Închide

Regele Ferdinand I și cultele religioase din România interbelică

 

În plan religios, Regele Ferdinand I declarase drept biserici naționale Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, iar regimul cultelor era favorabil și celorlalte biserici: romano-catolică, armeano-catolică, armenească, luterană, calvină, cultelor neoprotestante, dar și cultelor necreștine, precum cel musulman, cel mozaic sau altor culte necreștine, precum Martorii lui Iehova sau unitarienii. Biserica Ortodoxă Română obținuse ridicarea la rangul de Patriarhie, iar fostul episcop ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, devenise Patriarh al României.

Informația de mai sus trebuie completată cu informații suplimentare. Astfel,  regimul cultelor nu era favorabil, așa cum afirmă  domnul Claudiu Pădurean, autorul articolului, și celorlalte bisericii, în afara bisericilor istorice. Mă refer aici în primul rând la „cultele neoprotestante” (adventist, baptist, creștin după Evanghelie și penticostal.), termen care, deși exista, nu era folosit decât rar.

Dovada afirmațiilor mele stă în legislația perioadei, începând chiar cu anul 1921, dar și ulterior.

Nu îmi propun să tratez acum în extenso această problemă despre care am scris în cadrul unor studii științifice publicate sau în curs de publicare, însă voi prezenta câteva elemente.

Unul dintre acestea este cel legislativ

Articolul 22 din Constituţia adoptată în martie 1923 prevedea, între alteleLibertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare a statului.

Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.

Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927.

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Ceea ce se observă aici este faptul că articolul 22 din Constituția României Mari (1923) Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, însă acest lucru era garantat numai cultelor, nu tuturor confesiunilor religioase recunoscute de stat. De asemenea, prin Legea Cultelor din 1928, care a generat numeroase dezbateri și opoziție înainte de adoptare, inclusiv din partea Bisericii Ortodoxe Române. Problema viza printre altele și recunoașterea statutului de cult religios pentru confesiunea baptistă. De asemenea, se cerea recunoașterea în baza faptului că avusese acest statut în Transilvania înainte de 1918, îndeplinea criteriile legale, i se promisese acest lucru și mai mult decât atât România se angajase prin Tratatul Minorităților din anul 1919 la respectarea drepturilor minorităților religioase.

  Principala lege, care a fixat regimul cultelor în România şi care a stat la baza activităţii respective până în anul 1948, a fost Legea pentru regimul general al cultelor din aprilie 1928.

În ce priveşte legătura între stat şi culte, legiuitorul a preferat sistemul superiorităţii statului faţă de biserică, numit şi sistemul autonomiei bisericeşti, urmând a satisface atât pretenţiunile juste ale Bisericii, cât şi drepturile normale ce decurg din suveranitatea Statului.

Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.

Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927. (…)

Mai erau admise de lege:
a. Asociaţia religioasă baptistă (cu 35 comunităţi baptiste române, 55 germane şi 15 maghiare – cu peste 3.000 case de rugăciuni în total);
b. Asociaţia religioasă adventistă de ziua a şaptea, cu comunităţi grupate în şase conferinţe zonale şi având 520 case de rugăciuni. În 1920 se organizează unirea acestor comunităţi din România;
c. Asociaţia religioasă a lipovenilor, având peste 57.000 de credincioşi şi reşedinţa la Fântâna Albă, în Bucovina.
Pe lista celor interzise în conformitate cu prevederile legii din aprilie 1928 figurau: secta nazarinenilor, a adventiştilor reformaţi, a secerătorilor, a penticostaliştilor, a inochentiştilor, a bisericii lui Dumnezeu apostolice, a martorilor lui Dumnezeu (Iehova), a stundiştilor, a duhoborţilor, a molocanilor şi a studenţilor în Biblie (mileniştilor).

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Se observă faptul că deși statul prevedea în Legea fundamentală din anul 1923 că libertatea conștiinței este absolută, venea cu îngrădiri de ordin legal și făcea o departajare între confesiunile religioase pe care le împărțea în legale și interzise, iar pe cele acceptate în culte religioase și asociații religioase.

În ceea ce priveşte religia locuitorilor, situaţia în perioada interbelică conform recensământului din anul 1930 se prezenta astfel: ortodoxă – 13.108.227 (72,6%), greco-catolică – 1.427.391 (7,9), romano-catolică – 1.234.151 (6,8), mozaică –756.930 (4,2), reformato-calvină – 710.706 (3,9), evanghelică-luterană – 398.759 (2,2), mahomedană – 185.486 (1,0), unitariană – 69. 257 (0,4), baptistă – 60.562 (0,3), lipoveană – 57.288 (0,3) şi, cu sub 0,1%, adventistă – 16.102, armeano-gregoriană – 10.005, armeano-catolică –1440, alte religii şi secte –7.434, liberi cugetători – 6.604, nedeclarată – 6.686.

Un alt aspect pe care doresc să-l menționez aici face referire la vizitele în România ale Dr. J. H. Rushbrooke, secretar general și apoi președinte al Alianței Mondiale Baptiste. Domnia sa a venit în România de mai multe ori, uneori chiar și de două ori într-un an pentru a intervenii la autorități ca acestea să respecte ceea ce s-au angajat, respectiv libertatea religioasă. Aspectele menționate aici sunt evidențiate și în cadrul unui volum care urmează să apară și voi detalia informațiile la momentul oportun.

Deși nu am tratat decât superficial acest subiect amplu, doresc să atrag atenția asupra faptului că perioada interbelică merită mai multă atenție în ceea ce privește situația religiei în general și a confesiunii baptiste în particular.

Regele Ferdinand I și cultele religioase din România interbelică 

http://m.romanialibera.ro/aldine/history/mostenirea-lui-ferdinand-cel-loial–la-moartea-sa–in-1927–romania-era-intr-o-situatie-privilegiata–cum-s-a-naruit-munca-regelui–465910

https://ardeleanlogos.wordpress.com/baptistii/regele-ferdinand-i-si-cultele-religioase-din-romania-interbelica/

Patristici pentru Baptiști? Observațiile Ortodoxe asupra Dezbaterilor recente printre Baptiștii din Sud – de Robert Arakaki

de Robert Arakaki

Teologia reformată și-a făcut prezența în diferite locuri neașteptate. Creștinismul de astăzi, într-un articol recent, a făcut o declarație asupra unui trend surprinzător printre pastorii Convenției Baptiștilor din Sud (SBC). Un studiu din 2006 a descoperit că doar 10 la sută din pastorii SBC s-au identificat drept “Calviniști”. Totuși, un studiu din 2007 a descoperit un procent surprinzător de 35 la sută dintre preoții SBC care au absolvit recent seminariile SBC s-au indentificat drept “Calviniști”.

Acest lucru a creat o izbucnire sub forma unei declarații teologice:  lucrarea A Statement of the Traditional Southern Baptist Understanding of God’s Plan of Salvation.

Articolul Doi: “Păcatul Omului” conține o respingere explicită a doctrinei Reformei a depravării totale:

Negăm faptul că păcatul lui Adam a rezultat în negarea liberului arbitru a oricărei persoane sau declararea că o persoană este vinovată înainte să păcătuiască.

Această delcarație este foarte apropiată de ceea ce Biserica Ortodoxă consideră a fi condiția umană. Mitropolitul Kallistos (Timothy) Ware este foarte cunoscut pentru lucrarea sa introductivă The Orthodox Chruch, a scris:

Ortodocșii, totuși, nu susțin faptul că decăderea umanității a deprivat-o de bunăvoința lui Dumnezeu, deși ei ar putea spune că după cădere, bunăvoința acționează asupra umanității din exterior, nu din interior. Ortodocșii nu spun, asemeni lui Calvin, că oamenii după cădere sunt incapabil de fapte bune. Ei nu pot fi de acord cu Augustin, atunci când acesta scrie că oamenii sunt sub o necesitate grea de a comite păcate, iar natura umană este învăluită în vina în care a căzut, astfel făcând să apară lipsa libertății. (p. 223)

Factorul Lipsă – Părinții Timpurii ai Bisericii

Ceea ce găsesc bizar despre dezbaterea teologică  descria articolul Creștinismul de astăzi ca o lipsă de realitate față de părinții timpurii ai bisericii. Doar unul a fost menționat, și anume Augustin. Augustin este un părinte al bisericii foarte cunoscut însă el nu a fost singurul. Una dintre slăbiciunile Creștinismului Vestic este provincialismul limitat ce a rezultat din axarea asupra unui singur teolog atunci când există o moștenire teologică mult mai largă din care se poate învăța. Ortodoxismul Estic se bazează pe o tradiție teologică mai largă și mai bogată. Într-o eră a venerării eroilor, de ce discipolii direcți ai Apostolilor nu primesc atenția și respectul pe care îl merită? Sunt sigur că există mulți pastori SBC buni și seminarieni care ar putea investiga ceea ce Apostolii i-au învățat pe discipolii lor.

Cine sunt Părinții Timpurii ai Bisericii?

Termenul de “părinți ai bisericii” se referă la un grup particular format din lideri Creștini timpurii. Nu oricine a trăit cu mult timp în urmă poate fi considerat un părinte al bisericii. Pentru Creștinismul Ortodox un părinte al bisericii este o persoană a cărei învățături sunt pe acceași undă cu învățăturile Apostolilor care au dus vieți exemplare. Deoarece Creștinii timpurii credeau cu tărie în tradiționalizarea procesului – amintind și păstrând învățăturile Apostolilor – ei i-au văzut pe părinții bisericii drept oameni care putea reprezenta înțelesurile unice ale Scripturii.

Chiar înainte de moarte, Apostolul Pave i-a scris lui Timothy:

Menține cu tărie planul sunetelor cuvintelor pe care le-ai auzit de la mine, prin credință și dragoste ce se află în Isus Hristos. Acel lucru bun ce ți s-a făcut ție, păstrează-l prin Duhul Sfânt care se află în noi toți. (II Timothy 1:1-14, NKJV)

Timp de multă vreme Timothy a fost asistentul și discipolul lui Pavel, iar curând urma să devină succesorul lui Pavel în predicarea evanghelie. Pentru asta, Timothy trebuia să fie decretat. Pavel îi reamintește lui Timothy de acel moment culminant când Timothy a devenit episcop al bisericii lui Hristos.

Iar lucrurile pe care le-ați auzit de la mine, spuneți-le mai departe la alți oameni credincioși care vor putea la rândul lor să le predea la alții. (II Timothy 2:2, NKJV)

Autoritatea translocală a episcopului poate fi văzută în decretarea lui Timothy. La decretarea lui Timothy, el a primit responsibilitatea de a da mai departe Credința Creștină la generațiile următoare. El a primit deasemenea responsibilitatea de a fi sigur că viitorii episcopi se vor asigura că doctrinele potrivite vor fi învățate.

Meseria episcopului este diferită față de cea a unui pastor obișnuit. Un episcop moștenește autoritatea apostolilor; el nu pretindea inspirație divină asemeni apostolilor originali însă el a continuat lucrarea lor de a conduce o biserică mare. Pastorii locali (preoții) ascultau de episcopi. Episcopul conduce biserica prin bunăvoința Duhul Sfânt (II Timothy 1:6). Este deasemenea important ca noi să nu uităm că Pentecost, darul lui Hristos pentru Biserică, a început în Acts 2 și a continuat să îndrume biserica în toate adevărurile. În timp ce studiem istoria bisericilor descoperim că Hristos a inspirat credință în promisiunile făcute Bisericii, niciodată să nu o abandoneze ci să o susțină prin adevăr și bunăvoință.

Este important de nu uita că în timp ce Pavel scria scrisoarea aceasta pentru Timothy, nu exista încă un Testament Nou. Timothy și alți pastori trebuiau să se bazeze pe un număr de scrisori pe care le-au primit de la Pavel, discursurile acestuia pe care și le mai aminteau, și Vechiul Testament. Colecția de cărți și scrisori cunoscute ca Noul Testament nu au fost puse împreună decât cu două secole mai târziu.

Mulți, dacă nu majoritatea, dintre părinții bisericii, erau episcopi. Printre aceștia se numără:

Ignatius din Antioch – Un discipol de-al Apostolului Ioan, a murit în jurul anului 100. Tradiția spune că el a fost unul dintre copiii pe care Isus i-a luat în brațele sale și i-a binecuvântat. Ignatius a fost al treilea episcop al orașului Antioch, același oraș care i-a trimis pe Pavel și Barnabas ca misionari (Acts 13). El a scris șase scrisori ce au dat dovezi valoroase legate de credințele și practicile Creștinilor imediat după moartea Apostolilor originali. Scrisorile sale pot fi găsite în lucrarea Apostolic Fathers.

Polycarp – Un alt discipol de-al Apostolului Ioan, a murit ca un martis ars pe rug în anul 155. Polycarp a susținut importanța de a memora și transmite mai departe învățăturile Apostolilor. Relatarea martiriului său a devenit un clasic timpuriu și poate fi găsită în colecția Apostolic Fathers.

Irenaeus din Lyon – Un discipol de-al lui Polycarp, el a fost episcop în Lyion, Galia (Franța). El a fost un episcop misionar ce a avut ca misiune supraviegherea unei biserici la frontiera lumii Romane. El este cunoscut pentru lucrarea Against the Hereticspe care a scris-o pentru a combate erezia Gnosticilor. El a scris deasemenea On the Apostolic Preaching. A murit în jurul anului 202,

Athanasius cel Mare – El a servit ca episcop în orașul Alexandria, unul dintre cele mai mărețe orașe ale Imperiului Roman. El a jucat un rol important în combaterea ereziei Arianismului ce a negat natura divină a lui Isus Hristos. El a scris lucrarea clasică teologică On the Incarnation și a participat la primul Consiliu Ecumenic în anul 325. A murit în anul 373.

Basil cel Mare – A fost episcop în Caesarea, Cappadocia (Turcia modernă). El a scris lucrarea On the Holy Spirit împotriva celor ce au negat natura divină a Duhului Sfânt. A murit în anul 379,

Protestanții fac o greșeală comună prin faptul că dacă el a trăit acum multă vreme, Origen a fost unul dintre părinții bisericii timpurii și este respectat de Biserica Ortodoxă. Educația sa înaltă și productivitatea sa nemaintâlnită în cercetările teologice i-ar aduce cu siguranță o poziție în seminarile de seamă din ziua de astăzi. Însă din cauza aspectelor bizare al învățăturilor sale, el este recunoscut ca un părinte al bisericii de către Creștinii Ortodocși.

Citindu-i pe părinții bisericii nu este o sarcină ușoară, însă îi va răsplăti pe cei ce vor să aibă o înțelegere mai profundă a credinței Creștine. Este important să nu uităm că termenul de “părinți ai bisericii” este o expresie scurtă pentru mișcarea teologică ce s-a întins pe mai multe secole, atât în părțile estice cât și cele vestice ale Imperiului Roman și până și extinsă înafara Imperiului. Un punct bun de început pentru cei nefamiliarizați cu părinții bisericii este lucrarea The Christian Traditiona lui Jaroslav Pelikan.

Părinții Bisericii Timpurii și Liberul Arbitru

Când vine vorba de teologie, Creștinii Ortodocși întreabă: Care a fost consensul general al părinților bisericii? Creștinii timpurii au studiat teologia într-un mod conservativ. Decât să încerce să producă o soluție creativă, ei au căutat o înțelegere bazată pe Scriptură și la același nivel cu înțelegerea Scripturii predată de succesorii Apostolilor, și anume episcopii.

Un studiu al Bisericii timpurii arată existența unui consens teologic larg ce a afirmat credința în liberul arbitru. J.N.D. Kelly în lucrarea sa Early Christian Doctrine notează că apologiștii secolului al doilea au crezut în unanimitate în liberul arbitru (1960:166).

Justin Martyr este cunoscut ca “Filozoful”. El nu fpcea parte din clerul decretat însă era un învățător asemănător profesorilor universitari din ziua de astăzi. El a scris:

Creația nu a stat în puterea noastră inițial; și pentru a putea urma acele lucruri ce-l mulțumeau pe El, alegerea lor prin modurile facultăților raționale El însuși ni le-a oferitEl ne convinge și ne conduce spre credință (First Apology 10; Ante-Nicene Fathers vol.I, p. 165).

Irenaeus of Lyons a afirmat capacitatea umanității pentru credință:

Astfel orice expresie demonstrează că omul are puterea de a respecta credința (Against Heretics 4.37.2; Ante-Nicene Fathers, Vol.I p. 520).

Cyril din Ierusalim a fost un patriarh al Ierusalimului în secolul patru. Ierusalimul a fost unul dintre centrele spirituale ale tradiției Creștine antice. În faimoasele sale lecturi catechetice, Cyril a afirmat în repetate rânduri despre liberul arbitru al oamenilor (Lectures 2.1-2 și 4.18, 21; Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series Vol. VII, p. 8-9, 23-24).

Gregory din Nyssa, un învățător respectat din secolul al patrulea, a predat astfel în lecturile sale:

Pentru El cel care deține domnie asupra universului permite ca un lucru să ne fie dat nouă să controlăm, doar după fiecare dintre noi este maestru. Aceasta este voința; un lucru ce nu poate fi înrobit, fiind puterea determinării sinelui (Gregory din Nyssa, The Great Catechism).

John din Damascus, un părinte al bisericii din secolul opt este faimos pentru lucrarea Exposition of the Catholic Faith, în care a scris cel mai apropiat lucru de o teologie sistematică din biserica timpurie. El a explicat că Dumnezeu l-a făcut pe om rațional și i-a dat liberul arbitru, iar ca rezultat liberul arbitru al omului a fost corupt (Nicene and Post-Nicene Fathers, Series 2 Vol. IX p. 58-60).

John of the Ladder, un Părinte al Deșertului din secolul al șaselea, a scris în lucrarea sa clasică The Ladder of Divine Ascent, astfel:

Dintre ființele raționale create de El și onorate cu demnitatea liberului arbitru, unii dunt prietenii Săi, iar alții sunt adevărații Săi servitori, unii sunt fără valoare, alții sunt complet diferiți de Dumnezeu, iar alții, deși sunt creaturi bizare, îi sunt oponenți (1991:3).

Ceea ce este ciudat este faptul că doctrinele Calviniste a depravării totale și predestinației duble nu au fost predate de către părinții bisericii timpurii. Învățăturile distincte ale tradiției Reformate își au rădăcinile la Augustin din Hippo și influența din Scolaticismul medieval al teologiei Creștine din Evul Mediu. Acest lucru evidențiază faptul că Calvinismul (teologia Reformată) nu făcea parte din credința istorică Creștină, ci de un sistem teologic inventat de John Calvin în anii 1500.

O Invitație pentru Baptiști să Citească despre Părinții Bisericii Timpurii

Creștinii care sunt conservativi din fire pot găsi o anumită atracție față de părinții bisericii timpurii. Ei sunt respinși sau disturbați prin doctrine inovative ce împing limitele prea departe. Una dintre criticile pe care Ortodoxia le are împotriva Calvinismului este faptul că acest învață doctrine ca depravarea totală și predestinarea dublă. John Calvin și susținătorii săi au luat anumite idei predate de Augustine și au extins limitele acestor învățături în direcții neașteptate, ajungând la concluzii fără precedent.

Mulți Protestanți, inclusiv Baptiștii, au știut de mult timp de moștenirea bogată a bisericii timpurii. Acest lucru este probabil din cauza credinței greșite cum că a existat o apostazie masivă la început și că religia Creștină a decăzut într-un întuneric spiritual până la Reforma Protestantă. Ralph Winter a etichetat această părere ca teoria Blinked Off/Blinked On (“BOBO”), a istoriei. Școlarii de seamă din istoria bisericii au respins această părere a istoriei. Teoria BOBO a istoriei bisericii conține deasemenea unele implicații teologice deranjante.

Îi invităm pe Baptiști să descopere moștenirea bogată a părinților bisericii timpurii. Suntem siguri că acest lucru îi va ajuta să își mute credința și practicile mai aproape de faptele istorice, și astfel să fie protejați de inovațiile doctrinale. Ne rugăm ca ei să găsească multe comori inexplicabile ale părinților bisericii timpurii și din istoria bisericii.

Apocalipsa 6 – Durerile nașterii cui? – B a r z i l a i – e n – D a n

Vă invit să vizitați și celelalte bloguri, care-l completează pe acesta. Lista lor este în Blogroll.

 

Apocalipsa 6

Durerile nașterii cui?

Cu acest capitol începe cascada de pedepse cumplite asupra pământului. Mai întâi vor fi rupte cele șapte peceți; la a șaptea pecete încep cele șapte trâmbițe, iar la cea de a șaptea trâmbiță se revarsă peste pământ cele șapte potire ale mâniei divine. Toate vin „ca durerile nașterii peste femeia însărcinată“: din ce în ce mai intense și mai dese (Mat. 24:8; Marcu 13:8). Suferințele de pe pământ vor fi din ce în ce mai mari și mai dese. Ce se va naște din aceste dureri? Împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Intrăm în teritoriul „zilei Domnului“ despre care au vorbit proorocii (Isaia 22; Ieremia 30:1-17; Ioel 1-2; Amos 5; Țefania 1; Ioel 2:30-32; Zaharia 14:1; Maleahi 4:1, 5). În ordinea creației din Geneza, ziua aceasta începe de seara și prima parte a ei este noapte întunecată. Apoi se va crăpa de ziuă și va răsări Luceafărul de dimineață. Partea întunecată a Zilei Domnului ține șapte ani de necaz și este acoperită de Apocalipsa 6-19, iar partea luminoasă care durează o mie de ani este descrisă doar în câteva versete din capitolul 20. Totul va începe însă cu o înșelătoare pace mondială:

„Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare“ (1 Tesaloniceni 5:3).

Oratoriul ceresc din Apocalipsa 4 și 5 merge mână în mână cu mânia dezlănțuită pe pământ în Apocalipsa 6-19. În cer se amplifică oratoriul slavei, pe pământ se amplifică asprimea pedepselor.

Alăturarea unor culmi ale închinării cu adâncimile teribile ale judecății s-ar putea să ne pară stranie, dar asta doar pentru că nu înțelegem deplin nici sfințenia lui Dumnezeu și nici păcătoșenia omului. Nu vedem nici imaginea completă a felului în care răul i se opune lui Dumnezeu și că, pentru binele și bunăstarea tuturor, răul trebuie eliminat total și de pretutindeni. Dumnezeu este îndelung răbdător, dar trebuie până la urmă să judece pământul și să le facă dreptate celor ce L-au slujit.

Paralele lămuritoare

Pentru cei cărora Apocalipsa li se pare o carte complicată și confuză am să spun două lucruri: (1) ea urmează seria de evenimente anunțate de Domnul Isus când era încă pe pământ în Evanghelii și (2) ea urmează schița celei de a șaptea săptămâni din profeția despre cele șaptezeci de săptămâni anunțată în cartea profetului Daniel.

Despre lucruri care încă nu sunt

În capitolul 24 al evangheliei lui Matei, Domnul Isus vorbește despre lucrurile viitoare în ceea ce putem numi „mica Apocalipsă“. El le descopere ucenicilor lucrurile viitoare, vorbindu-le despre dărâmarea Templului, despre pustiirea Ierusalimului și despre venirea Fiului omului.

Este suficient să recitim pasajele din Evanghelia lui Matei, Marcu sau Luca pentru a ne familiariza pe scurt cu ceea ce vom întâlni în Apocalipsa.

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ,,Eu sunt Christosul!“ ,,Şi vor înşela pe mulţi“ (Mat. 24:4-5)

6_calul albCând a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască“ (Apoc. 6:1-2).

Un arc fără săgeți simbolizează o biruință fără luptă. Antichrist va fi „invitat“ să conducă lumea ca o soluție la o criză mondială.

„Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi“ (Mat. 24:6-7).

6_calul rosu„Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare“ (Apoc. 6:3-4).

În locul păcii promise, Antichristul va aduce un război cum n-a mai fost de la întemeierea lumii. Urmarea firească a războiului este foametea:

„ .. pe alocurea vor fi … foamete … Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. “ (Mat. 24:7-8).

6_CALUL NEGRU„Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” (Apoc. 6:5-6).

Ca întotdeauna, Antichristul va da vina pe copiii lui Dumnezeu și va porni  împotriva lor o persecuție teribilă:

Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu“ (Mat. 24:9).

6calul galbuiCând a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului“ (Apoc. 6:7-8).

Persecuția va fi cumplită și va cere un ceas de răzbunare din partea Domnului:

„Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.  Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit“ (Mat. 24:10-13).

apoc6_9-11Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei“ (Apoc. 6:9-11).

Evenimentele de pe pământ vor fi însoțite de teribile semne cerești:

Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer“ (Luca 21:11).

apoc6_12_17Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apoc. 6:12-17).

Cei ce se tem de Apocalipsa ar trebui să se teamă și de Evangheliile Domnului Isus! Evenimentele viitoare sunt prea importante pentru ca să le ignorăm și tocmai de aceea au fost anunțate în mai multe cărți ale Bibliei. O foarte amănunțită cronologie a lor ne-a fost lăsată în cartea profetului Daniel.

Săptămâna din Daniel

În profeția lui Daniel ni s-a spus că „au fost hotărâte șaptezeci de săptămâni … până la ungerea Sfântului sfinților“ (Dan. 9:24-27). Ultima din acestea va fi săptămâna Necazului cel mare în care va avea loc ultima înfruntare dintre Christos și Antichist:

„El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9:27).

Această septadă (săptămână) va debuta cu semnarea unui tratat de pace între Israel și un dictator mondial (Antichristul) și se va încheia când Christos se va întoarce pe pământ ca să judece pe cei răi și să instaureze Împărăția Lui glorioasă. Evenimentele acestei săptămâni de ani sunt descrise în Apocalipsa 6-19. Ni se numără chiar și câte luni și câte zile sunt în trei ani și jumătate:

„I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni“ (Apocalipsa 13:5).

„Voi da celor doi martori ai mei să proorocească îmbrăcaţi în saci o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 11:3).

Din Daniel 9:27 știm că cea de a șaptezecea săptămână va debuta cu un legământ încheiat de Antichrrist cu poporul Israel, în virtutea căruia li se va îngădui să rezidească Templul din Ierusalim. La jumătatea săptămânii, Antichristul va pângări acest templu și se va instaura ca singurul demn de închinare.

Paralel, în Apocalipsa 6 ni se vorbește despre un lider mondial care va veni promițând pace, dar care va declanșa război. În Apocalipsa 11 ni se spune că Templul anunțat de Daniel există deja la Ierusalim. Curtea lui de afară va fi călcată în picioare de Neamuri timp de 42 de luni:

„Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni“ (Apocalipsa 11:2).

În Apocalipsa 12  îl vom vedea pe Balaurul cel mare, un alt nume pentru Satan, urmărind-o pe femeia care-l reprezintă pe Israel. Ea fuge în pustie și acolo va sta exact 1.260 de zile, care sunt exact 42 de luni, care sunt exact trei ani și jumătate. Domnul Isus ne-a spus și despre aceasta în mica apocalipsa din Evanghelie:

De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! –  atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Mat. 24:15-21).

Vom vedea că această septadă din profeția lui Daniel se împarte în Apocalipsa în trei părți: prima parte de trei ani și jumătate a săptămânii (Apocalipsa 6-9), evenimentele de la mijlocul săptămânii (Apocalipsa 10-14) și ultimii trei ani și jumătate ai septadei (Apocalipsa 15-19).

Ce este așa de important că trebuie să ne oprim la jumătatea celor șapte ani? Atunci se va întâmpla că Antichristul va rupe legământul cu poporul ales și în loc să-i mai protejeze îi va persecuta teribil (Dan. 9:27).

Ce mă privesc pe mine toate acestea?

Când studiați aceste capitole tumultoase, țineți în minte că ele au intenția de a-i încuraja pe creștinii din toate veacurile. Ioan nu scrie doar evenimente, ci face teologie, ajutându-ne să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu în frumusețea atributelor Sale și principiile împărăției Lui.

Capitolele acestea descriu un conflict cosmic între Dumnezeu și Satan, între Noul Ierusalim și Babilon și arată partea care este rezervată „biruitorilor“.

Capitolul 6 ne arată retribuția divină pentru cei ce L-au refuzat pe Christos.

Slide6

Această pedeapsă divină a fost vestită și de apostolul Pavel:

„Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi“ (2 Tesal. 2:5-12).

Biserica nu știe „ceasul în care va veni Christos“ și fiecare generație are privilegiul și obligația de a-L aștepta. Apocalipsa ne alimentează anticipația noastră cu informații despre lucrurile care au să se întâmple pentru a ne încuraja să stăm într-o stare de veghe. Ne întâlnim cu aceleași avertizări date bisericilor:

Cine are urechi să audă!“ (Apoc. 13:9).

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”(Apoc. 16:15).

„Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!” … Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse!(Apoc. 22:7, 18-20)

https://scripturile.wordpress.com/

Discernământ: Având gândurile lui Dumnezeu, după exemplul Său de Sinclair Ferguson

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Cineva pe care-l cunoşteam şi-a exprimat recent o părere care m-a surprins şi, în anumite privinţe, m-a dezamăgit. Mi-am spus: „Credeam că avea mai mult discernământ de atât.” Experienţa aceasta m-a făcut să reflectez la importanţa discernământului şi la lipsa lui în lumea noastră. Oamenii nu înţeleg clar problemele şi sunt duşi uşor în eroare pentru că nu gândesc biblic. Dar n-am putea să nu reflectăm, cu tristeţe, şi la cât de adevărat este acest fapt în privinţa noastră, a celor din comunitatea Bisericii.

Cei mai mulţi dintre cititorii acestui articol vor dori să se distanţeze de ceea ce ar putea fi considerată gruparea extremiştilor din creştinismul contemporan. Însă există mai multe aspecte referitoare la discernământ. Adevăratul discernământ înseamnă nu doar deosebirea binelui de rău; înseamnă deosebirea elementul primar de cel secundar, a aspectului esenţial de cel indiferent, a ce este permanent de ceea ce este efemer, a binelui şi a mai binelui de ce este cel mai bine. Prin urmare, discernământul este asemenea simţurilor fizice; unora le este dat ca un dar special (1 Cor. 12:10), însă o măsură din el este esenţială pentru noi toţi, şi trebuie să fie constant alimentat. Creştinul trebuie să se îngrijească să-şi alimenteze cel de-al „şaselea simţ” al discernământului spiritual. De aceea psalmistul se roagă, „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere” (Ps. 119:66).

Dar ce este discernământul? În Scriptură (aşa cum indică Ps. 119:66) el este abilitatea de a emite judecăţi chibzuite, de a deosebi şi a recunoaşte implicaţiile morale ale diferitelor situaţii şi ale cursurilor de acţiune. Include aparent abilitatea de a „cântări” şi a evalua statutul moral şi spiritual al indivizilor, grupurilor şi chiar al mişcărilor. Astfel, în timp ce ne avertizează împotriva unei mentalităţi de condamnare, Isus ne îndeamnă să fim chibzuiţi şi plini de discernământ, ca nu cumva să aruncăm mărgăritarele noastre înaintea porcilor (Mat. 7:1, 6). Exemplul cel mai remarcabil al unui asemenea discernământ este descris în Ioan 2:24-25, „Isus nu Se încredea în ei … fiindcă El însuşi ştia ce este în om.” Acesta este discernământ fără atitudine de judecată sau condamnare. Acest discernământ arată înţelegerea pe care o avea Mântuitorul asupra Cuvântului lui Dumnezeu (El Se rugase în mod suprem, „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere; căci cred poruncile Tale” [Ps. 119:66] şi observaţiile Lui asupra căilor lui Dumnezeu cu oamenii. Discernământul Său a crescut fără îndoială pe măsură ce El însuşi a trecut prin ispită şi a biruit-o, evaluînd ceea ce este după ceea ce ar trebui să fie.

Discernământul lui Cristos penetrează cele mai adânci părţi ale inimii, însă este de acelaşi tip ca discernământul pe care trebuie să-l cultive creştinul, fiindcă singurul discernământ pe care-l avem este cel pe care-l primim în uniune cu Cristos, prin Duhul şi prin Cuvântul lui Dumnezeu. Discernământ înseamnă să înveţi „să ai gândurile lui Dumnezeu după exemplul Său” în mod practic şi spiritual; înseamnă să ai o înţelegere a modului în care arată lucrurile în ochii lui Dumnezeu şi să le vezi într-o anumită măsură „descoperite şi dezvăluite”.

Cum ar trebui să afecteze acest discernământ modul în care trăim? Acţionează ca mijloc de protejare, de păzire a noastră de pericolul de a fi înşelaţi spiritual. Nu suntem influenţaţi de curentele de învăţătură care fac să pară a fi central un element al Evangheliei ce este periferic, sau tratează o aplicaţie specifică a Scripturii ca şi cum ar fi mesajul central al Scripturii. De asemenea, discernământul acţionează ca instrument de vindecare, când este exercitat cu har. Am cunoscut un număr mic de oameni a căror abilitate de a oferi un diagnostic nevoilor spirituale ale altora a fost remarcabilă. Ei au diagnosticat condiţia spirituală a altora mai bine decât o puteau face oamenii înşişi. Când este exercitat în dragoste, discernământul poate fi bisturiul vindecător din chirurgia spirituală.

Din nou, discernământul poate funcţiona ca fiind cheia libertăţii creştine. Creştinul plin de râvnă, dar fără discernământ, ajunge înrobit de alţii, de propria lui conştiinţă needucată, de un tipar de viaţă nebiblic. Creşterea în discernământ ne eliberează dintr-o asemenea robie, ne permite să deosebim practicile care pot fi de folos în anumite circumstanţe de cele care sunt necesare în toate circumstanţele. De altfel, adevăratul discernământ permite creştinului eliberat să recunoască faptul că, pentru a te bucura de libertate, nu este esenţială exercitarea ei în orice privinţă.

În cele din urmă, discernământul serveşte ca un catalizator pentru dezvoltarea spirituală: „Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor” (Prov. 14:6). De ce? Fiindcă creştinul cu discernământ merge la inima problemei. El ştie ceva despre orice lucru, şi anume că toate lucrurile îşi au sursa lor comună în Dumnezeu. Prin urmare, creşterea în cunoaştere nu duce la frustrare sporită, ci la o recunoaştere mai mare a armoniei tuturor cuvintelor şi lucrărilor lui Dumnezeu. Cum trebuie să fie obţinut un asemenea discernământ? Noi îl primim aşa cum a făcut-o şi Cristos însuşi – prin ungerea Duhului: prin înţelegerea pe care o avem asupra Cuvântului lui Dumnezeu, prin experimentarea de către noi a harului lui Dumnezeu şi prin dezvăluirea progresivă a condiţiei adevărate a inimilor noastre. De aceea, ar trebui să ne rugăm, „Sunt slujitorul tău, dăruieşte-mi discernământ.”

Sinclair B. Ferguson is an associate professor of systematic theology at Westminster Theological Seminary.

Tradus de Lacrisa Novac

https://www.rcrwebsite.com/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/discernamant-avand-gandurile-lui-dumnezeu-dupa-exemplul-sau/

Diferența pe care o face învierea

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

 16-04-2017 

Nadejdea evreului este sa ajunga in sanul lui Avraam si sa vada pe Mesia revenind.

Nadejdea musulmanului este ca prin supunere devotata lui Alah sa ajunga in paradis.

Nadejdea budistului este sa obtina bucurie, pace prin iluminare, sperand sa se elibereze de suferinta.

Nadejdea hindusului este ca sufletul sau sa se uneasca cu divinitatea.

Toate religiile cred intr-o lume spirituala, imateriala. Toate trateaza cu sufletul omului. Toti spera sa ajunga langa dumnezeu lor, dar fiecare vine cu propria solutie: Islamul prin post si rugaciune ferventa cauta sa il convinga pe Alah, Iudaismul cu cele zece porunci il determina pe credincios sa-si obtina propria-i neprihanire inaintea lui Jehova, Budismul prin preceptele lui inceraca sa depaseasca suferinta, Hinduismul cu ritualurile si superstitiile lui cauta sa ofere purificarea sufletului.

Crestinismul ne arata necesitatea unei puritati si neprihaniri ca sa putem placea lui Dumnezeu, ne incurajeaza sa cautam pacea interioara si sa ne asiguram viata dupa moarte DAR spre deosebire de orice alta religie ne ofera un Mantuitor.

Isus Hristos s-a dat pe El Insusi la moarte pentru bunastarea, acceptarea, puritatea si vesnicia omului.
Isus Hristos ne ofera o cale garantata deoarece este dovedita prin invierea Lui.

Numai crestinul are adevarata nadejde a invierii! Isus nu a inviat din morti si a mers apoi direct in cer. El a inviat si a petrecut 40 de zile in mijlocul celor ce l-au urmat, fiind vazut, auzit, si atins de ei.

Trupul Sau mort nu a putut fi tinut in mormant, dusmanii Lui au incercat dar fara succes. Bravii si bine instruitii ostasi romani cu siguranta nu puteau accepta sa-si pateze CVul lor impecabil cu o fuga rusinoasa sau abandonand misiunea incredintata. Ei nu s-ar fi lasat intimidati de cativa pescari tematori si demoralizati!

Cine ar fi riscat sa infrunte garzile romane doar pentru a lua pe Invatatorul lor mort dintr-un mormant decent ca sa-l mute intr-un loc obscur?

Cum putem explica faptul ca niste ucenici lasi care au dezertat pe Invatatorul lor pe cand era viu au devenit peste noapte sufficient de curajosi si motivati sa fure un cadavru? S-au dezis de El cat era in viata ca sa si-L doreasca alaturi acum mort fiind…

Sa afirmi ca Isus doar a lesinat si ca dupa trei zile fara mancare, rani deschise, organe rupte si oase dislocate a fost in stare sa se dezmeticeasca si sa impinga de unul singur cu mainile si picioarele sale zdrobite lespedea grea a mormantului pazit de garda romana, necesita o credinta mai mare decat credinta in Inviere!

El a venit de la Dumnezeu aici jos pe Pamant, si a razbit prin moarte fara a fi tinut captiv de ea, fara a fi inghitit de mormantul rece si fara a ramane prizonierul lui. El a mers in temnita mortii unde toti muritorii intra o data pentru totdeauna, dar a iesit viu si biruitor!

Isus Hristos a dovedit acestei lumi ce traieste sub blestemul mortii ca El este Adevarata Cale catre Dumnezeu. Daca ar fi murit ca si oricare om, fara a mai reveni la viata, nu ar fi fost nimic mai mult decat o alta ‘cale infundata’, dar Invierea Sa dovedeste ca Isus Hristos este si va fi singura Cale catre Dumnezeu, o Cale ingusta si anevoioasa uneori, dar singura ce ne va indrepta pasii inspre viata, chiar Viata dupa moarte.

De ce am urma pe altcineva? De ce am cauta implinirea printre morminte inchise? Cine daca nu Isus cel Inviat are puterea sa te sprijine in viata asta efemera?

Isus este “o piatra de poticnire” pentru multi deoarece datorita invierii Lui nu poate fi adaugat listei de “oameni sfinti”.

Invierea Lui iL pozitioneaza deasupra tuturor ca si Domnul si Mantuitor lumii.

El are Numele mai presus de orice nume.

El este Dumnezeu intrupat, iar invierea Lui fara nici un dubiu si cu toata taria dovedeste ca Isus este Regele Regilor si Domnul Domnilor!

Daniel Mihet

https://www.stiricrestine.ro/2017/04/16/diferenta-pe-care-o-face-invierea/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/diferenta-pe-care-o-face-invierea/

Devenind Un Creştin De Prima Clasă

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Adăugat de Arise For Christ

Marea Trimitere este trimiterea ta.

Tu trebuie să faci o alegere. Tu vei fi creştin de prima clasă sau creştin de clasa lumii.

Creştinul de clasa lumii, creştinul lumesc, se uită la Dumnezeu pentru împlinirea lui personală. Ei sunt salvaţi, dar egoişti. Lor le place să fie prezenţi la concerte şi seminarii bogate, dar nu-i vei găsi la conferinţe misionare pentru că nu-i interesează. Rugăciunile lor se concentrează la nevoile lor, binecuvântările şi fericirea lor. Este credinţa: „mine-mai întâi”: Cum poate Dumnezeu să facă viaţa mea mai confortabilă? Ei vor să-L folosească pe Dumnezeu pentru scopurile lor în loc să fie folosiţi pentru scopurile Lui.

În contrast creştinii de prima clasă ştiu că sunt salvaţi să slujească şi făcuţi pentru misiune. Ei sunt aprinşi să primească o însărcinare personală şi exaltaţi la privilegiul de a fi folosiţi de Dumnezeu. Creştinii de prima clasă sunt oamenii plini de viaţă de pe planetă. Bucuria lor, încrederea şi entuziasmul lor sunt contagioase pentru că ei ştiu că produc schimbare în lume. Ei se scoală în fiecare dimineaţă aşteptând ca Dumnezeu să lucreze prin ei, pe căi proaspete. Ce fel de creştin vrei tu să fii

Dumnezeu te invită să participi la cauza din istorie cea mai mare, largă, diversă şi importantă – Împărăţia Sa. Istoria este povestea Lui. (History is His story). El îşi construieşte familia pentru veşnicie. Nimic nu-i mai important, şi nimic nu va ţinea mai mult. În cartea Apocalipsa, noi găsim că misiunea globală al lui Dumnezeu va fi realizată. Într-o zi Marea Trimitere va fi Marea Realizare. În ceruri este o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”.(Apocalipsa 7.9). Vine-o zi când vom vedea acea mulţime stând înaintea lui Isus Christos şi închinându-I se. Implicându-te ca şi creştin de prima clasă poate ţi se va permite şi ţie, în avans, experienţe cereşti la un nivel mai mic, bineînţeles.

Când Domnul Isus le-a spus urmaşilor „duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”, acel grup de oameni săraci, ucenicii din Orientul Mijlociu au fost supraaglomeraţi. Unde ar putea ei merge pe jos, ori călare pe animale încete? Aceasta au avut ei ca şi mijloace de transport, şi nu erau vapoare să traverseze oceanele; erau deci bariere fizice care-i împiedicau să meargă în toată lumea.

Astăzi avem avioane, vapoare, trenuri, autobuze şi automobile. Şi totuşi pământul este mic, care parcă, se miceşte tot mai mult, zilnic. Tu poţi zbura peste ocean în ore şi să te întorci a doua zi dacă trebuie. Astăzi, oportunităţile sunt literar nelimitate pentru un creştin ca, în mod normal, în fiecare zi să fie implicat în misiuni internaţionale de scurtă durată. Fiecare colţ de lume este disponibil pentru tine – întreabă numai o agenţie de turism. Nu avem scuze să nu răspândim Evanghelia, Vestea Bună.

Astăzi, cu internetul, pământul a devenit şi mai mic. Adiţional telefonului şi fax-ului orice credincios cu acces la internet poate, personal, comunica cu oameni, practic, în orice ţară din lume. Toată lumea este la îndemâna noastră!

Chiar şi satele îndepărtate au acces la email, aşa că tu poţi purta o conversaţie „e-evanghelistică” (electronic – evanghelistică) cu oameni din partea cealaltă a lumii fără să-ţi părăseşti casa! Nu a fost niciodată, în istorie mai uşor ca acum, să-ţi împlineşti misiunea ta de a merge în toată lumea. Marile bariere nu sunt distanţele, costul ori transportul. Singura barieră este felul cum gândim. Să fii un creştin de prima clasă tu trebuie să faci ceva schimbări în mintea ta. Perspectivele tale şi atitudinile tale trebuie schimbate.

CUM SĂ GÂNDEŞTI CA UN CREŞTIN DE PRIMA CLASĂ 

Schimbă direcţia gândirii dinspre interiorul tău spre altceva. Scriptura spune: Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari. (1 Corinteni 14.20). Acesta-i primul pas spre a deveni creştin de prima clasă. Copii se gândesc numai la ei înşişi; crescând mari se gândesc şi la alţii. Dumnezeu ne porunceşte: Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. (Filipeni 2.4).

Desigur, că este o schimbare mentală dificilă pentru că în mod natural, absorbim totul şi aproape toate reclamele ne încurajează să ne gândim la noi înşine. Singura cale prin care noi putem realiza această schimbare paradigmatică este printr-o dependenţă de Dumnezeu din ce în ce mai mult. Din fericire El nu ne va lăsa să ne luptăm singuri căci noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. (1 Corinteni 2.12).

Începe prin a-L întreba pe Duhul Sfânt ca să ajute nevoii tale spirituale oricând vorbeşti cu un necredincios. Prin practică tu poţi dezvolta un obicei al rugăciunii tăcute „rugăciunea respiraţiei” pentru cei pe care-i ai în vedere. Spune: „Tată, ajută-mă să înţeleg ce-l ţine pe această persoană din a nu te cunoaşte pe Tine”.

Scopul tău este să realizezi unde se află alţii în plimbările lor spirituale şi de-acolo să-i aduci cu o treaptă mai aproape în a-L cunoaşte pe Christos. Tu poţi învăţa să faci aceasta adoptând felul de gândire al lui Pavel: mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi. (1 Corinteni 10.33).

Schimbă gândirea locală în gândire globală. Dumnezeu este un Dumnezeu global. El, întotdeauna a purtat grija întregii lumi: atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. (Ioan 3.16). De la început El şi-a dorit membrii familiei dintre toate naţiunile pe care El le-a creat. Scriptura spune: El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. (Fapte 17.26-27).

Marea majoritate a lumii, deja gândeşte global. Mediile largi de informare şi companiile de afaceri conglomerate sunt toate multinaţionale. Vieţile noastre sunt din ce în ce mai mult interpătrunse cu altele din alte naţiuni aşa că noi împărtăşim modă, distracţie, muzică, sport, şi chiar feluri rapide de mâncare. Probabil, că cele mai multe haine pe care tu le îmbraci şi ceea ce ai mâncat astăzi sunt produse în altă ţară. Eşti conectat mai mult decât îţi dai seama.

E fantastic să trăim zile ca acestea! Astăzi, sunt creştini pe pământ mai mulţi ca niciodată. Pavel a scris: Cuvântul adevărului Evangheliei a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, (Coloseni 1.6).

Prima cale spre o gândire globală este să  te rogi specific pentru anumite ţări. Creştinii de prima clasă se roagă pentru toată lumea. Ia un glob ori o hartă şi roagă-te pentru naţiuni pe nume. Scriptura spune: Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! (Psalm 2.8).

Rugăciunea este instrumentul cel mai important pentru misiunea ta în lume. Oamenii poate refuză dragostea ta ori ignoră mesajul tău, dar ei sunt fără apărare la atacul rugăciunilor noastre. Ca şi o armă intercontinentală tu poţi ţinti o rugăciune la inima unei persoane care este la 10 metri sau la 10.000 de kilometri depărtare.

Pentru ce să te rogi? Scriptura ne spune să ne rugăm pentru oportunitatea să mărturisim, pentru curajul să vorbim, pentru cei ce vor crede, pentru răspândirea cu repeziciune a Evangheliei şi pentru mai mulţi lucrători. (rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, (Efeseni 6.19); mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. (Ioan 17.20); fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca, Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi, (2 Tesaloniceni 3.1); Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.(Matei 9.38)). Rugăciunea te face partener cu alţii de pe tot pământul.

Deasemenea trebuie să te rogi pentru misionari şi oricine este implicat în recolta globală. Pavel a scris partenerilor lui de rugăciune: Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi. (2 Corinteni 1.11). Dacă vrei sugestii pentru rugăciuni „inteligente” pentru lume şi lucrători creştini vezi anexa nr. 2.

O altă cale de a dezvolta o gândire globală este să citeşti şi să te uiţi la ştiri cu „ochii Marii Trimiteri”. Oriunde este o schimbare sau un conflict, tu poţi fi sigur ca Dumnezeu va folosi acea ocazie să aducă oameni la El. Oamenii sunt mult mai receptivi la Dumnezeu când sunt sub tensiune sau în faze de tranziţie. Pentru că rata schimbărilor este în creştere rapidă, în lumea noastră, mulţi oameni sunt deschişi acum să audă Vestea Bună, mai mult ca niciodată.

Cea mai bună cale să te schimbi la o gândire globală este să te ridici şi să te duci într-un proiect de misiune de scurtă durată în altă ţară! Aceasta-i simplu, şi nu poate fi înlocuit cu nimic o experienţă reală, în altă cultură. Opreşte-te să studiezi şi să discuţi prea mult despre misiunea aceasta, ci fă-o! Te provoc să plonjezi în adânc! În Faptele Apostolilor 1.8, Domnul Isus le-a dat ucenicilor paternul pentru implicare: voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”. Urmaşii Lui au ajuns în comunitatea lor (Ierusalim), în ţara lor (Iudea), la altă cultură (Samaria), la alte naţiuni (marginile pământului). Notează că trimiterea noastră este simultană nu secvenţială. În timp ce nu fiecare are dar misionar, fiecare creştin este chemat să fie într-o misiune din toate cele patru grupe într-o anumită măsură. Eşti tu un creştin în conformitate cu Fapte 1.8?

Stabileşte-ţi un ţel de a participa la un proiect de misiune la fiecare din cele patru direcţii. Te îndemn să faci ceva economii şi să faci ori ceea ce poţi ca să participi la un proiect de misiune de scurtă durată, undeva în lume cât e posibil mai repede. Agenţia de misiune cea mai apropiată te va ajuta să găseşti detalii. Dacă-ţi lărgeşti inima, extinde-ţi viziunea, dezvoltă-ţi credinţa, adânceşte-ţi compasiunea şi te vei umple cu un fel de bucurie pe care nu ai mai experimentat-o niciodată. Ar putea fi o întorsătură în viaţa ta.

Schimbă-ţi gândirea de la „aici şi acum” la gândirea veşnică. Să foloseşti cel mai bine timpul pe pământ tu trebuie să menţii o perspectivă eternă. Aceasta te va feri de la a da importanţă lucrurilor minore şi te va ajuta să faci distincţie între ce este urgent şi ce este fundamental. Pavel a zis: noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. (2 Corinteni 4.18).

Aşa de mult noi risipim energia noastră în ceva care nu merită nici măcar acum, dar apoi în veşnicie. Nu-ţi da viaţa pe lucruri temporare. Domnul Isus a zis: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9.62). Pavel ne-a avertizat: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru … cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. (1 Corinteni 7.31).

Ce permiţi să stea în calea misiunii tale? Ce te împiedică să fii creştin de prima clasă? Ori ceea ce e dă-o la o parte, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. (Evrei 12.1).

Domnul Isus ne-a spus: strângeţi-vă comori în cer. (Matei 6.20-21). Cum putem asta? În  unul din cele mai neînţelese mărturisiri, Isus a zis: Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. (Luca 16.9). Isus nu a zis să „cumperi” prieteni cu bani. Ce a vrut să spună este ca tu să foloseşti banii pe care ţi i-a dat Dumnezeu ca să aduci oameni la Christos. Ei vor fi astfel prieteni pentru eternitate care îţi vor zice un bun venit când vei ajunge în cer! Este cea mai bună investiţie financiară ce ai făcut-o vreodată.

Poate ai auzit expresia „Nu poţi lua asta cu tine”, dar Scriptura spune că tu o poţi trimite înainte investind în oameni care se duc acolo! Scriptura spune: Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6.19).

Schimbă-ţi gândirea de a te scuza la gândirea unor căi creative de a-ţi împlini trimiterea. Dacă într-adevăr vrei, totdeauna sunt căi posibile şi sunt organizaţii care te pot ajuta. Iată câteva din scuzele frecvente:

  • Nu cunosc limbi străine”. Asta poate un avantaj ca în multe ţări să găseşti oameni care să dorească să înveţe limba ce o ştii.
  • Nu am nimic ce să ofer”. Da, tu ai. Fiecare abilitate şi experienţă în al tău tipar poate fi folosit undeva.
  • Sunt prea bătrân (ori prea tânăr)”. Multe agenţii misionare au proiecte de scurtă durată pentru vârsta ta.

Indiferent cum a fost, Sara a pretins că a fost prea bătrână să fie folosită de Dumnezeu, şi Ieremia a pretins că a fost prea tânăr, dar Dumnezeu a respins scuzele lor. Domnul i-a zis: „Nu zice: ,Sunt un copil, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul. – (Ieremia 1.7-8).

Poate tu ai crezut că ai nevoie de o „chemare” specială din partea lui Dumnezeu, şi trebuie să aştepţi simţiri ori experienţe supranaturale, dar Dumnezeu ţi-a comunicat în mod repetat chemarea Lui. Noi toţi suntem chemaţi să împlinim cinci scopuri ale lui Dumnezeu pentru vieţile noastre: să ne închinăm, să avem părtăşie, să ajungem ca şi Christos, să slujim şi să fim în misiune cu Dumnezeu în lume. Dumnezeu nu vrea să folosească numai pe unii din oamenii Săi, El vrea să-i folosească pe toţi oamenii Săi. Noi suntem chemaţi să fim în misiune pentru Dumnezeu. El vrea ca întreaga lui Biserică să ia întreaga Evanghelie să o ducă la întreaga lume.

Mulţi creştini au pierdut planul lui Dumnezeu pentru vieţile lor, pentru că ei niciodată nu L-au întrebat pe Dumnezeu dacă El vrea ca ei să slujească ca misionari undeva. Orice ar fi: frică ori ignoranţă, ei automat au închis mintea lor la posibilitatea de a sluji ca şi un misionar local, într-o localitate cu alte obiceiuri. Dacă eşti tentat să zici nu, s-ar cuveni să verifici alte căi diferite şi posibilităţi care sunt valabile în acest timp (şi vei avea surprize), şi s-ar cuveni să te rogi în mod serios şi să-L întrebi pe Dumnezeu ce vrea de la tine în viitorul apropiat. Astăzi, când atâtea uşi sunt deschise larg, ca niciodată, sunt totuşi mii de misionari neştiuţi, în locuri necunoscute în nevoi disperate, la puncte critice în istorie, care au nevoie de ajutor.

Dacă vrei să fii ca şi Isus, tu trebuie să ai o inimă pentru întreaga lume. Tu nu poţi fi satisfăcut numai cu familia ta şi prietenii tăi venind la Christos. Sunt peste 6 miliarde de oameni pe pământ şi Dumnezeu vrea ca toţi copiii Lui să fie găsiţi. Isus a spus:  oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. (Marcu 8.35). Marea Trimitere este trimiterea ta, şi făcându-ţi partea este secretul trăirii unei vieţi cu semnificaţie.

Preluat din Cartea Viața Condusă de Scopuri, Rick Warren

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/devenind-un-cre-tin-de-prima-clasa

Despre zeciuielile provenite din donații

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

De către Vasile Filat

 Întrebarea următoare ține de practica zeciuielii:

Aș vrea să știu dacă e necesar de dat zeciuiala din ajutorul primit (donații sau cîte un mic colet)?

Când am primit întrebarea, m-am dus cu gândul la creștinii din Macedonia despre care este scris astfel:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:1-5)

Creștinul care este plin de dragostea lui Hristos totdeauna va fi cu gândul la alții și la nevoile lor. Pentru el nu contează dacă acești bani sunt din donații sau din leafă, sau din lucrurile vândute. El se gândește la alții, la nevoile altora și la nevoile care țin de lucrarea lui Dumnezeu. Oricând are posibilitate să ia parte, o face cu bucurie, așa cum au făcut-o și acești creștini din Macedonia. Mare lucru este în dărnicia noastră să pornim de la nevoile pe care le putem și dorește Dumnezeu să le împlinim. Dacă ne dăm deplin pe noi Domnului, nici nu vom mai ajunge să punem întrebarea dacă se dă sau nu se dă zeciuiala din darurile primite. La drept vorbind, toate le primim în dar și prin mila lui Dumnezeu.

Articole Similare

Despre trădare, dezamăgire și caracter.

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Sunt în viața noastră lucruri pe care nu le înțelegem, anumite acțiuni a celor de lângă noi care ne uimesc, sau anumite momente care ne marchează pentru perioade lungi, sau poate pentru totdeauna.

Oamenii nu devin mereu ceea ce își impun să fie, și nu totdeauna ceea ce pozează în fața noastră este potrivit cu realitatea.

De cele mai multe ori asemenea situații, pot să ne dea peste cap modul în care gândim, sau să afecteze într-un fel sau altul felul nostru de a fi. Depinde la fiecare de caracterul care îl are.

Dacă caracterul este format pe baza unor principii sănătoase, principii Divine, Biblice, Spirituale, atunci este posibilitatea aproape 100% să fii de neclintit în poziția ta față de asemenea situații.

Dacă caracterul tău este fără principii, sau e construit pe principii murdare, cum ar fi să trăiești pe baza minciunii, a manipulării, a înșelătoriei, a răutății în general, atunci sigur o situație pe care nu o înțelegi sau la care nu te aștepți din partea celor din jur, te va da peste cap.

Probabil te va împinge la acțiuni greșite.

Deci, chiar dacă nu înțelegem ce se întâmplă când suntem de exemplu dezamăgiți de oameni la care ținem, sau când suntem folosiți de cei pe care îi credem prieteni apropiați sau dragi, chiar dacă rămânem surprinși de acțiunile lor care ne dezamăgesc sau ne lasă un gust amar, este foarte important cum ești construit ca și persoană … mă refer la caracter.

Mai întâi de toate, e important să fii REALIST. Extrem de realist. Așa faci față la orice vine. Te șochează probabil sau te surprinde o acțiune acelui delângă tine, dar daca ești suficient de realist vei ști următoarele:

Nu există oameni buni.

Toți sunt oameni care înceracă să devină mai buni în toate domeniile, dar când vine vorba de caractere, e important să știi că toți oamenii dezamăgesc mai devreme sau mai târziu. Deci prețuiește-i, dar fii deschis la posibilitatea că toți greșim. Că e imposibil să nu greșim.

Fii deschis la posibilitatea că fiecare om, când vine vorba de imaginea lui, este posibil mai mult ca sigur, să renunțe numai decât la orice principiu.

E adevărat că sunt excepții. Aici vorbesc de oameni care sunt iubitori de Dumnezeu în modul cel mai sincer. Oameni care au un caracter extrem de puternic sau să zic de bine format din pricina dragostei față de Dumnezeu, care se reflectă în relațiile cu oamenii.

Dar și aici, realitatea este următoarea: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?”Ieremia 17:9

Nu știi când se poate schimba toată situația din bine, într-o stare dramatică. Una din “calitățile” omului este chiar aceasta: INFIDELITATEA. Deci, dacă ești suficient de realist, vei accepta următorul adevăr; Ieremia 9:4-6 – “Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu bârfeli. Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul.”

– Stiu că sună șocant și că pare extrem dar așa este.

Amintește-ți cele mai mari drame. Vei descoperi că dezamăgirile cele mai mari sunt făcute chiar de cei pe care îi iubești mai tare.

Nu e nimic greșit în a fi realist. Prețuiește-i pe oameni, iubește-i, dar fii totdeauna cu inima legată de Dumnezeu. Ește singura persoană din univers care nu te va dezamăgi. Dacă nu ești prieten cu Dumnezeu, atunci regret.

A fi precaut sau responsabil, nu înseamnă că ești împotriva celor de lângă tine. Pur și simplu asta este natura omului. Să înșele, să fie fățarnic, să bârfească, să își aprere interesele când e cazul. Asta înseamnă că interesele lui, uneori nu vor ține cont de tine.

Foarte mulți oameni nu pot renunța la un posibil câștig, pentru a păstra prietenia sau relația cu cei apropiați. – “Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! “
Ieremia 17:5

– În final … după a fi realist, sfatul cel mai important este să fii loial, fidel, credincios lui Dumnezeu. Să ai toată certitudinea că El nu înșeală. Atunci când oamenii te vor trăda, adu-ți aminte că sunt doar oameni și că probabil ai dezamăgit și tu pe alții. Mai mult ca sigur ai făcut asta. Adu-ți aminte că Dumnezeu vrea să te bazezi pe El 100% și vei vedea că situațiile care apar, neînțelese sau neplăcute, vor avea rezolvare tot în El. În Dumnezeu.

Citeste mai mult pe http://www.adigliga.ro/despre-tradare-dezamagire-si-caracter/

Despre trădare, dezamăgire și caracter.

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/despre-tradare-dezamagire-si-caracter/

Despre Rugăciune

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Majoritatea rugăciunilor noastre constau în sfaturile noastre date lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră este pătată de ambiţie, fie pentru noi, fie pentru denominaţia noastră. Să piară gândul acesta!

Scopul nostru trebuie să fie numai Dumnezeu. Onoarea lui este în joc. Fiul lui binecuvântat este ignorat, legile Lui încălcate, numele Lui profanat, Cartea Lui este uitată și casa Lui este transformată într-un circ al eforturilor sociale.

Aveți o întâlnire săptămânală de rugăciune în biserica voastră? Răspunsul vostru arată cât sunteți de spirituali și cât de mult depindeți de Dumnezeu sau de abilitatea umană și de organizare.

Primul lucru pe care l-a făcut biserica primară a fost să se roage. Acesta este ultimul lucru pe care îl face biserica modernă de astăzi. Biserica de la început a văzut lucruri mărețe ca răspuns la rugăciune. Astăzi vedem puține lucruri din cauză că neglijăm rugăciunea.

Aceasta era prima lor alegere. Astăzi este ultima noastră scăpare. Înainte ca biserica de la început să facă orice altceva, ea s-a rugat. Noi facem orice altceva, numai să ne rugăm nu. Era pe primul loc al priorităților lor. Pentru noi este ultima prioritate.

Sfinții Noului Testament au avut parte de înzestrare divină fără nici un fel de echipament. Astăzi, avem echipamentul, dar nu și înzestrarea. Dacă suntem slabi în rugăciune, suntem slabi peste tot.

Nu există nici o putere ca cea a rugăciunii biruitoare, ca cea a lui Avram care a mijlocit pentru Sodoma, a lui Iacov care s-a luptat în liniștea nopții, a lui Moise care a stat în spărtură, a Anei care era intoxicată de durere, a lui David a cărui inimă era sfâșiată de remușcări și de durere, a lui Isus care a transpirat cu picături mari ca de sânge.

O astfel de rugăciune izbutește. Ea îi transformă pe muritorii de rând în oameni ai puterii. Aduce putere, foc și ploaie.

Aduce viață, deoarece Îl aduce pe Dumnezeu.

Leonard Ravenhill, (fragment extras din cartea În lumina eternității, de Mack Tomlinson)

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/despre-rugaciune

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/despre-rugaciune/

Despre răzbunare | Metanoia

Despre prima și singura vizită a evanghelistului Billy Graham în România

foto: billygraham.org

În 1967, Iugoslavia a devenit prima țară comunistă care i-a permis lui Billy Graham să predice. Zece ani mai târziu, Ungaria i-a deschis porțile lui Graham, cu condiția să nu dea declarații politice împotriva guvernului. După Ungaria, alte națiuni ale blocului comunist au început să-l primească pe Graham, inclusiv România în 1985.

Graham este cea mai importantă personalitate a lumii protestante care a vizitat România în secolul XX şi căreia, în pofida faptului că România era condusă atunci de un guvern ateu, i s-a permis să susţină predici în zece lăcaşuri de cult: Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, Catedrala Reformată din Cluj, Catedrala Romano-catolică din Cluj, Biserica Baptistă nr. 2 (actualmente Emanuel) din Oradea, Biserica Baptistă Speranţa din Arad, Catedrala Ortodoxă din Timişoara, Catedrala Ortodoxă din Sibiu, Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif din Bucureşti, Templul Coral Evreiesc din Bucureşti, Biserica Penticostală Filadelfia din Bucureşti.

În unele locuri, erau puse difuzoare pe stâlpi și în copaci pentru cei care nu aveau loc în sală. Deși anunțurile despre vizitele pastorului în țările comuniste erau interzise, vestea s-a dus din gură în gură.

billy graham romania timisoara

În Timișoara, 5000 de persoane au umplut Catedrala Ortodoxă, iar peste 150000 de oameni erau în Piața Operei. Zona era plină de oameni cu ore înainte ca renumitul predicator să ajungă în centrul Timișoarei. Din păcate, nimic din ce s-a întâmplat în timpul slujbei nu a putut fi auzit de cei care nu au avut loc în Catedrală. În schimb, credincioșii s-au unit într-un cor și au cântat împreună cântări spre slava Domnului, sub supravegherea atentă a milițienilor. A fost poate scânteia care a aprins focul libertății în inimile timișorenilor.

În Arad, oamenii s-au urcat până și pe acoperișurile blocurilor ca să-l asculte pe predicatorul Billy Graham. Era ceva complet ieșit din comun pentru România comunistă a anului 1985 și ilustra foamea spirituală a românilor de atunci.

billy graham romania arad

Iata un video cu imagini de la vizita lui Billy Graham în România

În 2008, fiul lui Billy Graham, Franklin Graham s-a întors la Timișoara pentru a participa la „Festivalul Speranței” din Timișoara. În perioada 4-6 iunie, peste 77.000 de persoane au fost la evenimentul care a avut loc pe stadionul „Dan Păltinișanu” .

Anul trecut, Will Graham, nepotul renumitului Evanghelist a predicat Evanghelia în cadrul Festivalului “Sărbătoarea Speranței” de la Cluj-Napoca, care a avut loc în 21-22 octombrie 2017.

 

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/8337-despre-prima-si-singura-vizita-a-evanghelistului-billy-graham-in-romania

http://alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/8337-despre-prima-si-singura-vizita-a-evanghelistului-billy-graham-in-romania#axzz58tbiWo

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/despre-prima-si-singura-vizita-a-evanghelistului-billy-graham-in-romania/

DESPRE ÎNGERI…

Prin îngeri noi înțelegem acele ființe spirituale pe care Dumnezeu le-a creat mai presus de om și dintre care unele i-au rămas ascultătoare lui Dumnezeu și Îi îndeplinesc voia, în timp ce altele s-au răzvrătit, și-au pierdut starea lor de sfințenie și acum I se opun și Îi împiedică lucrarea.

Când ajungem la discuția despre îngeri, intrăm într-un subiect care în unele privințe este cel mai neobișnuit și mai dificil din toată teologia. Fără îndoială că ne putem da seama de dificultatea subiectului. Unul dintre motive este faptul că deși în Biblie există numeroase referiri la îngeri, ele nu sunt de o asemenea natură încât să ne ajute prea mult în elucidarea misterului îngerilor. Fiecare referire la îngeri este în legătură cu un alt subiect. Nu se vorbește despre îngeri în sine. Îngerii sunt menționați întotdeauna pentru a ne da mai multe date cu privire la Dumnezeu, la ce face El și la cum face El ceea ce face.

În Scriptură nu se afirmă explicit că îngerii au fost creați, și ei nu sunt menționați nici în relatarea despre creație (Gen. 1, 2). Faptul că ei au fost creați este însă subînțeles în Psalmul 148: 2, 5: „Lăudați-L toți îngerii Lui! Lăudați-L toate oștirile Lui!…Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit și au fost făcute.” Se declară că îngerii, precum și obiectele cerești menționate în v. 3 și 4, au fost creați de Domnul.

Evreii și creștinii au crezut și au învățat de multă vreme că îngerii sunt ființe imateriale sau spirituale. Pe de altă parte, îngerii au apărut sub forma unor ființe umane cu trupuri materiale. În acest caz, dovezile explicite nu sunt prea numeroase. Afirmația cea mai clară referitoare la natura spirituală a îngerilor se găsește în Evrei 1: 14, unde scriitorul, vorbind în mod evident despre îngeri (v.5, 13), spune următoarele: „Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?” Manifestările fizice consemnate în Scriptură trebuie considerate doar înfățișări adoptate pentru ocazia respectivă (angelofanii).

Îngerii sunt întotdeauna subordonați lui Dumnezeu și Îi îndeplinesc voia. Ei nu acționează pe baza unor inițiative proprii. Cu toate că sunt superiori omului prin multe din capacitățile și calitățile lor, ei fac parte din clasa ființelor create și în consecință finite. Nu știm cu exactitate când au fost creați, este însă evident că într-un anumit moment Dumnezeu i-a adus în ființă. În calitate de ființe în întregime spirituale îngerii sunt unici printre creaturi, însă cu toate acestea sunt doar creaturi.
Va urma…

Pastor Ioan Cocîrțeu

http://www.baptist-tm.ro/despre-ingeri/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/despre-ingeri/

Despre înfrânare

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Un prieten a obținut autorizație pentru a instala o boxă în Centrul Capitalei de unde să vorbesc și să cânt timp de două ore. Mii de oameni au trecut pe acolo, iar câteva sute s-au oprit măcar pentru câteva minute pentru a primi o apă, un verset din Biblie și să audă ceva despre Dumnezeu.

La un moment dat am început să vorbesc despre înfrânare. În fața mea erau câțiva tineri care scoteau bani de la bancomat. Cumva nu-și doreau să audă ce ziceam, iar când am pus accentul și mai mult pe înfrânare unul dintre ei chiar a dus degetele la urechi. Așa de mult îi deranjează înfrânarea pe unii.

De fapt a-L nega pe Dumnezeu înseamnă pentru unii frâu liber la destrăbălare. Iar Dumnezeu reapare subit în mintea lor când fac cunoștință cu consecințele destrăbălării. E un joc meschin de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu.

Dar ce este societatea fără înfrânare? Este o societate bolnavă și vedem asta întâmplându-se tot mai des. Citeam un articol din Italia în care se anunța o “epidemie” de 200.000 de bărbați care au SIDA. Cifra este înfiorătoare. În articol spunea că vina o au cumva prezervativele. Da, ne mințim că alții sau altele sunt de vină numai noi nu. Nimeni nu ar mai lua SIDA (cu excepția accidentelor medicale) dacă ar știi ce este aceea înfrânarea.

Dacă tragem perdeaua aceasta multicoloră cu care unii ne scot ochii ne vom speria ce este în spatele ei, câtă boală, dezamăgire, depresie și deșertăciune. Cum spunea Franklin Graham către America: “Dragă Americă nu-ți va plăcea ce vei găsi la capătul acestui curcubeu”.

Citeam o știre șocantă și despre România, cum că anual 600 de fete sub 15 ani devin mame. Cel mai adesea acestea avortează deschizând un lung șir de alte avorturi. Devin ca rechinii, înnebunesc când dau de gustul sângelui. Numai că rechinii caută sângele altor specii, omul e setos de sângele propriilor copii, uneori.

Așadar, o societate fără înfrânare devine cancerigenă, iar cancerul ei este așa de crunt că îți mănâncă trupul, sufletul și identitatea. Nu mai știu oamenii ce sunt acelea normalitatea și echilibrul. Însă nu uitați că înfrânarea nu se învață în școli, ci vine prin apropierea de Dumnezeu!

Autor: Tony Berbece

http://newshalom.net/despre-infranare/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/despre-infranare/

Disciplina bisericii în creştere Mar 26, 2007 by David Roach

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Pagina de ştiri baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

BPNews

Disciplina bisericii în creştere

Mar 26, 2007 by David Roach

NASHVILLE, Tenn. (BP) – Numere crescute de Baptişti Sudici pretind faptul că disciplina bisericii nu este doar o relicvă a trecutului.

Anumite biserici au instituit un proces trasat din Scriptura de corectare şi, dacă este nevoie, vor da afară eventual pe membrii care nu se pocăiesc pentru păcate publice. Ţelul ultim al procesului de disciplină este pocăinţa şi restaurarea păcătoşilor, spun bisericile, citând pe Baptiştii din secolele trecute ca exemple a felului cum disciplina bisericii poate aduce beneficiu indivizilor şi bisericilor.

Întoarcerea la disciplina bisericii a câştigat proporţii de ceva ani.

„Declinul disciplinei bisericii este probabil cel mai vizibil eşec al bisericii contemporane”, a scris R. Albert Mohler Jr. Preşedinte al Southern Baptist Theological Seminary din Louisville, Ky, într-un eseu din 2001 din cartea intitulată „Polity: Biblical Arguments on How to Conduct Church Life” (Statala: Argumente Biblice despre Cum să Conduci Viaţa Bisericii) editată de Mark Dever, pastor al Capitol Hill Baptist Church in Washington, D.C.

„Fără a mai fi preocupată cu menţinerea purităţii confesiunii sau a stilului de viaţă, biserica contemporană se vede pe sine ca un asociat voluntar al membrilor autonomi, cu responsabilitate morală minimă faţă de Dumnezeu, cu atât mai puţin unul faţă de altul”, a observat Mohler.

„Fără o recuperare a disciplinei fundamentale a bisericii – ferm stabilită pe principiile revelate în Biblie – biserica va continua alunecare ei în dizolvare morală şi relativism”, a scris Mohler.

Jeff Noblit, pastor al First Baptist Church in Muscle Shoals, Ala., a fost de acord cu chemarea lui Mohler pentru disciplină a bisericii şi a spus că el a văzut-o practicată cu succes la prima mână.

Acum optsprezece ani în urmă când Noblit a devenit pastor al First Baptist, el a dezvoltat o convingere că disciplina bisericii este biblică şi clădeşte puritatea bisericii. Convingerea lui Noblit s-a format din citirea Bibliei şi a scrierilor Baptiste din generaţiile trecute, inclusiv Confesiunea New Hampshire, Prima şi a Doua din Confesiunile de la Londra şi lucrările lui Charles Spurgeon.

Răspunzând la conducerea lui Noblit, First Baptist a început să practice disciplina bisericii conform procesului subliniat în Matei 18.

Primul pas în disciplina bisericii este ca o persoană să confrunte un membru care păcătuieşte din biserică în mod privat, a spus Noblit. Dacă individul nu se pocăieşte, persoana care-l confruntă ar trebuii să ia doi sau trei alte persoane cu el şi să-l confrunte din nou, a continuat pastorul.

Dacă membrul de biserică ce păcătuieşte nu se va pocăii, Matei 18 spune să se aducă această chestiune înaintea bisericii, a spus Noblit, notând faptul că First Baptist face aceasta în departamentele de Şcoală Duminicală în mod iniţial.

„Într-o biserică de mărimea noastră (aprox. 1.000 de membrii activi) … noi spunem aceasta la o clasă de Şcoală Duminicală sau la un departament al acesteia”, a spus Noblit. „Şi acel grup de oameni vor începe să apeleze la acea persoană. Dacă ei refuză să asculte de acel grup, atunci Biblia spune să-l aducem înaintea bisericii”.

Când un caz de disciplină precede până la punctul de a veni înaintea întregii biserici, Noblit împărtăşeşte cu membrii paşii deja parcurşi şi menţine numele ofensatorului şi păcatul sub semnul întrebării. Biserica ulterior votează asupra eliminării membrului.

„Noi îndemnăm trupul nu să bârfească sau să răspândească conflict, ci să se roage”, a spus Noblit. „Aşa cum spune Scriptura, dacă ei văd această persoană sau au părtăşie cu aceasta, ei trebuie să facă apel la aceasta să se pocăiască şi să fie restaurată faţă de trup”.

În majoritatea cazurilor disciplina niciodată nu avansează la punctul unui vot de a elimina pe ofensator din biserică deoarece oamenii în general se pocăiesc devreme în cadrul procesului, a spus Noblit.

„Din fericire există pocăinţă foarte des”, spune pastorul. „În mare parte din timp lucrurile pot rămâne acoperite. Scriptura spune că este o binecuvântare să acoperi păcatul. Aceasta nu înseamnă să scuzi păcatul, ci să-l tratezi cu confidenţialitate şi în mod privat. Şi aceasta este disciplina. Însă este destul de comun în viaţa bisericii noastre să înlăturăm în mod public pe cineva – aceasta s-a întâmplat de nenumărate ori”.

Când o persoană este eliminată din congregaţie, eliminarea nu este niciodată permanentă şi ofensatorul se poate întotdeauna pocăii şi să fie restaurat, a spus Noblit, adăugând că restaurarea este scopul disciplinei.

Unul din multele exemple de restaurare este Scott Carrier, care a fost exclus acum cinci ani în urmă pentru beţie. După un proces de recuperare, acestuia i s-a permis să revină în membria bisericii şi este un membru activ astăzi.

Carrier a spus că a meritat disciplina şi că Dumnezeu a folosit-o ca să-i schimbe viaţa.

„A fost pocăinţă autentică din partea mea, şi după o vreme mi s-a permis să mă întorc în biserică”, a spus Carrier către Baptist Press. „Unul din lucrurile majore pe care [disciplina] le-a făcut pentru mine a fost să mă smerească. Aceasta m-a făcut totodată să ştiu că aveam să mă întorc la ceva la care se merita. Reveneam la ceva care este valoros şi cu care să nu mă joc şi împotriva căreia să nu păcătuiesc”.

A fi disciplinat a fost „supărător” iniţial, a continuat Carrier, însă a adus „o roadă paşnică şi bună”.

„Pot spune cinstit astăzi că viaţa mea este mai bună decât a fost vreodată. Sunt mai aproape de Dumnezeu decât vreodată. Căsnicia mea este mai bine modelată decât a fost înainte, şi Dumnezeu a făcut câteva lucruri remarcabile în harul Său”.

Carrier în mod categoric nu este de acord cu cei care spun că bisericile nu ar trebui să practice disciplina astăzi.

„Cunosc o mulţime de oameni de astăzi şi din anii aceştia cărora nu le place această idee (disciplina bisericii), însă a fost un lucru valoros în viaţa mea”, a spus el.

Al Jackson, pastor al Lakeview Baptist Church din Auburn, Ala., este un alt pastor cu o convingere că disciplina bisericii este esenţială ca o congregaţie să poată slujii lui Dumnezeu cu ascultare.

Jackson a păstorit Lakeview pentru 27 de ani însă a dus biserica să practice disciplina numai după o întâlnire providenţială, dintr-o călătorie misionară în Larvia, acum circa 10 ani în urmă. În timp ce conducea o conferinţă pentru lucrătorii latvieni, Jackson a fost întrebat de un pastor latvian de felul cum practica biserica sa disciplina.

„A trebuit să-mi plec capul în ruşine şi să spun, ‚Fratele meu, îmi pare rău, noi nu o facem. Şi ştiu mai bine pentru că sunt foarte familiar cu ceea ce învaţă Scriptura’”, a relatat Jackson.

El a venit acasă determinat să asculte pe Dumnezeu şi a predicat o serie de trei predici despre disciplina bisericii, în care a explicat scopul disciplinei bisericii, cine poate fi disciplinat şi procesul care trebuie folosit. După aceste serii o femeie l-a abordat pe Jackson şi i-a spus că soţul ei comitea adulter şi părea ca un candidat pentru procesul disciplinei. După câteva vizite la ofensator, prima de către Jackson şi apoi de Jackson şi alţi lideri, bărbatul a refuzat să se oprească din adulterul lui.

Jackson a adus problema înaintea diaconilor, care au fost de acord să purceadă cu disciplina după rugăciune şi discuţii. O scrisoare către ofensator îl informa că diaconii l-ar recomanda bisericii că acesta a ruptă părtăşia cu el dacă nu răspundea la scrisoare. Bărbatul nu a răspuns niciodată, aşa că biserica a condus o întâlnire de discuţii specială în serviciul de duminică dimineaţa. La întâlnire Jackson a revizuit ghidările biblice pentru disciplina bisericii şi a prezentat numele bărbatului care să fie votat însă nu a dezvăluit păcatul specific.

„Apoi am suflat tare şi am votat”, a spus Jackson. „Şi a fost mult mai greu decât am gândit eu că o să fie. Am votat prin ridicare de mâini, şi cred că au fost şase voturi de nu (din circa 1.000 de membrii prezenţi)”.

După vot cel puţin un membru a fost confuz, gândind că decizia bisericii ar rezulta în faptul că omul avea să se ducă în iad. Însă după ce s-a clarificat înţelegerea greşită, biserica a menţinut unitatea.

Ofensatorul nu s-a pocăit niciodată, însă Jackson a spus că menţinerea sfinţeniei în biserică şi ascultarea Bibliei a făcut materia un succes. El sfătuieşte alte biserici care se gândesc la începerea disciplinei bisericii să asculte pe Dumnezeu dar să procedeze cu atenţie şi încet.

„Avertizarea mea ar fi: Clădiţi consens şi lucraţi cu diaconii pentru a se face aceasta”, a spus Jackson. „… Pentru a fi unanimi într-o decizie precum aceasta, trebuie să ai lideri laici evlavioşi care doresc mai presus de orice să-i fie pe plac lui Dumnezeu”.

Păstorii care sunt noi în bisericile lor ar trebui să fie în special atenţi când încearcă să instituie disciplina deoarece un procedeu fără de consens ar putea rezulta într-o dezbinare de biserică sau pastorul să fie concediat, a spus Jackson.

„Dacă nu puteţi zidi consens intre liderii voştri laici, trebuie să aveţi răbdare şi să staţi liniştiţi până ce veţi putea clădii un consens”, a spus el.

Hershael York, pastor al Buck Run Baptist Church din Frankfort, Ky., a practicat şi el disciplina bisericii în câteva ocazii în bisericile unde a păstorit el. Cel mai recent el a condus Buck Run să mustre public pe un bărbat care a delapidat circa $250.000 de la şeful lui pentru a finanţa o dependenţă de jocuri de noroc. Bărbatul s-a pocăit şi acum laudă disciplina bisericii ca un instrument de har în viaţa sa.

York, care slujeşte ca profesor în cadrul Victor and Louise Lester Professor of Christian Preaching at Southern Seminary, îi sfătuieşte pe pastori să înveţe bisericile lor despre disciplină în decursul timpului şi realizează că o biserică iubitoare caută întotdeauna să elibereze membrul ei din păcat.

„Faceţi-i pe oameni să înţeleagă că scopul nostru este întotdeauna restaurarea”, spunea York. „Ţelul nostru nu este un rol de biserică curat. Scopul nostru este restaurarea. Faceţi-i să înţeleagă acest concept. Atunci cred că veţi să-i aduceţi apoi în bord”.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri5_mai07.htm

DIVIZIUNILE BIBLIOLOGIEI – Revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu – Revelaţia Specială, by Dr. King Counts

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

Revelaţia Specială by Dr King Counts

Necesitate revelaţiei speciale

Căderea omului sub revelaţia generală

Romani 1:18-21 Romani 1:18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; 21 fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Omul înăbuşe revelaţia specială a lui Dumnezeu

REVELAŢIA GENERALĂ

SIMŢURI
CONŞTIENŢĂ
SUBCONŞTIENŢĂ

Intervenţiile speciele divine sunt necesare, slujind unui scop împătrit

(1) Să corecteze şi să interpreteze adevărurile adunate în revelaţia generală.
(2) Să ilumineze omul astfel încât să poată citi încă o dată mesajul lui Dumnezeu în natură.
(3) Să funizeze omului revelaţia dragostei răscumpărătoare a lui Dumnezeu.
(4) Să schimbe întreaga condiţie spirituală a omului răscumpărându-l de sub puterea păcatului şi conducându-l înspre o viaţă de comuniune cu Dumnezeu

Mijloacele revelaţiei speciale

  • Teofanii sau manifestări ale lui Dumnezeu – Ps. 80:1; 99:1; Gen. 15:17; Ex. 3:2; 19:9; Iov 38:1; 40:6…Îngerul Domnului- Exod 23:20-23; Geneza 31:11 ªi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mã” am rãspuns eu. Geneza 31:13 Eu Sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai fãcut o juruinţă. Acum, scoalã-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” CĂ EL VA FI CRISTOSUL … Maleahi 3:1 Iatã, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodatã va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.

    • Comunicări directe – voce auzibilă, Gen. 2:16; 3:8-19; 4:6-15; 9:1, 8, 12; 32:26; Ex. 19:9; Deut. 5:4, 5; 1 Sam. 3:4. Sorţul şi Urim şi Tumim, 1 Sam. 10:20, 21; 1 Cron. 24:5-31; Neemia. 11:1; Num. 27:21; Deut. 33:8. Visul a fost un mijloc obişnuit al revelaţiei, Num. 12:6; Deut. 13:1-6; viziunea, obişnuită în aczul profeţilor, Isa. 6; 21 :6f.; Ezec. 1—3; 8—–11; Dan. 1:17; 2:19; 7—10; Amos 7—9. Iluminarea interiară prin duhul revelaţiei. Marcu 13:11; Luca 12:12; Ioan 14:17; 15:26; 16:13; 20:22; Fapte 6:10; 8:29
    • Miracole – Ele erau mijloace supranaturale ale manifestării puterii speciale a lui Dumnezeu, simboluri ale prezenţei Sale speciale şi slujeau la simbolizarea adevărurilor spirituale. …

    În cartea Miracole, C. S. Lewis scria: Dacă deschidem cărţi precum cele de poveşti ale Fraţilor Grimm sau poemele italiene, intrăm într-o lume a miracolelor atât de diversă încât cu greu le clasificăm. Bestiile se transformă în oameni şi oamenii se transformă în bestii sau copaci.Copacii vorbesc, corăbiile se tranformă în zâne, iar un inel fermecat poate face să apară mese încărcate cu mâncare în locuri izolate…. Dacă asemenea lucruri se întâmplă în realitate, ele arată, cred, că natura a fost invadată. Dar ele arată că natura a fost invadată de o putere străină. Dacă aceste lucruri se întâmplă, ele vor arăta, cred, că natura este invadată. Dar ele vor arăta că este invadată de o putere duşmană. Miracolele creştine şi diferenţele lor faţă de miracolele mitologice stă în faptul că ele arată că invazia este facută de o forţă care nu e duşmană. Ele sunt ceea ce ar trebui să se întâmple atunci când natura nu este invadată de un simplu dumnezeu, ci de Dumnezeul naturii; de o putere care este de dincolo de jurisdicţia ei; nu ca şi străină, ci ca şi Suverană.
    • Mai faptuieşte Dumnezeu miracole…? Încă vorbeşte Dumnezeu prin revelaţia specială?

    WCF 1:1 Deşi lumina naturii şi lucrările creaţiei şi providenţa manifestă bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu , astfel încât oamenii nu se pot dezvinovăţii;[1] totuşi ele nu sunt suficiente pentru a ne oferi cunoaşterea lui Dumnezeu şi a voii sale, necesare pentru mântuire.[2] De aceea, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, a binevoit să se reveleze şi să-şi facă cunoscută voia bisericii sale;[3] şi apoi, pentru o mai bună păstrare şi propagare a adevărului şi pentru consolidarea şi mângâierea bisericii împotriva corupţiei cărnii, a maliţiozităţii lui Satan şi a lumii, a consemnat totul în scris:[4] astfel Sfânta Scriptură este foarte necesară ;[5] aceste modalităţi trecute de revelare a voii lui Dumnezeu să înceteze.[6]

    CONŢINUTUL REVELAŢIE SPECIALE

    (1) Este revelaţia răscumpărării – Arată omului cunoştinţa specifică a planului lui Dumnezeu pentru salvarea păcătoşilor,
    (2) Este atât cuvânt cât şi fapt revelator – Nu doar cuvintele Bibliei, dar şi în faptele lui Dumnezeu în istorie.
    (3) O revelaţie istorică – desfăşurată gradat în mai multe secole, şi este, aşadar, o dezvoltare istorică şi graduală .

Revelaţia generală versus Revelaţia specială

Revelaţia Generală Lege

  1. Face cunoscută puterea şi divinitatea lui Dumnezeu
    2. Face cunoscută natura
    3. Continuă
    4. Adresată tuturor oamenilor: Umanitate ca Oameni Om Qua Om ca Păcătos
    5. Împlineşte nevoile naturale ale omului
    6. Normală, Ordinară, „Naturală”
    7. Universală, toturor oamenilor din toate locurile şi toate timpurile
    8. Umanitatea este fără scuză

Revelaţia generală nu este mântuitoare. Revelaţia generală este o condiţie sau o fundaţie pentru revelaţia specială. Revalaţia generală oferă contextul revelaţiei speciale, dar nu conţinutul. Deci, revelaţia generală este necesară, dar insuficientă pentru mântuire.

Revelaţia specială Har

  1. Face cunoscut harul mântuitor a lui Dumnezeu
  2. Cunoaşterea revelaţiei supranaturale culminează în încarnarea lui Isus Cristos
  3. În istoria rascumpărării
  4. Adresată în special păcătoşilor
  5. Oferă cunoaştere mîntuitoare, dalvatoare, de exemplu, Fapte 10:1-48; 11:13-18s
  6. Revelaţie naturală prin intervenţie directă a lui Dumnezeu.
  7. Progresivă şi specifică oamenilor în anumite momente
  8. Îndreaptă păcătosul spre mântuire

Revelaţia specială oferă conţinutul necesar mântuirii.

Note H. Wayne House, Hărţi de teologie şi doctrină creştină (Grand Rapids: Zondervan, 1992).

http://www.voxdeibaptist.org/revelatia_speciala.htm

DIVIZIUNILE BIBLIOLOGIEI – Revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu – Revelaţia generală, de Dr. King Counts. Berkhof

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Revelaţia generală de Dr. King Counts

INTRODUCERE

Berkhof – Dacă Dumnezeu nu s-a revelat pe Sine Însuşi, omul nu poate sa-l cunoască deloc şi toate religiile sunt imposibile.

Acest argument a fost bine susţinut de Os Guiness în cartea sa “ Cenuşa Morţii “.

( Din Fundamentele credinţei creştine, de Boyce) Moment comic prezentat de comedianul german Karl Vallentin. În această reprezentaţie obişnuită, comicul apare pe o scenă luminată de un spot luminos. Se învârte în jurul cercului lumnos având o faţă îngrijorată. Caută ceva. După o vreme, un poliţist i se alătură şi-l întreabă ce a pierdut. “ Mi-am pierdut cheia de la casă “, răspunde Valentin. Poliţistul caută şi el, dar căutarea se dovedeşte a fi fără folos. “ Eşti sigur că ai pierdut-o aici ? “, îl întreabă poliţistul.

“ O, nu “, spune Vallentin, arătând spre un colţ întunecat. “ S-a întâmplat acolo.”

“ Dar noi de ce căutăm aici? “

“ Acolo nu este lumină “, răspunde comicul.

“…Dacă nu există Dumnezeu sau dacă există Dumnezeu şi nu-L poţi cunoaşte din vina Lui, atunci cunoaşterea este asemena căutării comedianului german. Unde căutarea ar trebui făcută, nu este lumină şi unde este lumină, n-are rost să cauţi. Bibia ne spune că e problema lui Dumnezeu, nu a noastră. De aceea, problema e rezolvată. E rezolvată pentru că Dumnezeu poate face şi deja a făcut paşi pentru a se revela pe Sine nouă, oferindu-ne astfel cunoştinţa ce ne lipsea. “

REVELAŢIA ÎN GENERAL

Dumnezeu este cel imcomprehensibil

“ Misterul este elementul vital în dogmele teologiei systematice “ (Bavink, “Doctrina despre Dumnezeu”).

Este imposibil pentru un om să aibă o cunoaştere perfectă a lui Dumnezeu.

Iov 11:7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atot puternic?; Iov 37:23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.; Eclesiatul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.; Isaia 40:28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.; Romani 11:34 Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

Thomas Huxley, fruntaş al Darwinismului din secolul al 19-lea a declarat că cunoaşterea lui Dumnezeu este imposibilă. Berkhof ( Systematics), Poziţia fundamentală este ca mintea umană este incapabilă să cunoască ceva ce este dincolo de fenomenele naturale şi, de aceea, este necesarmente ignorant faţă de lucrurile suprasensibile şi divine. Huxley a fost primul care a pledat în favoarea celor care au o asemenea poziţie, incluzându-se pe sine, sub numele de “ agnostici”.

În speial Kant, a fost cel care a stimulat gândirea agnostică la cercetarea limitelor înţelegerii şi raţiunii umane. El a afirmat că raţiunea teoretică stă la baza fenomenelor şi este ignorant cu privire la ceea ce stă în spatele acestor fenomene – lucrul în el însuşi. De aici a urmat, bineînţeles, că este imposibil pentru noi să avem o cunoaştere teoretică a lui Dumnezeu.

CARACTERISTICILE IDEII DE REVELAŢIE

– Revelaţia naturală – comunicată prin fenomenele naturale, inclusiv constituţia omului. Berkhof, “ Figurativ, natura poate fi numită o carte mare în care Dumnezeu a scris cu litere mari sau mici şi din care omul poate învăţa despre bunătatea şi înţelepciunea Sa “ , “ puterea veşnică şi divinitatea Sa.”
– Revelaţie supranaturală – Dumnnzeu intervine în cursul natural al evenimentelor în care El, şi numai El, foloseşte mijloace naturale, precum vise sau comunicări orale, într-un mod supranatural.
– Revelaţia generală – înrădăcinată în creaţie şi în relaţiile generale ale lui Dumnezeu cu omul, se adresează omului pur şi simplu ca şi creatură purtătoare a chipului lui Dumnezeu.
– Revelaţia specială – înrădăcinată în lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, se adresează omului ca şi păcătos şi se adaptează nevoilor morale şi spirituale ale omului căzut şi îl conduce pe păcătos înapoi la Dumnezeu printr-o cunoaştere specifică a dragostei mântuitoare revelată prin Isus Cristos.

NEGAREA REVELAŢIEI LUI DUMNEZEU

Negarea revelaţiei generale.Ateul, cel care neagă existenţa lui Dumnezeu, pune la îndoială orice revelaţie.

Negarea revelaţiei speciale. Deismul secolului al 18-lea, care accepta revelaţia generală a lui Dumnezeu, a negat posibilitatea şi realitatea oricărei revelaţii speciale supranaturale. EXEMPLU: Noul Testament a lui Thomas Jefferson…

Teologia liberală neagă revelaţia specială a lui Dumnezeu. Ea reduce Biblia la revelaţia Sa generală şi, pur şi simplu, şterge distincţia dintre natural şi supranatural.

Revelaţia generală a venit înaintea revelaţiei speciale.

REVELAŢIA GENERALĂ A LUI DUMNEZEU

Revelaţia generală externă – fapte din natură şi istorie – Ps. 19: 1,2.

Romani 1:20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi.

Bozce, p.32, “ R.C Sproul a numit acest argument “ esenţa psihologiei pauline ateiste “ – arătând că aici stă vinovăţia omului. Cunoasterea suficientă a fost oferită tuturor oamenilor pentru a-i provoca să se întoarcă de la ei înşişi şi de la calea lor la Dumnezeu sau cel puţin să înceapă să-l caute. Dar această cunoaştere, precum o primăvară măreaţă, a fost înăbuşită. Acum primăvara ameninţă să explodeze şi să dărâme punctele de vedere şi stilul de viaţă a celui înăbuşit. Deci, cel care o înăbuşe, ascunde adevărul. “

S-a reelat pe Sine însuşi într-un mod supranatural dincolo de sfera revelaţie speciale…Judecători 7:13 Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.” Daniel 2:1 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.

Revelaţia generală internă – Conştiinţă – Romani 2:14-15 Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi Sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele. Psalmul 40:8 Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

( Din cartea lui James Kennnedy, Răspunzând scepticilor ) Francis Crick, câştigător al premiului Nobel pentru descoperirea AND-ului, a hotărât să exploreze probabilităţile creării unei molecule complexe prin legea şansei, care guvernează teoria evoluţiei.Concluzia lui: 0,0 procente şanse, chir şi luând în considerare istoria pământului de 4,5 milioane de ani. Crick scria: “ Un om onest, având toată cunoaşterea disponibilă actualment, ar putea spune doar că, într-un sens, originea vieţii pare să fie aproape un miracol. “ AND-ul unui singur corp uman, pus laolaltă şi întins, poate ajunge până la Lună şi înapoi.

Sir Fred Hoyle a mers mai departe…Hoyle, profesor la Cambridge şi unul dintre astronomii de frunte contemporani, a vrut să testeze legile probabilităţii chiar mai departe. El a încercat să descopere probabilitatea apariţiei unei celule – nu doar a unui lanţ de AND.

“ Pentru corectitudine, el a început calculele de la vârsta presupusă a universului – 15 la 20 de miliarde de ani, cu 1 miliard de ani mai mult sau mai puţin, decât de la vârsta presupusă a pământului 4.5 miliarde de ani. A calculat probabilităţile…şi a rezultat acest număr de ani pentru apariţia unei celule: 10 la puterea 40.000. “

Marele matematician elveţian, Leonte duNouy, spune că probabilităţile mai mari de 10 la puterea 50 nu pot să aibă loc, nici măcar la nivel cosmic. De ce a ales duNouy aceste cifre? Deoarece, dacă am număra electronii din acest univers – numărul electronilor ar fi 10 la puterea 52.

Aceste evidenţe şi fapte bine stabilite sunt ignorate de omul firesc.

INSUFICIENŢA REVELAŢIE GENERALE

Pelagienii, deiştii şi raţionaliştii tindeau să considere revelaţia generală a lui Dumnezeu suficientă pentru nevoile omului, în timp ce romano-catolicii şi protestanţii o percep insuficientă.

Păcatul a alterat această revelaţie şi receptivitatea omului. Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nădejdea însă; 1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.; Efeseni 4:18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

Revelaţia generală nu oferă o cunoaştere demnă de încredere a lui Dumnezeu şi nici a lucrurilor spirituale. Revelaţia generală este prea nesigură pentru a constitui o bază solidă pe care să-ţi fundamentezi eternitatea şi omul nu-şi poate permite să-şi înrădăcineze speranţele viitoare pe incertitudini.

Revelaţia generală nu poate constitui o bază adecvată pentru religie, în general.

Este insuficientă ca şi bază pentru religia creştină. Prin revelaţia generală putem înţelege, într-o oarecare măsură, bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, dar nu putem să-l cunoaştem pe Cristos, singura cale de mântuire, Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.; Ioan 14:6 sus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.; Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

VALOAREA ŞI SEMNIFICAŢIA REVELAŢIE GENERALE

– Revelaţia iniţială are o importanţă deosebită
– În legătură cu lumea păgână
– Neamurile cred că sunt de origine din Dumnezeu. Fapte 17:28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui…” Fapte 17:27 ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi; Romani 1 împlinesc în mod natural lucrurile legii, Romani 2:14 împărtăşesc prin iluminarea Logosului şi a acţiunii generale a Duhului Sfânt, HARUL COMUN…

Iov 32: 8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

– În legătură cu religia creştină
– Revelaţia Sa iniţială, incorporată în adevărului, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii. Francis Beacon, unul dintre fondatorii ştiinţei moderne a tratat Biblia cu seriozitate, inclusiv creaţia şi căderea… “ În concluzie, nici un om lipsit de bun simţ sau deloc moderat, să nu gândească sau să susţină, că un om poate căuta prea departe sau poate studia prea bine Cuvântul lui Dumnezeu sau cartea faptelor lui Dumnezeu… “
– Schaeffer ( p.143-144 ) “ Grecii, musulmanii şi chinezii şi-au pierdut în cele din urmă interesul pentru ştiinţă. Aşa cum am spus, chinezii au avut o cunoaştere timpurie profundă a lumii. Joseph Needham, în cartea sa, The Grand Titration¸(1969) explică de ce aceasta nu s-a dezvoltat într-o ştiinţă profundă: “ Nu s-a crezut că codul legilor naturii ar putea fi descoperit şi interpretat, pentru că n-a existat certitudinea că o fiinţă supranaturală mai raţională decât noi a formulat un asemenea cod capabil de a fi citit. “

Revelaţia Sa originală, încorporată în revelaţia specială, adevărurile înscrise în revelaţia Sa generală, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii.
http://www.voxdeibaptist.org/revelatia_generala.htm

Întrebat de ce vinde o carte despre familie care prezintă copilul fericit cu doi tați, Carrefour România îi invită pe TOȚI ROMÂNII „să îi tolereze pe cei diferiți”

Întrebat de ce vinde o carte despre familie care prezintă copilul fericit cu doi tați, Carrefour România îi invită pe TOȚI ROMÂNII „să îi tolereze pe cei diferiți”Foto: Editiedevrancea.ro
Carrefour a scos la vânzare o carte „despre familie” în care sunt prezentate imagini cu o fetiță care este ținută de mână de doi bărbați, alături de textul: „Tații mei au grijă de mine și uneori mă duc la zoo”, asta în condițiile în care căsătoria între homosexuali sau adopția copiilor de către homosexuali nu este legală în România, a semnalat publicația Ediție de Vrancea.
O altă planșă educativă din cartea menționată începe cu mesajul „Ce este o familie? Probabil știi și tu o familie cum e cea din desenul alăturat, dar familiile pot fi și așa… sau așa…”, ilustrațiile colorate combinând personaje interesante, printre care se numără și cupluri compuse din două femei, din doi bărbați, din două mame divorțate și copiii lor sau dintr-un om și un animal.
În urma unei sesizări referitoare la cartea care îi familiarizează pe copii cu paradigma familiei compuse din doi tați, Carrefour a trimis redacției Editiedevrancea.ro un răspuns în care arată că se mândrește cu valori precum „toleranță și diversitate”, că „susține diversitatea oamenilor”, că „luptă împotriva discriminării, prejudecăților și stereotipurilor” și că îi încurajează pe „toți românii” să „îi tolereze pe cei diferiți, să îi respecte și să facă tot posibilul să evite discriminarea”.
„Mulțumim pentru sesizarea privind produsul „Prima mea carte despre familie”, disponibil în zona de librărie a magazinelor Carrefour. Această carte pentru copii le prezintă celor mici, pe înțelesul lor, ce înseamnă o familie, în forme și culturi diferite: familii formate din mama și tată, părinți biologici, părinți adoptivi, mame singure, familii vitrege, familii formate din cupluri homosexuale etc. Cartea invită la toleranță și diversitate, valoare pe care Carrefour o împărtășește. Tocmai de aceea, sesizarea site-ului editiedevrancea.ro este o ocazie bună să reamintim clienților noștri că grupul Carrefour susține diversitatea oamenilor și că lupta împotriva discriminării, prejudecăților și stereotipurilor. De-a lungul timpului, la nivel internațional și național, ne-am asumat un angajament de diversitate și oferim șanse egale tuturor angajaților, indiferent de naționalitate, etnie, sex, orientare sexuală, vârstă sau dizabilități. În concluzie, vom continua să încurajăm diversitatea și să respectăm drepturile oamenilor, în conformitate cu legislația română și europeană în vigoare, și încurajăm toți românii, fie ei clienți Carrefour, cititori ai publicației editiedevrancea.ro și nu numai, să îi tolereze pe cei diferiți, să îi respecte și să facă tot posibilul să evite discriminarea.
Vă mulțumim! Echipa Carrefour România”, se arată în răspunsul dat de retailer sesizării jurnaliștilor de la Ediție de Vrancea.

Partidul pedofililor din Olanda, despre pedofilie: „Așa cum societatea s-a obișnuit cu mariajul între doi bărbați, se va obișnui și cu mariajul între un bărbat și un copil”

Partidul pedofililor din Olanda, numit Partidul pentru Bună Vecinătate, Libertate și Diversitate, fondat de trei bărbați care se recomandau pedofili, avea drept țintă legalizarea pornografiei infantile și a pedofiliei, cu argumentul că este vorba doar de o chestiune de schimbare a mentalității societății, scrie Libertatea.
Potrivit sursei citate, liderii PNVD susțineau că „și legalizarea homosexualității, și a căsătoriilor de același sex s-au lovit de același obstacol”, anume mentalitatea societății. „Așa cum societatea s-a obișnuit cu mariajul între doi bărbați, se va obișnui și cu mariajul între un bărbat și un copil, susțineau cei trei membri fondatori ai partidului”, spuneau liderii PNVD.
Acest partid al pedofililor, scrie Libertatea, a existat în Olanda între 2006 și 2010, fiind interzis în instanță abia în 2010. Atunci partidul s-a dizolvat, însă a lăsat în urma lui o fundație, Asociația Martijn, cu aceleași obiective, anume să apere interesele pedofililor. Asociația a fost interzisă în 2015.
Liderul asociației, Marthijn Uittenbogaard, în vârstă de 47 de ani, este ”formator de opinie” și activist pentru „abolirea tuturor legilor morale”.
Printre altele, aceste consideră că manualul de abuzat copii, cartea cu o mie de pagini care descrie, cu lux de amănunte, cum să atragi un copil și cum să-ți ștergi apoi urmele, pentru a nu lăsa dovezi, este „un manual ca oricare altul” .

Protest organizat de homosexuali pentru LEGALIZAREA PARTENERIATELOR CIVILE, duminică, în Piața Universității

Protest organizat de homosexuali pentru LEGALIZAREA PARTENERIATELOR CIVILE, duminică, în Piața Universității
MozaiQ, asociație care reprezintă interesele homosexualilor din România, a anunțat, pentru duminică, 6 octombrie, ora 14, un protest pentru legalizarea parteneriatelor civile, evenimentul fiind organizat la un an de la „referendumul pentru familie”.
Potrivit unui anunț postat pe pagina de Facebook, protestul este programat, după cum anunță organizatorii, la „fix un an de la referendumul pentru familie” și „în plină Lună a Istoriei LGBTQ+”.
Conform anunțului, protestul pentru legalizarea parteneriatelor civile se intitulează „Tradiția noastră e iubirea”.
Reamintim că „iubirea” a fost pretextul prin care referendumul de anul trecut a fost boicotat masiv sub sloganul „iubirea nu se votează”.
În perioada 6-7 octombrie 2018 a avut loc primul Referendum Național pentru revizuirea Constituției declanșat printr-o inițiativă cetățenească, în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, spre deosebire de textul anterior, care folosește noțiunea de „soți”, lăsând loc de interpretare în limbajul noilor ideologii despre genul persoanelor.

Lecții de chitară | Acordul Mi major

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Cu ajutorul Domnului am revenit din nou cu episoadele de lecții de chitară, pentru care ne rugăm să fie o binecuvântare. În acest episod vă vom învăța acordul Mi major și cum să-l practici cu ritm și arpeggio.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

20,3 K de abonați

În acest episod te voi învăța cum să pui acordul Mi major, și să-l practici cu ritm și arpeggio. Cu ajutorul Domnului am revenit din nou cu episoadele de lecții de chitară, pentru care ne rugăm să fie o binecuvântare. Dacă apreciați munca pe care o depunem pentru a realiza acest material, vom aprecia mult dacă vă veți ruga pentru noi, mulțumim! Prezentator: Sîrbu Cristian Cameraman: Daniel Cușnir #MiMajor #LecțiiDeChitară #Acorduri

Proiect de mobilizare a tinerilor la misiune în cadrul OM Moldova | Actual

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Sunt în jur de 1000 de localități în Moldova fără o prezență evanghelică. Avem în jur de 5000 de tineri crestini evanghelici în țară. Ce ar fi dacă cu toții s-ar mobiliza la misiune. Urmăriți o discuție despre proiectul de mobilizarea la misiune la care pregătește tineri organizația OM Moldova.
 

20,3 K de abonați

#misiune #ommoldova #actual Sunt în jur de 1000 de localități în Moldova fără o prezență evanghelică. Avem în jur de 5000 de tineri crestini evanghelici în țară. Ce ar fi dacă cu toții s-ar mobiliza la misiune. Urmăriți o discuție despre proiectul de mobilizarea la misiune la care pregătește tineri organizația OM Moldova.

Este obligatorie căsătoria după comiterea adulterului?

Bună dimineața,
Este obligată o persoană credincioasă care a căzut în păcatul adulterului să se căsătorească? Găsiți răspuns la această întrebare în video de mai jos.
Sunt în jur de 1000 de localități în Moldova fără o prezență evanghelică. Avem în jur de 5000 de tineri crestini evanghelici în țară. Ce ar fi dacă cu toții s-ar mobiliza la misiune. Urmăriți o discuție despre proiectul de mobilizarea la misiune la care pregătește tineri organizația OM Moldova.

20,3 K de abonați

► ABONEAZĂ-TE la canalul nostru de Youtube: http://bit.ly/2m6kaNo ► INSTAGRAM? Urmărește pagina Pastorului Vasile Filat: http://bit.ly/2mul2Ml Este obligată o persoană credincoasă care a căzut în păcatul adulterului să se căsătorească? BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #credință #pastorvasilefilat #căsătorie

Alfa Omega în obiectiv – 26 septembrie 2019

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

În ediția din această săptămână la Alfa Omega în obiectiv:

Spot video: Direcții tematice Alfa Omega TV – Implicarea creștinilor în societate

Spot revistă: Alfa Omega TV Magazin – Valori creștine în societate (sept-oct 2019)

Interviu: Impactul televiziunii Alfa Omega – resurse utile, Alfa Omega TV Magazin

Resurse recomandate:

carte, „Creat pentru a influența, William L. Ford lll

carte, „Transformarea, Ed Silvoso

carte, „Aceasta schimbă totul, C. Peter Wagner

carte, „Manifestul Reformei, Cindy Jacobs

Alte informații: https://alfaomega.tv/alfa-omega-tv/noutati-alfa-omega

Fii parte si tu: https://alfaoemga.tv/partener

https://alfaomega.tv/alfa-omega-tv/noutati-alfa-omega/11247-alfa-omega-in-obiectiv-26-septembrie-2019

Care este rolul soțului? Care este rolul soției?

Care este rolul soțului? Care este rolul soției?
Pixabay

Rolul soțului– Efeseni 5:21-33

Conceptul de cap (kefale) – nu are menirea să facă distincție între persoanele implicate în relație în ce privește importanța sau valoarea lor, ci a rolului sau poziției acestora în lanțul transferului de autoritate!

1. Conceptul de cap se referă la AUTORITATE

Autoritatea = puterea de a acționa în numele unei persoane superioare în ce privește ordinea ierarhică. Se referă la o putere delegată, transferată.

În Efes. 5:23 – „Hristos este capul Bisericii” (la fel și în Col. 1:18). În 1 Cor. 11:3: „Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”

Ce trebuie să învețe soții de la Cristos despre autoritate?

a. A avea autoritate înseamnă a recunoaște că puterea nu este a lor, ci a Celui ce le-a dat-o (Mat. 28:18, Ioan 5:30); prin urmare, ei nu trebuie să o exercite după cum doresc sau să o folosească în mod abuziv.

b. A avea autoritate înseamnă a recunoaște dependența totală de Cel ce o atribuie (Ioan 5:19, 30; 8:28). Prin urmare, soții trebuie să-și exercite autoritatea după modelul lui Cristos și să-și câștige autoritatea prin iubire, dăruire, sacrificiu și printr-un comportament altruist.

2. Conceptul de cap se referă la RESPONSABILITATE

Responsabilitatea = capacitatea și obligația de a răspunde în fața persoanei care a investit în tine autoritate de modul în care ai folosit această autoritate.

Nu există autoritate fără responsabilitate, iar responsabilitatea este direct proporțională cu autoritatea investită! (Luca 12:48)

Ce trebuie să învețe soții de la Cristos despre responsabilitate?

Ioan 17:6-8 ”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis.”

a. Cristos și-a asumat responsabilitatea

b. învățându-i pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu până când

c. aceștia au păzit/împlinit Cuvântul și

d. au recunoscut că Hristos și tot ce I s-a dat vine de la Dumnezeu.

Citiți Efeseni 5:25-27! Soțul va da socoteală de modul în care se poartă cu soția lui. El are responsabilitatea de a-și prezenta soția înaintea lui Cristos „slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană”. Iubirea soției nu este un scop în sine, ci calea spre sfințirea ei de către soț.

Soțul este responsabil înaintea lui Cristos de ceea ce devine soția lui alături de el! El trebuie să ia deciziile cele mai bune pentru familie și să-și încurajeze soția în dezvoltarea chemării ei și a capacităților puse de Dumnezeu în ea; El trebuie să-și sfințească soția și să o ajute în creșterea ei spirituală…………………………………….https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii/8048-care-este-rolul-sotului-care-este-rolul-sotiei

 

 

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

E viată pe pământ!

danielmiclea

Inca un gand

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor nu vreau să se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că până și el a tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat: