ASUMĂ-ŢI RISCUL CARE MERITĂ!

Alergarea prin viaţă ne cheamă şi să ne asumăm riscuri. Sunt riscuri asumate de soţi şi soţii, de copii, de tineri şi de bătrâni. Sunt riscuri asumate de lideri politici şi religioşi. Uneori riscăm în mod conştient, alteori ne asumăm riscuri de care nu suntem conştienţi. Biblia ne spune că oamenii lui Dumnezeu, indiferent de generaţia în care au trăit, şi-au asumat riscuri.

ASUMĂ-ŢI RISCUL CARE MERITĂ!
Avram îşi asumă riscul să plece prin credinţă şi să trăiască prin credinţă. Iosif îşi asumă riscul să vorbească, să spună despre fraţii lui, despre visele lui etc. Moaşele din Egipt îşi asumă riscul să nu asculte de Faraon şi evreii în Egipt îşi asumă riscul să aibă copii. Părinţii lui Moise îşi asumă riscul să îl ascundă pe copil, iar Moise îşi asumă riscul să ţină cu evreii. Profeţii îşi asumă riscul să transmită mesajul divin, iar Domnul Isus își asumă riscul de a fi mereu pe placul Tatălui, nu al liderilor religioşi. Ce învăţăm din trecut? Când rişti în ascultare de firea pământească sau de oameni, nu merită, dar când rişti în ascultare de Dumnezeu, câştigi!
Să trăieşti astăzi ca un creştin autentic implică riscuri. Să te păstrezi curat, să te căsătoreşti biblic şi să îţi respecţi rolul în familie este riscant. Dacă îndrăzneşti să te opui răului şi ai curajul să susții adevărul, rişti mult. Nu mai poţi vorbi despre Dumnezeu, normalitate, familie, educarea morală a copiilor fără să rişti. Cine mai crede în Dumnezeu şi cine crede în totalitate învăţătura Sfintelor Scripturi riscă să fie etichetat, stigmatizat, obstrucţionat, marginalizat, considerat periculos. Omeneşte vorbind, astăzi pare că este mai bine să taci sau să te laşi asimilat şi purtat în direcţia stabilită de alţii. Am spus pare, întrucât cine nu riscă cu Dumnezeu şi de dragul Lui, riscă mult mai mult. Cine nu trăieşte cum îi cere Mântuitorul şi nu vorbeşte cum Îl inspiră Duhul Sfânt, riscă să piardă binecuvântările vremelnice şi să îşi petreacă veşnicia în iad.
Dragilor, indiferent cât de riscant ar părea, este absolut vital să fim ceea ce ne cere Domnul nostru şi să facem ce ne spune El. Creştinul trebuie să lumineze în întunericul lumii, trebuie să mărturisească Adevărul adus de Isus Cristos şi trebuie să condamne păcatul. Cine nu riscă alături de Dumnezeu, riscă să Îl aibă pe Dumnezeu împotrivă. Între riscul de a fi pe placul oamenilor, avându-L ca duşman pe Dumnezeu, şi riscul de a tremura de frica oamenilor, având prietenia şi protecţia Domnului, alegerea este simplă. Vă invit, deci, să continuăm să ne asumăm riscul de a fi ce ne cere Domnul şi de a face tot ce ne porunceşte El în Sfintele Scripturi. Abia atunci vom fi o adevărată binecuvântare pentru semeni şi pentru naţiune.
Pastor Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Ascultare/Neascultare

Descarca in format PDF

Ascultarea este o acceptare practică a autorității și voii lui Dumnezeu. Include atât supunerea cât și expresia supunerii în acțiune, cuvinte și gânduri. A fi în ascultare înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. A fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a fi într-o poziție de putere în Hristos.

Neascultarea este cauzată de rebeliune și neîncredere în Dumnezeu. A fi neascultător înseamnă a ceda dorințelor eului în schimbul predării lui Dumnezeu și a dori voia Lui în toate lucrurile. Dumnezeu așteaptă ascultarea (Deuteronom 11:26-28). A-L alege pe Hristos înseamnă a alege ascultarea (Ioan 14:15, 21). A deveni neascultător înseamnă a păcătui sau a fi rebel împotriva lui Dumnezeu (1 Samuel 15:22, 23).

pocainta

CE SPUNE SCRIPTURA

„Iată, pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta, și vă veți duce după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți.” (Deuteronom 11:26-28).

„Samuel a zis: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele. Și păzirea cuvântului Său mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat.” (1 Samuel 15:22, 23).

„De veți voii și veți asculta, veți mânca din cele mai bune roade ale țării” (Isaia 1:19).

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:15, 21).

„De ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne! Și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46).

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22).

CUM SĂ CORECTEZI PĂCATUL NEASCULTĂRII

Următoarele sugestii ar trebui să te ajute să descoperi domeniile unde există nesupunere față de Dumnezeu, fie deliberată, fie în subconștient, și față de cei care sunt în autoritate peste tine. Începe prin a te întreba dacă tu te supui lui Dumnezeu în diferite domenii din viața ta, cum ar fi relațiile personale, comportament, domnia lui Dumnezeu în căsătoria ta sau slujba ta sau alte domenii, devotament personal, etc.

Fă un inventar sincer al vieții tale. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru domeniile de neascultare pe care le-ai descoperit. Odată identificate, ele pot fi înlăturate. Acest lucru va rezulta într-o nouă bucurie și o mai mare credință.

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul său” (Romani 8:28).

„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20)……………..http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/1931-ascultare-neascultare#axzz4i6rteyIJ

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ascultareneascultare/

ARTIFICIALITATEA ESTE O BOALĂ A SUFLETULUI

„Cand eram tanar si abia incepeam sa observ scena umana, un lucru care m-a surprins puternic a fost artificialitatea predicatorilor. Lumea in care traiau ei era, mi se parea mie, departe de realitate.

Eu nu am crescut intr-o familie crestina, prin urmare nu am fost familiarizat cu limbajul religios conventional. De aceea, cand se intampla sa aud o predica, ascultam cu o ureche netocita de obisnuinta. Cat de ciudat imi sunau predicatorii, cat de artificial tonul lor si cat de nenaturala comportarea lor!

Si ei erau oameni, fara nici o indoiala, dar le lipsea complet candoarea si franchetea pe care le vedeam in ceilalti oameni. Lipsea abordarea indrazneata, de la om la om. Ei parea a se teme de ceva, desi nu puteam spune de ce anume, caci cu siguranta persoanele supuse, rabdatoare, aproape indiferente care ii ascultau erau destul de inofensive. Oricum, nimeni nu acorda multa atentie celor spuse de ei.

Si totusi, ei vorbeau cu atata precautie, parca pe un ton de scuza, incat aveai impresia ca ar fi preferat sa taca din cand in cand pe cativa dintre ei, am inteles semnificatia proverbului francez (desi nu l-am auzit decat cativa ani mai tarziu): „Exista trei sexe: masculin, feminin si cel al predicatorilor”.

Ei bine, eu sunt intru totul de partea predicatorilor si nu ma astept ca ei sa fie desavarsiti, dar sunt, de asemenea, intru totul in favoarea sinceritatii. Nu pot sa cred ca cineva care vorbeste cu precautie poate sa vorbeasca eficient. Timiditatea ii va zadarnici eforturile, lipsindu-le de orice putere.

Este adevarat ca Biserica a avut de suferit din partea oamenilor agresivi, care mai degraba s-ar fi batut decat sa se roage, dar a suferit mai mult din cauza predicatorilor timizi, care preferau sa fie amabili decat sa actioneze drept. Acestia din urma au produs mai mult rau, chiar si numai pentru motivul ca sunt asa de multi. Totusi eu nu cred ca trebuie sa alegem intre cele doua categorii. Este intru totul posibil a avea si dragoste, si curaj in acelasi timp, a fi si sinceri, si loiali.” Vorbirea voastra sa fie intotdeauna cu har, dreasa cu sare”. Coloseni 4:6

Absenta sarii face ca multe din predicile noastre  sa fie insipide si plictisitoare. „Poate fi mancat fara sare ceea ce este insipid? Sau are vreun gust albusul de ou”?

Poate ca scolile noastre teologice gresesc aici. Ele se lupta sa formeze predicatori care sa fie totul pentru toti oamenii, dar intr-un sens la care Pavel nu s-a gandit niciodata. Vor cu orice pret ca studentii lor sa fie cultivati si fac asta extragand din acestia toata sarea si lasand numai o dulceata si o lumina care, unora dintre noi, nu ne pare deloc a fi nici dulceata, nici lumina. Tot ce este natural, autentic,original este indepartat cat se poate de mult.Orice sunet strident e eliminat din vorbire, orice exprimare colturoasa este data la o parte cu grija.

Tanarul este invatat sa gesticuleze cu gratie, sa zambeasca imperceptibil si sa para cat mai cult. Limbajul direct pe care oamenii il folosesc in mod natural cand vorbesc unii cu altii, este inlaturat, fiind inlocuit cu un jargon confuz, ambiguu si bombastic. Rezultatul final este artificialitate si ineficienta ( lipsa de autenticitate).

Dar sa revin la experienta mea: prin indurarea lui Dumnezeu, mi s-a oferit posibilitatea, mai tarziu, sa aud un evanghelist  care era cu adevarat om si care le-a facut ascultatorilor lui complimentul de a-i considera si pe ei oameni. El stia ce voia sa spuna si o spunea fara teama; iar oamenii intelegeau spusele si sau le acceptau, sau le respingeau. Slava Domnului, multi dintre ei le-au acceptat.

Orice om care se ridica sa vesteasca Cuvantul trebuie sa vorbeasca cu ceva din autoritatea cutezatoare a Cuvantului insusi. Biblia este cartea dragostei supreme, dar, in acelasi timp , ea spune lucrurilor pe nume, cu toata franchetea. Scriitorii ei nu sunt niciodata neciopliti sau neamabili, dar sunt, in mod constant  onesti si pe deplin deschisi. Tot ce scriu ei este marcat de un mare sentiment al urgentei.  Ei sunt profund preocupati de decizii morale. Pe ei ii intereseaza mult mai mult gloria lui Dumnezeu si binele oamenilor decat protocolul.

Cineva ar putea fi tentat sa ii ofere sfaturi tanarului predicator, pentru a-l impieica sa devina un simplu furnizor de platitudini religioase artificiale, dar o analiza mai atenta arata cat de inutil ar fi acest lucru. L-ar putea indemna sa-i studieze pe cei mai buni scriitori si vorbitori, sa isi dea silinta sa fie original, sa cerceteze cu atentie lucrurile inainte de a vorbi despre el, sa evite cliseele, sa foloseasca un limbaj natural; dar aceasta inseamna a nu fi realist. Artificialitatea religioasa nu este o chestiune tehnica, ci una profund umana si spirituala. Este o boala a sufletului care nu poate fi vindecata decat de Medicul sufletelor.

Pentru a scapa de capcana artificialitatii, este necesar ca omul sa aiba o experienta personala si profunda cu Dumnezeu. El trebuie sa-I fie total consacrat lui Christos si sa aiba ungerea puternica a Duhului Sfant. Mai mult, el trebuie sa fie eliberat de frica de om. Atentia lui trebuie sa se concentreze asupra lui Dumnezeu, si nu asupra omului. El trebuie sa lase ca in predicile lui sa apara si tot ce ii este lui scump. In fiecare predica a lui trebuie sa lase afara tot ceea ce ii este scump lui. Trebuie sa predice astfel , incat sa-si puna in primejdie viitorul, slujba, chiar si viata. Trebuie sa lase in seama lui Dumnezeu consecintele si sa vorbeasca precum unul care nu va mai avea mult de vorbit pana cand va fi chemat la judecata. Daca procedeaza astfel, oamenii vor sti ca aud un glas, si nu doar un simplu ecou.”

Albinismul un blestem pentru Tanzania

În perioada, 19-25 noiembrie, vă provocăm să purtaţi pe mâini de rugăciune Tanzania. Situată în Estul Africii, Tanzania numără o populaţie de 56,9 milioane de locuitori, dintre care 31,7 milioane împărtăşesc crezul creştin.

Potrivit World Watch List, clasamentul anual al Open Doors privind topul celor mai ostile ţări creştinismului, Tanzania ocupă locul 33 în lume. Sursa primară a persecuţiilor este islamul extremist.

Cele mai răspândite forme de persecuţii sunt biserici incendiate, proprietăţile creştinilor jefuite, creştinii agresaţi fizic, mulţi din ei bătuţi până la moarte. Creştinii sunt impuşi să fugă din propriile case şi să se adăpostească în locuri mai sigure.

În zonele cu majoritatea populației musulmană şi cu lideri locali musulmani, mulţi creştini primesc amenzi foarte mari pentru tot felul de „infracţiuni” inventate de autorităţi.

Extremismul islamic se răspândește tot mai mult și are scopul de a stabili un stat islamic în special pe insula Zanzibar și pe coasta teritoriului tanzanian. Influența lor a condus la elaborarea unei noi Constituții pentru introducerea la nivel de țară a instanței Sharia. Mișcările militanților din Somalia și Kenya au un impact tot mai mare asupra Tanzaniei.

O altă problemă în Tanzania este ALBINISMUL – o boală care vine din dereglare genetică, astfel din părinţi negrii se nasc copii complect albi. În Tanzania sunt aproximativ 17 000 de albinoşi  care trăiesc sub teroare. Oamenii născuţi albi sunt consideraţi blestemaţi,veniţi de la diavolul şi purtători de ghinion. Vrăjitorii folosesc organele şi oasele albinoşilor pentru a prepara talismane  aducătoare de noroc.  Medicamentele, leacuri băbești, create din carne care a aparţinut unui albinos sunt considerate aducătoare de bogăţie şi prosperitate. Un crez popular spune ca un om se vindecă de SIDA dacă întreţine relaţii sexuale cu o fată care suferă de albinism, indiferent de vârsta pe care o are fata. În Tanzania sunt foarte mulţi care suferă de SIDA. Crezul acesta a făcut ca multe fete care suferă de albinism să fie violate şi mai multe zeci de persoane albinoase să fie ucise pentru a li se vinde mădularele şi organele.

Haideţi să ne unim în rugăciune şi să ne rugăm pentru fraţii noştri care împărtăşesc aceeaşi credinţă ca şi a noastră, dar nu şi aceeaşi libertate. Dumnezeu ne-a oferit harul ca noi să ne rugăm pentru ei, şi nu ei pentru noi.

Să ne rugăm pentru creştinii persecutaţi, pentru misionarii care duc Evanghelia în aceasta ţară, pentru oamenii neevanghelizați din Tanzania, dar şi pentru persecutori, pentru ca ei să-L întâlnească  pe Isus.

Alege să fii răspunsul lui Dumnezeu pentru Biserica Persecutată din Generaţia Ta!

Silviu Luncan

https://www.stiricrestine.ro/2017/11/23/albinismul-un-blestem-pentru-tanzania/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/albinismul-un-blestem-pentru-tanzania/

AI GRIJĂ DE SĂNĂTATEA SUFLETULUI!

i-got-criticized-for-posting-faceless-portraits-of-my-kids-so-i-decided-to-prove-that-you-dont-need-a-face-in-a-photo-to-make-it-interesting-58aebf3cc2733__880Neglijat prea des, sufletul, ascuns sub măști iscusite de autosuficiență, ajunge din când în când să sufere. E durerea aceea mai mare decât cea fizică; e gustul acela, atât de amar al trădării! Suferă adesea de singurătate, în ciuda numărului mare de oameni din jur, sau dimpotrivă, într-un vid de lume. Mai poate plânge rănit de revelația faptului că unele ziduri puternice au fost defapt o iluzie, că-n tot timpul în care clădea, apropiații lui îl vedeau altfel de cum e, altfel de cum îi spuneau, îl vedeau diform cu ochelarii limitării lor. Iluziile dor mai mult când sunt nebănuite.

Trecem unii pe lângă alții prin zile, afișăm zâmbete sau priviri care nu trădează nimic. Căci dacă unui om răcit îi servim o ceașcă de ceai, ce-i putem oferi unui om rănit în suflet? Din această teamă, ne ascundem unii de alții, sporind singurătatea, așteptând o primăvară mai caldă decât cea de afară. Și până ne facem curaj să-mpărtășim, sau până găsim oameni de încredere, ce să facem pentru sufletul nostru?

Întâi să nu ne complacem în tristețe, oricâte motive am avea. Să căutăm latura pozitivă în toate. Să nu ascultăm vorbele rele, nici pe cele întemeiate. Sunt o otravă care afectează treptat. Să-ncercăm să spunem pentru fiecare aspect care ne deranjează cel puțin două lucruri bune. Schimbarea opticii va face ca lucrurile negative să scadă în intensitate.

Apoi să ne eliberăm de neiertare. Cel mai greu e să ierți pe cineva care nu regretă cu ce ți-a greșit! Dar iertarea nu e premiul pentru recunoașterea vinei, nu e pentru celălalt, e pentru tine! Ție îți va face cel mai mult bine! Vei putea să privești spre celălalt cu libertate, fără să ai nevoie de compensare.

Pentru un suflet sănătos trebuie să ne-mbărbătăm și să găsim o cale de a fi activi în continuare, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul. Sigur că suntem responsabili față de sufletul nostru de a-l feri de ce-i face rău, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne închidem în noi.

Un suflet sănătos se poate observa ușor, iar vindecarea o dă doar Dumnezeu. Suntem responsabili însă să ne păstrăm sănătatea propriului suflet: să nu-i negăm suferințele, să nu-i ignorăm rănile!

Sursa foto, aici.

sursa articol http://tineri.betania.ro

AI GRIJĂ DE SĂNĂTATEA SUFLETULUI!

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ai-grija-de-sanatatea-sufletului/

Să ne pregătim de apariția bisericii inteligenței artificiale

Anthony Levandowski - imagine preluată de pe wired.com

Probabil că mulți dintre voi nu au auzit de noua biserică pe care Anthony Levandowski (foto alăturat) o va lansa curând. De fapt, Anthony nu pare a fi un profet improbabil; îmbrăcat neoficial cu blugi și o bluză de parcă ar fi cineva de la relații publice, el este inginerul cunoscut pentru mașinile care merg singure – și care a intrat în procesul de judecată notoriu între Uber și Waymo – dar și cel care își dezvăluie acum fundamentele noii sale religii.

Inteligența artificială (care o veți vedea prescurtat pe internet cu AI, de la Artificial Intelligence) a inspirat deja companiile de miliarde de dolari, programele de cercetări și chiar scenariile de transcendență și cele apocaliptice. Acum, însă, Levandowski crează propria sa biserică.

Noua religie a inteligenței artificiale este numită Way of the Future (adică ”Calea Viitorului”) și reprezintă un următor act pentru copilul minune al roboticii din Silicon Valley. Documentele întocmite deja în mai 2017 la biroul Internal Revenue Service (IRS – un fel de Fisc al americanilor) îl au pe Levandowscki drept lider (sau ”Decan”, cum apare el în documente) al acestei noi religii, precum și CEO al corporației non-profit formate să conducă această ”biserică”.

Documentele acestea declară faptul că activitățile Căii Viitorului se vor concentra pe ”realizare, acceptare și închinarea la Dumnezeirea bazată pe Inteligență Artificială (AI) dezvoltată prin tehnici de hardware și software de computer”. Aceasta include și cercetarea spre a crea divinitatea AI. Religia va căuta să clădească relații constructive cu liderii industriei inteligenței artificiale și va crea o grupare bazată pe membrii prin câștigarea comunității, inițial având ca țel profesioniști ai inteligenței artificiale și ”laici care sunt interesați în închinarea la o Dumnezeire bazată pe Inteligență Artificială”. Documentele de fondare spun totodată că biserica ”plănuiește să conducă ateliere și programe educaționale în San Francisco / Bay Area la începutul acestui an”.

Am citit lungul articol despre această ”inițiativă” pe mai multe site-uri (wired părea că are o descriere mai comprehensivă a acestei biserici cât și a trecutului ”pătat” al fostului inginer de la Google, Antony Levandowski) și nu doar eu, dar și o parte din membrii săi fondatori au crezut că această idee este ori ”o glumă”, ori o ”farsă”, dar s-au început demersurile pentru această… nouă biserică. Site-ul său, deși acum, la momentul accesării sale are doar o simplă pagină și un logo interesant… (vezi foto alăturat, screen-capture din site făcut de mine) au preluat parcă sigla de la apa minerală Borsec, întors parcă invers, și simultan pus peste sigla de la Woolmark. Acum nu pot să îmi dau seama dacă Anthony știa de aceste 2 logo-uri diferite sau dacă pur și simplu ar fi un fel de fire amestecate… ceva care să reprezinte că există o legătură hardware undeva, dar nu se văd părțile mai importante… decât firele.

Dacă veți citi în site-ul wired această informație despre noua biserică, o să vă minunați de ceea ce spune despre Anthony; deși el este inițiatorul ei și o va conduce până când o va transmite mai departe la alții, el nu poate fi niciodată demis. E ca și când ai face o organizație, tu ești inițiatorul ei, tu execuți și tot tu ești cel care și dai ordinele.

Mi s-a părut interesant să împărtășesc cu voi această informație pentru că… viitorul sună bine (sloganul unei companii din România care sunt sigur că o știți) și că vom putea curând vedea cum dispozitivele din mâinile noastre – la care ne holbăm și ne închinăm toată ziua – vor deveni curând unelte de ”închinare” în cadrul acestei noi religii.

Însăși setul de crezuri pe care le enumeră site-ul pare foarte bizar. Ei (Calea Viitorului) cred și vor realiza un concept care nu doar că nu este unic, dar copiază lucruri de la alte religii pentru că există – cu siguranță – o frustrare în spatele fondatorilor, nu au avut o experiență autentică și unicat cu Creatorul Universului (motiv pentru care ei doresc să creeze un ”dumnezeu” care să evolueze în timp și pe parcurs, și care să memoreze pe fiecare ce a făcut și cum a făcut, dar care este incapabil să facă ceva pentru ei), cred că această mișcare poate fi susținută de alții și ”împrumută” sistemul de donații și suport financiar de la alte instituții religioase și nereligioase din societate… practic ajung să creeze ceea ce cred ei că ar putea fi un fel de religie pe pilot automat. Am făcut mașina care merge singur, de ce să nu facem și un dumnezeu care te aude, care te ascultă, care te înțelege, care îți răspunde, care are răspunsuri, care îți vorbește. Da, dar care nu poate face nimic! La asta nu s-au gândit.

Probabil că această inițiativă, deși este la început, este o inițiativă ”interesantă”, dar pe parcurs va ajunge să fie o mișcare care va cuprinde tot mai mulți aderenți, dacă vor știi cum să se adreseze și cui să se adreseze. S-ar putea ca mulți dintre cei care merg acum în biserici clasice și au frustrări cu privire la programele și la oamenii care îi conduc… să vadă această ”nouă biserică” un fel de ”cale de scăpare”, o inițiativă care va strica mințile multora și va denatura însăși definiția credinței. M-aș râde dacă ar apărea Prorocul Ilie și ar avea o întâlnire cu cei de la Calea Viitorului pe Muntele Carmel să se dovedească care este Dumnezeul Adevărat și care este Inteligența Autentică. Până atunci… rămâne să faceți în continuare ceea ce ați făcut până acum, să mergeți unde ați mers până acum… dar mai dați și cu capul de prag, că poate vă treziți la realitate până nu va fi prea târziu.

Să cântăm cântecele vechi sau cele noi în biserică?

Christ Tomlin - adjudecat - imagine preluată de pe site-ul babylonbee.com

Zilele trecute văd pe internet o „știre” interesantă… Recunoscusem fotografia, era Chris Tomlin (foto alăturat), un cântăreț și compozitor de muzică creștină din SUA. Articolul spunea cum că… un tribunal din Atlanta, Georgia, a emis un ordin judecătoresc marția aceasta (adică pe 18 iulie 2017) prin care acest artist creștin era obligat să înceteze imediat și să se oprească din a mai adăuga coruri și punți la imnuri vechi bune. Acest ordin – continua relatarea – spunea că îi interzice totodată lui Tomlin să modifice, altereze, să șteargă sau să adauge la versurile cântecelor original publicate în cărțile de imnuri de biserică înainte de 1959.

Cică… Tomlin ar fi izbucnit în lacrimi când s-a citit verdictul 

Ce să mai fac acum? Asta e viața mea!” a strigat el printre lacrimi. „Am găsit și un cor mai bun pentru imnurile Doxologice. Făceam acum milioane de dolari!

Un ordin similar ar fi fost dat anul trecut către cei de la Hillsong prin care li se interzicea să mai scrie cântece despre uragane

Am început să râd… pentru că articolul era parte a unui site de satiră creștină. Așa că puteți să vă relaxați, puteți asculta și cânta în continuare cântecele lui Chris Tomlin, Hillsong, etc.

audiență din cadrul unui serviciu de închinare - imagine preluată de pe site-ul christianmediamagazine.com

Dacă sunteți ca mine, probabil că aveți înmagazinat în creierul vostru sute de melodii de la cântece de închinare care au fost auzite în cele peste două mii o sută patruzeci de săptămâni petrecute în biserică. Probabil că aveți altă vârstă voi, așa că la unii matematica de mai sus s-ar putea să difere. 

Ideea e că dacă ai o oarecare istorie în viața de biserică cu siguranță că ai cântat sau ai auzit o grămadă de cântece de închinare (și nu numai). Unele dintre ele au fost foarte mărețe, altele mai puțin; de unele poate ți cu drag în inima tade altele cred că ți se face rău! Dar… dacă biserica este un loc nou pentru tine, poate că nu ești familiarizat deloc cu toate cântecele de închinare și poate că nu e atât de evident sau chiar important pentru tine dacă acel cântec a fost scris în secolul 19, 20 sau 21.

Oare contează dacă ne închinăm lui Isus prin cântece care sunt noi sau vechi?

Pentru că am ceva vechime de când sunt în biserică și îmi pot amintit de sute dacă nu chiar de mii de cântece, știu prea bine că există anumite cântece care sunt complet eterne. Un exemplu aici este imnul clasic Mărețul Har al lui John Newton, care este bine cunoscut chiar și de oamenii care nu merg la biserică. Un alt cântec mai recent care cade în aceiași categorie este O Doamne Mare scris la circa o sută de ani după Mărețul Har, în secolul al nouăsprezecelea. Aceste două cântece, la distanță de o sută de ani, sunt încă folosite în mod regulat în bisericile din toată lumea pentru că ele sunt unse, daruri eterne pentru biserica din lumea întreagă.

Acum, ca o paranteză, câteva din aceste cântece vechi/eterne de închinare au fost remodelate pentru a oferi o versiune modernă pentru ca biserica să le poată cânta. Și funcționează și acestea. Vă redau mai jos o versiune a cântecului O Doamne Mare, în care este o digresiune de pian și o progresie diferită de corzi:

https://player.vimeo.com/video/68053204?title=0&portrait=0
Există alte cântece de închinare care par să ajungă la o mare proeminență în viața globală a bisericii doar că acestea se ofilesc odată cu schimbarea vremurilor și a stilului. Îmi vin în minte câteva cântece care sunt în această zonă:

Primul, Strigați către Domnul, de Darlene Zschech a fost (și este) un cântec de închinare relativ modern care a ajuns să facă înconjurul lumii.  Cântat în sute și mii de biserici, acesta a devenit o nișă, un imn de biserică mondial din partea celor de la Hillsong în cadrul anilor 1990 și 2000. Totuși, deși mai sunt biserici care mai cântă acest cântec astăzi, acesta ar fi privit ca un cântec demodat și prin urmare devine unul folosit în mod ocazional. Un alt exemplu aici ar fi cântecul Lumina Lumii de Tim Hughes – un alt cântec fantastic care a fost și este folosit de toți în întreaga lume, dar care este mai puțin popular astăzi datorită stilului în schimbare.

Ceea ce accentuez aici este faptul că majoritatea cântecelor de închinare scrise în decursul secolului sunt supuse stilului în schimbare din cadrul bisericii evanghelice, carismatice, iar în cadrele mai mici nu sunt.

Așa că am răspuns cumva la întrebarea din titlul acestei postări prin ambele / și, dar nu vreau ca aceasta să fie o eschivare. Să vă restrâng ceea ce vreau să accentuez și gândesc:

Imnurile pe care le-am menționat la început vor avea întotdeauna un loc în cadrul vieții globale a bisericii și, probabil, la fel și cântecele lui Zschech și Hughes, dar noi avem nevoie și de cântece mai bune. Dacă există un loc ceresc nelimitate, nesfârșit, un tărâm plin cu slavă eternă (și există cu siguranță) care inspiră, provoacă și se alătură nouă în închinarea noastră, atunci noi ar trebui să scriem totdeauna cântece noi, inclusiv cele eterne!

Ocazional cântecele vor trece biserica printr-o stare precum o furtună deoarece ele au o melodie particulară frumoasă sau o mărturisire puternică, dar mai mult decât atât, biserica oferă prea multă energie (și finanțe) celor care ”produc albume” – adică cei care au un stil nememorabil și lin, cântă mai rar decât majoritatea albumelor de muzică creștină de închinare (există desigur excepții și suntem buni la a asculta care sunt acestea).

Pe scurt, avem cu certitudine nevoie să scriem/compunem mai mult astăzi să modelăm și cizelăm cântece care sunt curente dar și cu valoare eternă.

Deși sunt în favoarea și în susținerea încurajării de a scrie cântece noi pentru biserica de astăzi, aceasta trebuie făcută de cei care sunt înzestrați să o facă. Da, înzestrarea și dăruirea vine odată cu caracterul și practica, prin încercare și expunere, dar nimeni nu este înzestrat să scrie cântece de închinare care vor binecuvânta întreaga biserică!

Preocuparea mea de acum este că prea multe biserici și slujiri simt o nevoie de a scrie cântece cuceritoare de inimi, acele melodii și versuri pe care nimeni nu le-a mai văzut sau găsit; că ei sunt oarecum obligați și se așteaptă de la ei să publice albume sau piese unice ca acestea să rămână curente. Doar că lucrurile nu stau chiar așa! Dacă există o înzestrare autentică pentru această direcție într-o biserică individuală, prin intermediul liderilor care să creeze o cultură de încurajare și de împuternicire în scrierea de cântece, atunci slăvit să fie Dumnezeu! Doar că liderii trebuie să fie eliberați din orice sens de presiune care este asupra lor din partea bisericii ca ei să scrie cântece.

În umila mea opinie, orice cântec vechi, dovedit, este întotdeauna mai bun decât unul nou mediocruDe aceea avem nevoie de un echilibru și trebuie să discutăm mai mult despre astfel de lucruri. [Vă recomand și articolul Când s-au terminat bateriile de la compozitori şi e mai simplu să facem „xerox”…, care vorbește despre eșecul de a mai pune mâna pe a compune ceva prin înzestrarea de la Dumnezeu]

Mai presus de orice ”Cântați Domnului o cântare nouă, cântați Domnului, toți locuitorii pământului!” (Psalmul 96:1)

Nick Franks - imagine preluată de pe site-ul nicholasfranks.com

Notă. Materialul de mai sus este o adaptare după un material scris de Nick Franks (foto alăturat) scris în Christian Media Magazine pe 17 mai 2017. Nick Franks este lider in arta digitală și trăiește în Edinburgh, Scoția. El învață să trăiască un stil de viață contagios de închinare și rugăciune; el transpiră sub ochi când mănâncă prea multă brânză, îi place de Liverpool FC și iubește ceaiul Earl Grey. El este căsătorit cu Mairi. Pentru mai multe detalii, vizitați site-ul său la www.nicholasfranks.com dacă doriți să îl implicați în proiecte de media de la biserica voastră, filme sau scris. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

Salvat de Duhul Sfant

Luna trecuta un cutremur puternic a lovit Indonezia. Un avion a reusit sa decoleze chiar inainte de cutremur. Pilotul indonezian a spus ca relatia sa cu Dumnezeu l-a ajutat sa auda instructiuni divine care l-au salvat pe el si pe cei 148 pasageri. Lucille Talusan ne spune aceasta marturie incredibila.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=9269

Subtitrare: ”Te slavesc pentru cine esti Tu…”

Lusille Talusan: Pilotul Ricosetta Mafella, un crestin devotat, canta cantari crestine in timp ce piloteaza. Insa, chiar inainte ca un tsunami si un cutremur sa loveasca Indonezia luna trecuta, el a simtit nevoia de a canta cu voce tare.

Ricoseta Mafella: Dumnezeu mi-a spus sa Il slavesc si sa ma inchin Lui.

Lusille Talusan: Capitanul Mafella a spus ca nu a vazut nimic neobisnuit in timp ce se apropia de Palu in acea zi, doar rafale de vant. Astfel, el a decis sa se invarta, ceea ce a intarziat aterizarea avionului cu noua minute. In timp ce pasagerii paraseau aeronava si el se pregatea pentru urmatorul zbor, Mafella a auzit vocea, din nou.

Ricoseta Mafella: „Pleaca de aici. Decoleaza mai repede.”

Lusille Talusan: Capitanul Mafella s-a intrebat daca a fost vorba de imaginatia sa sau altceva. El a decis sa urmeze instructiunile si a decolat cu trei minute mai devreme decat cel din orar. Acea decizie a salvat viata lui si viata celor 148 de pasageri.

Ricoseta Mafella: Cutremurul a lovit in zona Dongala la ora 17 si 55 de minute. Eu am decolat la ora 17 si 52 de minute chiar inainte ca Palu sa fie lovit de un cutremur de 7.7 pe scala Richter. Exact dupa ce am decolat, cutremurul a lovit insula.

Lusille Talusan: Acele trei minute au fost de o importanta cruciala. Dupa ce avionul capitanului Mafella a decolat in siguranta, acest turn de control a cedat din cauza cutremurului puternic. Astfel, controlorul de trafic aerian Anthonius Agung a fost nevoit sa sara de la etajul patru. El a fost un erou. Din nefericire, a murit din cauza leziunilor interioare. In acelasi timp, capitanul Mafella si pasagerii sai nu au stiut ce se intampla sub ei. Mai tarziu, capitanul Mafella a observat ca telefonul sau mobil a filmat cum valurile au inceput sa formeze un tsunami care au lovit insula Sulawesi

Ricoseta Mafella: S-au format fisuri pe pista, adanci de un metru si jumatate, doi metri. Lichefierea s-a format in minutul initial de decolare a avionului.

Lusille Talusan: Capitanul Mafella s-a bucurat ca a ascultat de Dumnezeu.

Ricoseta Mafella: Doamne, Iti multumesc asa de mult. Dumnezeu ne dezvaluie totul. Daca as fi asteptat doar 2-3 secunde, ar fi fost un dezastru pentru noi. Nu trebuie sa dovedesc ca Dumnezeu este viu, ca Dumnezeu este prezent. Eu am vazut asta si imi ajunge.

 

Sursa: https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/9632-salvat-de-duhul-sfant

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/9632-salvat-de-duhul-sfant

România și Israelul – istoria relațiilor noastre cu evreii

Care a fost relația românilor cu evreii, de-a lungul timpului? A fost Holocaust în România? Dar antisemitism? Aflați în acest articol răspunsul, descoperiți și rolul major jucat de România în relațiile israeliano-arabe, precum și poziția noastră astăzi față de statul evreu.

Prezența evreilor în Țările Române e documentată de izvoare istorice începând cu Evul Mediu, deși cel mai probabil, primele contacte au fost odată cu ocuparea Daciei de către romani. În Evul mediu, în contextul unor persecuții și pogromuri în țările din jur, și în contextul în care în Principatele române politica era mai permisivă față de ei, aici s-au stabilit succesiv mai multe valuri de evrei, atât din Europa centrală (așkenazi), cât și din peninsula iberică (sefarzi).

Ponderea comunității evreiești însă devenea semnificativă doar în secolul XIX, și concomitent, creștea și antisemitismul unei părți din societatea română. Recensământul din 1899 arată că israeliții constituiau 19% din populația urbană a României și 38% din populația urbană a Moldovei, chiar dacă doar 4-5% din populația totală. Iar renumitul medic Victor Babeș spunea în 1901: „Dacă ei (evreii) ar rămâne toţi în ţară, după legea înmulţirei progresive ar înlocui foarte curând rasa română”. Ca atare, în secolele XIX și XX, România a oscilat ca politică în a acorda drepturi egale evreilor și altor minorități.

Tot în această perioadă, în urma primului congres sionist (Focșani, 1881), a început fenomenul aliyah și în România, o emigrație organizată înspre Israel, dar și spre Statele Unite. Aproximativ 75.000 de evrei români au emigrat între 1881-1914.

Holocaustul în România

Antisemitismul are rădăcini vechi în România, și deși au existat legi antisemite înainte de al doilea război mondial, el însă a luat formă activă ca politică de stat doar în momentul alierii cu Germania nazistă, sub mareșalul Antonescu, conducător al României între 1940-1944, considerat de mulți români un mare patriot și om de stat. Persecuția și distrugerea activă și sistematică a evreilor în România și teritoriile administrate de români în URSS a început în 1941, când au fost comise jafuri, atrocități, deportări și masacre asupra etnicilor evrei.

În România dinainte de război, 4% din populație erau evrei, aproximativ 728.000-756.000 (recensământul din 1930). În război, cel mai greu au dus-o evreii din Moldova, Bucovina și Basarabia, majoritatea fiind deportați în lagărele din Transnistria începând cu 9 octombrie 1941, și cei din Transilvania de Nord cedată Ungariei, trimiși de autoritățile maghiare la Auschwitz pentru a fi eliminați în cadrul„soluția finală” nazistă. Însă în teritoriile administrate de statul român, Jandarmeria, Poliția și Armata română au efectuat direct acțiuni de purificare etnică, uneori colaborând și cu unități germane. Pentru concetățenii noștri de atunci, evreii erau priviți ca anti-români, pro-comuniști și suspectați de simpatizare cu URSS contra populației românești din Basarabia, cedată sovieticilor în 1940……………………………………….http://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel/7022-romania-si-israelul-istoria-relatiilor-noastre-cu-evreii

România între corupție, corectitudine politică și binecuvântarea lui Dumnezeu…

Cineva a postat acum cateva zile o întrebare extrem de provocatoare: “Dacă ar fi să alegeți … (1) ați alege corupția și sărăcia pentru a păstra valori conservatoare sau (2) ați opta pentru bunăstare materială la pachet cu agenda seculară, neo-marxism, propaganda lgbtqyz?” 

Mărturisesc că nu mi-am făcut timp să citesc zecile de comentarii care au urmat. Și nici nu cred că cineva ar putea face ușor alegerea corectă, dacă în situația dată există o alegere corectă. Ce valori conservatoare poți păstra într-o societate dominată de corupție? Și ce bunăstare materială poți avea cu o guvernare neo-marxistă?

România pare a avea doar două alternative: corupția sau corectitudinea politică. Amândouă la fel de rele și nu atât de separate una de cealaltă cum s-ar părea la prima vedere. Așa numita “strategie de educație parentală” stă mărturie în acest sens. Un document de sorginte neo-marxistă totalitară, cu puternice accente progresiste, destinat să distrugă Familia, este promovat de un guvern care se declară apărător al Familiei și al valorilor conservatoare.

Eu cred că România poate și trebuie să încerce a treia cale, calea ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu și întoarcerea la principiile iudeo-creștine despre lume și viață, la adevăratele valori conservatoare. Aceasta este calea care va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu, fără de care nicio națiune nu poate prospera. Corupția trebuie eliminată rapid și fără compromisuri, iar soluția nu este corectitudinea politică, ci apropierea de Dumnezeu.

Nici un creștin autentic nu poate accepta compromisul cu liderii politici corupți, în numele păstrării valorilor conservatoare. Așa ceva nu există în economia lui Dumnezeu. Scriptura este prea clară aici, iar cine își închipuie că Dumnezeu binecuvântează corupția sau concubinajul cu oamenii corupți se compromite. De asemenea, nici un creștin autentic nu poate susține agenda progresistă și corectitudinea politică, oricât de nobile ar părea discursurile despre toleranță și acceptarea tuturor.

Daca România vrea să se ridice din mizeria în care a fost târâtă de o clasa politică iresponsabilă are o singură șansă, binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar binecuvântarea lui Dumnezeu vine atunci când un popor se teme de Dumnezeu, se abate de la căile lui rele (corupție sau corectitudine politică) și se întoarce cu fața către Dumnezeu. Creștinii trebuie să înceapă acest demers, pentru că nu există altă cale pentru România…

Samy Tuțac

http://www.baptist-tm.ro/romania-intre-coruptie-corectitudine-politica-si-binecuvantarea-lui-dumnezeu/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/romania-intre-coruptie-corectitudine-politica-si-binecuvantarea-lui-dumnezeu/

Rețelele de socializare în slujba Evangheliei | Adevărul despre Adevăr

 

Mulți creștini au cel puțin un cont deschis pe rețelele de socializare. Dar cât de mulți realizează potențialul acestui instrument pentru propovăduirea mesajului Evangheliei și cum se face acest lucru în mod practic?

https://moldovacrestina.md/retelele-de-socializare-în-slujba-evangheliei-adevarul-despre-adevar/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/retelele-de-socializare-în-slujba-evangheliei-adevarul-despre-adevar/

Identitatea Baptistă: Mulţi pastori tineri caută un loc în SBC, spune decanul Feb 22, 2007, by Tim Ellsworth

download

Pagina de ştiri baptiste

BPNews

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Identitatea Baptistă: Mulţi pastori tineri caută un loc în SBC, spune decanul

Feb 22, 2007, by Tim Ellsworth

JACKSON, Tenn. (BP) – După ce a examinat diferite blog-uri a pastorilor tineri pe care unii i-ar vedea ca înfuriaţi, Greg Thombury a concluzionat faptul că sentimentul este mai mult de frustrare decât de mânie în privinţa lipsei de răspunsuri la întrebarea ce înseamnă să fi un Baptist.

Frustrarea, spunea Thombury, decan al şcolii de studii creştine de la Union University, nu este limitată la un anumit segment al vieţii Baptist Sudice ci îi cuprinde pe cei care se vait de lipsa de respect pentru bărbaţii din poziţii de autoritate, cei care deplâng decesul revivalismului şi a ridicării Calvinismului, şi Calviniştii obosiţi de a fi interpretaţi greşit drept anti-evanghelistici.

Thombury a îndemnat pe astfel de indivizi să nu renunţe la SBC în discutarea topicului „‚Bărbaţii Tineri Nervoşi’ ai SBC” la Conferinţa Identităţii Baptiştii a Uniunii din februarie 15-17 din Jackson, Tenn.

„Să nu abandonăm prea repede barca Baptistă”, a spus Thombury. „S-ar putea să nu fie Corabia Bună Acadeaua, însă este cel mai bun vas pe care-l avem. Staţi la bord”.

În adresările relatate, Ed Stetzer în cadrul North American Mission Board a vorbit despre SBC să devină misional, în timp ce Jim Shaddix, pastor senior al Riverside Baptist Church din Denver, a discutat despre viitorul bisericii tradiţionale.

Tinerii pastori frustraţi împărtăşesc „o spaimă trainică profundă că ‚eu nu aparţin de SBC’”, a spus Thombury. „Oarecum, imposibil, toţi se simt persecutaţi. Toţi se simt că sunt înţeleşi şi interpretaţi greşit. Toţi se simt că sunt în exterior”.

Liderii denominaţionali ar trebui să accentueze mult mai puternic fundamentele de bază a ceea ce înseamnă să fi un Baptişti pentru a adresa astfel de preocupări, a spus Thombury, citând membria regenerată de biserică ca exemplu.

„Nu ar trebui să existe oameni în membria noastră care nu vin niciodată la biserică, care nu arată evidenţă de distingere a conversie către sfinţenie şi care nu sunt în mod curent… participanţi într-un trup local de credincioşi”, a spus Thombury. „Acesta nu ar trebui să fie cazul”.

SBC are nevoie să redescopere totodată sfinţenia şi formele antice de ucenicie, o mirare şi un respect reînnoit al Bibliei şi o întoarcere la vocea profetică a bisericii, Thombury a adăugat. Anumite accente vor permite Baptiştilor să se concentreze pe ceea ce este important şi să nu-şi piardă timpul în dezbatere chestiunilor secundare.

Stetzer, un misiologist şi director senior al Centrului pentru Cercetare Misională al NAMB, a spus celor prezenţi la conferinţă că bisericile trebuie să balanseze fidelitatea biblică şi relevanţa culturală dacă e să fie efective în câştigarea unei lumi pierdute.

„Zi după zi, pe măsură ce cultura din jurul nostru devine tot mai nefamiliară şi chiar ostilă faţă de Creştinism, multe biserici Baptist Sudice se separă din cultura la care sunt chemate să slujească, cu o subcultură afirmatoare de sine şi predictibil de confortabilă din punct de vedere denominaţional ce contribuie la această distanţă în lărgire”, a spus Stetzer. „Această spărtură de înţelegere culturală face destul de dificil pentru ‚cultura bisericii noastre’ să se relateze faţă de ‚cultura predominantă’”.

Chemând bisericile să îmbrăţişeze o abordare mult mai „misională” faţă de lucrare, Stetzer a spus că ei trebuie să se angajeze în misiune în fiecare context – nu doar peste graniţe, ci în şi în vecinătatea locală.

„Ceea ce e nevoie nu este simpla înţelegere a gândirii misiologice, ci o dedicare către gândirea misională”, a spus Stetzer. „În timp ce misiologia se preocupă cu studiu despre misiuni şi metodologiile sale, gândirea misională se concentrează asupra facerii misiunilor în fiecare locaţie geografică. O astfel de gândire este necesară dacă SBC e să rămână credincioasă chemării sale de a slujii bisericile prin echiparea lor pentru a avea un impact asupra comunităţilor ce le înconjoară”.

Gândirea misională poate însemna ca bisericile să adopte diferite metodologii pentru câştigarea diferitelor culturi, a spus Stetzer. Aceasta însă nu ar trebui să însemne că astfel de biserici să fie privite drept suspecte.

A fi Baptist Sudic „se referă la teologie şi cooperare, nu la metodologie”, a spus Stetzer, citând Credinţa şi Mesajul Baptist al SBC drept bază comună de acord. „A fi Baptist Sudic înseamnă că noi credem anumite lucruri şi cooperăm laolaltă pentru a clădii Împărăţia lui Dumnezeu”.

Shaddix a sugerat că biserica tradiţională a eşuat adesea înaintea tinerilor Americii prin a-i expune faţă de un Creştinism mort, lipsit de viaţă.

„Dacă aceştia nu pleacă deodată din biserică, ei sunt capturaţi de filozofiile precum biserica ce iese la iveală”, a spus Shaddix. „Ambele locuri de judecată – nici o biserică sau biserica ce iese la iveală – sunt într-un campionat al unui crez în nimic. Aceasta trebuie să ne spună ceva. Trebuie să ne spună că tinerii noştri nu aleargă către ceva. Ei aleargă de ceva”.

Pentru a re-captura inimile şi minţile tinerilor, Shaddix a spus că biserica tradiţională trebuie să rămână dedicată adevărului biblic şi să-şi disciplineze în mod intenţionat oamenii prin învăţătura şi expunerea Scripturii. Bisericile tradiţionale trebuie să reziste tentaţiei de a se reinventa de fiecare dată când apare un capriciu nou pe drum, a spus el.

„Biserica tradiţională nu e clădită pe stiluri şi forme trecătoare”, a spus Shaddix. „Multe biserici tradiţionale au o reverenţă admirabilă pentru trecut. Ei onorează trecutul într-un fel sănătos”.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri11_apr07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire – MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ARMINIANĂ

download

 

MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ARMINIANĂ


Vă oferim prima ediţie a primei Mărturisirea (arminiene) de credinţă. Cea de-a doua versiune (mult mai scurtă) a fost publicată în 1940! Este un fapt rar. Mărturisirea a fost scrisă în latină de Simon Episcopius. Faimosul lider manifestant Johan Uyttenbogaert a tradus textul în unsprezece zile şi a fost publicată în secret în decembrie 1621. Prima ediţie latină a fost publicată în anul următor, în 1622.

I. DESPRE PREDESTINARE

1. Dumnezeu nu a hotărât niciodată alegerea vreunui om pentru veşnicie, nici nu i-a refuzat-o, doar din plăcerea şi voinţa Sa, fără să prevadă supunerea sau nesupunerea acestuia, numai pentru a demonstra gloria îndurării Sale şi dreptăţii Sale sau puterea stăpânirii Lui absolute.

2. După cum hotărârea lui Dumnezeu cu privire la salvarea şi distrugerea fiecărui om nu este hotărârea unui sfârşit absolut stabilit, la fel nici mijloacele subordonate acelei hotărâri, ca şi cum alegerea şi respingerea ar putea fi aduse la sfârşitul destinat, în mod eficace şi inevitabil.

3. Prin urmare, Dumnezeu nu a creat toţi oamenii, după planul unui singur om, Adam, cu o condiţie integră , nici nu a poruncit căderea sau permiterea ei, nici nu a retras de la Adam harul necesar şi suficient, nici nu face acum ca Evanghelia să fie predicată şi oamenii să fie chemaţi, nici nu le dă darurile Duhului Sfânt – (El nu a făcut aceste lucruri după un plan) ca ele să fie mijloace prin care să aducă o parte din omenire la viaţa veşnică, şi să-i lase pe ceilalţi lipsiţi de ea. Hristos Mijlocitorul nu este numai executantul alegerii, dar şi temelia hotărârii de alegere însăşi. Motivul pentru care unii oameni sunt chemaţi în mod eficace, îndreptăţiţi, perseverează în credinţă, sunt glorificaţi nu este datorat faptului că ei sunt aleşi în mod absolut pentru viaţa veşnică, nici motivul părăsirii celorlalţi şi lăsării lor în cădere, ca şi când Hristos nu le-a acordat şi lor, sau mai mult chemarea lor ineficace, împietrirea şi osânda, nu se datorează faptului că aceşti oameni sunt respinşi în mod absolut de la viaţa veşnică.

4. Dumnezeu nu a hotărât , fără intervenţia efectivă a păcatelor, să lase cea mai mare parte a omenirii în cădere, şi exclusă de la toată speranţa salvării.

5. Dumnezeu a poruncit ca Hristos să fie împăcarea pentru toate păcatele omenirii; şi în virtutea hotărârii Sale a hotărât să îndreptăţească şi să salveze pe aceia care cred în El, şi să administreze oamenilor mijloacele necesare şi suficiente credinţei, astfel încât să fie potrivite cu înţelepciunea şi dreptatea Sa. Dar în nici un caz nu a hotărât, în virtutea unei decizii absolute, să-L dea pe Hristos ca Mijlocitor numai pentru cei aleşi şi să îi înzestreze numai pe ei cu credinţa, printr-o chemare eficace, să-i îndreptăţească, să-i păstreze în credinţă şi să-i glorifice.

6. Nici un om nu este, printr-o decizie absolută şi anterioară, respins de la viaţa veşnică, nici de la mijloacele necesare atingerii ei; astfel ca meritele lui Hristos care cheamă şi toate darurile Duhului să fie de ajutor tuturor oamenilor pentru salvarea lor, şi sunt în realitate de ajutor tuturor oamenilor, cu excepţia pervertirii acestor binecuvântări, prin abuz, de către oameni, spre propria lor distrugere. Dar nici un om nu este destinat la necredinţă, impietate sau la săvârşirea păcatului, ca şi mijloace sau cauze ale osândei lui.

7. Alegerea anumitor persoane este absolută, considerându-se credinţa lor în Isus Hristos şi perseverenţa lor, dar nu fără a se lua în considerare credinţa şi perseverenţa lor în adevărata credinţă ca şi condiţie esenţială în alegerea lor.

8. Respingerea de la viaţa veşnică se face conform luării în considerare a necredinţei anterioare şi a perseverării în necredinţă, dar nu fără luarea în considerare a necredinţei precedente sau a perseverării în aceasta.

9. Toţi copiii credincioşilor sunt sfinţiţi în Hristos, astfel ca nici unul să nu piară dacă pleacă din această viaţă înainte de a avea discernământ. Dar nici un copil al credincioşilor, care pleacă din viaţa aceasta în copilărie, înainte de a face vreun păcat cu discernământ, nu este socotit în numărul celor reprobaţi! La fel cum nici botezul sau rugăciunile Bisericii nu pot în nici un fel să îl ajute pentru a fi salvat.

10. Nici unul din copiii credincioşilor care au fost botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi care sunt încă în timpul copilăriei, nu sunt număraţi printr-o hotărâre absolută între cei respinşi.

II. DESPRE UNIVERSALITATEA VALORII LUI HRISTOS.

1. Preţul răscumpărării oferit de Hristos Tatălui nu este numai suficient în şi prin el însuşi, pentru răscumpărarea întregii rase umane, dar de asemenea, prin voinţa, harul şi hotărârea lui Dumnezeu Tatăl, a plătit pentru toţi oamenii şi pentru fiecare om; deci, nimeni nu este exclus printr-o decizie anterioară şi absolută a lui Dumnezeu, de la toată beneficiul urmării morţii lui Hristos.

2. Hristos, prin valoarea morţii Sale, L-a împăcat pe Dumnezeu Tatăl cu întreaga omenire – astfel încât El să poată, fără a aduce atingere dreptăţii şi adevărului Lui, să stabilească un nou legământ al harului cu păcătoşii şi cu oamenii osândiţi.

3. Deşi Hristos a adus pentru toţi şi pentru fiecare om împăcarea cu Dumnezeu şi iertarea păcatelor, totuşi conform noului legământ plin de har, nici un om nu este în realitate părtaş la beneficiile aduse de moartea lui Hristos, în nici un alt mod decât prin credinţă; la fel cum nici încălcarea şi ofensele păcătoşilor nu sunt iertate fără ca ei să creadă mai întâi cu adevărat în Hristos.

4. Numai aceia pentru care a murit Hristos sunt îndatoraţi să creadă că Hristos a murit pentru ei. Dar acei numiţi reprobaţi şi pentru care Hristos nu a murit, nu pot fi nici îndatoraţi la credinţă, nici condamnaţi pe drept pentru necredinţă, dar dacă astfel de persoane sunt reprobate, ele ar fi îndatorate să creadă că Hristos nu a murit pentru ele.

III. şi IV. DESPRE LUCRAREA HARULUI ÎN SCHIMBAREA OMULUI.

1. Omul nu are credinţă din el însuşi, nici nu o are din puterea propriei voinţe libere; pentru că în starea de păcat, el nu este capabil să gândească, să voiască sau să facă nimic din ceea ce este bun, nimic din ce este cu adevărat bun în sensul mântuirii; de exemplu, cum este în primul rând credinţa salvatoare. Dar este necesar ca Dumnezeu, în Hristos, prin Duhul Sfânt, să să-l regenereze şi să-l reînnoiască în înţelegerea sa, în sentimentele sale, voinţă şi în ceea ce priveşte toată puterea lui, aşa încât el să fie capabil să înţeleagă corect, să mediteze, să aibă voinţa şi să înfăptuiască lucruri care sunt folositoare în ceea ce priveşte salvarea.

2. Propunem ca harul lui Dumnezeu să fie începutul, înaintarea şi completarea fiecărui lucru bun; astfel încât chiar omul născut din nou să nu poată, fără acest har captivant, care precede, care urmează, care însoţeşte şi conlucrează, să gândească, să voiască, să facă vreun bine sau să reziste ispitelor răului; astfel încât lucrările bune şi faptele bune pe care cineva le poate afla prin gândire să fie atribuite harului lui Dumnezeu, în Hristos.

3. Totuşi, noi nu credem că tot zelul, grija, studiul şi durerile, care sunt folosite pentru a obţine salvarea , înaintea credinţei şi a Duhului reînnoitor, sunt în van şi fără folos, nici nu credem că fac mai mult rău decât bine omului. Din contră, considerăm că a auzi Cuvântul lui Dumnezeu, a plânge pentru că s-au comis păcate, a căuta sincer şi a dori Duhul reînnoirii şi a harului mântuitor (omul nu este capabil să facă nici unul din aceste lucruri fără harul Divin) nu numai că nu este ceva rău şi nefolositor, ci sunt foarte folositoare şi foarte necesare pentru obţinerea credinţei şi a Duhului înnoitor.

4. Voinţa omului într-o stare căzută, înainte de chemarea lui Dumnezeu, nu are capacitatea şi libertatea de a voi ceva bun, de natură salvatoare, deci negăm faptul că libertatea de a voi ceva ce este bun, în sensul salvării la fel ca şi ceva ce este rău, ar fi prezentă în voinţa omului aflat în orice stare şi condiţie.

5. Harul eficace, prin care orice om este convertit, nu este irezistibil: Dumnezeu afectează într-atât voinţa omului prin Cuvântul Său şi lucrarea interioară a Duhului, încât dă omului capacitatea de a crede sau puterea supranaturală, făcându-l să creadă; totuşi omul este capabil să refuze dispreţuitor şi să respingă acest har, să nu creadă, deci să piară din propria vină.

6. Deşi, conform voinţei libere şi nelimitate a lui Dumnezeu, este o mare diferenţă şi inegalitate a harului Divin, totuşi Duhul Sfânt acordă sau este gata să acorde tuturor şi fiecăruia, căruia Cuvântul credinţei îi este predicat, atât de mult har cât este suficient pentru a promova gradat schimbarea oamenilor; şi deci, har suficient pentru credinţă şi transformare este dat nu numai celor pe care se spune că Dumnezeu vrea să-i salveze conform deciziei alegerii absolute, ci şi acelora care în realitate nu sunt convertiţi.

7. Omul este capabil prin harul Duhului Sfânt, să facă mai mult bine decât face de fapt, şi să nu facă atât rău cât face. Nu credem că Dumnezeu vrea în mod absolut ca omul să nu facă mai mult bine decât face, şi să nu evite mai mult rău; nici nu credem că a fost hotărât definitiv, din veşnicie, ca fiecare din aceste acte să fie sau nu făcute.

8. Pe oricine cheamă Dumnezeu, El o face în mod serios, cu sinceritate, nu cu o intenţie şi voinţă prefăcute de a-i salva. Nici nu suntem de acord cu opinia conform căreia Dumnezeu face chemarea pentru anumiţi oameni, în afară, pe care nu vrea să-i cheme şi în interior, adică pe care nu-i vrea cu adevărat convertiţi, aceasta întâmplându-se chiar înainte ca ei să respingă harul chemării.

9. În Dumnezeu nu este o voinţă secretă care este opusă voinţei revelate în Cuvântul Său, conform căreia El nu vrea convertirea şi salvarea celei mai mari părţi a celor pe care, conform Cuvântului Evangheliei şi voinţei Lui revelate îi cheamă în mod serios şi îi invită la credinţă şi salvare.

10. La cest punct nu admitem nici faptul că ar exista o disimulare sfântă, după cum spun unii oameni, sau o persoană duplicitară în Divinitate.

11. Nu este adevărat că, prin forţa şi eficacitatea voinţei secrete a lui Dumnezeu sau a Deciziei Divine, lucrurile bune sunt făcute în mod necesar, dar şi cele rele, astfel încât cine comite păcatul, nu ar putea conform Deciziei Divine să facă altfel decât să comită păcatul; iar Dumnezeu vrea, decide şi administrează păcatele oamenilor, acţiunile lor crude, nebune şi prosteşti, sacrilegiile blasfemiei propriului Său Nume, El mişcând limba oamenilor care blasfemiază, etc.

12. Considerăm de asemenea ca fiind o dogmă falsă şi oribilă că Dumnezeu, prin mijloace secrete îndeamnă oameni să facă păcatele pe care El le interzice deschis; că cei care păcătuiesc nu acţionează în opoziţie cu adevărata voinţă a lui Dumnezeu şi care este potrivit numită aşa; că ceea ce este nedrept şi contrar poruncii lui Dumnezeu este de fapt agreabil voii Sale; ba chiar, mai mult, este o greşeală capitală să faci voia lui Dumnezeu.

V. DESPRE PERSEVERENŢA ÎN CREDINŢĂ A ADEVĂRAŢILOR CREDINCIOŞI.

1. Perseverenţa în credinţă a credincioşilor nu este efectul deciziei absolute a lui Dumnezeu, prin care El ar fi ales anumite persoane, fără condiţia supunerii lor.

2. Dumnezeu face noi credincioşi prin puteri supranaturale sau cu puterea harului, la fel cum conform înţelepciunii Lui infinite El face ca ei să persevereze şi să învingă ispitele diavolului, cărnii şi lumii; şi nimic din partea lui Dumnezeu nu-i opreşte de la a fi perseverenţi.

3. Este posibil ca adevăraţii credincioşi să cadă de la credinţa adevărată, în păcate ce nu sunt compatibile cu o credinţă adevărată şi îndreptăţitoare; nici nu este numai o posibilitate căderea lor, dar astfel de căderi se petrec frecvent.

4.Adevăraţii credincioşi sunt capabili, din vina lor, să cadă în nelegiuiri flagrante şi în slăbiciuni atroce, să persevereze şi să moară în ele, deci să cadă şi să piară în final.

5. Dar deşi adevăraţii credincioşi cad uneori în păcate dureroase, distrugând conştiinţa, noi nu credem că ei cad imediat de la toată speranţa de pocăinţă; dar realizăm că aceasta nu este imposibil să se întâmple – Dumnezeu, conform îndurării Sale celei mari, îi poate chema din nou prin harul Său, la pocăinţă; ba chiar, credem că această rechemare s-a petrecut adesea, deşi aceşti credincioşi căzuţi nu pot fi „ convinşi deplin” despre aceasta, că se va întâmpla cu siguranţă.

6. Deci, respingem cu toată inima şi sufletul următoarele dogme, care sunt afirmate zilnic în diferite publicaţii de circulaţie mare între oameni: (1.) „Adevăraţii credincioşi nu pot păcătui deliberat numai din ignoranţă şi neputinţă.” (2.) „Este imposibil pentru credincioşii adevăraţi, prin păcate lor, să cadă din harul lui Dumnezeu.” (3.) „O mie de păcate, ba chiar toate păcatele lumii nu pot face ca alegerea să fie în zadar.” La aceasta se adaugă „Oamenii sunt meniţi să creadă că sunt aleşi pentru salvare, deci, incapabili de cădere de la acea alegere.” Lăsăm oamenii să se gândească ce fereastră mare deschide o astfel de dogmă pentru siguranţa carnală. (4.) „Nici un păcat, cât de mare şi dureros nu este imputat credinciosului; ba chiar, toate păcatele prezente şi viitoare sunt anulate.”(5.) „Deşi adevăraţii credincioşi cad în erezii distructive, în păcate groaznice şi atroce, ca adulter şi crimă, pe care Biserica, conform instituţiei lui Hristos, este obligată să nu le tolereze în comunitatea din afară, dacă aceste persoane nu se convertesc, nu vor avea parte în Împărăţia lui Hristos; totuşi este imposibil ca ei să cadă total şi definitiv de la credinţă.”

7. După cum un credincios adevărat este posibil să fie în prezent asigurat cu privire la integritatea credinţei şi conştiinţei lui, la fel el poate şi trebuie să fie asigurat de salvarea sa şi de voinţa lui Dumnezeu, cea bună, cu privire la salvarea lui. În acest punct, noi nu suntem de acord cu opinia papistaşilor.

8. Un credincios adevărat poate şi trebuie să fie asigurat că este capabil să persevereze în credinţa adevărată, prin veghere, rugăciune şi exerciţiile sfinte; şi că harul Divin nu va înceta niciodată să-l ajute în perseverenţă. Dar nu vedem cum este posibil ca el să fie asigurat că nu va mai fi niciodată deficient în îndatorirea sa, ci că va persevera în această şcoală de război creştin, în faptele de credinţă, smerenie, milă, cum se cade unor credincioşi; nici nu considerăm că este necesar ca un credincios să fie asigurat de astfel de perseverenţă.

VI. DESPRE SFÂNTA TREIME.

1. Adesea Dumnezeu este considerat distinct în trei persoane sau esenţe, cum S-a prezentat pe Sine în Cuvânt şi cum Îl ştim şi contemplăm noi. Această Treime de persoane ne este cunoscută ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Una din aceste persoane sau ipostaze Divine din Dumnezeire nu are origine şi nu a fost născută, Cealaltă a fost născută, generată de Tatăl, sau Singurul născut al Tatălui, şi Celălalt emanând de la Tatăl, prin Fiul.

2. Numai Tatăl nu este din nimeni, nici născut, ci din veşnicie a transmis Dumnezeirea Sa Singurului Său Fiu, a făcut un Fiu, nu prin creaţie, ca pe îngeri sau prin adopţie, ca noi, care suntem credincioşi şi am fost făcuţi fiii lui Dumnezeu; nici măcar printr-o transmitere plină de har a puterii Divine sau a slavei ca fiind mijlocitor, ci printr-o reală, misterioasă şi inefabilă generare; şi de asemenea Duhul Sfânt, care din veşnicie a venit de la Tatăl şi Fiul, printr-o emanaţie incomprehensibilă sau „spirationem”. Deci, Tatăl, este pe drept considerat originea Dumnezeirii.

3. Fiul şi Duhul Sfânt, în ceea ce priveşte fiinţa lor şi substanţa, sunt distincţi de Tatăl, totuşi, sunt părtaşi la Dumnezeire şi absolut deosebiţi de aceeaşi esenţă Divină ca şi Tatăl, ceea ce este evident în Scriptură, care le dă aceleaşi titluri şi le atribuie aceleaşi proprietăţi ca şi Tatălui. De aici crezul apostolic pe această temă, pe care îl credem, şi ale cărui declaraţii le adoptăm, „credem în Dumnezeu Tatăl Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului, şi Isus Hristos Singurul Fiu, etc.—şi Duhul Sfânt,etc.”

4. Declaraţiile de mai sus sunt suficiente cu privire la acest mister sfânt, un subiect care credem că este indicat să-l tratăm întotdeauna cu modestie, prudenţă şi reverenţă religioasă; şi credem că este cea mai sigură cale, vorbind de acest subiect profund, să ne exprimăm pe cât posibil chiar în cuvintele, frazele şi modurile prezentate de Duhul Sfânt , văzând că Duhul lui Dumnezeu ştie cel mai bine şi poate afirma şi expune propria natură şi fiinţă; şi atât cât trebuie declarat şi dezvăluit, El ne-a dezvăluit. Deci este potrivit pentru noi ca plini de reverenţă, smerenie şi sinceritate să urmăm modul prezentat nouă de a vorbi despre acest subiect, până când Îl vom vedea pe Dumnezeu faţă în faţă, când în slava acelei lumi strălucite şi cereşti, El ni se va face cunoscut, în mijlocul imaginilor clare şi al manifestărilor fiinţei şi voinţei Sale.

SFÂRŞIT

SIMON EPISCOPIUS, D.D.–1623.

http://www.voxdeibaptist.org/marturisirea_credinta_arminiana.htm

Verdictul Științei: Creație!

Alfa Omega TV te invită sa citesti resurse si articole în care oamenii de știință susțin, dezbat sau combat creaționismul, aducând la lumină erorile teoriilor ștințifice evoluționiste și eventualele fisuri aflate pe paginile Bibliei. Poți afla acum dacă Dumnezeu a creat lumea, dacă a păcătuit știința sau dacă a evoluat Universul. Ce minuni ascunde corpul uman? Cine a conceput lumea minunata, animalele si plantele din jurul nostru?Ce nu a știut Charles Darwin? Ce s-a întâmplat cu maimuțele și unde au dispărut dinozaurii? Află acum care este, de fapt, adevărul despre enigmele istoriei.

De unde au apărut fețele?

Animalele nu râd, nu rânjesc, nu-și dau ochii peste cap, nu fac cu ochiul pe furiș ca oamenii. Sute de microexpresii faciale diferite pot exprima gândurile și sentimentele noastre într-o clipită – toate prin intermediul feței umane. Dar chipurile noastre nu se rezumă la a exprima sentimente. În plus, au senzori pentru văz, miros, auz, temperatură și umiditate. De asemenea, țin soarele și praful departe de acești senzori, și ne permit să respirăm, să mâncăm, să vorbim și să cântăm. Fața fiecărei persoane face toate aceste lucruri în timp ce păstrează o fizionomie unică între miliarde de alte fețe. Cum au ajuns fețele noastre uimitoare în acest punct?

O echipă de la Arizona State University (ASU), din cadrul Institute of Human Origins („Institutul originilor umane) a emis speculații privind modul în care trăsăturile distincte ale fețelor omenești au evoluat de la fețele maimuțelor.i Termenii lor aparent științifici au mascat eșecul de a înfrunta câțiva factori pe care ar fi trebuit să îi includă în concluzia lor.

Echipa a fost nevoită să-și imagineze cum ar fi putut procesele naturale să transforme fețele cimpanzeilor în chipurile oamenilor. Nu pare mare lucru până când cineva începe să enumere multe diferențe dintre noi și maimuțe. Redăm mai jos câteva trăsături ale feței pentru care darwiniștii au nevoie de selecție naturală și mutații care să se realizeze perfect în doar câteva milioane de ani:

  • 20 de mușchi. Oamenii au cu aproximativ 20 de mușchi mai mult decât cimpanzeii moderniii Combinate, contracțiile mușchilor creează o comunicare abundentă.
  • Piele netedă. Chiar și bărbații cu bărbi dese au pielea netedă în locuri unde maimuțele au fețe păroase.
  • Sprâncene. Uită-te cu atenție – maimuțele nu au sprâncene definite.
  • Scleră (albul ochiului) vizibilă. Doar ochii oamenilor au membrana de culoare albă vizibilă într-o asemenea măsură încât putem comunica numai prin mișcările ochilor.
  • Puntea nazală. Maimuțele nu au un asemenea os al nasului.
  • Urechi mai mici. Urechile oamenilor sunt mai mici decât ale maimuțelor.
  • Obraji poziționați mai jos. Distanța dintre dinți și obraji e mai mică la oameni decât la primate.
  • Buze. Gurile închise ale maimuțelor ascund acel țesut moale și roșu pe care buzele oamenilor îl afișează constant.

Mult noroc în restructurarea acestor elemente de biologie, având la dispoziție nici mai mult, nici mai puțin decât o serie de mutații la întâmplare. Și am vorbit doar despre diferențele faciale.

Complet nepăsători de faptul că niciun om de știință nu a văzut selecția naturală făurind o singură trăsătură de acest tip – să nu mai vorbim de ceva precum întreaga listă înșirată aici – cei de la ASU News au scris „Schimbările maxilarului, dinților și feței au corespuns transformărilor din dietă și comportamentul de hrănire”.iii…………………………………………..https://alfaomega.tv/creationism/articole/11140-de-unde-au-aparut-fetele

Șoareci, iepuri, cuci alergători: Așezați pentru a umple

Termenul „deșert” se referă de obicei la habitate uscate, încinse – aride, toride, și câteodată înspăimântătoare. Adesea, deșerturile sunt considerate nelocuibile și goale.

Cu toate acestea, majoritatea deșerturilor sunt departe de a fi lipsite de viață, deși locuitorii lor sunt mai puțini și la mai mare depărtare unii de alții decât cei din alte habitate terestre precum pădurile, pășunile, sau zonele umede. Dumnezeu a așezat o varietate magnifică de creaturi pentru a umple regiunile deșertice. Iată trei exemple!

Șoarecele-cangur de deșert

Șoarecilor-cangur le priesc deșerturile fierbinți și uscate din America – și nu suferă de deshidratare. Cum de au destulă apă pentru a supraviețui, din moment ce nu beau apă ca majoritatea mamiferelor?
Pe scurt, Dumnezeu a creat șoarecii-cangur astfel încât extrag apă din mâncare, în special din semințele rezistente la secetă, care se găsesc din abundență în deșert. Digerând hrana aceasta, Jerboa – așa se numește animăluțul – produce metabolic toată apa de care are nevoie, și rețin mare parte din ea, eliminând foarte puțină prin urină.

Iepurele californian cu coadă neagră

Soarele poate produce o căldură arzătoare, mai ales în deșerturile toride ca Sonoran, Mojave și Chihuahuan. Cu toate acestea, iepurele californian cu coadă neagră și urechi colosale (cunoscut și drept iepurele de deșert) trăiește binișor în acele deșerturi. De asemenea, verișorul lui cu urechi uriașe, iepurele-anitlopă (lepus alleni), are un trai excelent în deșerturile Sonoran și Chihuahuan.

Care e treaba cu urechile uriașe? Îi ajută pe iepurii de deșert să trăiască în pustiurile uscate? Da! Urechile colosale nu îi ajută doar să asculte zgomotele din deșert, deși fac asta, desigur. Beneficiul vital de a avea urechi enorme și relativ subțiri le permite celor două animale să elimine excesul de căldură – o trăsătură practică pe care o au lagomorfele din deșert.

Mulțumită înțelepciunii bioingenerești a lui Dumnezeu, acești iepurași care înving temperaturi extreme își controlează temperatura corpului radiind în afară excesul de căldură pe suprafețele întinse ale urechilor lor.

Creaturile care locuiesc în deșert demonstrează zilnic acest fapt, pentru cei care au ochi să vadă.

Sursa: Institute for Creation Research

Notă:  Având în vedere că materialul de față a fost tradus de o terță parte, Institute for Creation Research nu poate confirma acuratețea detaliilor incluse în traducere. Pentru publicația originală în engleză vizitați http://www.icr.org…………https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/stiinta-educatie-cultura/11155-soareci-iepuri-cuci-alergatori-asezati-pentru-a-umple

Arheologii au descoperit dovezi ale descrierilor biblice ale Ierusalimului

IERUSALIM – Descoperirile recente ale artefactelor și locuințelor din Ierusalim sunt dovezi importante ale descrierilor biblice cu privire la Ierusalim și confirmă bogăția națiunii Israel din timpurile străvechi, informează portalul Christian News.

Autoritatea de Antichități din Israel a anunțat că artefactele descoperite în orașul Ierusalim sunt de o importanță istorică.

După efectuarea săpăturilor arheologice pe versantul estic a Orașului lui David, arheologii au descoperit rămășițele unor locuințe ce au o vechime de 2,500 de ani, locuințe acoperite de argilă.

„Amplasate sub avalanșe de piatră, multe descoperiri au ieșit la suprafață: lemn carbonizat; semințe de struguri; ceramică; solzi și oase de pește și multe alte artefacte rare,” a declarat Autoritatea de Antichități din Israel.

„Aceste descoperiri reprezintă dovada bogăției și descrierilor biblice ale Ierusalimului, capitala împărăției iudaice, și dovadă a acaparării orașului de către babilonieni.”

Descoperirea lemnului carbonizat este dovada distrugerii Ierusalimului prin foc de către babilonieni, eveniment ce a avut loc în anul 587 î.Hr. și este descris în Biblie în cartea 2 Împărați 25 și Ieremia 52.

„În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. El a ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate casele Ierusalimului; a dat foc. Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.” (Ieremia 52:12-14)

https://www.stiricrestine.ro/2017/08/08/arheologii-au-descoperit-dovezi-ale-descrierilor-biblice-ale-ierusalimului/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/arheologii-au-descoperit-dovezi-ale-descrierilor-biblice-ale-ierusalimului/

AMERICA ŞI DEPRESIA RELIGIOASĂ

download

 

Nivelul de religiozitate din Statele Unite trece prin ceea ce unii ar putea numi „Marea Depresiune”, apreciază prof. Tobin Grant, editor asociat la Journal for the Scientific Study of Religion, pentru Religion News Service. Declinul înregistrat anterior pălește prin comparație, spune el. Fiindcă, în ultimii 15 ani, scăderea nivelului de religiozitate a fost la o cotă dublă față de declinul întregistrat în anii ’60 și ’70.

Grant a ajuns la aceste concluzii analizând un studiu computerizat care a efectuat o medie a 400 de sondaje privind religiozitatea americanilor, din ultimii 60 de ani. Sondajul final combină informații despre participarea la serviciile divine, numărul de membri ai bisericilor, rugăciune și sentimente față de religie.

religiositygraph1807x538_400Potrivit graficului rezultat, în perioada de după război, anii ’50 au înregistrat o creștere explozivă a aderenței religioase. „O a treia mare trezire”, nota Grant. Apoi au avut loc schimbările societale din anii ’60 și ’70, iar religiozitatea a început să scadă. Declinul prezent este însă mult mai acut decât acela de acum 50-60 de ani. Oamenii merg tot mai rar la biserică, se roagă mai puțin, numărul celor care spun că religia este importantă pentru viața lor scade și tot mai mulți oameni declară că nu au nicio religie.

Comentând pe marginea unui sondaj mai vechi (mai 2013), care arăta că religia își pierde influența în viața americanilor, Frank Newport, redactor-șef Gallup, spunea că „e posibil (ca religia să piardă teren, n.r.) însă americanilor nu le place asta. E limpede că foarte mulți americani nu cred că lucrurile ar trebui să fie așa.” Statisticile pe care Newport se bazează arată că în timp 77% spun că religia își pierde influența în Statele Unite, nu mai puțin de 75% cred că țara ar funcționa mult mai bine dacă locuitorii ei ar fi mai religioși.

În 2012, același Newport prevedea o evoluție pozitivă a religiozității în America, în următorii 20 de ani. Teza lui, devenită carte, este că „Dumnezeu este viu şi bine” și că „Viitorul religiei în America” se bazează pe evoluţia a doi factori demografici: dublarea numărului de americani cu vârsta de peste 65 de ani și migraţia americanilor din statele mai puţin religioase în cele religioase.

Alte sondaje arată că Statele Unite se confruntă cu o tendinţă de renunţare a credincioşilor la instituţiile religioase tradiţionale, precum Biserica Catolică şi confesiunile protestante. Acestea se văd nevoite să închidă seminarii teologice şi să vândă unele terenuri pe care confesiunile au avut biserici, ce sunt acum goale.

În schimb, credincioşii se îndreaptă spre grupurile religioase penticostale şi evanghelice. Acestea se extind repede, tendinţă evidenţiată şi de statisticile care denotă creşteri semnificative în rândul membrilor noi. De altfel, creşterea este evidentă în mod special în cele mai religioase patru state americane: Vermont, New Hampshire, Maine şi Massachusetts.

În corelație cu acest peisaj religios, liderii politici iau măsuri sociale care interferează uneori puternic cu fondul religios conservator al americanilor. Dezbaterile privin drepturile homosexualilorlegalizarea avortului și corectitudinea politică sunt doar trei dintre domeniile în care religia are un cuvânt practic de spus.

 

semneletimpului.ro

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA DESPRE CORUPȚIA POLITICĂ DIN PARLAMENT

Referendumul pentru familie -Reactia opozitiei dar mai ales a mass mediei la initiativa cetateneasca de revizuire a articolului 48 este greu de acceptat ori inteles. Democratia romana e tinara. Initiativa cetateneasca ar trebui sa fie vazuta, asa cum o vedem noi, nu sarcastic ci ca o dovada a maturitatii democratiei romane. Si nu doar in Romania ci si in intreaga Uniune Europeana.
A bloca or obstructiona o initiativa cetateneasca sprijinita de 3 milioane de cetateni cu drept de vot e, din perspectiva noastra, apogeul coruptiei politice. 
Dar coruptie inseamna nu doar sa furi bani ci si sa furi dreptul la vot al cetatenilor tarii. Nu doar sa subminezi justitia dar si sa obstructionezi drepturile cetatenesti. Si tocmai asta a facut si face opozitia din Romania de aproape un an: 3 milioane de cetateni cu drept de vot astepta cu nerabdare sa voteze amendamentul constitutional privind casatoria si familia.
Peste tot in lume oamenii sunt nemultumiti si demonstreaza. In doar ultimele doua luni demonstratii masive au avut loc in Albania, Argentina, Brazilia, Honduras, Iran, Peru, Tailanda, Tunisia si alte tari. Inclusiv Romania. In doar ultimii citiva ani brazilienii au destituit doi presedinti, ambii pentru corputie. Pe 24 ianuarie un tribunal de recurs din Brazilia a confirmat pedeapsa cu 12 ani de inchisoare data fostului Presedinte Lula de Silva pentru coruptie. Iubit de oameni, de Silva a intins mana unde nu trebuia si a furat. Presedintele actual al Braziliei e si el invinuit de coruptie care are ramificatii si in alte tari din America Latina, inclusiv in Peru unde actualul presedinte e investigat de Parlament pentru coruptie. Si tot in Peru, la sfarsitul anului, zeci de mii de oameni au iesit in strada sa protesteze gratierea lui Alberto Fujimori, fost Presedinte al tarii care in anii 90 a pus capat terorismului comunist si a scos Peru din cea mai mare criza economica din ultimele decenii. Dar a intins ei el mina unde nu trebuia si a furat. Condamnat la inchisoare pentru 25 de ani, in ultimul timp Fujimori a suferit de cancer care s-a extins. La recomandarea unei comisii medicale, a fost gratiat si lasat sa se intoarca in familie sa moara. In Tailanda cetatenii protesteaza refuzul guvernului militar de a permite alegeri. In Albania oamenii protesteaza coruptia. In capul tarilor corupte am putea pune China comunista, un subiect examinat pe larg intr-un documentar masiv publicat de New York Times Magazine pe 10 ianuarie.
Practic, lista tarilor in care  au loc demonstratii impotriva coruptiei este interminabila.
 
Romania zguduita de demonstratii
De citiva ani Romania e si ea zguduita de demonstratii. Motivele le cunoastem, sunt bine intemeiate, si in mare masura identice cu supararile care motiveaza si cetatenii celorlalte tari sa demonstreze. Oamenilor li s-a facut lehamite de politicienii corupti, sunt satui de masluirea voturilor, iar altii sunt ingrijorati de buna credinta de atentate mai mult sau mai putin subtile la adresa democratiei si a statului de drept. In aceasta ultima categorie se afla si Romania. Acum o saptamina un articol din Revista 22 a facut o scurta lista a nemultumirilor cetatenilor tarii la adresa Guvernului: justitie libera, stat de drept, alungarea coruptilor de la conducerea tarii. Acestea sunt valori si obiective pe care le afirmam si le promovam si noi si am facut-o de cind ne-am format ca miscare civica in 2006.
Simpatizam cu sutele de mii de romani care au iesit in strada sa protesteze atentatele la democratia romana si statul de drept. Adaugam insa o perspectiva unica care nu e discutata ori prezenta in mass media romana ori Parlament. Spuneam acum doua saptamini ca a fi corupt nu inseamna doar sa furi ori sa obstructionezi justitia. Acestea sunt argumentele principale ale opozitiei parlamentare la adresa celor care guverneaza. Si sunt bine intemeiate. Dar coruptie inseamna nu doar sa furi bani ci si sa furi dreptul la vot al cetatenilor tarii. Nu doar sa subminezi justitia dar si sa obstructionezi drepturile cetatenesti. Si tocmai asta a facut si face opozitia din Romania de aproape un an: 3 milioane de cetateni cu drept de vot astepta cu nerabdare sa voteze amendamentul constitutional privind casatoria si familia. Dar opozitia, cea care acuza pe cei de la conducere de coruptie, e obstacolul principal pentru care celor 3 milioane de cetateni li se interzice dreptul de a-si exercita drepturile constitutionale. Fara indoiala si asta e o forma de coruptie politica. De aceea zicem ca in Parlamentul Romaniei vinovati de coruptie politica sunt nu doar cei majoritari ci si opozitia.
 
Asteptam din august 2005
Romanii asteapta din 2005 sa voteze revizuirea Articolului 48. Procesul initial de revizuire a fost demarat in august 2005 in cadrul unei discutii cetatenesti a mai multor oameni de buna credinta care a avut loc la Vatra Dornei. Discutiile au continuat in toamna lui 2005 la Cluj si iarasi la Vatra Dornei, iar in 2006 650.000 de cetateni au dat semnaturi in sprijinul revizuirii Articolului 48. Proiectul a esuat pentru ca dispersia geografica impusa de Constitutie nu a fost indeplinita. Nu a fost indeplinita pentru ca in unele judete, cum e Sibiul, semnaturile cetatenilor au fost taiate cu miile. Pe vremea aceea dl Iohannis era primar al Sibiului si de la 25.000 de semnaturi stranse pe judet primaria dinsului a taiat semnaturile pina la 17.000 ori 18.000, sub cele 20.000 necesare pentru a califica Sibiul pentru referend.
In 2015 colegii nostri de la Coalitia pentru Familie au relansat proiectul si am ajuns cu el pina in Senat. Ce se intimpla stim cu totii. Nu putem decit sa fim de acord cu afirmatiile dlui Daniel Gheorghe (Deputat PNL), postate pe Facebook, ca principalul motiv pentru care proiectul constitutional nu avanseaza este ca opozitia nu vrea referend. A bloca or obstructiona o initiativa cetateneasca sprijinita de 3 milioane de cetateni cu drept de vot e, din perspectiva noastra, apogeul coruptiei politice. Nu suntem in lipsa de cunostinta de motivele pe care opozitia le propune mereu si mereu pentru intirzierea referendumului.  De la o vreme, insa, aminarile au devenit intentionate. Daca legea referendumului va fi revizuita din nou prezicem deja ca un alt atac de neconstitutionalitate va fi facut daca nu de cei care au facut-o pina acuma, de USR, un alt partid care se considera conservator dar oficial e impotriva revizuirii Articolului 48. Iar dupa ce legea va fi finalizata si declarata constitutionala, anticipam ca dl Iohannis va face tot ce ii va sta in putinta sa tergiverseze ori sa obstructioneze referendumul. A facut-o in 2006 si nu e exclus sa o faca din nou in 2018.
 
Politizarea referendumului
Opozitia argumenteaza ca majoritatea a politizat referendumul. Probabil, dar din perspectiva noastra acelasi lucru se poate afirma si despre opozitie. Politizarea initiativei Articolul 48 e inevitabila din cauza structurii Constitutiei care faciliteaza politizarea oricarei initiative cetatenesti de revizuire constitutionala. Nu stim nici un stat in lume unde parlamentul are ceva de spus privind o initiativa cetateneasca de revizuire a constitutiei. Peste tot in Occident si Statele Unite singura cerinta este un numar specific de semnaturi valabile dupa care urmeaza referendul. Fara interziere.  Parlamentul, executivul, guvernul si partidele politice nu au nici un rol, mai ales rolul de a aproba initiativa cetateneasca. Guvernul are doar obligatia sa organizeze referendul si atit. In unele tari curtea constitutionala decide soarta amendamentului inainte ori dupa tinerea referendului. Am atentionat asupra acestor aberatii inca in 2006 si periodic de atunci. Solicitam din nou ca aceste aberatii sa fie abrogate din Constitutia Romaniei. Experienta ne spune ca singurele cerinte legate de initiativele cetatenesti de revizuire a constitutiei ar trebui sa fie un numar specific de semnaturi si trecerea initiativei prin curtea constitutionala pentru a i se determina constitutionalitatea. Validarea semnaturilor ar trebui sa fie de competenta autoritatilor odata ce semnaturile sunt inregistrate la guvern. Experintele noastre din trecut indica ca multe primarii refuza sa valideze semnaturile cetatenilor, ori o fac cu intirziere ori superficial.
Reversul prevederilor constitutionale curente ar fi ca oricare lege adoptata de Parlament sa fie supusa unui referend national pentru a intra in vigoare, asa dupa cum, la ora actuala initiativele constitutionale cetatenesti nu pot fi puse la vot national fara aprobarea Parlamentului. Aberatia aceasta este antidemocrata si incompatibila cu democratia.
Reactia opozitiei dar mai ales a mass mediei la initiativa cetateneasca de revizuire a articolului 48 este greu de acceptat ori inteles. Democratia romana e tinara. Initiativa cetateneasca ar trebui sa fie vazuta, asa cum o vedem noi, nu sarcastic ci ca o dovada a maturitatii democratiei romane. Si nu doar in Romania ci si in intreaga Uniune Europeana. Cu o astfel de realizare romanii ar trebui sa se mandreasca. Imaginati-va eforturile si mobilizarile cetatenesti facute pentru strangerea a 3 650 000 de semnaturi. Numarul imens de voluntari. Nici un partid politic din Romania nu e capabil sa mobilizeze un numar asa de mare de voluntari la alegeri citi au fost mobilizati de miscarea pentru familie in 2006 dar mai ales in 2015-2016. Apoi sacrificiile financiare ale oamenilor de rind si de buna credinta. Timpul si efortul fizic investit. Drumurile batute prin toata Romania. Noptile nedormite. Motivarea cetatenilor sa se implice. Validarea semnaturilor. Confruntarea sarcamsului presei si mass mediei din Romania. A declaratiilor tendentioase ale unor parlamentari. Presa negativa din Occident. Dar cetatenii, crezind de buna credinta in Legea Fundamentala a Tarii, adica Constitutia, care le prevede si garanteaza revizuirea Constitutiei, nu s-au lasat descurajati. Au mers inainte crazind de buna credinta ca daca ei isi fac partea lor Parlamentul va face la fel. Dar s-au inselat ori au fost inselati.
Astazi, 3 650 000 de cetateni stau la usa Parlamentului si bat, cerind sa li se permita sa-si exercite drepturile constitutionale. Unii dintre ei astepta din 2006 sa ajunga momentul acesta. Fara indoiala ca intre timp multi dintre ei au murit fara sa-si vada visul implinit. Cetatenii si-au facut datoria impusa de Constitutie, la timp si in mod onorabil, obtinind si validind semnaturile necesare. Cei care obstructioneaza ori tergiverseaza procesul constitutional sunt la fel de vinovati de coruptie politica ca si cei care submineaza independenta judiciarului ori statul de drept.
 
Lansam inca un apel
Lansam inca un apel Parlamentului sa-si exercite obligatia constitutionala si sa supuna la referend proiectul constitutional fara intirzieri. Cei care nu agreaza cu noi merg inainte. Curtea Europeana de Justitie e de partea lor. Opozitia interna stie lucrul acesta si amina lucrurile intentionat pentru a ne spune dupa aceea ca „Europa a decis si ca nu mai are rost”.
Saptamina viitoare va avea loc la Washington DC Micul Dejun de Rugaciune, un eveniment anual de mare anvergura la care participa mii de personalitati influente din miscarea conservatoare americana. Vor participa si invitati straini printre care si din Romania. Nu ne indoim ca parlamentarii si invitatii romani vor sta la rind sa faca poze cu liderii conservatori americani iar la intoarcere in Romania pozele vor fi postate pe facebook si unele dintre ele preluate de mass media romana. Vor spune colegilor lor americani ca sunt conservatori, si de asta nu ne indoim. Dar totul va fi un paravan de fum. Ce vor raspunde insa daca vor fi intrebati „cind se va tine referendumul pentru Articolul 48?” Ori „ce faceti voi specific pentru organizarea imediata a refendumului”?
 
O Romanie muribunda
Saptamina trecuta Romania Libera a publicat un rezumat al unui Raport Demografic ONU din 2017. [Detalii: http://romanialibera.ro/economie/estimari-sumbre-ale-onu-romania-va-fi-pe-locul-7-in-lume-la-scaderea-populatiei-706796] Pronosticurile demografice privind Romania sunt grave. Pina in 2050 Romania va pierde 15% din populatia ei actuala si pina la sfarsitul Secolului va mai avea doar 12 milioane de oameni. Declinul demografic al Romaniei e problema numarul unu, problema cea mai serioasa cu care se confrunta Romania, mai grava decit coruptia, saracia, si alte probleme cu care multi romani se confrunta. Dar e si provocarea cea mai putin discutata ori luata in seama de parlamentari ori guven. Daca parlamentarilor nu le pasa ori ignora problema aceasta, romanilor le pasa. Cei 3 650 000 de cetateni intreaba: care e institutia, singura de fapt, care poate scapa Romania de dezastrul demografic pe care nimeni nu il mai pune la indoiala ? Si tot ei raspund: este familia si casatoria naturala, cladita pe asocierea liber consimtita intre un roman si o romanca care de buna intelegere si in spirit crestin aduc copii pe lume. Copii pe care ii educa si ii dau societatii sa cladeasca viitorul Romaniei.
Opozitia propune o alta solutie. Intrebam, referitor la solutiile propuse de ea: poate Romania supravietui practicind ori promovind avortul, imoralitatea sexuala, parteneriatele civile, concubinajul, drepturile omului in extremis in detrimenul responsabilitatilor, eutanasia, suicidul asistat, divortul, ateismul, secularismul, confuzia sexuala (numita eufemistic „educatie sexuala”), redefinirea familiei si a casatoriei? Ori ale lucruri ca acestea care impreuna zamislec o cultura anti-viata care duce la moarte? Respunsul celor 3 650 000 de cetateni ai democratiei romane este „nu”, Romania nu poate supravietui cu o cultura anti-viata si anti-familie.
Dimpotriva, noi propunem ca singura institutie care poate asigura supravietuirea Romaniei si a neamului romanesc e familia si casatoria naturala. Acum 70 de ani a fost adoptata Declaratia Universala a Drepturilor Omului care confirma rolul primordial al casatoriei si familiei naturale in protejarea si promovarea speciei umane. Cei 3 650 000 de cetateni sunt de acord si cer sa li se permita sa confirme acest rol al casatoriei in Constitutia Tarii lor. Incheiem nadajduind ca cetatenii tarii vor continua sa protesteze coruptia politica din Guvern dar si din Parlament si ca printre sloganurile si pancartele care vor fi purtate va fi si unul de genul „corputilor, dati drumul la refend”!
 

ALEARGĂ SĂ ÎNVINGI

”… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

mihai sarbuPoetul țărănimii române scrie că: ”O luptă-i viaţa; deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor.” (G.Coșbuc – Lupta vieții). Și este adevărat acest mesaj. Din momentul în care te naști începi să alergi în maratonul  vieții care durează până în veșnicie. Iată de ce este extrem de important să alergi dar o faci în așa fel ca să învingi și să câștigi cursa. Dar: ”Cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2Tim.2:5) explică Apostolul Pavel, cel mai mare alergător de cursă lungă din istoria creștinismului. Prietenul meu aș dori să înțelegi că – dacă tot alergi – este înțelept să procedezi de o așa manieră încât la trecerea liniei de sosire să urci podiumul de premiere din  Stadionul Olimpic al Cerului în ovațiile milioanelor de sfinți și să primești medalia de aur și coroana de învingător. Iată de ce te rog să urmărești modul în care Scriptura te provoacă să alergi ca să învingi:

I. Cu credințăCa să câștigi trebuie să ai încredințarea că la sfârșitul cursei vei fi răsplătit. Nu ști cum va fi alergarea și nu ai nici o idee despre ceea ce te așteaptă pe traseu dar crezi că vei termina cu bine și că vei fi răsplătit pe măsura trăirii tale. ”Credința dă substanță speranței noastre și ne face siguri de realitățile care nu se văd” (Evrei 11:1) explică una din traducerile engleze. Iar mesajul epistolei continuă și proclamă că: ”fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Aici este secretul biruinței așa cum înțelege și poetul când scrie: ”Căci nu cei tari vor învinge / Atâția luptă-n zadar. / Numai cei sfinți prin credință / Au biruință prin har.” (Fanny J. Crosby – Resurse creștine). Poate ai numai o religie dar n-ai o relație cu Fiul lui Dumnezeu, Singurul care te poate ajuta să alergi bine în maratonul vieții. Poate te numești creștin dar ai doar un nume fără viață. Poate ai Biblie și mergi la biserică, slujești, dai bani, faci misiune dar fără acea încredere neclintită care te leagă de Dumnezeu. Toate sunt bune dar nu sunt de-ajuns. Este și motivul pentru care poetul strigă: Dar ştiu un lucru mai pe sus / De toate câte ţi le-am spus: / Credinţa-n zilele de-apoi / E singura tărie-n noi, / Că multe-s tari cum credem noi / Şi mâine nu-s!” (G.Coșbuc – Moartea lui Fulger). Ce zici în dreptul tău? Unde ai ajuns în alergarea spre veșnicie? Ce trebuie să schimbi în atitudinea, relațiile și comportamentul tău? Unde este nevoie să ajustezi viața ta pentru a rămâne sub autoritatea Stăpânului? Sunt întrebări provocatoare ce așteaptă un răspuns urgent. Iar Scriptura te îndeamnă și te motivează să trăiești și să slujești ca să fi învingător:”Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1Tim.6:12).Dumnezeu să-ți ajute să ajungi la țintă.

II.Cu perseverențăAsta înseamnă viziune și stăruință. Este nevoie să ai în vedere mereu ”linia de sosire” și faci tot ce-ți stă în putință și să alergi ca să ajungi acolo. Urmașul Domnului Isus are drept viziune: să câştig pe Hristos” (Fil.3:8) iar pentru a o împlini este nevoie să înțeleagă strategia: ”uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Fil. 3:13-14).Nici un efort nu este prea mare și nici o jertfă nu este de prisos. Primii creștini au alergat ”cursa cu obstacole” plătind prețul suprem ori de câte ori a fost nevoie, iar pentru asta au fost catalogați ca și: “Omeanii aceștia care au răscolit lumea” (F.A. 17:6) și asta deoarece toți cei care veneau în contact cu ei:  au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Au înțeles și au trăit stăruind în alergarea lor exact cum spune mesajul cântării:”Nainte-I Isus în urmă-i lumea. / Nainte-i curcea în urmă-i lumea./ Nainte-i Cerul în urmă-i lumea / Nu-i drum ‘napoi, nu-i drum ‘napoi.” (Anonim). Cum alergi pe pista către veșnicie? Linia de sosire vine pe nepusă masa și dintr-o dată te vezi la final, așa că nu uita principiul după care trebuie să alergi: ”… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1). Ridică-te și pornește! Mai este mult de lucru și Dumnezeu are nevoie de tine chiar acum. A îngăduit să vii în lume tocmai în această perioadă a istoriei ca să împlinești (în dreptul tău) Marea Însărcinare lăsată de Domnul Isus la înălțare.

III. Cu scopDacă stăruința și perseverența te duc cu gândul la ”linia de sosire,” scopul țintește apogeul alergării: ”Stadionul Olimpic al Cerului” cu podiumul de premiere și medalia de învingător. Așa mărturisește Apostolul Pavel la finalul maratonului vieții: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acummă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2Tim. 4:7). Fantastic! Ce perspectivă fără egal. Tribunele în picioare și medalia de învingător pusă la gâtul tău! Apoi, fanfara intonează imnul de stat al Cerului urmat de urale și ovații impresionante. ”Focurile de artificii” brăzdează cerul. După care va începe banchetul: Nunta Mielului! Cea mai grandioasă sărbătoare din Univers în prezența Fiului lui Dumnezeu, Răscumpărătorul tău. Wow! Ți se taie respirația la ceea ce spune poetul: ”Nu sunt în ceruri lacrimi și grijuri / Glorie în Cer pe veci va fi. / Nu e tristețe, nici bătrânețe / Ci numai veșnici bucurii.” (N.Moldoveanu – Nu sunt în ceruri). Iar omul lui Dumnezeu aflat față-n față cu veșnicia scrie că ceea ce Dumnezeu a pregătit în glorie nu e valabil doar pentru el, ci va fi bucuria: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim. 4:7). Adică și a ta! Ce onoare și ce privilegiu dar și ce provocare și responsabilitate! În final doresc să-ți aduc aminte că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-i țara.” (C.Ev. # 437). Aș vrea să te-ntâlnesc ACOLO. Fă tot ce poți să aleargi în așa fel ca să nu lipsești.

RUGĂCIUNE

 ”Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Hab. 3:2)

Mihai Sârbu

http://www.baptist-tm.ro/alearga-sa-invingi/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/alearga-sa-invingi/