ASUMĂ-ŢI RISCUL CARE MERITĂ!

Alergarea prin viaţă ne cheamă şi să ne asumăm riscuri. Sunt riscuri asumate de soţi şi soţii, de copii, de tineri şi de bătrâni. Sunt riscuri asumate de lideri politici şi religioşi. Uneori riscăm în mod conştient, alteori ne asumăm riscuri de care nu suntem conştienţi. Biblia ne spune că oamenii lui Dumnezeu, indiferent de generaţia în care au trăit, şi-au asumat riscuri.

ASUMĂ-ŢI RISCUL CARE MERITĂ!
Avram îşi asumă riscul să plece prin credinţă şi să trăiască prin credinţă. Iosif îşi asumă riscul să vorbească, să spună despre fraţii lui, despre visele lui etc. Moaşele din Egipt îşi asumă riscul să nu asculte de Faraon şi evreii în Egipt îşi asumă riscul să aibă copii. Părinţii lui Moise îşi asumă riscul să îl ascundă pe copil, iar Moise îşi asumă riscul să ţină cu evreii. Profeţii îşi asumă riscul să transmită mesajul divin, iar Domnul Isus își asumă riscul de a fi mereu pe placul Tatălui, nu al liderilor religioşi. Ce învăţăm din trecut? Când rişti în ascultare de firea pământească sau de oameni, nu merită, dar când rişti în ascultare de Dumnezeu, câştigi!
Să trăieşti astăzi ca un creştin autentic implică riscuri. Să te păstrezi curat, să te căsătoreşti biblic şi să îţi respecţi rolul în familie este riscant. Dacă îndrăzneşti să te opui răului şi ai curajul să susții adevărul, rişti mult. Nu mai poţi vorbi despre Dumnezeu, normalitate, familie, educarea morală a copiilor fără să rişti. Cine mai crede în Dumnezeu şi cine crede în totalitate învăţătura Sfintelor Scripturi riscă să fie etichetat, stigmatizat, obstrucţionat, marginalizat, considerat periculos. Omeneşte vorbind, astăzi pare că este mai bine să taci sau să te laşi asimilat şi purtat în direcţia stabilită de alţii. Am spus pare, întrucât cine nu riscă cu Dumnezeu şi de dragul Lui, riscă mult mai mult. Cine nu trăieşte cum îi cere Mântuitorul şi nu vorbeşte cum Îl inspiră Duhul Sfânt, riscă să piardă binecuvântările vremelnice şi să îşi petreacă veşnicia în iad.
Dragilor, indiferent cât de riscant ar părea, este absolut vital să fim ceea ce ne cere Domnul nostru şi să facem ce ne spune El. Creştinul trebuie să lumineze în întunericul lumii, trebuie să mărturisească Adevărul adus de Isus Cristos şi trebuie să condamne păcatul. Cine nu riscă alături de Dumnezeu, riscă să Îl aibă pe Dumnezeu împotrivă. Între riscul de a fi pe placul oamenilor, avându-L ca duşman pe Dumnezeu, şi riscul de a tremura de frica oamenilor, având prietenia şi protecţia Domnului, alegerea este simplă. Vă invit, deci, să continuăm să ne asumăm riscul de a fi ce ne cere Domnul şi de a face tot ce ne porunceşte El în Sfintele Scripturi. Abia atunci vom fi o adevărată binecuvântare pentru semeni şi pentru naţiune.
Pastor Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Ascultare/Neascultare

Descarca in format PDF

Ascultarea este o acceptare practică a autorității și voii lui Dumnezeu. Include atât supunerea cât și expresia supunerii în acțiune, cuvinte și gânduri. A fi în ascultare înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. A fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a fi într-o poziție de putere în Hristos.

Neascultarea este cauzată de rebeliune și neîncredere în Dumnezeu. A fi neascultător înseamnă a ceda dorințelor eului în schimbul predării lui Dumnezeu și a dori voia Lui în toate lucrurile. Dumnezeu așteaptă ascultarea (Deuteronom 11:26-28). A-L alege pe Hristos înseamnă a alege ascultarea (Ioan 14:15, 21). A deveni neascultător înseamnă a păcătui sau a fi rebel împotriva lui Dumnezeu (1 Samuel 15:22, 23).

pocainta

CE SPUNE SCRIPTURA

„Iată, pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta, și vă veți duce după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți.” (Deuteronom 11:26-28).

„Samuel a zis: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele. Și păzirea cuvântului Său mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat.” (1 Samuel 15:22, 23).

„De veți voii și veți asculta, veți mânca din cele mai bune roade ale țării” (Isaia 1:19).

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:15, 21).

„De ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne! Și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46).

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22).

CUM SĂ CORECTEZI PĂCATUL NEASCULTĂRII

Următoarele sugestii ar trebui să te ajute să descoperi domeniile unde există nesupunere față de Dumnezeu, fie deliberată, fie în subconștient, și față de cei care sunt în autoritate peste tine. Începe prin a te întreba dacă tu te supui lui Dumnezeu în diferite domenii din viața ta, cum ar fi relațiile personale, comportament, domnia lui Dumnezeu în căsătoria ta sau slujba ta sau alte domenii, devotament personal, etc.

Fă un inventar sincer al vieții tale. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru domeniile de neascultare pe care le-ai descoperit. Odată identificate, ele pot fi înlăturate. Acest lucru va rezulta într-o nouă bucurie și o mai mare credință.

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul său” (Romani 8:28).

„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20)……………..http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/1931-ascultare-neascultare#axzz4i6rteyIJ

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ascultareneascultare/

ARTIFICIALITATEA ESTE O BOALĂ A SUFLETULUI

„Cand eram tanar si abia incepeam sa observ scena umana, un lucru care m-a surprins puternic a fost artificialitatea predicatorilor. Lumea in care traiau ei era, mi se parea mie, departe de realitate.

Eu nu am crescut intr-o familie crestina, prin urmare nu am fost familiarizat cu limbajul religios conventional. De aceea, cand se intampla sa aud o predica, ascultam cu o ureche netocita de obisnuinta. Cat de ciudat imi sunau predicatorii, cat de artificial tonul lor si cat de nenaturala comportarea lor!

Si ei erau oameni, fara nici o indoiala, dar le lipsea complet candoarea si franchetea pe care le vedeam in ceilalti oameni. Lipsea abordarea indrazneata, de la om la om. Ei parea a se teme de ceva, desi nu puteam spune de ce anume, caci cu siguranta persoanele supuse, rabdatoare, aproape indiferente care ii ascultau erau destul de inofensive. Oricum, nimeni nu acorda multa atentie celor spuse de ei.

Si totusi, ei vorbeau cu atata precautie, parca pe un ton de scuza, incat aveai impresia ca ar fi preferat sa taca din cand in cand pe cativa dintre ei, am inteles semnificatia proverbului francez (desi nu l-am auzit decat cativa ani mai tarziu): „Exista trei sexe: masculin, feminin si cel al predicatorilor”.

Ei bine, eu sunt intru totul de partea predicatorilor si nu ma astept ca ei sa fie desavarsiti, dar sunt, de asemenea, intru totul in favoarea sinceritatii. Nu pot sa cred ca cineva care vorbeste cu precautie poate sa vorbeasca eficient. Timiditatea ii va zadarnici eforturile, lipsindu-le de orice putere.

Este adevarat ca Biserica a avut de suferit din partea oamenilor agresivi, care mai degraba s-ar fi batut decat sa se roage, dar a suferit mai mult din cauza predicatorilor timizi, care preferau sa fie amabili decat sa actioneze drept. Acestia din urma au produs mai mult rau, chiar si numai pentru motivul ca sunt asa de multi. Totusi eu nu cred ca trebuie sa alegem intre cele doua categorii. Este intru totul posibil a avea si dragoste, si curaj in acelasi timp, a fi si sinceri, si loiali.” Vorbirea voastra sa fie intotdeauna cu har, dreasa cu sare”. Coloseni 4:6

Absenta sarii face ca multe din predicile noastre  sa fie insipide si plictisitoare. „Poate fi mancat fara sare ceea ce este insipid? Sau are vreun gust albusul de ou”?

Poate ca scolile noastre teologice gresesc aici. Ele se lupta sa formeze predicatori care sa fie totul pentru toti oamenii, dar intr-un sens la care Pavel nu s-a gandit niciodata. Vor cu orice pret ca studentii lor sa fie cultivati si fac asta extragand din acestia toata sarea si lasand numai o dulceata si o lumina care, unora dintre noi, nu ne pare deloc a fi nici dulceata, nici lumina. Tot ce este natural, autentic,original este indepartat cat se poate de mult.Orice sunet strident e eliminat din vorbire, orice exprimare colturoasa este data la o parte cu grija.

Tanarul este invatat sa gesticuleze cu gratie, sa zambeasca imperceptibil si sa para cat mai cult. Limbajul direct pe care oamenii il folosesc in mod natural cand vorbesc unii cu altii, este inlaturat, fiind inlocuit cu un jargon confuz, ambiguu si bombastic. Rezultatul final este artificialitate si ineficienta ( lipsa de autenticitate).

Dar sa revin la experienta mea: prin indurarea lui Dumnezeu, mi s-a oferit posibilitatea, mai tarziu, sa aud un evanghelist  care era cu adevarat om si care le-a facut ascultatorilor lui complimentul de a-i considera si pe ei oameni. El stia ce voia sa spuna si o spunea fara teama; iar oamenii intelegeau spusele si sau le acceptau, sau le respingeau. Slava Domnului, multi dintre ei le-au acceptat.

Orice om care se ridica sa vesteasca Cuvantul trebuie sa vorbeasca cu ceva din autoritatea cutezatoare a Cuvantului insusi. Biblia este cartea dragostei supreme, dar, in acelasi timp , ea spune lucrurilor pe nume, cu toata franchetea. Scriitorii ei nu sunt niciodata neciopliti sau neamabili, dar sunt, in mod constant  onesti si pe deplin deschisi. Tot ce scriu ei este marcat de un mare sentiment al urgentei.  Ei sunt profund preocupati de decizii morale. Pe ei ii intereseaza mult mai mult gloria lui Dumnezeu si binele oamenilor decat protocolul.

Cineva ar putea fi tentat sa ii ofere sfaturi tanarului predicator, pentru a-l impieica sa devina un simplu furnizor de platitudini religioase artificiale, dar o analiza mai atenta arata cat de inutil ar fi acest lucru. L-ar putea indemna sa-i studieze pe cei mai buni scriitori si vorbitori, sa isi dea silinta sa fie original, sa cerceteze cu atentie lucrurile inainte de a vorbi despre el, sa evite cliseele, sa foloseasca un limbaj natural; dar aceasta inseamna a nu fi realist. Artificialitatea religioasa nu este o chestiune tehnica, ci una profund umana si spirituala. Este o boala a sufletului care nu poate fi vindecata decat de Medicul sufletelor.

Pentru a scapa de capcana artificialitatii, este necesar ca omul sa aiba o experienta personala si profunda cu Dumnezeu. El trebuie sa-I fie total consacrat lui Christos si sa aiba ungerea puternica a Duhului Sfant. Mai mult, el trebuie sa fie eliberat de frica de om. Atentia lui trebuie sa se concentreze asupra lui Dumnezeu, si nu asupra omului. El trebuie sa lase ca in predicile lui sa apara si tot ce ii este lui scump. In fiecare predica a lui trebuie sa lase afara tot ceea ce ii este scump lui. Trebuie sa predice astfel , incat sa-si puna in primejdie viitorul, slujba, chiar si viata. Trebuie sa lase in seama lui Dumnezeu consecintele si sa vorbeasca precum unul care nu va mai avea mult de vorbit pana cand va fi chemat la judecata. Daca procedeaza astfel, oamenii vor sti ca aud un glas, si nu doar un simplu ecou.”

Albinismul un blestem pentru Tanzania

În perioada, 19-25 noiembrie, vă provocăm să purtaţi pe mâini de rugăciune Tanzania. Situată în Estul Africii, Tanzania numără o populaţie de 56,9 milioane de locuitori, dintre care 31,7 milioane împărtăşesc crezul creştin.

Potrivit World Watch List, clasamentul anual al Open Doors privind topul celor mai ostile ţări creştinismului, Tanzania ocupă locul 33 în lume. Sursa primară a persecuţiilor este islamul extremist.

Cele mai răspândite forme de persecuţii sunt biserici incendiate, proprietăţile creştinilor jefuite, creştinii agresaţi fizic, mulţi din ei bătuţi până la moarte. Creştinii sunt impuşi să fugă din propriile case şi să se adăpostească în locuri mai sigure.

În zonele cu majoritatea populației musulmană şi cu lideri locali musulmani, mulţi creştini primesc amenzi foarte mari pentru tot felul de „infracţiuni” inventate de autorităţi.

Extremismul islamic se răspândește tot mai mult și are scopul de a stabili un stat islamic în special pe insula Zanzibar și pe coasta teritoriului tanzanian. Influența lor a condus la elaborarea unei noi Constituții pentru introducerea la nivel de țară a instanței Sharia. Mișcările militanților din Somalia și Kenya au un impact tot mai mare asupra Tanzaniei.

O altă problemă în Tanzania este ALBINISMUL – o boală care vine din dereglare genetică, astfel din părinţi negrii se nasc copii complect albi. În Tanzania sunt aproximativ 17 000 de albinoşi  care trăiesc sub teroare. Oamenii născuţi albi sunt consideraţi blestemaţi,veniţi de la diavolul şi purtători de ghinion. Vrăjitorii folosesc organele şi oasele albinoşilor pentru a prepara talismane  aducătoare de noroc.  Medicamentele, leacuri băbești, create din carne care a aparţinut unui albinos sunt considerate aducătoare de bogăţie şi prosperitate. Un crez popular spune ca un om se vindecă de SIDA dacă întreţine relaţii sexuale cu o fată care suferă de albinism, indiferent de vârsta pe care o are fata. În Tanzania sunt foarte mulţi care suferă de SIDA. Crezul acesta a făcut ca multe fete care suferă de albinism să fie violate şi mai multe zeci de persoane albinoase să fie ucise pentru a li se vinde mădularele şi organele.

Haideţi să ne unim în rugăciune şi să ne rugăm pentru fraţii noştri care împărtăşesc aceeaşi credinţă ca şi a noastră, dar nu şi aceeaşi libertate. Dumnezeu ne-a oferit harul ca noi să ne rugăm pentru ei, şi nu ei pentru noi.

Să ne rugăm pentru creştinii persecutaţi, pentru misionarii care duc Evanghelia în aceasta ţară, pentru oamenii neevanghelizați din Tanzania, dar şi pentru persecutori, pentru ca ei să-L întâlnească  pe Isus.

Alege să fii răspunsul lui Dumnezeu pentru Biserica Persecutată din Generaţia Ta!

Silviu Luncan

https://www.stiricrestine.ro/2017/11/23/albinismul-un-blestem-pentru-tanzania/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/albinismul-un-blestem-pentru-tanzania/

AI GRIJĂ DE SĂNĂTATEA SUFLETULUI!

i-got-criticized-for-posting-faceless-portraits-of-my-kids-so-i-decided-to-prove-that-you-dont-need-a-face-in-a-photo-to-make-it-interesting-58aebf3cc2733__880Neglijat prea des, sufletul, ascuns sub măști iscusite de autosuficiență, ajunge din când în când să sufere. E durerea aceea mai mare decât cea fizică; e gustul acela, atât de amar al trădării! Suferă adesea de singurătate, în ciuda numărului mare de oameni din jur, sau dimpotrivă, într-un vid de lume. Mai poate plânge rănit de revelația faptului că unele ziduri puternice au fost defapt o iluzie, că-n tot timpul în care clădea, apropiații lui îl vedeau altfel de cum e, altfel de cum îi spuneau, îl vedeau diform cu ochelarii limitării lor. Iluziile dor mai mult când sunt nebănuite.

Trecem unii pe lângă alții prin zile, afișăm zâmbete sau priviri care nu trădează nimic. Căci dacă unui om răcit îi servim o ceașcă de ceai, ce-i putem oferi unui om rănit în suflet? Din această teamă, ne ascundem unii de alții, sporind singurătatea, așteptând o primăvară mai caldă decât cea de afară. Și până ne facem curaj să-mpărtășim, sau până găsim oameni de încredere, ce să facem pentru sufletul nostru?

Întâi să nu ne complacem în tristețe, oricâte motive am avea. Să căutăm latura pozitivă în toate. Să nu ascultăm vorbele rele, nici pe cele întemeiate. Sunt o otravă care afectează treptat. Să-ncercăm să spunem pentru fiecare aspect care ne deranjează cel puțin două lucruri bune. Schimbarea opticii va face ca lucrurile negative să scadă în intensitate.

Apoi să ne eliberăm de neiertare. Cel mai greu e să ierți pe cineva care nu regretă cu ce ți-a greșit! Dar iertarea nu e premiul pentru recunoașterea vinei, nu e pentru celălalt, e pentru tine! Ție îți va face cel mai mult bine! Vei putea să privești spre celălalt cu libertate, fără să ai nevoie de compensare.

Pentru un suflet sănătos trebuie să ne-mbărbătăm și să găsim o cale de a fi activi în continuare, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul. Sigur că suntem responsabili față de sufletul nostru de a-l feri de ce-i face rău, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne închidem în noi.

Un suflet sănătos se poate observa ușor, iar vindecarea o dă doar Dumnezeu. Suntem responsabili însă să ne păstrăm sănătatea propriului suflet: să nu-i negăm suferințele, să nu-i ignorăm rănile!

Sursa foto, aici.

sursa articol http://tineri.betania.ro

AI GRIJĂ DE SĂNĂTATEA SUFLETULUI!

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ai-grija-de-sanatatea-sufletului/

Să ne pregătim de apariția bisericii inteligenței artificiale

Anthony Levandowski - imagine preluată de pe wired.com

Probabil că mulți dintre voi nu au auzit de noua biserică pe care Anthony Levandowski (foto alăturat) o va lansa curând. De fapt, Anthony nu pare a fi un profet improbabil; îmbrăcat neoficial cu blugi și o bluză de parcă ar fi cineva de la relații publice, el este inginerul cunoscut pentru mașinile care merg singure – și care a intrat în procesul de judecată notoriu între Uber și Waymo – dar și cel care își dezvăluie acum fundamentele noii sale religii.

Inteligența artificială (care o veți vedea prescurtat pe internet cu AI, de la Artificial Intelligence) a inspirat deja companiile de miliarde de dolari, programele de cercetări și chiar scenariile de transcendență și cele apocaliptice. Acum, însă, Levandowski crează propria sa biserică.

Noua religie a inteligenței artificiale este numită Way of the Future (adică ”Calea Viitorului”) și reprezintă un următor act pentru copilul minune al roboticii din Silicon Valley. Documentele întocmite deja în mai 2017 la biroul Internal Revenue Service (IRS – un fel de Fisc al americanilor) îl au pe Levandowscki drept lider (sau ”Decan”, cum apare el în documente) al acestei noi religii, precum și CEO al corporației non-profit formate să conducă această ”biserică”.

Documentele acestea declară faptul că activitățile Căii Viitorului se vor concentra pe ”realizare, acceptare și închinarea la Dumnezeirea bazată pe Inteligență Artificială (AI) dezvoltată prin tehnici de hardware și software de computer”. Aceasta include și cercetarea spre a crea divinitatea AI. Religia va căuta să clădească relații constructive cu liderii industriei inteligenței artificiale și va crea o grupare bazată pe membrii prin câștigarea comunității, inițial având ca țel profesioniști ai inteligenței artificiale și ”laici care sunt interesați în închinarea la o Dumnezeire bazată pe Inteligență Artificială”. Documentele de fondare spun totodată că biserica ”plănuiește să conducă ateliere și programe educaționale în San Francisco / Bay Area la începutul acestui an”.

Am citit lungul articol despre această ”inițiativă” pe mai multe site-uri (wired părea că are o descriere mai comprehensivă a acestei biserici cât și a trecutului ”pătat” al fostului inginer de la Google, Antony Levandowski) și nu doar eu, dar și o parte din membrii săi fondatori au crezut că această idee este ori ”o glumă”, ori o ”farsă”, dar s-au început demersurile pentru această… nouă biserică. Site-ul său, deși acum, la momentul accesării sale are doar o simplă pagină și un logo interesant… (vezi foto alăturat, screen-capture din site făcut de mine) au preluat parcă sigla de la apa minerală Borsec, întors parcă invers, și simultan pus peste sigla de la Woolmark. Acum nu pot să îmi dau seama dacă Anthony știa de aceste 2 logo-uri diferite sau dacă pur și simplu ar fi un fel de fire amestecate… ceva care să reprezinte că există o legătură hardware undeva, dar nu se văd părțile mai importante… decât firele.

Dacă veți citi în site-ul wired această informație despre noua biserică, o să vă minunați de ceea ce spune despre Anthony; deși el este inițiatorul ei și o va conduce până când o va transmite mai departe la alții, el nu poate fi niciodată demis. E ca și când ai face o organizație, tu ești inițiatorul ei, tu execuți și tot tu ești cel care și dai ordinele.

Mi s-a părut interesant să împărtășesc cu voi această informație pentru că… viitorul sună bine (sloganul unei companii din România care sunt sigur că o știți) și că vom putea curând vedea cum dispozitivele din mâinile noastre – la care ne holbăm și ne închinăm toată ziua – vor deveni curând unelte de ”închinare” în cadrul acestei noi religii.

Însăși setul de crezuri pe care le enumeră site-ul pare foarte bizar. Ei (Calea Viitorului) cred și vor realiza un concept care nu doar că nu este unic, dar copiază lucruri de la alte religii pentru că există – cu siguranță – o frustrare în spatele fondatorilor, nu au avut o experiență autentică și unicat cu Creatorul Universului (motiv pentru care ei doresc să creeze un ”dumnezeu” care să evolueze în timp și pe parcurs, și care să memoreze pe fiecare ce a făcut și cum a făcut, dar care este incapabil să facă ceva pentru ei), cred că această mișcare poate fi susținută de alții și ”împrumută” sistemul de donații și suport financiar de la alte instituții religioase și nereligioase din societate… practic ajung să creeze ceea ce cred ei că ar putea fi un fel de religie pe pilot automat. Am făcut mașina care merge singur, de ce să nu facem și un dumnezeu care te aude, care te ascultă, care te înțelege, care îți răspunde, care are răspunsuri, care îți vorbește. Da, dar care nu poate face nimic! La asta nu s-au gândit.

Probabil că această inițiativă, deși este la început, este o inițiativă ”interesantă”, dar pe parcurs va ajunge să fie o mișcare care va cuprinde tot mai mulți aderenți, dacă vor știi cum să se adreseze și cui să se adreseze. S-ar putea ca mulți dintre cei care merg acum în biserici clasice și au frustrări cu privire la programele și la oamenii care îi conduc… să vadă această ”nouă biserică” un fel de ”cale de scăpare”, o inițiativă care va strica mințile multora și va denatura însăși definiția credinței. M-aș râde dacă ar apărea Prorocul Ilie și ar avea o întâlnire cu cei de la Calea Viitorului pe Muntele Carmel să se dovedească care este Dumnezeul Adevărat și care este Inteligența Autentică. Până atunci… rămâne să faceți în continuare ceea ce ați făcut până acum, să mergeți unde ați mers până acum… dar mai dați și cu capul de prag, că poate vă treziți la realitate până nu va fi prea târziu.

Să cântăm cântecele vechi sau cele noi în biserică?

Christ Tomlin - adjudecat - imagine preluată de pe site-ul babylonbee.com

Zilele trecute văd pe internet o „știre” interesantă… Recunoscusem fotografia, era Chris Tomlin (foto alăturat), un cântăreț și compozitor de muzică creștină din SUA. Articolul spunea cum că… un tribunal din Atlanta, Georgia, a emis un ordin judecătoresc marția aceasta (adică pe 18 iulie 2017) prin care acest artist creștin era obligat să înceteze imediat și să se oprească din a mai adăuga coruri și punți la imnuri vechi bune. Acest ordin – continua relatarea – spunea că îi interzice totodată lui Tomlin să modifice, altereze, să șteargă sau să adauge la versurile cântecelor original publicate în cărțile de imnuri de biserică înainte de 1959.

Cică… Tomlin ar fi izbucnit în lacrimi când s-a citit verdictul 

Ce să mai fac acum? Asta e viața mea!” a strigat el printre lacrimi. „Am găsit și un cor mai bun pentru imnurile Doxologice. Făceam acum milioane de dolari!

Un ordin similar ar fi fost dat anul trecut către cei de la Hillsong prin care li se interzicea să mai scrie cântece despre uragane

Am început să râd… pentru că articolul era parte a unui site de satiră creștină. Așa că puteți să vă relaxați, puteți asculta și cânta în continuare cântecele lui Chris Tomlin, Hillsong, etc.

audiență din cadrul unui serviciu de închinare - imagine preluată de pe site-ul christianmediamagazine.com

Dacă sunteți ca mine, probabil că aveți înmagazinat în creierul vostru sute de melodii de la cântece de închinare care au fost auzite în cele peste două mii o sută patruzeci de săptămâni petrecute în biserică. Probabil că aveți altă vârstă voi, așa că la unii matematica de mai sus s-ar putea să difere. 

Ideea e că dacă ai o oarecare istorie în viața de biserică cu siguranță că ai cântat sau ai auzit o grămadă de cântece de închinare (și nu numai). Unele dintre ele au fost foarte mărețe, altele mai puțin; de unele poate ți cu drag în inima tade altele cred că ți se face rău! Dar… dacă biserica este un loc nou pentru tine, poate că nu ești familiarizat deloc cu toate cântecele de închinare și poate că nu e atât de evident sau chiar important pentru tine dacă acel cântec a fost scris în secolul 19, 20 sau 21.

Oare contează dacă ne închinăm lui Isus prin cântece care sunt noi sau vechi?

Pentru că am ceva vechime de când sunt în biserică și îmi pot amintit de sute dacă nu chiar de mii de cântece, știu prea bine că există anumite cântece care sunt complet eterne. Un exemplu aici este imnul clasic Mărețul Har al lui John Newton, care este bine cunoscut chiar și de oamenii care nu merg la biserică. Un alt cântec mai recent care cade în aceiași categorie este O Doamne Mare scris la circa o sută de ani după Mărețul Har, în secolul al nouăsprezecelea. Aceste două cântece, la distanță de o sută de ani, sunt încă folosite în mod regulat în bisericile din toată lumea pentru că ele sunt unse, daruri eterne pentru biserica din lumea întreagă.

Acum, ca o paranteză, câteva din aceste cântece vechi/eterne de închinare au fost remodelate pentru a oferi o versiune modernă pentru ca biserica să le poată cânta. Și funcționează și acestea. Vă redau mai jos o versiune a cântecului O Doamne Mare, în care este o digresiune de pian și o progresie diferită de corzi:

https://player.vimeo.com/video/68053204?title=0&portrait=0
Există alte cântece de închinare care par să ajungă la o mare proeminență în viața globală a bisericii doar că acestea se ofilesc odată cu schimbarea vremurilor și a stilului. Îmi vin în minte câteva cântece care sunt în această zonă:

Primul, Strigați către Domnul, de Darlene Zschech a fost (și este) un cântec de închinare relativ modern care a ajuns să facă înconjurul lumii.  Cântat în sute și mii de biserici, acesta a devenit o nișă, un imn de biserică mondial din partea celor de la Hillsong în cadrul anilor 1990 și 2000. Totuși, deși mai sunt biserici care mai cântă acest cântec astăzi, acesta ar fi privit ca un cântec demodat și prin urmare devine unul folosit în mod ocazional. Un alt exemplu aici ar fi cântecul Lumina Lumii de Tim Hughes – un alt cântec fantastic care a fost și este folosit de toți în întreaga lume, dar care este mai puțin popular astăzi datorită stilului în schimbare.

Ceea ce accentuez aici este faptul că majoritatea cântecelor de închinare scrise în decursul secolului sunt supuse stilului în schimbare din cadrul bisericii evanghelice, carismatice, iar în cadrele mai mici nu sunt.

Așa că am răspuns cumva la întrebarea din titlul acestei postări prin ambele / și, dar nu vreau ca aceasta să fie o eschivare. Să vă restrâng ceea ce vreau să accentuez și gândesc:

Imnurile pe care le-am menționat la început vor avea întotdeauna un loc în cadrul vieții globale a bisericii și, probabil, la fel și cântecele lui Zschech și Hughes, dar noi avem nevoie și de cântece mai bune. Dacă există un loc ceresc nelimitate, nesfârșit, un tărâm plin cu slavă eternă (și există cu siguranță) care inspiră, provoacă și se alătură nouă în închinarea noastră, atunci noi ar trebui să scriem totdeauna cântece noi, inclusiv cele eterne!

Ocazional cântecele vor trece biserica printr-o stare precum o furtună deoarece ele au o melodie particulară frumoasă sau o mărturisire puternică, dar mai mult decât atât, biserica oferă prea multă energie (și finanțe) celor care ”produc albume” – adică cei care au un stil nememorabil și lin, cântă mai rar decât majoritatea albumelor de muzică creștină de închinare (există desigur excepții și suntem buni la a asculta care sunt acestea).

Pe scurt, avem cu certitudine nevoie să scriem/compunem mai mult astăzi să modelăm și cizelăm cântece care sunt curente dar și cu valoare eternă.

Deși sunt în favoarea și în susținerea încurajării de a scrie cântece noi pentru biserica de astăzi, aceasta trebuie făcută de cei care sunt înzestrați să o facă. Da, înzestrarea și dăruirea vine odată cu caracterul și practica, prin încercare și expunere, dar nimeni nu este înzestrat să scrie cântece de închinare care vor binecuvânta întreaga biserică!

Preocuparea mea de acum este că prea multe biserici și slujiri simt o nevoie de a scrie cântece cuceritoare de inimi, acele melodii și versuri pe care nimeni nu le-a mai văzut sau găsit; că ei sunt oarecum obligați și se așteaptă de la ei să publice albume sau piese unice ca acestea să rămână curente. Doar că lucrurile nu stau chiar așa! Dacă există o înzestrare autentică pentru această direcție într-o biserică individuală, prin intermediul liderilor care să creeze o cultură de încurajare și de împuternicire în scrierea de cântece, atunci slăvit să fie Dumnezeu! Doar că liderii trebuie să fie eliberați din orice sens de presiune care este asupra lor din partea bisericii ca ei să scrie cântece.

În umila mea opinie, orice cântec vechi, dovedit, este întotdeauna mai bun decât unul nou mediocruDe aceea avem nevoie de un echilibru și trebuie să discutăm mai mult despre astfel de lucruri. [Vă recomand și articolul Când s-au terminat bateriile de la compozitori şi e mai simplu să facem „xerox”…, care vorbește despre eșecul de a mai pune mâna pe a compune ceva prin înzestrarea de la Dumnezeu]

Mai presus de orice ”Cântați Domnului o cântare nouă, cântați Domnului, toți locuitorii pământului!” (Psalmul 96:1)

Nick Franks - imagine preluată de pe site-ul nicholasfranks.com

Notă. Materialul de mai sus este o adaptare după un material scris de Nick Franks (foto alăturat) scris în Christian Media Magazine pe 17 mai 2017. Nick Franks este lider in arta digitală și trăiește în Edinburgh, Scoția. El învață să trăiască un stil de viață contagios de închinare și rugăciune; el transpiră sub ochi când mănâncă prea multă brânză, îi place de Liverpool FC și iubește ceaiul Earl Grey. El este căsătorit cu Mairi. Pentru mai multe detalii, vizitați site-ul său la www.nicholasfranks.com dacă doriți să îl implicați în proiecte de media de la biserica voastră, filme sau scris. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.