SEMNE ŞI ÎNSEMNURI ÎN ISTORIE…….

Zaganul Adonis, un vultur cu barbă, cum îi spun oamenii de ştiinţă - a zburat în România - imagine preluată de pe googleRăsfoiam titlurile de ştiri din această dimineaţă şi ceva mi s-a impregnat în minte. Era un titlu care acum apare pe sute de site-uri… şi parcă pare cam… ciudat…Zăganul Adonis (cum îi este numele), o specie de vulturi cu barbă, tocmai a zburat prinRomânia, acest vultur apărând în ţara noastră după 80 de ani de la ultima sa prezenţă. Ceea ce m-a uimit când am citit acea ştire – informaţii pe care nu le ştiam, pentru că nu sunt ornitolog – a fost faptul că acest tip de vulturi se hrăneşte cu oase. Adică estenecrofag, însă depinde de alte specii atunci când găseşte cadavre de animale pentru a se hrăni.

Ştiu că nu o să credeţi că apariţia recentă a acestui vultur în spaţiul ţării noastre, o pasăre dispărută din fauna noastră, după cum menţionează şi cei de la SOR aici, nu ar fi un semn de luat în considerare acum… însă mie personal mi se pare chiar un semn interesant.După o lungă perioadă de linişte… apare un vultur care are un nume de rezonanţăAdonis provine de la grecescul Ἄδωνις, o figură centrală din mitologia greacă, care apare în diferite mistere religioase scrise și nescrise, uneori referindu-se la zeul cu acelaşi nume, care reprezenta vegetaţia, o divinitate a vieţii-morţii-renaşterii, a cărei natură era legată de calendar, uneori fiind asociat cu o personalitate ce reprezenta un arhetip al tinereţii (sursă aici). Partea cea mai interesantă este că acest cuvând provine de la un alt termen din limba canaanită, adon, ce înseamnă „domn„, similar cu evreiescul „adonai„, unul din numele folosite pentru a se face referire la Dumnezeu (care se foloseşte şi în prezent). Adonis este forma elenizată a termenului fenician „adoni„, care înseamnă „domnul meu” şi apare în religia feniciană ca zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei (sură aici); mai se speculează că el ar fi fost un avatar al versiunii Baalilor descrişi în Sfintele Scripturi, la care se închinau cei din… Ugarit – ţinutul Siriei de astăzi (detalii aici). 

Vi se face legătura acum în cap cu ceva care se întâmplă în zilele noastre?

Observă cineva vreo asemănare cu evenimentele pe care le vedem tot mai des acum la ştiri? Porbabil că nu. Probabil că o să trecem mulţi cu vederea acestea… şi o să zică unii că prea luăm lucrurile în serios. Prea exagerăm cu semnele de pe cer…

Într-o vizită recentă a Papei Francis la lagărele din Auschwitz, Polonia, el a declarat că nu la acest lagăr s-a terminat cruzimea, și că sunt alte zone din această lume unde încă mai au loc, indiferent de rasăreligie sau ranguri. Urmărind harta GPS-GSM a vulturului Adonis oferită pe site-ul celor de la SOR, am observat o oarecare similitudineun paralelism al ”atacurilor” care au loc acum în lumea noastră și ceea ce a produs valul de migrații din Siria. Unii susțineau că oamenii fug pentru a găsi un trai mai bundar se vede clar că ei fug să prădeze pe alții de libertatea lor, de demnitatea lor, de credința care o păstrează. Oarecum mișcările din aceste vremuri seamănă – poate doar printr-un paralelism extrem pe care mi-l imaginez eu acum – cu caracterul și identitatea vulturului bărbos numit de cercetători Adonis – poate nu la întâmplare, care mănâncă oasele prăzii sale, pe care le digeră ulterior cu acidul său puternic din stomac.

Oare nu vedem aceiasi similitudine în mișcările și atacurile care au loc tot mai des în lumea noastră din aceste zile? De ce sunt oameni care,deși sunt la fel ca și ceilalți, acționează ca și când ei ar fi vulturi și alți șacali și ulii se aruncă asupra lor, îi distrug, și la final apare și cel care termină oasele lor?

Ceea ce poate este doar o coincidență acum pentru vulturul Adonispoate este un semnal de alarmă pentru lumea creștină de pretutindeni. Iată o captură din GPS-ul acestui vultur care a ajuns pe 27 iulie 2016 în România, vă rog să vă uitați cu atenție la locația lui din pătrățel și să vedeți ce scrie lângă zona unde se afla la acel moment:

Sursă screen imagine aici, accesată pe 30 iulie 2016

Da, el se afla în zona… ”Valea Hranei”, de parcă ceva îl atrăsese de acest nume… deși el nu știe să scrie sau să citească și nici nu a fost ghidat de cineva să ajungă acolo. De curiozitate vă recomand să accesați sursa imaginii făcând click pe link-ul de mai sus să vedeți ce traseu a avut vulturul Adonis din 2014 de când a fost lăsat în liberate.

Da, poate toate acestea sunt doar niște lucruri care se aseamănă cu realitatea crudă în care trăim în aceste zile. Da, se aseamănă prea clar deparcă ar fi un semn de susSemn de sus? Chiar că e un semn de sus!Pentru că această rasă de vulturii zboară la înălțimi cuprinse între 500-4000 metri. Ei au o altă perspectivă a ceea ce este jos pe pământ, văd altfel lucrurile de acolo de sus.

Deși lucrurile nu par așa cum le vedem noi cu ochiul liber, sunt sigur că Cineva de Sus poate să vadă mai bine cum stau lucrurile în ansamblu, în general, în marele tablou. Ceva a început să se strice în acest tablou, ceva declanșează o serie de evenimente care se repetă în locuri diferite, și ceva este defectuos.

John Hinckley, cel care l-a împușcat mortal pe președintele Reagan în 1981, foto preluat din site-ul theatlantic.com

Despre un alt eveniment similar am citit zilele pe internet. Un alt ”vultur” ucigaș a fost eliberat din ”captivitate”… și i s-a oferit libertatea. Pe data de 27 iulie 2016 un judecător federal a decis elibearea din temniță a lui John Hinckley (foto alăturat, sursă fotografie și știre aici), cel care l-a împușcate în 1981 pe Președintele Reagan. Doar că el a fost eliberat doar spre a face o impresie luiJodie Foster, însă eliberarea lui a fost făcută sub condiția să trăiască alături de mama sa în Williamsburg, Virginia – Statele Unite ale Americii. Ceea ce scrie articolul respectiv despre el este de fapt faptul că încă de la vârsta de 25 de ani acest personaj a fost obsedat de a ajunge în atenția artistei Foster, și aceasta l-a dus pe el să împuște pe Reagan.

Doar că eliberarea lui din ”custodie”, spre deosebire de vulturul Adonis, a fost una de convalescență și el este supus unor reguli stricte. El trebuie să stea la casa mamei lui – deși are 61 de ani acum – și nu trebuie să meargă mai departe de 50 de mile de această locație din Williamsburg. Înainte de a merge undeva… trebuie să își informeze medicii care răspund de el, în timp ce se află încă sub observație la spitalul St. Elizabeth… unde a fost trimis de judecătorii care au decis că nu ar fi vinovat… pentru că a avut semne de demență (un subiect de care vom discuta cu altă ocazie).

Și lui i s-a permis din 2014 – ce ciudat, același an în care a apărut pe harta Europei și vulturul Adonis – să stea jumătate de lună alături de mama sa, până va fi eliberat în totalitate de sub observația medicilor (mai multe detalii puteți găsi citind articolul sursă în limba engleză aici).

Un vultur are un nume care aduce cu situația secolului prezent din lumea noastră. Un alt ”vultur”, cu chip de om, cu obsesiile și bolile acumulate de-a lungul timpului, este și el prezent pe harta lumii în care încă mai trăim. Ce este ciudat în aceste două cazuri? Amândoi sunt urmăriți, amândoi sunt supravegheați. Unul nu atacă decât unde alții au atacat și au prădat deja, celălalt este deja spre finalul vieții. Probabil că amândoi se bucură de o oarecare libertate, dar libertatea lor este restricționată de alții.

Ne uităm acum unul la altul și ne gândim ce au de a face toate lucrurile din jur cu noiNu prea au de a face decât dacă ne-am afla în focul evenimentelor. Nu prea au de a face cu noi daca nu am fi afectați personal,relațional de ele. Doară că pe zi ce trece această ”ciumă” a evenimentelor istorice pe care le trăim desfășurate sub ochii noștri se răspândește tot mai mult și nu mai știm ce avem de făcutSă stârpim răul din mijlocul nostru? Să atacăm și noi? Să acționăm cu aceleași arme? Să fim oare… diferți decât ei? Ar merita oare? Și ce rost ar avea toate acestea?

Undeva în întunericul pe care ochii noștri nu îl pot pătrunde, un vulturse învârte în cercuri și urmărește mișcările noastre, ale celor din jurul nostru și ale celor din jurul orașului nostru. Ceea ce este interesant e că el urmărește ca un observator. El va ataca doar dacă va fi sleit de foame și o va face doar acolo unde are un perimetru unde să nu fie atacat de alții. De lavulturii cu barbă cred că am putea învăța și noi cevaAm putea învăța că ceea ce facem noi în cerculețul nostru are rezonanță în cerculețul următor, la fel cum aruncarea unei pietre într-o apă produce unde care se tot extind… acțiunile noastre de aici și de acum vor avea o rezonanță mai mare către cei de lângă noi, de dincolo de noi, de dincolo de orașul nostru, de dincolo de țara noastră. Și deși noi ne dorim cu toți o libertate neîngrădită… ține de fiecare din noi, de responsabilitatea fiecăruia să facem altora ceea ce vrem ca ei să ne facă nouă. Unde ați mai auzit aceasta în altă parte?

NotăAcest articol este o reflecție personală în urma citirii mai multor articole, știri, resurse, după care am tras aceste concluzii care pot părea unora prea exagerate. Consider că ceea ce am scris este un semn pentru fiecare, așa că luați lucrurile ca atare. Dacă citați acest material în alt site, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării acestuia, adică acest blog. Mulțumesc.

http://crestinismtrait.blogspot.ro/2016/07/semne-si-insemnuri-in-istorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.