Branea Ioan 1870 – 1952, din Săcele

Fratele Branea Ioan s-a născut în anul 1870, în localitatea Săcele, județul Brașov, din părinți țărani.

De tânăr a venit la București și s-a angajat, la serviciu. Un inspector evreu i-a dat un Nou TestamenT și citindu-l, a ajuns să se pocăiască.

În  septembrie 1910 este botezat la adunarea Creștinilor după Evanghelie, dar părăsește după un timp adunarea.

În ziua de 25 decembrie 1913 este ales ca diacon la prima Biserică Creștină Baptistă Română din București.

La Congresul ce s-a ținut în zilele de 28 – 30 noiembrie 1919, frateleBranea a citit referatul: „Importanța misiunii în București.”  

În ziua de duminică, 26 martie 1922, la festivitatea de primire a studenților de la Școala de Misiune din București, fratele Ioan Branea are un cuvânt de îmbărbătare pentru studenți.

În ziua de 19 ianuarie 1923 s-a ținut un program festiv cu ocazia împlinirii a 10 ani de la începutul Comunității Creștine Baptiste Române din București. Fratele Ioan Branea a citit textul din Psalmul 118: 1-5 și a explicat textul și importanța zidirii pe piatra unghiulară, care este Hristos.

În anul 1923 I s-a încredințat supravegherea la construirea Seminarului Baptist din strada Berzei, București.

În anul 1931 se deschide o nouă Biserică Baptistă în București – Colentina și fratele Ioan Branea este ales  pastor, iar pe data de 26 mai 1923 este ordinat de către frații: Constantin Adorian, I. Fleișher și C. Strobel.

Fratele a fost activ și în domeniul scrisului, a scris articole și informații de pe ogorul Evangheliei. A scris articole în „Vestitorul Creștin”, revistă a Comunității Baptiste Române nr. 2 din București, care apare în anul 1935.

A fost un credincios sincer, cinstit, răbdător și blând, câștigând simpatia oamenilor.

În ziua de 29 noiembrie 1952, Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul lui credincios. A fost condus pe ultimul drum de frații: Constantin Adorian, Ioan Socaciu, Ioan Ordeanu și Alexa Popovici. A cântat corul bisericilor din București și al Seminarului Teologic Baptist din București.

Surse:

Alexa Popovici

Teodor-Ioan Colda

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Îndrumătorul Creștin Baptist

Platforma Împreună a dăruit rechizite pentru 355 de copii din șapte județe — Știri pentru viață

Comunitățile ÎMPREUNĂ au dăruit ghiozdane cu rechizite și alte daruri pentru 355 de copii din Buzău, Brașov, Cluj, Dâmbovița, Galați, Suceava, Vrancea și din zona rurală de lângă București. „Bunătatea e mișcarea inimii unui popor și dovedim că mai existăm ca popor măcar ajutându-ne semenii. A face concret ceva pentru cel de lângă noi, a… via […]

Biserica Baptistă numește pastorul transgender — Noutati Crestine

În această vară, o biserică baptistă din Ohio a numit un pastor transgender pentru a-și conduce biserica. Biserica a numit-o pe Erica Saunders, absolventă a Școlii Universității Wake Forest din Divinitate, iar apoi a ținut un serviciu oficial de primire în această lună pentru Saunders, potrivit Baptist News Global . Congregația a fost fondată ca […]

Biserica prigonită – putem lua exemplu de la Ungaria

Primul ministru ungar, Viktor Orban a participat la prima conferință organizată de această țară, pentru apărarea creștinilor persecutați din lumea întreagă, unde și-a exprimat sprijinul față de comunitatea creștină din Orientul Mijlociu pentru ca aceasta „să poată se întoarcă în locurile natale”, după ce în ultimii ani creștinii au trebuit să fugă de la casele lor, datorită acțiunilor terorismului și ale islamismului radical.

Conferința, ce a avut loc între 11 și 13 Octombrie în Budapesta, a reunit lideri ai organizațiilor ce apără creștinii persecutați, precum și a unor reprezentanți ai comunităților creștine din regiunile cu persecuție severă.

În discursul său, Viktor Orban a exprimat faptul că țara lor cunoaște bine ce înseamnă opresiunea, pentru că au suferit-o în timpul perioadei Uniunii Sovietice. De aceea, guvernul său „a fost primul, și din păcate până în prezent, unicul, ce a promovat și sprijinit o conferință despre creștinii persecutați”.

„Vom face ceea ce liderii comunităților locale gândesc că ar trebui să facem, adică să-i ajutăm pe cei refugiați să se întoarcă la casele lor de o viață”, a spus Viktor Orban, referindu-se la miile de creștini ce au trebuit să se refugieze în ultimii ani, datorită persecuției din Irak și Siria.

„Este o realitate faptul că religia cea mai persecutată din lumea de azi, este creștinismul. Această realitate ne vorbește că 215 milioane de creștini din 108 țări suferă în actualitate diverse forme de persecuție, patru din cinci persoane, ce sunt persecutate din cauza credinței, sunt creștine, și în Irak, în anul 2015, un creștin era asasinat la fiecare cinci minute, din cauza credinței”, a explicat demnitarul ungar.

Statisticile adaugă că numărul de creștini din Irak a scăzut în 15 ani, de la o comunitate de 1, 5 milioane în 2003, la aproximativ 250 000 în actualitate. În Siria cifrele sunt mai dificil de calculat, dar se estimează că 50 % din populația creștină a fugit din țară.

https://benidradici.com/biserica-prigonita-putem-lua-exemplu-de-la-ungaria/

Biserica prigonită – putem lua exemplu de la Ungaria

 

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/biserica-prigonita-putem-lua-exemplu-de-la-ungaria/

Biletul din autobuz

download

Eram în autobuz și mă îndreptam acasă. Era destul de târziu și nu mai aveam chef de nimic. În fața mea, pe scaunul din fața mea, era un bilet. Nu, nu era un bilet de călătorie, era un bilet deschis, pe care era scris ceva. Nu eram cu ochelarii pe nas și nici nu m-am sinchisit să mi scot din geanta ca să văd… ce o fi stând scris acolo pe scaunul acela.

În mine eram tentat să întind mâna și să văd ce era scris pe el. Era așezat simetric, chiar în centrul scaunului. Am conștientizat atunci că acel bilet era menit să fie citit de cineva, și că cineva îl scrisese să… îl citească altcineva.

Nu, nu eu. Nu atunci, nici acolo.

Am mai descoperit o dată într-un autobuz un bilețel lipit pe geam pe care scria ceva destul de emoționant. Ceva care avea de a face cu felul cum îi privim noi pe alții și pe noi înșine… parcă. Nu mi-am dorit să iau acel bilet și să citesc ce era scris pe el. Era scris ceva de mână, cu un pix sau stilou de culoare albastră. Dar m-a ”constrâns” la o oarecare atitudine interioară.

Îmi imaginam în mintea mea ce ar fi fost scris acolo. Nu mi-am strofocat creierul prea tare să încep să citesc cuvintele întoarse cu susul în jos – așa cum le vedeam eu atunci și acolo – dar mi-am spus mie însumi, minții mele, că trebuia să nu citesc acel bilet. Dacă era pentru mine, avea să fie pus cu scrisul spre mine, să-mi fie mai ușor să-l citesc, să-l descifrez, să-l analizez. Așa că l-am ignorat și nu mi-a mai păsat de el tot drumul.

După vreo două zile mi-a venit în minte imaginea cu acel bilet de pe scaunul din autobuz. Mă gândeam ce putea să fi scris acea persoană acolo. Oare de ce l-a lăsat sau uitat pe acel loc? Avea să fie un mesaj pozitiv? Sau vreo destăinuire personală, vreo ideologie exprimată în scris, de genul ”citește, întinează-te și dă mai departe”, sau poate era o notiță de la… un curs de la școală?

Nu, nu putea fi un testament al unui muribund, căci scaunele erau goale și pe jos nu erau urme roșii de sânge sau alte urme de… final. Nu putea fi nici o notiță din cadrul unei predici pentru că în autobuz nu prea se aud predici rostite, sau cel puțin nu ai loc să asculți în tihnă o predică, precum la o biserică. Nu era nici ceva intenționat pentru un următor călător de pe autobuz pentru că… s-ar fi dat personal mesajul, ar fi avut un impact mai mare – nu? Era uitat acolo… ca să fie uitat de toți din jur.

Pe cât de misterios mi se pare acum ceea ce era pe acel bilet pe care nu l-am citit, nu am dorit să-l citesc, acum parcă mă ia puțin curiozitatea să… merg cumva în timp să văd ce era scris pe el. Uneori curiozitatea noastră ne face să descoperim lucruri de care chiar nu avem nevoie. Probabil că de aia am și optat atunci să nu mă ating de acel bilet, să nu îmi intre în minte acele cuvinte, la care aveam să mă gândesc ulterior, oricât de pozitive sau de negative ar fi părut ele. Oare am făcut decizia corectă atunci?

De fapt cam așa facem și noi cu Cuvântul lui Dumnezeul de multe ori. Știm că este acolo, dar nu îl luăm să-l citim pentru că ar putea spune ceva care să ne facă oarecum incomozi, să ne pună pe gânduri, să ne tulbure, sau să ne răspundă la întrebări pe care nu le-am pus încă. Îl observăm, nu întindem mâna să-l luăm să-l citim că poate că nu era pentru noi, dar de fapt momentul impactului ochilor noștri cu el a fost practic coordonat și pregătit mai dinainte ca noi să avem interacțiunea cu el – acolo, atunci, direct. Apoi după câteva zile ne dăm seama că poate că era ceva pentru noi, pentru acel moment prin care treceam noi… dar l-am evitat, ne-am ”umplut” memoria, timpul, gândurile cu orice altceva.

Nu vroiam să scriu aceste rânduri, dar acel bilet din autobuz mi-a deschis puțin ochii la o realitate pe care, deși o vedem, o ignorăm. Dumnezeu ne trimite semne, mesaje… și noi nu luăm seama la ele. Ne vorbește când într-un fel, când în altul, dar noi preferăm să stăm ”legați” de locul, clădirea și timpul unde ne-am simțit ”spirituali”, unde am fost ”afectați” pozitiv, și facem din acestea un idol al nostru – cum am scris în articolul anterior.

Am ajuns să fim afectați de cele de acum, de aici, de azi, în loc să fim afectați de momentele în care am ”pecit” și în care trebuie să mergem să reparăm ce este de reparat. Continuăm să ne bazăm pe propriile noastre puteri, pe cunoștințele noaste acumulate în timp și să tragem concluzii rapide, pripite, grăbite: aceasta este înțelepciunea anilor, ceea ce am acumulat… și tragem concluziile de moment. Apoi revenim la ele, și regretăm, că a trecut momentul când trebuia să mai cugetăm, să mai medităm, să re-gândim lucrurile, ca mai apoi să facem pașii potriviți. Rostim lucruri pe care nu le regretăm, dar ulterior le ”rumegăm” și ne dăm seama că rănesc pe alții, că ne rănesc pe noi, că ne leagă, precum biletul acela de scaunul din autobuz. Și următorul lucru care îl facem este să ne uităm la ceas să vedem cum s-a scurs și noi nu am făcut nimic…

Înainte să cobor din autobuz îmi aduc aminte că cineva se așezase pe scaunul alăturat, a observat biletul, dar… a procedat la fel ca mine – ignoranță totală în continuare. Nici nu s-a aplecat să-l ridice să vadă despre ce era vorba în el. Și așa a trecut și ziua respectivă. Cu siguranță că cineva l-a ridicat și l-a citit. Dacă era un mesaj de încurajare, m-aș bucura să fi ajuns să-l citească cineva care avea nevoie de el. Dacă era un mesaj negativ, m-aș întrista să fi ajuns la cine l-a citit… pentru că și-a întinat mintea cu el. De asta mă ”temeam” eu cel mai mult… să nu îmi bag în minte ceva de care nu aveam nevoie.

De ce are nevoie mintea ta să audă sau să citească acum, aici, astăzi?

Bărbații și femeile sunt diferiți biologic în mod profund: nou studiu contrazice teoria „gender”

În aceste vremuri în care „știrile false” au devenit o suferință acută a unui organism și-așa metastazat precum presa, cele mai evidente mostre de ideologie anti-științifică au devenit, la rândul lor, „fapte și noțiuni academice”. Poate niciuna din aceste fabulații nu se reliefează mai proeminent, precum păduchele în frunte, decât ideologia de gen. Adică, teoria conform căreia diferențele între bărbat și femeie nu sunt unele biologice, ci au de-a face cu „stereotipuri” impuse social – stereotipuri care trebui eradicate în vederea asigurării „egalității”.

Citește și: Ideologia gender – un pericol major pentru societate

Publicațiile serioase, în același timp, produc tot mai multe dovezi despre cât de adâncă este diferența dintre sexe. Conform unui nou raport din BMC Biology, cercetătorii au găsit că, deși bărbații și femeile sunt echipați cu aceleași gene, există diferențe majore între sexe cu privire la modul în care aceste gene sunt activate:

„Bărbații și femeile sunt aproape identici în ce privește genomul dar sunt în mod distinct dimorfici (…). Trăsăturile sexuale dimorfice rezultă în principal din expresia diferențiată a genelor prezente în ambele sexe. Asemenea gene pot fi subiectul unor constrângeri de selecție diferite și uneori opuse. Aceasta poate avea impact asupra evoluției umane, prin selecția diferențială a mutațiilor, cu efecte diferite asupra celor două sexe.”

Cu alte cuvinte, bărbații și femeile nu doar că au organe sexuale diferite, dar diferența dintre ei afectează, în cel mai profund și intim mod, fiecare celulă.

Citește și: VIDEO Lecții ale istoriei: Obsesia „transgender” este un semn al colapsului societății

http://www.culturavietii.ro/2017/05/29/barbatii-femeile-diferiti-biologic-mod-profund-nou-studiu-gender/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/barbatii-si-femeile-sunt-diferiti-biologic-in-mod-profund-nou-studiu-contrazice-teoria-gender/