Busola lui Jack Sparow sau „în spatele vîntului” ori ”pe aripile vîntului”

(Reiau această postare din 2012 în întregime. Inițial a fost publicată în două părți. Cred că este necesară acum. Mie! Mai ales în perspectiva noii crize economice care se anunță în acest an, la 10 ani de la ultima criză din 2008.)

Busola lui Jack Sparow, unul dintre eroii filmului Piraţii din Caraibe, este „unică”, adică nu funcţionează niciodată, cum spunea un personaj. Niciodată nu arată Nordul, întotdeauna indică locul în care se află lucrul pe care îl doreşti cel mai mult.

Eclesiastul spune „Totul este deşertăciune”.

Ecc 1:2  O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Chiar TOTUL? Dacă în acest tot Îl includem şi pe Dumnezeu, atunci mai putem afirma acest lucru încă o dată?

Atunci s-ar putea ridica întrebarea: Ce este tot? Ce este totul pentru mine şi pentru tine?

Solomon îşi declară punctul de aplicaţie din care face declaraţia. Afirmă că totul este deşertăciune „de sub soare”. Şi nici aşa stînd nu-i chiar totul deşertăciune sub istorie.

Ce este totuşi „deşertăciune” atunci cînd privim spatele vîntului, alergînd încoace şi încolo cu pumnii plini de vînt?

1. TrudaTruda este deşertăciune, dar munca, nu. Dumnezeu l-a binecuvîntat pe Adam cu plăcerea de a munci încă dinainte de căderea în păcat. Parte din blestem nu munca a fost, ci truda (vezi Geneza3:16-17)

Ecc 1:3  Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă supt soare?

2. MoarteaMoartea este deşertăciune, nu naşterea. Nu viaţa! Viaţa nu a fost menită să se desfăşoare între două coperţi, între naştere şi moarte. Naşterea şi înmulţirea a fost poruncită de Dumnezeu înainte de cădere. Numai suferinţa însărcinării vine împreună cu blestemul întregii creaţii şi peste Eva. În acest pasaj problema este că „un neam trece şi altul vine”. Toată experienţa umanităţii se pierde şi de aceea nu mai este „nimic nou sub soare”. Sîntem blestemaţi să reluăm învăţarea şi istoria cunoaşterii se pierde prin pierderea generaţiilor.

Ecc 1:4  Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

3. FrămîntareaFrămîntarea este deşertăciune, nu mişcarea. Dumnezeu a blestemat odată cu omul şi natura, întreaga creaţie. Mişcarea celor create a fost tulburată de căderea omului şi întreaga fire acum geme în frămîntare. Aici sînt enumerate toate elementele naturii, apa, aerul, lumina, toate au decăzut şi sînt într-o rotire şi în cicluri.

Ecc 1:5  Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Ecc 1:6  Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Ecc 1:7  Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
Ecc 1:8  Toate lucrurile sînt într’o necurmată frămîntare,……………………………………………………….Busola lui Jack Sparow sau „în spatele vîntului” ori ”pe aripile vîntului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s