Închide

Era Hawking doar un computer? de Martin Cothran

de Martin Cothran

Stephen Hawking a spus odată că el nu este cu mult mai mult decât un calculator și din acest motiv nu îi este frică de moarte. „În opinia mea creierul este un computer care se va închide când componentele sale se uzează. Nu există rai sau viață de apoi pentru calculatoarele stricate. Aceasta este o poveste de copii pentru oamenii cărora le este frică de moarte.”

Dar săptămâna trecută, Hawking, unul dintre cei mai respectați oameni de știință moderni, a murit. De ani buni suferea de boala Lou Gehrig, care l-a făcut, în ultimii ani, să fie imobilizat într-un scaun cu rotile, aproape complet incapabil să-și miște corpul.

Poate că era mai ușor pentru cineva ca fizicianul Stephen Hawking, dependent în totalitate de tehnologie, inclusiv pentru a putea vorbi, să creadă că de fapt este un calculator.

Noi, cei care credem că suntem ființe umane și raționale, putem fi scuzați dacă suntem un pic sceptici față de afirmațiile cuiva care crede că mintea sa este o mașină pre-programată dar care nu crede în existența unui programator.

Pentru ca o creație care a creat calculatorul să anunțe că este de fapt tocmai lucrul pe care l-a creat este, judecând după aparențe, total implauzibil. Cum ar fi ca un pictor celebru să anunțe că oamenii sunt doar portrete? Cum am reacționa dacă un sculptor renumit ar proclama dintr-odată că oamenii  sunt doar statui? Și mă întreb ce am spune dacă un contabil ar decide că noi toți nu suntem decât intrări într-o balanță contabilă.

De fapt, dacă te uiți la tipul de lucruri pe care oamenii le fac, rareori par să ajungă la genul acesta de

Hollywood ezoteric

concluzii. Un fermier nu crede, decât poate câteodată, să zicem, pe baza faptului că el a crescut animale toată viața, că oamenii sunt în realitate oi sau vaci. Iar directorul unei firme de pompe funebre rareori ajunge la idea că oamenii sunt doar niște cadavre îmbrăcate frumos.

Cum se face că unii oameni de știință sunt atât de înclinați să facă aceste aserțiuni reducționiste? Cum pot cei care practică o asemenea știință minunată să persiste într-o eroare atât de grosolană despre lumea din afara obiectului lor de studiu? Uneori  pare că limpezimea gândurilor lor despre lucrurile din afara științei variază în proporție inversă cu cunoașterea subiectelor științifice.

Dacă moartea lui Hawking era doar o formă de a opri mașina, atunci presupun că nu va ști niciodată ca a greșit. Dar cred ca acum el știe mai bine.

Traducere din engleză de la http://www.intellectualtakeout.org/article/was-stephen-hawking-really-just-computer

https://contramundum.ro/2018/03/23/era-hawking-doar-un-computer/

EMANUEL

 “De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (Isaia 7:14)

mihai sarbuPrivind la vremurile când a fost scrisă Biblia înțelegem că fiecare nume are o semnificație deosebită și descoperă câte ceva din caracterul persoanei cu acel nume. Urmărind numele multiple ale  lui Dumnezeu, fiecare nume în parte ne descifrează natura și caracterul Lui. În același timp, fiecare nume al lui Dumnezeu ne revelează nenumărate căi prin care El se raportează la om ca să-i fie de folos la vreme de nevoie.

Petrecând timp în rugăciune și meditație privind numele Creatorului găsim valori care ne îmbogățesc viața și existența prin apropierea de Cel Prea Înalt. Cu cât Îl cunoaștem mai profund putem să ne relaționăm mai corect vizavi de Persoana Lui. Astăzi ne oprim în dreptul numelui Emanuel. Tradus, acest nume înseamnă ”Dumnezeu este cu noi.” Dar ce înseamnă în mod practic numele Emanuel vom înțelege urmărind mesajul în continuare.

Petrecând timp în rugăciune și meditație privind numele Creatorului găsim valori care ne îmbogățesc viața și existența prin apropierea de Cel Prea Înalt. Cu cât Îl cunoaștem mai profund putem să ne relaționăm mai corect vizavi de Persoana Lui. Astăzi ne oprim în dreptul numelui Emanuel. Tradus, acest nume înseamnă ”Dumnezeu este cu noi.” Dar ce înseamnă în mod practic numele Emanuel vom înțelege urmărind mesajul în continuare.

1). Poziție /Autoritate/: Dumnezeu. Cea mai înaltă autoritate din Univers este El. Este: ”cauza necauzată și ființa neființată, Cel ce există prin Sine Însuși, fără început și fără sfârșit.” (Anonim). Așa cum I se revelează și lui Moise când Îi spune că: “Eu sunt Cel ce sunt.” (Exod 3:14). Iar peste ani același Moise avea să recunoască autoritatea Stăpânului și să proclame: ” … din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” (Ps.90:2). În omniștiența Lui ”Părintele veșniciilor” (Isaia 9:6) a hotărât să intre în spațiu și timp și să împărtășească natura noastră și astfel: ”Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.” (Ioan1:14). La Nașterea Lui, autoritatea cu cea mai înaltă poziție în Univers devine ca și noi (dar fără păcat), acceptând ”să se nască și să crească mântuiască.” (Colind creștin). Ce onoare și ce har să poți avea acces la cancelaria lui Dumnezeu și să stai de vorbă cu El. Profită de timpul de grație ce-l ai la dispoziție și clădește-ți viața având o relație sinceră și adevărată cu Emanuel. Caută-L și bucură-te de tot ce-ți oferă! Apoi fredonează împreună cu sfinții: ”Atunci Îți cant măreț Stăpânitor / Ce mare ești, Ce mare ești!” (C.Ev. #528).

2. Prezență: Este. N-a fost și nu este de-ajuns doar să înțelegem că există un Dumnezeu impersonal undeva în Cer ce își vede de treburile Lui, iar omul creat de El este lăsat de capul lui în mizeria și păcatul care au venit peste rasa umană prin neascultare. Scriptura este clară când arată că: ”Dumnezeu la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul … care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui …” (Evrei 1:1-3). La Nașterea Domnului s-a reluat legătura cu Cerul și s-a redeschis ”Amabasada lui Dumnezeu” pe pământ. Ființa umană primește ”clauza națiunii celei mai favorizate” înaintea Lui. Aleluiaaaaaaaaaaa! Părtășia s-a restabilt, iar prezența permanentă a lui Dumnezeu a devenit realitate. La Naștere Lui istoria se împarte: înaine de Christos și după Christos. Iar la înălțare Fiul lui Dumnezeu avea să-I asigure pe urmașii Lui printr-un ”decret de lege” care funcționează și astăzi: ”Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:20). Câtă mângăiere și liniște la gândul că nu ești singur în această lume. Există ”Cineva” care stă de gardă 24/7 și la telefonul căruia nu sună ocupat niciodată. Folosește ”firul roșu” al Stăpânului deoarece nu costă nimic. Nu există bariere în rugăciune și nici granițe. Psalmistul care l-a experimentat pe Dumnezeu în încercările prin care a trecut avea să recunoască și să proclame: ”Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Ps.102:27). Ne aflăm în ultima săptămână din anul 2016 (la ”granița dintre ani”) când  ne aducem aminte și de întruparea Mântuitorului!  Așa că nu uita: El a venit să fie alături de tine în mod permanent și să-Ți stea la îndemână ori de câte ori apelezi la ajutorul Lui. Chiar în timp ce scriu,  ascult la un post de radio creștin mărturia unui tânăr salvat miraculos de la moarte la intervenția lui Dumnezeu. Ce har să poți conta pe cuvântul Lui și să beneficiezi de asistența  Celui ce a spus că: ”este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Și nu uita că verbul ”este” reprezintă un prezent continuu. Iată de ce El așteaptă ”să-L suni” chiar acum.

3). Părtășie: Cu noi. Părtășie înseamnă ”a face parte” cuiva de ceea ce ai tu. Exact acest motiv L-a determinat pe Dumnezeu să trimită pe Singurul Lui Fiu pe pământ: vroia să ne facă parte de ceea ce are El ca să avem și noi. La Betleeem Dumnezeu S-a coborât la noi ca să fie cu noi și să ne facă părtași la bogățiile harului Său. Emanuel înseamnă ”Dumnezeu cu noi!” În natura noastră și-n trăirile noastre. A obosit și a avut nevoie de odihnă, deși era nemuritor. A flămânzit și a însetat cu toate că S-a identificat ca fiind ”Pâinea vieții” și ”Apa vieții.” A trăit în mod exemplar și a plătit prețul suprem cheltuindu-se pentru alții iar când a plecat înapoi în glorie și-a asigurat urmașii că: ”voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac. … Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan 14:16,18). Câtă pace știind că: ”El e cu noi, zilnic ne ocrotește. / Mâna Lui sfântă ne poartă mereu. / Prin Duhul Său El ne călăuzește / Până ajunge-vom la tronul Său.” (C.Ev # 724). Nu mai poate de dorul tău și abia așteaptă să-L bagi în seamă. Un singur lucru nu poate face: să spargă ușa. Doar te înștiințează: ”Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. ” (Apoc.3:21). Fă liniște în viața ta și deschide ușa sufletului.  Fii atent la ceea ce se angajează să facă în viața ta: ”îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”.(Ps.91:14-16). Te vei bucura de cea mai selectă companie din întreg Universul: Fiul lui Dumnezeu te va onora cu prezența Lui și Îți va acorda părtășia Lui, atât aici cât și în veșnicie. Ce mai aștepți? Este vremea să te ridici chiar acum și să pornești în aventura vieții tale alături de El.

RUGĂCIUNE

 ”Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” (Ps. 90:17)

Mihai Sârbu

http://www.baptist-tm.ro/emanuel/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/emanuel/

Eli şi fiii săi

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Un articol din revista „Cercetați Scripturile”

Dumnezeu rânduise ce parte să primească preoţii din jertfele din vechiul legământ. Jertfele de ardere-de-tot erau în întregime numai pentru Dumnezeu; din celelalte jertfe, preoţii şi cel care aducea jertfa primeau partea lor, prin care intrau în părtăşie cu Dumnezeu. De cele mai multe ori era vorba despre spată sau o altă bucată descrisă cu exactitate. Însă fiii lui Eli luau din carnea jertfită ceea ce doreau ei, dispreţuind porunca lui Dumnezeu şi acţionând cu brutalitate împotriva celui care aducea jertfa; tocmai aceasta le-a fost socotit ca un păcat grav. „Şi păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, pentru că oamenii dispreţuiau darul Domnului.“ Dacă Dumnezeu a dat o anumită rânduială, atunci aceasta trebuia respectată; ea nu mai trebuia să fie respectată doar dacă Dumnezeu o anula. Acei bărbaţi nu s-au interesat deloc de Dumnezeu şi de Cuvântul Său, ci au făcut ceea ce au dorit ei. Găsim multe exemple în Cuvântul lui Dumnezeu cum oamenii au încălcat legea lui Dumnezeu. Astfel, fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, au intrat în Locul Sfânt cu un foc străin şi din această cauză au fost omorâţi pe loc, pentru că, spune Domnul, „voi fi sfinţit în cei care se apropie de Mine şi voi fi glorificat în faţa întregului popor“ (Levitic 10:3 bookmark document).

Şi aici vedem că Dumnezeu i-a pedepsit mai aspru pe fiii lui Eli decât pe alţii din cauza păcatelor lor, deoarece aceştia erau într-o poziţie mai apropiată de El ca preoţi. Cu cât poziţia noastră este mai înaltă, cu atât mai mare este responsabilitatea noastră; cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai exact va lucra cu noi. „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult“ (Luca 12:48 bookmark document). Moise şi Aaron nu au avut voie să intre în ţara promisă din cauza unui păcat. „Pentru că nu M-aţi crezut, ca să Mă sfinţiţi înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care le-am dat-o“ (Numeri 20:12 bookmark document). Păcatul neascultării a fost pedepsit la aceşti doi bărbaţi mai aspru decât la alţi israeliţi. Domnul va pedepsi neascultarea cel mai mult la cei care posedă cunoştinţa cea mai mare. Fiecare este judecat după poziţia şi lumina, pe care o are. De aceea să nu uităm că, dacă Dumnezeu ne-a dat nouă mai multă cunoştinţă despre adevăr decât altora, trebuie să-i slujim cu mai multă credincioşie. Dacă nu o facem, atunci Domnul ne va judeca mai mult decât pe alţii, deoarece prin infidelitatea şi indiferenţa noastră Domnul a fost mai mult necinstit decât de alţii, care, având mai puţină cunoştinţă decât noi, au mers pe aceleaşi căi greşite. Neascultarea noastră lezează maiestatea lui Dumnezeu mult mai mult, iar noi suntem vinovaţi. Ca urmare, Domnul va pedepsi o stare rea la noi mai aspru decât la alţii.

Păcatul fiilor lui Eli a constat în încăpăţânare şi brutalitate. Încăpăţânarea este ceva foarte rău în ochii lui Dumnezeu. În 1. Samuel 15:23 bookmark document citim: „Încăpăţânarea este ca nelegiuirea şi ca închinarea la idoli.“ De aceea vedem şi ce judecăţi aspre a adus acest păcat asupra lui Eli şi asupra întregii lui case. Cu timpul nu a mai fost permis să-i slujească Domnului vreun preot din casa lui Eli, conform cuvintelor omului lui Dumnezeu trimis la Eli (capitolul 2), a cărui profeţie s-a împlinit în vremea lui Solomon. Abiatar a fost exclus de la preoţie, deoarece a participat la răscoala împotriva lui David (1. Împărați 2:26, 27 bookmark document). Dacă în ciuda tuturor atenţionărilor, inima nu se îndreaptă spre Dumnezeu, judecata este inevitabilă (a se compara cu Proverbe 29:1 bookmark document). În modul în care s-a comportat faţă de Ana şi fiul ei, Eli a arătat evlavie, dar nu a avut niciun fel de energie nici pentru bine, nici pentru rău. De aceea Dumnezeu a trimis acel profet la Eli, ca să-i amintească cum îl alesese ca profet pe tatăl său din toate seminţiile lui Israel şi că dorise să lase casa tatălui său şi a lui să umble necontenit în faţa Sa. Acum însă iată ce trebuia să-i spună cu privire la păcatul fiilor săi, pe care i-a lăsat în voia lor: „Departe de Mine! Pentru că pe cei care Mă onorează îi voi onora, şi cei care Mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi“ (2:30).

Dumnezeu a ales la început pe Aaron şi pe fiii săi ca preoţi; când Core şi alţii s-au ridicat contra casei preoţeşti, Dumnezeu a confirmat preoţia lui Aaron, făcând să înverzească toiagul acestuia (Numeri 17:8 bookmark document). Dumnezeu a recunoscut casa lui Eli în această lume; atunci, obligaţia acestuia era să se arate mulţumitor pentru aceasta. Dar, din păcate, el a greşit foarte grav în acest punct. Cât de important este să ne verificăm, dacă nu ne iubim pe noi înşine şi pe ai noştri mai mult decât pe Dumnezeu! Seminţia preoţească a arătat întotdeauna aceeaşi râvnă pentru cinstea lui Dumnezeu, aşa cum s-a putut spune la început despre leviţi: „care a zis despre tatăl său şi despre mama sa: Nu i-am văzut! Şi n-a recunoscut pe fraţii săi şi n-a cunoscut pe fiii săi; pentru că ei au păzit cuvântul Tău şi au ţinut legământul Tău“ (Deuteronom 33:9 bookmark document). Dumnezeu a pus deoparte pe leviţi pentru Sine, pentru că dorea ca El să fie partea lor. Tot aşa lucrează şi cu copiii lui Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt întotdeauna adevărate: „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.“ Remarcabil este faptul că omul lui Dumnezeu nu spune: „Pentru ce calcă fiii tăi în picioare jertfa Mea şi darul Meu?“, ci: „pentru ce călcaţi voi în picioare jertfa Mea?“ De asemenea: „Onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrăşându-vă cu cele mai alese dintre toate darurile lui Israel, poporul Meu?“ De fapt, Eli nu a tăcut cu totul văzând păcatul fiilor săi, dar totuşi s-a comportat mult prea indiferent faţă de acţiunile nelegiuite ale fiilor săi şi de aceea nelegiuirile lor i-au fost atribuite lui.

Acest lucru este foarte grav. Desigur, Dumnezeu este credincios; nimic nu ne va putea despărţi de dragostea Sa în Hristos Isus, Domnul nostru. Fie că suntem în necaz, în strâmtorare, în persecuţie, în foamete, în primejdii, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela, care ne-a iubit. Dacă acum trăim, atunci trebuie să trăim pentru Cel care ne-a iubit şi S-a dat pentru noi. Sufletul nu va găsi adevărata şi deplina pace, până nu va trăi pentru El. Noi am fost răscumpăraţi, pentru a sluji Domnului. Leviţii nu aveau nicio parte de moştenire, pentru că Domnul era partea lor de moştenire; tot aşa, creştinul nu are ce căuta în această lume; el nu are nicio promisiune pentru pământ, partea sa de moştenire este Domnul, iar pe acest Domn trebuie să-L urmeze şi acestui Domn trebuie să-i slujească; aceasta este chemarea sa. Dacă inima nu bate pentru Domnul, nu există adevărată binecuvântare. „Pe cei care Mă onorează îi voi onora, şi cei care Mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi.“ Să ne întrebăm, dragi fraţi, dacă am căutat întotdeauna onoarea Domnului sau dacă nu am neglijat sau dispreţuit câteodată pe Domnul şi onoarea Sa!

Vedem că Domnul Se îndepărtează de casa lui Eli. Pentru Eli a fost deja o mare smerire faptul că Domnul nu i s-a mai descoperit lui, ci băiatului Samuel şi i-a arătat acestuia judecăţile pe care le va aduce asupra casei lui Eli. Dar nici nu ar fi putut fi altfel! Domnul spusese: „voi fi sfinţit în cei care se apropie de Mine şi voi fi glorificat în faţa întregului popor“. El a arătat aceasta prin faptul că nu i-a cruţat pe Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron. Şi aici, n-a putut să lase nepedepsit comportamentul rău al fiilor lui Eli. Dar este frumos să vedem că Dumnezeu nu pedepseşte cu plăcere şi că El face aceasta numai când nu mai are nicio altă soluţie. Chiar şi pe cel mai nelegiuit, Domnul îl iartă şi îl scapă de judecată, dacă acesta se smereşte. Dar Eli nu s-a smerit, deşi a ştiut comportamentul fiilor săi şi ce judecată groaznică va veni asupra sa şi asupra casei sale. Ca un slujitor fidel al lui Dumnezeu, Eli ar fi trebuit să-i disciplineze şi să-i pedepsească pe fiii săi, dar nu a făcut-o. Ce cuvinte grave a rostit acel profet trimis de Dumnezeu! Totuşi, Eli nu s-a smerit, deşi ar fi fost timpul să se pocăiască în sac şi cenuşă. Vedem cât de puţin simţământ mai avea Eli faţă de Dumnezeu. Dacă vine cineva cu o astfel de poruncă din partea lui Dumnezeu şi nu face nicio impresie, atunci înţelegem de ce trebuie să intervină Dumnezeu. Domnul ar fi acţionat mai bine altfel. Dacă inima se smereşte cu adevărat, atunci Domnul Se foloseşte de această ocazie pentru a înlătura pedeapsa vestită. Imediat ce Ahab, un om rău şi închinător la idoli, s-a pocăit, Dumnezeu a îndepărtat mânia Sa de la el. Dar chiar dacă îndelunga-răbdare a Domnului este mare pe de o parte, El arată pe de altă parte seriozitate. El îi spune preotului Său infidel prin Samuel: „Pentru că i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care a ştiut-o: pentru că fiii săi au adus blestem asupra lor, şi el nu i-a împiedicat“ (3.13).

Ce pline de învăţătură şi cât de importante sunt aceste lucruri pentru viaţa fiecăruia, în mod deosebit pentru creştini! Adevăratul credincios nu va merge în pierzare datorită harului lui Dumnezeu; totuşi, pedeapsa poate merge până la moarte. De aceea să exercităm o judecată de sine serioasă asupra gândurilor, cuvintelor şi lucrărilor noastre! Ce trist este când Dumnezeu trebuie să disciplineze! Eli nu s-a smerit. Cuvintele sale arată indiferenţă şi împietrire a inimii: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi.“ Ce limbaj trist faţă de îndelunga-răbdare pe care a arătat-o Dumnezeu faţă de el şi casa lui!

Cât de preţios este pe de altă parte să vedem în aceste capitole, pe lângă necredincioşia şi indiferenţa lui Eli, încrederea copilărească şi fidelitatea lui Samuel şi cum Domnul îl onorează în faţa oamenilor! Un principiu divin, care rămâne întotdeauna adevărat, este: „pe cei care Mă onorează îi voi onora“. Dacă avem de judecat ceva la noi înşine, atunci să o facem, pentru că Dumnezeu este peste noi şi cunoaşte totul. Domnul să ne dea în toate lucrurile o conştiinţă fină, o inimă care se lasă în totul învăţată de El!

http://comori.org/articol.php?item=1491

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/eli-si-fiii-sai/

EGOIST SAU… ? Cum scapi de egoism? Examinează-ți inima!

Oare ce ne-am face fără sursa inepuizabilă de inspirație care este șofatul nostru de toate zilele. Toți ne plângem de cum se comportă unu’ și altu’ la fel cum și noi ne regăsim în plângerile altora. În orice caz, un lucru care vorbește tare despre noi când ne aflăm în spatele volanului este cât de egoiști suntem (sau am devenit – ca să fiu indulgent). Măcar dacă am fi așa doar în spatele volanului! Problema e că acolo doar învățăm! Și astea le învățăm repede și bine!

Cum știi că ai devenit egoist…

1. Când binele nostru este în detrimentul altora. Când ești gata să parchezi mașina pe scările de la intrarea în magazin, doar pentru că n-ai chef să faci un pic de mișcare. Sau când parchezi pe loc special amenajat pentru persoane cu dizabilități.

2. Când simți că ai fost răzbunat față de cineva care ți-a greșit. Cum ne frecăm noi mâinile când pe cel care te-a depășit neregulamentar îl oprește și-l amendează poliția. Este! Așa merită! El a luat o amendă și o învățătură de minte, eventual, dar tu… tu ce-ai devenit când gândești așa?!

3. Când nu-ți mai pasă de cei din jur, doar pentru că ție ți-e greu. Aici nu găsesc exemplu din trafic, dar avem destule în viață. Da, relațiile sănătoase, bazate pe dragoste autentică dăruiește: timp, energie, pasiune, încurajări și când asta se întâmplă relațiile sunt normale. Dar când nu mai primești… ce faci? Te oprești din a dărui, doar pentru că nu mai primești? Da, tu de asta dăruiești?

4. Când lumea ideilor începe și se sfârșește cu tine! Sigur, vorbim de lumea ideilor rezonabile! Dar când legea rutieră e lege doar pentru altul, cu siguranță ești pe-un drum înfundat. Suntem diferiți (să ne înțelegem diversitatea într-un mod corect!) și asta crează ideile diferite și trebuie să învățăm să ni le spunem fără a ne da în cap unii altora cu ele.

Cum scapi de egoism? Examinează-ți dărnicia: timp, vorbe încurajatoare, ajutor, finanțe, fapte etc. Examinează-ți inima!

Sursă foto: aici

sursa articol: http://tineri.betania.ro/egoist-sau/24

EGOIST SAU… ? Cum scapi de egoism? Examinează-ți inima!

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/egoist-sau-cum-scapi-de-egoism-examineaza-ti-inima/

Efeseni 6.19-20 – meditaţie despre curaj

23 AUGUST 2017

Apostolul Pavel comunică mult cu bisericile. Deseori le mărturiseşte stările prin care trece şi le solicită sprijinul în rugăciune. În pasajul de faţă, apostolul le cere fraţilor să se roage pentru două aspecte: să fie inspirat în vorbire şi să aibă curaj în predicare. Înţeleg destul de uşor de ce se roagă pentru inspiraţie. Dacă nu ne inspiră El, cine să o facă? Dacă nu ne dă El mesajul, ce să le spunem oamenilor?

Avem nevoie de inspiraţie când alegem textul, subiectul, modul în care îl prezentăm, modul în care alegem şi expunem exemplele, ilustraţiile. Suntem dependenţi de inspiraţie în alegerea cuvintelor, a gesturilor, a sentimentelor, a tonalităţii. Da, ca slujitori ai Domnului şi ai Cuvântului avem nevoie de inspiraţie în toate. Dar, de ce se roagă Pavel pentru curaj? De ce le cere fraţilor să se roage pentru curajul în vestirea Evangheliei? Este oare vorba doar de momentul în care Pavel era închis şi trebuia să vestească Evanghelia celor din casa Cezarului? Era o cerere valabilă doar în vremuri de prigoană? Erau doar pentru ocaziile în care duşmanii erau cu lupa pe el? Oare nu cumva avem nevoie de curaj în predicarea Evangheliei în mod permanent? Când aducem în discuţie curajul, în mod implicit luăm în discuţie şi frica. Ştim că există o stare de frică cu caracter general, dar există şi o frică de duhuri necurate care ne-ar putea ataca. Am avut careva frica aceasta? Cum am biruit-o? Apoi, trebuie să recunoaştem că există şi frica de oamenii răi. Am reuşit să o biruim? Dar frica de autorităţi? Cred că în zilele noastre poate exista şi frica de anumite legi şi grupări care ne-ar putea restricţiona sau intimida.

Fraţi colegi, frica este un mare paralizant. Să nu ne grăbim să îl judecăm nici pe Pavel şi nici pe alţii. Mulţi oameni ai lui Dumnezeu au experimentat sentimentul de frică. Unii, din cauza fricii au avut probleme foarte mari. Avraam, Petru, Ghedeon şi toţi cei cărora le spune Domnul să nu se teamă au avut temerile lor. Ucenicii au fugit şi, de frică, stăteau cu uşile închise. Oare sunt printre noi colegi care experimentează o anumită teamă? Teama că vor eşua în relaţia de familie? Teama că nu vor fi părinţi buni? Teama că nu se ridică la aşteptările comitetului sau ale membrilor din biserică? Teamă în domeniul financiar, emoţional, relaţional sau chiar spiritual? Teama că nu îşi vor împlini bine slujba? Oare au aceştia curajul să mărturisească cuiva frica? Au oameni cărora să le mărturisească stările prin care trec fără să se teamă că vor fi judecaţi, etichetaţi, neînţeleşi sau chiar condamnaţi? Fraţi mei, dacă Domnul permite să trecem şi prin astfel de situaţii, să nu ne lăsăm biruiţi de duhul de frică. Să avem curaj şi să cerem ajutor. Să ne încurajăm bazându-ne pe Domnul nostru cel bun şi atotputernic. Să ne ajutăm unii pe alţii să fim mai curajoşi în viaţa de fiecare zi şi în lucrul Domnului. Domnul este milos şi Se va purta cu bunătate faţă de noi.

Domnul nostru este viu şi atotputernic. El ne iubeşte, ne foloseşte şi ne pregăteşte pentru glorie. Pentru că este zilnic în noi şi cu noi, să fim curajoşi. Fie că este vorba de predicarea Evangheliei, susţinerea familiei,  combaterea răului, conducere bisericii sau lupta cu duhurile răutăţii să ne facem slujba cu mult curaj.

Unul care biruie orice duh de frică prin frica de Domnul!

Viorel Iuga

http://www.baptist-tm.ro/efeseni-6-19-20-meditatie-despre-curaj/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/efeseni-6-19-20-meditatie-despre-curaj/

Echilibrându-Ţi Viaţa

download

Adăugat de Arise For Christ

Binecuvântaţi sunt cei echilibraţi; ei vor trăi mulţi ani.

Unul din evenimentele olimpiadelor de vară este pentatlonul. Este compus din cinci evenimente: pistol, garduri, călărie, fugă şi înot. Ţelul pentatlonului este să și fii învingător în toate cele cinci domenii, nu numai în unul ori două.

 Viaţa ta este un pentatlon cu cinci scopuri, care trebuie ţinute în echilibru. Aceste scopuri au fost practicate de primii creştini, relatate în Faptele Apostolilor 2; explicate de Pavel în Efeseni 4 şi prezentate de Isus în Ioan 17; dar ele sunt însumate în Marea Poruncă şi Marea Trimitere dată de Isus. Acestea două mari însărcinări însumează adevărurile prezentate în aceste meditaţii – cinci scopuri ale lui Dumnezeu pentru viaţa ta:

Iubeşte-L pe Dumnezeu cu toată inima ta”: Ai fost planificat pentru plăcerea lui Dumnezeu, aşa că scopul existenţei tale este să-L iubeşti pe Dumnezeu închinându-te Lui.

Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”: Ai fost dăltuit pentru slujire, aşa că scopul existenţei tale este să-i iubeşti pe alţii prin lucrarea de slujire.

Mergeţi şi faceţi ucenici”: Ai fost făcut pentru o misiune, aşa că scopul existenţei tale este să împărtăşeşti mesajul lui Dumnezeu prin evanghelizare.

botezându-i în…”: Ai fost format pentru familia lui Dumnezeu, aşa că scopul existenţei tale este să te identifici cu Biserica Lui prin părtăşie.

învăţaţi-i să păzească tot…”: Ai fost creat să devii ca şi Christos, deci scopul existenţei tale este să creşti la maturitate prin ucenicie

Un Mare devotament la Marea Poruncă şi la Marea Trimitere te va face un Mare CreştinŢinerea acestor cinci scopuri ale existenţei tale în echilibru nu este un lucru uşor. Noi toţi tindem să accentuăm scopurile de care suntem pasionaţi cel mai mult şi să le neglijăm pe celelalte. Bisericile fac acelaşi lucru. Dar tu poţi ţine viaţa ta în echilibru şi pe făgaş intrând într-un grup mic unde să fii răspunzător, prin evaluarea regulată a sănătăţii tale spirituale, prin înregistrarea unui progres într-un caiet personal şi prin transmiterea a ceea ce ai învăţat altora. Aceste patru activităţi sunt importante pentru viaţa condusă de scopuri. Dacă tu eşti serios în a sta pe cale, tu va trebui să dezvolţi aceste obiceiuri.

Discută-le cu un partener spiritual sau un mic grup. Cea mai bună cale să interiorizezi principiile din aceste meditaţii este să le discuţi cu alţii sau stând într-un mic grup. Scriptura spune: După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om(Proverbe 27.17). Noi învăţăm cel mai bine în comunitatea Duhului. Minţile noastre se ascut şi convingerile noastre se adâncesc prin comunicare.

Puternic de tot, te îndemn să aduni câţiva prieteni şi să formezi un grup de citirea acestor meditaţii: The purpose driven life = Viaţa condusă de scopuri; şi să revizuieşti aceste meditaţii, câte una pe săptămână. Te întrebi: „De ce?” şi „De ce acum?” Ce înseamnă asta pentru mine, familia mea şi biserica noastră? Ce ar trebui să fac? Pavel a zis: Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. (Filipeni 4.9). În anexa 1, am pregătit o listă de întrebări ce se pot folosi în discuţiile dintr-un grup mic ori grup de şcoală duminicală.

Un grup mic de citire aduce multe beneficii pe care cartea întreagă citită personal nu le aduce. Tu poţi să dai şi să primeşti idei noi despre ce ai învăţat. Tu poţi discuta exemple reale din viaţă. Te poţi ruga, încuraja, şi ajuta pe alţii aşa că tu vei putea trăi toate cele cinci scopuri. Aminteşte-ţi că suntem făcuţi să creştem împreună, şi nu separat. Scriptura spune: mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr. (1 Tesaloniceni 5.11). După ce parcurgi toate aceste meditaţii, în grup, poate iei în considerare alte studii referitoare la viaţa condusă de scopuri, care sunt valabile pentru clase şi grupe de studii. (vezi anexa 2).

De asemenea te încurajez să studiezi în mod personal Scriptura. În aceste meditaţii găseşti peste o mie de versete luate din Scriptură, studiază-le în contextul în care au fost scrise. Dat fiind faptul că Scriptura, în original, conţine 11.280 cuvinte în ebraică, aramaică şi greacă; şi traducerile în engleză folosesc numai în jur de 6.000 de cuvinte, în originalul acestor meditaţii am folosit 15 versiuni ale limbii engleze, căutând să le potrivesc cel mai bine contextului. Să ţin aceste meditaţii la mărimea folosirii zilnice, nu am putut să explic contextul fascinant în care au fost folosite aceste versete. Dar Scriptura ne este dată să o studiem pe paragrafe, capitole, cărţi şi ca un întreg. Cartea mea Metodele de studierea personală a Scripturii(Personal Bible Study Methods) îţi dă o ghidare a studiilor inductive.

Fă-ţi o verificare personală în mod regulat. Cea mai bună metodă de a echilibra cele cinci scopuri în viaţă este să te evaluezi periodic. Dumnezeu a plasat o mare valoare în obiceiul auto evaluării. De cel puţin cinci ori în Scriptură ni se spune să ne verificăm şi să ne examinăm sănătatea noastră spirituală. (citeşte Plângeri 3.40, 1 Corinteni 11.28, 31; 13.5 şi Galateni 6.4)  Scriptura spune: Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. (2 Corinteni 13.5)

Ca să-ţi păstrezi o sănătate fizică, ai nevoie de un control la un doctor care are posibilitate să-ţi verifice semnele vitale: tensiunea, temperatura, greutatea şi aşa mai departe. Pentru sănătatea ta spirituală ai nevoie de verificarea regulată a cinci semne vitale: al închinării, părtăşiei, creşterii în caracter, lucrării de slujire şi misiunii. Ieremia ne îndeamnă: Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. (Plângeri 3.40).

La biserica Saddleback am dezvoltat un plan de evaluare personală care ajută mii de oameni să trăiască cu scop pentru Dumnezeu. Dacă vrei o copie ale însărcinărilor unei vieţi conduse de scopuri în menţinerea unei sănătăţi spirituale, poţi să-mi trimiţi un email (vezi anexa 2). Vei fi mirat peste măsură de mult cum acest mic instrument de ghidare te va ajuta să-ţi echilibrezi viaţa pentru sănătate şi creştere. Pavel ne îndeamnă: Isprăviţi dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. (2 Corinteni 8.11).

Scrie progresul tău într-un jurnal. Cea mai bună metodă de a întări progresul ce-l faci în împlinirea scopurile lui Dumnezeu pentru viaţa ta este să ţii un jurnal spiritual. Acesta nu este o agendă de evenimente, ci o înregistrare ale lecţiilor vieţii, învăţate cu scopul de a nu le uita. Scriptura spune: trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. (Evrei 2.1). Ni le amintim dacă le înregistrăm.

Scriindu-le te ajută să clarifici ce face Dumnezeu în viaţa ta. Dawson Trotman obişnuia să spună: „Gândurile se descurcă singure când sunt transmise la vârful degetelor tale.” Scriptura ne dă multe exemple în care Dumnezeu spune oamenilor să ţină un jurnal spiritual. Ea spune: Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca DOMNULUI. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor. (Numeri 33.2). Nu te bucuri că Moise s-a supus poruncii lui Dumnezeu de a înregistra jurnalul spiritual al israeliţilor? Dacă ar fi fost leneş, am fi fost văduviţi de lecţiile pline de putere din cartea Exod.

E posibil ca jurnalul tău spiritual să nu fie aşa de mare ca a lui Moise, dar şi al tău este important. Tradus pe româneşte versiunea Scripturii numită New International Version spune: „Moise a înregistrat fazele călătoriei”. Viaţa este o călătorie, şi o călătorie cere un jurnal. Nădăjduiesc că tu vei scrie între fazele călătoriei tale spirituale trăirea unei vieţi conduse de scopuri.

Nu scrie numai lucruri plăcute. Aşa cum David a făcut, înregistrează căderile tale, temerile şi luptele cu Dumnezeu. Cele mai mari lecţii vin din dureri şi Scriptura spune că Dumnezeu are o înregistrare a lacrimilor tale (Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? (Psalm 56.8)). Indiferent ce problemă apare, aminteşte-ţi că Dumnezeu o foloseşte să împlinească cele cinci scopuri în viaţa ta: problemele te vor forţa să te concentrezi la Dumnezeu, să te apropie de alţii în părtăşie, să construieşti un caracter ca şi al lui Christos, să participi în lucrarea de slujire şi să depui mărturie. Fiecare problemă este condusă de un scop.

În mijlocul experienţelor dureroase, psalmistul a scris: Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe DOMNUL! (Psalm 102.18) Tu eşti dator generaţiile viitoare să păstrezi mărturia cum Dumnezeu te-a ajutat să-ţi împlineşti scopul pe pământ. Este o mărturie care va continua să vorbească mult  timp după ce tu ajungi în cer.

Transmite ce ştii la alţii. Dacă tu vrei să creşti continuu, cea mai bună cale de a învăţa este să transmiţi mai departe ceea ce tu ai învăţat. Cartea Proverbe ne spune: Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. – (Proverbe 11.25). Acei care transmit mai departe, ideile lăuntrice la alţii primesc altele de la Dumnezeu.

Acum după ce ai înţeles scopul trăirii tale, este responsabilitatea ta să duci mesajul la alţii. Pavel a zis: încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. (2 Timotei 2.2b). În aceste meditaţii am transmis ceea ce alţii m-au învăţat despre scopurile vieţii; acum este datoria ta să o transmiţi la alţii.

Tu probabil ştii sute de oameni care nu ştiu pentru ce trăiesc. Dă aceste adevăruri copiilor tăi, vecinilor tăi, şi celor cu care lucrezi. Dacă dai aceste meditaţii unui prieten, scrie un mesaj personal pe pagina de dedicare.

Cu cât ştii mai mult, cu atât Dumnezeu aşteaptă de la tine să foloseşti aceste cunoştinţe în a ajuta pe alţii. Iacov a spus: cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat! (Iacov 4.17). Cunoştinţa măreşte responsabilitatea. Transmiţând mai departe scopurile vieţii este mai mult decât o obligaţie; este cel mai mare privilegiu al vieţii. Imaginează-ţi ce diferenţă ar fi în lume dacă fiecare şi-ar şti rostul lui. Pavel a zis: Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Christos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o până acum. (1 Timotei 4.6).

TOTUL ESTE SPRE GLORIA LUI DUMNEZEU

Raţiunea pentru care noi transmitem este că noi ceea ce învăţăm este spre gloria lui Dumnezeu şi creşterea Împărăţiei Lui. În noaptea înainte de a fi crucificat, Isus i-a raportat Tatălui: Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (Ioan 17.4). Când Isus s-a rugat aceste cuvinte, El încă nu murise pentru păcatele noastre, acea „lucrare”, deci nu a fost complectă? În această instanţă El s-a referit la altceva decât reconciliere. Răspunsul se poate vedea în cele spuse în continuarea capitolului. (citeşte Ioan 17.6-26).

Domnul Isus a spus Tatălui ce El a făcut în ultimii trei ani: a pregătit ucenicii să-L iubească pe Dumnezeu (închinare), i-a învăţat să se iubească unii pe alţii (părtăşie), le-a dat Cuvântul ca să crească la maturitate (ucenicie), le-a arătat cum să slujească (lucrarea de slujire) şi i-a trimis să spună la alţii (misiune). Domnul Isus a demonstrat viaţa condusă de scopuri, şi El i-a învăţat pe alţii, de asemenea. Aceasta a fost „lucrarea” ce a adus glorie lui Dumnezeu.

Astăzi Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să facem aceiaşi lucrare. Nu numai că El vrea să trăim pentru scopurile Lui, ci El vrea să-i ajutăm pe alţii să facă la fel. Dumnezeu ne vrea să conducem oameni la El, să-i aducem la părtăşia cu El, să-i ajutăm să crească spre maturitate şi să-şi descopere locul lor în lucrare astfel încât să fie trimişi să aducă pe alţii.

Ăsta este de fapt adevăratul sens al vieţii condusă de scopuri. Indiferent de vârsta ta, restul vieţii tale poate fi cea mai bună perioadă a vieţii dacă tu începi să trăieşti cu scop, astăzi.

http://ariseforchrist.com/blog/articles/16/echilibrandu-i-via-

E greu să urci pe munte, dar e singura cale – Alexandru Fintoiu

Urcușul pe munte provoacă uneori dureri, mai ales pentru cei neantrenați. E o încercare. Dumnezeu ne zice să strângem în fiecare zi ca să avem atunci când apar nori negri sau ceață.

Când urci e mai greu ca atunci când cobori, deși unii susțin altfel. Te lupți pas cu pas și cauți să găsești un motiv pentru care să mai faci încă unul în plus. Avem de luptat cu firea, cu lumea, cu problemele dar nu uităm că la sfârșit ne așteaptă vârful, Dumnezeu.

E greu când urci prin soare. Ți se pare că vezi totul în jur, că știi la ce să te aștepți, că învingi orice circumstanță. De prea mult bine, să nu pierdem din vedere cerul. Când e nor și ceață e altceva. Urci poate cu grijă că nu știi ce te așteaptă după următorul bolovan. Pare că nu ai nicio perspectivă.

Când se vede la doar câțiva metri însă, te poți lăsa în mâna lui Dumnezeu. Când vezi departe și ești obosit, te poți poticni și poți crede că tu nu mai ajungi niciodată să faci atâta drum. Pare mult prea greu. Când e vizibilitatea redusă, nu vezi ținta și parcă te aștepți ca vârful să apară oricând, ceea ce te motivează să mai încerci.

Știi că e acolo. Dumnezeu nu pleacă nicăieri. E cu tine. Te ridică atunci când nu mai poți. Îți oferă un sprijin. Nu prea ai de ce să îți faci griji atât timp cât mergi pe calea marcată de El. Te rătăcești atunci când crezi că drumul pe care îl alegi tu e mai bun. Hristos a spus că El e Calea.

Să nu uităm, Isus a urcat muntele înaintea noastră, să ne fie mai ușor și să știm că totul e gata pregătit pe vârf. Hotărârea de a-L urma e dificilă, traseul greu, lupta mare. “În cer pe flori nu poți fi dus”, vorba cântării. Dar dacă te hotorăști să urci, perspectiva de pe vârf va fi magnifică.

Echipează-te, roagă-L să te ajute și nu te lăsa. Dincolo, te așteaptă El.

http://www.ciresarii.ro/index.php/e-greu-sa-urci-pe-munte-dar-e-singura-cale-alexandru-fintoiu/

E greu să urci pe munte, dar e singura cale – Alexandru Fintoiu

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/e-greu-sa-urci-pe-munte-dar-e-singura-cale-alexandru-fintoiu/

Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: