Închide

Cine este Diavolul – de Arthur Schweizer

Cine este Diavolul?

În Ezechiel 28.14-19 citim: „Erai uns ca un heruvim ocrotitor şi aşa te-am rânduit; erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; umblai prin mijlocul pietrelor de foc. Erai desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până când s-a găsit nedreptate în tine. Prin belşugul negoţului tău ţi-au umplut lăuntrul cu violenţă şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat, ca necurat, de pe muntele lui Dumnezeu; şi te-am distrus, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor de foc! Ţi s-a înălţat inima din cauza frumuseţii tale; ţi-ai stricat înţelepciunea din cauza strălucirii tale; te-am aruncat la pământ, te-am dat înaintea împăraţilor ca să te privească. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai profanat locaşurile tale sfinte; şi Eu am scos un foc din mijlocul tău; el te-a mistuit, şi te-am prefăcut în cenuşă pe pământ, înaintea ochilor tuturor celor care te priveau. Toţi cei care te cunosc între popoare vor fi uimiţi de tine, ai ajuns o groază şi niciodată nu vei mai fi!”

În timpul nostru s-a dezvoltat ideea că discuţiile despre Diavol (Satan) nu ar mai fi potrivite. Dar niciodată nu a fost amintit numele Diavolului aşa de mult ca în zilele noastre.

Omul ştie că există puteri diabolice şi, de frică, încearcă să le ocolească. Fără să vrea, stă mereu în faţa întrebării: „Există Diavol?”

Unii răspund: „Eu nu cred în existenţa Diavolului”; aceştia îl consideră de domeniul închipuirii. Alţii, dominaţi de superstiţie, îl văd pe Diavol într-o pisică neagră sau în unele obiecte.

Diavolul nu este răul de fiecare zi, cu toate că nu-i putem contesta efectele în nici un moment, şi nu este nici conjunctură (nefavorabilă), nici trăsătură de caracter. Diavolul este o persoană: marele împotrivitor al lui Dumnezeu. Este Cel Rău, inauguratorul tuturor fărădelegilor şi vărsărilor de sânge din toată lumea. Dumnezeu spune despre el că este marele rătăcitor al lumii, criminal şi mincinos de la început.

Urmările groaznice ale lucrării Diavolului le putem urmări fiecare în parte.

Cum a ajuns la această stare? Sfânta Scriptură ne aminteşte pe scurt despre apariţia sa. Cel mai important lucru pentru noi, oamenii, este să ne depărtăm de Diavol şi de tot ce este legat de el. Sfânta Scriptură nu a fost scrisă pentru a potoli curiozitatea noastră de a cunoaşte toate amănuntele, ci pentru a ne arăta starea noastră în faţa lui Dumnezeu şi drumul înapoi la El.

În versetele amintite la început ne este arătat cine a fost cândva Diavolul.

Cea dintâi creaţie a fost una de lumină şi, înaintea căderii, Diavolului i-a fost dată stăpânirea luminii. Dumnezeu l-a creat şi l-a înzestrat cu frumuseţea unui înger măreţ. Dar, din poziţia sa strălucită, Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, aspirând la tronul Său.

Dumnezeu a trebuit să-1 îndepărteze pe Diavol din poziţia sa. Ce a însemnat căderea lui putem înţelege dacă privim cu atenţie perioada de timp dintre versetele 1 şi 2 din Geneza 1. Când Satan a fost aruncat pe pământ, pământul a devenit pustiu şi gol (versetul 2). Dumnezeu, în măreţia şi atotputernicia Sa, nu putea crea un pământ lipsit de armonie şi de perfecţiune.

De atunci, Diavolul este plin de o mânie fără margini împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omului care a fost creat ca să-L cinstească pe Creatorul său. Diavolul a reuşit să-1 rătăcească pe om şi să-1 atragă de partea sa. Omul a recunoscut prea târziu că, prin înşelăciunea lui Satan, a fost despărţit de Dumnezeu, Izvorul Luminii şi al Vieţii. Satan a triumfat tocmai prin neascultarea omului.

O durere fară margini însoţeşte viaţa omului ajuns sub puterea Diavolului. Satan îl ţine pe om prins cu legături tainice şi, prin tot felul de lucruri josnice, derutează inima care nu rămâne în legătură cu Dumnezeu, căutând s-o afunde tot mai mult în mizeria păcatului. Scopul său este de a-1 face pe om să trăiască în păcat până la moarte.

În dreptatea şi sfinţenia Sa, Dumnezeu a trebuit să-i scoată din grădina Edenului pe primii oameni, căzuţi în păcat, deoarece nu mai putea să aibă vreo legătură cu ei. Ceea ce însă nu ştia Satan a fost că Dumnezeu este şi dragoste şi că El îl iubea pe om, cu toate că acesta ajunsese în acea stare păcătoasă.

Dumnezeu a prezis Diavolului o zi când îl va judeca pentru tot răul pe care l-a făcut în lume. Această zi a sosit acum aproape două mii de ani, când pe Golgota a avut loc confruntarea din toate timpurile: lupta dintre Fiul lui Dumnezeu şi Diavolul. Nici un om nu ar fi fost în stare să ducă această luptă, deoarece, pentru a ieşi biruitor, trebuia să fie fară păcat.

Din acest motiv a trebuit să vină Dumnezeu însuşi în Persoana Fiului Său pe pământ şi, la crucea de pe Golgota, să-1 biruiască pe Satan. Pentru ochiul necredinţei a fost o luptă în slăbiciune, dar, pentru ochiul credinţei, la Golgota s-a desfăşurat lupta dintre puterea luminii şi cea a întunericului, îngerii lui Satan s-au cutremurat văzând urmările acestei lupte pentru ei. Sentinţa pronunţată cu atâta timp înainte (Ioan 16.11) s-a dezvăluit la Golgota în toată puterea ei (Evrei 2.14-16).

Dumnezeu a strălucit în suveranitatea Sa în chipul cel mai minunat când Fiul Său a zdrobit puterea lui Satan. Atunci s-a creat posibilitatea revenirii la comuniunea cu Creatorul său a omului legat de păcat. Dar Satan este încă liber, este încă activ, fiind însuşi prinţul lumii acesteia.

Prin lucrarea desăvârşită a Fiului lui Dumnezeu, fiecare om are posibilitatea să fie eliberat de sub puterea lui Satan pe calea arătată clar de Cuvântul lui Dumnezeu: credinţă şi pocăinţă.

Mânia lui Satan împotriva lui Dumnezeu, împotriva credincioşilor Săi, ca şi asupra întregii creaţii este tot mai mare. El ştie că zilele îi sunt numărate. De aceea, strădania lui este mare şi vrea să ducă pe cât mai mulţi oameni la pierzare. Cu cei credincioşi, el nu poate face ce vrea, pentru că ei sunt smulşi de sub autoritatea sa prin jertfa de la Golgota.

În şiretenia sa, Diavolul încearcă prin gânduri de frică, prin ruşine sau prin comportarea lumească a unor creştini să împiedice venirea oamenilor la credinţa în Isus. Satan doreşte ca cei credincioşi să nu mai fie uniţi, astfel ca, prin mulţimea dezbinărilor acestora, Biserica lui Dumnezeu să nu-şi poată da mărturia la înălţimea chemării ei.

Satan atacă fie ca un leu înfuriat, fie ca un înger de lumină. Constatăm cu regret că, în unele cazuri, a reuşit să-i facă pe unii creştini să nu mai fie în umblarea practică aşa cum ar trebui. Cum? Prin faptul că i-a lămurit că Biblia nu ar fi singurul îndrumar al gândurilor şi faptelor creştine.

Mult mai uşor îi este lui Satan cu oamenii necredincioşi. El nu vrea ca omul să reflecteze asupra vieţii sale, să se condamne pentru starea de păcat şi să privească la jertfa de pe Golgota, unde poate găsi salvare şi eliberare. Diavolul vrea ca fiecare om să rămână în starea sa (omul este născut în împărăţia întunericului şi este supus puterii lui Satan), pentru a putea merge împreună pe calea pierzării. De nimic nu se teme Satan mai mult ca de preocuparea omului cu Biblia, cu jertfa de pe Golgota, cu veşnicia: într-un cuvânt, cu adevărurile lui Dumnezeu.

Scopul Diavolului este de a ţine întreaga omenire legată în păcat, ca astfel să ajungă la condamnarea veşnică. Nici un efort nu i se pare prea greu şi, prin diferite mijloace, caută să-i aducă pe oameni pe căi greşite.

Una dintre cele mai subtile metode ale lui Satan este religia. Ea a fost de la început cea mai tare armă pentru Diavol. Câte religii omeneşti, câte învăţături rătăcite şi cât ateism nu a preluat omul de la Satan! El îi spune omului că poate fi religios, dar să nu se pocăiască; că poate fi creştin, dar să nu o ia aşa de serios; că poate crede în mulţi idoli, dar pe veşnicul şi singurul Dumnezeu adevărat să-L lase deoparte: aşa au mers oamenii conduşi în viaţă de marele rătăcitor. Satan îl lasă pe om să creadă orice, dar să nu accepte ideea că este păcătos pierdut care are nevoie de un Mântuitor.

Mulţi oameni sunt legaţi de Satan prin ocultism şi spiritism, prin horoscoape, prin citirea în stele, vrăjitorii şi multe altele. In trecut era lucru obişnuit arderea vrăjitoarelor; astăzi este la modă chemarea spiritelor. Astfel reuşeşte Satan să-i ţină pe oameni în împărăţia întunericului.

Când un om nu-i este supus, caută să-1 umple de frică şi de nemulţumire. întreaga omenire trăieşte în frică şi în nelinişte faţă de puterile invizibile ale răului. Satan este foarte atent ca nimeni să nu se elibereze de acest jug. O inimă fricoasă şi care nu cunoaşte adevărul este o unealtă potrivită în mâna sa. Şi ce greu îi apasă pe oamenii din lumea întreagă teama de viitor, nesiguranţa cu privire la ce va fi…

Dacă prin toate aceste metode nu-şi atinge ţinta, atunci caută să-1 facă pe om nepăsător şi inofensiv. Ca să nu se mai gândească cu seriozitate la veşnicie, îi dă omului tot felul de ocupaţii şi de distracţii. Astfel omul îşi închide urechile şi nu mai poate să audă că există o căpetenie a tuturor relelor. Şi Satan se bucură când această închidere a urechilor şi a ochilor se face şi prin literatură, teatru…

Un alt mijloc de acţiune al lui Satan este războiul. Pe această cale, el reuşeşte să-i facă pe o mulţime de oameni să-şi piardă viaţa fară să apuce să se mai împace cu Dumnezeu. Războiul aduce suferinţe groaznice, dar, între acestea, chinurile eterne ale celor care pleacă neîmpăcaţi cu Dumnezeu nu pot fi comparate cu nimic. Nimeni în lume nu doreşte războiul, dar, în mâinile lui Satan, omul devine o unealtă uşor de manipulat pentru atingerea planurilor sale, astfel că, fară să vrea, se trezeşte optând pentru calea armelor.

Nu religia îi lipseşte omului, ci Vestea Bună a biruinţei de pe crucea Golgotei. Lui Satan îi este indiferent dacă omul crede sau nu în existenţa lui sau dacă îl ia în râs, dar nu suportă ca omul să se îndrepte spre Golgota, spre Jertfa prin care a fost învins.

Ceasul căderii sale însă se apropie; încă puţin timp şi sentinţa împotriva lui va fi pusă în aplicare. O privire de ansamblu asupra istoriei omenirii arată clar că lucrările lui Satan sunt tot mai apăsătoare şi mai periculoase. Dar Dumnezeu a stabilit o zi pentru sfârşitul acestuia. Acum Satan este încă regele pământului, iar omul încă poate alege: pentru prinţul lumii acesteia sau pentru Dumnezeu. Curând timpul de har se va sfârşi.

Când credincioşii vor fi ridicaţi în gloria Tatălui, Satan va fi aruncat din locurile cereşti pe pământ. Când „sarea” (simbol al celor credincioşi) va fi luată de pe pământ, procesul descompunerii se va desfăşură cu repeziciune.

Atunci furia lui Satan va fi îngrozitoare şi între oamenii rămaşi pe pământ se va vărsa mult sânge: „…Vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp” (Apocalipsa 12.12).

După acest „puţin timp”, Dumnezeu îi va arunca pe Satan şi pe îngerii săi „în iazul de foc şi de pucioasă” (Apocalipsa 20.10), iar pe pământul cel nou, fară păcat, fară moarte şi fară Diavol, credincioşii vor trăi glorificându-L pe învingătorul de pe Golgota.

http://www.clickbible.org/intrebari-si-raspunsuri/cine-este-diavolul/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/ateism/cine-este-diavolul-de-arthur-schweizer/

Chelsea Clinton și sataniștii schimbă urări de Anul Nou

Chelsea Clinton a urat „An Nou fericit” Bisericii lui Satan, care este un cult satanist recunoscut ca religie în SUA.

Conform LifeSiteNews, fiica fostei candidate prezidențiale și secretar de stat Hillary Clinton și a fostului președinte Bill Clinton a menționat anul trecut că ea și sataniștii au fost incluși împreună în câteva fire de conversație pe Twitter.

Nu a pomenit de ce sau cum, dar a indicat cultul satanist printr-un hashtag. A adăugat că a fost etichetată și alături de Hooters, lanțul de baruri cu chelnerițe îmbrăcate sumar.

Într-un tweet către un prieten, Chelsea a afirmat: „Ce epocă în care să trăiești!”

Biserica lui Satan a remarcat mențiunea ei pe Twitter și a răspuns: „Entuziasmul interminabil de aici nu se mai termină”.

Chelsea a replicat atunci sataniștilor: „A trecut atâta timp! An Nou fericit!” – la care sataniștii au răspuns: „Și ție la fel!”

Schimbul de replici a fost lăudat de utilizatorii liberali ai rețelei sociale, care au numit-o pe Chelsea „grațioasă” și „sofisticată”.

Dialogul a generat, de asemenea, un val de glume din partea conservatorilor, de exemplu o femeie care a transmis: „Măcar Chelsea Clinton recunoaște deschis că se închină la Satana. Dacă și Hillary Clinton ar fi la fel de onestă!”

Chelsea a apărat urarea către Biserica lui Satan ciripind:

„Putem fi… prieteni cu persoanele care nu împărtășesc credințele noastre religioase. Uneori, ne și căsătorim cu ele. Eu sunt metodistă și soțul meu este iudaic.”

Jim Hoft de la Gateway Pundit a opinat:

„Închipuiți-vă dacă Donald Trump Jr. i-ar ura vesel un An Nou fericit lui David Duke [n.t. – fost membru de rang înalt al Ku Klux Klan] sau oricărei alte persoane controversate sau considerate a fi suprematist al rasei albe/nazist/membru al KKK. Mass-media ar lua-o razna!

Mai rău, susținătorii lui Trump ar fi atacați din toate părțile dacă ar sprijini schimbul vesel de replici și l-ar numi sofisticat. Stânga acceptă Biserica lui Satan mai mult decât pe susținătorii lui Trump. Gândiți-vă bine la asta.”

Chelsea a dezvăluit în 2016 că a părăsit Biserica Baptistă a tatălui său și s-a alăturat metodiștilor întrucât crede în avort.

BISERICA ATEISTĂ ” ADUNAREA DE DUMINICĂ, ” LA PRIMUL „SINOD”

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Biserica

În urmă cu 16 luni, doi comedianți au organizat o întâlnire denumită „Adunarea de Duminică”, în clădirea unei foste biserici din Londra. Acum se laudă cu peste 100 de congregații pe 5 continente, până la sfârșitul anului, și cu prima Adunare Generală, ce va avea loc în acest sfârșit de săptămână.

Biserica ateistă are o țintă de evanghelizare declarată, și anume de a înființa o comunitate copiată după cele religioase, dar fără Dumnezeu, în fiecare sat sau oraș care își dorește așa ceva. Sanderson Jones și Pippa Evans, fondatorii bisericii ateiste, spun că primesc solicitări din Ungaria, Kenya, Richmond, Virginia, Boston, São Paulo, Kuala Lumpur etc.

Toată lumea a fost sceptică privind viitorul organizației, mai ales după ce prima deplasare în SUA, la New York, a fost un eșec. O parte din membri strânși la New York au anunțat că se despart de grup pentru a forma ceea ce se va chema „Godless Revival” sau „Redeșteptare fără Dumnezeu”. Ruptura a fost cauzată de nedumerirea cu privire la ce înseamnă mai exact „Adunarea de Duminică”, o mișcare pornită de atei, dar care nu vrea să vorbească despre ateism și care tinde să organizeze comunități după modele religioase, de la serviciile oferite și până la management.

Acum vor să organizeze o primă Adunare Generală în Londra, unde delegați din Marea Britanie, SUA și Olanda vor ține seminarii despre cum se pot înființa astfel de „sucursale”. De asemenea se vor alege membri din conducere/organizare, se va discuta despre ce fel de management are nevoie organizația, dar și despre „limitele doctrinei non-bisericii”, scrie The Guardian.

Deși similaritățile cu serviciile religioase sunt evidente și intenționate, autorul Hemant Mehta, care a fost invitat să vorbească la evenimentul de inaugurare de la Chicago, spune că nu există nicio comparație reală cu mega-bisericile creștine. Membri sunt câteva zeci, nu mii, care se întâlnesc poate o dată pe lună, nu săptămânal, nu există personal plătit, pastori sau dogme.

„Doar cântă câteva melodii, vorbesc sau îi ascultă pe alții vorbind despre cât de bine e să fii în viață și poate asta îi inspiră să ducă o viață mai bună și să își ajute comunitățile. … Înțeleg de ce ateii nu vor să meargă la astfel de întâlniri, dar nu înțeleg de ce sunt criticați cei care o fac. Nu este o biserică. Aceasta este doar o fabulație a mass-media”, spune el.

CITEȘTE MAI MULT  și gândește mai departe

Avântul secularismului: 2.800 de biserici vor fi demolate în Franța

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Avântul secularismului: 2.800 de biserici vor fi demolate în Franța
Conform unui raport al Senatului francez, nu mai puțin de 2.800 de biserici din Franța vor fi demolate în viitorul apropiat, scrie Ziarul Lumina.
Decizia a fost luată din cauza costurilor de restaurare care sunt mai ridicate decât cele de demolare, numeroase locașuri de cult urmând să fie puse la pământ pentru a se construi în locul lor diferite centre comerciale, magazine, locuințe ecologice, adăposturi pentru oamenii străzii sau parcări auto.
Printre locașurile de cult catolice din Franța se număra Biserica „Sfânta Tereza” din Beaulieu, Mandeure, construită în 1936 și demolată în august 2015, pe motiv că rămăsese în ruină și se putea prăbuși fiindcă era construită din materiale de proastă calitate, iar reconsolidarea ei ar fi costat prea mult pentru dioceza care o avea în proprietate și pentru primăria localității respective.
Proiectele de demolare se multiplică însă din ce în ce mai mult, nefiind doar niște cazuri izolate.
Un alt exemplu este frumoasa Biserică „Saint-Jacques” din Abbeville, o capodoperă neogotică construită în perioada 1868-1878, care, după ce a rezistat bombardamentelor din cele două războaie mondiale, a fost demolată pe timp de pace în 2013 pentru că se afla într-un stadiu accentuat de degradare, cu un cost total estimat la 350.000 de euro.
Potrivit inventarului realizat de www. patrimoine-en-blog, dintre cele 42.000 de biserici construite pe teritoriul francez, nu mai puțin de 38 de biserici și capele au fost demolate după anul 2000, dintre care șapte în 2016 și două în 2017, doar cinci dintre acestea fiind înlocuite cu locașuri de cult noi de dimensiuni mai modeste.
Amenințarea planează însă cu precădere asupra bisericilor rurale, cu comunități care nu-și pot permite financiar costurile repa­rațiilor absolut necesare.
Într-un articol apărut în aprilie în cotidianul La Croix, Monseniorul Jacques Habert, Episcopul romano-catolic de Séez și moderator al unui grup de reflecție privind viitorul bisericilor, din cadrul Conferinței episcopilor din Franța (CEF), declara: „Este vorba despre cazuri foarte izolate […]. Dacă [biserica] datează înainte de 1905, ea aparține comunei, care poate decide să-i dea o nouă întrebuin­țare sau să o demoleze, ceea ce este foarte rar”.
Înainte de a fi demolată sau vândută, o biserică este mai întâi dezafectată și desacralizată, iar decizia este luată de comun acord de episcop împreună cu prefectul locului, precizează La Croix.
Potrivit însă unui sondaj realizat de cotidianul Figaro, 85% dintre internauții francezi sunt șocați de demolarea bisericilor lor, iar pe blogul www. lesalon­beige.blogs.com al laicilor catolici putem citi: „Întreținerea lor costă prea mult. Primăriile sunt constrânse să le pună la pământ… Iar toată lumea se înclină în fața acestor decizii, clerici și politicieni. Teribil abandon, îngrozitoare dezertare. Pentru a se debarasa de o clădire, este suficient să o lași să se degradeze timp de 20 de ani, să o împrejmuiești apoi cu benzi roșii pentru a semnala pericolul ei, iar pe urmă să amplasezi un semnal de pericol. Demolarea nu mai este atunci o rușine. Ea este chiar de preferat”.
Pe fondul scăderii tot mai accentuate a numărului de credincioși practicanți, viitorul patrimoniului religios dă din ce în ce mai mult de gândit Conferinței episcopilor din Franța (CEF), care își îndeamnă credincioșii să-și ia înapoi bisericile și capelele, mai ales prin intensificarea vieții duhovnicești.

Ateismul științific de David Berlinski

La puțin timp după ce cosmonautul rus Yuri Gagarin a ajuns pentru prima oară în spațiu, au început să circule zvonuri legate de instrucțiunile primite din partea Biroului Politic. Uită-te bine prin jur, i-au spus astronautului. Instruit cum trebuie, Gagarin s-a uitat prin jur. Când s-a întors pe pământ fără să vadă fața lui Dumnezeu, satisfacția în cercurile înalte a fost considerabilă.

Comisarii au părăsit scena, așa că locul lor a fost luat de comunitatea științifică. Richard Dawkins, Daniel Dennett, Stephen Weinberg, Vic Stenger, Sam Harris și, cel mai recent, matematicianul John Paulos, s-au uitat și ei primprejur: nu au văzut nimic. Nimeni nu ar fi putut vedea mai puțin.

Este curios că atât de mulți oameni de știință sunt atei. Marii oamenii de știință, Copernic, Kepler, Galileo, Newton, Clerk Maxwell, Albert Einstein, erau fie credincioși fie aveau o sensibilitate religioasă.

Formidabilul fizician Steven Weinberg a recunoscut măcar că așa stăteau lucrurile în privința marilor oameni de știință. Dar noi știm mai bine, pentru că știm mai multe, a insistat el.

Ceea ce ne aduce la o întrebare evidentă: ce anume au aflat oamenii de știință ca să ne convingă pe noi că ei știu mai bine? Presupun că nu este chimia sărurilor cu bor care a înlăturat orice dubiu.

Există cosmologia cuantică, bănuiesc, o disciplină în care misterele mecanicii cuantice sunt puse la treabă pentru a răspunde la întrebarea cum a apărut universul sau dacă a apărut la urma urmei. Acesta este subiectul făcut celebru de Stephen Hawking în cartea sa „O scurtă istorie a timpului”.  Este un efort strălucitor în incoerența sa. Puse în parale, istoria creației din Geneză și istoria oferită de Hawking, nu știu să fie vreun om rezonabil care ar avea ezitări în a alege între cele două.

Apoi este teoria darwinistă a evoluției. Potrivit lui Richard Dawkins, Darwin este cel care a făcut posibil să fii un intelectual ateist împlinit.

Mai degrabă s-ar putea spune contrariul. Ateismul este cel care a făcut posibil să fii un intelectual darwinist împlinit.

În documentarul „Expelled”, unul dintre curioasele exerciții în care oamenii de știință, cel puțin, spun ceea ce gândesc cu adevărat, Ben Stein intervievează un număr de biologi darwiniști gata să ocolească dovezile când este posibil sau să le ignore când nu este posibil. Plin de sine, Dawkins apare la finalul filmului.

Cum a apărut viața pe pământ?

Întrebarea este foarte dificilă, recunoaște Dawkins.

Poate că semințele vieții au fost trimise aici din spațiul îndepărtat?

Ar fi putut.

Sau de o inteligență mult superioară?

Ei bine, da.

Întrebările și răspunsurile curg în cascadă, dar în final Stein nu mai spune nimic. Nu exisită nicio

Hollywood ezoteric

absurditate pe care Dawkins nu este gata să o susțină cât timp poate evita o implicație transcedentală.

Dincolo de cosmologia cuantică și biologia darwinistă – de orbi și de șchiopi – există aura solemnă metafizic a științei însăși. Tocmai la această aură apelează cu reverență atât de mulți oameni de știință. Filosoful John Searle a văzut această aură. „Universul este format din materie și sisteme definite de relații cauzale”, a scris el.

Așa e oare? Dacă e așa, atunci Dumnezeu nu poate fi mai mult decât un alt obiect material, o clasă care include stelele, steluțele, solitoni. Dacă nu, ce motiv am avea să presupunem că Dumnezeu nu ar putea exista?

Nu am avem niciun fel de motiv. Dacă nici științele, nici aura lor nu au demonstrat vreo concluzie relevantă despre existența lui Dumnezeu, de ce este atunci ateismul apreciat în rândul oamenilor de știință?

Nu este nevoie de vreun efort analitic rafinat pentru a vedea de ce era musai pentru comisarii sovietici să se considere ateiști. Nu erau dispuși să tolereze o putere mai mare decât a lor. Cine știe ce năzbâtii ar putea gândi cetățenii sovietici dacă și-ar da seama că Biroul Politic nu este la urma urmei infailibil?

Pe aceeași logică, nu este nevoie de un efort analitic deosebit pentru a înțelege de ce comunitatea științifică găsește ateismul atât de atractiv ca doctrină. Într-un moment în care indivizi altfel respectabili sunt înclinați să creadă că o mare parte din știință seamănă a șarlatanie, este firesc ca oamenii de știință să sugereze agresiv că nimeni nu are o putere mai mare decât ei.

Traducere din engleză de la https://pjmedia.com/blog/the-scientific-embrace-of-atheism

https://contramundum.ro/2018/03/26/ateismul-stiintific/

ATEII AU DESCHIS APROAPE 400 DE ” BISERICI”

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Ateii au deschis aproape 400 de “biserici”

AFP PHOTO / LEON NEAL

Britanicul John Sanderson, fondatorul unei organizații ateiste, a condus prima adunare generală a liderilor “bisericilor” ateiste, întâlnire ce s-a desfăsurat ieri și astăzi la Londra, relatează portalul The Daily Beast. Dintr-o comunitate mică această organizație s-a dezvoltat rapid în ultimul an pe 5 continente, deschizând centre unde se întâlnesc pentru “servicii” fără Dumnezeu.

Liderii aceastei organizații au discutat despre dezvoltare și posibilitățile de deschidere a altor centre. Obiectivul principal al organizatiei, susțin ei, nu este cel antireligios, ci cel de a promova ateismul și “bucuria de a trăi”.

După cum se pronunță, ei nu au nici o doctrină, și permit să participe la reuniunile lor persoane de orice religie (nu neapărat să fie atei).

La întâlnirile de duminică ei fac karaoke, joacă scenete comice, vorbesc despre viața și de a modul de a comunica cu alții.

Prima întânire de “biserică” ateistă a avut loc în ianuarie 2013, într-o biserică abandonată din nordul Londrei, unde au participat aproximativ 200 de persoane.

Într-o societate care îl respinge pe Dumnezeu din toate sferele, se pare că strategia ateilor are succes. Haideți să luptăm pentru a extinde Împărăția lui Dumnezeu în toată lumea.

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Ateii au deschis aproape 400 de „biserici” – Stiri Crestine.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/ateism/ateii-au-deschis-aproape-400-de-biserici/

Atei din România

6-img_20171111_1112445-e1510837743147

Cei mai mulţi atei din ţară trăiesc în Cluj şi Bucureşti

Clujenii se află pe locul al II-lea într-un top al românilor atei. Pe primul loc se află Capitala cu puţin peste 8.000 de persoane, adică 0,46% din populaţia municipiului Bucureşti. Iar pe locul al III-lea se află judeţele Braşov şi Timiş, ambele având 0,16% din populaţia judeţului ca declarată atee.

Judetele top la numar de atei:

8,067 – Bucuresti

1,854 – Cluj

1,125 – Timis

896 – Iasi

885 – Brasov

Sursa: Paul Ion

Articole recente

Înapoi sus
Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat asta: