IOV ÎNCERCAREA CREDINŢEI  Iov  1:1-22 Ardelean Viorel

download

IOV ÎNCERCAREA CREDINŢEI   Iov   1:1-22

Ardelean Viorel

1). INTRODUCERE. Iov a fost declarat neprihănit de către Dumnezeu. (Iov 1: 8). Iov[1] este prima carte poetică foarte frumoasă dintr-o serie care cuprinde Psalmii, Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi Plângerile lui Ieremia. Iov nu este un personaj fictiv el este amintit de Ezekil în Vechiul Testament şi de Iacov în Noul Testament. Iov este uluit şi mirat de faptul că Dumnezeu îngăduie suferinţa asupra lui fiindcă se ştia neprihănit. El era din ţara Uţ, în Nordul Palestinei între Damasc şi râul Eufrat, în Iracul şi Arabia Saudită de astăzi. Din felul averilor pe care le deţinea, era un om bogat, a trăit aproximativ în perioada dintre turnul Babel şi Avram. Se susţine faptul că personaje ca Melhisedec, Avram Iov, sunt oameni cărora Dumnezeu li s-a   descoperit în mod direct şi personal. El nu face nici o referire la legea lui Moise fiindcă a trăit cu mult înainte. În momentul încercării avea 60 de ani şi a murit la 200 de ani (Iov 42:16). Cartea este scrisă tipic orientală cu expresii caracteristice din perioada respectivă şi tratează problema ce ne frământă şi pe noi azi de ce   îngăduie Dumnezeu suferinţa pentru cel neprihănit. Titlul[2] „În toate traducerile Bibliei cartea aceasta poartă numele personajului ei central: Iov. El a fost acest Iov un personaj real? Da, profetul Ezechiel îl consideră drept o personalitate proeminentă demnă să fie pusă alături de Noe şi Daniel (Ezec.14:14:20), iar apostolul Iacov îl citează în Noul Testament ca pe un exemplu de răbdare în suferinţă (Iacov 5:11)”. AUTORUL[3] redactării cărţii este necunoscut. Cel mai probabil autor pare să fie Elihu (Iov 32:16-17).Tradiţia conform Talmudului susţine că Moise a fost autorul, alte păreri afirmă că a fost scrisă în timpul perioadei lui Solomon când au apărut şi alte cărţi poetice, alte variante sunt că a apărut în perioada exilului, alte surse îl indică pe Solomon, iar unii cercetători merg până în perioada exilului, ori în mod concret autorul a fost evreu şi poartă amprenta religioasă a culturii evreilor. Se pare că totuşi este scrisă de Elihu unul din personajele cărţii. Cu aşa de multe variante nu ştim adevărul dar cineva s-a ocupat de Cartea lui Iov care ridică problema suferinţei şi a răului din lume. Data[4] Iov a trăit aproximativ în vremea lui Avraam. Lungimea vieţii lui este caracteristică acelei perioade. Numai după suferinţa sa, Iov a mai trăit încă 140 de ani! (Iov 42:16). În textul cărţii se aminteşte de o monedă numită în evreieşte: „Chesita”. Despre   această monedă nu mai aflăm decât în textele care amintesc de viaţa patriarhilor (Gen. 33:19). Viaţa lui Iov ar trebui plasată între capitolele 11 şi 12 ale cărţii Geneza. Ţara „Uţ” în care a trăit Iov poartă numele unuia dintre nepoţii lui Noe (Gen.22:20-21). De asemenea nu este consemnat ceva din evenimentele Exodului. Specificul scrierii[5]. Cartea lui Iov, nu este numai o istorie ci şi un poem dramatic ce îl prezintă pe Iov sub aspectul credinţei în Dumnezeu şi filozofia lui Iov. Dialogul din cartea Iov este poetic. Conversaţia era în formă poetică în vremea aceea. Iliada şi Odiseea lui Homer sunt exemple din literatura laică. Luther a afirmat: “Este cea mai măreaţă şi mai sublimă carte din Scriptură”, Tema Cărţii este realitatea vieţii şi suferinţa oamenilor lui Dumnezeu. Acţiunea cuprinde cerul şi pământul, unde   Dumnezeu şi Satana se confruntă într-o lume pe care nu o vedem, dar consecinţele sunt pe Pământ în lumea noastră prin încercări, binecuvântări şi suferinţe. Cartea lui Iov face parte din literatura universală, ea transcede timpul şi civilizaţiile prin problema răului în lume ce este actuală şi azi. Cartea lui Iov este un poem bazat pe un fapt real şi cunoscut (Iov ver 7-8) Problema cărţi este “Suferinţa” şi se pune întrebarea “DE CE”   În spatele răului stă “mâna lui Satan”.   Acest „de ce” are rezonanţă în mintea tuturor oamenilor. Versete-cheie[6]Iov 1.1: „Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” Iov 1.21: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat—binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 38.1-2: „Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: «Cine este cel care Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?” Iov 42.5-6: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” SCOPUL CĂRŢI, este de a ne face să înţelegem de ce   sufere cel drept, se confruntă cu combată batjocura lui Satana, să-i arate lui Iov cum este el cu adevărat şi să ne înveţe despre răbdare, dar cel mai principal este „să înveţe despre pocăinţă”. De fapt Iov avea nevoie de a revelaţie pentru acest lucru astfel „Dumnezeu a ales omul cel mai bun şi a arătat că până şi el s-a pocăit – “Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mie-a scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42:5:6)”. De asemenea Satana nu se poate atinge de credincioşi fără permisiunea lui Dumnezeu. Conţinutul cărţii[7]. Cartea Iov îl prezintă pe Iov în câteva situaţii; “: Iov – omul neprihănit persecutat de Diavol din pricina neprihănirii lui (Iov 1:1-2:10), Iov – omul plin de sine care se ceartă neîncetat cu prietenii săi şi cu Dumnezeu (Iov   2:11-31:40), Iov – omul care se pocăieşte în faţa măreţiei lui Dumnezeu (Iov 32: l – 42:6), Iov – omul pus în slujbă pentru recuperarea celorlalţi (Iov 42:7-9) şi Iov – omul binecuvântat din nou de Domnul (Iov 42:10-17).” De asemenea cartea prezintă două motive, una este confruntarea lui Dumnezeu cu Satana, iar a doua este „cu suferinţa ca o disciplinare a mândriei şi a unei prea mari încrederi în sine”, în cazul de faţă a lui Iov. Totuşi el nu a păcătuit cu buzele, dar când „perfecţiunea omului” se confruntă cu sfinţenia şi standardul lui Dumnezeu lucrurile se schimbă şi suntem departe desăvârșirea cerută de Dumnezeu. După discuţiile prietenilor lui Iov, Dumnezeu intervine „plin de mânie acuzatoare: „Cine este cel ce îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?” (Iov 38:2-3). Faţă în faţă cu Dumnezeu Creatorul, Iov se pleacă într-o pocăinţă sinceră şi adâncă: „Da, am vorbit, fără să înţeleg, de minuni, care sînt mai presus de mine şi pe care nu le pricep„. „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul   meu Te-a văzut. De aceea mi-e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi în cenuşă” Iov 42:1-6). În faţa lui Dumnezeu nici o fiinţă creată   nu se poate lăuda „Căci toţi au   păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Dumnezeu ne arată că şi cel mai bun şi credincios om merită pedeapsa divină. Cartea lui Iov se adresează întregii omeniri, iar suferinţa are rolul de sol a lui Dumnezeu pentru a ne corecta pe noi înşine, să ne vedem neputinţa 1 Corinteni 9:27  „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”, şi că avem nevoie de mântuire. Dumnezeu ne vorbeşte în multe feluri dar în cele mai multe cazuri omul nu pricepe şi prin necaz şi durere ne face să ne apropiem de El ” (Iov 33:13-19). Tot El ne scapă şi de suferinţă după ce ne-am pocăit. „Cât timp se laudă în faţa lui Dumnezeu, Iov este vinovat de păcatul mândriei, iar pentru cei mândrii cerul se închide: „Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte” (Iov 35:12-13)”. Smerenia este calea de a ne apropia de Creator. PREFIGURĂRI[8]. Iov se gândea la cauzele nenorocirilor sale, întrebări care răspunsul îl găsim doar la Isus Cristos. Întrebările se găsesc în cap 14, iar în vers 4 Iov pune întrebarea Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.” Această întrebare vine dintr-o inimă curată care recunoaşte sfinţenia lui Dumnezeu iar omul este păcătos. „De aceea, există o prăpastie mare între om şi Dumnezeu, cauzată de păcat”. Răspunsul lui Iov se găseşte în Persoana şi suferinţa lui Cristos „ Isus a făcut plata păcatului nostru „El a plătit pedeapsa pentru păcatul nostru şi ne-a dat în schimb neprihănirea Lui, prin aceasta făcându-ne să putem fi acceptaţi în ochii lui Dumnezeu” (Evrei 10.14, 2 Corinteni 5.17). Iov pune şi alte întrebări ca „Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?”, în Vechiul Testament exista termenul de şeol, iar întrebare cu privire la veşnicie, viaţă sau moarte răspunsul este tot la Isus Cristos Matei 25:34  Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” sau Matei 25:41  „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”. O altă întrebare a lui Iov este despre înviere „Dar omul, odată mort, ar putea să mai învie?” Răspunsul vine tot în Persoana şi lucrarea lui Cristos „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15.54-55). Un scurt rezumat[9]. Cartea Iov ne prezintă scena din cer unde Satana vine să îl acuze pe Iov înaintea lui Dumnezeu.. (Iov 1:7)  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Satana insistă asupra faptului că neprihănirea lui Iov se datorează protecţiei lui Dumnezeu şi cere permisiunea de a fi pus la încercarea credinţei şi a loialităţi lui Iov faţă de Dumnezeu. Domnul acordă permisiunea dar cu limite precise. Astfel Iov îşi pierde familia, 10 copii, averile şi sănătatea. „Cei trei prieteni ai lui Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar, vin să-l „mângâie” şi să discute seria zdrobitoare de tragedii care s-a abătut asupra sa. Ei insistă că suferinţa lui este pedeapsă pentru păcatul din viaţa lui”. Iov îşi susţine dreptatea, rămâne devotat lui Dumnezeu şi susţine că viaţa lui nu a fost una de păcat. Iov 31:1  Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. Elihu este cel mai aproape de adevăr şi după o lungă ascultare şi tăcere „îi spune lui Iov că trebuie să se smerească şi să se supună faptului că Dumnezeu foloseşte încercările pentru a-i purifica viaţa”. Spre final Iov pune la îndoială chiar pe Dumnezeu, iar Domnul din mijlocul furtunii îi dă lecţii despre cine este Iov şi cine este Dumnezeu Suveran, iar Iov se pocăieşte. Iov 42:5  „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. 6  De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” şi se încrede în Dumnezeu. Atunci lui Iov i se redă sănătate, fericire şi prosperitate mai mult decât în condiţia sa de mai înainte.  Aplicaţie practică[10]. Cartea lui Iov ne aminteşte de faptul că există un conflict cosmic despre care în principal nu ştim aproape nimic. Deseori ne punem întrebarea de ce îngăduie un Dumnezeu bun relele de pe pământ, avem îndoieli dar uităm să vedem aceste imagini în ansamblu lor. Cartea lui Iov ne ajută să credem în Dumnezeu în orice împrejurare. Este necesar să credem nu numai atunci când nu înţelegem anumite evenimente ci „ci PENTRU CĂ nu înţelegem”. Psalmistul ne spune: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Psalmul 18:30). Dacă căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite „, ”atunci ne putem încrede că orice face—şi orice permite—este de asemenea desăvârşit” Deşi nu înţelegem sau nu suntem de acord Dumnezeu ne aduce aminte „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55.8-9). Responsabilitatea credinciosului este să ne încredem în El, să ne supunem voii Sale, chiar dacă nu pricepem multe lucruri şi evenimente. Nici Iov nu a înţeles mult timp, dar a urmat vindecarea şi pocăinţa Standarde ca Binele, Adevărul, Frumosul, sunt hotărâte de Dumnezeu, şi descoperite ulterior în Scriptura, pentru ca omul de la concepte, să ajungă la Persoană adică la Dumnezeu. Noi operăm cu standarde umane dar cele impuse de Dumnezeu sunt mai înalte. Trebuie să existe o creştere în Neprihănire. Reluăm firul ideii şi vorbim despre personajul Iov.

2). PERSOANA LUI IOV[11]. Iov (ebr. ‘iyyob), a fost declarat de Dumnezeu neprihănit (Iov 1.8), nu era ca şi fariseii din timpul lui Isus, era fără prihană (sau desăvârşit). Acest lucru însemnă că Iov în relaţia sa cu Dumnezeu şi aducea jertfe, (Iov 1:5), se temea de Dumnezeu având o concepţie înaltă despre Domnul iar ca şi efect ura tot ce este rău. Se face uşor deosebirea dintre Iov şi omul modern, care nu îl cunoaşte pe Dumnezeu, o lume rea şi întunecată. El a trăit între anii 2 000 – 1 900 se pare că înainte de Avram, totuşi pe timpul   patriarhilor prin genul bogăţiilor avute în turme de animale. Cuvântul ne spune ca a trăit în ţara Uţ aflată la garniţa dintre Palestina şi Arabia. În relaţia pe care Iov o avea cu Dumnezeu, era ca Avram şi Melhisedec şi încă Legământul mozaic nu exista. Cu multă avere se pare că era prinţ avea 10 copii pentru care aducea jertfă Domnului după zile de ospăţ (Iov 1:5). Iov nu credea că trebuie să aducă jertfă şi pentru el, relaţia lui cu Domnul o considera perfectă şi era preot în familia lui. El admite că sunt probleme pe care nu le poate rezolva şi apelează la ajutorul lui Dumnezeu aducând jertfe pentru copii lui. Iov era un om al lui Dumnezeu iar jertfele (mai târziu arderile de tot ne spune despre Cristos. Iov avea trei prieteni înţelepţi „Elifaz din Teman (Teman era un nepot al lui Esau – Gen. 36:10, 11); Bildad din Şuah (Şuah era unul din fiii lui Avraam – Gen. 25:2): Ţofar din Naama (Naama era în nordul Arabiei) care aud de suferinţa lui Iov şi vin să-l încurajeze, dar de fapt îl acuză, afară de Elihu fiind cel mai aproape de adevăr şi îi cere lui Iov ca să se smerească. Problema este că Iov e condus de o neprihănire terestră care diferă de o desăvârşire mai înaltă, cerută de Dumnezeu (vezi justificarea prin credinţă din Romani) în care suntem declaraţi neprihăniţi. Romani 5:9  „Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu”. Iov are trei stări „inegalabil în bunăstare, sărăcie extremă, şi o nemăsurată suferinţă”,, apoi este reabilitat, dar ce se întâmplă este ceva ce omul nu poate controla. Alte surse care nu acceptă că Iov nu era un personaj real afirmă posibilitatea „s-ar putea să nu fie altceva decât o deducţie inteligentă bazată pe Biblie, avem impresia că scrierea este o fantezie populară sau religioasă”. Dar Iov a fost identificat şi menţionat în inscripţiile ugaritice cu privire la afirmaţia lui Ezechiel 14:14  chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.” Cu privire la cele trei nume amintite de el iar, legendele îl consideră rege, dar Biblia nu spune aşa. Cu permisiunea lui Dumnezeu Satana se atinge de bunurile lui Iov „de avuţia sa, de cei zece copii ai săi şi, în fine, de sănătatea sa.”. Toţi îl acuză pe Iov şi afirmă că nenorocirile sunt pedeapsa pentru păcat murdar (aşa se gândea în acele timpuri), l-au scos afară din oraş şi prostimea s-a bucurat de lucrul acesta. Soţia lui Iov acceptă acestă părere generală şi pentru a grăbii sfârşitul îi cere lui Iov să îl blesteme pe Dumnezeu, dar Iov nu face acest lucru. Despre Iov se vorbeşte în Biblie, dar despre soţia lui nu se mai spune nimic. De asemenea nu există o unanimitate cu privire la ce fel de boală a avut Iov, dar Dumnezeu l-a vindecat. Revenind la cei trei prieteni a lui Iov Elifaz, Bildad şi Ţofar, erau înţelepţi şi bogaţi ca şi el, l-au văzut în afara cetăţii pe o grămadă de gunoi şi se scărpina cu un ciob de sticlă şi 7 zile l-au jelit ca şi pe un om mort. După cuvântările prietenilor, Iov este într-o stare de iritare maximă, dar Elihu intervine şi îl îndreaptă privirea lui Iov spre Dumnezeu şi Suveranitatea Sa. Mulţimea cei care l-au cunoscut pe Iov rămâne uimită de vindecare lui, Dumnezeu îi dublează avuţia şi îi dăruieşte iar 10 copii. Înainte de a vorbi de răul care se întâmplă copiilor lui Dumnezeu, sau răul din lume, cred că este necesar să vorbi de atributele lui Dumnezeu şi de Harul Său. ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU[12] Dumnezeu se descopere omului după ce a căzut în păcat prin Revelaţia Naturală în creaţie şi Revelaţia Specială prin Cristos şi Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Dumnezeu este o Persoană şi are conştienţă de sine auto-determinare. Dumnezeu poseda viata, inteligentă, scop, acţiune, libertate, sentimente, voinţa.   Dumnezeu are atribute (calităţi) , care ţin de   Natura Sa şi de Bunătatea Sa, Din atributele naturale fac parte: atotputernicia, atotştiinţa, atotprezenţa, veşnicia, omniştienţa infinitatea, imutabilitatea sau neschimbarea (nu am mai dat versete) „Din atributele morale fac parte: sfinţenia (Ps. 99:9, 1 Pet. 1:15-16),  neprihănirea (Ps. 11:7),  dreptatea (Rom. 2:6),  adevărul ( Ioan 3:33, 1 Sam. 15:29),  harul (Efes. 1:7; Rom. 5:17),    dragostea (1 Ioan 4:8-16),  mila (Efes. 2:4)”. Dumnezeu există din veşnicie ca un Dumnezeu Trinitar „Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfint (Matei 28:19). Aceste trei persoane sunt absolut egale in esenţa, iar aceasta esenţă există nedespărţit,   fiind simultană si eternă.” De asemenea „In aspectul „Trinitătii economice, Dumnezeu Tatăl acţionează ca autoritate, iar Fiul si Duhul Sfânt sunt subordonaţi (Ioan 14:26; 1 Cor 11:3). Cred totuşi că este vorba de o subordonare în lucrare. Dumnezeu este suveran şi „a rânduit sau decretat tot ce se întâmpla, după sfatul voii sale si pentru slava Sa (Efes 1:11). Se poate aminti de Voia Sa povăţuitoare care îndeamnă omul la mântuire şi de Voi Sa hotărâtoare prin care îşi aduce la împlinire planurile indiferent de voinţa noastră. Voia lui Dumnezeu care este suverană „include tot ce se petrece in acest univers, bine sau rău”, iar prin atributul Omniştienţei El ştie dinainte ce se va întâmpla în viitor.   Am dat acest exemplu din atributele lui Dumnezeu pentru a înţelege mai bine suferinţa lui Iov sau răul din lume şi univers şi vom vorbi despre Harul şi bunătatea lui Dumnezeu

3). BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU[13]. Atunci când vorbim despre atributele lui Dumnezeu amintite mai sus, ele sunt egale, mânia sau dreptatea lui Dumnezeu nu este mai mare decât mila sau răbdarea. Totuși în relația lui Dumnezeu cu omul dragostea și bunătatea ies mai mult în evidență. Bunătatea lui Dumnezeu ține de Natura Sa Psalmul 34:8: Gustați și vedeți ce bun este Domnul. Ferice de omul care se încrede în El. El este temelia bunătății și a oricărui lucru bun”. Sunt și oameni care fac fapte bune, dar bunătatea nu stă în caracterul omului ci vine de la Dumnezeu. Biblia afirmă acest lucru. Romani 3:12  Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Bunătatea lui Dumnezeu se vede din Creația Sa și lucrările Sale Geneza 1:31 spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și apoi o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.” Oamenii nu merită această bunătate dar El este Bun. Matei 5:45: „El face să răsară soarele Său și peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.” David spune. Psalmul 145:9 citim: „Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.”. La cât suntem de răi dreptatea ui Dumnezeu și mânia Sa ne poate nimici într-o clipă. Dumnezeu a decretata că plata păcatului este moartea (Romani 6:23), din perspectiva divină după căderea omului în păcat nu era nici o problemă ca specia umană să dispară. Iar[14] tot ce vine după Geneza 3 când omul a fost blestemat, însemnă Harul lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu ne oferă multe câştiguri în plan spiritual cel mai important fiind mântuirea. Bunătatea lui Dumnezeu ne prezintă „modelul perfect de bunătate” în Isus Cristos şi în Dumnezeu. Dacă îl cunoaştem vom face eforturi pentru a face fapte bune, ca rezultat al credinţei în El asociată şi cu alte calităţi. Coloseni 3:12  Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Dumnezeu este bun şi este un exemplu pentru fiecare dintre noi. Un alt aspect ne arată că planul lui Dumnezeu este bun pentru fiecare credincios Iacov 1:17 spune: „Orice ni se dă bun si orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Bunătatea lui Dumnezeu poate să ne ofere şi experienţe dureroase, încercări pentru a ne încerca sau maturiza. Romani 8:28: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Deci nu trebuie să disperăm în necazuri ci să cerem lumină de la Tatăl. De asemenea ştiind că Dumnezeu este Imuabil, El ne „oferă siguranță și încurajare”. Dumnezeu nu îşi schimbă natura sau caracterul. Psalmul 52:1 „…Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.” În consecinţă trebuie să avem o totală încredere în El. Bunătatea lui „Ne atrage către Dumnezeu”, iar scopul este să ne atragă la Sine. Bunătatea lui Dumnezeu e la modul absolut şi s-a arătat atunci când şi-a sacrificat Fiul pentru noi. Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.   Datorită dragostei şi bunătăţii lui Dumnezeu avem posibilitatea de a fi mântuiţi din faţa mâniei lui Dumnezeu. Cristos trebuie să fie Mântuitor şi Domn în viaţa noastră. Ca şi creştini datorită bunătăţii lui Dumnezeu, îi urmăm exemplu în facerea faptelor bune, fiindcă tot ce avem este de la El, iar unul dintre scopurile creştinului este de a arăta această Bunătatea lui Dumnezeu. Vestirea Evangheliei de către oameni răi şi egoişti însemnă orice altceva decât credinţă creştină. (Pastor Ioan Cocîrțeu). Un alt aspect despre Bunătatea lui Dumnezeu[15] se pot pune câteva întrebări.Ce înseamnă ea? Am văzut mai devreme că face parte din Atributele lui Dumnezeu care ţin de Natura Sa, el este Bun iar David spune : Psalmul 34:8: “Gustati si vedeti ce bun este Domnul. Ferice de omul care se increde in El”. De asemenea se poate amintii. Geneza 1:31  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune…..”. Şi omul poate să facă fapte bune, dar numai ea nu duce omul la mântuire Efeseni 2:8  „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”. O altă întrebare este Ce face Bunătatea lui Dumnezeu. În versetul din Geneza amintit mai sus tot ce a făcut Dumnezeu este bun, inclusiv omul care este coroana creaţiei, Psalmul 8 ne vorbeşte despre acest lucru. Bunătatea noastră nu o putem câştiga şi nici nu o merităm, oricât de buni am fi. Matei 5:45 “…El face sa rasara soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti”. De asemenea ne povăţuieşte prin voia lui Dumnezeu să ne pocăim. Romani 2:4  Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Ea este şi o roadă a Duhului Sfânt Galateni 5:22  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia. Bunătatea lui Dumnezeu se poate revărsa peste o persoană, sau peste un popor cu are scopul de a ne apropia de Creator. De asemenea credinciosul are Beneficii ce rezultă din Bunătatea lui Dumnezeu şi se pot enumera câteva. În Biblie avem a). modelul perfect de bunatate: Atunci când îl cunoaştem pe Dumnezeu şi recunoaştem adevărata bunătate şi noi ne vom strădui să face fapte bune. Dar pentru acest lucru rugăciunea este necesară “Tu esti bun si binefacator: invata-ma oranduirile Tale” (Psalmul 119:68). De asemenea când privim spre Dumnezeu vedem modelul perfect de bunătate   la modul absolut. Un alt aspect este că Biblia ne dă  convingere neclintită certitudine. b). Ne asigura de faptul ca planul lui Dumnezeu pentru noi este bun. Dumnezeu este un Tată bun carene doreşte lucruri bune Iacov 1:17 spune: “…orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare. Nu întotdeauna bunătatea lui Dumnezeu se manifestă în mod plăcut, uneori ne produce suferinţă în diferite situaţii sau circumstanţe dar Pavel clarifică problema. Romani 8:28: “De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”. Deci este necesară încrederea noastră în Dumnezeu. De asemenea Bunătatea lui Dumnezeu c). Ne ofera siguranta si incurajare: Dumnezeu este Imuabil nu se schimbă Psalmul 52:1 spune: “Bunatatea lui Dumnezeu tine in veci”. El este bun întotdeauna şi nu îşi schimbă caracterul, va crea tot timpul lucruri bune, chiar dacă va pedepsi păcatul, în final va crea un cer nou şi un pământ nou. Apocalipsa 21:1  Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Deci noi trebuie să avem siguranţa în dreptatea şi bunătatea lui Dumnezeu. d). Bunătatea lui Ne atrage catre Dumnezeu. Acesta este scopul bunătăţii lui Dumnezeu de a ne atrage către Sine şi şi-a sacrificat Fiul pentru noi ca să fim mântuiţi. Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Azi avem Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie şi nu trebuie decât prin credinţă să-L acceptăm pe Isus ca Domn şi mântuitor şi vom avea partea de viaţă veşnică. Ca şi o mică Concluzie, dragostea şi Bunătatea lui Dumnezeu se află în centrul credinţei creştine. Mântuiţi prin Fiul Său avem datoria să vestim celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu bunătatea lui Dumnezeu ce se arata în jurul nostru şi neapărat Evanghelia lui Isus Cristos. Acum ne uită la Bunătatea lui Dumnezeu în Vechiul Testament[16] – Iosiv Ţon. Dorinţa lui Dumnezeu este ca să fie iubit în totalitate cu sufletul, mintea şi toată puterea noastră, cu toată fiinţa noastră, de fapt este prima poruncă dată de Isus. Matei 22:36  „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” Întrebare este cum poate omul să realizeze acest lucru. Dumnezeu este o Persoană aşa cum am prezentata mai sus iar ca să iubeşti pe cineva este necesar să cunoşti acea Persoană şi să-ţi placă ceea ce cunoşti. Ca o paranteză nu la toţi oamenii le place să cunoască despre Dumnezeu, iar în Noul Testament se face o afirmaţie valabilă în toate timpurile Ioan 3:19  Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Revenim la Vechiul Testament se pot face câteva afirmaţii. „Cu cât cunosc Persoana aceasta mai mult, cu atât o iubesc mai mult, fiindcă descopăr tot mai multe lucruri despre persoana aceasta care îmi plac, îmi plac enorm și mă fascinează ce ajung să cunosc!” Mergem mai departe şi dacă îl cunoşti pe Dumnezeu lucrurile se amplifică în sensul că „Cu cât Îl cunoști mai mult cu atât descoperi mai multe lucruri despre El care te fac să-L iubești”. Din acestă cunoaştere a lui Dumnezeu rezultă câteva lucruri importante şi anume .” – dorești să fii al Lui – dorești să-L asculți – dorești să te supui Lui, și – dorești să fii ca El.” Moise este un exemplu şi când l-a descoperit pe Dumnezeu „: I-a cerut lui Dumnezeu să-l ia în stăpânirea Lui (Exod 34:9), şi a devenit un om mai bun. Numeri 12:3  „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului”. El a avut puterea să ierte poporul care s-a răsculat împotriva lui, s-a rugat pentru Maria ca să fie vindecată, şi a mijlocit pentru popor înaintea lui Dumnezeu Exodul 32:32  Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” şi Exodul 33:15  Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cunoscându-l pe Dumnezeu „Moise a ajuns plin de bunătatea generoasă a lui Dumnezeu”. Un alt personaj este Iosiv[17] căruia deşi fraţii lui iau făcut foarte mult rău, când se întâlneşte cu ei le spune. „Voi negreșit v-ați gândit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede astăzi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri” (Geneza 50:20-21). De asemenea şi Ionatan îl învaţă pe David despre Bunătatea lui Dumnezeu. Mai sun şi alte personaje biblice faţă de care Dumnezeu îşi arată bunătatea, şi ajungem la Osea care arată bunătatea faţă de Gomera cea necredincioasă faţă de Osea şi de Dumnezeu. El „Se înfățișează pe Sine și ne cheamă și pe noi să avem aceleași fel de bunătate generoasă, bunătate plină de mărinimie”. Venim în Noul Testament şi vedem cum Domnul Isus trimite pe farisei la „coala lui Osea, ca să învețe de la el ce înseamnă să fie buni cu cei căzuți, față de care nimeni n-are milă (Matei 9:13 și 12:7). Domnul Isus citează din prorocul Mica 6:8  „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”, iar cele mai importante lucruri din Legea lui Moise care sunt „dreptatea, bunătatea și credincioșia” (Matei 23:23). „Matei citează textul după Septuaginta unde scrie ”mila”, dar noi știm că în ebraică Mica a scris hesed, adică bunătatea). Domnul Isus ne îndemnă să fim buni şi că oamenii care sunt „nemulțumitori și răi” aşa cum este Dumnezeu. (Luca 6:35-36). În viaţa de creştin Isus ne îndeamnă ”Iubiți pe vrăjmașii voștri,binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută” (Matei 5:44).” Dumnezeu a avut în planul Lui să facă oameni după Chipul şi asemănarea Lui Ymago Dey şi vedem în Vechiul Testament că a reuşit să facă oameni care   semănau cu El sub aspect divin. Domnul Isus s-a făcut om prin Întrupare ca să poată pune în practică planul de mântuire prin Jertfa de la Calvar dar şi să fie un model de bunătate pentru noi ”Veniți la Mine și învățați de la Mine, că Eu sunt bland (bun) și smerit cu inima” (Matei 11:28-29). Prin El vedem Bunătatea lui Dumnezeu. Evrei 1:3  „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, …”. Nu vom fi buni ca Dumnezeu la modul absolut dar avem la Tatăl un Mijlocitor care face o slujbă de împăcare între noi „bunătatea terestră” cu Dumnezeu prin Sângele Lui. Acum mergem mai departe şi amintim alte calităţi divine înainte de a aborda problema răului din lume în contrast cu. BUNĂTATE ADEVĂR ŞI DREPTATE[18]Isus şi Libertatea (Iosiv Ţon).   Domnul Isus a spus iudeilor care au crezut în El. Ioan 8:31  „Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; 32  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” În caz contrar Ioan 8:34  „Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului”. În primul rând nu există cale de mijloc aşa cum cred unii, iar adevărata libertate este numai în Cristos. El se adresează şi celor care nu au crezut în El. Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Şi din nou afirmă „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați, fiindcă nu sunteți din Dumnezeu” (Ioan 8:31-36, 44 și 47). Înţelegem faptul că libertatea are două direcţii în sensul că eşti eliberat de păcat către altceva, eşti liber, nu mai eşti rob şi sclav al păcatului, dar ajungi la o libertate în Cristos la care nimeni nu a ştiut dinainte ce este posibil să faci. Acesta este adevărata libertate este aceea cum a dorit-o Dumnezeu pentru creaţia Sa. Acest lucru te face să aduci roadă şi să rămâi roditor ( Ioan 15:1-16). Dumnezeu ne creat persoane libere, dar să fim ca El, Dumnezeu doreşte să fim în asemănarea Lui în gândire, sentiment şi comportament, dar şi Satana doreşte acelaşi lucru dar spre pierzarea noastră. Impresia oamenilor care sunt robi ai păcatului este că sun liberi, că aşa este normal să fie, dar este o impresie falsă indusă de Diavol şi din robia păcatului Isus ne doreşte eliberarea. Domnul Isus a început lucrarea în Capernaum, ca Învăţător şi Vindecător, iar de Sabat a mers în Nazaret, la sinagogă. Consătenii[19] lui l-au întrebat cine este El, iar Isus a răspuns cu Scriptura citând din Vechiul Testament. Isaia 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; 2  să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângîi pe toţi cei întristaţi; 3  să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”. Acesta este textul complet dar Isus citează doar o parte din el. Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” A închis cartea şi a dat-o îngrijitorului. Se poate observa că este citat „anul de îndurare”, car se referă la Mesia ca şi Mântuitor, iar a doua parte „zi de răzbunare” va fi în viitor la Judecata din escaton. Isaia a trăit cu 700 de ani înaintea lui Cristos şi a prorocit cu privire la Persoana peste care va fi pus Duhul lui Dumnezeu şi care va da libertate oamenilor. Avem un text sugestiv în acest sens. Isaia 11:2  Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. 3  Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va Hotărâ după cele auzite, 4  ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va Hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Avem şi al doilea text. Isaia 42:1  „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2  El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe. 3  Trestia frîntă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4  El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.” Numitorul comun al celor două texte şi singura armă al lui Isus este Cuvântul Lui, Legea Lui (torah, învăţătură). Nu se poate să fii ucenicul lui Isus fără să asculţi de învăţătura Sa să o pui în aplicare şi doar atunci cunoşti adevărata libertate în Cristos. Matei 11:29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”. Toţi cei care se adresau Domnului Isus foloseau termenul de Învăţător (rabii), de fapt acest a fost primul titlu a lui Isus. Pavel dă învăţătură în sensul acesta. Coloseni 3:16  Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Petru face şi el la fel. 1 Petru 4:1  Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul. Apostolul Ioan este mai clar şi mai precis. 2Ioan 1:9  „Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. „Este foarte clar că am trecut din robia păcatului la libertatea oferită de Cristos, şi nu există cale de mijloc. Apostolul Pavel încercă din răsputeri să ne convingă de acest lucru în Romani 6:1-19 şi atenţionează că Romani 6:23  „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Libertatea nu însemnă[20] de a avea o putere de a face minuni sau semne ci puterea de a face voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus numele Diavolul că este „Cel rău”, iar esenţa stricăciunii puse de Satana în noi este răutatea, percepută sub multiple aspecte, iar în contrast avem bunătatea lui Dumnezeu percepută sub multiple aspecte. Isaia surprinde acest aspect (Isaia 61:1-3), fiind eliberaţi (de urâțenia diavolului) ca să oglindim frumusețea lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Problema iudeilor din vreme lui Isus este că ei nu credeau în robia păcatului. Ioan 8:33  Ei I-au răspuns: „Noi Suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!” şi erau supăraţi refuzând libertatea în Cristos. Problema este şi azi prin faptul că mulţi creştini cred în Isus doar în formula că Domnul este bun şi iartă, indiferent cum își trăiesc viața, nimeni nu poate fi perfect în acestă viaţă, dar uită de mânia lui Dumnezeu şi că fără Cristos nu putem face nimic bun după voia Sa şi de aceea El Mijloceşte pentru noi în cer pentru noi, iar în final urmează judecata, ori de fapt ei nu cred că Dumnezeu îi poate scoate se sub robia păcatului şi crede minciuna Satanei. Isus mai spune. Ioan 14:15  Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele, dar nu rămâne la stadiul de vorbe ci a), trimite Duhul Sfânt în noi, b). Vine personal să locuiască în noi (prin Cuvânt), c) şi îl aduce şi pe Dumnezeu Tatăl să locuiască în noi (Ioan 14:15-23) şi sub această formă şi ne face părtaşi cu Persoanele din Divinitate. d). Astfel avem o libertate în Sfânta Treime o părtăşie cu Ea. În acest sens robia Diavolului este însoţită libertatea oferită de Dumnezeu care doreşte să locuiască în noi pentru aşi demonstra realitatea „în noi şi prin noi” iar noi avem posibilitate de alegere. Isus în Predica de pe Munte şi în Evanghelii ne arată cum să fim şi ce trebuie să facem şi să aplicăm aceste lucruri în viţa de credinţă şi doar aşa vom avea biruinţă. Libertatea este ceva real dar robia este o minciună fiindcă la baza oricărui fel de robie stă o minciună. Diavolul oferă multe lucruri false spunând că vei fi ferici „”Fără asta nu pot trăi!”, sau ”Lucrul acesta mi-e prea drag”, etc. „ Este imposibil să trăieşti fără a păcătui deci „”Este imposibil să fii cu adevărat liber!” Adevărata libertate este atunci când eşti bun după modelul lui Dumnezeu. Isus ne atenţionează „Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.” (Matei 12:45), dar atunci când pricepi învăţătura lui Isus vezi opusul ei adică robia păcatului. Oamenii nu cred că cinstea şi corectitudinea sunt mai de preţ ca şi foame și sete după dreptate iar  „puțină minciună, nedreptate, necinste, incorectitudine ”nu-i mare lucru”, percepi în mod incorect ce anume este robia Satanei. Cum acționează Isus pentru a ne aduce la libertate? Arma lui Isus este Cuvântul de la începutul Bibliei până la Apocalipsa (19:13-15). Ca şi temelie avem „învăţătura Lui”, Legea Lui (Thora). În învăţătura de despre Împărăţia Cerurilor (Matei 13:19), un om înţelege ce spune Isus de Împărăţie darvine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui”, dar afirmând că nu este chiar aşa s-au nu este adevărat. Acest lucru este o minciună a celui Rău, a lui Satana, care seamănă şi neghină iar lupta se dă pentru a). Minţile oamenilor este un teren de luptă „Schimbați-vă felul de a gândi. Acceptați să gândiți cum vă învăț eu. Umpleți-vă mintea cu învățăturile Mele” b). Scoaterea omului din răutate şi al schimba în bunătatea, altfel spus prin înnoirea minţii de către Duhul Sfânt c). „Isus a început o școală și Și-a luat ”ucenici”, adică elevi, sau studenți. Rolul fundamental al învățăturii Lui a fost să-L descrie pe Dumnezeu ca bun și să-i învețe pe elevii Lui ce-i bunătatea și cum să fie buni ca Dumnezeu”. d). „Scopul final al lui Isus ca Învățător a fost transformarea caracterului și comportamentului elevilor Săi. Exemplu, pe Ioan, supranumit ”fiu al tunetului” (fiindcă voia să trăsnească pe cei ce l-au supărat) îl transformă în final în ”apostolul iubirii”. e). „Isus prevedea o istorie îndelungată, până când ucenicii lui vor uceniciza toate națiunile. El prevede un final în care va scoate din Împărăția Lui orice cauză de păcătuire și pe toți cei ce au refuzat să se elibereze de ”nelegiuire” și astfel vor rămâne în țarina Lui numai ”fiii Împărăției”, care vor străluci în Împărăția lui Dumnezeu ca soarele (Matei 13: 36-43). Ca şi o îndeplinire a acestei acțiuni, credinciosul trebuie să fie lumină şi sare în acestă lume. „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmi 1:3). Secretul libertăţii însemnă câteva lucruri importante: Să-ți însușești învățătura lui Isus, să o înveți, să-ți remodelezi gândirea prin cuvintele lui Isus, să te apuci să trăieşti o viaţă după modelul lui Isus, să perseverezi în învăţătură şi trăire, să ai o părtăşie intimă cu Isus, să practici învăţăturile lui Isus, să fii conştient că El este cu tine în fiecare zi până când istoria se va sfârşi, să constaţi că ce te-a învăţat El te poate face fericit, că eşti plin de bunătate şi împlinit, astfel în tine să se vadă frumuseţea Lui. Judecata Viitoare va fi în Escaton ca şi creştini şi vom fi miraţi că Isus nu ne va întreba din ce cult facem parte, în ce doctrine am crezut, sau alte lucruri ci cât de bun am fost cu alte persoane lipsite de ajutor (Matei 25:31-46). În gândirea noastră noi trebuie să arătăm că Domnul este Bun şi vrea să facă oameni buni ca şi El. (Dumnezeu este Bun ! (Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu).

4). PROBLEMA RĂULUI DIN LUME[21]. Răul în Vechiul Testament este definit de termeni ca „ebr. rasa, „rău, necucemic” şi ra’, „malefic”; termenul gr. poneros „rău, malign” opus lui chrestos,” în Noul Testament „e foloseşte şi athesmos, anamos şi kakos”, răul se referă la forma lui activă (Numeri 16:26). Răul însemnă o perversitate a gândirii (Proverbe 15:26, Romani 1:29), răutate vine din inima omului (Ieremia 17:9, Marcu 7:21-23) şi are calităţi negative fiind contagioasă (1Samuel 24:13), are aspect progresiv (Geneza 6:5). Omul care este rău găseşte plăcere când îl face (Proverbe 21:10). Isus defineşte păcatul contemporanilor lui ca „răutate, viclenie (Matei 16:4), iar Pavel îi declară nelegiuţi (Faptele Apostolilor 2:23). În psalmi sunt prezentaţi oamenii buni în contrast cu prosperitatea oamenilor răi (Psalmul 37:35-36, 9:15), dar în Vechiul Testament şi în toată scriptura se pune accent pe faptul că vor fi pedepsiţi (Psalmul 9:17 –20, Matei 13:49). Termenul de  poneros  nu se aplică credincioşilor iar în 1 Corinteni 5:13, referinţa se face la o persoană. Oamenii răi se înstrăinează de Dumnezeu şi de credincioşi „Dumnezeu (Coloseni 1:21), dar cei care progresează în credinţă l-au învins pe „cel rău” (1 Ioan 2:13), căci scutul credinţei este o apărare sigură împotriva atacului său (Efeseni 6:16)”. Nu se poate să fii credincios şi să faci fapte rele. Răul (În ebr. ra’; gr. kakos, poneros, phaulos”) are o semnificaţie mai largă decât păcatul pentru că „Termenul ebr. provine dintr-o rădăcină care înseamnă „a se strica”, „a se desface în bucăţi”, a fi stricat, prin urmare, lipsit de valoare. Este în principiu ceea ce este neplăcut, dezagreabil, supărător.” Aici avem un principiu prin care fapta rea are consecinţe şi nu se pot reface. În Noul Testament „kakos şi poneros înseamnă calitatea răului în caracterul lui esenţial precum şi efectele sau influenţele lui dăunătoare.” deşi spuse în mod diferit există o relaţie strânsă între ele. Cea mai mare parte a răului fizic este datorată răului moral pentru că „suferinţa şi păcatul nu sunt conectate în mod necesar în cazuri individuale, însă egoismul uman şi păcatul explică multe din relele din lume”. Deşi toate relele trebuie pedepsite, nu tot răul fizic constituie o pedeapsă pentru faptele rele (Luca 13:2-4, Ioan 9:3, cf. Iov)”. Ca şi pedeapsă pentru păcat în primul rând avem Răul Fizic ce a venit din blestemarea omului şi a pamatului din Eden. Astfel unii l-au considerat pe Dumnezeu „Cauza supremă a răului exprimat prin durere, suferinţă sau dezastru dar nu este aşa. În suveranitatea Lui, Dumnezeu tolerează răul din univers, deşi El îl domină şi îl foloseşte în administrarea lumii. Este folosit pentru a pedepsi răutatea la nivel individual şi naţional (Isaia 45:7, Plângerile 3:38, Amos 3:6).”. În lumea creată de Dumnezeu există legi şi ordine iar atunci când omul le calcă „experimentează repercusiunile acţiunilor lor, care pot fi într-un conflict penal sau retributiv (Matei 9:2, Ioan 5:14; Faptele Apostolilor 5:5,). Aici nu este vorba de răzbunare divină totuşi „Este posibil ca durerea să-l trezească pe un om rău la realitate; până atunci „este închis într-o iluzie” (C.S. Lewis, The Problem of Pain, p. 83)”. De asemenea „Vanitatea” prezentă a naturii (Romani 8:19:23) este un semn al răului, pământul fiind sub blestem (Geneza 3:17-18).” blestemat este acum pământul din pricina ta” iar Pavel spune. Romani 8:22  Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii”. Suferinţa creştinilor trebuie să fie privită ca şi ceva îngăduit de Dumnezeu care merg spre o „binecuvântare spirituală (Iacov 1:2-4, 1 Petru 1:7, etc.). Suferinţa are rol de mustrare „şi ea nu poate să îi despartă pe aceştia de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:38-39), ea îi pregăteşte pentru glorie (Rom 8:18, Efeseni 3:13, Apocalipsa 7:14).” Suferinţa duce la compasiune între creştini şi îi aduce la părtăşie cu Dumnezeu. Răul moral. Dumnezeu nu este responsabil pentru el chiar dac îl îngăduie ci este omul şi ia naştere din înclinaţiile păcătoase ale omului căzut în păcat încă din Grădina Eden când Adam şi Eva au păcătuit. Alte texte ne arată răul ce s-a abătut asupra credincioşilor (Iacov 1:13-15). De asemenea   se arată răul făcut de o naţiune, poporul ales „Israel a făcut „ceea ce este rău” şi a suferit consecinţele faptelor sale (Judecători 2:11, 1 Împăraţi 11:6, etc.).” În spatele scenei pe care noi nu o vedem există o stare permanentă de conflict între Dumnezeu   şi puterile răului conduse de Satana (Efes 6:10-17, Apocalipsa 12:7-12). Diavolul este o întruchipare a răului (Matei 5:37, 6:13, Ioan 17:15, Efeseni 6:16, 2 Tesaloniceni 3:3, 1 Ioan 2:13-14). Totuşi putere lui Satana este sub dominaţia lui Dumnezeu (cf. Iov 1-2),, iar în escaton va fi înfrântă (Evrei 2:14; Apocalipsa 12:9-11). Domnul este împotriva răului iar acesta este o „piatră de poticnire” în cale credinţei oamenilor în Dumnezeu. Isus Cristos s-a luptat cu durerea şi suferinţa (Matei 8:16-17), iar Crucea a fost răspunsul lui Dumnezeu la problema răului. De fapt Evenimentul Crucii este un vârf al răului în univers celălalt fiind Iadul cel veşnic. „Dragostea Lui a fost demonstrată în mod suprem când Isus a suferit (Romani 5:8, 8:32) în identificarea Domnului cu lumea plină de suferinţă, ca Purtător al păcatelor.” Răul moral poate fi schimbat prin primirea Evangheliei ce înseamnă şi „reprezintă mărturia realităţii triumfului lui Cristos asupra tuturor puterilor răului Coloseni 2:15  A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce, Ioan 3:8), şi de aceea, a victoriei finale a lui Dumnezeu.” De   asemenea „răul fizic cât şi cel moral vor fi alungate pentru eternitate (Apocalipsa 21:1-8). Apocalipsa 19:20  Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Apocalipsa 20:10  Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”. Biblia mai adaugă că va fi un cer nou şi un pământ nou. Se pune întrebarea Dacă Dumnezeu este bun, de ce există răul în lume ? de Iosiv Ţon, pastor, teolog[22]. Această întrebare şi-o pune Iov care a trăit cam acum 4 000 de ani. În cartea lui Iov Dumnezeu permite oamenilor să dezbată acestă temă, dar în final vorbeşte Creatorul şi pune diferite întrebări lui Iov Iov 38:4  Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. La acestă întrebare nu se poate răspunde nici azi, şi Iov acceptă limitările umane ori Dumnezeu nu este obligat să spună tot ce face sau nu. Dezastrul lui Iov era ceva real, a pierdut bogăţiile şi familia, a avut o cruntă suferinţă, dar a avut şi un câştig în final pentru că l-a cunoscut mai bine pe Dumnezeu. „De foarte multe ori se întâmplă așa. În suferință, Dumnezeu ne devine real, iar acolo îl cunoaștem mai în profunzime. Și din asta găsim o serie de răspunsuri – dacă Dumnezeu e bun, de ce lasă, de exemplu, calamități”. Dacă privim pământul din perspectivă ştiinţifică cineva „calculat că ar trebui să fie 27 de parametri perfect acordați pentru a putea exista omul. S-a ajuns la concluzia că planeta Pământ există pentru a susține existența omului. Interpretarea aceasta se numește interpretarea antropologică, totul e văzut din punctul de vedere al omului.” Dumnezeu a rezolvat aceşti parametri ca omul să poată locui pe pământ. Şi totuşi există dezastre naturale, ca   exemplu cutremure, inundaţii, incendii, etc. de asemenea Dumnezeu a creat Legi de felurite feluri de la astrofizică la nivel de particule elementare, un exemplu este gravitaţia care nu ştim încă ce este dar trebuie să ne supune ei şi trebuie respectate. Aceste Legi date de Dumnezeu şi nu au evoluat una din alta, apropo de teoria evoluţiei. „. De aici se nasc alte întrebări despre motivul existenței tornadelor, a taifunurilor, a trăznetelor. Înțeleptul Creator le-a creat pe toate ca să putem exista. Iar noi trebuie să învățăm cum să le stăpânim”. Întrebarea este ce este răul iar Richard Wurmbrand, răspunde la acesta întrebare prin afirmaţiile „Mielul e bun pentru că vreau să-l mănânc eu. Lupul e rău pentru că vrea să mănânce el mielul pe care vreau să-l mănânc eu”. Vedem din asta că unele lucruri sunt rele sau bune doar din punctul nostru de vedere” Acesta este un punct de vedere uman. Dar conceptul de bine sau rău îl deţine Dumnezeu la modul absolut. Dacă ne întoarcem la Iov vedem cât de mic, este faţă de Dumnezeu ca să înţeleagă înţelepciune, putere şi bunătatea lui Dumnezeu. Cu problema răului se luptă fiecare om dar dăm exemple din Biblie „Moise, David, Isaia și alții. Domnul Isus ne-a adus completări cu învățătura Lui, apoi Pavel, Petru, Ioan, etc. Avem o promisiune „Gustați și vedeți ce bun este Domnul”( Ps. 34:8). La fel şi Petru afirmă şi ne îndeamnă. 1 Petru 2:1  Lepădaţi, deci, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; 2  şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, 3  dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul. 4  Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. În Final înţelege că Bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat la Cruce unde a murit Cristos pentru tine şi pentru mine, şi are puterea de a transforma omul din rău în bun. Isus Cristos a vindecat oamenii din compasiune şi a demonstra că este Fiul lui Dumnezeu. Dar azi nu toţi oamenii se vindecă, pe unii Dumnezeu doreşte să îi ia acasă prin boală şi să îi treacă prin suferinţă (boli incurabile), alţii trec mai uşor dincolo pentru că este Suveran. Oricum ca şi credincioşi trebuie să ne rugăm pentru cei aflaţi în suferinţă, pentru vindecare sau pentru a suporta durerea. Sunt drame umane în care moare mama sau tata şi rămân copii mici în urmă, întrebare se pune ce fac eu ? Este necesară o acceptare a acestor lucruri, dar nu trebuie să trăim într-o stare de pasivitate faţă de cei aflaţi în suferinţă sau au probleme de altă natură. Aici apare aspectul de părtăşie care trebui să existe între credincioşi Şi totuşi credinciosul în suferinţă are puterea să afirme că Dumnezeu este bun. Rămâne întrebarea Care e scopul suferinței? Există boli ca lepra în care bolnavul vede cum se distruge fizic dar nu simte suferinţa, dar ştie că va muri. În alte boli terminale, de exemplu cancerul bolnavul suferă îngrozitor şi ar dorii ca suferinţa să se sfârşească mai repede. Suferinţa vine din Geneza 3 odată cu blestemul şi face parte din fiinţa noastră, fiinţe muritoare dacă nu ar fi nu ne-am apăra de ea neştiind că suntem bolnavi. Există mai multe aspecte cu privire la problema suferinţei dar numitorul comun este că ne apropie de Dumnezeu. Ca exemplu de „suferință, Iov L-a cunoscut mai aproape pe Dumnezeu. Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, după ce L-a cunoscut pe Domnul Isus în lagărul comunist, a exclamat: „Bine ai venit, suferință, bine ai venit, închisoare! ca să arate ce mare lucru a fost că acolo L-a cunoscut pe Dumnezeu”. Domnul să ne învețe ca niciodată să nu-L mai judecăm pe Dumnezeu de ce lucrează într-un fel sau altul” Solomon afirmă la fel Eclesiastul 7:2  „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta”. Toţi ştim că ne întoarcem în ţărână, într-o viaţă dincolo de moarte, prin suferinţă sau nu, dar în veşnicie care înseamnă binecuvântare sau blestem (Matei 25). (Acest interviu cu Iosif Țon este difuzat pe Alfa Omega TV în cadrul emisiunii zilnice „Întrebări Esențiale”). O altă întrebare care se pune este A creat Dumnezeu răul?[23]. Răspunsul este că Dumnezeu nu are cum să facă aşa ceva fiindcă nu ţine de natura Lui. Dumnezeu este bun şi am văzut acest lucru Atunci când Dumnezeu a creat lumea, este adevărat că tot ce exista era bun” Geneza 1:31  „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea”. Dumnezeu a creat fiinţe libere care să aleagă binele, el a permis unor îngeri să aibă libertate de a alege binele sau răul aşa cum a fost Satana care a fost un Înger de lumină (Isaia 14, Ezekil 28, Luca 10:18  „Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer),” Prin căderea ui Satan el divine opusul lui Dumnezeu şi Isus îl numeşte „Cel Rău”. O parte din îngeri cad şi ei odată cu Diavolul şi tot aşa a fost cu Adam şi Eva „Nu Dumnezeu a creat răul, ci mai degrabă a permis absenţa binelui”. Satana vrea să-l distrugă pe Iov, iar Dumnezeu îi permite acest lucru dar pune bariere. La fel Dumnezeu face pe Adam şi Eva fiinţe libere, nu roboţi, au capacitatea de a alege şi din păcate omul alege răul şi prăbuşeşte întreaga rasă umană în păcat. Viaţa vecinică era acolo în Grădina Eden dar era şi moartea fizică şi spirituală, iar Adam a ales „La vârsta de o sută treizeci de ani,Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set”. Ca şi fiinţe umane nu avem cum să-l înţelegem pe Dumnezeu chiar şi când suntem în cer cu atât mai mult aici pe pământ Romani 11:33  „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse Sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese Sunt căile Lui! „Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”. În unele situaţii credem că îl înţelegem pe Dumnezeu dar vedem cât de mult ne-am înşelat. Isaia 55:8  „Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. Isaia 55:9  „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. Unul dintre răspunsuri de ce Dumnezeu a aşezat pe Adam şi Eva în Grădina Eden cu posibilitatea de a păcătui este că „Dumnezeu a permis existenţa răului pentru ca noi să putem face alegerea dacă ne închinăm Lui sau nu. Dacă nu am fi fost nevoiţi să suferim şi să experimentăm răul, am fi ştiut oare cât de minunat este raiul? Dumnezeu nu a creat răul, însă El l-a permis. Dacă nu ar fi permis răul, noi ne-am fi închinat Lui din obligaţie şi nu ca rezultat al alegerii noastre libere”. Primele 2 capitole din Biblie ne vorbeşte despre creaţie, Capitolul 3 ne vorbeşte despre cădere, iar din capitolul 12 începe Istoria răscumpărări prin alegerea lui Avram, Isac, Iacob, poporul evreu ce îl duce pe scena istoriei pe Mesia Unsul Cristosul care ridică păcatul întregii lumi. De asemenea se mai pune o întrebare De ce permite Dumnezeu ca oamenii buni să aibă parte de lucruri rele?[24] Este o întrebare complicată şi e greu de răspuns având exemplu biblic pe Iov, dar este o realitate şi la ora actuală. Noi ştim şi cunoaştem din Biblie atributele lui Dumnezeu care este etern, infinit, atotcunoscător, omniprezent, având toată puterea şi am enumerat doar o parte din ele. Întrebare ce se pune de ce noi ca şi fiinţe umane finite trebuie să înţelegem planurile lui Dumnezeu. Cartea lui Iov ne prezintă un astfel de caz. Iov afirmă că este neprihănit, Dumnezeu afirmă acelaşi lucru, dar este o neprihănire terestră, sub soare, iar standardele lui Dumnezeu sunt mult mai ridicate. De acea avem în cer pe Isus Cristos care Mijloceşte pentru noi ca Mare Preot cu Sângele Lui ce face iertarea păcatelor. Dar mai există un aspect, este vorba ce Scena din cer şi de scena de pe pământ pe care oamenii nu au cum să o vadă. Astfel „Dumnezeu i-a permis lui Satan să îi facă orice rău lui Iov, cu condiţia să nu îl omoare. Care a fost reacţia lui Iov? “Chiar dacă mă omoară, eu tot în El voi spera” (Iov 13:15). “Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21).”Iov nu a înţeles de ce Dumnezeu permite suferinţa în viaţa lui dar ştia că Dumnezeu este bun prin natura Lui şi a continuat să creadă în el. La fel ar trebui să fie reacţia fiecărui credincios care sufere fiindcă „Dumnezeu este bun, drept, iubitor şi plin de îndurare” Atunci când trecem prin suferinţă trebuie să avem încredere în El (Proverbe 3:5-6), sau să spunem ca şi Pavel, Romani 8:38  Căci Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39  nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. Ne putem uita la reversul situaţiei „De ce se întâmplă lucruri bune oamenilor răi?”. Ştim că Dumnezeu este sfânt (Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8), în timp ce fiinţele umane necredincioase sunt în păcat. Cum se uită Dumnezeu la omenirea de azi ?. După cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” (Romani 3:10-18). Orice fiinţă umană merită să fie aruncată în Iad punând în calcul justiţia lui Dumnezeu. Dacă trăim o face datorită Harului lui Dumnezeu care şi-a arătat dragostea faţă de noi pe când eram încă în păcat. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cand eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Deşi omul nu ascultă şi nu crede în existenţa lui Dumnezeu El ne iubeşte pe toţi şi a dat la moarte pe Fiul lui pentru noi care a luat pedeapsa păcatelor noastre (Romani 6:23). Pentru a ave viaţă veşnică trebuie să credem în Isus Cristos şi Jertfa de pe Cruce Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Avem promisiune unui cămin ceresc prin credinţă (Romani 8:1). Există un singur Rai bucurie, şi un singur Iad suferinţă pe care omul îl va experimenta, binecuvântare sau blestem veşnic, prezenţa sau absenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este suveran şi permite binele şi răul la credincioşi şi necredincioşi, iar alegerea ne aparţine.   IOV[25]. – CONSIDERAŢII PRELIMINARE. Cartea lui Iov face parte din cărţile poetice împreună cu Psalmi, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi Plângerile lui Ieremia. Cartea poetică are o caracteristică, care nu se referă neapărat la conţinut ci la repetarea unei idei (figură de stil), numită paralelism. „Dialogul din cartea Iov este poetic. Conversaţia era în formă poetică în vremea aceea, Iliada şi Odiseea lui Homer sunt exemple din literatura laică”. Autorul redactării cărţii nu este cunoscut, avem sugestii că a fost Moise Ezra Solomon, Iov, sau Elihu. Se pare că a fost Elihu (Iov 32:16-17). Locul şi timpul în care a trăit Iov nu sunt datate cu precizie, se menţionează ţara   Uţ şi cam atât. Iov a trăit pe vremea patriarhilor şi avem argumente în acest sens. În primul râd este vorba de lungime vieţii lui Iov, după încercare Iov a mai trăit 140 de ani şi şi-a văzut fiii şi nepoţii până la al patrulea neam. „Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.” (Iov 42:16-17)” în al doilea rând Iov avea rol de preot în familia lui, înainte ca Dumnezeu să instaleze preoţia aronică. Dacă ne uită la linia descendenţilor „Elifaz era un descendent al fiului cel mare al lui Esau. “Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau” (Geneza 36:10). Astfel ar părea că Iov a fost contemporan cu Iacov”. Apoi cartea lui Iov este una filozofică ce pune o serie de întrebări cu privire la rasa umană. Se pune întrebare a de ce suferă cel drept şi cei bogaţi se bucură de averi. În alt rând de idei „Cartea lui Iov a fost scrisă pentru a combate batjocura lui Satan împotriva omenirii.”. În Carte Iov se descopere pe sine însuşi şi la sfârşi îşi schimbă părerea desper el Iov 42:5  „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. 6  De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”. Totuşi Iov a avut răbdare în suferinţă, iar scopul cărţii ne învaţă despre pocăinţă. Răul este ceva actual şi progresiv şi în zilele noastre. Noi atunci când vorbim de pocăinţă luăm personajele cele mai negative din Biblie Manase, Saul din Tars Francis de Assisi, un nobil desfrânat, s-a pocăit ,sau viaţa contemporană, Dar Dumnezeu ia cel mai neprihănit om pe Iov şi îl face să înţeleagă că trebuie să se pocăiască. Neprihănirea noastră este una „sub soare”, ori Dumnezeu cere mai mult şi suntem declaraţi neprihăniţi prin Isus Cristos. Romani 5:1  Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Comentarii despre Cartea lui Iov sunt mai mult decât favorabile „Thomas Carlyle, filozoful scoţian, a spus şi el: “Eu susţin că Iov este unul din cele mai bune poeme scrise vreodată de pana omului,” iar „Luther a afirmat: “Este cea mai măreaţă şi mai sublimă carte din Scriptură”. Un altul a spus: “Cartea lui Iov este unul din cele mai nobile poeme din câte există pe acest pământ.” Cartea lui Iov este un poem şi o dramă, iar el este un personaj istoric real şi este citat de Isus (Ezechiel 14:14-20, Iacov 5:11). Azi omul „modern refuză să îşi recunoască păcatele, aruncă vina uni pe alţii, nu-şi asumă răspunderea pentru acţiunile lor aşa cu a făcut Adam şi Eva, nimic nou sub soare. „Omul modern se află într-o stare foarte rea şi foarte gravă. El se luptă tot mai mult cu disperarea şi deznădejdea. El dă vina pe alţii pentru păcatele lui şi nu are unde să se ducă să găsească mângâierea după care tânjeşte sufletul său. În loc să-L caute pe Dumnezeu, omul modern s-a lăsat acaparat de materialism, de lucrurile lumeşti.” Fiecare se ascunde după ceva, ce se numesc surogate, dar problema este că nu îl caută pe Dumnezeu nu găsesc soluţii şi este stăpânit de materialism sau alte lucruri chiar religii păgâne. Totuşi „el nu ştie că există un Mântuitor la care poate apela oricând”, dar nu apelează la El. Situaţia este diferită de la cea în care se afla Iov care credea în Dumnezeu şi credea în El. Deşi a trecut prin încercări, pe care nu le-a înţeles în final se pocăieşte şi este biruitor. În pofida unei vieţi îmbelşugate la majoritatea oamenilor moderni ei refuzând pe Dumnezeu, plutesc la întâmplare pe oceanul vieţii fără ţintă şi fără un scop precis spiritual ne-vând o temelia a vieţii pe care să se poată sprijini. Ei cred în toate surogatele chiar şi în domeniu religiei, ajungând de la neo -gânism la închinarea în faţa lui Satana. Dar Iov crede   în Dumnezeu şi a trecut prin încercare. Scena are ca şi decor cerul şi pământul fără să fie ficţiune ştim că el a fost un personaj istoric. (Ezechiel 14:14-20; Iacov 5:11, vezi Iov 5:13). Problema ridicată de Iov este actuală azi şi pentru orice om din orice timp s-au loc geografic „Secţiunea de poezie a cărţii lui Iov este o întrecere în dialog între Iov şi cei trei prieteni ai săi. La un moment dat, Bildad îl provoacă pe Iov” . Cartea lui Iov este o DRAMĂ şi avem scena din cer şi scena de pe pământ. SCENA DIN CER[26]. Este prinsă la Iov 1:6-12, unde creaturile inteligente vin în faţa şui Dumnezeu, vedem un aspect de rutină, un fapt obişnuit Satana are acces în cer şi trebuie să spună ce a făcut (vezi 1 Petru 5:8, 1 Ioan 2:13-17, Matei 4:8-9). El nu este în Iad ci acolo va ajunge (Apocalipsa 20:10). După Răstignite, Moartea şi învierea lui Cristos şi Înălţarea la cer Biblia nu spune că Satana a mai avut acces în cer. Coloseni 2:15  A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. El încercă să se atingă de Iov, îl acuză că este oportunist, dar este păzit de Dumnezeu i se permite să se atingă de averea lui de copii lui, ori Dumnezeu îi pune limite. Câteva[27] cuvinte în plus despre îngeri. Ei sunt spirite create de Dumnezeu, au fost creaţi într-o perioadă timpurie a creaţiei, toţi au fost buni la început, nu au fost creaţi ca să primească închinarea, nu se căsătoresc şi nu mor, unii dintre îngeri s-au răzvrătit în frunte cu Satana în potriva lui Dumnezeu şi au fost alungaţi din cer. Ca şi nume avem pe Mihail, Gabriel, Arhangheli, Serafimi, Domnii şi Stăpâniri. Ei au p mulţime de îndatoriri legate de oameni şi de Isus Cristos la porunca lui Dumnezeu. despre îngerii căzuţi ştim că Satana este conducătorul lor, iar ca şi activitate se opun îngerilor buni, lucrează prin învăţători falşi, vor să separe credincioşii şi oamenii de Dumnezeu. se opun lui Cristos, şi fac rău fiinţelor umane. Cu privire la Îngerul Domnului se poate face diferenţa dintre el şi Dumnezeu fiindcă dacă este Dumnezeu îşi arogă atributele divinităţii şi aşa se poate identifica teofaniile din Vechiul Testament, dacă a fost un înger sau Dumnezeu. De asemenea o altă perspectivă cu privire la îngeri[28],ei nu au trupuri materiale, sunt duhuri, au fost creaţi de Dumnezeu, totuşi de poate estima că au fost creaţi înainte de. Geneza 1:31  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea, altfel Dumnezeu nu ar afirmat aceste lucruri „şi iată că erau foarte bune”. Ei au putere să se dematerializa, să apară în corp uman, teofanie şi să dispară într-o clipită. De asemenea nu sunt supuşi legilor fizici, unul este în Soare sau în foc (Apoc 19:17). Ca şi caracteristic se pot enumera : cunosc mai mult ca omul, dar nu sunt ca Dumnezeu, sunt mai puternic, ca şi omul, nu sunt perfecţi, sunt strălucitori, nu au familie, sunt nemuritori, au un număr static, nu se pot înmulţi, au puteri supranaturale. Numărul lor nu se poate estima fiind foarte mare, iar despre organizarea lor s-a vorbit. Nici Iov[29], nici vreunul din celelalte personaje ale acestei cărţi nu au ştiut că a avut loc o astfel de scenă. Avem dialogul lui Dumnezeu cu Satana. “împotrivitorul” (Iov 1-7). Fiii lui Dumnezeu, sunt făpturile inteligente create de El, şi vin înaintea Lui. Se pare că ele vin şi Îi prezintă raportul lui Dumnezeu şi că aceasta este o rutină bine stabilită. Poate că nu ne-am aştepta la aşa ceva. Ceea ce ne surprinde însă este prezenţa lui Satan la această întâlnire. Aceasta este o surpriză. Avem sugestii din text : Satana este obligat să vină în faţa lui Dumnezeu[30]. El este agentul răului moral din Univers ( Isaia 14: 12-15, Ezekil 28 :13-15 Luca 10:18 ). El are o mare putere dar nu face nimic fără voia lui Dumnezeu. Iadul este locul pregătit pentru Diavol şi îngerii lui, dar ei nu sunt încă acolo. Adevărul este că Satan are tot la fel de mult acces pe acest pământ ca noi, poate chiar mai mult. Pământul este domeniul lui Satan. El nu a ajuns încă în iad. El spune că a cutreierat pământul şi l-a străbătut de la nord la sud şi de la răsărit la apus. Amintiţi-vă că Scriptura îl numeşte pe Satan “dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor.4:4) şi “prinţul puterilor văzduhului” (Efes. 2:2). Apostolul Petru ne avertizează: “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Dacă este să ne gândim la ce se întâmplă astăzi pe acest pământ, chiar pare că Satan conduce acţiunea, nu-i aşa? Dumnezeu stăpâneşte peste toate, dar i-a acordat lui Satan o perioadă de libertate. Biblia ne se spune că lumea în care trăim este controlată de Satan. El trebuie învins şi noi putem să-l învingem numai prin Sângele Mielului. Aceasta este o revelaţie care vine în contradicţie cu gândirea omului modern. Dumnezeu îl prezintă pe Iov într-o lumină favorabilă. El spune numai lucruri bune despre Iov. Se pare că Satan încercase să-l atace pe Iov. (Ver 9-10). (ver 11) Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.„ Acum Satan aruncă ocara asupra lui Iov. Satana dispreţuieşte omenirea, Satan sugerează că Iov este un profitor şi că nu-L respectă pe Dumnezeu decât pentru că are tot ce are. Aceeaşi opinie o are şi despre noi. El spune că noi suntem nişte oportunişti şi că dacă Dumnezeu ar da la o parte gardul de protecţie şi ne-ar lua tot ce avem, noi L-am blestema. v.12 Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.„ Şi Satana a plecat dinaintea Domnului, pe pământ. SCENA PĂMÂNTEASCĂ. Ţara Uţ   se află undeva în Orientul mijlociu „Istoricul latin Josephus aruncă o rază de lumină asupra localizării ţării Uţ. Conform versetului din Geneza 22:21, primul născut al lui Nahor, fratele lui Avraam, a fost Uţ. El este fondatorul cetăţii antice a Damascului.” Iov a trăit în deşertul Siriei de azi, unde mai târziu Pavel se duce pentru călăuzire (Galateni 1:17). Iov era un om fără prihană „desăvârşit”, aducea jertfe pentru copii lui, se temea de Dumnezeu şi ura tot ce este rău. Era un om bogat,   şi avea 10 copii. Deşi se produce tragedia Iov pierzând bunurile pământeşti şi cei 10 copii, credinţa lui în Dumnezeu rămâne ne-clătinată.” . Soţia lui Iov îi sugerează să-L blesteme pe Dumnezeu şi să se sinucidă. Aceasta este motivul pentru care Satan nu i-a luat lui Iov şi soţia!” Iov îşi menţine integritatea. Dar Satana nu se opreşte aici şi merge mai departe. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. Evenimentele din spatele scenei nu sunt cunoscute. Satan acţionează prin mijloace proprii. Elifaz, Bildad, Ţofar, prieteni cu Iov, afirmă că suferinţa este cauzată de păcat, dar Elihu are o altă părere. Iov este învinuit de păcate tăinuite, dar se apără cu îndârjire, deşi pierduse totul avere şi familie. Cuvântările prietenilor lui Iov, sunt respinse de Dumnezeu, pentru că sun prea înguste. Cel mai bine vorbeşte Iov. Dumnezeu nu răspunde la întrebarea lui Iov, şi îşi declară Suveranitatea. Dumnezeu nu poate fi cuprins în concepte omeneşti. Iov cel „neprihănit” este satisfăcut şi se pocăieşte, în „ţărână şi cenuşe” (Iov 42:1-6) Cartea nu răspunde la problemele suferinţei ci proclamă un Dumnezeu Suveran. Ni se arată destinul omului, cum se comportă Dumnezeu chiar cu un om neprihănit. Suferinţa nu are neapărat cauze personale. Suferinţa prefigurează suferinţa poporului evreu, şi apoi a lui Mesia. În Carte sunt pasaje care pot fi aplicate lui Isus Hristos. ( Iov 9:33, 16: 9-19, 16:21, 33:24). DIALOGUL. Iov aste pe o grămadă de gunoi la afară la poarta cetăţi. Cei trei prieteni auzind[31] de suferinţa lui vin să-l viziteze şi să-l consoleze Ei sunt „Elifaz din Teman (Teman era un nepot al lui Esau – Gen. 36:10, 11); Bildad din Şuah (Şuah era unul din fiii lui Avraam – Gen. 25:2): Ţofar din Naama (Naama era în nordul Arabiei)”. Nu se grăbesc cu acuzele cum facem noi astăzi ci timp de 7 zile meditează şi nu spun un cuvânt. Deşi sunt prieteni adevăraţi nu au posibilitate de consolare pentru că ei nu îl înţeleg pe Dumnezeu, pe Iov şi pe ei înşişi. Au impresia că ştiu mai bine ce se întâmplă şi devin acuzatori „Ei se mulţumesc să clatine din cap arătând că ştiu ei mai bine, în timpul celor şapte zile de jale.” În Vechiul Testament ca şi gândire, suferinţa era concepută ca şi o cauză a păcatului personal, adevăr spus pe jumătate fiindcă omul trăia sub blestemul din Geneza capitolul 3. Prima dată vorbeşte Iov, apoi Elifaz şi discuţiile continuă în mod alternativ, dialogul primeşte formă de concurs. Iov se mânie şi spune că ar fi bine dacă nu s-ar fi născut niciodată. În capitolul 42 Dumnezeu îi răspunde lui Iov „din mijlocul furtuni”, iar Iov recunoaşte Omnipotenţa lui Dumnezeu, Suveranitatea Lui şi „îşi mărturiseşte păcatul, se pocăieşte” Iov înţelege că suferinţa l-a adus mai aproape de Dumnezeu (1 Ioan 1:6-7). EPILOGUL. Este scena finală a dramei şi este redată în limbaj poetic. Dumnezeu mustră prietenii lui Iov, iar Iov aduce jertfe pentru ei. Dumnezeu îl vindecă pe Iov şi îi dă de „două ori mai mult din tot ce a avut la început”. În privinţa copiilor lui Iov el a avut 10 copii în cer şi 10 pe pământ. Iov 42:17  Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.5). IOV[32] 1:1-22. EVENIMETE DRAMATICE ÎM CER ŞI PE PĂMÂNT. Se reiau o serie de lucruri, s-a vorbit deja despre ţara Uţ, şi s-au dat locaţii diferite. Cu diferite repere este undeva în Orientul Mijlociu, azi în deşertul sirian. Ştim despre Iov că era un om drept şi curat la suflet. Nu contează în ce loc s-a aflat ţara Uţ ci este mai mult mai important ce doreşte Dumnezeu să ne înveţe din acel loc şi personaj. Biblia afirmă că era un om desăvârşit, fără prihană, avea o relaţie adevărată cu Dumnezeu şi aducea jertfe care în timpul acela erau arderi de tot. „El avea o concepţie înaltă şi sfântă despre Dumnezeu şi, drept rezultat, ura răul.” Există o diferenţă enormă între Iov şi omul modern care nu îl cunoaşte şi nu vrea să-l cunoască pe Dumnezeu. Iov practica o religie adevărată şi se pot da exemple în acest sens. O trăire adevărată prin credinţă însemnă să fie ceva de zi cu zi (Gen 5:24), o reputaţie nepătată (Iov1:1), o viaţă de rugăciune (Daniel 6:10), încredere în promisiunile lui Dumnezeu (Luca 2:25), o slujire zilnică faţă de Dumnezeu (Luca 2:37), o viaţă cinstită (Ioan 1:47), dărnicie faţă de săraci (Fapte 10:2), o viaţă trăită cu Duhul (Fapte 11:24). Din păcate se poate   practica şi o religie falsă (Ps 78:36). Iov avea 10 copii, ce erau un dar de la Domnul. Iov era un om bogat şi trăia în lux. Totuşi datorită ospeţelor repetate Iov se tema şi aducea de fiecare dată jertfă Domnului. El nu credea că are nevoie de jertfă şi pentru el, relaţia lui cu Dumnezeu o credea perfectă (dar era una terestră, sub soare). El era preot pentru familia lui şi când nu se descurca apela la Dumnezeu. Azi există părinţi care atunci când au probleme, apelează la orice şi oricine dar nu la Dumnezeu „Drept rezultat, aceşti părinţi poartă cu ei povara unor probleme pe care nu le pot rezolva.” În plus „Arderea de tot vorbeşte despre Hristos, Iov era un om al lui Dumnezeu”. Scena următoare se petrece în cer, şi este ascunsă de ochii muritorilor, ea ne ajută să înţelegem parţial cu poporul evreu şi pe noi când trecem prin suferinţă. Ajungem la scena din cer unde „Fiii lui Dumnezeu, făpturile inteligente create de El, vin înaintea Lui.” Despre ele se ştie puţin. Există o doctrină despre ei numită Anghelologie – despre ingeri[33], şi din Biblie rezultă că au fost creaţi de Dumnezeu în primele momente din Creaţie. (Psalmii 104:4). Ei sun fiinţe spirituale limitate dar au putere si inteligenta supraomeneasca (2 Pet. 2:11, Daniel 9:21-23). Au conştienţă de sine (Isaia. 14:12-15), Ezekil 28, Luca 10:18  Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer,” sunt organizaţi pe diferite ranguri heruvimi, serafimi, arhangheli, si un mare număr de îngeri. (Iuda 9, Ps. 80:1,   Isaia.6:2, Evrei: 12:22). Îngerii sunt fără păcat (Gen. 1:31), nemuritori Luca 20:36), şi nu se pot procrea (Luca 20:35-36).  Foarte pe scurt Îngerii sunt clasificaţi în două categorii „cei ce si-au păstrat vrednicia (Mat. 25:41), şi cei ce nu si-au părăsit poziţia iniţiala de sfinţenie si l-au urmat pe Satan in rebeliunea lui împotriva lui Dumnezeu (Iuda 6, Apoc. 12:4).  Totuşi ei sunt responsabili de ce fac înaintea lui Dumnezeu şi vin să facă o scurtă prezentare orală în fața superiorului adică Dumnezeu. Se pare că este ceva de rutină şi acolo vine şi Satana, fiind o surpriză pentru noi. Satana nu a venit din Iad dar va merge acolo fiindcă „Iadul este locul pregătit pentru Diavol şi îngerii lui, dar ei nu sunt încă acolo”, afară de cei legaţi în lanţuri (Iuda 1:6).   Stana este pe pământ care este acum încă domeniul lui Satan El răspunde lui Dumnezeu „Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”   „Amintiţi-vă că Scriptura îl numeşte pe Satan “dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor. 4:4) şi “prinţul puterilor văzduhului” (Efes. 2:2).” Petru avertizează şi el Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Este un avertisment grav, Stana având libertate în timpul lui Iov să meargă în cer şi pe pământ. El a îndrăznit să ispitească şi pe Cristos, care a refuzat să cedeze ispitei, fiind activ la Creaţie ce îi oferea Satana era a lui Cristos. În momentul de faţă „Se pare că aceste împărăţii sunt disponibile pentru Satan şi că el are libertatea de a se folosi de ele pentru un anumit timp. El are o perioadă de libertate să facă răul, cu voia lui Dumnezeu dar este învins de Sângele lui Cristos. Acest aspect vine în contradicţie cu concepţia omului modern în post-modernism care practică hedonismul. Dumnezeu îl prezintă pe Iov în mod favorabil, spune lucruri bune despre el şi se poate trage concluzia că Satana a încercat deja să-l atace pe Iov (Iov1:9-10) şi îl acuză pe Dumnezeu că îl protejează pe Iov. Dar aici avem frica de Domnul în persoana lui Iov şi alte personaje (Nemia 5:15). Credem că fiecare credincios beneficiază de protecţia lui Dumnezeu şi si se întâmplă doar ce permite Creatorul, Satana acuză în continuare Iov 1:11  Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” El aruncă cuvinte de ocară asupra lui Iov şi urăşte omenirea dorind ca mulţi oameni să ajungă în Iad ca şi el. El este convins de faptul că „noi suntem nişte oportunişti şi că dacă Dumnezeu ar da la o parte gardul de protecţie şi ne-ar lua tot ce avem, noi L-am blestema”. Mulţi ar face acest lucru dar un credincios adevărat nu o face, iar Pavel se dă exemplu pe sine Coloseni 1:24  Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. „Nu înţeleg de ce ar dori cineva să-i slujească lui Satan, din moment ce el ne dispreţuieşte pe toţi. Eu nu mi-aş dori un astfel de stăpân” Ar trebui să ne dorim în Stăpân care ne iubeşte, dar lumea este legată la ochi. Domnul pedepseşte păcatul (1 Sam 5:6, Iov 19:21). Ca şi credincioşi avem siguranţă în Dumnezeu, dar necredincioşii „strigă la Dumnezeu în astfel de momente” de necaz. „Satan este duşmanul lui Dumnezeu şi duşmanul omului” Scena acţiunii se schimbă şi vedem ce se întâmplă pe pământ şi apar încercările din viaţa credinciosului. Iov 1:13  Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi-născut, 14  a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. 15  Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 16  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 17  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 18  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut. 19  Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.” Este interesant că întotdeauna a scăpat un slujitor care să ducă ştirea la Iov. Copii lui Iov o duceau mai mult decât bine dar încep să se întâmple nenorocirile. Iov nu ştia că are duşmani. Focul lui Dumnezeu este un eveniment supranatural, dar are la origine pe Satana. Bunurile lui Iov au dispărut dintr-o dată. Nenorocirea cea mai mare a fost că „Toţi copii lui Iov sunt ucişi. O adevărată tornadă loveşte casa şi toţi pier”. Să vedem în continuare ce a făcut Iov. Iov 1:20  Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat, 21  şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” 22  În toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. (2 Samuel 18:33) Iov are dreptate, am venit pe pământ fără nimic, iar când vom pleca nu vom lua nimic cu noi adică nimic. Iov are puterea să se închine în faţa Creatorului şi să spună „Domnul a dat şi Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului”! Dar noi ?, Pavel afirmă. 1 Corinteni 4:1  Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Iov a înţeles aceste lucru şi trebuie să îl înţelegem fiecare dintre noi cei credincioşi.

6). CONCLUZII. Cartea arată un om neprihănit sub soare, (de aceea avem în cer un Mare Preot sus în cer care mijloceşte pentru noi), cartea face parte din cărţile poetice Psalmii, Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi Plângerile lui Ieremia. Iov a fost un personaj real amintit de Ezekil, Iacov şi de Isus Cristos. Nu s-a localizat cu precizie ţara Uţ, dar mai important este ce evemimente s-au întâmplat acolo fiind un exemplu pentru noi. Sunt mai multe păreri cu privire la cine a redactat cartea ori ea s-a transmis în mod oral o perioadă mare de timp şi rivalizează cu Iliada şi Odiseea lui Homer ce sunt exemple din literatura laică. Iov ara un om bogat în avere şi vite şi avea 10 copii, a trăit în perioada patriarhală , o mare perioadă de timp. Cartea lui Iov ridică problema suferinţei în lume şi transcede timpul suferinţa fiind ceva actual. La întrebare pusă de ce, răspunsul este că în spatele răului din lume este Satana, dar îngăduit şi limitata de Dumnezeu. Unul din versetele cheie este „,am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat—binecuvântat fie Numele Domnului”, iar al doilea este pocăinţa „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”. Cartea are ca şi scop înţelegerea suferinţei celui drept, răbdarea, smerenia şi pocăinţa care este un proces. Iov este prezentata ca şi un om neprihănit, dar persecutata de Diavol, Iov se contrazice cu prietenii lui Elifaz, Bildad şi Ţofar, iar în final se pocăieşte în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Cartea ne prezintă suferinţa şi ca o disciplinare ce ne apropie de Dumnezeu şi confruntarea dintre Dumnezeu şi Stana. În faţa lui Dumnezeu nu avem motive de laudă „Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Chiar şi cel mai bun om merită pedeapsa divină şi ne arată incapacitatea omului de a fi după standardele lui Dumnezeu, Romani 6:23  Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Necazul şi durerea ne apropie de Dumnezeu Eclesiastul 7:2  Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. Smerenia trebuie să caracterizeze orice creştin fiindcă altfel nu va vede Împărăţia cerurilor Isaia 2:12  Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat. Iov îşi pune întrebarea Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul, Iov fiind conştient de sfinţenia lui Dumnezeu. Răspunsul vine mult mai târziu în Persoana şi lucrarea lui Cristos care a plătit pentru păcatele noastre şi doar prin El suntem sfinţi. Se pune problema unde merge omul după moarte, în Vechiul Testament găsim termenul de şeol, dar în Nul Testament situaţie este clarificară Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”, ori   Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Sunt alte întrebări sunt cu privire la înviere,   Dar omul, odată mort, ar putea să mai învie iar răspunsul vine tot de la Isus Cristos.?” „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”. Satana vine înaintea lui Dumnezeu. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” El cere voie lui Dumnezeu să pună la încercare pe Iov neprihănitul şi Dumnezeu îi îngăduie să piardă tot, bogăţii şi familia, dar nu şi viaţa. Auzind de suferinţa lui Iov, prieteni lui Elifaz, Bildad şi Ţofar, vin să-l „mângâie, dar după o meditaţie lungă îl acuză, în gândirea Vechiului Testament când asupra unui om vene nenorocirea, el era vinovat de păcat, dar Iov   se apără. Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. Elihu îi spune lui Iov să se smerească în faţa lui Dumnezeu fiind cel mai aproape de adevăr. După trecerea cu bine încercării Dumnezeu îl vindecă pe Iov, îi redă bogăţiile şi încă 10 copii, lui Iov i se redă sănătate, fericire şi prosperitate mai mult decât în condiţia sa de mai înainte. Cartea lui Iov ne atrage atenţia asupra unui conflict de natură cosmică şi spirituală, invizibilă pentru noi pământenii şi ne ajută să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu chiar dacă nu înţelegem, durerea şi suferinţa, un conflict între Dumnezeu şi Satana, Suveranitatea lui Dumnezeu şi căile sale desăvârşite. În plus noi nu cunoaştem planurile lui Dumnezeu decât în mod parţial „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Nici Iov nu a înţeles dar a urmat vindecarea. Tot aşa va fi şi în cer „În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Scriptura, ne îndrumă pentru ca omul de la concepte, să ajungă la Persoană adică la Dumnezeu. Noi operăm cu standarde umane dar cele impuse de Dumnezeu sunt mai înalte. Credincioşii trebuie să crească în sfinţenie, părtăşie, şi o neprihănire al lui Dumnezeu. Nu neapărat prin suferinţă, se poate prin cunoaştere şi pocăinţă, care este o intrare pe uşe (Isus Hristos), şi umblare pe cale. Raportarea neprihănirii se face faţă de Dumnezeu, El cere o neprihănire mult mai înaltă. Noi dăm vina pe Dumnezeu când ceva este distrus. Acelaşi lucru se întâmpla şi pe vremea lui Iov. De ce nu a spus acel slujitor al lui Iov “focul lui Satan”, în loc de “focul lui Dumnezeu”? Cine a nimicit oile şi slujitorii? Satan, bineînţeles. De ce nu spun poliţele de asigurare ceva de genul “Dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să-mi distrugă casa……..şi familia.” ? Iov cade cu faţa la pământ şi i se închină lui Dumnezeu. Da, şi-a sfâşiat mantaua, s-a ras în cap, şi oricine îl putea auzi plângând de la câteva sute de metri distanţă. El a pierdut tot ce avea, ba chiar a rămas şi fără copiii săi. Dar Iov spune: “Domnul a dat şi Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!”. De aceea spune Pavel, în 1 Corinteni, că noi suntem administratori (ispravnici). Un administrator are în grijă ceea ce aparţine altcuiva. Dumnezeu ne va întreba cum am folosit lucrurile materiale pe care ni le-a încredinţat. Tot ce se află pe acest pământ Îi aparţine. Noi doar folosim ce este al lui Dumnezeu. Şi când vom părăsi acest pământ, nu vom lua nimic cu noi. Iov a înţeles acest lucru şi nu şi-a pierdut credinţa. El încă are încredere în Dumnezeu. “În toate acestea, Iov n-a păcătuit şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Întoarcerea lui Iov la starea de dinainte şi binecuvântările îndoite ce i se dau din mâna lui Dumnezeu ţin laolaltă de necesităţile de expresie ale unei profeţii cu privire la slava lui Isus, cea de după patimile şi moartea Sa. Biblia ne spune că Iov a mai trăit 140 de ani după această perioadă de suferinţă din viaţa sa. După ce i s-au întâmplat toate aceste lucruri rele, Iov a trăit şi a apucat să-şi vadă copiii şi nepoţii, ba chiar şi copiii nepoţilor săi şi a murit bătrân şi plin de zile. Iov (ebr. ‘iyyob), a fost declarat de Dumnezeu neprihănit în mod diferit faţă de fariseii şi saducheii din timpul lui Isus, sau creştinul modern de azi. Iov era convins că are o relaţie perfectă cu Dumnezeu, este de acord că în familie pot exista probleme de acea după ospeţe aducea jertfe lui Dumnezeu pentru copii lui şi a mers la Dumnezeu nu cum fac creştinii de azi, la psiholog, sau alte locuri. Deşi Iov este neprihănit Pavel clarifică situaţia „Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu”. Au fost persoane care au negat un Iov istoric dar Ezechil „spune chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.” Iova a avut 3 stări în care a fost în inegalabil în bunăstare, sărăcie extremă, şi o nemăsurată suferinţă apoi este reabilitat, dar ce se întâmplă este ceva ce omul nu poate controla, aşa cum se întâmplă azi când evenimentele negative ne depăşesc. Iov este scos la poarta cetăţii, oameni răi şi proştii s-au bucurat, Elifaz, Bildad şi Ţofar, l-au văzut în afara cetăţii pe o grămadă de gunoi şi se scărpina cu un ciob de sticlă şi 7 zile l-au jelit ca şi pe un om mort. A existata polemica dintre Iov şi prietenii lui, care l-au acuzat pe nedrept, totuşi Elihu îi cere să se smerească în faţa lui Dumnezeu iar cei din cetate, după răspunsul lui Dumnezeu din mijlocul furtunii şi pocăinţa lui Iov rămân uimişi de vindecare lui, Dumnezeu îi dublează avuţia şi îi dăruieşte iar 10 copii şi   Iov  Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile. Pe Dumnezeu îl cunoaştem în măsura în care s-a descoperit omului în mod progresiv, prin Revelaţia Naturală în creaţie şi Revelaţia Specială cel mai complect în Isus Cristos „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,” şi în Biblie. Dumnezeu este o Persoană, vine din veşnicii împreună cu Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, Aceste trei persoane sunt absolut egale in esenţa, iar aceasta esenţă există nedespărţit, fiind simultană si eternă are atribute naturale la modul absolut care ţi de natura Sa şi atribute transmisibile la modul absolut care sunt parţial date şi omului, dar la al nivel. Din atributele morale în relaţia Sa cu omul dragostea iese cel mai bine în evidenţă deşi mânia, justiţia dreptatea lui Dumnezeu ca exemplu se va manifesta pe deplin în escaton, atributele lui Dumnezeu fiind egale. În cazul de faţă avem voi Sa hotărâtoare la care omul sau alte fiinţa oameni sau demoni nu se pot împotrivi Am dat acest exemplu din atributele lui Dumnezeu pentru a înţelege mai bine suferinţa lui Iov sau răul din lume şi univers şi vom vorbi despre Harul şi bunătatea lui Dumnezeu. Când   ne referim la Bunătatea lui Dumnezeu, la atributele Sale ele sunt egale dragostea Lui nu este mai mică ca şi mânia Sa. Bunătatea lui Dumnezeu ţine de natura Sa. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?. Sunt şi oameni care fac fapte bune dar acestă bunătate nu este în caracterul omului. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. După creaţie Dumnezeu s-a uitat la ce a făcut şi a declarat că „ Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. …….”.   Bunătatea lui Dumnezeu se manifestă şi prin faptul că „El face să răsară soarele Său și peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepț” . David face aceeaşi afirmaţie „Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”. Ca răspuns la răutatea omului nu era nici o problemă pentru justiţia lui Dumnezeu după Geneza 3 să facă să dispară specia umană fiindcă El a decretat că „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Ca model perfect de bunătate este Domnul Isus Cristos care este una cu Tatăl, bunătate la modul absolut. Dumnezeu este Imuabil şi nu se schimbă. Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! Creştinii sunt îndemnaţi să fie un model de bunătate prin aceasta oamenii să îl cunoască pe Dumnezeu, degeaba vesteşti Evanghelia cu răutatea în inimă. Uneori bunătatea lui Dumnezeu ne trece prin suferinţă şi încercări pentru e ne testa şi a ne maturiza. Pavel spune „De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”. Deci este necesară încrederea noastră în Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu s-a arătata prin faptul că şi-a sacrificat Fiul pentru ca fiecare din noi să aibă prin credinţa în Hristos acces la mântuire. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Bunătatea lui Dumnezeu vizează în primul rând aspectul spiritual. Ca să ştim cât de bun este Dumnezeu Biblia ne îndeamnă Gustati si vedeti ce bun este Domnul. Ferice de omul care se increde in El”. În psalmul 8 omul este prezentat ca şi coroana creaţiei, noi am căzut în păcat şi nu merităm bunătatea lui Dumnezeu şi trebuie să ne pocăim, bunătatea fiind o roadă a Duhului Sfânt „22  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”. De asemenea este un îndemn   „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?”. Bunătatea lui Dumnezeu se poate revărsa peste o persoană, sau un popor cu scopul de a ne apropia de El. în momentul în care îl cunoaştem pe Dumnezeu ne vom strădui să facem fapte bune şi vom învăţă „Tu esti bun si binefacator: invata-ma oranduirile Tale”. Bunătatea lui Dumnezeu ne oferă siguranţă indiferent de împrejurări fiindcă în final răul va pieri „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era”. Prin Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, Evanghelia trebuie transmisă împreună cu bunătatea lui   Dumnezeu, şi se află în centrul credinţei creştine noi trebuie să fim lumina şi sarea pământului. Dumnezeu vrea ca omenii să îl iubească iar în discuţia cu un învăţător al Legii Isus este   întrebat care este ca mai mare poruncă din Lege, iar răspunsul a fost „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” Dumnezeu este o Persoană, iar ca să iubeşti pe cineva trebuie să cunoşti Persoana respectivă. Acest   adevăr este valabil tot timpul    „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Dacă îl cunoşti pe Dumnezeu iubirea faţă de El creşte tot mai mult, vrei să fii al Lui, să-l asculţi, te supui lui Dumnezeu şi vrei să fii ca El. Un exemplu este Moise căruia Domnul i s-a descoperit şi Moise a devenit mai bun, s-a rugat pentru Maria să fie vindecată de lepră, a mijlocit pentru popor şi nu a vrut să meargă mau departe fără Dumnezeu. O altă persoană a fost Iosiv, care deşi a fost vândut de fraţii lui nu se răzbună ci din contră îi ajută. La fel Ionatan îl învaţă pe David despre bunătatea lui Dumnezeu, iar când David cade în păcat, adulter şi crimă preferă să cadă sub pedeapsa lui Dumnezeu decât a oamenilor fiindcă ştia că este bun şi iartă. Dumnezeu se prezintă pe sine în Vechiul Testament lui Moise „Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.” În Noul Testament în discuţiile pe care Isus le are cu fariseii îi trimite la cartea lui Osea ca să înveţe cum să se poarte cu cei care au căzut, şi le spune „ Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” El citează şi din cartea lui Mica „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău”. Lucrurile cele mai importante din Legea dată de Dumnezeu lui Moise sunt dreptate milă şi credincioşie. „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”. Isus ne îndemnă să fim buni şi cu cei care ne fac rău „Iubiți pe vrăjmașii voștri,binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută”. Dumnezeu a făcu pe om după Chipul şi asemănarea Lui şi după cădere restaurează acel Chip, Ymago Dey prin credinţa şi Jertfa lui Cristos. Isus a fost un model de bunătate „Veniți la Mine și învățați de la Mine, că Eu sunt bland (bun) și smerit cu inima”, iar prin El se vede bunătatea lui Dumnezeu  „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, …”. În concluzie nu poţi fi un creştin cu răutate în inimă. Domnul Isus ne vorbeşte despre libertatea pe care o primim dacă credem în el şi se adresează iudeilor „Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; 32  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi,” iar cine trăieşte în păcat este rob al păcatului, adevărata libertate fiind în Cristos. Iudeilor care nu au crezut Isus le spune „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Deci libertatea are o direcţie către păcat fiind rob al păcatului şi o altă direcţie ce este libertate în Cristos. Dumnezeu doreşte ca fiinţele create de El să nu fie robi a lui Satan ci fiinţe şi libere aşa cum ne-a creat El. Dar şi Satana doreşte aceleaşi lucruri dar spre pierzarea noastră. Omenii de atunci şi de acum nu se consideră robi ai păcatului şi au o impresie falsă despre păcat şi robia lui. Isus şi-a început lucrarea la Capernaum şi citit din Isaia dor o parte din verse şi anume  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului, apoi a închis cartea. Dar versetul întreg este „„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; 2  să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângîi pe toţi cei întristaţi; 3  să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”. Isus a citat doar prima parte „anul de îndurare, cu referire la Mesia ca şi Mântuitor, dar partea a doua „zi de răzbunare”, va fi în viitor la judecată în escaton. Tot în Isaia scrie că „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. 3  Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va Hotărâ după cele auzite, 4  ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va Hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”. Tot în Isaia spune că „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2  El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe. 3  Trestia frîntă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4  El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.” Ca şi numitor comun a acestor două texte este Tora, Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă cineva ascultă este liber în Cristos. Isus afirmă „Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”. Isus a avut titlu de Rabi, învăţător, dar pentru acest lucru trebuie ă îi cunoşti învăţătura şi să o pui în aplicare. Şi Pavel spune „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Petru face şi el la fel. 1 Petru 4:1  Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul. Apostolul Ioan este mai clar şi mai precis. 2 Ioan 1:9  Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul”. În mod categoric nu există cale de mijloc, sau cu Dumnezeu sau sub robia lui Satana ce se pedepseşte. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Libertatea nu însemnă ce cred unii să ai puteri supranaturale, să faci minuni ci să faci voia lui Dumnezeu, Diavolul fiind numit cel rău de către Isus în contrast cu bunătatea lui Dumnezeu. Problema iudeilor era că nu credeau că sunt robi a lui Satana „Noi Suntem sămânţa lui Avraam,” aşa cum nu cred mulţi creştini azi, dar nu dau dovadă de pocăinţă. Ei fapt ei nu cred cu adevărat în Dumnezeu ci în minciunile lui Satan. Isus afirmă „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele, dar nu rămâne la stadiul de vorbe ci se trece a fapte şi Isus trimite Duhul Sfânt în noi, vine personal să locuiască în noi prin Cuvânt şi Duhul Sfânt, îl aduce şi pe Dumnezeu Tatăl să locuiască în noi sub aceiaşi formă şi ne face părtaşi cu Persoanele din Divinitate, astfel avem o libertate în Sfânta Treime. Adevărata libertate este în Cristos şi după modelul Lui, orice altceva este minciună Diavolul fin denumit mincinos „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Isus Cristos ne aduce în libertate prin Cuvântul lui Duhul Sfânt lucrează în mintea noastră „Schimbați-vă felul de a gândi. Acceptați să gândiți cum vă învăț eu. Umpleți-vă mintea cu învățăturile Mele”.   Isus scoate omul din răutate şi îl face bun, El şi-a luat ucenici şi ia învăţat cum este şi cât este de bun Dumnezeu, iar ca şi scop final a fost transformarea caracterului şi a reuşit. Ioan a fost denumit fiul tunetului şi a ajuns apostolul iubirii. Pasul următor a fost de a trimite ucenici pentru a dace ucenici din alte neamuri pentru a fi liberi în Cristos. După Înviere El le porunceşte Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20  Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. Libertatea în Cristos este să cunoşti învăţătura Lui să le pui în practică, să trăieşti întreaga viaţă cu El şi alţi credincioşi şi în final primeşti mântuirea pe care deja o ai şi vezi Bunătatea lui Dumnezeu. Judecata viitoare va fi în escaton şi vom fi întrebaţi cât de buni am fost cu semeni noştri fiindcă Dumnezeu este bun iar noi trebuie să fim buni ca şi El „Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” În contrast problema răului din lume este o realitate, produce suferinţă o acţiune, o perversitate a gândirii omului, el vine din inima omului, este contagios şi are aspect progresiv. Cei are fac răul găsesc plăcere în el, iar Isus spune despre cei răi că sunt păcătoşi şi plini de viclenie. Pavel îi declară oameni nelegiuţi, iar răul este pedepsit. Vanitatea este şi ea o manifestare a răului. Prin răutate oamenii se înstrăinează de Dumnezeu şi de credincioşi, iar răul fizic se datorează răului moral. Răul fizic a venit odată cu blestemarea omului în Grădina Eden din cauza neascultării dar Adam şi omul de azi dă vina pe Dumnezeu. Ori Creatorul tolerează răul şi suferinţa din univers, şi în unele cazuri pedepseşte păcatul la nivel de individ sau popor prin aducerea răului asupra lui pentru al pedepsi, exemplu fiind chiar poporul ales. Cu privire la suferinţele creştinilor ele sunt îngăduite de Dumnezeu, iar scopul este de a se apropia de o binecuvântare spirituală, poate fi o mustrare, dar nu ne poate despărţii de dragostea lui Dumnezeu, ne pregăteşte pentru glorie, iar suferinţa aduce compasiune şi părtăşie între creştini şi Dumnezeu. În ceea ce priveşte Răul Moral, responsabilitatea nu este a lui Dumnezeu, cauza este natura păcătoasă a omului. Poporul ales a făcut ce este rău înaintea Domnului, a călcat Legământul mozaic, legământ condiţionat în care îşi avea partea sa de responsabilitate şi a fost pedepsit. Dincolo ce vedem noi se duce o luptă spirituală între puterile răului conduse de Satana şi Dumnezeu, totuşi lui Satana îi este permis să facă rău, dar este sub controlul lui Dumnezeu care îi pune limite. Diavolul este o formă concretă a răului, dar în final va fi biruit. Dumnezeu este împotriva răului, care este un obstacol în calea credincioşilor. Isus Cristos prin Întrupare s-a făcut om, s-a luptata cu durerea şi suferinţa, iar răspunsul lui Dumnezeu la problema răului a fost Crucea lui Cristos prin care, ieşind biruitor „A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”. Avem două vârfuri ale răului din univers evenimentul Crucii este un vârf al răului în univers celălalt fiind Iadul cel veşnic. Isus s-a identificat cu omenirea întreagă a murit pe Cruce pentru păcatele noastre şi ne-a salvat din faţa mâniei lui Dumnezeu. Răul moral poate fi schimbat prin primirea Evangheliei, de asemenea în final atât răul fizic cât şi răul moral vor dispărea prin biruinţa lui Isus Cristos „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”. Va fi un cer nou şi un pământ nou şi acolo găsim faptul că „ şi acolo „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” De asemenea se primeşte vindecarea. „În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor”. Dar cel mai important aspect este că vom fi în prezenţa lui Dumnezeu. Dacă se reia problema răului din perspectiva altei persoane, şi percepem un Dumnezeu bun în contrast că suferinţa şi răul din univers, Iov a primit răspunsul când Dumnezeu îi răspunde şi Iov se pocăieşte şi acceptă limitările umane. Întrebare o pune fiecare dintre noi, ori Dumnezeu nu este obligat să răspundă fiind Suveran. Pe de altă parte în suferinţă Dumnezeu devine ceva „real” în viaţa noastră şi îl cunoaştem mai bine. Din perspectiva ştiinţifică s-a calculat că ar trebui să fie 27 de parametri perfect acordați pentru a putea exista omul. Din tot sistemul solar doar pământul asigură şi susține existența omului. Această se numește interpretarea antropologică şi e un punct de vedere uman. Dumnezeu a stabilit aceşti parametri a creat legi de la astrofizică până la cele cu referire la particulele elementare care dacă sunt călcate omul moare, un exemplu fiind gravitaţia care nu ştim ce este dar trebuie să ne supunem lor şi să le cunoaştem şi respectăm. Ele sunt dat de Creator şi evoluează una din alta. Legile date de Dumnezeu indiferent de domenii, exemplu spirala ADN, contrazic categoric evoluţia ce este o minciună a Diavolului. Rămâne totuşi problema răului natural de ce există tornade, taifunuri şi, trăznete, etc şi care este motivul existenţei lor. Richard Wurmbrand, răspunde la acesta întrebare prin afirmaţiile „Mielul e bun pentru că vreau să-l mănânc eu. Lupul e rău pentru că vrea să mănânce el mielul pe care vreau să-l mănânc eu”, tot un punct de vedere uman. Cu problema răului s-au luptata şi alţi credincioşi ca Moise, David, Isaia, Ieremia etc. Isus răspunde   la acestă problemă prin faptele Sale şi învăţăturile Lui   şi a apostolilor Avem o promisiune „Gustați și vedeți ce bun este Domnul”, Petru afirmă şi el „Lepădaţi, deci, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; 2  şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, 3  dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul. 4  Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu”. Dumnezeu prin bunătatea Sa a răspuns problemei Răului Moral prin Crucea lui Isus prin care avem mântuire. El este suveran, unii credincioşi se bucură de sănătate alţi suferă de lepră care nu doare, se descompun şi mor dar alţii suferă cumplit, înainte de moarte de exemplu cancerul şi în final mor. Sunt nenumărate drame umane dar problema este cum răspund eu ca şi credincios faţă de suferinţa mea sau a altora. Suferinţa ne apropie de Dumnezeu, avem, avem o părtăşie reală cu El şi alţi credincioşi. Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, după ce l-a cunoscut pe Domnul Isus în lagărul comunist, a exclamat: „Bine ai venit, suferință, bine ai venit, închisoare! ca să arate ce mare lucru a fost că acolo L-a cunoscut pe Dumnezeu”. Solomon ne spune  „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta”. Dumnezeu a decreta „…….. căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” Toţi ştim că ne întoarcem în ţărână, într-o viaţă dincolo de moarte, prin suferinţă sau nu, dar urmează veşnicia care înseamnă binecuvântare sau blestem. Dumnezeu nu a creat răul, bunătatea Lui ţine de natura Sa „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune……”. Ori omul este crea ca şi fiinţă liberă, nu robot şi prin cădere are înclinaţii spre rău. Şi Satana este fiinţă creată şi prin cădere devine opusul lui Dumnezeu, ce are calităţi morale ca sfinţenia neprihănirea dreptatea adevărul harul   dragostea mila, ori Satana este tot ce însemnă opusul lui Dumnezeu, rău şi suferinţă, Isus îl numeşte „Cel Rău”. Împreună cu Satana o parte din îngeri nu şi-au păstrat vrednicia şi au fost alungaţi din cer. Răul este o absenţă a binelui, iar Satana a ispitit pe Adam şi Eva tot fiinţe create, ce au avut posibilitate de alegere au păcătuit dar au antrenat toată rasa umană în păcat. „La vârsta de o sută treizeci de ani,Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set”. Suntem departe de a înţelege planurile lui Dumnezeu. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse Sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese Sunt căile Lui! „Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”,. sau Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul, Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Unul dintre răspunsuri de ce Dumnezeu a aşezat pe Adam şi Eva în Grădina Eden cu posibilitatea de a păcătui este că „Dumnezeu a permis existenţa răului pentru ca noi să putem face alegerea dacă ne închinăm Lui sau nu şi din păcate omul a ales răul. Primele 2 capitole din Biblie ne vorbeşte despre creaţie, Capitolul 3 ne vorbeşte despre cădere, iar din capitolul 12 începe Istoria răscumpărări prin alegerea lui Avram, Isac, Iacob, poporul evreu ce îl duce pe scena istoriei pe Mesia Unsul Cristosul care ridică păcatul întregii lumi. O altă întrebare este de ce Dumnezeu permite ca oamenii buni să aibă parte de lucruri rele şi de suferinţă. Cartea lui Iov ne prezintă suferinţa omului neprihănit, el face această afirmaţie dar o face şi Dumnezeu dar este o neprihănire „sub soare”, ori   standardele lui Dumnezeu sunt mult mai ridicate. Din acest motiv avem în cer pe Isus Cristos care Mijloceşte pentru noi ca Mare Preot cu Sângele Lui ce face iertarea păcatelor. Dar mai există şi alte motive pentru care Dumnezeu permite suferinţa oamenilor buni, unul fiind un test al credinţei Chiar dacă mă omoară, eu tot în El voi spera” , “Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21).” Iov ştia că Dumnezeu este bun şi a continuat să creadă în El, aşa cu trebuie să facem şi noi astăzi. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu şi Pavel ne îndeamnă „Căci Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39  nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” Dacă ne uităm la opusul situaţiei ştim că Dumnezeu este sfânt şi va pedepsi păcatul şi cum vede Dumnezeu pe cei necredincioşi „După cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor”. Orice fiinţă umană luând în calcul justiţia lui Dumnezeu este destinată să meargă în Iad, dar Dumnezeu a dat Har prin ca să avem posibilitate de mântuire „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cand eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” deci  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Există un singur Rai bucurie, şi un singur Iad suferinţă pe care omul îl va experimenta, binecuvântare sau blestem veşnic, prezenţa sau absenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este suveran şi permite binele şi răul la credincioşi şi necredincioşi, iar alegerea ne aparţine, aici se poate vorbi de liber arbitru în acestă viaţă, după moartea omului el nu mai are nici o opţiune. Cartea lui Iov ne arată ura şi batjocura lui Satan cu privire la omenire şi suferinţa lui Iov dar suferinţa   îl face să se cunoască mai bine pe Dumnezeu , în plus avem personaje din Biblie sau după încheierea Canonului care s-au pocăit, Augustin, Francis de Assisi, şi alţii dar trebuie să înţelegem faptul că neprihănirea noastră este „sub soare” şi Dumnezeu este acela care ne decalară neprihăniţi (vezi justificare prin credinţă din cartea romani). „Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”. Comentariile pe cartea lui Iov sunt pozitive, Thomas Carlyle, Luther, etc. Iov şi-a recunoscut neputinţa umană în confruntarea cu Dumnezeu, dar omul modern nu o face, aruncă pisica în curtea vecinului aşa cum a făcut Adam şi Eva şi încearcă să-şi rezolve problemele cu surogate care nu le rezolvă problemele ci le amplifică ajungând la neo-păgânism sau în slujba lui Stana. Ştim că avem în faţa ochilor Scena din Cer, pe care Iov nu o vedea şi Drama de pe Pământ. La Cruce după Moarte a şi Învierea lui Isus situaţia s-a schimbat, Satana nu a mai avut loc în cer, el este pe pământ şi înşeală omenirea cu o parte din îngeri Lui. Hristos este biruitor „A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”.. Deşii s-a întâmplat acest lucru Stana este pe pământ iar Scriptura ne avertizează că este „dumnezeul veacului acestuia”,…. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” şi alte Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită versete. Cartea lui Iov proclamă un Dumnezeu suveran, suferinţa nu are în mod neapărat cauze personale, dar ea prefigurează suferinţa poporului al lui Dumnezeu şi a lui Mesia ce ne arată lumina Evangheliei şi modul prin care suntem curăţiţi de păcat. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.  Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Dacă Iov a adus jertfă pentru prietenii lui şi noi trebuie să face la fel „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” În cartea lui Iov avem evenimente  impresionante, zguduitoare în cer şi pe pământ, personajul evenimentului de pe pământ trăieşte o dramă dar nu ştie despre conflictul din Cer dintre Dumnezeu şi Satana, Iov fiind cel atacat de Diavol cu permisiunea lui Dumnezeu. Scriptura ne spune că era un om curat la suflet, avea o relaţie adevărată cu Dumnezeu eu-Tu, aducea aduce jertfe pentru el şi copiii lui, jertfele aduse erau arderi de tot, denumite aşa în Legea mozaică. El avea o concepţie înaltă şi sfântă despre Dumnezeu şi, drept rezultat, ura rău Există o diferenţă foarte mare între creştinul de azi în general fiindcă credinţa lui Iov era adevărată şi o trăia în fiecare zi. Acesta înseamnă că el avea o reputaţie nepătată, o viaţă de rugăciune, încredere în promisiunile lui Dumnezeu, avem exemple şi în Noul Testament Luca 2:25  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el, ), o slujire zilnică faţă de Dumnezeu, o viaţă cinstită, Ioan 1:47  Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug,” dărnicie faţă de săraci, Faptele Apostolilor 10:2  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu ( Corneliu), o viaţă trăită cu Duhul, Faptele Apostolilor 11:24  Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaos la Domnul. Sunt şi azi credincioşi care au o relaţie adevărată cu Dumnezeu, dar la modul general creştinismul şi viaţa de credinţă au făcut mari paşi înapoi spre necredinţă. Şi atunci şi acum se poate practica o religie falsă şi tot aşa creştinul să aibă o credinţă care are numai o aparență a adevărului, este ceva contrafăcut imitat şi artificial, o înşelarea lui Satana Isaia 29:13  Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. Iov suferă din cauza unor fiinţe create care „nu şi-au păstrat vrednicia, este vorba despre Satana şi îngerii lui, s-a vorbit despre ei, Petru avertizează şi el „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, ei nu sunt în Iad, iar ajung acolo în final iar mintea noastră este un adevărat câmp de bătălie între forţele răului şi Duhul Sfânt care doreşte să ne facă oameni noi după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Ymago Day, aşa vum am fost la început înainte de cădere, Romani 12:2  Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Dacă Satana a îndrăznit să-l ispitească pe Cristos, până în ultimul moment când Isus era pe Cruce, nu are nici problemă să vină la noi când suntem în bunăstare sau suferinţă. El încă are posibilitatea de a face rău dar este sub controlul lui Dumnezeu, până la o vreme deşi a fost învins de Cristos prin Jertfa de pe Calvar. Acest aspect vine în contradicţie cu concepţia omului modern în post-modernism care practică hedonismul, ce înseamnă o concepție etică potrivit căreia scopul vieții ce este plăcerea, eliberarea de suferință. Stana aruncă cuvinte de ocară la adresa lui Iov pentru a ajunge în Iad ca şi El, Iov rezistă şi nu face ce îl îndeamnă soţia lui. Şi azi mulţi creştini face acest lucru dar un credincios adevărat nu o face, iar Pavel se dă exemplu pe sine Coloseni 1:24  Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. O întrebare pertinentă este cine ar dori un stăpân care îl urăşte, un om normal doreşte un stăpân iubitor, iar Dumnezeu a demonstra iubirea Lui faţă de noi, dar lumea este necredincioasă şi legată la ochi dar strigă la Dumnezeu doar în perioada de necaz. Drama lui Iov este de ne-imaginat, 10 sicrie, spus în termeni de azi, pierde tot ce a avut dar Iov „spune Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Dar eu şi tu cum ne comportăm în suferinţă?, avem puterea de al lăuda pe Domnul,? Faptele Apostolilor 16:24  Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci. 25  Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Iov are puterea să se închine în faţa Creatorului şi trebuie să o avem şi noi. Pavel afirmă. 1 Corinteni 4:1  Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Am vorbit despre personajul din Biblie Iov, care a existat cu adevărat, suferinţa lui Iov, în contrast cu bunătatea lui Dumnezeu, despre atributele Sale comunicabile şi ne-comunicabile. De asemenea am arătat Bunătatea lui Dumnezeu în Vechiul Testament, am vorbit despre adevărul, libertatea şi dreptatea lui Dumnezeu, problema răului din lume fizic şi moral generată de Stana şi îngerii lui dar tolerată pentru o anumită vreme de Domnul care o ţine sub control. De asemenea s-a pus întrebarea dacă Dumnezeu a creat Răul, fapt ce nu este adevărat fiindcă El este bun, în plus   permite suferinţă oamenilor buni pentru că este suveran, am privit cele două scene de pe pământ şi din cer Iov nu ştia ce se întâmplă în cer, dar Iov era personajul implicat în aceste evenimente mai mult decât dramatice şi rămâne credincios lui Dumnezeu. Tot ce contează în viaţa de credinţă este să ai o relaţie adevărată cu Dumnezeu eu-Tu, pe care doar păcatul din   viaţa personală o poate rupe. Dumnezeu să ne de putere şi înţelepciune pentru a menţine această relaţie care este cea mai importantă. AMIN.

 6). BIBLIOGRAFIE.

Studiu introductiv în Legea   Istoria și Poezia Vechiului Testament de VASILE TALPOŞ EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R. A. BUCUREŞTI 1999

Sait www.theophilos.3x.ro

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI Editura Lumina Lumii

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-iov.html

INDEX TEMATIC DE TERMENI ŞI NUME DIN BIBLIE. Bucureşti 2003

DICŢIONAR BIBLIC   SOCIETATEA MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura “Cartea Creştină” Oradea   1995.

Sait  O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit http://www.roboam.com/predici/cecredemnoi.htm

Sait http://www.baptist-tm.ro/bunatatea-lui-dumnezeu/ Pastor Ioan Cocîrțeu

Sait https://www.allaboutgod.com/romanian/bunatatea-lui-dumnezeu.htm

Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton/

Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/raul.html

Sait   https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/alte-religii-filosofii/5115-daca-dumnezeu-e-bun-de-ce-exista-raul-in-lume-de-iosif-ton-pastor-teolog

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/creat-Dumnezeu-raul.html

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/lucruri-rele-oameni-buni.html

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

Ionel Truţă „DOCTRINE BIBLICE” Editura Candela Arad 1996

ARDELEAN VIOREL

Studiul Introductiv în Legea Istoria şi Poezia Vechiului Testament de VASILE TALPOŞ pag 325

[2] Sait www.theophilos.3x.ro

[3] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ DE ERNES AEBI PAG 55

[4] Sait www.theophilos.3x.ro

[5] Sait www.theophilos.3x.ro

[6] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-iov.html

[7] Studiul Introductiv în Legea Istoria şi Poezia Vechiului Testament de VASILE TALPOŞ pag 327

[8] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-iov.html

[9] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-iov.html

[10] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-iov.html

[11] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2011/11/iov.html

[12] Sait  O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit http://www.roboam.com/predici/cecredemnoi.htm

[13] Sait http://www.baptist-tm.ro/bunatatea-lui-dumnezeu/ Pastor Ioan Cocîrțeu

[14] Sait https://www.allaboutgod.com/romanian/bunatatea-lui-dumnezeu.htm

[15] Sait https://www.allaboutgod.com/romanian/bunatatea-lui-dumnezeu.htm

[16] Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton/

[17] Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton/

[18] Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton/

[19] Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton/

[20] Blog https://www.fiti-oameni.ro/editorial/bunatatea-lui-dumnezeu-in-vechiul-testament-iosif-ton

[21] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/raul.html

[22] Sait   https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/alte-religii-filosofii/5115-daca-dumnezeu-e-bun-de-ce-exista-raul-in-lume-de-iosif-ton-pastor-teolog

[23] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/creat-Dumnezeu-raul.html

[24] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/lucruri-rele-oameni-buni.html

[25] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[26] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[27] Index tematic de termeni şi nume din Biblie pag 134-135

[28] DOCTRINE BIBLICE de Ionel Truţă pag 236-237

[29] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[30] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[31] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[32] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[33] O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroi http://www.roboam.com/predici/cecredemnoi.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.