Biletul din autobuz

download

Eram în autobuz și mă îndreptam acasă. Era destul de târziu și nu mai aveam chef de nimic. În fața mea, pe scaunul din fața mea, era un bilet. Nu, nu era un bilet de călătorie, era un bilet deschis, pe care era scris ceva. Nu eram cu ochelarii pe nas și nici nu m-am sinchisit să mi scot din geanta ca să văd… ce o fi stând scris acolo pe scaunul acela.

În mine eram tentat să întind mâna și să văd ce era scris pe el. Era așezat simetric, chiar în centrul scaunului. Am conștientizat atunci că acel bilet era menit să fie citit de cineva, și că cineva îl scrisese să… îl citească altcineva.

Nu, nu eu. Nu atunci, nici acolo.

Am mai descoperit o dată într-un autobuz un bilețel lipit pe geam pe care scria ceva destul de emoționant. Ceva care avea de a face cu felul cum îi privim noi pe alții și pe noi înșine… parcă. Nu mi-am dorit să iau acel bilet și să citesc ce era scris pe el. Era scris ceva de mână, cu un pix sau stilou de culoare albastră. Dar m-a ”constrâns” la o oarecare atitudine interioară.

Îmi imaginam în mintea mea ce ar fi fost scris acolo. Nu mi-am strofocat creierul prea tare să încep să citesc cuvintele întoarse cu susul în jos – așa cum le vedeam eu atunci și acolo – dar mi-am spus mie însumi, minții mele, că trebuia să nu citesc acel bilet. Dacă era pentru mine, avea să fie pus cu scrisul spre mine, să-mi fie mai ușor să-l citesc, să-l descifrez, să-l analizez. Așa că l-am ignorat și nu mi-a mai păsat de el tot drumul.

După vreo două zile mi-a venit în minte imaginea cu acel bilet de pe scaunul din autobuz. Mă gândeam ce putea să fi scris acea persoană acolo. Oare de ce l-a lăsat sau uitat pe acel loc? Avea să fie un mesaj pozitiv? Sau vreo destăinuire personală, vreo ideologie exprimată în scris, de genul ”citește, întinează-te și dă mai departe”, sau poate era o notiță de la… un curs de la școală?

Nu, nu putea fi un testament al unui muribund, căci scaunele erau goale și pe jos nu erau urme roșii de sânge sau alte urme de… final. Nu putea fi nici o notiță din cadrul unei predici pentru că în autobuz nu prea se aud predici rostite, sau cel puțin nu ai loc să asculți în tihnă o predică, precum la o biserică. Nu era nici ceva intenționat pentru un următor călător de pe autobuz pentru că… s-ar fi dat personal mesajul, ar fi avut un impact mai mare – nu? Era uitat acolo… ca să fie uitat de toți din jur.

Pe cât de misterios mi se pare acum ceea ce era pe acel bilet pe care nu l-am citit, nu am dorit să-l citesc, acum parcă mă ia puțin curiozitatea să… merg cumva în timp să văd ce era scris pe el. Uneori curiozitatea noastră ne face să descoperim lucruri de care chiar nu avem nevoie. Probabil că de aia am și optat atunci să nu mă ating de acel bilet, să nu îmi intre în minte acele cuvinte, la care aveam să mă gândesc ulterior, oricât de pozitive sau de negative ar fi părut ele. Oare am făcut decizia corectă atunci?

De fapt cam așa facem și noi cu Cuvântul lui Dumnezeul de multe ori. Știm că este acolo, dar nu îl luăm să-l citim pentru că ar putea spune ceva care să ne facă oarecum incomozi, să ne pună pe gânduri, să ne tulbure, sau să ne răspundă la întrebări pe care nu le-am pus încă. Îl observăm, nu întindem mâna să-l luăm să-l citim că poate că nu era pentru noi, dar de fapt momentul impactului ochilor noștri cu el a fost practic coordonat și pregătit mai dinainte ca noi să avem interacțiunea cu el – acolo, atunci, direct. Apoi după câteva zile ne dăm seama că poate că era ceva pentru noi, pentru acel moment prin care treceam noi… dar l-am evitat, ne-am ”umplut” memoria, timpul, gândurile cu orice altceva.

Nu vroiam să scriu aceste rânduri, dar acel bilet din autobuz mi-a deschis puțin ochii la o realitate pe care, deși o vedem, o ignorăm. Dumnezeu ne trimite semne, mesaje… și noi nu luăm seama la ele. Ne vorbește când într-un fel, când în altul, dar noi preferăm să stăm ”legați” de locul, clădirea și timpul unde ne-am simțit ”spirituali”, unde am fost ”afectați” pozitiv, și facem din acestea un idol al nostru – cum am scris în articolul anterior.

Am ajuns să fim afectați de cele de acum, de aici, de azi, în loc să fim afectați de momentele în care am ”pecit” și în care trebuie să mergem să reparăm ce este de reparat. Continuăm să ne bazăm pe propriile noastre puteri, pe cunoștințele noaste acumulate în timp și să tragem concluzii rapide, pripite, grăbite: aceasta este înțelepciunea anilor, ceea ce am acumulat… și tragem concluziile de moment. Apoi revenim la ele, și regretăm, că a trecut momentul când trebuia să mai cugetăm, să mai medităm, să re-gândim lucrurile, ca mai apoi să facem pașii potriviți. Rostim lucruri pe care nu le regretăm, dar ulterior le ”rumegăm” și ne dăm seama că rănesc pe alții, că ne rănesc pe noi, că ne leagă, precum biletul acela de scaunul din autobuz. Și următorul lucru care îl facem este să ne uităm la ceas să vedem cum s-a scurs și noi nu am făcut nimic…

Înainte să cobor din autobuz îmi aduc aminte că cineva se așezase pe scaunul alăturat, a observat biletul, dar… a procedat la fel ca mine – ignoranță totală în continuare. Nici nu s-a aplecat să-l ridice să vadă despre ce era vorba în el. Și așa a trecut și ziua respectivă. Cu siguranță că cineva l-a ridicat și l-a citit. Dacă era un mesaj de încurajare, m-aș bucura să fi ajuns să-l citească cineva care avea nevoie de el. Dacă era un mesaj negativ, m-aș întrista să fi ajuns la cine l-a citit… pentru că și-a întinat mintea cu el. De asta mă ”temeam” eu cel mai mult… să nu îmi bag în minte ceva de care nu aveam nevoie.

De ce are nevoie mintea ta să audă sau să citească acum, aici, astăzi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.