CAZUL BODNARIU DIN NORVEGIA ! CE AU ÎN COMUN PROTECŢIA COPILULUI DIN NORVEGIA ŞI TORŢIONARUL VIŞINESCU ? AU ACŢIONAT ÎN NUMELE LEGII.

110x90

Am evitat până acum să am o opinie tranșantă pe cazul Bodnariu din Norvegia, rezumându-mă să public în „Adevărul” noutățile care au mai apărut pe această temă. De altfel, „Adevărul” a prezentat cazul încă din 21 noiembrie, la câteva zile de la preluarea copiilor. Micuții fuseseră luați din familie luni, 16 noiembrie, iar sâmbătă în 21 noiembrie, cazul era era prezentat în „Adevărul”, confirmat, neoficial, de Ambasada României din Norvegia. Trei zile mai târziu, Ministerul Afacerilor Externe a confirmat oficial, pentru „Adevărul” cazul familiei Bodnariu, refuzând să ofere alte detalii.

Primele informații pe acest caz au arătat că motivul pentru care copiii au fost luați din familie e acela că părinții sunt creștini radicali și au îndoctrinat copiii. Din motive temeinice, am avut rezerve în a crede că acesta a fost motivul real. Câteva zile mai târziu se confirma că acuzațiile aduse familiei Bodnariu de Barnevernet, Serviciul de Protecție a Copilului din Norvegia, sunt de violență asupra copiilor. De altfel, părinții au recunoscut că se întâmpla să le mai dea copiilor câte o palmă la fund sau să îi mai tragă de urechi, dar niciodată nu s-a ajuns la violențe fizice sau abuz asupra copiilor. De urme de violență nici nu poate fi vorba.

Legea interzice în Norvegia să îți atingi copilul, iar din acest punct de vedere, chiar și cu o palmă la fund dată copiilor, părinții au greșit. În momentul în care și-au însușit drepturile și privilegiile oferite de statul norvegian,  părinții și-au asumat inclusiv legile statului norvegian. Dar foarte multe date arată că Protecția Copilului a mers dincolo de lege și chiar de procedurile prevăzute de legea norvegiana, foarte strictă. Și aici voiam să ajung pentru că eu văd în asta o mare problemă de sistem.

În jurul cazului Bodnariu au fost multe voci care au spus că Norvegia e un stat civilizat în care legea e lege și trebuie respectată. Și dacă legea e proastă? Regimul comunist de la noi acționa în baza legii. Torționarul Vișinescu, spre exemplu, s-a apărat spunând că a respectat legea când îi persecuta pe deținuți. Grănicerii care îi omorau fără să clipescă pe românii care încercau să treacă granița ca să scape din comunism, se apără și ei. Se consideră chiar eroi. Au respectat legea. Asta înseamnă că toți cei care au murit la granițe încercând să scape de un regim totalitar și-au meritat soarta?  Mulți români au ajuns victime ale regimului comunist….pe lege.

Ca unul care îmi doresc din tot sufletul ca familia Bodnariu să își primească înapoi copiii, dar ca unul care am păstrat anumite rezerve față de acest caz, din cauza lipsei de informații complete, pot spune un singur lucru și cred că oricine analizează la rece lucrurile poate trage concluzia că…e ceva putred în Danemarca. Si cand spun asta, mă refer la Sistemul de Protecție a Copilului din Norvegia, Barnevernet. Cu datele adunate până acum și din declarații oficiale, am tras o concluzie cu privire la sistemul de protecție a copilului din Norvegia, pe care îl consider diabolic. Cum se poate explica altfel faptul că un bebeluș de trei luni este luat de la sânul mamei în numele interesului superior al copilului? Unde este interesul copilului în această măsură?

Iată declarația unui reprezentant al Directoratului pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia, dată pentru Hotnews: In cazuri unde se dovedeste ca un copil a fost expus unui tratament violent, primul pas este pentru schimbarea comportamentului parintilor prin masuri voluntare. Totusi, in anumite cazuri actele de violenta sint atit de brutale, incit este obligatorie preluarea copilului in custodie. Aceeasi masura se aplica daca masurile voluntare nu dau rezultate. Motivul este ca pedepsele fizice sau psihice asupra copiilor sint interzise prin lege in Norvegia. Cei care isi expun copiii la violenta risca pedepse cu inchisoarea.

În cazul familiei Bodnariu, s-a recurs direct la măsura extremă. Dacă lucrurile au fost atât de grave încât să necesite cea mai dură măsură (preluarea copiilor), cum de mai sunt părinții în libertate?  Într-un sistem în care nu este acceptată nicio formă de corecție fizică, fie ea și minoră, violențele grave care să necesite preluarea copiilor ar trebui să atragă după sine și arestarea părinților sau a părintelui  agresiv. În cazul Bodnariu, ambii părinți sunt în libertate. Ceva nu se leagă. Ceva e putred….în Norvegia.

Mergând mai departe și acceptând chiar preluarea bebelușului din familie pentru protejarea lui, un stat civilizat, ca Norvegia, ar fi trebuit să preia bebelușul alături de mamă, într-un centru în care mama să fie atent monitorizată, dar să poată fi în permanență alături de bebeluș. Nu știu specialiștii norvegieni ce înseamnă să desprinzi un bebeluș de trei luni de lângă mamă? Nu trebuie să fii specialist ca să înțelegi ce înseamnă lucrul acesta. E suficient să vezi un miel, rătăcit de mama lui în turmă.

Dar cei patru copii mai mari? Până și în România, acolo unde sunt mai mulți frați se caută soluții pentru ca aceștia să fie împreună sau cât mai aproape unii de alții? Copiii cei mari ai familiei Bodnariu sunt despărțiți. Unde e interesul superior al copilului în toate aceste măsuri?

Nu sunt de acord cu niciun fel de violență asupra copiilor, dar câți dintre noi nu am mai luat bătaie de la părinți (unii mai mult, alții mai puțin)? Uitându-te în urmă, cu mintea de acum, ți-ai fi dorit un sistem norvegian care să te ia  de lângă părinții tăi pentru nuielele primite pentru anumite prostii sau pentru că ai mai fost pus să stai în genunchi pe coji de nucă, de exemplu? Ce e mai dureros? Să înduri aceste „traume” (de care eu mă amuz când mi le amintesc) sau să fii luat de lângă părinți? Iată că mulți copii români, chiar pedepsiți prin corecții fizice potrivit culturii românești, au ajuns adulți de succes, apreciați chiar în aceste țări super-dezvoltate.

Revenind la sistemul norvegian, faptul că ceva e putred în Danemarca îl arată și lipsa de transparență a Barnevernet. Familia Bodnariu, dar și alte familii aflate într-o situație similară au avut curajul să prezinte public cazul. Altor familii le-a fost teamă să ajungă până aici. Barnevernet se ascunde în spatele confidențialității, iar inclusiv părinților le este teamă că făcând publice documente pot avea de suferit. Dar faptul că (lucru transmis de MAE și de autoritățile norvegiene), acest Barnevernet este stat în stat, instituțiile guvernamentale neavând niciun control asupra lui, nu înseamnă nimic? Și atâtea altele, pe care poate nici nu le știm.

Un detaliu care vă poate ajuta să înțelegeți cât de mare e drama familiilor care ajung victime ale sistemului din Norvegia. După toată drama prin care a trecut, Marius Bodnariu e în situația în care nu știe dacă e bine să se întoarcă la lucru pentru că îi este teamă să nu fie acuzat că își caută de lucru liniștit, fără să îi pese de copii sau să rămână acasă, riscând să i se spună că nu își poate primi copiii înapoi pentru că nu dă dovadă că e un tată responsabil.  Tu ce ai face în locul lui? Pe lângă aceste argumente care țin mai degrabă de o logică simplă a lucrurilor, sunt și altele de ordin legal care arată  că sistemul de Protecție a Copilului din Norvegia nu se pupă cu interesul superior al copilului. Lipsa unei discuții cu părinții înainte de preluarea copiilor și începerea procedurilor de adopție fără a le da șansa părinților să demonstreze că își îndreaptă greșelile pe care le-au făcut. E legal? Eu cred că s-a mers chiar dincolo de legile Norvegiei. Dar și dacă s-a acționat în litera legii. E normal un astfel de sistem? E absurd, e cumplit. E inadmisibil.

Totuși, vor spune unii, Norvegia e unul din cele mai civilizate state europene, cu un nivel de trai foarte ridicat. Și probabil că așa și este. Se vede, însă, cu ochiul liber că creșterea nivelului de trai este direct proporțională cu depărtarea de Dumnezeu și de valorile creștine. E suficient să ne uităm la România. Fără a regreta regimul comunist, în toate lipsurile lor, oamenii erau mai apropiați de Dumnezeu și de valorile creștine. Cum era perceput concubinajul în urmă cu câțiva ani? Era o rușine. În biserica, din care eu fac parte, cazurile de divorț erau aproape inexistente. Acum au devenit o obișnuință. Însă chiar și acum, atunci când trec prin greutăți, (deci când trec prin greutăți, nu neapărat când le merge bine), oamenii îl caută pe Dumnezeu. Știți cazul fetei de la Colectiv, care era atee și în flăcările de la Colectiv l-a căutat pe Dumnezeu?

Ne imaginam în urmă cu 10 -15 ani că se va pune în România problema căsătoriilor între persoane de același sex? Ne-am civilizat. Am intrat în rândul țărilor civilizate. Știu. Ne place civilizația europeană, ne bucurăm de privilegiile accesului la civilizația țărilor dezvoltate, dar toate acestea ne costă scump…Ne costă depărtarea de Dumnezeu. E, dacă vreți, ca o căsătorie din interes. Ai tot ce îți trebuie din punct de vedere financiar, material, dar sufletul îți este praf. Cam ăsta este prețul pe care îl plătim pentru civilizația occidentală: distrugerea sufletului. Într-un interviu pe pe care mi l-a acordat Mitropilitul Banatului, îmi spunea cu durere că „Europa este un semideșert spiritual”. Nu trebuie să ne uităm la Europa. Să ne uităm la noi înșine și să ne analizăm sufletele.  E clar. Ne-am civilizat. Avem acces la tot mai multe informații și facilități. Dar sufletul?

„Sărbătorile iernii” în loc de „Crăciun”.  Vă sună cunoscut? Așa, pe nesimțite suntem „ajutați” să ne depărtăm de valorile creștine. Culmea, chiar ne place. Așa s-a ajuns și ca familia să fie lovită din plin. Iar ținta sistemelor de genul Barnevernet nu este  familia Bodnariu, ci Familia. Aici este în opinia mea, latura religioasă, a acestui caz. Creștinii văd în acțiunile Barnevernet un atac direct asupra familiei tradiționale. Și problema nu este a Norvegiei. Este și problema României. O să trebuiască să ne „civilizăm”. Dacă crezi că ești un părinte bun care nu îți atingi copilul și încerci să îi oferi tot ce e mai bun, gândește-te că poate veni ziua în care Statul te va considera un părinte rău pentru că ai decis tu în locul copilului de cinci ani ce haină trebuie să poarte într-o anumită zi la grădiniță. Asta e civilizație? Dacă da, eu prefer să rămân un înapoiat.

Paradoxal, prin curajul lor de a-și face public cazul (cine ar ajunge la un asemenea nivel de expunere publică dacă s-ar ști vinovat?) și prin protestele organizate în marile orașe ale lumii împotriva sistemului de Protecție a Copilului din Norvegia, soții Bodnariu îi oferă țării noastre șansa de a-și defini în fața lumii întregi principiile cu privire la familie și la valorile creștine. Cred că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor și aștept, cu credință, rezolvarea acestui caz, dar și a altor cazuri de acest gen. Mă rog ca Dumnezeu să întărească familia Bodnariu și să îi ajute pe părinți să își poată reprimi copiii. Mă rog și ca Dumnezeu să ne ajute și pe noi, ca națiune, să ne păstrăm identitatea creștină și să trăim o viață demnă de numele de creștini pe care îl purtăm. Ne așteaptă vremuri grele, dar cu El vom reuși. Dumnezeu să binecuvânteze România.

Cazul Bodnariu din Norvegia! Ce au în comun Protecția Copilului din Norvegia și torționarul Vișinescu? Au acționat în numele legii

Dani Dancea, jurnalist

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cazul-bodnariu-din-norvegia-ce-au-in-comun-protectia-copilului-din-norvegia-si-tortionarul-visinescu-au-actionat-in-numele-legii/

CAUZELE STAGNĂRII MIŞCĂRII BAPTISTE

ionel tutac

Exista o mare probabilitate ca in urmatorii 20 de ani harta mișcării baptiste sa se modifice intr-un mod semnificativ. Scăderea natalității, migrarea tinerilor, monotonia programelor de închinare din multe biserici, dar mai ales, absența unei viziuni coerente pot avea consecințe grave aspura bisericilor baptiste din România. Dacă nu intervenim acum, concret, vom avea clădiri frumoase, dar goale în mai toată țara.

De ce stagnează mișcarea baptistă din România? O întrebare la care fiecare lider baptist ar trebui să reflecteze. În cei 22 de ani de experiență pastorală și în 16 ani de slujire cultică am vizitat sute de biserici din diferite zone ale țării și am fost frământat adesea de întrebări legate de starea bisericilor baptiste.

Statisticile la nivel national indică o stagnare a creșterii numerice în rândul bisericilor baptiste. Acest lucru este valabil și pentru alte confesiuni creștine, însă declinul sau stagnarea altora nu trebuie sa fie o justificare pentru noi.

Scăderea populației și a natalității afectează bisericile

O cauză obiectivă a scăderii numărului de credincioși baptiști este scăderea populației țării. La recensământul din 1992 populația țării era de 22.810.035 din care 109.462 erau membri și aparținători ai bisericilor baptiste (0,48%). În următorii 10 ani, populația României a scăzut la 21.698.181, iar numărul credincioșilor baptiști a crescut la 129.937 (0,60%). Perioada 1992-2002 a fost o perioada benefică pentru Uniunea Baptistă, s-au plantat biserici și a fost o creștere semnificativă a numărului de membri în anumite zone ale țării. În anul 2012 numărul românilor scăzuse deja dramatic ajungând la 19.043.767, iar statisticile arătau că în România 118.003persoane împărtășesc credința baptistă (0,62%). Se constată astfel o stagnare în ultimii 10 ani a procentului de credincioși baptiști.

Migrarea tinerilor –binecuvântare pentru Vest, pierdere pentru cei de acasă

Pe de altă parte, migrarea tinerilor spre țările europene ce oferă salarii mult mai atractive și condiții de viață mult mai bune, reprezintă o altă cauză obiectivă a stagnării numerice. Lipsa locurilor de muncă și mirajul Occidentului i-a determinat pe mulți din generația tânără să-și încerce “norocul” pe alte plaiuri. Tinerii evanghelici, în special baptiști și penticostali, au fost primii care au îndrăznit să aleagă “calea pribegiei” Dacă pentru bisericile din țară exodul tinerilor reprezintă o mare pierdere, pentru țările europene înființarea bisericilor românești reprezintă o adevărată provocare. Pasiunea cu care se închină românii și implicarea în lucrarea evanghelistică a determinat multe biserici autohtone să-și reevalueze lucrarea.

Număr mic de pastori, în mod special la sate

Un alt factor care contribuie la stagnarea numerică a baptiștilor îl reprezintă numărul mic de slujitori, raportat la numărul de biserici. Încă există zone în care un păstor slujește la 3-5 biserici. Lipsa resurselor financiare, mai ales în mediul rural, obligă bisericile să-și unească eforturile pentru a acoperi salariul păstorului, și asa mic și neatractiv. O soluție pentru aceaste zone sunt pastorii bi-vocaționali, care își câștigă pâinea “făcând corturi”. În localitatile unde bisericile au apelat la aceasta solutie s-a constatat o revigorare a lucrării. Dar varianta respectiva are si ea anumite dezavantaje. În multe locuri întreaga activitate depinde doar de pastorul plătit, procesul de clericizare fiind tot mai evident. O “turmă” vizitată și hrănită o dată pe lună va fi atacată de “animale sălbatice”, iar pe termen lung va dispărea. Desi scolile teologice au pregatit in ultimii ani sute de viitori pastori, decizia multor absolventi de teologie pastorala de a-si gasi o alta slujba, mai bine platita, scoate in evidenta faptul ca multi dintre acestia fie nu au fost chemati de Dumnezeu in lucrare, fie considera slujba de pastor prea dificila.

”Cine nu se roagă împreună, nu rămâne împreună”

Un rol important în creșterea sau descreșterea unei biserici este atitudinea față de rugăciune. Trebuie să recunoaștem că în multe biserici rugăciunea este anemică. Unii nu mai cred în puterea rugăciunii, alții au desființat timpul de rugăciune, iar pentru alții rugăciunea este o “poezie” pe care o rostesc mecanic la fiecare serviciu de închinare. Fără o reconsiderare a atitudinii față de rugăciune, așa numită ”Cenușăreasa bisericii”, mișcarea baptistă își va pierde vigoarea spirituală.

Programe religioase de tip ”spectacol”

Lipsa de atractivitate a serviciilor de închinare din multe biserici, căderea în rutină și ritual, încăpățànarea de a persista în aceleași tipare care nu mai corespund vremurilor noastre își pun amprenta asupra bisericii. În multe locuri bisericile baptiste au devenit elitiste, mesajul predicilor și al cântărilor se adresează unor categorii de oameni care nu sunt prezenți în Casa de rugăciune. Persistența noastră în a oferi spectacole bisericești în loc să-i motivăm și să-i învățăm pe oameni să se închine ne aduce multe deservicii. Tinerii părăsesc bisericile baptiste și se îndreaptă spre alte mișcări spirituale pentru că vor o închinare autentică, nu un spectacol arhaic, golit de conținut.

Pierderea identității baptiste

O altă cauză a stagnării numerice este pierderea identității baptiste. Din dorința de a nu-i deranja pe alții preferăm să declarăm că suntem evanghelici sau neo-protestanți. Ne simțim jenați să declarăm că aparținem unui cult religios care are aceleași principii ca biserica primară. În timp ce reprezentanții altor culte nu se sfiesc să declare că sunt afiliați unei anumite teologii, nouă ne este jenă să ne afirmăm crezul.In acelasi timp nu avem curajul sa folosim mijloacele mass-media pentru a ne promova invatatura si proiectele sau pentru a lua atitudine fata de anumite aspecte din societatea romaneasca.

Accentuarea exagerata a autonomiei locale in detrimentul asocierii

Aș putea enumera și alte cauze ale stagnării și chiar a declinului spiritual și numeric: lipsa de dedicare a păstorilor, a creativității în lucrarea evanghelistică și misionară, starea deplorabilă a unor lăcașe de cult, promovarea insuficientă în mass-media, implicarea firavă în proiectele sociale, conflictele personale nerezolvate între unii membri ai bisericilor, discreditarea sistematică a liderilor din trecut si prezent și chiar a instituțiilor cultice, dar mai ales lipsa unei viziuni coerente și îndrăznețe pentru dezvoltarea mișcării baptiste la nivel național. Accentuarea exagerată a rolului autonomiei locale în detrimentul unei implicării mai mari a comunităților locale și a Uniunii, a făcut ca baptiștii să piardă teren in fata altor culte și să stagneze. Lipsa unor proiecte comune nationale ne determina sa pierdem din vizibilitate si demotiveaza adeseori bisericile in lucrarea ce o fac.Trebuie sa recunoastem ca folosirea gresita a termenilor de autonomie si asociere contribuie pe termen lung la disolutia miscarii baptiste. Doar uniți si angrenati in jurul acelorasi idealuri si proiecte putem fi mai puternici.

Momentul sincer al unei evaluari personale

Cred că a sosit momentul ca fiecare pastor sau conducător de biserică să-și pună foarte serios întrebarea: Biserica pe care o slujesc este în declin, stagnează sau crește, spiritual și numeric? Câți oameni s-au întors la Cristos și au fost botezati în ultimii ani? Care este cauza pentru care nu se văd semnele unei revigorări spirituale în comunitatea pe care eu o slujesc? Ce trebuie sa schimb in conduita mea si in lucrarea pe care o fac? Daca continui sa slujesc in acelasi mod, ce rezultate voi obtine?

Da, Dumnezeu adaugă, prin puterea Duhului Sfânt, noi membri în trupul lui Hristos, dar dacă de ani de zile nimeni nu s-a mai pocăit în biserica pe care eu o slujesc, atunci înseamnă că trebuie schimbat ceva, fie în viața mea și a celor pe care îi slujesc, fie in modul de desfasurare al activitatilor din biserica respectiva. Folosirea acelorasi strategii, fara nici un rezultat, ar trebui sa-mi schimbe optica cu privire la felul in care vestesc Evanghelia si fac lucrarea.

Un renumit profesor si sociolog român afirma, in anul 2009, cu ocazia celebrării a 400 de ani de existență a mișcării baptiste din Europa că “baptiștii încă reprezintă o mișcare spirituală invizibilă in Romania”. O afirmație deranjantă pentru mulți dintre noi, dar adevărată.

Cristos ne-a spus că o cetate nu poate rămâne ascunsă pe un munte.

Suntem chemați să fim un far, un indicator, în societatea noastră, să aducem schimbarea după care atâția oameni tânjesc. Este momentul să ne angajăm din nou cu dedicare și renunțare la sine în bătălia pentru suflete, să ne asumăm statutul de lucrători care fac ucenici, să ne cunoaștem identitatea și să ne implicăm activ în viața societății în care ne-a pus Dumnezeu să trăim.

Pastor Ionel Tuțac

Cauzele stagnării mișcării baptiste

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/cauzele-stagnarii-miscarii-baptiste/

CAUT UN OM

”S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este nici unul care să facă binele.” (Ps.53:1)

mihai sarbuPsalmii 53 și 14 sunt aproape identici. Amândoi psalmii aduc în scenă câteva categorii de oameni pe care-i întâlnim pretutindeni. În permanență  a fost criză de oameni adevărați situație care-L determină la un moment dat pe Dumnezeu să strige: ”Caut printre ei un om … dar nu găsesc nici unul!” (Ez.22:30). Vremurile contemporane nouă se remarcă prin absența majoră a oamenilor integri și de caracter. În măsura în care nu mai există Adevăr absolut ci doar adevăruri mărunte chiar și oamenii au dimensiunea ideologiei ce o îmbrațișează.  Ateismul și umanismul sunt tot mai agresive în societatea noastră, iar creștinismul autentic are de purtat o bătălie aprigă cu puterile întunericului. Chiar în timp ce scriu urmăresc mrturia Prof. dr. psihiatru Aurel Romilă care spune fără perdea că: ”trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta.” Suntem responsabili pentru mărturia ce o prezentăm semenilor noștri prin modul nostru de trai și de vorbire. Iată de ce vă invit să luați aminte la oamenii prezentați în acești psalmi și să ajustați în viața voastră lucrurile care nu vin din Dumnezeu. Acești oameni sunt:

1. Oameni care zicSunt catalogați de Dumnezeu drept nebuni. DEX definește un asemenea individ ca fiind: ”Persoană lipsită de rațiune, de judecată, nesocotit, nechibzuit.” Sloganul lor sună cam așa: “Nu este Dumnezeu!” (Ps.53:1). În termeni moderni acești oameni se numesc atei și se luptă să convingă și pe alții că nu există Dumnezeu. Însă cuvântul ateu (a – fără; Theos – Dumnezeu / grec.) nu neagă existența lui Dumnezeu, ci arată că ființe ca și acestea au ales să trăiască fără El. E ca și cum m-aș afla într-o încăpere în care pe tavan strălucește un candelabru, iar eu îmi pun mâna la ochi și spun că nu există lumină în camera aceea. Ceea ce zic nu anulează realitatea doar că eu am decis să resping acel adevăr. Despre asemenea specimene Scriptura spune că: ”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit …” (Rom.1:22). Iar Regele David întărește acest adevăr afirmând: ”toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. “Şi-au pierdut oare mintea …  şi nu cheamă pe Dumnezeu?” (Ps.53:3-4). Ce trist! Într-o lume fără direcție și fără scop este nevoie ca urmașii Domnului Isus să trăiască și să mărturisească fără rezerve că există Dumnezeu. Așa cum proclamă și poetul când scrie: ”Avem cu noi Scriptura ca dovadă / Avem minuni și semne ne-ncetat! / Și cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă / Să stea în fața Lui pe baricadă! /Există Dumnezeu! Ce minunat!” (C.Ioanid – Există Dumnezeu). Ești unul dintre ei? Ridică-te cu curaj și proclamă că există Dumnezeu.

2. Oameni care ”gândesc”Acest fel de om nu prea vorbește dar ”gândește.” Psalmul subliniază clar că lucrurile se întâmplă: ” în inima lui.” (Ps.53:1). Nu face propagandă și nici nu se fălește  că este ateu dar frământă acest lucru în inima lui și o dovedește prin modul lui de viață. Vine și la biserică și chiar crede în Dumnezeu ca și demonii descriși de Iacov în epistola sa: ”Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!” (Iacov 2:19). Crede la nivelul minții dar nu se supune. Are doar o formă de evlavie. Umple bisericile, dă bani, cântă, se roagă și chiar predică, face misiune. Are ”tone” de religie dar n-are relație cu Domnul Isus.  Se fălește cu numele ce-l poartă dar viaț de fiecare zi este departe de a confirma identitatea lui. Are și Biblie dar n-are credință. Se autoînșeală! Aici am ajuns în creștinismul secolului 21. Scriind lui Timotei, Apostolul Pavel îl avertizează despre pericolul care va însoți vremurile de la sfârșit explicând că: ”vor fi vremuri grele.” Din ce cuază? Din cauza oamenilor care: ” …  vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,  fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;  având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” (2Tim.3:1-5). Ce tablou obișnuit pentru generația noastră. Și ce nevoie acută pentru o viață trăită pentru Dumnezeu la nivel de excelență . Așa cum strigă și slujitorul Său când proclamă: ”Las’ să lucească lumina Scripturii / Prin poarta strâmtă ne conduce ea. / Sfaturile lui Dumnezeu cuprinde: / Promisiuni, harul și iubirea.” (C.Ev.#70). Este vremea ”să te ștergi la ochi” și să privești bine la ce vrea Dumnezeu să faci ca să sfârșești cu bine alergarea. Diavolul este maestru în lucruri contrafăcute. Alege originalul lui Dumnezeu și trăiește după valorile Lui!

3. Oameni care trăiescTrăiesc să-L onoreze pe Dumnezeu. Acesta este scopul vieții lor. Scriptura numește un astfel de om ca și: cineva care să fie priceput.” (Ps.53:2). Cum se traduce această expresie pe înțelesul celor mai mulți? Ne relatează însuși psalmistul când explică: ”unul care să facă binele … şi să caute pe Dumnezeu.” (Ps.53:1-2). Aceasta este identitatea omului care trăiește Adevărul. Tragedia este că nu prea găsești asemenea oameni. Sunt rari ca și în vremea lui David. Fac parte din categoria celor: ”şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal.” (1Împ.19:18). Sunt gata să plătească prețul slujirii. Merg două mile în loc de una. Dau și cămașa când li se cere haina. Întorc și celelalt obraz când sunt loviți. Iubesc și când sunt urâți. Dăruiesc și când nu primesc. Fac bine chiar dacă li se întoarce cu rău. Se încadrează tare bine în mesajul care exclamă: ”Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos!” (2Cor.3:3). Ce onoare! Dar și ce răspundere pentru viața care-o trăiești și pentru mărturia care-o tranmsiți celor din jur. Aceștia sunt oamenii de care are nevoie Stăpânul. Este și cu referire la tine și la casa ta. Tocmai pentru asta Dumnezeu a îngăduit să exiști în această generație ca să împlinești în dreptul tău Marea Trimitere. Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Ridică-te chiar acum și răspunde la întrebarea finală pe care o lansează poetul: ”Cineva bine a luptat / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat. / Cineva nobil a trăit / Pentru alții mult s-a jertfit. / Fost-ai acela tu? Fost-ai acela tu?” (C.Ev. # 653). Te iubesc și mă rog pentru tine. Doresc să te întâlnesc în glorie și să sărbătorim veșnic împreună cu Mântuitorul nostru scump. Așa să te binecuvânteze Dumnezeu. Amin!

RUGĂCIUNE

”Al judecății gong deja răsună peste munți / Și-n jurul nostru-atâția cad. / Ce mulți se pierd! Ce mulți! / Obligă Tu Biserica să ducă vestea Ta / Și-ncepe lucrul sfânt chiar din inima mea.” (Anonim)

Mihai Sarbu

http://www.baptist-tm.ro/caut-un-om/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/caut-un-om/

Care este semnificaţia crucii? VASILE FILAT

download

VASILE FILAT 04 AUGUST 2010  DOCTRINĂ

Întrebare:

Care este semnificaţia crucii? Este ea un semn de biruinţă ori un semn de păgânism? Cuvântul crucii  pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim este puterea Lui Dumnezeu (I Cor.1,18) şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un singur trup prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia (Efes.2,16) Mulţumesc!

Care este semnificaţia crucii?

Crucea – unealtă de tortură

Dacă discutăm despre semnificaţia crucii, Biblia spune foarte clar că aceasta a fost o unealtă de tortură pe care au fost executaţi infractorii şi pe care a fost jertfit Domnul Isus:

Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: „Locul căpăţânii”. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.” Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!” Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui! Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El. La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:16-39)

Crucea – simbolul jertfei mântuitoare şi al biruinţei

Pentru că Domnul Isus a fost adus ca şi jertfă prin răstignirea pe cruce, cuvântul “cruce” a căpătat o foarte mare semnificaţie la creştini şi a devenit sinonim cu “jertfa Domnului Isus Hristos”. Iată câteva pasaje din Noul Testament care arată semnificaţia crucii şi cum este folosit cuvântul “cruce”:

De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos (jertfa ispăşitoare a lui Isus Hristos)  să fie făcută zadarnică. (1 Corinteni 1:17)

În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea (jertfa ispăşitoare) Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! (Galateni 6:14)

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce (jertfa ispăşitoare), prin care a nimicit vrăjmăşia. (Efeseni 2:14-16)

Crucea nu este simbol păgân

Chiar dacă se întâlneşte în simbolistica multor religii, la creştini semnificaţia crucii este legată de unul din cele mai importante evenimente  – răstignirea Domnului Isus. Nu putem spune nicicum că creştinii ar fi împrumutat semnificaţia crucii din alte religii. Este adevărat că unele confesiuni refuză să utilizeze simbolul crucii şi chiar propovăduiesc împotriva folosirii acestui simbol pe motiv că nu poate fi onorată unealta de executare a Domnului Isus. Este alegerea lor însă, aceasta nu schimbă adevărul despre semnificaţia crucii.

Mulţi au pierdut semnificaţia crucii

Unii oameni se arată mari adepţi ai crucii şi prin aceasta se cred a fi buni creştini, dar, se pare că, nu au a face nimic cu jertfa Domnului Isus Hristos. Astfel, ei poartă cruce la gât, îşi fac semnul crucii, o pun în casă, pe morminte, etc. dar nu cunosc semnificaţia crucii şi puterea mântuitoare a jertfei Domnului Isus Hristos. La ce le foloseşte crucea acestor oameni? Care este semnificaţia crucii în viaţa ta?

Dacă ați găsit o eroare de ortografie, vă rugăm să ne anunțați selectând textul respectiv și apăsând tastele Ctrl+Enter.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/semnificatia-crucii/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/care-este-semnificatia-crucii/

Care este rolul faptelor bune in mantuirea noastra? BY ADRIAN CRISTEA

06/07/2017  BY ADRIAN CRISTEA

Eroare! Argument comutare necunoscut.

In articolul “Mantuirea sufletului este numai prin credinta sau si prin fapte?” am vazut ca suntem mantuiti doar prin credinta, fara fapte. Biblia este categorica atunci cand vorbeste despre ceea ce noi trebuie sa facem pentru a fi mantuiti, si anume sa ne pocaim si sa credem in Domnul Isus.

Totusi, daca faptele nu contribuie la mantuirea noastra, ce rost au faptele bune, si ce rost au toate acele versete care vorbesc despre a face fapte bune, versete precum:

Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.

Necaz si stramtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste iudeu, apoi peste grec. Slava, cinste si pace vor veni insa peste oricine face binele: intai peste iudeu, apoi peste grec.

Cei ce au facut binele vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.

Daca urmarim contexul in care Iacov a scris primul verset, vom vedea ca acolo este aratata o presupusa discutie intre doua persoane, care vorbesc despre mantuire. Avand in vedere acest context, Iacov vrea sa ne spuna ca daca cineva spune ca are credinta (si ca este mantuit), acesta trebuie sa dovedeasca cu viata lui ca este credincios adevarat.

Al doilea si al treilea verset vorbesc ambele despre acelasi lucru, si anume ca Dumnezeu la judecata va demonstra lumii intregi ca judecata Lui este dreapta, atunci cand va aduce la lumina faptele facute de cei mantuiti si de cei pierduti.

Asta nu demonstreaza ca Dumnezeu ii va mantui pe unii pentru ca au facut fapte bune, si ii va condamna pe altii pentru ca au facut fapte rele, ci asta inseamna ca oamenii vor vedea cine sunt cei care au crezut cu adevarat, privind la faptele lor – faptele reprezinta dovada mantuirii, nu sursa acestei mantuiri.

Fapte bune pentru ca am fost mantuiti, nu pentru a fi mantuiti

Pentru a intelege mai bine aceste versete, as dori sa vedem ceea ce ne spune Pavel in Epistola catre Tit:

Adevarat este cuvantul acesta, si vreau sa spui apasat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut in Dumnezeu sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni!

Asta inseamna ca nu facem fapte bune ca sa fim mantuiti, insa dupa ce suntem mantuiti, si pentru ca am fost mantuiti, Dumnezeu ne indeamna sa facem fapte bune, placute Lui, insa aceste fapte nu contribuie la mantuirea noastra, deoarece indemnul de a face fapte bune este oferit celor “ce au crezut in Dumnezeu”, adice celor care au fost deja mantuiti.

Si mai este inca un aspect pe care tot Pavel ni-l arata, si anume ca nici macar faptele bune pe care cei credinciosi le fac dupa ce sunt mantuiti, nu isi au sursa in oameni, ci in Dumnezeu.

Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte ca sa umblam in ele.

Mai exact, Dumnezeu a vrut ca cei mantuiti sa traiasca o viata frumoasa inaintea Lui si inaintea oamenilor, asa ca a hotarat sa randuiasca fapte bune pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu a creat aceste fapte in mintea Sa, pentru fiecare din noi, si atunci cand un om este mantuit, Dumnezeu “trimite” cum ar fi acele fapte bune in viata lui, la momentele potrivite alese de El – omul credincios este un canal prin care Dumnezeu isi face lucrarea, si faptele bune sunt tot o lucrare a lui Dumnezeu.

Totusi, faptele joaca un rol foarte important in viata unui crestin, si nu avem de ce sa ne ferim de acest aspect al faptelor, chiar si atunci cand vorbim despre mantuire. Faptele bune au cateva scopuri bine definite in viata noastra, si scopurile sunt urmatoarele:

  1. Sunt facute pentru slava lui Dumnezeu
  2. Sunt facute pentru ca este in natura omului mantuit sa faca bine
  3. Sunt facute pentru ca sa arate lumii ca suntem din Dumnezeu
  4. Sunt facute pentru ca deja suntem mantuiti, din recunostiinta fata de Dumnezeu

Fapte facute pentru slava lui Dumnezeu

Acest lucru ni-l spune Domnul Isus:

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.

Faptele bune pe care noi le facem fata de toti oamenii, ii fac pe acei oameni sa Ii multumeasca lui Dumnezeu, si sa se gandeasca la faptul ca inca mai exista oameni ai lui Dumnezeu in aceasta lume.

Este in natura omului mantuit sa faca fapte bune

Domnul Isus spune in Predica de pe munte ca omul mantuit va face fapte bune pentru ca natura lui este una buna.

Tot asa, orice pom bun face roade bune. Pomul bun nu poate face roade rele.

Vedem ca pomul face roade bune pentru este un pom bun, nu face roade bune ca sa devina un pom bun. Asa este si cu omul mantuit, face fapte bune pentru ca este mantuit, nu ca sa fie mantuit.

Sunt facute pentru ca sa arate lumii ca suntem din Dumnezeu

Dumnezeu doreste ca oamenii sa vada ca exista pe acest pamant persoane care Ii apartin Lui, si ca El mantuieste oameni pentru slava Sa.

avand un cuget curat, pentru ca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc de rau.

ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume.

Facem fapte bune pentru ca deja suntem mantuiti, din recunostinta fata de Dumnezeu

Este un lucru firesc ca daca cineva ti-a facut o mare favoare, sa ii rasplatesti acea favoare. Dumnezeu ne-a facut cel mai mare bine, nemeritat de noi, ne-a mantuit sufletele dand pe Insusi Fiul Sau la moarte. Daca asa stau lucrurile, oare nu se cuvine ca de acum incolo sa traim facand ce ii este placut Lui? Dumnezeu este bun, si El face bine tuturor, iar El doreste ca si cei care Ii apartin sa faca aceleasi lucruri ca si El, bine tuturor oamenilor.

Faptele bune joaca un rol foarte important in viata celui credincios. Fiecare lucru marunt pe care il facem prin puterea si harul lui Dumnezeu pentru binele celor din jurul nostru are mare pret in ochii Lui, Domnul Isus ne spune ca chiar si un pahar cu apa pe care il dam unui credincios in Numele Lui nu va ramane fara rasplata.

Biblia ne indeamna la fapte bune si la o viata de sfintenie, insa asta abia dupa ce am fost mantuiti, nascuti din nou. Nu putem sa fim nascuti din nou prin faptele noastre (Tit 3.5), si nici nu ne putem pastra mantuirea prin faptele noastre (1 Petru 1.5), insa faptele noastre dovedesc daca suntem sau nu cu adevarat mantuiti.

Care este motivul pentru care infaptuiesti lucruri bune? Ca sa te vada semenii tai, ca sa primesti aplauze de la oameni, ca sa iti castigi un loc in rai sau ca iti pastrezi mantuirea? Toate aceste lucruri sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu, o haina manjita, atata vreme cat faptele noastre nu vin dintr-o inima noua pe care Dumnezeu ne-a oferit-o si daca nu sunt facute pentru slava Sa.

Distribuie mai departe:

http://www.vesnicia.ro/rolul-faptelor-bune-in-mantuirea-noastra/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/care-este-rolul-faptelor-bune-in-mantuirea-noastra/

Care este diferența între „poruncă” și „Lege”?

CAND TEMELIILE SE SURPA! – PASTOR VASILE ALEXANDRU TALOS

CÂND TEMELIILE SE SURPĂ!

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: “Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”? Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? (Psalmul 11:1-3)

În vâltoarea luptelor politice din ultimele zile, cine se mai gândește la fetița de cinci anișori abuzată de polițistul pedofil? Guvernul s-a prăbușit ca un castel de nisip lovit de tzunami. A fost totul doar un pretext? Când o țară e condusă prost, cei deștepți părăsesc țara! – spunea un premier de succes din altă parte a lumii. Unde să fugi când manipularea, corupția, aroganța și complicitatea vinovată își adâncesc rădăcinile otrăvite, și aceasta nu doar la nivelul clasei politice, ci în profunzimea societății românești? Criza spirituală care duce la criză morală și în final la criză socială se datorează, așa cum spunea poetul Ioan Alexandru, faptului că neamul nostru bolește de nedumnezeire. Și când se surpă temeliile spirituale și morale ale unei națiuni, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Vă intimidează politicienii obraznici, guralivi și îngâmfați? Nu uitați, ”Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă.” (Proverbe 18:12). Ce voci se aud în societate? Este vocea noastră, a credincioșilor redusă la tăcere?Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire? – întreabă psalmistul (Psalmul 58:1).„Deschide-ți gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiți! Deschide-ți gura, judecă cu dreptate și apără pe cel nenorocit și pe cel lipsit.” (Proverbe 31:8-9). Sunt bisericile, comunități autentice de credință, speranță și iubire creștină într-o societate confuză? Când temeliile se surpă, reprezintă Biserica, stâlpul și temelia adevărului? (1Timotei 3:15). Câtă vreme vezi în jurul tău, nedreptate, abuz, corupție, hoție, violuri, pedofilie, violență și minciună, Dumnezeu are o misiune pentru tine!

În anii ‘80, un coleg mi-a spus: Plec din România deoarece Dumnezeu a părăsit această țară! Cu toate că am avut motive și ocazii să plec definitiv din România, am rămas și voi rămâne aici. Și aceasta nu din patriotism zângănitor, ci din dorința de a fi ascultător de chemarea lui Dumnezeu. Nu-mi plac manelele și recunosc deschis, nici maneliștii. Nu-mi plac cei ce trândăvesc în cârciumi și bamboo-uri, cei ce-și abuzează soțiile, cei ce-și neglijează copiii, cei ce fug de muncă și votează cu mâna întinsă după ajutorul de la stat, cei ce plâng lângă sticluța de mir ca să scape de pușcărie. Și care sunt tot mai mulți. Nu-mi plac! Dar trebuie să-i iubesc! Și aceasta deoarece Iisus i-a iubit și îi iubește înainte să  îi iubesc eu. Și El m-a chemat să binecuvântez, nu să blestem! Să binecuvântez, nu să tac! Să binecuvântez societatea, nu să mă refugiez în munți!

Cetatea se înalță prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. (Proverbe 11:11)

Înălțăm cetatea (polisul) prin binecuvântarea nostră, nu prin simpla blamare a răului sau prin tăcere. Înălțăm cetatea când ne rugăm pentru ea, când ne facem onest datoria și când nu ne lăsăm manipulați de ”formatorii de opinie” mânați de goana după rating [reiting]. Apostolul Pavel spune să ne rugăm pentru conducătorii țării, ca astfel să viețuim cu demnitate, corectitudine, cinste, liniște și pace (1 Timotei 2:1). Rugăciunea pentru cei ce ocupă poziții de conducere ar trebui să aibă în vedere dreptatea și adevărul, încrederea și bunăvoința, armonia și pacea în societate. Binecuvântarea vine peste o națiune doar atunci când, „bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.” (Psalmul 85:10). Nu există pace fără dreptate, nici credincioșie fără bunătate!

Vai de tine, țară al cărui împărat este un copilandru și ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineață! Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! (Eclesiastul 10:16-17).

Un împărat întărește țara prin dreptate, dar cine ia mită o nimicește. (Proverbe 29:4).

Ca slujitori ai bisericilor evanghelice din România,

  • Să chemăm bisericile la post și rugăciune și să ne invităm pe noi înșine la cinste și respect față de dreptate!
  • Să chemăm bisericile la post și rugăciune pentru viitorul spiritual, moral și material al tinerelor generații!
  • Să chemăm bisericile la post și rugăciune pentru cei dezamăgiți de modul în care este condusă țara în care trăim!
  • Să chemăm bisericile la post și rugăciune pentru ca demonstrațiile care se anunță să nu degenereze în tensiuni și conflicte sociale!
  • Să chemăm bisericile la post și rugăciune ca în Anul Centenar al Unirii să ne bucurăm de pace și prosperitate spirituală și materială în România!

Pastor Vasile Alexandru Taloș

http://www.baptisti-arad.ro/articole/cand-temeliile-se-surpa-pastor-vasile-alexandru-talos