Închide

Zece chestiuni bizare despre Coreea de Nord

download

Cred cu tărie că viitorul Coreei de Nord nu se află în mâinile lui Kim, a lui Trump sau a vreunui alt individ de pe această planetă. Cred de asemenea că Domnul suveran al tuturor națiunilor pune în mișcare un miracol – legat de schimbările din Coreea de Nord – pentru că El vrea să se atingă și de milioanele de oameni din acea zonă care au fost înfometați, oprimați, li s-au spălat creierele de prea mult timp de către liderii Coreei de Nord.

Indiferent de ceea ce credeți cu privire la acordul pe care l-a semnat Kim și Trump pe 12 iunie 2018 în Singapore, cred că aceasta este o cauză bună pentru a celebra. Da, detaliile au fost într-adevăr zbârlite. Au fost multe de și ce-ar fi dacă și poate. Dar dacă facem un pas în urmă și studiem cât de ciudată este Coreea de Nord – și cât de barbară și de înapoiată este această națiune – am realiza de fapt că suntem martorii ai unei răbufniri istorice. Așadar, vă provoc să luați în considerare următoarele date bizare despre această națiune de 25 de milioane de locuitori:

1. Creștinii din Coreea de Nord au fost zdrobiți de tăvăluguri și arși în foc.Coreea de Nord are una din cele mai groaznice înregistrări din domeniul persecuției religioase. Organizația Christian Solidarity International a raportat faptul că credincioșii în Isus Hristos sunt luați, în mod obișnuit, și duși în închisori unde sunt torturați, supuși la muncă forțată sau sunt aruncați de pe poduri. O sursă a raportat faptul că femeile și copiii sunt forțați să urmărească pe alți creștini cum sunt împușcați cu mitralierele. Deținerea unei Biblii este considerată o crimă care are ca pedeapsă moartea.

(Din fericire, Președintele Trump a abordat acest subiect al Coreei de Nord cu privire la abisalul record asupra libertății religioase atunci când s-a întâlnit cu Kim Jong Un.)

2. În jur de 3 milioane de nord-coreeni au fost înfometați în anii 1990.Economia este atât de săracă încât mai mult de 6 milioane de oameni sunt subnutriți astăzi, și o treime din copiii nord-coreeni sunt piperniciți datorită înfometării. O persoană câștigă în medie cam 1.800$ pe an (aproximativ 7.200 RON), făcând din Coreea de Nord să fie una dintre cele mai sărace țări de pe pământ. Cu toate acestea… are 1,2 milioane de soldați – adică cu de două ori mai mulți decât armata Coreei de Sud.

3. Din punct de vedere oficial, Coreea de Nord este o necrocrație – un guvern condus de un om mort. Deși Kim II Sung este mort de 18 ani, guvernul spune că el și-a asumat ”oficiul de președinte etern” în ziua morții sale, pe 8 iulie 1994. Succesorul său curent, Kim Jong Un, se presupune că ar fi avut o operație plastică spre a putea arăta cât mai mult ca și bunicul său.

4. Există 34.000 de statui ale decedatului Kim II Sung în țară. Aceasta însemnă o statuie la fiecare 750 de nord-coreeni. Trupul mort îmbălsămat al liderului decedat este afișat în Palatul Kumsusan al Soarelui, și este cea mai populară atracție turistică din țară. Toți cetățenii nord-coreeni sunt obligați să poarte o emblemă care afișează fața lui Kim II Sung.

5. În Coreea de Nord nu este anul 2018. Este anul 107. Națiunea folosește ceea ce este numit drept calendarul ”Juche”, care marchează timpul conform nașterii lui Kim II Sung din 1912. Oricare nord-coreean care s-a născut pe 8 iulie sau pe 17 decembrie nu are voie să-și sărbătorească ziua de naștere pentru că Kim II Sung și fiul său, Kim Jong II, au murit în aceste zile.

6. Țara este numită ”republică democratică”, dar nu există nimic democratic cu privire la ea. Alegerile sunt ținute la fiecare cinci ani, însă doar un singur nume apare pe buletinele de vot. Dacă vreun alegător dorește să aleagă pe altcineva, acesta sau aceasta poate să taie numele, doar că buletinul de vot nu este secret. Nu există sistem judiciar în Coreea de Nord și nici proprietate privată.

7. Supușii loiali ai lui Kim Jong Un cred că el poate controla vremea. Mașina de propagandă guvernamentală a convins populația că o stea nouă a apărut pe cer atunci când s-a născut liderul lor, care acum are 34 de ani. O biografie oficială publicată de guvern spune că Kim a învățat să meargă și să vorbească înainte de șase luni și că el poate controla starea vremii prin dispozițiile sale.

8. Coreea de Nord este adesea într-o stare de pană de curent. Sistemul electric este atât de slab încât majoritatea oamenilor nu au lumină, mai ales noaptea. Imaginile din satelit făcute din spațiu arată toată țara în întuneric (și turiștii spun că nord-coreeni iubesc întunericul pentru că le oferă intimitate). Și ca să facem lucrurile și mai rele, numai 3 procente dintre drumuri sunt pavate – doar că drumurile sunt rar folosite din moment ce există așa de puține vehicule. O foarte mică elită de nord-coreeni are acces la internet, dar tot conținutul online este filtrat de către guvern.

9. Copiii sunt învățați un cântec la școală, care este intitulat ”Nu avem nimic de invidiat în lume”. Școlile sunt folosite ca să spele creierele nord-coreenilor încă din clasele primare. Copiii trebuie să-și aducă propriile scaune și bănci la școală, iar studenții sunt obligați să facă muncă guvernamentală în timpul orelor de școală. Părinții uneori îi mituiesc pe profesori ca să îi țină pe copiii lor departe de munca grea.

10. Cetățenii din Coreea de Nord trebuie să producă o anumită cantitate de deșeuri umane. Guvernul solicită aceasta pentru că fermierii au acces puțin sau deloc la îngrășămintele chimice. Mulți cetățeni au trebuit să-și pună lacăte la toaletele lor din afara casei pentru a-i ține departe pe vecini… să nu le fure deșeurile ca ei să-și poată face cota.

Creștinii sunt adesea ridiculizați pentru că cred că demonii sunt reali și că aceste puteri demonice lucrează în spatele scenei spre a afecta evenimentele mondiale. De ce este acest lucru așa de greu de crezut? Nu pot înțelege de ce ar putea să privească cineva la situația mohorâtă din Coreea de Nord și să nu creadă că nu există diavolul.

Din fericire, Biblia spune că Hristos a învins puterea lui Satan prin moartea și învierea Sa – și că împărăția lui Dumnezeu se va extinde oriunde este predicată evanghelia. Datorită victoriei lui Hristos, săbiile vor fi făcute în pluguri și libertatea va înlocui tirania. Aceasta e ceea ce aștept eu să văd in Coreea de Nord.

Materialul de mai sus este o adaptare a unui material scris de J. Lee Grady (foto alăturat) în Charisma News pe 13 iunie 2018. J. Lee Grady a fost editorul principal al Charisma pentru 11 ani înainte să se lanseze în lucrarea cu normă întreagă în 2010. Astăzi el conduce The Mordecai Project, o organizație creștină caritabilă care aduce vindecarea lui Isus la femeile și fetele care suferă de abuz și opresiune culturală. Este autorul a câteva cărți, printre care și 10 Lies the Church Tells Women (10 minciuni pe care le spune biserica femeilor), iar recent a lansat o carte intitulată Set My Heart on Fire (Aprinde-mi inima cu foc), publicată de Charisma House. El poate fi urmărit pe Twitter la @LeeGrady, sau pe site-ul său, themordecaiproject.org. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

Vrei să te vindeci? – Lecție din viață dată de Dumnezeu

mână întinsă - foto de Daniel Jensen - unsplash.comPe la sfârșitul lunii octombrie, într-o noapte, târziu, pe la ora 2 noaptea, când totul afară era întunecat, doar vreo 2-3 luminițe mai licăreau pe afară, mă apucă o durere neobișnuită de dinți. Am sărit din pat și căutam remedii. Până atunci am fost foarte bine, am avut liniște, am putut să stau fără să mă neliniștesc în somn.

Îmi venea să urlu, dar am tăcut și am căutat remedii – urgent. Nu vroiam să merg la urgențe, mi se părea că deranjez prea mult pe cineva pe care nu cunoșteam, și el avea să-mi deranjeze prea mult buzunarul meu gol la acea oră târzie din noapte. Mă gândeam ce putea să fie, mai ales că până la ora aia am fost bine, am fost chiar destul de bine, nu exagerez.

Parcă văd acum pe unii cum taie firul în patru și analizează această introspecție în lumea spirituală sau în cea naturală. ”Te-a tras curentul, maică!” ar fi sunat vocea tradiționaliștilor; zilnic stau cu ventilatorul pornit la muncă, că e cald, că e frig, îmi place să simt aerul că se mișcă în jur – și un puf-puf care împrăștie parfum prin birou să fie băgat și el în circuit. Nu știu ce curent ar fi fost la măsea, că de mult timp eram cu ventilatorul și cu ușa deschisă, aveam toate prizele de la birou ocupate, deci curent… foloseau aparatele, ce să afecteze… curentul dinții mei? Banală deducția, dar mi-a trecut prin cap atunci, la 2 noaptea și această șoaptă. Am ignorat-o. Am ignorat-o și a doua zi când am căutat pe internet remedii care începeau cu o căutare banală pe google cum să tratezi durerile de dinți de la… curent. Amuzant este că nici măcar nu am găsit remediu la acest mit… așa că nu am găsit remediul prin google.

La ora aceea târzie, ca să revin la momentul ”chinului” prin care treceam, m-am dus la baie să mă uit în oglindă; nu eram cu falca umflată, nu era un abces – altă șoaptă a ”cunoscătorilor” a de toate și nimic în același timp… Am dat prin gură cu apă caldă să mă liniștesc, apoi am masat locul cu puțin spirt medicinal. Parcă dădusem cu apă de ploaie, că nu se mișca deloc durerea! Astea erau leacuri băbești, leacuri de doi bani care nu făceau nici un ban pentru că nu am pus mai mult de două trei picături de spirt pe degetul cu care m-am masat… și tot degeaba.

Am găsit ceva pastile și le-am luat cu un pahar plin de apă, am spus o rugăciune plină de credință și m-am așezat pe pernă, cu mâna sub falca unde simțeam durerea mai devreme. Îmi șopteam în minte ”să plece durerea, să pot să dorm…” și parcă așa s-a dus. S-au cred că eu eram mai obosit și nu am mai simțit durerea cum era înghițită de efectul calmantului și apoi am reușit să închid, cumva-cumva, un ochi, vorba noastră.

A doua zi știam că ceva trebuie făcut. Mă gândeam că ar fi un atac de la diavolul asupra mea să mă facă să mă intimidez, să îmi pierd liniștea, pacea. Nu eram atât de carismatic la ora aceea să cred că fiecare incident din viață are vreo implicație spirituală așa că am mers la o farmacie din apropierea locului de muncă și am luat o cutie de calmante. Doar după ce le-am terminat, după vreo 3 zile, mi-am dat seama pe ce am dat banii atunci… erau 6 pastile ”amărâte” care conțineau ibuprofen și care erau făcute într-un anumit fel încât să se dizolve mai repede în organism și… conform reclamei… în 30 de minute să simți că acționează asupra durerii. Cu banii care i-am dat pe cutia aia de pastile atunci puteam lua 2 cutii jumate de ibuprofen simplu… dar… nu am știut decât după vreo 4 zile ceea ce conținea cutia: doar 6 pastile amărâte, amare și roșii!

Doar că în prima zi, după ce am revenit de la farmacie și am băut prima pastilă am stat să și cronometrez să văd dacă… reclama era adevărată. Nu era, logic. Nu și-a făcut efectul cum citisem pe prospect, pe reclama sa online… dar cum trecea timpul cred că și având alte lucruri pe cap… am cam uitat de cele 30 minute și ușor, ușor durerea plecase. Într-o scurtă pauză am căutat telefonul dentistei noastre de familie și am stat mult pe gânduriNu vroiam să merg nici la dentistCui îi place la dentist? Probabil că așa ar fi trebuit să încep acest articol…

Nu am avut nici măcar curajul să sun dentista. I-am scris un mesaj, să văd dacă îmi va răspunde, nu am vrut să deranjez – era zi acum, era pe la ora 13-14 și mai aveam multe ore de stat la muncă… Nu mi-a răspuns. A trecut cam o oră și am re-verificat telefonul, nu citise mesajul… eram pe gânduri – oare ce să mai fac?Google era inutil atunci, dar știam că dacă dentista îmi va răspunde la mesaj, ceea ce îmi va spune trebuia să fac. Și a răspuns ulterior. Mi-a spus să merg să îmi fac radiografia la zona cu durerea, apoi avea să mă primească la cabinet… era acolo pe tura de seară… până la ora 23.

Am înghițit în sec. Nici nu știam eu atunci că aveam să scriu acum despre acest incident ulterior… Nu mă mai dureau dinții, dar știam parcă dintr-o presimțire personală că efectul pastilei roșii amare avea să se stingă și apoi… să revină durerea. Am terminat munca târziu, pe la ora 19 am pornit în grabă spre un cabinet unde puteam să îmi fac radiografia și am stat și acolo vreo 20 de minute în așteptare. Intrasem în acea clădire și erau mai multe cabinete unde se auzeau cum lucrau dentiști și se simțea mirosul tipic de dentist. Ce altceva să miroasă pe acolo? Era și o altă cameră unde copiii mici avea jucării și un adult îi supraveghea, cred că începeam să mă îndrăgostesc de acel loc, doar că eu eram acolo… doar în trecere. Într-un târziu mă aud chemat și cobor la subsolul clădirii și îi spun la doctorița sau asistenta respectivă ce trebuia să îmi facă. Îmi băgă în gură un film și un plastic, apoi a ieșit repede din cameră. Nu am înțeles ce se întâmpla, dar când a ieșit ea din încăpere… am închis și eu ochii. Mă puseseră să semnez înainte dacă nu cumva sunt însărcinat… și mă luase un râs ironic… cum să întrebi pe un bărbat așa ceva? Mi s-a explicat ulterior că de fapt radiografia aia era de fapt o radiere… nu doar o poză într-o cameră la subsol, nu doar o poză făcută cu laser, sau ce altceva aș fi gândit eu atunci.

Mi-a mai făcut o poză. La fel a ieșit din cameră, la fel eu am închis din ochi. Nu știu ce a avut loc cât eu am închis ochii, dar acolo, în clipita aia cât eu aveam ochii închiși de fapt Dumnezeu era la lucru. Dar de asta mi-am dat seama doar prin noiembrie… vă scriu mai jos să înțelegeți tot.

A reintrat în cameră asistenta sau doctorița (nu știu ce era, nu avea ecuson, nu s-a recomandat, nu am vrut să intru în detalii, nu mă interesa în clipa aia decât să ajung cu ”filmul” la dentista mea înainte de ora… 23!) și mi-a spus că au ieșit bine ”pozele”, să urc sus la recepție și să aștept. Am urcat, și am aștepta vreo 10 minute până când respectiva a venit cu un plic mare, cu filmul meu și am plătit, am mulțumit și am pornit-o spre următoarea stație de autobuz. Următorul autobuz, cu care trebuia să merg 2 stații scurte avea să vină pe acolo peste 35 de minute… așa că am luat-o pe jos. Ploua mărunt afară.

Am ajuns la dentistă. Era plină sala de așteptare, așa că am stat în picioare, era un televizor deschis la care rula un post de știri unde am auzit așa de multe bazaconii că îmi venea din clipă în clipă să ies de acolo și să plec acasă. Nu că ar fi zis ăia prostii, ziceau așa de multe și le repetau că mi se acrise de la ele. Deja parcă începeau să-mi provoace durerile de dinți. Ulterior a ieșit dentista afară, a trebuit să-i reprogrameze pe vreo 2-3 ca să preia pe restul… stăteam cu … nu, nu stăteam cu inima în dinți, că o plezneam! Stăteam cu durerea în dinți și ascultam, dacă mă va reprograma pentru a doua zidacă mă va prelua și pe mine, sau dacă mă va pune să spun ce auzisem timp de mai bine de 3 ore de așteptat… sumarul știrilor și discuțiilor politice de la acel post de televiziune. Vai, ce greu mai trecea timpul atunci!

Am intrat ultimul la dentistă, îmi citise între timp filmul și mi-a spus unde era problema. Acolo am văzut degetul lui Dumnezeu la lucru – a identificat problema durerii mele – nu era de natură ”tradițională”, nici care ar fi necesitat vreun leac băbesc, vreo ”pasă rea” a vieții, ci era un dinte care era cariat și care îmi atinsese nervul și durerea se transmitea la alți dinți. Apoi mi-a spus dentista că nu mai are anestezice pentru că este criză de ele… dar nu mi-a spus dacă va folosi anestezic la mine sau nu. Eram tot cu… nu, am mai spus o dată, nu eram cu inima în dinți, eram cu durerea în dinți, și auzeam mașinăria aia de la dentist, și mirosul acela specific. Mi-am spus atunci: Doamne, folosește acest dentist ca să mă fac bine! Și Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea! Nu mi-a făcut anestezic, mi-a curățat dintele și a pus un pansament pe el, timp în care dentista vorbea despre nevoile cu care se confrunta la cabinetul ei propriu de stomatologie. O cunoșteam, eram un client mai vechi eu, familia mea, nu o compătimeam, înțelegeam greul financiar prin care trecea. Eram încă pe scaunul de dentist, îmi simțeam cum fiorii îmi treceau pe spate, pe frunte, cum îmi pune într-un final ceva în dintele cu problema, cum durerea începea să dispară și să mi se schimbe fața.

Dentista încă continua să vorbească și să îmi spună de alte lucruri din domeniul ei, apoi mi-a arătat ce trebuie să facă la dintele cu problema. Nici nu știam cât era ceasul, dar eram ultimul și era târziu și ploaia nu se oprise. Dentista terminase și încurajator mi-a spus că sunt gata. Am vârât mâna în buzunar să scot bani și să îi plătesc, nu a vrut să îmi ia bani, a spus că îi voi plăti data viitoare. Mă simțeam atât de jenant atunci.De fapt acum înțelegeam că ceea ce a făcut dentista pentru mine se asemăna așa de mult cu ceea ce a făcut Isus pe cruce pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi: a luat asupra Sa durerile, suferințele și păcatele noastre și a plătit El pentru ele. Noi am primit în dar vindecarea, iertarea, eliberarea mântuirea… Dar eu eram la dentist, și tocmai ce auzisem de marile nevoi financiare prin care trecuse, și eram mai bine. Am scos o bancnotă din teanc și am lăsat-o pe agenda doctoriței, care tot insista că nu trebuie să plătesc. Mi-a făcut programare a doua și a 3 a zi, și parcă a zis să sun. Apoi am plecat acasă, urma să prind sau nu, un ultim autobuz care pleca din acea zonă spre locul unde stăteam.

Pe autobuz m-am uitat la ceas, era trecut de ora 23 și eu mă simțeam că aveam un ”corp” străin în gură, îmi era foame, nu mai aveam durerea de seara de dinainte, și… în autobuz era frig. Am ajuns acasă. M-am spălat, am mâncat, apoi m-am pus la somn. Am dormit ca un copil.A doua zi m-am trezit cu mulțumire în inimă, pe buze, în suflet. Deși m-am trezit la ora 05:50 ca să merg la muncă, mă simțeam odihnit, liniștit, în pace. În drum spre muncă mulțumeam lui Dumnezeu pentru dentistă. Eram copleșit. Nu știam dacă eram complet vindecat, dar am putut să dorm! E mult lucru să poți să dormi și să nu ai dureri! Am experimentat de multe ori lucrul acesta, și atunci când am avut piatra la rinichi, de care am mai scris cu ceva timp în urmă.

A treia zi am venit la dentist pentru programare și m-a reprogramat pentru că eu a doua zi fusesem programat, dar eu nu am putut veni, deși sunasem, nimeni nu răspunsese – pentru că erau ocupați cu clienții – și am dedus că nu mai era nimeni acolo. Apoi am ajuns după circa o săptămână la un detartraj, la același cabinet stomatologic, o ”operație” care a durat la mine 2 săptămâni pentru că din prima ședință nu s-a putut face toată curățarea. La a doua ședință de detartraj am mers cu greu. Credeam că eram ”curat” în gură, că simțeam lucrul acesta cu limba mea, oglinda spunea aceasta, și de fapt erau lucruri ascunse, care nu ieșeau afară decât cu intervenția neplăcută – pentru mine cel puțin – a ultrasunetelor, a lichidului care era folosit în această combinație și… în ultima ședința am aflat și eu ce însemna air-flow-ul. Am crezut că mă urc pe lună și vin înapoi și gravitația mi-a stricat tot ”sensul” dinților din gură; țâșnea sânge din gura mea de parcă fusesem bătut, deși era doar aer și apă care circula cu o anumită presiune.

Doar că înainte ca eu să experimentez forța air-flow-ului Dumnezeu mi-a mai arătat ceva care am învățat doar astăzi și de care vă scriu chiar acum. Înainte să monteze aparatul acela de air-flow, a intrat un client acolo la cabinetul stomatologic… care mai fusese acolo în aceiași zi… de 2 ori! Chiar asistenta zâmbea și zicea, ”tu vi aici ca masa, de 3 ori pe zi!”Am zâmbit. El de fapt avea mai mult timp ca mine. Partea care nu o știam eu atunci nu mi-am putut-o da seama atunci. Înainte să îmi pună în gură aparatul de air-flow eu m-am smucit puțin pe scaun și individul a început să chicotească la mine, apoi eu m-am uitat spre el și i-am zis să nu mai râdă și timp de circa 2-3 minute nu m-am mai putut opri din râs. Dumnezeu a știut că am avut nevoie de acele 2-3 minte de zâmbet pentru că nu puteam să mă controlez în starea aceea cu toate aparatele care îmi țiuiau în gură și cum curgeau șuvoaie de transpirație pe spatele și fruntea mea. A trecut totul. Am primit chiar și o periuță verde la final. Plătisem o singură dată, dar eu am avut parte de o dublă intervenție. Am plecat din nou de la cabinet cu mulțumire, am urat de bine asistentei și celor care mai erau acolo și am pornit spre casă. Nu mai era ora 23 ca atunci când am avut prima dată durerile, dar picura afară. Eram vesel. Trecusem de o ”operație” unde am scurs de pe mine mai multă transpirație decât cantitatea de apă consumată în acea zi.

Astăzi reflectam la toate acestea și mi-a deschis Dumnezeu ochii. Știți, de fapt cu toți vrem să fim vindecați, dar nu realizăm că suntem bolnavi, că avem dureri, că avem nevoie de intervenție. Ne e teamă că o să deranjăm și că deranjul o să fie taxat.

Psalmul 46:1 spune lucrurile așa de corect: ”Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră. El este un mare ajutor care nu lipsește în necazuri”. O altă versiune transpune altfel acest pasaj, spune că El este un ajutor atotprezent în vremuri de necazRealizând aceasta, realizăm de fapt că El este Cel care ne poate repara.

Dumnezeu nu a spus niciodată în Cuvântul său că nu se vor forma arme împotriva noastră, ci că ele nu vor prospera (în versiunea Cornilescu acest verset apare astfel: ”Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere” – Isaia 54:17). Da, există momente în viața noastră când trecem – și trecem ca să învățăm ceva – prin dureri, suferințe, necazuri, încercări. Numărul lor nu este niciodată egal cu intensitatea lor, pentru că sunt toate adunate indirect proporțional cu îndurarea lui Dumnezeu. Nu știu dacă m-am exprimat bine matematic, dar biblic știu sigur că am spus-o corect. 🙂

În aceste momente am învățat de fapt că cei care vin la Dumnezeu primesc ajutor, nu cei care se ajută singuri! Sunt unii care vin la Dumnezeu de 3 ori pe zi pentru că vor să se facă bine! Asta am învățat eu de la tipul de la dentist care mi-a stârnit râsul. De fapt aici este și umorul lui Dumnezeu. Dacă rămânem înrădăcinați în ”tradiționalismul” și ”superstițiile” noastre, folosind tot felul de leacuri băbești sau tehnici de auto-inducere a stărilor de mai bine, de stoicism, de negare a durerii, o să ameliorăm doar pentru o vreme starea noastră rea. Dacă venim la Medicul Nostru, acolo găsim de fapt leac, vindecare, eliberare. Uneori Dumnezeu se folosește de lucrurile care nu se văd – radiografiile din viață – ca să ne arate unde este problema noastră. Alte ori se folosește de lucruri care dor ca să scoată ce este rău din viața noastră. Uneori El lucrează în noi și asupra noastră fără să ne mai ”anestezieze” pentru că durerea e bună și ea la ceva – îți spune că sistemul tău nervos este de fapt sănătos, simți ceea ce trebuie să simți, reacționezi la ceea ce trebuie să reacționezi. Dacă nu simți când Dumnezeu lucrează și cizelează caracterul tău înseamnă că ai lepră spirituală sau nu e Dumnezeu cel care lucrează în tine și la caracterul tău!

Am ajuns prea mulți dintre noi în biserică să credem ceea ce spunea Mântuitorul în Matei 13:15Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec! Luăm lucrurile în mâinile noastre și o rezolvăm noi cumva, singuri, sau sunăm un prieten. Eu am experimentat pe pielea mea un adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am învățat prin mâna lui Dumnezeu la lucru în viața mea, prin dentiști și asistente: Doamne, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m-ai vindecat (Psalmul 30:2). Am realizat atunci că în durere, în probleme, în suferință, de unul singur nu vei putea birui niciodată.

Zilele acestea reflectam la cele întâmplate și am înțeles că atunci când aduci cererea ta la cunoștința lui Dumnezeu și a altora, rugăciunea ta este împuternicită, răspunsul este adecvat și vindecarea este pe drum. Atâta timp cât avem în noi sfiala și rușinea și timiditatea de a nu spune și altora nevoile noastre, rugăciunea noastră va fi ca un leac băbesc pentru noi. E bine să ai și perspectiva altora din jurul tău cu privire la problema, la nevoia ta. Dumnezeu este în ceruri și aude și rugăciunea ta, și aude și rugăciunea lor; El vrea ca tu să vii sfiit, să devii vulnerabil înaintea Lui față de starea ta și să recunoști că ai nevoi de El, de intervenția Lui. Ai nevoie de vindecarea lui Dumnezeu astăzi? De ce nu te duci direct la Medic și fă-ți o programare chiar acum cu El! Dacă nu ai încrederea că problema ta poate fi vindecată, reparată, remediată, încearcă să citești măcar referințele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre vindecarea lui Dumnezeu, promisiunea Lui pe care o poți aplica pentru viața ta, pentru problema ta, pentru nevoia ta. Încearcă această căutare, doar cu cuvântul ”vindec”, și o să vezi ce surprins ai să fi să descoperi că Dumnezeu se descoperă ca fiind Cel care vindecă, unul din numele Sale este și una din calitățile și caracterul Său: Medic divin.

Și mai e ceva. În seara când veneam acasă de la dentist, deși era noapte afară, auzeam pe cineva de la un bloc cum tăia cu o freză niște gresie sau faianță; era cam același sunet pe care îl auzeam în sala de așteptare de la dentist… așa că am făcut pași mai mari să nu mai aud acel sunet. Uneori circumstanțele din viață ne aduc aminte de chinurile prin care am fost… e bine să fugim și să mergem înainte, memoria lor, auzirea durerilor, a chinurilor de atunci nu ne va face mult bine. A ne încrede în Dumnezeu că El este vindecătorul, că El poate vindeca, că El se folosește chiar și de dentiști ca să ne repare dinții noștri este a merge înainte, a fi ceea ce te-a chemat El să fi: copil de Dumnezeu, care trăiește sub binecuvântarea Lui, sub protecția Lui, sub grija Lui.

Apropo, mai am încă programări la dentist. Știu, iar o să aud ”bâzâitul” ăla pe care nu îl suportă nimeni în urechi… Probabil că dacă vreunul dintre voi va vorbi ceva de ceea ce am scris eu mai sus cu dentista mea și îmi va face vreun discount, o să vă las numărul ei de telefon să vă programați și voi. O recomand din toată inima!Și vi-l recomand și pe Domnul! Am putut să dorm liniștit în noaptea aceea. Și ce e mai memorabil și mai de lăudat acum decât odihna care ne-ar fi furat-o o durere… pe care unii din noi ar fi stat să o despice să vadă ce natură avea…

În viața aceasta, chiar și cu următoarele programări la medic, învățăm că Dumnezeu este încă la lucru în noi și cu noi. Și El nu a terminat ce are de făcut cu noi. Priviți-vă în oglindă și încercați să zâmbiți. Când o să treceți mâine pe lângă un cabinet stomatologic, o să vă amintiți de ceea ce v-am scris eu mai sus. Fiți binecuvântați!

Vin nou, burdufuri vechi şi teama de schimbare

O femeie din Orlando, Florida, a apărut la ştiri recent pe motiv că ea a decis să se „pensioneze” de la conducerea maşinii ei, un Mercury Comet din 1964. Rachel Veitch, care are 93 de ani, a cumpărat maşina nouă pentru 3.300 dolari, atunci când benzina costa doar 29 de cenţi pe galon (1 galon = 3,7854118 litri) Astăzi, maşina de culoare galben deschis (nu e cea din poză, dar e similară ei, notă personală adăugată de mine), pe care Veitch o numeşte „Chariot” (şaretă), are 567,000 mile la bord (912.303 km).Aceasta este o veste mare pentru doamna Veitch care, probabil, va primi 44.000 dolari pentru o aşa maşină de colecţie, deoarece ea a avut mare grijă de ea. Dar cine o va cumpăra ori o va ţine într-un garaj de lux, sau pentru a o afişa la vreun auto-show. Nu mai sunt prea multe mile rămase pe această relicvă a trecutului.

Autovehicule au o limită de viaţă. Majoritatea maşinilor Mercury Comets din 1964 au fost mult timp condamnate la groapa de gunoi. Motoarele mor, carburatoare ruginesc şi modelele nu mai sunt la modă, aşa că le dăm la schimb pentru vehicule mai noi. În lumea noastră, ce merge cu paşi rapizi, Apple debutează cu un iPhone nou la fiecare câţiva ani, precum şi aplicaţiile cele mai populare au actualizări aproape lună de lună. Am ajuns să aşteptăm upgrade-uri frecvente.

Cu toate acestea, pentru cei dintre noi implicaţi în lucrare, tindem să credem că biserica nu are nevoie de remodelare sau de renovare. Ne aşteptăm de la congregaţii să fredoneze ani la rând aceiaşi melodie, gândindu-ne că lumea va dori să se adune în Mercury Comet-ul nostru galben din 1964 şi să se bucure de o retro-călătorie. Dar aceasta este doar o presupunere greşită. 

În timp ce mesajul Evangheliei este atât atemporal cât şi fără cusur, ambalajul în care-l punem ar trebui să se adapteze cu vremea, altfel vom pierde repede relevanţa.1 Orgile cu tuburi, turlele şi robele de cor nu au fost niciodată greşite, dar nu ne vor ajuta să atingem generaţia de astăzi; nici sistemele religioase învechite, terminologia obosită sau programele denominaţionale uzate, care ar fi fost pierdute cu mult timp în urmă. (Acelaşi lucru se poate spune despre tele-votingul de pe posturile TV creştine, care au aspectul unui joc de spectacol din 1978.)

Isus a spus ucenicilor lui Ioan Botezătorul că oamenii nu pun vin nou în burdufuri vechi deoarece pielea burdufului se va sparge, iar vinul va fi irosit„Pune vin nou în burdufuri noi, şi ambele sunt conservate”, a spus Isus (Matei 9:17, tradus din versiunea engleză NASB). Dar, multe biserici şi misiuni de astăzi insistă asupra turnării de vin nou în vechile modele, din nou şi din nou. Ne opunem inovaţiei şi ne luptăm cu progresul. 

Sunt dispus să cred că 90 la suta din ceea ce facem în biserică astăzi are nevoie de o transformare totală. Ne confruntăm cu cel mai descurajant proiect de renovare din istoria bisericii. Dar sarcina nu este imposibilă! Va fi nevoie din partea noastră să facem aceşti paşi dureroşi:

1. Trebuie să ne desprindem complet de teama de schimbare. Dumnezeu este întotdeauna în mişcare. El ne-ar putea duce într-un loc pentru o vreme, dar niciodată nu vom putea deveni prea confortabili într-un singur loc. Trompeta Lui va sufla în cele din urmă şi norul prezenţei Sale se va schimba. Nu parca atunci când Dumnezeu te cheamă să mergi înainte. Rămâi deschis pentru directivelor Lui proaspete, şi aşteaptă ca El să se întindă credinţa ta. El este aventuros!

2. Trebuie să fim dispuşi să sfidăm tradiţia.Oamenii care sunt căsătoriţi cu trecutul nu pot îmbrăţişa viitorul. Vacile sacre nu aparţin de amvon, acestea trebuiesc sacrificate pe altar. Modul în care am făcut lucrurile dintotdeauna” nu va funcţiona în noul sezon al lui Dumnezeu. Mulţimea alege scaunele confortabile de nostalgie, dar Dumnezeu este cu acei câţiva curajoşi care sunt dispuşi să aprindă o cale nouă pe teritorii neatinse.

3. Trebuie să solicităm Duhului să ne descopere noile Sale strategii. Nu ne putem baza pe acei „guru” de creştere a bisericii, pe cărţile populare sau pe predicatorii rock-star ca să ne conducă spre o schimbare autentică. Copierea tendinţele spirituale este doar o formă de carnalitate – şi acesta este un substitut trist pentru reala inovare. Dacă lucrarea de transformare a Bisericii nu este în totalitate condusă de Duhul Sfânt, atunci schimbările noastre vor fi superficiale şi impactul nostru va fi compătimitor.Ultimul lucru de care am avea nevoie este un upgrade superficial. 

Personal cred că Domnul vrea să declanşeze un râu de vin nou care să ţâşnească în biserica de azi, însă El ne conduce să ne pregătim burdufurile.Ceea ce este vechi trebuie să fie reînnoit de Duhul, ceea ce este depăşit trebuie remodelat, şi ceea ce este ineficient trebuie înlocuit. Dumnezeu vrea să facă un lucru nou. Nu te împotrivi la aceasta!

J. Lee Grady

Notă: Acest articol este o adaptare după un articol de J. Lee Grady (foto alăturat), apărut în Charisma News pe 2 mai 2012. J. Lee Gradyeste fostul editor al Charisma şi director alThe Mordecai Project(Proiectului Mardoheu). Îl puteţi urmări pe Twitter, la@leegrady. El este autorul mai multor cărţi, inclusiv 10 Lies the Church TellsWomen10 Lies Men Believe şi The Holy Spirit Is Not for Sale (10 minciuni spuse de biserică femeilor,10 minciuni pe care le cred bărbaţii, şi Duhul Sfânt nu este de vânzare). Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

VIDEO Capitularea Occidentului (cu Porumbelul Negru)

download

 

Că cea care a „binecuvântat” transformarea uniunii maritale într-un circ grotesc este una și aceeași cu cea care a inundat Germania cu milioane de „refugiați” care să „muncească” și să „plătească pensiile” germanilor obosiți și îmbătrâniți nu poate mira pe nimeni dintre observatorii atenți ai vieții sociale europene. „Refugiații”, întocmai ca agenții patogeni, vin acolo unde simt că organismul societal, slăbit și decrepit, nu mai este capabil să se apere. Și ce semn de degenerare este mai pregnant decât acela că temelia societății, căsnicia, a ajuns, aproape pretutindeni în Occident – și de ieri și în Germania – un mutant oribil.

Să nu fi știu „mama Merkel”, atunci când și-a dat acordul pentru legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, că materialele de propagandă ale grupărilor teroriste islamice vorbesc disprețuitor despre starea de degradare morală a Occidentului și o oferă chiar ca motivație atentatorilor cărora liderii Europei nu știu și nu pot să le facă față?

Sau, să nu fi știut prim-ministrul Suediei, atunci când le-a transmis preoților luterani că fie oficiază slujbe de „cununie” unisex fie își caută altceva de lucru, că șeful poliției naționale a făcut apel la ajutor, pentru că 80% dintre polițiștii suedezi se gândesc să demisioneze din cauza bandelor de infractori și a „zonelor interzise” decretate de aceștia?

O maree de jeg moral băltește în întreg Occidentul. La apusul acestuia asistăm, neputincioși și îngroziți, cu conștiința fratelui mai mic sosit, din nou, prea târziu la festinul de la curtea celor mari. Totuși, ne-a mai rămas măcar atâta rațiune cât să ne gândim ce avem de făcut pentru a nu păși și noi pe urmele celor care azi, orb pe orb călăuzind, se îndreaptă inexorabil către groapa de gunoi a istorie

Arheolog relatează descoperirea celui mai vechi text biblic Mar 8, 2007, by Brent Thompson

download

Pagina de ştiri baptiste

BPNews

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Arheolog relatează descoperirea celui mai vechi text biblic

Mar 8, 2007, by Brent Thompson

(foto stânga) Arheologul biblic Gabi Barkay citeşte un pasaj din Numeri 6 dintr-o Biblie engleză în cadrul lecturii lui la Southwestern Seminary despre descoperirea sa a celor mai vechi versete din Biblie. Foto de Matt Miller.

FORT WORTH, Texas (BP) – Însuşirea de a găsi obiecte interesante de valoare joacă un rol în multe din cele mai mari descoperiri ale lumii, şi acesta nu a fost un caz mai mic pentru arheologul biblic Gabriel „Gaby” Barkay în cadrul unei săpături care a condus-o în Ierusalim acum 30 de ani în urmă. Barkay nu ar fi ghicit niciodată că un copil pisălog cu un ciocan ar revela locul de odihnă al celei mai vechi bucăţi de text biblic ce avea să fie descoperit vreodată.

În cadrul unei lecturi de la Southwestern Baptist Theological Seminary, Barkay a condus o mulţime de 200 de persoane într-o călătorie care a început cu diapozitive ale Bisericii Sf. Andrei a Scoţiei, vedere interioară a Vechiului Ierusalim. În temelia acelei biserici, ridicată în 1927 pe o movilă stâncoasă de pe Valea Hinnom (Ketef Hinnom), unde Barkay a condus săpături arheologice în partea de mijloc şi târzie a anilor 1970.

„Căutam obiecte la care se priveşte mai puţin: piese de folosinţă extra-rural, para-urban”, spunea Barkay, descriind motivele pentru care a ales acea locaţie în tip ce îşi dezvolta dizertaţia sa doctorală. „M-am întrebat, ‚Dacă eram patriarh, unde aş pune o bucată ce poate fi apărată? Unde aş pune un cimitir sau o piatră spartă?’”

Barkay a decis că răspunsul se afla în afara zidurilor Vechiului Ierusalim, în afara ariei de arme antice, însă destul de aproape pentru acces uşor. Aceasta l-a dus la dealul unde şade Biserica Sf. Andrei. Indicând spre o vedere aeriană a locaţiei, el a descris câteva caracteristici ale terenului.

„A existat un drum antic ce trecea prin coasta stâncoasă pe a cărui absidă atârnă biserica”, a spus Barkay. „Acest drum antic ducea la Betleem şi a fost în folosinţă până în anii 1800 [d. Hr.]. Acest deal este foarte important deoarece este chiar în afara ariei armelor oraşului. Dacă doream să asediez oraşul, aş fi pus tabăra pe acel deal”.

Cu săpăturile în plină desfăşurare, echipa lui Barkay a descoperit mai întâi artefacte din secolul 19 d. Hr. – podoabe britanice, însemne de drum turceşti, monede, insigne militare şi rămăşiţe de arme, multe dintre care erau piese de calitate de muzeu.

Tot ei au dezgropat pragul unei biserici creştine primare de circa 1.500 ani vechime. Sub locul identificat drept nartexul bisericii, sau holul, echipa a descoperit o criptă intactă. Barkay a descris găsirea a diferite rămăşiţe ale bisericii, inclusiv urmele de paşi. El a spus că biserica probabil a fost distrusă în secolul 7 d. Hr. de un rege Persan.

Pe măsură ce echipa lui Barkay continua mai adânc în săpături, descoperirile lor mergeau înapoi în timp, eră după eră: din perioada Romană târzie, fragmente mici de oase umane au fost găsite, incinerate în oale de gătit. Echipa a dezgropat un crematoriu al Regimentului al 10lea al Armatei Romane. Ţintele de la bocancii din era Romană, cercei, monede, inele şi containere de sticlă pentru parfum au fost găsite intacte.

Din perioada Irodiană, Barkay a glumit cu privire la descoperirea de vase de gătit cu găuri mici în ele şi a gândit că cineva din echipa sa nu a fost atent şi a făcut găuri în comorile rare. Însă cercetarea ulterioară a descoperit faptul că vasele de gătit erau punctate în mod intenţionat de evreii primului secol pentru a „anula” vasele de gătit după ce ele au fost folosite pentru scopuri sacre în templu.

Mai apoi, descoperirile din Perioada Primului Templu, timpul Regelui Ezechia şi a profetului Isaia. Figurinele de fertilitate au spus povestea tristă a felului cum rezidenţii Ierusalimului s-au închinat la dumnezei falşi, dând fond avertizărilor lui Isaia şi a contemporanilor săi înregistraţi în Biblie.

Curând au apărut peşterile de îngropări. Excavarea lui Barkay dezvăluia artefacte din secolul al 5lea î. Hr. Aceste cavouri revelau indicii despre felul cum evreii antici îşi îngropau morţii.

Apoi Barkay a descris pentru audienţa sa cum, în 1979, un grup de copii de 12 ani dintr-un club de arheologie din Tel Aviv au venit la sit. Barkay a gândit că copiii erau „pisălogi”. Unul în particular, pe nume Nathan, întotdeauna „mă trăgea de tricou şi îmi punea întrebări năucite”, spunea Barkay.

Barkay l-a pus pe Nathan la o sarcină depărată, neimportantă: curăţarea unui peşteri de cavou antic pentru a o pregătii să fie fotografiată. Nathan a mers într-acolo cu un ciocan şi „şi-a exprimat frustrarea prin a lovii cu ciocanul în podeaua cavoului”. Barkay îşi aminteşte cum a fost destul de perturbat când tânărul Nathan, care nu fusese la sarcina lui de prea multă vreme, îl trăgea de tricou ca să-i spună arheologului că ciocanul a trecut prin podeaua cavoului şi că era ceva dedesubt.

În urma inspecţiei, Barkay a realizat că ceea ce a gândit el a fi podeaua camerei era, de fapt, tavanul unei alte încăperi antice de dedesubt. Nathan a deschis o cameră unde Barkay avea să facă cea mă renumită descoperire a sa.

Dedesubt era un cavou ce conţinea o cantitate mare de vase intacte ce datau din secolele 5, 6 şi 7 î. Hr., spunea Barkay. Multe au supravieţuit cuceririi Ierusalimului de către Nebucadneţar din 586 î. Hr. Oalele glazurate, bijuteriile de aur, argint, pietre semi-preţioase şi mărgele au dat toate evidenţa unei populaţii înfloritoare. Monedele de argint făcute în Grecia au arata că evreii erau parte a unei reţele de comerţ internaţional.

Acela a fost momentul când descoperirea „foarte importantă” a venit la lumină. În cadrul lecturii sale pe 5 februarie de la campusul principal de la Southwestern din Fort Worth, Texas, Barkay a proiectat o fotografie a unui cilindru mic, murdar pe care l-a descris drept „mărimea unui muc de ţigară”. Era o amuletă desemnată să fie purtată pe un braţ sau pe frunte în ascultare literală faţă de Deuteronom 6:8, un precursor antic a ceea ce se cunoaşte astăzi drept filacteriile.

„În interiorul [amuletei] am găsit un sul mic, argintiu, care ne-a luat trei ani ca să-l despăturăm”, a spus Barkay. „Sulul oferea 19 linii de scris minuscul … în scrierea ebraică antică”.

Stratigrafia i-a permis lui Barkay să dateze sulurile de argint spre secolul 7 î. Hr., spre vremea Regelui Iosia. El a spus că sulurile îi infirmă pe cercetătorii care pretind că cărţile Pentateuhului au fost scrie mai târziu.

Scrierea include trei repetiţii de litere antice evreieşti care sunt transliterate YHWH. „Acesta este numele privat, impronunţabil al lui Dumnezeu, care este adesea pronunţat în Vest drept „‚Jehowah’”, a spus Barkay.

Experţii în limbile semitice antice au arătat că micile suluri conţineau el mai timpuri exemplu scris al binecuvântării Aaroniene înregistrată în Numeri 6:24-26: „Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!  Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea”.

„Acest text pre-datează cele mai timpurii Suluri de la Marea Moartă cu patru secole”, a spus Barkay în referire la importanţa sulurilor de argint. „Ele sunt cele mai vechi versete biblice identificate în lume”.

Născut în Ungaria, Barkay s-a mutat în Ierusalim devreme în viaţă, unde mai târziu şi-a dobândit gradul de licenţă şi master la Hebrew University of Jerusalem. Apoi şi-a obţinut gradul de doctorat în arheologie la Tel Aviv University. Barkay este în prezent profesor de arheologie la Bar Ilan University lângă Tel Aviv. În cadrul carierei sale, el a fost implicat în excavări la Lachish, Ierusalim, Megiddo, Tel Zayit şi Susa în Iranul zilelor moderne. El a condus excavările de la Ramat Rachel, Ketef Hinnom şi alte situri. Barkay a publicat numeroase articole în Israel Exploration Journal, Biblical Archeology Review şi alte periodice de cercetare. El este destinatarul prestigiosului premiu Jerusalem Prize în Arheologie.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri15_apr07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire – Calvinismul şi baptiştii – de Dr. Laurence M. Vance.

Calvinismul şi baptiştii  de Dr. Laurence M. Vance

Ceea ce urmează este din lucrarea excelent revizuită recent de Dr. Laurence M. Vance intitulată, „The Other Side of Calvinism.” (Cealaltă parte a Calvinismului.) Această lucrare definitivată este un tratat de 800 de pagini a sistemului teologic cunoscut prin numele de Calvinism. Ea este extinsă cu note de subsol. Această carte poate fi cumpărată scriind la Vance Publications, P.O. Box 11781, Pensacola, FL 32524, USA. Phone: (850) 474-1626. Vance Publications este specializată în găsirea cărţilor care nu se mai tipăresc. Vă rugăm să trimiteţi orice întrebări sau comentarii pentru autor la Vance Publications. Pusă pe Internet prin permisiunea autorului. Adresa de e-mail a lui Dr. Laurence M. Vance este vancepub@juno.com

Controversa asupra Calvinismului între baptişti cere o atenţie specială. Nu numai că această dezbatere a fost furioasă printre baptişti timp de sute de ani, cei mai mari exponenţi ai Calvinismului de azi nu sunt Presbiterienii sau Reformaţii ci Baptiştii. Faptul că un baptist spune că el nu este un Calvinist nu înseamnă nimic, pentru baptişti, mai mult decât pentru oricare alţi Calvinişti, când încearcă să distragă atenţia de la numele lui Calvin, folosesc fraza „Doctrinele Harului” ca o metaforă pentru Calvinism.105 Un alt termen folosit de baptişti este „Harul Suveran.”106 Termenul „har” în sine este de asemenea folosit pentru a sta pentru doctrinele Calvinismului.107 Un baptist Calvinist chiar a scris o carte numită Har nu Calvinism.108 Dar aşa cum a fost subliniat mai înainte, dacă acest Calvinism este doctrina harului găsită în Biblie, atunci aceasta implică faptul că dacă nu eşti de acord cu Calvinismul atunci tu negi mântuirea prin har. Unii baptişti Calvinişti sunt ofensaţi direct când sunt acuzaţi că ei sunt Calvinişti. Joseph Wilson, fostul editor al ziarului baptist Calvinist, a afirmat:

Noi suntem Baptişti Misionari Jalonaţi prin Harul Suveran. Aceasta suntem noi. Aşa ne facem noi reclamă. Aşa dorim noi să fim cunoscuţi şi aşa vrem să fim numiţi de alţii. Dacă ne numeşti aşa, nu vei obţine nici o ceartă. Nu ne este ruşine de aceasta. Noi suntem fericiţi să purtăm această etichetă. Numeşte-ne „Calvinişti” şi ne vei jigni.109

Încercarea acestor „Baptişti ai Harului Suveran” de a se distanţa de John Calvin prin pretenţia de a menţine „Doctrinele Harului” şi negarea că ei sunt Calvinişti nu este doar insultătoare faţă de toţi aderenţii şi destinatarii doctrinei harului lui Dumnezeu gratuit în mântuire, ci a ascuns mai mult adevărata lor identitate şi de aceea a făcut necesar studiul mai atent al Calvinismului şi al Baptiştilor.

Toate argumentele întâlnite până acum care sunt folosite pentru a dovedi adevărul Calvinismului sunt continuate de baptişti care îmbrăţişează această doctrină. Afirmaţiile strălucitoare despre Calvinism care îl prezintă ca pe singura formă de creştinismul biblic sunt repetate cu răzbunare:

Dacă sunt crezute, doctrinele Calvinismului sunt un remediu suveran împotriva celor două mari erezii din lumea aşa zisă creştină, şi anume: ritualism, sau mântuirea sacramentală, pe de o parte, şi raţionalism, pe de altă parte; una fiind urmaşa superstiţiei, cealaltă, produsul infidelităţii.110

Nu există un astfel de lucru precum predicarea lui Hristos şi a lui crucificat, decât dacă predici ceea ce în zilele noastre este numit Calvinism.111

Milburn Cockrell, editorul unui alt ziar baptist Calvinist, susţine că nimic nu dovedeşte mai mult starea de apostazie în care sunt majoritatea bisericilor baptiste decât „devierea lor faţă de doctrina harului gratuit şi suveran.”112 Într-adevăr, el nici măcar nu recunoaşte o biserica baptistă adevărată ca fiind o biserică ce este împotriva Calvinismului:

Noi nu recunoaştem ca biserici adevărate cele care denunţă doctrinele harului ca fiind doctrinele Diavolului. Nu vom da şi nici nu vom primi vre-o scrisoare de la o biserica aşa-numită baptistă. Admitem că o biserică poate fi slabă cu privire la harul suveran şi totuşi să îşi menţină statutul ei de biserică, dar nu credem că o biserică ce se opune violent şi în mod deschis harului suveran poate fi o Biserică Nou Testamentală Baptistă.”113

Cockrell nu explică niciodată diferenţa dintre „violent şi deschis” opunându-se harului suveran şi fiind „slabă cu privire la harul suveran.” Cât de „slabă cu privire la harul suveran” trebuie să fie o biserică baptistă pentru a-şi pierde „statutul ei bisericesc”? Şi mai departe, cine decide când a fost traversată linia?

Dar în ciuda antipatiei lor faţă de numele lui Calvin, baptiştii au folosit întotdeauna bifurcaţia Calvinist / Arminiană pentru a-şi sprijini poziţia lor la fel ca şi „verişorii” lor Presbiterieni şi Reformaţi. Din nou trebuie să fie accentuate două lucruri despre Arminianism. Primul este că atunci când un Calvinist foloseşte termenul, el niciodată nu îl limitează la doctrinele presupuse ale lui James Arminius, pentru că potrivit Calviniştilor, Arminianismul este orice contrar Calvinismului. Şi în al doilea rând, despărţirea arbitrară a oamenilor în Calvinişti sau Arminiani este tăria sistemului Calvinist, căci dacă sunt doar două puncte de vedere justificabile atunci dacă nu eşti un Calvinist atunci trebuie să fi un Arminian. Roy Mason (1894-1978) susţine „cei doi termeni sunt ficşi şi întemeiaţi” astfel că „dacă o persoană vrea să fie etichetată Calvinistă sau Arminiană sau nu vrea, nu există nici un fel în care să putem evita aceasta.”114 Odată ce acest sistem cu două straturi este aranjat, se fac obişnuitele afirmaţii şocante despre Arminianism:

Arminianismul este o formă modernă a căii lui Cain, pentru că face cuvintele, valoarea şi faptele oamenilor să valoreze mai mult decât a făcut Hristos. Cu adevărat Arminianismul este păgânism şi catolicism sub steagul creştinismului. Acesta va culmina prin adorarea unui om în persoana finală a lui Antihrist.115

Adam şi soţia sa au fost primii care au demonstrat filozofia care în cele din urmă a ajuns să fie cunoscută sub numele teologic de „Arminianism.” Ei au inventat un sistem de soteriologie care, în timp ce includea unele elemente de revelaţie divină, se potriveau în conformitate cu propria lor înţelepciune mai degrabă decât pe cea a lui Dumnezeu.116

Odată ce Calviniştii îi etichetează pe toţi oponenţii săi ca fiind Arminiani, argumentul vinei prin asociere este folosit la fel. Kenneth Good (1916-1991) ne aminteşte că Penticostalii, Mişcarea Sfinţirii şi Carismaticii „sunt toţi definitiv Arminiani.”117 El mai face şi jalnica legătură dintre Arminianism şi Semi-Pelagianism.118 Cu toate acestea, unii baptişti Calvinişti consideră că aceasta este o „tactică ieftină,” şi dispreţuiesc această despărţire a oamenilor în aceste două tabere: „Am scris un articol în urmă cu câţiva ani în care am pledat cu predicatorii, să nu îi numesc pe alţi predicatori Arminiani sau Calvinişti. Dacă ei sunt baptişti, ei nu sunt Calvinişti şi ei nu sunt Arminiani.”119 Dar aşa cum vom vedea în curând, Calviniştii nu vor recunoaşte nici o poziţie de mijloc între Calvinism şi Arminianism.

Din cauza insistenţei lor că, Calvinismul este Evanghelia, baptiştii Calvinişti au făcut câteva afirmaţii pripite despre „Arminianism” încât numărul lor a fost forţat să se micşoreze. Cockrell insistă că „Hristosul Arminianismului nu este Hristosul Noului Testament.”120 Wilson pretinde că „nimeni nu a fost sau nu va fi mântuit prin calea învăţată de Arminianism.”121 Acestea sunt acuzaţii foarte serioase, pentru că ei insinuează că nimeni în afară de Calvinişti nu poate fi mântuit. Dar unii dintre cei ai Harului Suveran au călcat uşor în această chestiune, pentru că ei recunosc faptul că ei au fost „mântuiţi prin predicarea unui predicator şi a unei biserici Arminiane.”122 Chiar Wilson însuşi recunoaşte că „mulţi dintre noi am fost mântuiţi în biserici Arminiane şi sub predicare Arminianistă”123 Astfel, cum se împacă aceasta cu afirmaţiile sale de mai devreme? El explică: „Înţelegeţi că eu cred că unii (chiar mulţi) dintre Arminiani sunt mântuiţi, dar susţin tare că ei vor fi mântuiţi în calea învăţată de Harul Suveran.”124 Faptul că aceşti Arminiani mântuiţi îşi pot trăi viaţa lor în sfidare faţă de Calvinism nu este o problemă, pentru că aceşti Arminiani „vor fi ai Harului Suveran când vor ajunge în cer şi vor striga eliberaţi veşnic, bucurându-se pentru că doctrina lor a fost falsă.”125

Deşi Calviniştii baptişti insistă că ei au dreptul să respingă termenii Calvinist şi Calvinism, ei nu vor acorda acest privilegiu oponenţilor lor. Keener spune Calvinismul ar trebui să fie numit „anti-Arminianism”126 Wilson menţionat mai devreme, care respinge atât de tare eticheta Calvinist, se plânge că acei baptişti care sunt opuşi Calvinismului „le este ruşine de cuvântul „Arminian.””127 El spune adversarilor săi „Numiţi-vă cum doriţi; voi sunteţi Arminiani.128 Dar să presupunem că un critic al Calvinismului respinge eticheta? Wilson se luptă mai departe că „voi nu trebuie să vă numiţi altfel; dar dacă nu vă numiţi nicicum aceasta nu schimbă faptul a ceea ce sunteţi. Refuzând să vă numiţi un Arminian nu schimbă faptul că aceasta sunteţi.”129 Good insistă că „sunt unii Arminiani care nu ştiu că ei sunt Arminiani.”130 Din cauza acestei duplicităţi a Calviniştilor, termenii Calvinist şi Calvinism vor fi folosiţi în toată această carte pentru a denumi orice om sau doctrină care este Calvinistă – indiferent dacă denumirile sunt acceptate sau nu. Şi în ciuda obsesiei pe care Calviniştii o au faţă de termenii Arminian şi Arminianism, ei pretind că „un fel de „Calvi-fobie” se dezvoltă în mintea Arminiană” când este abordat subiectul Calvinismului.131 Dar în vederea lucrurilor uluitoare şi exagerate care au fost spuse până acum despre Arminianism, este evident că cel care are o fobie este Calvinistul datorită obsesiei sale faţă de Arminianism. Aceasta este cel mai evident atunci când un baptist alege pur şi simplu să se identifice ca fiind un credincios al Bibliei.

Pentru acei baptişti care acceptă Biblia ca autoritate finală în locul speculaţiilor filozofice şi a implicaţiilor teologice ale Calvinismului sau ale Arminianismului, Calvinistul îşi rezervă cel mai mare dispreţ. A te numi „Biblicist,” în loc de Calvinist sau Arminian, deşi este ofensator faţă de aderenţii faţă de cele două sisteme deoarece aceasta implică în mod corect că amândouă sunt nebiblice, este deranjant în special pentru un Calvinist datorită insistenţei sale tari că cineva trebuie să fie sau un Calvinist sau un Arminian. Ca un răspuns la cei care spun „adevărul stă între Calvinism şi Arminianism,” Spurgeon a replicat: „Nu; nu există nimic între ele decât o pustietate stearpă”132 Good insistă că cei care pretind titlul de Biblicist caută „un slogan simplist pentru a evita problema sau pentru a evita studiile.”133 Şi în timp ce el laudă dorinţa de a fi identificat ca şi Biblicist, Good priveşte „temelia raţionamentului” ca „fiind mai degrabă şubredă. De fapt aceasta nu are o bază potrivită în Scriptură.”134 Problema pe care o are Good cu Bibliciştii este că „de fapt ei nu sunt Biblicişti deloc.”135 De fapt ei „urmează sistemul doctrinar inventat de Arminius.”136 Cu alte cuvinte, ei sunt Arminiani – la fel cum oricine altcineva care nu este un Calvinist. Curtis Pugh susţine că pastorii Biblicişti „cer membrilor din biserică să le îngăduie să „vorbească din ambele părţi ale gurii lor””137 Dar a crede că, Calvinismul este biblic, el pur şi simplu se priveşte pe sine „de asemenea ca un Biblicist”138 pentru a opri dezbaterea. Orice încercare de a fi doar un baptist care crede Biblia şi tu porţi eticheta semnului de „Calminian,”139 evident un derivat al celor două sisteme acceptate.

Un corolar faţă de dihotomia Calvinist / Arminian şi unul care este specific baptiştilor, este diviziunea anterioară a baptiştilor în două grupuri (unde am mai auzit despre aceasta mai înainte?) numiţi baptişti „Generali” şi „Speciali” – baptiştii generali susţin că Hristos a murit pentru toţi oamenii în general şi baptiştii speciali privesc Ispăşirea doar pentru un grup special al lui Dumnezeu numit aleşii.140 În America aceştia erau numiţi baptişti „Separaţi” şi baptişti „Obişnuiţi”.141 După învierea acestor titluri, Calviniştii fac afirmaţii lăudând virtuţile baptiştilor Calvinişti:

„Ortodoxia baptistă s-a păstrat printre baptiştii Speciali sau Calvinişti.”142

„Doar baptiştii Speciali englezi au scăpat cu bine de apostazia teologică”143

În mod natural aceasta implică faptul că baptiştii Generali sau Separaţi au fost într-un fel mai puţin ortodocşi. Good susţine că noi ar trebui să ne identificăm cu baptiştii Speciali deoarece ei au fost „cel mai larg corp de biserici baptiste,”144 în timp ce Jack Warren, editorul altui ziar baptist Calvinist, ne porunceşte să ne „întoarcem la vechile căi şi la rădăcinile noastre baptiste Speciale.”145

Totuşi, unii baptişti au refuzat să fie îmbinaţi cu aceste distincţii arbitrare. În această ţară, aşa cum povesteşte istoricul baptist David Benedict (1779-1874), o asociaţie neobişnuită a bisericilor s-a format odată în vestul Pennsylvaniei numit „Covenanted Independent Baptists.” (Legământul baptiştilor independenţi) Printre aceste biserici el relatează: „Aceste biserici sunt, aşa cum spun ei, numite de unii Semi-Calvinişti, de alţii, Semi-Arminiani.”146 După discutarea felurilor de baptişti din Anglia, istoricul baptist englez Thomas Crosby (c. 1685-1752) observaţi pertinent în cartea sa The History of the English Baptists (Istoria baptiştilor englezi):

Şi ştiu că există mai multe biserici, pastori şi multe persoane speciale, printre baptiştii englezi, care nu doresc să meargă nici sub numele de Generali nici de Speciali, nici nu pot fi încadraţi sub nici unul dintre aceste nume; deoarece ei primesc ceea ce ei gândesc a fi adevăr, fără a considera cu ce schemă umană este aceasta de acord sau nu.147

Şi despre aceeaşi perioadă de timp, un istoric baptist mai recent relatează despre un fond înfiinţat în 1717 pentru a-i ajuta pe pastorii nevoiaşi că aceasta era „argumentată împotriva limitării ei la baptiştii Speciali” de vreme ce „mulţi baptişti nu mergeau sub nici un nume.”148 Astfel nu toţi baptiştii au acceptat aceste denumiri întocmite de oameni, contrar eforturilor fierbinţi ale Calviniştilor de a-i forţa pe toţi oponenţii lor în tabăra Arminiană.

Ca şi semenii lor Calvinişti, baptiştii Harului Suveran folosesc argumentul istoric când încearcă să dovedească adevărul doctrinei lor. În mod natural, ei încep cu Biblia şi progresează simplu cu timpul. Mason începe să se lupte că „Biblia este o carte a predestinării.”149 „Hristos şi apostolii Săi” au fost Calvinişti, potrivit lui Milburn Cockrell.150 Apostolul Pavel a fost chiar un predicator al Harului Suveran.151 Nedorind să se limiteze doar la apostoli, Mason insistă că, „creştinii din timpurile Noului Testament erau credincioşi puternici în măreţia şi suveranitatea lui Dumnezeu şi în consecinţă şi în doctrinele alegerii şi predestinării.”152 Şi în afară de apelarea la Calvinismul Puritanilor, grupării Legământului şi a Hughenoţilor, el mai relatează că „marii teologi ai istoriei” şi „majoritatea crezurilor din istoria creştinismului” au fost Calviniste.153 Alţi baptişti apelează la fel la aceste crezuri Calviniste ca o dovadă a adevărului Calvinismului.154 Cu privire la baptişti în special, Mason susţine: „Baptiştii au fost Predestinarieni de-a lungul secolelor, din zilele lui Hristos.”155 Garner Smith repetă că „doctrinele harului au fost crezute şi învăţate de baptiştii dinaintea apariţiei lui Calvin pe scenă.”156 Altul adaugă că „majoritatea baptiştilor au fost Calvinişti din punct de vedere istoric.”157 Warren ne aminteşte că „moştenirea noastră este una Calvinistă.”158 Wilson insistă asupra faptului că, Calvin a obţinut Calvinismul său din „conservarea baptistă” a doctrinelor sale.159 De aceea, Spurgeon a putut spune: „Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai clar se pare că sistemul lui John Calvin este cel mai aproape de perfecţiune.”160 Uneori se face un apel de către baptişti faţă de Calvinismul vechii Asociaţii Baptiste din Philadelphia (întemeiată în 1707).161 Alteori, rugămintea este faţă de Calvinismul confesiunilor de credinţă baptistă.162 Chiar ne-baptistul Boettner apelează la Calvinismul confesiunilor baptiste când caută să dovedească adevărul Calvinismului cu argumentul istoric.163 Presbiterianul McFetridge abia spune: „Baptiştii, care sunt Calvinişti,”164 şi apoi continuă aşteptând ca cititorul doar să accepte afirmaţia sa.

Deoarece grupurile Presbiteriene şi Reformate sunt inerent Calviniste, ei nu au apelat niciodată la oameni individuali în istorie care erau Calvinişti aşa cum au făcut baptiştii. De la autorii baptişti nu găsim doar secţiuni,165 ci capitole întregi în cărţi dedicate baptiştilor Calvinişti în istorie.166 Există şi cărţi cu acest subiect.167 Teza afirmată de un scriitor este că, „Calvinismul, denumit popular Doctrinele Harului, a predominat în cele mai influente şi mai trainice arene ale vieţii confesionale baptiste până la sfârşitul celei de-a doua decade a secolului al douăzecilea.”168 Dar chiar presupunând fără nici o rezervă că această afirmaţie este adevărată, cum dovedeşte aceasta că, Calvinismul este adevărat şi că, în consecinţă toţi baptiştii ar trebui să fie Calvinişti? Ce este implicat în teza de mai sus (şi ceea ce încearcă autorul să dovedească în restul cărţii sale) este că deoarece majoritatea predicatorilor, teologilor şi misionarilor baptişti au fost Calvinişti – Calvinismul trebuie să fie adevărat. În afară de Spurgeon menţionat mai devreme, sulul cu baptiştii Calvinişti este următorul:

Isaac Backus (1724-1806); W. B. Johnson (1782-1862)

Abraham Booth (1734-1806); Adoniram Judson (1788-1850)

James P. Boyce (1827-1888); Benjamin Keach (1640-1704)

John Brine (1703-1765); William Kiffin (1616-1701)

John A. Broadus (1827-1895); Hanserd Knollys (1599-1691)

John Bunyan (1628-1688); John Leland (1754-1841)

William Carey (1761-1834); Basil Manly Sr. (1798-1868)

H. Carroll (1843-1914); Basil Manly Jr. (1825-1892)

Alexander Carson (1776-1884); Patrick Hues Mell (1814-1888)

John L. Dagg (1794-1884); Jesse Mercer (1769-1841)

Edwin C. Dargan (1852-1930); J. M. Pendleton (1811-1891)

Andrew Fuller (1754-1815); J. C. Philpot (1802-1869)

Richard Furman (1755-1825); Arthur W. Pink (1886-1952)

John Clarke (1609-1676); Luther Rice (1783-1836)

B. Gambrell (1841-1921); John Rippon (1751-1836)

John Gano (1727-1804); John C. Ryland (1723-1792)

John Gill (1697-1771); John Skepp (c. 1670-1721)

R. Graves (1820-1893); A. H. Strong (1836-1921)

Robert Hall (1728-1791); John Spilsbery (1593-1668)

Alva Hovey (1820-1903); H. Boyce Taylor (1870-1932)

B. C. Howell (1801-1868); J. B. Tidwell (1870-1946)

Henry Jessey (1601-1663); Francis Wayland (1796-1865)

Lista impresionantă de nume ale unor baptişti proeminenţi care se presupune că au fost Calvinişti şi care este compilată în mod regulat de baptiştii Harului Suveran este presupusă a fi atât de copleşitoare pentru cititor încât îl convinge pe acesta că el ar trebui să fie Calvinist dacă vrea să fie un baptist istoric. Dar dacă acel Calvinism al oamenilor mai sus menţionaţi este verificat, se va vedea că el este răspândit de la radical la îngăduitor şi orice între acestea. Într-adevăr, unii dintre aceşti Calvinişti au avut dispute unii cu ceilalţi cu privire la subiect. Deci care este exact poziţia istorică baptistă?

Dintre aceşti oameni sunt trei care se detaşează ca având cea mai mare influenţă: John Gill, Charles Spurgeon, şi Arthur W. Pink – toţi fiind englezi.

Numit „Dr. Voluminos” datorită scrierilor sale lungi,169 Gill este discutabil de a fi cel mai mare cărturar pe care l-au avut vre-odată baptiştii, în pofida Calvinismului său. La vârsta de douăzeci şi unu de ani, el a fost chemat să păstorească o biserică deja remarcabilă la Goat’s Yard Passage, Fair Street, Horselydown, în Londra târgului Southwark.170 Aici el a rămas peste cincizeci de ani. În afară de comentariul său asupra întregii Biblii, el este notat pentru cartea Body of Divinity (Trupul Divinităţii) şi numeroasele sale scrieri polemice despre baptism şi Calvinism. Majoritatea lucrărilor lui Gill au fost retipărite de The Baptist Standard Bearer (Agentul Standard Baptist).171 Aşa cum a fost menţionat mai înainte, Spurgeon este cel la care apelează baptiştii şi pedo-baptiştii ca la un exemplu de Calvinist care a avut o misiune roditoare. Totuşi, ceea ce nu se cunoaşte în general este că Spurgeon a fost succesorul lui John Gill, cu toate că la câţiva ani mai târziu. Ca şi predecesorul său, Spurgeon a preluat păstoria la o vârstă tânără şi a rămas pastor până la moarte. El este în principal amintit pentru predicile sale, care au continuat să fie publicate timp de câţiva ani după moartea sa. Întinderea Calvinismului lui Spurgeon este dezbătută în mod continuu, amândouă părţile folosesc extrase din predicile sale pentru a-şi dovedi punctele lor respective. Dar deşi mulţi ne-Calvinişti au căutat să dejoace Calvinismul său, Spurgeon este esenţial Calvinist. Good pretinde că „ceea ce a fost David pentru armatele lui Israel în zilele lui Goliat, Spurgeon a fost pentru baptiştii Calvinişti în vremurile noastre.”172 Natural, predicile sale Calviniste au fost extrase din miile pe care el le-a predicat şi le-a publicat separat.173 Majoritatea lucrărilor lui Spurgeon au fost retipărite de Pilgrim Publications (Publicaţiile Pelerinului).174 Deşi a fost un englez, Pink şi-a început misiunea sa în Statele Unite ale Americii după o scurtă limitare la Moody Bible Institute (Institutul Biblic Moody) în 1910.175 Începând ca un dispensaţionalist premilenist, Pink a respins mai târziu ambele învăţături sar a rămas un Calvinist radical în toată viaţa sa. El este cel mai bine cunoscut pentru cărţile sale care au crescut din articolele din revista sa Studies in the Scriptures, (Studii în Scriptură) cea mai scandaloasă fiind The Sovereignty of God (Suveranitatea lui Dumnezeu), prima dată publicată în 1918.176 Calvinismul lui Pink i-a supărat pe unii Calvinişti atât de rău încât s-a făcut o încercare de a fi redusă la tăcere prin The Banner of Truth Trust (Drapelul încrederii în adevăr) care a publicat în 1961 o „Ediţie britanică revizuită” a cărţii The Sovereignty of God în care trei capitole şi patru anexe au fost şterse.177 Pentru aceasta ei au fost criticaţi sever (şi corect) de alţi Calvinişti.178 Majoritatea lucrărilor lui Pink sunt tipărite azi de o varietate de editori diferiţi.179 Printre cei apelaţi ca baptişti Calvinişti se găsesc patru mari lideri ai mişcării misionare baptiste moderne: Adoniram Judson, Luther Rice, William Carey, şi Andrew Fuller. Calvinismul lor profesat este valoros în special pentru Calvinişti deoarece el este folosit pentru a dovedi că, Calvinismul nu este incompatibil cu lucrarea misionară. Judson şi Rice au fost Congregaţionalişti Americani care mai târziu au devenit baptişti: primul mergând la Burma şi ultimul strângând fonduri în Statele Unite ale Americii. Dar indiferent de profesia lor, ei au dovedit prin acţiunile lor în numele misiunilor străine pretenţia „Calvinismului” lor. Carey, numit „părintele misiunilor moderne,”180 a fost un englez care a mers în India. El a fost autorul cărţii Inquiry into the Obligation of Christians to Use Means for the Conversion of the Heathen (Investigaţie în obligaţia creştinilor de a folosi mijloace pentru convertirea păgânilor), şi datorită experienţei sale în învăţarea limbilor, a fost responsabil pentru numeroase versiuni ale Scripturii în alte limbi. Şi în timp ce este adevărat că societatea misionară a lui Carey a fost numită oficial „Particular Baptist Society for the Propagation of the Gospel Among the Heathen,” (Societatea baptistă specială pentru propagarea Evangheliei printre păgâni) a susţine că, Carey a fost un Calvinist consecvent este o altă poveste. Din cauza acestei deosebiri, se presupune că John Ryland i-a ripostat lui Carey la apelul său pentru folosirea mijloacelor în lucrarea de misiune: „Tinere, stai jos. Când o să îi placă lui Dumnezeu să convertească păgânii, el o va face fără ajutorul tău sau al meu.”181 În timp ce păstorea la Kettering, Anglia, Fuller a publicat The Gospel Worthy of All Acceptation (Evanghelia demnă de toată acceptarea) în 1785 şi a fost instrumentul pentru formarea societăţii misionare baptiste care l-a trimis pe Carey în India. Astfel acţiunile lor dovedesc că doar în ciuda Calvinismului lor aceşti oameni au luat asupra lor eforturile lor misionare.

Deoarece denumirile Obişnuit şi Separat, cât şi Special şi General, nu se mai folosesc pentru a-i denumi pe baptiştii, majoritatea baptiştilor Calvinişti au anumite nume care îi identifică, ca fiind Calvinişti. Datorită antipatiei baptiste pentru numele lui Calvin care îi împiedică să folosească numele său, cineva poate găsi prefixe ca „Harul Suveran,” „Hardshell,” „Elementar,” „Vechi,” „Şcoala Veche,” „Strict,” „Ortodox,” sau „Reformat.” The „Gospel Standard Baptists” (Baptiştii Evangheliei Standard) sunt un grup Calvinist şi la fel sunt şi „Continental Baptist Churches.” (Bisericile Baptiste Continentale) Numele de „Missionary Baptists” (Misionari Baptişti) pe care unii baptişti Calvinişti îl iau pentru ei este o folosire greşită a numelui. Toţi baptiştii ar trebui să fie baptişti misionari. Motivul pentru care baptiştii Harului Suveran folosesc termenul menţionat anterior este pentru a se distinge de baptiştii mai stricţi Elementari – cei care practică un Calvinism al lor. Aceşti baptişti accentuează rapid Calvinismul lor, astfel că nu este greu să îi recunoşti pe majoritatea dintre ei. Totuşi, unii baptişti sunt greu de legat. Veţi găsi baptişti cu înclinaţii Calviniste în felurite asociaţii şi părtăşii baptiste, cât şi printre cei care sunt strict independenţi. A existat o înviere a Calvinismului în târzia Conferinţă Baptistă de Sud.182 Când sunt cercetaţi, majoritatea acestor oameni îşi vor afirma Calvinismul lor; totuşi, aceasta nu înseamnă că toţi dintre ei au predicat public şi au învăţat aceste opinii şi nici că le-au pus în practică. Unii dintre aceşti oameni sunt ceea ce s-ar putea numi „Calvinişti apropiaţi,” de vreme ce ei îşi păstrează Calvinismul lor, ca şi scheletul proverbial, în cămară, pentru ca membrii bisericii lor să nu pună la inimă ceea ce crede pastorul lor şi să nu mai viziteze şi să nu mai dea bani pentru misiuni. Aceasta nu implică faptul că aceşti oameni desconsideră vizitările şi misiunile – dimpotrivă – ei pot fi înflăcăraţi cu privire la vizitarea şi sprijinirea multor misionari. Ei sunt trişti inconsecvenţi; ei niciodată îşi întrebuinţează ferm teologia lor. Un Calvinist i-a denumit mai degrabă „Calvinişti de raft” pe aceşti oameni, de vreme ce Calvinismul lor se găseşte în principal în rafturile bibliotecilor lor.183 Mai multe ziare sunt publicate de baptişti Calvinişti (The Christian Baptist, Atwood, Tennessee; The Berea Baptist Banner, Mantachie, Mississippi; The Baptist Examiner, Ashland, Kentucky; the Baptist Evangel, Saginaw, Texas), şi ei susţin câteva colegii mici (Baptist Voice Bible College, Wilmington, Ohio; Landmark Baptist Theological Seminary, Fort Worth, Texas; Lexington Baptist College, Lexington, Kentucky), dar fără o cercetare profundă nu s-ar şti niciodată că aceste publicaţii şi şcoli sunt Calviniste. Deci, aşa cum a fost menţionat la începutul acestei secţiuni, faptul că un baptist spune că el nu este Calvinist aceasta nu înseamnă nimic. Adesea este nevoie de un studiu harnic pentru a identica dacă o biserică, şcoală sau predicator baptist este Calvinist. Totuşi, uneori, un grup de baptişti ai Harului Suveran emit un catalog al bisericilor lor.

Încercarea aranjată a baptiştilor Calvinişti de a egala Calvinismul cu baptiştii ortodocşi nu este împărtăşită de „verişorii” lor Presbiterieni şi Reformaţi. Aceste două grupuri au în esenţă aceeaşi doctrină: termenul Reformat accentuează doctrinele Reformei şi termenul Presbiterian accentuează forma lor de conducere a bisericii. Istoria cum s-a dezvoltat fiecare grup va fi găsită în următoarele patru capitole. Dar în relaţie cu baptiştii, mai întâi ar trebuie punctat faptul că denominaţiile Presbiteriene şi Reformate îşi consideră teologia lor ca fiind cea a creştinismului biblic:

Convingerea mea fermă este că singura teologie conţinută în Biblie este teologia Reformată.184

Creştinismul îşi găseşte expresia sa deplină în Credinţa Reformată.185

Doctrina apostolică a fost o Teologie Reformată.186

Totuşi, prin apelul la un spectru mai larg de creştinism, termenul Reformat devine mai puţin interesant. Titlul unui manual de teologie larg adoptat scris de teologul Reformat Louis Berkhof (1873-1957) a fost schimbat din Reformed Dogmatics (Dogmele Reformate) în Systematic Theology (Teologie Sistematică) şi schimbări similare au făcute şi ale altor cărţi ale sale.187

Există două doctrine care sunt centrale pentru Credinţa Reformată: teologia Legământului şi Calvinismul. Prima este detestată de toţi baptiştii şi a doua este preţuită de baptiştii Harului Suveran. Această contradicţie dintre baptişti este o motivaţie pentru lucrarea sa, căci aşa cum se va susţine în toată cartea aceasta, Calvinismul nu este doar o doctrină greşită, ea este o doctrină Reformată. Nu este nici o îndoială că teologia Reformată se identifică, cu teologia Legământului.188 Relaţia este atât de puternică încât Sproul recunoaşte că „Teologia Reformată a fost denumită „Teologia Legământului.””189 Dar aderenţii teologiei Reformate o identifică, cu Calvinismul:

Acest termen este folosit adesea în mod sinonim cu termenul Calvinist când descrie o poziţie teologică.190

Marele avantaj al Credinţei Reformate este că ea este în cadrul celor Cinci Puncte ale Calvinismului care arată clar ceea ce învaţă Biblia cu privire la calea mântuirii.”191

Predestinarea poate fi luată ca un semn special al teologiei Reformate.192

Astfel, Calvinismul poate fi egalat cu teologia Reformată – nu doar printr-o simplă acceptare, ci fiind un termen înrudit în totalitate. D. James Kennedy menţionat mai înainte relatează de ce el este un Presbiterian: „Sunt un Presbiterian pentru că eu cred că Presbiterianismul este cea mai pură formă de Calvinism.”193 Mai mult, Kuyper susţine că, „Calvinismul înseamnă evoluţia completă a Protestantismului.”194 Talbot şi Crampton insistă mai departe că „dacă biserica nu se întoarce la ţărmurile sale Reformatoare, ea va secera vântul general al unei evanghelii trunchiate şi o credinţă centrată în om.”195 Dar dacă, Calvinismul este esenţa Protestantismului; culmea Reformei, atunci el este clădit pe o fundaţie falsă, căci aşa cum chiar şi baptiştii Calvinişti vor fi de acord, Reformarea a fost doar aceasta: o reformare, nu o întoarcere completă la creştinismul biblic. Când Loraine Boettner a scris cartea sa The Reformed Doctrine of Predestination, (Doctrina reformată a predestinării) el a spus în mod neglijent adevărul simplu: predestinarea în sistemul Calvinist este o doctrină Reformată la fel cum Masa Catolică este o doctrină Catolică. De aceea, Calvinismul este o doctrină Reformată distinctă, în ciuda baptiştilor.

Deşi Kenneth Good susţine că baptiştii pot fi Calvinişti (în cartea sa Are Baptists Calvinists? (Sunt baptiştii Calvinişti?)) fără a fi Reformaţi (în cartea sa Are Baptists Reformed? (Sunt baptiştii Reformaţi?)), cei care sunt de convingere Reformată nu sunt de acord:

Controversa noastră că baptiştii sunt Reformaţi este cu adevărat un lucru imposibil. Baptistul care apără liberul arbitru, iniţiativa omului în lucrarea de mântuire, harul faţă de care poţi să te împotriveşti, chemarea la altar, oferta gratuită a evangheliei, etc., este baptistul care este consecvent. Baptistul care apără dispensaţionalismul, în orice formă ia el, este baptistul care îşi menţine consecvent poziţia sa. Pe de altă parte, baptistul care susţine doctrinele harului şi respinge dispensaţionalismul este inconsecvent cu teologia sa. Nu neg faptul că, în teologia sa, el ar putea fi un Calvinist. Nu neg faptul că el ar putea respinge dispensaţionalismul. Dar pentru toate acestea el este vinovat de o inconsecvenţă fericită.196

Cei care susţin adevărul botezului copiilor au susţinut în general că ideea botezului credinciosului şi harul suveran sunt mutual exclusive şi cei care susţin aceste două poziţii susţin un punct de vedere contradictoriu despre mântuire.197

Nu se poate să fi un Presbiterian sau un Reformat fără a fi un Calvinist, dar cu siguranţă nu poţi fi un baptist. Un baptist Calvinist ar trebui să aibă un nume greşit, deoarece, în cuvintele Reformatorului olandez Herman Hanko: „Un baptist este doar inconsecvent cu un Calvinist.”198

  1. Curtis Pugh, „Six Reasons I Love the Doctrines of Grace,” The Berea Baptist Banner,November 5, 1994, pp. 207-208; Thomas J. Nettles, By His Grace and for His Glory(Grand Rapids: Baker Book House, 1986), p. 13; Tom Ross, Abandoned Truth: The Doctrines of Grace (Xenia: Providence Baptist Church, 1991), pp. ix-x.
  2. Joseph M. Wilson, „Sovereign Grace Versus Arminianism,” The Baptist Examiner,July 22, 1989, p. 1; Jack Warren, „For Sovereign Grace; Against Arminian Heresy,” Baptist Evangel,January­March 1997, p. 2.
  3. Ted Gower, „Am I a Calvinist?” The Baptist Examiner,November 21, 1992, p. 9; Jimmie B. Davis, in „The Berea Baptist Banner Forum,” The Berea Baptist Banner,March 5, 1990, p. 51.
  4. Forrest L. Keener, Grace Not Calvinism(Lawton: The Watchman Press, 1992).
  5. Joseph M. Wilson, „From the Editor,” The Baptist Examiner,June 22, 1991, p. 2.
  6. Patrick H. Mell, The Biblical Doctrine of Calvinism(Cape Coral: Christian Gospel Foundation, 1988), p. 18.
  7. Spurgeon, Sovereign Grace Sermons, p. 129.
  8. Milburn Cockrell, Introduction to Tom Ross, Abandoned Truth: The Doctrines of Grace,p. v.
  9. Milburn Cockrell, „Second Trip to the Philippines,” The Berea Baptist Banner,January 5, 1995, p. 4.
  10. Mason, pp. 5, 4-5.
  11. Cockrell, Introduction to Tom Ross, p. vi.
  12. Good, Calvinists, p. 85.
  13. Ibid., p. 62.
  14. Ibid., pp. 60-61, 96.
  15. Keener, p. 21.
  16. Cockrell, Introduction to Tom Ross, p. vi.
  17. Wilson, Sovereign Grace, p.3.
  18. Garner Smith, in „The Berea Baptist Banner Forum,” The Berea Baptist Banner,September 5, 1992, p. 172.
  19. Joseph M. Wilson, „Is There an Arminian Gospel?” The Baptist Examiner,December 7, 1991, p. 11.
  20. Wilson, Sovereign Grace, p.3.
  21. Ibid.
  22. Keener, p. 18.
  23. Joseph M. Wilson, „Sovereign Grace View and Arminian View of Salvation,” The Baptist Examiner,July 18, 1992, p. 8.
  24. Ibid.
  25. Ibid.
  26. Good, Calvinists, p. 63.
  27. Ibid.
  28. Charles H. Spurgeon, quoted in Good, Calvinists, p. 63.
  29. Good, Calvinists, p. 2.
  30. Ibid.
  31. Ibid., p. 124.
  32. Ibid.
  33. Curtis Pugh, „The Biblicist Position,” The Berea Baptist Banner,July 5, 1993, pp. 128-129.
  34. Ibid., p. 121.
  35. Good, Calvinists, pp. 124, 133, 140; Cockrell, Introduction to Tom Ross, p. v.
  36. Thomas Crosby, The History of the English Baptists(Lafayette: Church History Research & Archives, 1979), vol. 1, p. 173.
  37. John T. Christian, A History of the Baptists(Texarkana: Bogard Press, 1922), vol. 2, p. 407; Thomas Armitage, The History of the Baptists(Watertown: Maranatha Baptist Press, 1980), vol. 2, p. 731.
  38. Good, Calvinists, p. 150.
  39. Nettles, By His Grace, p. 73.
  40. Good, Calvinists, p. 156.
  41. Jack Warren, „More on Particular Baptists,” Baptist Evangel,January 1994, p. 2.
  42. David Benedict, A General History of the Baptist Denomination in America, şi Other Parts of the World(Gallatin: Church History Research & Archives, 1985), vol. 1, p. 602.
  43. Crosby, vol. 1, p. 174.
  44. Robert G. Torbet, A History of the Baptists,3rded. (Valley Forge: Judson Press, 1963), p. 70.
  45. Mason, p. 5.
  46. Cockrell, Introduction to Tom Ross, p. v.
  47. Warren, For Sovereign Grace, p. 2.
  48. Mason, p. 1.
  49. Ibid., p. 2.
  50. Fred Phelps, „The Five Points of Calvinism,” The Berea Baptist Banner,February 5, 1990, p. 25
  51. Mason, p. 3.
  52. Garner Smith, in „The Berea Baptist Banner Forum,” The Berea Baptist Banner,February 5, 1995, p. 30.
  53. Kober, p. 46.
  54. Warren, Particular Baptists, p. 2.
  55. Wilson, Sovereign Grace, p. 1.
  56. Charles H. Spurgeon, citat în Iain H. Murray, The Forgotten Spurgeon(Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1978), p. 79.
  57. Good, Calvinists, p. 156; Nettles, By His Grace, p. 42.
  58. Mason, p. 24; Good, Calvinists, pp. 34-35, 66-67, 80; The Biblical and Historical Faith of Baptists on God’s Sovereignty(Ashland: Calvary Baptist Church, n.d.), pp. 50-51.
  59. Boettner, Predestination, p. 1.
  60. McFetridge, p. 49.
  61. Tom Ross, Abandoned Truth, pp. 21-28; Good, Calvinists, pp. 137-149.
  62. Mason, chap. 3; Robert B. Selph, Southern Baptists and the Doctrine of Election(Harrisonburg: Sprinkle Publications, 1988), chap. 2.
  63. Nettles, By His Grace and for His Glory; The Biblical and Historical Faith of Baptists on God’s Sovereignty.
  64. Ibid., 13.
  65. Nettles, By His Grace, p. 73.
  66. Pentru a biografie a lui Gill d succesorul său imediat, vezi John Rippon, A Brief Memoir of the Life and Writings of the Late Rev. John Gill, D.D.(Harrisonburg: Gano Books, 1992); pentru o lucrare mai recentă, vezi George M. Ella, John Gill and the Cause of God and Truth(Durham: Go Publications, 1995).
  67. The Baptist Standard Bearer, Number One Iron Oaks Dr., Paris, AR 72855.
  68. Good, Calvinists, p. 147.
  69. Spurgeon’s Sovereign Grace Sermons;Spurgeon’s Sermons on Sovereignty (Pasadena: Pilgrim Publications, 1990).
  70. Pilgrim Publications, P.O. Box 66, Pasadena, TX 77501.
  71. Despre viaţa lui Pink, vezi Richard P. Belcher,Arthur W. Pink: Born to Write(Columbia: Richbarry Press, 1982), şi Iain H. Murray, The Life of Arthur W. Pink (Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1981); pentru o examinare şi o analiză a Calvinismului său, vezi Richard P. Belcher, Arthur W. Pink: Predestination (Columbia: Richbarry Press, 1983).
  72. Arthur W. Pink, The Sovereignty of God,4thed. (Grand Rapids: Baker Book House, 1949). Toate referinţele la această carte sunt la această ediţie.
  73. Arthur W. Pink, The Sovereignty of God,rev. ed. (Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1961).
  74. Marc D. Carpenter, „The Banner of Truth Versus Calvinism,” part 1, The Trinity Review,May 1997, pp. 1-4.
  75. Majoritatea sunt publicate de Baker Book House, P.O. Box 6287, Grand Rapids, MI 49516.
  76. Good, Calvinists, p. 79.
  77. Ibid., p. 73.
  78. Vezi în jurnalul oficial al the Southern Baptist Convention, „A Study Tool for the Doctrine of Election,” SBC Life,April 1995, pp. 8-9, şi „Arminian/Calvinist Responses,” SBC Life,August 1995, pp. 8-9.
  79. Kenneth H. Good, Are Baptists Reformed?(Lorain: Regular Baptist Heritage Fellowship, 1986), p. 67.
  80. R. B. Kuiper, God-Centered Evangelism(London: The Banner of Truth Trust, 1966), p. 9.
  81. Boettner, Reformed Faith, p. 24.
  82. Talbot and Crampton, p. 79.
  83. Henry Zwaanstra, „Louis Berkhof,” în David F. Wells, ed. Dutch Reformed Theology(Grand Rapids: Baker Book House, 1989), pp. 48, 53. Publicistul său, the Wm. B. Eerdmans Publishing Co., obişnuia să fie cunoscut ca „The Reformed Press.”
  84. Pentru o scurtă evaluare a teologiei Reformate, vezi George W. Zeller, The Dangers of Reformed Theology(Middletown: The Middletown Bible Church, n.d.); pentru o critică majoră, vezi Good, Are Baptists Reformed?Pentru o analiză coprinzătoare a teologiei Legământului, vezi Renald E. Showers, There Really is a Difference (Bellmawr: The Friends of Israel Gospel Ministry, 1990).
  85. R. C. Sproul, Grace Unknown(Grand Rapids: Baker Books, 1997), p. 99.
  86. Coppes, p. x.
  87. Boettner, Reformed Faith, p. 24.
  88. John H. Leith,Introduction to the Reformed Tradition, rev. ed. (Atlanta: John Knox Press, 1981), p. 103.
  89. D. James Kennedy, Why I Am a Presbyterian(Fort Lauderdale: Coral Ridge Ministries, n.d.), p. 1.
  90. Kuyper, p. 41.
  91. Talbot and Crampton, p. 78.
  92. Herman Hanko, We and Our Children(Grand Rapids: Reformed Free Publishing Association, 1988), p. 11.
  93. Hanko,Covenant of Grace, p. 2.
  94. Hanko, We and Our Children, p. 12.

http://www.voxdeibaptist.org/calvinism_and_the_baptists_trd.htm

[FOTO] O nouă ediție a Muzeului Bibliei la Timişoara

download

Marți, 17 septembrie,  la Bastionul Theresia din Timişoara a avut loc deschiderea oficială a unei noi ediții a Muzeului Bibliei.

Evenimentul este organizat de către Asociația Renaşterea Familiei în colaborare cu Consiliul Judetean Timiş,  Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara,  Mitropolia Banatului, Liceul Teologic Penticostal Logos şi Radio Vocea Evangheliei.

Cea de-a doua ediție aduce în atenția publicului exponate noi: un manuscris din anul 1250, două pagini din biblii din perioada Renaşterii,  o pagină din  prima ediție a Versiunii King James (1611), cea mai mică Biblie Gutenberg, o Biblie breloc ce a aparținut evanghelistului Billy Graham,  un Evangheliar din anul 1761, tipărit la inițiativa domnitorului Gavril Callimachi,  o Biblie latină din 1682 şi una din 1700.

La deschiderea evenimentului au vorbit despre rolul Sfintei Scripturi: episcopul greco-catolic Alexandru Mesian, consilierul cultural al Mitropoliei Banatului,  preotul Zaharia Pereş, primarul municipiului Timişoara, prof.ing Nicolae Robu, consilierul personal al preşedintelui Consiliului Județean,  domnul Adrian Negoiță, directoarea Centrului Multifunctional Bastion,  doamna Ruxandra Adam.

Doamna Doina Speranța Cătană a recitat o poezie a pastorului Petru Dugulescu,  iar inițiatorul proiectului, pastorul Ionel Tuțac a vorbit despre noile exponate şi despre dorința de a avea la Timişoara un muzeu permanent al Scripturii.

Numeroşi reprezentanți ai presei seculare şi creştine au fost prezenți la eveniment.

Expoziția poate fi vizitată zilnic între orele 9-17, până în data de 27 septembrie.

Separarea Bisericii de viața cetății: bomba nucleară a secularismului

Biserica ar trebui să se separe complet de viața cetății iar religia nu ar trebui să aibă nici o legătură cu viața de zi cu zi. Chiar și unii oameni din Biserică susțin, tot mai des, această idee. Eu unul cred că aceasta este o idee care le convine de minune seculariștilor și „progresiștilor” din ziua de azi.
Ea ne prezintă imaginea unei Biserici aseptice, care se ocupă doar de probleme înalte, teologice, și care activează închisă între niște bariere de securitate. Ca într-o rezervație sau într-un muzeu. Cam ca în bancul: „băieți, ne distrăm, glumim, dar nu părăsim incinta.”
După mine, această idee este un nonsens, din mai multe motive. Întâi, Biserica nu poate să fie separată de viața cetății pentru simplul motiv că Biserica este parte din viața cetății. Biserica este un actor important și este o autoritate în ceea ce privește problemele morale, că le place sau nu seculariștilor să recunoască lucrul acesta. De fapt, chiar și unii „progresiști” recunosc deschis puterea și influența Bisericii în chestiunile care țin de moralitate – și de aici chemarea lor la o „reformare” a Bisericii. Să nu ne lăsăm păcăliți: „reformarea” înseamnă pentru ei castrarea Bisericii și epurarea mesajului creștin de toate componentele sale care nu convin noii ideologii totalitare a corectitudinii politice.
Dar ideea este nocivă și dintr-un alt motiv. Pentru creștinii care iau în serios moralitatea și trăirea creștină, „mintea Bisericii”, mesajul Evangheliilor și gândirea Sfinților Părinți reprezintă modul lor de a privi lumea. Preocuparea pentru a înțelege acest mod de gândire este o preocupare prioritară. Și nu poți să aplici mesajul Evangheliilor doar când ești în Biserică, la Liturghie, și apoi când ieși pe stradă să gândești ca „omul lumesc”. Nu poți să participi la Jertfa lui Hristos pe Cruce, în Biserică, și apoi să boicotezi, alături de „seculariști”, referendumul pentru căsătorie, ventilând pe Facebook lozinci anti-creștine…………………………….https://www.activenews.ro/stiri-social/Separarea-Bisericii-de-viata-cetatii-bomba-nucleara-a-secularismului-157887

Seminar despre smerenie

download

Smerenia este cea mai frumoasă faţă a înţelepciunii… (Sanda Tulics)

Smerenie înseamnă să te evaluezi în mod corect. (Charles Spurgeon)

Smerenia este un pisc la care ajung foarte puţini oameni. (Ion Untaru)

Înțelepciunea se naşte numai din smerenie. (Lev Tolstoi)

Și-n iubire, și-n iertare, ca și-n orice stare, e nevoie de smerenie. (George Danciu)

Smerenia este un mod de viaţă ce impune o atitudine cuviincioasă faţă de voia divină… (Ana Iordache)

Atâta adevăr poate cuprinde cunoştinţa fiecăruia, câtă siguranţă îi dau blândeţea, smerenia şi dragostea. (Marcu Ascetul)

Smerenia este trăsătura preţioasă care ne ajută să ne simţim mici pe măsură ce creştem tot mai mult. (Veronica Bobu)

Smerenie
Stă smerit şi aplecat,
Da-i obişnuit să steie!
Lucrul ăsta l-a-nvăţat
Seara-n pat, lângă femeie! (Aurel Cehan)

Din ascultare se naște smerenia. (Ioan Scărarul)

Smerenia, care aşează lucrurile la scara lui Dumnezeu, este de asemenea scara care ne permite să urcăm la Dumnezeu. (Vladimir Ghika)

Numai de omul smerit se teme diavolul, deoarece omul smerit are în el puterea harului lui Dumnezeu… (George Danciu)

Smerenia nu este o mască, este un scut care apără inima de pericolul mândriei. (Ana Haz)

Măsura smereniei a dat-o Isus, care s-a smerit până la moarte pe cruce. (George Danciu)

Cu vrăjmașul trebuie să luptăm prin adevărata smerenie, prin adevăr, așa cum a procedat Însuși Isus. Apoi  Moise, Fineas, cele două iscoade și David în lupta sa cu Goliath, toți aceștia s-au încrezut în cuvântul profetic al lui Dumnezeu și au acționat cu mult curaj. (George Danciu).

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei. (Ioan Scărarul)

Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător. (Ioan Gură de Aur)

Unde odrăsleşte smerenia acolo Izvorăşte Slava lui Dumnezeu. (Isaac Sirul)

De voieşti să afli în tine viaţă, ţine în minte credinţa şi smerenia. (Isaac Sirul)

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta. (Ioan Scărarul)

Falsa smerenie este adevărată mândrie! (Ioan Hapca)

Dacă smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat. (Isaac Sirul)

Aşa cum rădăcina tuturor relelor e mândria, tot aşa, pricina tuturor celor bune e smerenia. (Evagrie Ponticul)

Dacă cu cât ești mai smerit, Hristos te va înălța la vremea potrivită, înseamnă că cei situați pe poziții înalte sunt (ar trbui să fie) împodobiți cu smerenie. (George Danciu)

Fără smerenie, adevărul e orb. (Ilie Edictul)

Acolo unde e mult har, fără îndoială că este și multă smerenie. (George Danciu)

Fără bucurie, smerenia şi rugăciunea sunt lipsite de har. (Alexander Schmemann)

Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos. (Ioan Gură de Aur)

Atenţie, habotnici! Lui Dumnezeu îi plac oamenii smeriţi, dar cu personalitate. (Valeriu Butulescu)

Cel mai mult trebuie să vă străduiţi să dobândiţi smerenia. Să vă smeriţi, să vă smeriţi şi iar să vă smeriţi. Dacă este smerenie, atunci este totul. Dacă nu este smerenie, nu este nimic, chiar dacă omul ar săvârşi minuni. Smeriţi-vă! (Varsanufie de la Optina)

Omul smerit are întotdeauna odihnă, fiindcă nimic nu poate să-i tulbure ori să-i clătească mintea. (Isaac Sirul)

Smerenia, înseamnă micşorarea propriei fiinţe faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi. (Monica Iacobov)

Dragostea şi smerenia sunt grele pentru diavol şi uşoare pentru om.  (Paisie Aghioritul)

Smerenia înnobilează, vanitatea surpă. (Ion Untaru)

Acolo unde nu este smerenie, nu este nici Dumnezeu. (Sf.Macarie)

Dacă cunoştinţa poate îngâmfa, smerenia poate doar înălţa. (Ioan Hapca)

Sfinţenia nu trebuie înrămată, trebuie purtată cu smerenie. (Ana Haz)

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Nicolae Steinhardt )

Mai bine bogat şi smerit decât sărac şi obraznic. (Grigore Rotaru)

Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi! (Mariana Daniela Bidascu)

Smerenia prefăcută e mai rea decât mândria sinceră. (David Boia)

Fericit este sufletul care, odată ce a venit la Hristos, rămâne cu hotarâre statornic în ascultarea smerită şi curată de voia Lui. (Traian Dorz)

Celor smeriți Dumnezeu le dă har. (Solomon, Proverbe 3:34)

Smerenie. Iisus vorbea frumos şi cu Iuda, deşi ştia că îl va vinde! ( Valeriu Butulescu )

Dumnezeu ne dăruieşte harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli. (Isaac Sirul)

Dragostea împletită cu smerenie este o putere înfricoşată, mai vajnică decât oricare alta de pe faţa pământului, căci n-are asemănare. (Dostoievski, Fraţii Karamazov)

Seminar despre smerenie

Doar pentru Baieti Mari, Nu pentru copilași – John MacArthur din Daniel 10 vorbind

download

Pentru principal În pregătirile mele studiul version Apocalipsa, merg si pe la Mereu gty.org Unde există Sală o colecție de îngrijire Predici acoperă toata Biblia. Am dat si ma de STORS this de samskaras-l Numai Să urmaresc version expunerea la Intersectia lucrurilor aflate naturale Dintre ȘI supranatural. Sunt talentul de un onu extraordinar CREA imagini Verbală. Pe a mea m-am speriat si ma facut sa ma mai întreb DACA Să portul Să îndrăznesc … Daniel numele.

++++

Și , după cum am ajuns la capitolul al zecelea, l – am intitulat „Glorioasa Vision. Glorioasa Vision.“Am putea subtitlului – l «The Visitors ceresc.» Aceste douăzeci și unu de versete din acest capitol special , sunt bogate și pline, încărcate cu adevărul.

Am avut ocazia în această săptămână pentru a citi despre o duzină de comentarii – așa cum fac eu în mod normal, comentatori din trecut și prezent, care comentează pe cărți ale Bibliei – și un comentator la încheierea discuției sale din capitolul zecime din Daniel a spus – și el a fost de părere că nu era nimic în acest capitol, care a avut nici o valoare pentru predicare. Și m-am gândit: „Cum în lume, el ar putea concluziona vreodată că este dincolo de mine, pentru că are atât de multă valoare extraordinară pentru predicare.“

Lasă-mă să văd dacă te pot intra în capitolul în gândirea ta. Este natura omului ca el este legat de timp și spațiu. Suntem captivi ai lumii naturale. Nu avem nici o capacitate de a iesi din lumea naturala. Nu putem pleca. Suntem blocați, limitat. Dacă atunci să vedem și să interacționeze cu lumea divină a supranatural, acesta va trebui să vină la noi, pentru că nu putem merge la ea. Dumnezeu trebuie să invadeze spațiu și timp, pentru că nu putem pleca. Si asta este exact ceea ce se întâmplă în acest capitol: cerul vine pe pământ într-o serie șocantă, surprinzătoare viziuni glorioase. De fapt, în acest capitol, Daniel este vizitat din cer de niște ființe incredibile, care-i dau a patra și ultima dintre marile sale revelații profetice.

Acum, în această carte a lui Daniel, există patru mari revelații profetice. Aceasta este ultima dintre ele, și se întinde de la capitolul 10 până la capitolul 11 ​​și capitolul 12. Această viziune finală mare umple și se termină cartea. Capitolul 10 prezintă viziunea, capitolul 11 ​​dă profeția, și capitolul 12 adaugă un epilog. Așa că am ajuns acum la sfârșitul lucrurilor viitoare, care sunt date profetului Daniel.

Acum, profeția pe care ne vom ocupa în capitolele 10 prin 12 acțiuni de verificare în aceeași perioadă de timp, așa cum profeția a făcut în capitolul 8. Acesta se întinde de la zilele lui Daniel până la necazul cel mare și revenirea lui Hristos. Se intinde de-a lungul tot restul istoriei umane, până când Hristos va veni din nou. Cu toate acestea, profeția în capitolele 10, 11, 12 și oferă mai multe detalii despre necazul cel mare decât orice altă profeție.

Doar pentru băieți mari, nu pentru copilași – John MacArthur vorbind din Daniel 10

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: