Zece chestiuni bizare despre Coreea de Nord

download

Cred cu tărie că viitorul Coreei de Nord nu se află în mâinile lui Kim, a lui Trump sau a vreunui alt individ de pe această planetă. Cred de asemenea că Domnul suveran al tuturor națiunilor pune în mișcare un miracol – legat de schimbările din Coreea de Nord – pentru că El vrea să se atingă și de milioanele de oameni din acea zonă care au fost înfometați, oprimați, li s-au spălat creierele de prea mult timp de către liderii Coreei de Nord.

Indiferent de ceea ce credeți cu privire la acordul pe care l-a semnat Kim și Trump pe 12 iunie 2018 în Singapore, cred că aceasta este o cauză bună pentru a celebra. Da, detaliile au fost într-adevăr zbârlite. Au fost multe de și ce-ar fi dacă și poate. Dar dacă facem un pas în urmă și studiem cât de ciudată este Coreea de Nord – și cât de barbară și de înapoiată este această națiune – am realiza de fapt că suntem martorii ai unei răbufniri istorice. Așadar, vă provoc să luați în considerare următoarele date bizare despre această națiune de 25 de milioane de locuitori:

1. Creștinii din Coreea de Nord au fost zdrobiți de tăvăluguri și arși în foc.Coreea de Nord are una din cele mai groaznice înregistrări din domeniul persecuției religioase. Organizația Christian Solidarity International a raportat faptul că credincioșii în Isus Hristos sunt luați, în mod obișnuit, și duși în închisori unde sunt torturați, supuși la muncă forțată sau sunt aruncați de pe poduri. O sursă a raportat faptul că femeile și copiii sunt forțați să urmărească pe alți creștini cum sunt împușcați cu mitralierele. Deținerea unei Biblii este considerată o crimă care are ca pedeapsă moartea.

(Din fericire, Președintele Trump a abordat acest subiect al Coreei de Nord cu privire la abisalul record asupra libertății religioase atunci când s-a întâlnit cu Kim Jong Un.)

2. În jur de 3 milioane de nord-coreeni au fost înfometați în anii 1990.Economia este atât de săracă încât mai mult de 6 milioane de oameni sunt subnutriți astăzi, și o treime din copiii nord-coreeni sunt piperniciți datorită înfometării. O persoană câștigă în medie cam 1.800$ pe an (aproximativ 7.200 RON), făcând din Coreea de Nord să fie una dintre cele mai sărace țări de pe pământ. Cu toate acestea… are 1,2 milioane de soldați – adică cu de două ori mai mulți decât armata Coreei de Sud.

3. Din punct de vedere oficial, Coreea de Nord este o necrocrație – un guvern condus de un om mort. Deși Kim II Sung este mort de 18 ani, guvernul spune că el și-a asumat ”oficiul de președinte etern” în ziua morții sale, pe 8 iulie 1994. Succesorul său curent, Kim Jong Un, se presupune că ar fi avut o operație plastică spre a putea arăta cât mai mult ca și bunicul său.

4. Există 34.000 de statui ale decedatului Kim II Sung în țară. Aceasta însemnă o statuie la fiecare 750 de nord-coreeni. Trupul mort îmbălsămat al liderului decedat este afișat în Palatul Kumsusan al Soarelui, și este cea mai populară atracție turistică din țară. Toți cetățenii nord-coreeni sunt obligați să poarte o emblemă care afișează fața lui Kim II Sung.

5. În Coreea de Nord nu este anul 2018. Este anul 107. Națiunea folosește ceea ce este numit drept calendarul ”Juche”, care marchează timpul conform nașterii lui Kim II Sung din 1912. Oricare nord-coreean care s-a născut pe 8 iulie sau pe 17 decembrie nu are voie să-și sărbătorească ziua de naștere pentru că Kim II Sung și fiul său, Kim Jong II, au murit în aceste zile.

6. Țara este numită ”republică democratică”, dar nu există nimic democratic cu privire la ea. Alegerile sunt ținute la fiecare cinci ani, însă doar un singur nume apare pe buletinele de vot. Dacă vreun alegător dorește să aleagă pe altcineva, acesta sau aceasta poate să taie numele, doar că buletinul de vot nu este secret. Nu există sistem judiciar în Coreea de Nord și nici proprietate privată.

7. Supușii loiali ai lui Kim Jong Un cred că el poate controla vremea. Mașina de propagandă guvernamentală a convins populația că o stea nouă a apărut pe cer atunci când s-a născut liderul lor, care acum are 34 de ani. O biografie oficială publicată de guvern spune că Kim a învățat să meargă și să vorbească înainte de șase luni și că el poate controla starea vremii prin dispozițiile sale.

8. Coreea de Nord este adesea într-o stare de pană de curent. Sistemul electric este atât de slab încât majoritatea oamenilor nu au lumină, mai ales noaptea. Imaginile din satelit făcute din spațiu arată toată țara în întuneric (și turiștii spun că nord-coreeni iubesc întunericul pentru că le oferă intimitate). Și ca să facem lucrurile și mai rele, numai 3 procente dintre drumuri sunt pavate – doar că drumurile sunt rar folosite din moment ce există așa de puține vehicule. O foarte mică elită de nord-coreeni are acces la internet, dar tot conținutul online este filtrat de către guvern.

9. Copiii sunt învățați un cântec la școală, care este intitulat ”Nu avem nimic de invidiat în lume”. Școlile sunt folosite ca să spele creierele nord-coreenilor încă din clasele primare. Copiii trebuie să-și aducă propriile scaune și bănci la școală, iar studenții sunt obligați să facă muncă guvernamentală în timpul orelor de școală. Părinții uneori îi mituiesc pe profesori ca să îi țină pe copiii lor departe de munca grea.

10. Cetățenii din Coreea de Nord trebuie să producă o anumită cantitate de deșeuri umane. Guvernul solicită aceasta pentru că fermierii au acces puțin sau deloc la îngrășămintele chimice. Mulți cetățeni au trebuit să-și pună lacăte la toaletele lor din afara casei pentru a-i ține departe pe vecini… să nu le fure deșeurile ca ei să-și poată face cota.

Creștinii sunt adesea ridiculizați pentru că cred că demonii sunt reali și că aceste puteri demonice lucrează în spatele scenei spre a afecta evenimentele mondiale. De ce este acest lucru așa de greu de crezut? Nu pot înțelege de ce ar putea să privească cineva la situația mohorâtă din Coreea de Nord și să nu creadă că nu există diavolul.

Din fericire, Biblia spune că Hristos a învins puterea lui Satan prin moartea și învierea Sa – și că împărăția lui Dumnezeu se va extinde oriunde este predicată evanghelia. Datorită victoriei lui Hristos, săbiile vor fi făcute în pluguri și libertatea va înlocui tirania. Aceasta e ceea ce aștept eu să văd in Coreea de Nord.

Materialul de mai sus este o adaptare a unui material scris de J. Lee Grady (foto alăturat) în Charisma News pe 13 iunie 2018. J. Lee Grady a fost editorul principal al Charisma pentru 11 ani înainte să se lanseze în lucrarea cu normă întreagă în 2010. Astăzi el conduce The Mordecai Project, o organizație creștină caritabilă care aduce vindecarea lui Isus la femeile și fetele care suferă de abuz și opresiune culturală. Este autorul a câteva cărți, printre care și 10 Lies the Church Tells Women (10 minciuni pe care le spune biserica femeilor), iar recent a lansat o carte intitulată Set My Heart on Fire (Aprinde-mi inima cu foc), publicată de Charisma House. El poate fi urmărit pe Twitter la @LeeGrady, sau pe site-ul său, themordecaiproject.org. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

Vrei să te vindeci? – Lecție din viață dată de Dumnezeu

mână întinsă - foto de Daniel Jensen - unsplash.comPe la sfârșitul lunii octombrie, într-o noapte, târziu, pe la ora 2 noaptea, când totul afară era întunecat, doar vreo 2-3 luminițe mai licăreau pe afară, mă apucă o durere neobișnuită de dinți. Am sărit din pat și căutam remedii. Până atunci am fost foarte bine, am avut liniște, am putut să stau fără să mă neliniștesc în somn.

Îmi venea să urlu, dar am tăcut și am căutat remedii – urgent. Nu vroiam să merg la urgențe, mi se părea că deranjez prea mult pe cineva pe care nu cunoșteam, și el avea să-mi deranjeze prea mult buzunarul meu gol la acea oră târzie din noapte. Mă gândeam ce putea să fie, mai ales că până la ora aia am fost bine, am fost chiar destul de bine, nu exagerez.

Parcă văd acum pe unii cum taie firul în patru și analizează această introspecție în lumea spirituală sau în cea naturală. ”Te-a tras curentul, maică!” ar fi sunat vocea tradiționaliștilor; zilnic stau cu ventilatorul pornit la muncă, că e cald, că e frig, îmi place să simt aerul că se mișcă în jur – și un puf-puf care împrăștie parfum prin birou să fie băgat și el în circuit. Nu știu ce curent ar fi fost la măsea, că de mult timp eram cu ventilatorul și cu ușa deschisă, aveam toate prizele de la birou ocupate, deci curent… foloseau aparatele, ce să afecteze… curentul dinții mei? Banală deducția, dar mi-a trecut prin cap atunci, la 2 noaptea și această șoaptă. Am ignorat-o. Am ignorat-o și a doua zi când am căutat pe internet remedii care începeau cu o căutare banală pe google cum să tratezi durerile de dinți de la… curent. Amuzant este că nici măcar nu am găsit remediu la acest mit… așa că nu am găsit remediul prin google.

La ora aceea târzie, ca să revin la momentul ”chinului” prin care treceam, m-am dus la baie să mă uit în oglindă; nu eram cu falca umflată, nu era un abces – altă șoaptă a ”cunoscătorilor” a de toate și nimic în același timp… Am dat prin gură cu apă caldă să mă liniștesc, apoi am masat locul cu puțin spirt medicinal. Parcă dădusem cu apă de ploaie, că nu se mișca deloc durerea! Astea erau leacuri băbești, leacuri de doi bani care nu făceau nici un ban pentru că nu am pus mai mult de două trei picături de spirt pe degetul cu care m-am masat… și tot degeaba.

Am găsit ceva pastile și le-am luat cu un pahar plin de apă, am spus o rugăciune plină de credință și m-am așezat pe pernă, cu mâna sub falca unde simțeam durerea mai devreme. Îmi șopteam în minte ”să plece durerea, să pot să dorm…” și parcă așa s-a dus. S-au cred că eu eram mai obosit și nu am mai simțit durerea cum era înghițită de efectul calmantului și apoi am reușit să închid, cumva-cumva, un ochi, vorba noastră.

A doua zi știam că ceva trebuie făcut. Mă gândeam că ar fi un atac de la diavolul asupra mea să mă facă să mă intimidez, să îmi pierd liniștea, pacea. Nu eram atât de carismatic la ora aceea să cred că fiecare incident din viață are vreo implicație spirituală așa că am mers la o farmacie din apropierea locului de muncă și am luat o cutie de calmante. Doar după ce le-am terminat, după vreo 3 zile, mi-am dat seama pe ce am dat banii atunci… erau 6 pastile ”amărâte” care conțineau ibuprofen și care erau făcute într-un anumit fel încât să se dizolve mai repede în organism și… conform reclamei… în 30 de minute să simți că acționează asupra durerii. Cu banii care i-am dat pe cutia aia de pastile atunci puteam lua 2 cutii jumate de ibuprofen simplu… dar… nu am știut decât după vreo 4 zile ceea ce conținea cutia: doar 6 pastile amărâte, amare și roșii!

Doar că în prima zi, după ce am revenit de la farmacie și am băut prima pastilă am stat să și cronometrez să văd dacă… reclama era adevărată. Nu era, logic. Nu și-a făcut efectul cum citisem pe prospect, pe reclama sa online… dar cum trecea timpul cred că și având alte lucruri pe cap… am cam uitat de cele 30 minute și ușor, ușor durerea plecase. Într-o scurtă pauză am căutat telefonul dentistei noastre de familie și am stat mult pe gânduriNu vroiam să merg nici la dentistCui îi place la dentist? Probabil că așa ar fi trebuit să încep acest articol…

Nu am avut nici măcar curajul să sun dentista. I-am scris un mesaj, să văd dacă îmi va răspunde, nu am vrut să deranjez – era zi acum, era pe la ora 13-14 și mai aveam multe ore de stat la muncă… Nu mi-a răspuns. A trecut cam o oră și am re-verificat telefonul, nu citise mesajul… eram pe gânduri – oare ce să mai fac?Google era inutil atunci, dar știam că dacă dentista îmi va răspunde la mesaj, ceea ce îmi va spune trebuia să fac. Și a răspuns ulterior. Mi-a spus să merg să îmi fac radiografia la zona cu durerea, apoi avea să mă primească la cabinet… era acolo pe tura de seară… până la ora 23.

Am înghițit în sec. Nici nu știam eu atunci că aveam să scriu acum despre acest incident ulterior… Nu mă mai dureau dinții, dar știam parcă dintr-o presimțire personală că efectul pastilei roșii amare avea să se stingă și apoi… să revină durerea. Am terminat munca târziu, pe la ora 19 am pornit în grabă spre un cabinet unde puteam să îmi fac radiografia și am stat și acolo vreo 20 de minute în așteptare. Intrasem în acea clădire și erau mai multe cabinete unde se auzeau cum lucrau dentiști și se simțea mirosul tipic de dentist. Ce altceva să miroasă pe acolo? Era și o altă cameră unde copiii mici avea jucării și un adult îi supraveghea, cred că începeam să mă îndrăgostesc de acel loc, doar că eu eram acolo… doar în trecere. Într-un târziu mă aud chemat și cobor la subsolul clădirii și îi spun la doctorița sau asistenta respectivă ce trebuia să îmi facă. Îmi băgă în gură un film și un plastic, apoi a ieșit repede din cameră. Nu am înțeles ce se întâmpla, dar când a ieșit ea din încăpere… am închis și eu ochii. Mă puseseră să semnez înainte dacă nu cumva sunt însărcinat… și mă luase un râs ironic… cum să întrebi pe un bărbat așa ceva? Mi s-a explicat ulterior că de fapt radiografia aia era de fapt o radiere… nu doar o poză într-o cameră la subsol, nu doar o poză făcută cu laser, sau ce altceva aș fi gândit eu atunci.

Mi-a mai făcut o poză. La fel a ieșit din cameră, la fel eu am închis din ochi. Nu știu ce a avut loc cât eu am închis ochii, dar acolo, în clipita aia cât eu aveam ochii închiși de fapt Dumnezeu era la lucru. Dar de asta mi-am dat seama doar prin noiembrie… vă scriu mai jos să înțelegeți tot.

A reintrat în cameră asistenta sau doctorița (nu știu ce era, nu avea ecuson, nu s-a recomandat, nu am vrut să intru în detalii, nu mă interesa în clipa aia decât să ajung cu ”filmul” la dentista mea înainte de ora… 23!) și mi-a spus că au ieșit bine ”pozele”, să urc sus la recepție și să aștept. Am urcat, și am aștepta vreo 10 minute până când respectiva a venit cu un plic mare, cu filmul meu și am plătit, am mulțumit și am pornit-o spre următoarea stație de autobuz. Următorul autobuz, cu care trebuia să merg 2 stații scurte avea să vină pe acolo peste 35 de minute… așa că am luat-o pe jos. Ploua mărunt afară.

Am ajuns la dentistă. Era plină sala de așteptare, așa că am stat în picioare, era un televizor deschis la care rula un post de știri unde am auzit așa de multe bazaconii că îmi venea din clipă în clipă să ies de acolo și să plec acasă. Nu că ar fi zis ăia prostii, ziceau așa de multe și le repetau că mi se acrise de la ele. Deja parcă începeau să-mi provoace durerile de dinți. Ulterior a ieșit dentista afară, a trebuit să-i reprogrameze pe vreo 2-3 ca să preia pe restul… stăteam cu … nu, nu stăteam cu inima în dinți, că o plezneam! Stăteam cu durerea în dinți și ascultam, dacă mă va reprograma pentru a doua zidacă mă va prelua și pe mine, sau dacă mă va pune să spun ce auzisem timp de mai bine de 3 ore de așteptat… sumarul știrilor și discuțiilor politice de la acel post de televiziune. Vai, ce greu mai trecea timpul atunci!

Am intrat ultimul la dentistă, îmi citise între timp filmul și mi-a spus unde era problema. Acolo am văzut degetul lui Dumnezeu la lucru – a identificat problema durerii mele – nu era de natură ”tradițională”, nici care ar fi necesitat vreun leac băbesc, vreo ”pasă rea” a vieții, ci era un dinte care era cariat și care îmi atinsese nervul și durerea se transmitea la alți dinți. Apoi mi-a spus dentista că nu mai are anestezice pentru că este criză de ele… dar nu mi-a spus dacă va folosi anestezic la mine sau nu. Eram tot cu… nu, am mai spus o dată, nu eram cu inima în dinți, eram cu durerea în dinți, și auzeam mașinăria aia de la dentist, și mirosul acela specific. Mi-am spus atunci: Doamne, folosește acest dentist ca să mă fac bine! Și Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea! Nu mi-a făcut anestezic, mi-a curățat dintele și a pus un pansament pe el, timp în care dentista vorbea despre nevoile cu care se confrunta la cabinetul ei propriu de stomatologie. O cunoșteam, eram un client mai vechi eu, familia mea, nu o compătimeam, înțelegeam greul financiar prin care trecea. Eram încă pe scaunul de dentist, îmi simțeam cum fiorii îmi treceau pe spate, pe frunte, cum îmi pune într-un final ceva în dintele cu problema, cum durerea începea să dispară și să mi se schimbe fața.

Dentista încă continua să vorbească și să îmi spună de alte lucruri din domeniul ei, apoi mi-a arătat ce trebuie să facă la dintele cu problema. Nici nu știam cât era ceasul, dar eram ultimul și era târziu și ploaia nu se oprise. Dentista terminase și încurajator mi-a spus că sunt gata. Am vârât mâna în buzunar să scot bani și să îi plătesc, nu a vrut să îmi ia bani, a spus că îi voi plăti data viitoare. Mă simțeam atât de jenant atunci.De fapt acum înțelegeam că ceea ce a făcut dentista pentru mine se asemăna așa de mult cu ceea ce a făcut Isus pe cruce pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi: a luat asupra Sa durerile, suferințele și păcatele noastre și a plătit El pentru ele. Noi am primit în dar vindecarea, iertarea, eliberarea mântuirea… Dar eu eram la dentist, și tocmai ce auzisem de marile nevoi financiare prin care trecuse, și eram mai bine. Am scos o bancnotă din teanc și am lăsat-o pe agenda doctoriței, care tot insista că nu trebuie să plătesc. Mi-a făcut programare a doua și a 3 a zi, și parcă a zis să sun. Apoi am plecat acasă, urma să prind sau nu, un ultim autobuz care pleca din acea zonă spre locul unde stăteam.

Pe autobuz m-am uitat la ceas, era trecut de ora 23 și eu mă simțeam că aveam un ”corp” străin în gură, îmi era foame, nu mai aveam durerea de seara de dinainte, și… în autobuz era frig. Am ajuns acasă. M-am spălat, am mâncat, apoi m-am pus la somn. Am dormit ca un copil.A doua zi m-am trezit cu mulțumire în inimă, pe buze, în suflet. Deși m-am trezit la ora 05:50 ca să merg la muncă, mă simțeam odihnit, liniștit, în pace. În drum spre muncă mulțumeam lui Dumnezeu pentru dentistă. Eram copleșit. Nu știam dacă eram complet vindecat, dar am putut să dorm! E mult lucru să poți să dormi și să nu ai dureri! Am experimentat de multe ori lucrul acesta, și atunci când am avut piatra la rinichi, de care am mai scris cu ceva timp în urmă.

A treia zi am venit la dentist pentru programare și m-a reprogramat pentru că eu a doua zi fusesem programat, dar eu nu am putut veni, deși sunasem, nimeni nu răspunsese – pentru că erau ocupați cu clienții – și am dedus că nu mai era nimeni acolo. Apoi am ajuns după circa o săptămână la un detartraj, la același cabinet stomatologic, o ”operație” care a durat la mine 2 săptămâni pentru că din prima ședință nu s-a putut face toată curățarea. La a doua ședință de detartraj am mers cu greu. Credeam că eram ”curat” în gură, că simțeam lucrul acesta cu limba mea, oglinda spunea aceasta, și de fapt erau lucruri ascunse, care nu ieșeau afară decât cu intervenția neplăcută – pentru mine cel puțin – a ultrasunetelor, a lichidului care era folosit în această combinație și… în ultima ședința am aflat și eu ce însemna air-flow-ul. Am crezut că mă urc pe lună și vin înapoi și gravitația mi-a stricat tot ”sensul” dinților din gură; țâșnea sânge din gura mea de parcă fusesem bătut, deși era doar aer și apă care circula cu o anumită presiune.

Doar că înainte ca eu să experimentez forța air-flow-ului Dumnezeu mi-a mai arătat ceva care am învățat doar astăzi și de care vă scriu chiar acum. Înainte să monteze aparatul acela de air-flow, a intrat un client acolo la cabinetul stomatologic… care mai fusese acolo în aceiași zi… de 2 ori! Chiar asistenta zâmbea și zicea, ”tu vi aici ca masa, de 3 ori pe zi!”Am zâmbit. El de fapt avea mai mult timp ca mine. Partea care nu o știam eu atunci nu mi-am putut-o da seama atunci. Înainte să îmi pună în gură aparatul de air-flow eu m-am smucit puțin pe scaun și individul a început să chicotească la mine, apoi eu m-am uitat spre el și i-am zis să nu mai râdă și timp de circa 2-3 minute nu m-am mai putut opri din râs. Dumnezeu a știut că am avut nevoie de acele 2-3 minte de zâmbet pentru că nu puteam să mă controlez în starea aceea cu toate aparatele care îmi țiuiau în gură și cum curgeau șuvoaie de transpirație pe spatele și fruntea mea. A trecut totul. Am primit chiar și o periuță verde la final. Plătisem o singură dată, dar eu am avut parte de o dublă intervenție. Am plecat din nou de la cabinet cu mulțumire, am urat de bine asistentei și celor care mai erau acolo și am pornit spre casă. Nu mai era ora 23 ca atunci când am avut prima dată durerile, dar picura afară. Eram vesel. Trecusem de o ”operație” unde am scurs de pe mine mai multă transpirație decât cantitatea de apă consumată în acea zi.

Astăzi reflectam la toate acestea și mi-a deschis Dumnezeu ochii. Știți, de fapt cu toți vrem să fim vindecați, dar nu realizăm că suntem bolnavi, că avem dureri, că avem nevoie de intervenție. Ne e teamă că o să deranjăm și că deranjul o să fie taxat.

Psalmul 46:1 spune lucrurile așa de corect: ”Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră. El este un mare ajutor care nu lipsește în necazuri”. O altă versiune transpune altfel acest pasaj, spune că El este un ajutor atotprezent în vremuri de necazRealizând aceasta, realizăm de fapt că El este Cel care ne poate repara.

Dumnezeu nu a spus niciodată în Cuvântul său că nu se vor forma arme împotriva noastră, ci că ele nu vor prospera (în versiunea Cornilescu acest verset apare astfel: ”Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere” – Isaia 54:17). Da, există momente în viața noastră când trecem – și trecem ca să învățăm ceva – prin dureri, suferințe, necazuri, încercări. Numărul lor nu este niciodată egal cu intensitatea lor, pentru că sunt toate adunate indirect proporțional cu îndurarea lui Dumnezeu. Nu știu dacă m-am exprimat bine matematic, dar biblic știu sigur că am spus-o corect. 🙂

În aceste momente am învățat de fapt că cei care vin la Dumnezeu primesc ajutor, nu cei care se ajută singuri! Sunt unii care vin la Dumnezeu de 3 ori pe zi pentru că vor să se facă bine! Asta am învățat eu de la tipul de la dentist care mi-a stârnit râsul. De fapt aici este și umorul lui Dumnezeu. Dacă rămânem înrădăcinați în ”tradiționalismul” și ”superstițiile” noastre, folosind tot felul de leacuri băbești sau tehnici de auto-inducere a stărilor de mai bine, de stoicism, de negare a durerii, o să ameliorăm doar pentru o vreme starea noastră rea. Dacă venim la Medicul Nostru, acolo găsim de fapt leac, vindecare, eliberare. Uneori Dumnezeu se folosește de lucrurile care nu se văd – radiografiile din viață – ca să ne arate unde este problema noastră. Alte ori se folosește de lucruri care dor ca să scoată ce este rău din viața noastră. Uneori El lucrează în noi și asupra noastră fără să ne mai ”anestezieze” pentru că durerea e bună și ea la ceva – îți spune că sistemul tău nervos este de fapt sănătos, simți ceea ce trebuie să simți, reacționezi la ceea ce trebuie să reacționezi. Dacă nu simți când Dumnezeu lucrează și cizelează caracterul tău înseamnă că ai lepră spirituală sau nu e Dumnezeu cel care lucrează în tine și la caracterul tău!

Am ajuns prea mulți dintre noi în biserică să credem ceea ce spunea Mântuitorul în Matei 13:15Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec! Luăm lucrurile în mâinile noastre și o rezolvăm noi cumva, singuri, sau sunăm un prieten. Eu am experimentat pe pielea mea un adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am învățat prin mâna lui Dumnezeu la lucru în viața mea, prin dentiști și asistente: Doamne, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m-ai vindecat (Psalmul 30:2). Am realizat atunci că în durere, în probleme, în suferință, de unul singur nu vei putea birui niciodată.

Zilele acestea reflectam la cele întâmplate și am înțeles că atunci când aduci cererea ta la cunoștința lui Dumnezeu și a altora, rugăciunea ta este împuternicită, răspunsul este adecvat și vindecarea este pe drum. Atâta timp cât avem în noi sfiala și rușinea și timiditatea de a nu spune și altora nevoile noastre, rugăciunea noastră va fi ca un leac băbesc pentru noi. E bine să ai și perspectiva altora din jurul tău cu privire la problema, la nevoia ta. Dumnezeu este în ceruri și aude și rugăciunea ta, și aude și rugăciunea lor; El vrea ca tu să vii sfiit, să devii vulnerabil înaintea Lui față de starea ta și să recunoști că ai nevoi de El, de intervenția Lui. Ai nevoie de vindecarea lui Dumnezeu astăzi? De ce nu te duci direct la Medic și fă-ți o programare chiar acum cu El! Dacă nu ai încrederea că problema ta poate fi vindecată, reparată, remediată, încearcă să citești măcar referințele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre vindecarea lui Dumnezeu, promisiunea Lui pe care o poți aplica pentru viața ta, pentru problema ta, pentru nevoia ta. Încearcă această căutare, doar cu cuvântul ”vindec”, și o să vezi ce surprins ai să fi să descoperi că Dumnezeu se descoperă ca fiind Cel care vindecă, unul din numele Sale este și una din calitățile și caracterul Său: Medic divin.

Și mai e ceva. În seara când veneam acasă de la dentist, deși era noapte afară, auzeam pe cineva de la un bloc cum tăia cu o freză niște gresie sau faianță; era cam același sunet pe care îl auzeam în sala de așteptare de la dentist… așa că am făcut pași mai mari să nu mai aud acel sunet. Uneori circumstanțele din viață ne aduc aminte de chinurile prin care am fost… e bine să fugim și să mergem înainte, memoria lor, auzirea durerilor, a chinurilor de atunci nu ne va face mult bine. A ne încrede în Dumnezeu că El este vindecătorul, că El poate vindeca, că El se folosește chiar și de dentiști ca să ne repare dinții noștri este a merge înainte, a fi ceea ce te-a chemat El să fi: copil de Dumnezeu, care trăiește sub binecuvântarea Lui, sub protecția Lui, sub grija Lui.

Apropo, mai am încă programări la dentist. Știu, iar o să aud ”bâzâitul” ăla pe care nu îl suportă nimeni în urechi… Probabil că dacă vreunul dintre voi va vorbi ceva de ceea ce am scris eu mai sus cu dentista mea și îmi va face vreun discount, o să vă las numărul ei de telefon să vă programați și voi. O recomand din toată inima!Și vi-l recomand și pe Domnul! Am putut să dorm liniștit în noaptea aceea. Și ce e mai memorabil și mai de lăudat acum decât odihna care ne-ar fi furat-o o durere… pe care unii din noi ar fi stat să o despice să vadă ce natură avea…

În viața aceasta, chiar și cu următoarele programări la medic, învățăm că Dumnezeu este încă la lucru în noi și cu noi. Și El nu a terminat ce are de făcut cu noi. Priviți-vă în oglindă și încercați să zâmbiți. Când o să treceți mâine pe lângă un cabinet stomatologic, o să vă amintiți de ceea ce v-am scris eu mai sus. Fiți binecuvântați!

Vin nou, burdufuri vechi şi teama de schimbare

O femeie din Orlando, Florida, a apărut la ştiri recent pe motiv că ea a decis să se „pensioneze” de la conducerea maşinii ei, un Mercury Comet din 1964. Rachel Veitch, care are 93 de ani, a cumpărat maşina nouă pentru 3.300 dolari, atunci când benzina costa doar 29 de cenţi pe galon (1 galon = 3,7854118 litri) Astăzi, maşina de culoare galben deschis (nu e cea din poză, dar e similară ei, notă personală adăugată de mine), pe care Veitch o numeşte „Chariot” (şaretă), are 567,000 mile la bord (912.303 km).Aceasta este o veste mare pentru doamna Veitch care, probabil, va primi 44.000 dolari pentru o aşa maşină de colecţie, deoarece ea a avut mare grijă de ea. Dar cine o va cumpăra ori o va ţine într-un garaj de lux, sau pentru a o afişa la vreun auto-show. Nu mai sunt prea multe mile rămase pe această relicvă a trecutului.

Autovehicule au o limită de viaţă. Majoritatea maşinilor Mercury Comets din 1964 au fost mult timp condamnate la groapa de gunoi. Motoarele mor, carburatoare ruginesc şi modelele nu mai sunt la modă, aşa că le dăm la schimb pentru vehicule mai noi. În lumea noastră, ce merge cu paşi rapizi, Apple debutează cu un iPhone nou la fiecare câţiva ani, precum şi aplicaţiile cele mai populare au actualizări aproape lună de lună. Am ajuns să aşteptăm upgrade-uri frecvente.

Cu toate acestea, pentru cei dintre noi implicaţi în lucrare, tindem să credem că biserica nu are nevoie de remodelare sau de renovare. Ne aşteptăm de la congregaţii să fredoneze ani la rând aceiaşi melodie, gândindu-ne că lumea va dori să se adune în Mercury Comet-ul nostru galben din 1964 şi să se bucure de o retro-călătorie. Dar aceasta este doar o presupunere greşită. 

În timp ce mesajul Evangheliei este atât atemporal cât şi fără cusur, ambalajul în care-l punem ar trebui să se adapteze cu vremea, altfel vom pierde repede relevanţa.1 Orgile cu tuburi, turlele şi robele de cor nu au fost niciodată greşite, dar nu ne vor ajuta să atingem generaţia de astăzi; nici sistemele religioase învechite, terminologia obosită sau programele denominaţionale uzate, care ar fi fost pierdute cu mult timp în urmă. (Acelaşi lucru se poate spune despre tele-votingul de pe posturile TV creştine, care au aspectul unui joc de spectacol din 1978.)

Isus a spus ucenicilor lui Ioan Botezătorul că oamenii nu pun vin nou în burdufuri vechi deoarece pielea burdufului se va sparge, iar vinul va fi irosit„Pune vin nou în burdufuri noi, şi ambele sunt conservate”, a spus Isus (Matei 9:17, tradus din versiunea engleză NASB). Dar, multe biserici şi misiuni de astăzi insistă asupra turnării de vin nou în vechile modele, din nou şi din nou. Ne opunem inovaţiei şi ne luptăm cu progresul. 

Sunt dispus să cred că 90 la suta din ceea ce facem în biserică astăzi are nevoie de o transformare totală. Ne confruntăm cu cel mai descurajant proiect de renovare din istoria bisericii. Dar sarcina nu este imposibilă! Va fi nevoie din partea noastră să facem aceşti paşi dureroşi:

1. Trebuie să ne desprindem complet de teama de schimbare. Dumnezeu este întotdeauna în mişcare. El ne-ar putea duce într-un loc pentru o vreme, dar niciodată nu vom putea deveni prea confortabili într-un singur loc. Trompeta Lui va sufla în cele din urmă şi norul prezenţei Sale se va schimba. Nu parca atunci când Dumnezeu te cheamă să mergi înainte. Rămâi deschis pentru directivelor Lui proaspete, şi aşteaptă ca El să se întindă credinţa ta. El este aventuros!

2. Trebuie să fim dispuşi să sfidăm tradiţia.Oamenii care sunt căsătoriţi cu trecutul nu pot îmbrăţişa viitorul. Vacile sacre nu aparţin de amvon, acestea trebuiesc sacrificate pe altar. Modul în care am făcut lucrurile dintotdeauna” nu va funcţiona în noul sezon al lui Dumnezeu. Mulţimea alege scaunele confortabile de nostalgie, dar Dumnezeu este cu acei câţiva curajoşi care sunt dispuşi să aprindă o cale nouă pe teritorii neatinse.

3. Trebuie să solicităm Duhului să ne descopere noile Sale strategii. Nu ne putem baza pe acei „guru” de creştere a bisericii, pe cărţile populare sau pe predicatorii rock-star ca să ne conducă spre o schimbare autentică. Copierea tendinţele spirituale este doar o formă de carnalitate – şi acesta este un substitut trist pentru reala inovare. Dacă lucrarea de transformare a Bisericii nu este în totalitate condusă de Duhul Sfânt, atunci schimbările noastre vor fi superficiale şi impactul nostru va fi compătimitor.Ultimul lucru de care am avea nevoie este un upgrade superficial. 

Personal cred că Domnul vrea să declanşeze un râu de vin nou care să ţâşnească în biserica de azi, însă El ne conduce să ne pregătim burdufurile.Ceea ce este vechi trebuie să fie reînnoit de Duhul, ceea ce este depăşit trebuie remodelat, şi ceea ce este ineficient trebuie înlocuit. Dumnezeu vrea să facă un lucru nou. Nu te împotrivi la aceasta!

J. Lee Grady

Notă: Acest articol este o adaptare după un articol de J. Lee Grady (foto alăturat), apărut în Charisma News pe 2 mai 2012. J. Lee Gradyeste fostul editor al Charisma şi director alThe Mordecai Project(Proiectului Mardoheu). Îl puteţi urmări pe Twitter, la@leegrady. El este autorul mai multor cărţi, inclusiv 10 Lies the Church TellsWomen10 Lies Men Believe şi The Holy Spirit Is Not for Sale (10 minciuni spuse de biserică femeilor,10 minciuni pe care le cred bărbaţii, şi Duhul Sfânt nu este de vânzare). Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

VIDEO Capitularea Occidentului (cu Porumbelul Negru)

download

 

Că cea care a „binecuvântat” transformarea uniunii maritale într-un circ grotesc este una și aceeași cu cea care a inundat Germania cu milioane de „refugiați” care să „muncească” și să „plătească pensiile” germanilor obosiți și îmbătrâniți nu poate mira pe nimeni dintre observatorii atenți ai vieții sociale europene. „Refugiații”, întocmai ca agenții patogeni, vin acolo unde simt că organismul societal, slăbit și decrepit, nu mai este capabil să se apere. Și ce semn de degenerare este mai pregnant decât acela că temelia societății, căsnicia, a ajuns, aproape pretutindeni în Occident – și de ieri și în Germania – un mutant oribil.

Să nu fi știu „mama Merkel”, atunci când și-a dat acordul pentru legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, că materialele de propagandă ale grupărilor teroriste islamice vorbesc disprețuitor despre starea de degradare morală a Occidentului și o oferă chiar ca motivație atentatorilor cărora liderii Europei nu știu și nu pot să le facă față?

Sau, să nu fi știut prim-ministrul Suediei, atunci când le-a transmis preoților luterani că fie oficiază slujbe de „cununie” unisex fie își caută altceva de lucru, că șeful poliției naționale a făcut apel la ajutor, pentru că 80% dintre polițiștii suedezi se gândesc să demisioneze din cauza bandelor de infractori și a „zonelor interzise” decretate de aceștia?

O maree de jeg moral băltește în întreg Occidentul. La apusul acestuia asistăm, neputincioși și îngroziți, cu conștiința fratelui mai mic sosit, din nou, prea târziu la festinul de la curtea celor mari. Totuși, ne-a mai rămas măcar atâta rațiune cât să ne gândim ce avem de făcut pentru a nu păși și noi pe urmele celor care azi, orb pe orb călăuzind, se îndreaptă inexorabil către groapa de gunoi a istorie