calculat, dar tindem să credem că această biserică creștea prin numărul de copii care se nășteau la cei care făceau parte din această biserică. Faceți și voi matematică și o să vedeți că aceasta ar fi de fapt media.

Ceea ce m-a frapat pe mine cel mai mult la această biserică este că ei nu știu unde îi duce Dumnezeu (conform cu ceea ce declară ei în anunț, cât și pe site-ul lor), nu văd lucrurile specific, deși în statutul lor, foarte clar prezentat și revizuit destul de des pe site, și crezul lor care conține 6 puncte simple cu citate din Sfânta Scriptură ei cred în Dumnezeu, în mântuire, în lucrarea Duhului Sfânt, dar totuși nu se văd roade…

Aș mai tinde să cred că pastorul anterior a pus în picioare și site-ul și văzând că nu are cu cine să facă treabă în biserică… a plecat în altă parte unde poate va fi băgat în seamă, unde ideile lui sunt ascultate, apreciate, ceva se face și se schimbă. Ei nu aveau nevoie de re-branduire (dacă ați reușit să citiți articolul meu recent), ci aveau nevoie de schimbare, de revitalizare, de viață. O fi murit o parte din ei în cadrul acestor ani de când a fost fondată biserica; probabil că cei mai în vârstă de acolo au cam ținut cu dinții de ceea ce se făcea de la început la biserică – un lucru destul de tipic în bisericile tradiționale, istorice, vechi, chiar dacă nu era o biserică ce ar fi aparținut vreunei denominații principale – și probabil că nu s-a acceptat aducerea de lucruri noi acolo – gen muzică pentru a atrage pe tinerii din zonă la biserică, slujirea la diferite tipuri de vârste, grupe de oameni, a avea un impact în comunitate. S-au rezumat la a fi o clădire pe care toți să o știe că este biserica din acea localitate și nimic mai mult.

Mă întreb dacă această biserica va rezista în continuare. Mă întreb dacă cel care va fi acceptat la conducerea acestei biserici va fi și o persoană care va rămâne, care va conduce biserica mai departe cu o viziune clară, cu dedicare și cu credință în Dumnezeu. Mă întreb dacă salariul amărât al acelei zone ar fi destul cuiva ca să predice, să conducă biserica în câteva cântece și să mulțumească pe toți cei circa 50 de oameni de acolo. Mă întreb dacă în următorii 166 de ani se vor mai adăuga alți 33 de membrii (conform tendinței de creștere al acestei biserici) sau acea localitate va cunoaște că acolo este Dumnezeu prezent, că schimbă vieți și că este viu în vecii vecilor. Mă întreb dacă credința celor mai vechi de acolo va fi vitalizată și for înțelege care este de fapt scopul bisericii pe pământ: să extindă Împărăția lui Dumnezeu. Nu îi putem forța pe oameni să se maturizeze. Le putem oferi cadre în care să audă predicat Cuvântul Adevărului, să asculte cântări care ating inimile. Putem avea studii și învățătură peste învățătură. Numai Dumnezeu poate produce creșterea prin Duhul Sfânt în biserică.

CITESTE MAI MULT: https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/02/biserica-fara-viziune-cauta-pastor.html

Biserică fără viziune caută pastor parțial

Cele mai citite articole și pagini

Biserici live

Video de la Biserica SaRang din Seoul – MERITA VAZUT!

Haideti sa ne rugam! Mirel Morosanu a murit intr-un accident de masina in Germania.

Biserici live din Romania

Articole recente: CrestinTotal.ro

Marius Sabău -O MĂRTURIE- „Când Dumnezeu poartă de grije”

Articole recente: Noutati Crestine

Biblia găsită în infern

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserica-fara-viziune-cauta-pastor-partial/

Biserica și statisticile despre sexualitate

de Provita Media

Miriam Grossman

Mulți oameni din sânul Bisericii susțin că nu sunt influențați de opera lui Alfred Kinsey. Deși majoritatea nu doresc detalii, toti îi recunosc gândirea aberantă. Sunt conștienți de abuzul său față de bărbați, de femei, de copii și față de știință. „Nu vrem să avem nimic de-a face cu el!” spun ei.

Cu toate acestea, la începutul acestui an, una dintre publicațiile bisericești ale propriei mele confesiuni a citat statistici de la Institutul Kinsey pentru Cercetare a Sexualității, Genului și Reproducerii de la Universitatea din Indiana. Când am întrebat: „De ce?”, răspunsul a fost:„De unde putem noi lua statistici despre sex și sexualitate?”

Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit. De ce avem nevoie de statistici despre sex și sexualitate? Care este scopul lor? Cum sunt utilizate și ce finalitate au?

De dragul discuției, să presupunem că comunitatea creștină are un motiv valabil să utilizeze statistici pe teme de sex și sexualitate. Există multe lucruri ce merită luate în considerare.

Vezi și: VIDEO: Sindromul Kinsey

În primul rând, cum se colectează aceste statistici? Eunice Ray, fondatoare, împreună cu soțul ei, col. Ronald D. Ray, a organizației RSVP America (Restoring Social Virtue and Purity in America/ Restabilirea virtuții sociale și a purității în America), mi-a spus:

„Nu există nici un mod științific – după cum mi-au confirmat doctoranzii și doctorii de specialitate cu care am vorbit, care au cercetat sincer subiectul – de a cuantifica cu precizie datele colectate. Sunt subiective și nu pot fi duplicate. Dacă testezi reacțiile fiziologice, poate, dar doar să realizezi un chestionar și să-l distribui este problematic”.

Ray îl citează pe Abraham Maslow, care i-a făcut odată următoarea observație lui Alfred Kinsey, că cei care vor vorbi cu oamenii, „ca noi, care caută statistici despre comportamentele sexuale”, sunt deja „depravați”. Cei mai „normali” oameni nu vor fi întrebați despre viața lor sexuală.

În al doilea rând, putem eticheta corect datele sau statisticile despre sex și sexualitate ca „știință”? Dacă este așa, ar trebui să fie posibil ca ele să fie duplicate. Aici, în acest caz, este diferența dintre „știința-știință” și „știința socială”. În cazul științei, un cercetător poate duplica originalul ca să obțină aceleași rezultate. Or, acest lucru cel mai probabil nu e adevărat în cazul „științelor sociale”. Ceea ce este adevărat, totuși, ar fi faptul că întrebările din orice sondaj „sociologic” pot fi formulate astfel încât să producă un răspuns special.

În al treilea rând, cine sunt „experții” în sex și sexualitate? Adevărul despre chestiunile intime a fost cândva zonă a medicinii și bisericii. Dar „sociologi”, ca Mary Calderone, Lester Kirkendall, dr. John Money și alții, au muncit din greu pentru a împinge adevărul unor astfel de probleme într-o altă zonă sau, cel puțin, au devenit dintr-o dată „experți” în locul bisericii. Mai întâi, SIECUS și „sexologii” au încurajat bisericile și grupurile lor educaționale să vorbească despre „darul sexualității” și să încurajeze „da-ul” unei experiențe sexuale „asemenea unei grădini”. Vedem că s-a întâmplat ceva asemănător și în cazul avortului. Biserica n-a putut să accepte niciodată avortul până în momentul în care științele sociale, deghizate sub denumirea de știință adevărată au negat planul lui Dumnezeu pentru bărbați, femei, căsătorie și familie. Dar codul „științific”, care a făcut avortul legal, se bazează pe o știință socială, care nu doar că trădează jurământul medicilor de „a nu face rău”, ci se opune lui Dumnezeu, Creatorul vieții umane. Astăzi, unele femei din biserică își văd avorturile ca fiind „un sacrificiu pe care trebuia să-l fac pentru mine”, iar unii pastori spun femeilor însărcinate și înspăimântate că un avort „va trimite copilul lor ca să fie cu Isus”.

Citește și: Sens și sexualitate. Ghidul studentelor pentru o protecție reală, într-o lume a sexului liber, de dr. Miriam Grossman

În volumul The Failure of Sex Education in the Church: Mistaken Identity, Compromised Purity, am ales să nu dau prea multe  date statistice. Cu toate acestea, ofer puțină istorie, ofer o explicație și fac diferența între educația sexuală și învățătura pentru castitate, cu scopul final de a încuraja poporul lui Dumnezeu să reflecteze, să dialogheze și să caute Cuvântul Său, mai degrabă decât opinia omului. Pentru toți cei care caută rezultatele datelor medicale, nu a științelor sociale, recomand volumul Ce anume îl învățați pe copilul meu? de Miriam Grossman, dr. în medicină, și How Teen Sex is Killing our Kids de Meg Meeker, dr. în medicină. De asemenea, o lectură rapidă a cărții dr. Grossman Unprotected vă explică modul în care feminismul „corect politic” – ce cu siguranță nu trebuie confundat cu știința – a influențat atât medicina, cât și Biserica.

Putem colecta statistici privind numărul de persoane divorțate dintr-o anumită congregație, confesiune sau comunitate. Ar fi o chestiune pertinentă, documentată. Dar putem să strângem statistici corecte privind comportamentul sexual? Dacă da, cum? Din ce grupuri de oameni? Cu ce ​​fel de întrebări? Care ar fi concluzia?

Există oare un astfel de lucru ca o „cercetare sexuală” valabilă? Poate că o întrebare mai bună este: de ce avem nevoie de „autorități” în ceea ce privește sexul sau comportamentul sexual, atunci când avem Cuvântul lui Dumnezeu?

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

„Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filozofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii și nu după Hristos”. (Coloseni, 2: 8). „Isus știe că trupul nostru este neputincios” (Marcu 14:38).

Probabil, din acest motiv, Dumnezeu nu ne arată spre „statisticile” lumești sau așa-numitele „sondaje științifice”, ci spre sfințenie, castitate și autocontrol. În ce fel un sondaj privind sexul sau statisticile privind comportamentul sexual încurajează sfințenia? În anii 1950, după publicarea raportului „științific” al lui Kinsey, soții și soțiile începuseră să se întrebe ce au pierdut. Fiii și fiicele bisericii începuseră să pună la îndoială moralitatea părinților lor.

Părinților și pastorilor de astăzi nu li se cere să facă nimic diferit de cei din generațiile anterioare. Noi trebuie să instruim copiii și oamenii din congregații pe căile Domnului și, astfel, să-i ajutăm și pe tineri și pe bătrâni să se împotrivească ispitelor lui Satan, lumii și naturii noastre păcătoase.

Nu avem nici o siguranță că vom fi ghidați corect de măsurătorile și comparațiile oferite de sexologi. Cuvintele sociologilor vin … și pleacă. Dar Cuvântul Domnului este pentru totdeauna. Vom fi îndreptați corect când ne temem, când iubim și când avem încredere în Dumnezeu, care este Creatorul bărbatului și al femeii, al căsătoriei și al familiei. Anume Cuvântul Său ne salvează și ne îndepărtează de căderile și de capcanele lumii de azi.

Miriam Grossman este medic psihiatru american, specialist în psihiatria adolescentului și a copilului.

http://www.culturavietii.ro/2017/10/05/biserica-si-statisticile-despre-sexualitate/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserica-si-statisticile-despre-sexualitate/

Biserica şi imaginaţia omului   de Caius ben Obeada

download

Biserica şi imaginaţia omului

  de Caius ben Obeada

Fiecare generație și-a trăit și îşi trăiește momentele ei de discordie în probleme nu numai doctrinare dar și eclesiologice. În anii 1980-1990, Bisericile Baptiste Românești din America au trecut prin multe încercări și ruperi, unii crezându-se mai credincioși ca alții în păstrarea credinței și înțelegerii Baptiste care ne-a fost lăsată. Când anii 1990 au sosit, libertatea religioasă din Romania ne-a adus alte experiențe în care ne-am clădit bisericii mari, am încercat să ajutăm pe toții prin misiunile care s-au deschis, cu ajutorul din afară. După un deceniu de transformare, anii 2000 ne-au confruntat cu informatorii regimului comunist, când dosarele s-au deschis să aflăm că mai marii noștri au fost trădători de frați și de credință.

Decada începută cu ani 2010 ne-a adus alte surprize, când teologul Iosif Ţon declară o asociație cu mișcarea carismatică Străjerii. Surprizele decadei încă continuă cu discordii eclesiastice, rupturi de biserică și alte neînțelegeri de practică și „călăuzire”. Valentin Popovici ajunge atacat de unii din adunarea unde slujeşte, fiind nevoit să plece din biserica unde el, ca și tatăl lui, au servit cu credincioșie. Cristian Barbosu, sub atacul mai multora, și el este pus în situația nu numai să demisioneze dar să iasă din cultul Baptist. Acestea sunt numai câteva exemple din surprizele începătoare din această decadă.

Cum am ajuns în această situație penibilă în care controversele să ajungă mai repede la urechile noastre decât binecuvantările și succesele pe care le-am avut și le avem?

De ce suntem așa de atrași de negavitism și de știri proaste? De ce ocolim sau devenim indiferenți de mărturiile de succes ale fraților noștri?

În acest articol vreau să împărtășesc câteva gânduri referitor la biserică, la rădăcina problemelor și la imaginațiile pe care ni le-am creat de-a lungul secolelor. Aceste rânduri sunt o reflecție istorică a unei eclesia pe care am transformat-o după imaginația care ne-am creat-o singuri, așa cum de-a lungul anilor diferite practici și înțelegeri teologice ne-au rătăcit pe calea credinței.

1Începutul Lucrurilor

Îmi aduc aminte cum bunicul folosea cu exclusivitate termenul de Adunare, ocolind folosirea termenului de Biserică. Fiind copil nu am înțeles motivul, însă a trebuit să ajung la o maturitate să pot înțelege de ce folosea acest termen. În Banat bunicii mei foloseasu și ei termenul de Adunare şi nu de Biserică, ceea ce mi se părea normal în acei ani ai indiferenței. Am fost învățat de mic să merg la Adunare, la casa Domnului, un lucru bun care merită învățat și în zilele noastre. Nu am știut să fie vreo diferență în folosirea acestor termeni, însă anii de studiu mi-au adus o înțelegere care merită expusă și studiată.

Se pare că o tragedie lingvistică a avut loc nu numai în traducerea Bibliei Românești dar și Engleze, și în mai multe limbi când termenul grecesc „ekklesia” a fost tradus ca Biserică. Traducerea eronată a acestui cuvânt a creat multe discordii de-a lungul secolelor. Termenul grecesc care s-ar traduce prin bisericăeste „kyridakon” şi nu „ekklesia”.  Dacă ekklesia este un termen care este tradus drept o adunare de obște, sau o adunare a sfinților primului secol, ”kyridakon” este un termen apărut in secolul 16-lea care este tradus prin termenul de biserică.

Se poate concepe că traducerea unui termen a creat probleme în istoria Creștinismului?

Nu traducerea termenului a creat probleme ci înțelegerea și aplicarea termenului a creat probleme de practică și îndepărtare de la învățăturile apostolilor. Adunarea (ekklesia) primului secol a fost de o majoritate ebraică, într-un context cultural ebraic. ”Adunarea” sau ”ekklesia” este termenul folosit de Isus când face declarația:

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica (ADUNAREA) Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. (Matei 16:18)

Peste 111 ori este folosit termenul ekklesia pe paginile Biblie, care face referință specifică la Adunarea sfinților şi nu la o instituție eclesiastică autoritară sub conducerea preoțească sau pastorală. Unii susțin că traducerea termenuluiekklesia drept biserică a fost inteționat să denote universalitatea bisericii și a ierarhiei eclesiasitice. Se pot face tot felul de interpretări în raționalizarea motivului de introducere voluntară a unui termen care nu este pe paginile Bibliei.

Adunarea sfinților din primele secole a fost o adunare de tip sinagogă, primii credincioși întâlnindu-se în sinagogi. Termenul de biserică nu a existat și nici noțiune de biserică nu a fost cunoscută în această perioadă. În această perioadă adunarea sfinților avea o serie de bătrâni cunoscuți și sub termenul de prezbiteri, care erau cel puțin 3, depinzând de mărimea adunării și necesităților pe care le avea fiecare adunare.

În cultura evreiască nu a existat noțiunea de un lider, ci de o adunare de lideri care, împreună, ajutau nevoile sinagogii unde au fost chemați să slujească. De fapt, Pavel nu vorbeşte de presbiteri la singular niciodată, ci numai la plural: ”presbiteri”. Când adunarea sfinților din primul secol a făcut tranziția la o adunare a neamurilor, multe din practicile și înțelegerile culturale evreieşti s-au pierdut. Astfel că în secolul 4 deja vine introdusă ideea de preot și lider al bisericii, o idee străină conceptului cultural și teologic evreiesc.

Dintr-o adunare a sfinților sub slujirea unei pluralități de prezbiteri (bătrâni ai bisericii) s-a ajuns la o conducere ierarhică, mai târziu la instaurarea Papei de la Roma. În ce privește bisericile noastre evanghelice, există o tendință de discordie în ce privește conducerea bisericii. Păstorii își asumă responsabilitatea exclusivă în ”fața Domnului”, iar biserica își asigură exclusivitatea de a-i da afară pe păstorii care nu produc s-au conduc după cum ar dori Biserica.

Se pare că prima greșeală făcută de Adunarea sfinților din rândul neamurilor a fost interpretarea greșită a practicii și înțelegerii evreiști a modului de întrunire la casa Domnului. Neamurile nu au înțeles sistemul de funcționare a sinagogii, ajungând să facă înbunătățiri și să dea interpretări greșite. Pe parcursul anilor, de la o adunare a sfinților adunați în case, ajungânduse la o biserică ierarhică în care numai preotul sau pastorul puteau să explice Scripturile. O practică care continuă și în zilele noastre chiar și în bisericile Baptiste.

Dacă în secolul unu, adunarea sfinților era o întrunire de casă, ascunși de persecuțiile fariseilor sau a romanilor, libertatea secolului 4 transformă templele păgâne în mega bisericile secolului. Conceptul de Biserică este cimentat în viața creștină ca o instituție cu responsabilități și autoritate divină asupra membrilor ei. Adunările de casă devin ilegale, intimitatea membrilor dispare, Biserica devine o instituție cu autoritate în viața credincioșilor. De la o adunare se ajunge la Biserică, de la o intimitate la o subordinare, de la o prezență a Cristosului la o reprezentanță a Cristosului.

Înțelegerea greșită a conceptului evreisc de adunare transformă Creștinismul într-o ierarhie, separând Adunarea între laici și clasa eclesiastică, unde cei care sunt chemați să slujească devin conducătorii, iar cei chemați să conducă devenind subordonații. În grupul Evanghelicilor, clasa eclesiastică tinde spre conducere, pe când clasa laică este chemată la subordinare. Conceptul de Trup al lui Cristos dispare, în care unii din clasa eclesistică ajung să coordineze mișcările Trupului.

Al Doilea Pas de Îndepărtare

Dacă primul pas de îndepărtare de la practica evreiască a fost neînțelegerea organizării de funționare a Adunării sfinților din primul secol de către adunările neamurilor, al doilea pas a fost dorința unor Adunări mari. Dorința de grandomanie a existat cu noi de la începutul păcătos al lumii. Dorim și visăm numai lucruri mari, iar când este vorba de Adunări dorim să le avem cât mai mari.

Cum erau adunările evreiești din primul secol?

În primul rând ar trebui să înțelegem rolul Sinagogii în viața evreului. Termenul de sinagogă tradus din greagă înseamnă „adunare” sau ”locul întâlnirii,” unde rolul principal al Sinagogilor nu era laudă și slavă, ci educare religioasă a fiecărui evreu, studierea Legii lui Dumnezeu. În timpul lui Isus au fost peste 480 de sinagogi în Ierusalim, iar Pavel fiind un rabin, după tradiție evreiască era invitat să țină prelegeri, să vorbească din Torah și cărțile Profetice.

În ziua Sabatului cel puțin 10 bărbați trebuiau să fie prezenți să poată aduce laudă lui Yahveh. În sinagogă femeile și bărbații erau separați, iar programul sinagogilor aveau 5 componențe:

Rugăciunea

Cântarea Psalmilor

Binecuvântările

Citirea Scripturilor

Interpretarea Legii și a pasajelor Sacre

Modelul de sinagogă a fost continuat de ”Biserica Primară”, în conceptul și tradiția evreiască de adunare a sfinților. Două caracteristici deosebite a adunărilor creștinilor din primul secol au fost adunarea în case și locația adunărilor. Primii creștini care nu au putut să se folosească de sinagogile de unde făceau parte; au fost nevoiți să se strângă în adunării de casă. Datorită spațiului limitat, aceste adunări erau mici în număr, în funcție de capacitatea fizică a casei.

A doua caracteristică a acestor adunări era proximitatea locașului de adunare față de membri acestor adunări. După legea lui Moise, un evreu nu putea să meargă pe jos mai mult de 960 de metri în ziua de Sabat. Limitarea distanței de mers pe jos a limitat și distanțele credincioșilor față de adunări. Adunările Bisericii Primare erau mici în număr, dar mare în numărul adunărilor. În ce privește credința și practica de viață din primul secol se poate scoate în evidență următoarele puncte:

Predicarea și ucenicia

Au folosit sinagogile și casele lor pentru adunare

Mărturie orală printr-o mărturie personală

Au făcut o mărturie publică în fața tribunalelor

Au organizat servicii sociale

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.

Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă

Aceste mici bisericuțe de case au avut un impact deosebit nu numai în mediu evreiesc, dar ajung sa rupă barierele culturale și spirituale, purtând Evanghelia neamurilor. Această Evanghelie este păstrată, însă cultura și practica evreiască se pierde de-a lungul secolelor, ajungându-se la secolul 4 când Creștinsimul devine religie de stat. În această perioadă adunările sfinților sunt umplute cu creștini nominali, mai puțini interesați în spiritualitatea adunărilor bisericești. Creștinismul ajunge la modă, întrunirile de casă înlocuite cu spectacole elaborate, mărturia personală înlocuită de mărturisirile de credință aprobate de Sinoadele Bisericești.

De la conceptul de adunare se ajunge la conceptul instituţional de biserică. De la o adunare de casă cu caracteristicile unei intimități personale și spitiruale tip sinagogă adunarea sfinților este transformată într-o instituție organizațională tip templu. Prin schimbarea puterii de stat și acceptarea Creștinismului ca religie de stat, templele au fost renovate și schimbate in bisericii și catedrale. Relațiile intime frațești dispar, mega-biserici apar sub forma de catedrale. Conceptul bisericesc își ia formă influențând necesitatea ierarhică de conducere și organizare.

Al treilea pas de Îndepărtare

Schimbarea conceptului de la adunarea sfinților la biserică, del a o reuniune a adunării sfinților în intimitatea casei la serviciile religioase ale bisericilor mari, a forțat o schimbare ierarhică de conducere bisericească. În cultura și practica sinagogilor, liderii acestor adunări au fost o pluralitate a bătrânilor, cunoscut sub termenul de presbiteri.

În organizarea structurală a unei sinagogi, liderul pricipal a unei sinagogi este cunoscut sub termenul de ”NASI”, președintele sau managerul general a activităților sinagogi. Al doilea oficiu în sinagogă este cunoscut sub termenul de ”CHAZEN”, care este responsabil cu citirea Legii. El nu este cel care citește Legea, dar este responsabil cu alegerea celor care sunt programați să citească Legea, și care stau în fața adunării lângă cel care citește Legea. Al treilea oficiu este cunoscut sub termenul ”GABBAY TZEDIKAH” (primitorii de contribuții). Fiecare sinagogă aveau cel puțin 3 gabbay tzedikah responsabili cu împărțitul darurilor săracilor și nevoiașilor sinagogii: în plus erau și responsabili să dea socoteală cu privire la întrebărilor referitoare la Lege. Aceștia erau recunoscuți ca bătrîni ai sinagogii. O pluralitate a bătrânilor, a unui comitet răspunzător de funționare a Sinagogii.

În afară de cele 3 oficii, o sinagogă mai are următoarele oficii:

”SHALIACH” – unul care face anunțuri

”MAGGID” – un evanghelist

”BATLANIM” – un cercetător al Legii

”ZAKIN” – un bătrân peste 50 de ani care să dea sfaturi celor tineri

”RABBI” – considerat un profet care citește Legea

”METURGANIM” – unul care interpretă Ebraica veche în limba curentă  [CITATION EdV13 \l 1048 (Vasicek)]

Biserica lui Cristos a copiat untr-un sens sistemul sinagogii. Iustin Martirul la ani 150 descrie liderul bisericii ca presedinte, termenul asemănător folosit în sinagogă ca NASI  [CITATION Rob \l 1048 (Roberts)]. Fruntașii sinagogii cunoscuți sub numele de ”gabbay tzedikah” îi gasim pe paginile Biblie când evanghelistul Luca descrie pe Iair ca un fruntaș al sinagogii (Luca 8:41). Acest sistem organizativ de sinagogă este continuat și de apostolul Pavel, așa cum este menționat în 1 Corinteni 6:1-4: 1 Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? 2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? 3 Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? 4. Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? 5. Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? 

Faptele Apostolilor de exemplifică practica apostolului Pavel în continuarea sistemului sinagogal de instaurarea a unui grup de bătrâni care să ajute nevoile bisericii. În Faptele Apostolilor gasim scris: ”Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.” (Fapte 14:23)

În cultura și practica evreiască, sistemul de pluralitate a presbiterilor, sau a bătrânilor în conducerea adunării lui Cristos, este aceptat și cunoscut. În tranzicția de la adunarea mesianică a unei adunări cu o majoritate ebraică la o adunare a neamurilor, practica și înțelegerea organizativă a adunării lui Cristos se pierde, ajungând să imite sistemul organizativ de corporație. În această transformare organizativă a adunării lui Cristos, pluralitatea bătrânilor este înlocuită de un sistem ierarhic, în care o persoană își asumă responsabilitatea exclusivă a bisericii lui Cristos.

Astfel, ajungem de la noțiunea de adunare a lui Cristos în intimitatea unor relații personale în întâlniri de casă, la o Biserică a lui Cristos unde episcopul ajunge responsabil al Bisericii, unde noțiunea de pluralitate este pierdută. Din scrierile primelor secole devine clar distincția între episcop și presbiter, unde episcopul devine ”președintele” consiliului de prezbiteri. Ignatius din Antiohia în mod particular a descris rolul episcopului într-un mod monarhic în care descrie responsabilitatea unui episcop peste ”bisericuțele de casă” din fiecare oraș (Epistle of Ignatius to the Magnesians 6:1).

Noțiunea ca un episcop să fie liderul centrului misionar creștin din fiecare oraș devine mai clar în secolul patru, devenind un lider peste consiliu de presbiteri și ajutorul diaconal. Pe parcursul istoric creștin, episcopul își mărește responsabilitatea devenind lider peste zone geografice. Deja la începutul secolului trei, Hippolytus din Roma descrie o nouă putere episcopală: ”primatul unei preoții sacrificiale și puterea de a ierta păcatele” [CITATION Bot63 \l 1048  (Botte, 1963)] un termen care ajunge să influențeze Biserica la o noțiune ierarhică de organizareAstfel că Primul Conciliu de la Nicea din anul 325 AD, cimentează idea unui episcop în fiecare oraș.

Din pluralitatea presbiterilor, a bătrânilor adunării lui Cristos ajungem la o ierarhie eclesiastică, trupul lui Cristos ajungând să aibe capul ei nu pe Cristos ci pe cei care ajung să-L înlocuiască. De-a lungul secolelor și evanghelicoi au ajuns să sufere de boala ierarhică, unele bisericii fiind mai legaliste ca altele. Idea de bătrân al bisericii este instuționalizată prin titlul de prezbiter, mai târziu fiind înlocuit cu titlul și responsabilitate pastorală. În zilele noastre ”Biserica lui Cristos” este condusă (iar în unele cazuri slujită) de păstori.

Nu mai avem o pluralitate, ci un comitet bisericesc sub conducerea și responsabilitatea păstorului senior, o diferență destul de mare între conceptul adunării creștinilor din primul secol și ceea ce noi știm și practicăm în zilele noastre. Astfel, ne-am îndepărtat de învățătura apostolică punând în practică interpretări umane a unor ”credincioși” care au trăit în timpurile primare.

Al patrulea pas schimbător

Desigur că transformarile bisericești nu s-au oprit aici. Termenul de preot înlocuiește termenul de presbiter.  Până la sfârșitul secolului trei, termeni de preot –  ”hiereus” (în est) și ”sacerdos” (în vest) sunt folosiți în contextul episcopului și presbiterului. Tertulian la ani 200 AD este primul teolog care explicit numește un episcop a fi preot (sacerdos) [CITATION KEK47 \l 1048  (Kirk, 1947)]. După ce Constantin aduce libertatea religioasă și recunoaște Creștinismul ca religie de stat, termeni de pontifex, koruphaios, și hierophantajung să circule în bisericile creștine.

Ciprian este un alt teolog din primul secol care recunoaște un episcop ca preot (sacerdos) pentru că că este un prototip al lui Cristos, marele preot, care prezidă Euharestia. Pentru că Euharestia este consideartă ca o jertfă, episcopul este văzut ca un preot care prezidă, un reprezentat a lui Cristos. Această transformare cu caracter sacrificial a Euharestiei a influențat introducerea termenului de preot comparat cu preoția Vechiului Testament  [CITATION Bry06 \l 1048 (Stewart, 2006)].

Biserica Catolică introduce termenul de preot în mod deliberat în secolul patru, o schimbare și îndepărtare de la practica bisericii primare, unde termenul de preot a fost folosit în exclusivitate în contextul Legii lui Moise, a responsabilitaților preotești a Templului, a descendenților seminției lui Levi.

Concluzii

Am fost în multe biserici și am auzit interesul multora în trăirea Bisericii Primare, totuși prea puțini sunt interesați să cunoască viața unui credincios sub persecuția nu numai Romană, dar și a Iudeilor, sub persecuția continuă a Fariseilor, Saducheilor și Cărturarilor. Cine vrea să audă de viața dificilă a primului secol, de foamete și persecție?

Suntem încântați să citim descrierea lui Luca din Faptele Apostolilor a bisericii primare:  41. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. 42. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 43. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. (Fapte 2: 41-45)

 Unde am ajuns astazi ca Biserică? În câteva puncte aș spune:

– Cei care ar susține noțiunea unor adunările pe casă îi considerăm radicali

– Cei care susțin noțiunea adunărilor pe case consideră pierduți pe cei care favorizează Bisericile mari

– Bisericile mari și mici s-au ”spart” (folosind termenul vulgar a unora dintre noi)

– Păstorii bisericilor sunt sub presiune pentru că nu dau randament

– Lucrarea misionară este susținută de o minoritate şi nu o majoritate

– Tot mai puțini tineri merg în câmpul de lucru misionar, sau de predicare a Evangheliei

– Atacuri inter-denominaționale rămân la modă pe toate câmpurile media

Sunt multe puncte și deficite cu care suntem confruntați, însă cea mai mare este lipsa Cristosului în adunările noastre. Cristos este dat afară din adunările noastre, iar cei care are deschide ușa Mântuitorului nostru sunt dați și ei afară din biserică. Între timp Apologetica este pierdută, devenind un termen străin bisericilor noastre. Ce apărăm și de cine, s-ar întreba unii?

În aceste circumstațe ale unei rătăciri de masă, cine mai poate spune:

„Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15)

Ne-am creat niște iluzii și concepte care au înlocuit trăirea și practica bisericii primare, a unei biserici eficiente, martire, care prin cântare au mers pe rugul aprins spre veșnicie. Nu ne știm și nici nu ne interesează istoria, iar cei care aduc aminte de trecutul nostru sunt puși sub semnul întrebării în interpretare și înțelegere. Cu toții recunoaștem că suntem aproape de venirea Domnului, totuși mă întreb căți dintre noi sunt interesați în câștigarea sufletelor și a poruncii care ne-a fost lăsată de predicare a Evangheliei până la capătul pământului la timp și ne la timp.

Coram Deo! Shalom!

Lucrări citate (menţionate cu paranteze pătrate mai sus)

Botte, B. (1963). La Tradition apostolique de saint Hippolyte: Essai de reconstitution. Munster: Westfalen.

Kirk, K. (1947). Ministry in the Early. London: Hodder & Stoughton.

Roberts, A. (n.d.). Anet-Nicene Fathers, Vol. 1. Grand Rapids: Eerdmans Publishing Company.

Stewart, B. A. (2006). Priests of my people. Retrieved 2013, from Scotthahn.com: http://www.scotthahn.com/download/attachment/2468

Vasicek, E. (n.d.). The Synagogue System and Early Christianity . Retrieved 2013, from Highland Park Church: http://www.highlandpc.com/studies/fojc/synagsys.php

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_mar13.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/biserica-si-imaginatia-omului/

Biserica persecutată

Publicat pe 18 ian. 2018