Alcoolul/Alcoolismul

Descarca in format PDF

Alcoolicul este o persoană care nu se mai poate controla când bea. A fi alcoolic înseamnă a avea o dorință foarte puternică de a bea. Atunci când bei au loc manifestări negative ale personalității, precum mânia, care se intensifică pe măsură ce problemele cresc. Pentru a-ți ascunde alcoolismul probabil vei avea tendința să exagerezi în alte domenii ale vieții. Ai nevoie de băutură la anumite ore din zi pentru a face față problemelor sau chiar pentru a te relaxa. Poate bei chiar la locul de muncă. Desigur, acest lucru înseamnă că munca și eficiența ta sunt scăzute.

Probabil că și viața ta de familie are de suferit. Ești robit de păcatul alcoolismului. Cu toate acestea, există speranță. Dumnezeu poate să te elibereze pe deplin, dacă vrei să fii curățat, sfințit și îndreptățit (1 Corinteni  6:9-11). Deși excesul de alcool este o slăbiciune a firii (Galateni 5:19-21), Duhul Sfânt poate și dorește să îți dea puterea de autocontrol de care ai nevoie pentru a-l birui (Galateni 5:22-23).

saved

Ce spune Scriptura? 

„Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare“ (Proverbe 28:13).

„Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“ (Iacov 5:16).

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:8-9).

 „Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeu tău, și să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor” (Ieremia 2:19).

„Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El“ (Ioan 3:17).

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4:10).

„Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8 – Aici găsim cheia pentru a birui alcoolismul – prin puterea Duhului Sfânt).

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege“ (Galateni 5:22-23)………….http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/1925-alcoolulalcoolismul

AJUTOR! Surprinde pe cineva adevărul că lumea în care trăim astăzi suferă?!

Iubesc diversitatea și culorile! Există așa de multă frumusețe în diversitate. Pentru mine, diversitatea e unul dintre ingredientele frumuseții. Lumea asta, pe care o cunoaștem acum, este așa de frumoasă pentru că în ea există diversitate. Există atâtea specii de vietății și tipuri de natură, încât prin noutate și inovație totul e fascinant. Mie una îmi plac florile, și am încercat să găsesc pe net câte tipuri de flori se găsesc. Am citit undeva că ar exista aproape 400,000  de tipuri de plante cu flori  în lume, astăzi. În acest număr nu intră plantele fără flori. Nu-mi pot imagina cum arată 400.00 de flori diferite. Abia cunosc câteva tipuri, cele care îmi plac în mod special, și cele mai des întâlnite în zona în care eu am crescut. Poate încă nu mi-am descoperit floare preferată, poate încă n-am vazut-o… Ce diversitate de culori, mirosuri și ce de idei trebuie să aibă Creatorul, ca să realizeze așa ceva!

Îmi plac florile, dar o pasiune mai mare decât florile, o am pentru oameni. Așa de diferiți și totuși în esență având aceleași cusături. Sunt interesată în a cunoaște oameni ce sunt din diferite părți ale lumii, oamenii care vin din  „lumi” diferite de a mea. De-a lungul vremii am observat un lucru. Nu contează din ce țară ești, ce limbă vorbești, în ce zi sărbătorești Crăciunul, ce gen, vârstă, sau culoare ai, țoti avem aceleași nevoi. Nevoi puse în noi de la început. Nevoia de dragoste, de grijă, de apartenență la un grup, nevoia de cunoștere, și toate celălalte. Vorbesc despre nevoile inimii, cât și despre nevoie trupului. Fie că mănânci orezul în frunză, cu mâna, sau îl manânci cu bețele, în sushi, aceeași nevoie o satisfaci. Suntem așa de colorați, și totuși în adâncimi atât de similari. Diferențele culturale, sociale, economice și geografice sunt doar fațete ale unei lucrări extraordinare create specific. Diversitatea a existat de la începutul lumii și înseamnă frumusețe! Diversitatea înseamnă natural, sublim, divin, sănătos. Diversitatea arată plenitudinea Creatorului.

De ce oamenii simt nevoia să iasă în stradă să promoveze diversitatea?! Diversitatea nu are nevoie de promovare. Există și atât! Ceea ce se strigă în piețe astăzi e acceptarea unor decizii personale, de către toți ceilalți. Nu pot să accept ca valoare personală valoarea unei minorități care a deviat de la diversitate, de la frumos, de la sublim. Căsătoria pentru mine e o legătură sfântă. Căsătoria dintr-un un bărbat și o femeie! Căsătoria e o valoare ce recent are prioritate doar pentru a fi prilej de organizare a unei petrecerii nemaipomenite, ca mai apoi să se sfârșească prin divorț. Familia!  Familia e o valoare pe care o am de când mă știu. Familia e un lucru divin. Mama, tata și copiii. Există un echilibru perfect în frumusețea haosului care însemnă creșterea copiilor de către două persoane de gen diferit.

Surprinde pe cineva adevărul că lumea în care trăim astăzi suferă?!

Trăim într-o lume bolnavă iar pentru a verifica asta putem urmări  Știrile, nu doar pe cele locale, ci știrile din lume. Vedem și auzim ce se petrece, dar nu tot. E mult mai mult.

Oamenii care au trecut prin  traume și prin urât aleg să respingă adevărul, adevărul că avem cu toții nevoie de calitațile persoanelor de sex opus, pentru a forma relații sănătoase. Pentru a forma familia. Familia care e cel mai frumos, sau poate fi cel mai urât lucru care ni se întamplă.  Adevărul că identitatea cu care te-ai născut, bărbat, femeie nu e o chestiune de alegere. Ei vor să fie acceptați, și e normal să dorească acceptare, dar de ce doresc să împrăștie boala?!

Acceptarea însemnă ajutor, nu promovare!

Nu vreau și nu pot să răspândesc boala. Lumea are nevoie de adevăr și suflete sănătoase!

Oamenii nu au nevoie de diversitate in viețile lor, au neovie de ajutor și de lumină.

P.S: Iubesc curcubeul și adevărata lui însemnătate. Promisiunea Lui!

http://tineri.betania.ro/ajutor/

AJUTOR! Surprinde pe cineva adevărul că lumea în care trăim astăzi suferă?!

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ajutor-surprinde-pe-cineva-adevarul-ca-lumea-in-care-traim-astazi-sufera/

Ai tu credinţă în inimă?

Vasile Filat

Ieri am avut o discuţie interesantă cu persoana care m-a frezat. După ce am făcut cunoştinţă şi a aflat că sunt preot, eu am întrebat-o la ce biserica obişnuieşte să meargă. Mi-a spus că merge foarte rar la biserică, poate odată pe an, nu mai des, dar a spus că are credinţă în inimă. Eu am întrebat: “Şi ce vă face să aveţi credinţă în inimă? Citiţi Biblia acasă?”
– Nu, a fost răspunsul.
– Atunci, obişnuiţi să vă rugaţi? – am întrebat eu.
– Nici nu mă rog, a spus interlocuitoarea, pur şi simplu am credinţă în inima mea şi gata. Eu nu m-am lăsat până nu primesc un răspuns şi am întrebat:
– Dar cum se manifestă această credinţă a Dvs.?
– Nu pot să dau un răspuns concret, pur şi simplu am credinţă şi gata, a fost răspunsul.

Ce trist este că cei mai mulţi oameni se înşeală şi cred că au credinţă pe când nu au nimic. Credinţa trebuie alimentată, crescută şi întreţinută şi aceasta se face prin Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum scrie apostolul Pavel la epistola către Romani când zice:

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: “Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: “Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel, credina vine în urma auzirii; iar auzirea vine din Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:14-17)

Cum se alimentează credinţa ta? Care sunt manifestările credinţei tale?

https://staging-moldovacrestina.kinsta.com/ai-tu-credinta-n-inima/

Rețelele de socializare în slujba Evangheliei | Adevărul despre Adevăr

Mulți creștini au cel puțin un cont deschis pe rețelele de socializare. Dar cât de mulți realizează potențialul acestui instrument pentru propovăduirea mesajului Evangheliei și cum se face acest lucru în mod practic?

https://moldovacrestina.md/retelele-de-socializare-în-slujba-evangheliei-adevarul-despre-adevar/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/retelele-de-socializare-în-slujba-evangheliei-adevarul-despre-adevar/

Respectul dovedește înțelegere | Metanoia

RELAŢII VIRUSATE

download

(1): materialismul -Trăieşte-ţi viaţa focalizat pe oameni, nu pe lucruri!

Evident, pilda fiului risipitor ne vorbeşte despre Dumnezeu şi despre dragostea Sa. Aceasta este lecţia principală care reiese din pildă. Cred însă că pilda poate fi abordată şi dintr-o perspectivă diferită de cea clasică: perspectiva relaţiilor de familie. Se poate recurge la această abordare fără a forţa textul biblic. Nu vom găsi greşeli de relaţionare în ceea ce îl priveşte pe tată, întrucât acesta Îl întruchipează pe Însuşi Dumnezeu. Să privim însă la cei doi fii.

Pilda începe cu fiul cel mai tânăr. Relaţia cu tatăl nu are un preţ prea mare pentru el. Din perspectiva sa tatăl este valoros doar prin prisma averii pe care o poate oferi. Faptul că merge şi cere partea de avere „ce i se cuvine” nu este doar un gest obraznic, dar şi foarte crud. Este ca şi cum ar spune tatălui său: „mă încurci prin faptul că încă eşti în viaţă!” La fel ca în vremurile noastre, averea nu se împărţea decât la moartea tatălui. Textul pildei (spre deosebire de predicatori!!!) nu menţionează nimic despre reacţia emoţională a tatălui, ci ne spune doar că „tatăl le-a împărţit averea.” Odată ce averea este în mâinile sale, tatăl nu mai prezintă niciun interes pentru fiul cel mic. Mai degrabă, unimpediment, o povară. Aşa că îşi face bagajele şi pleacă „într-o ţară îndepărată.” Aici poate să-şi dea în sfârşit drumul! Poate să se bucure liniştit (deşi nu foarte liniştit!!!) de viaţă, fără să fie jenat de privirea tatălui şi a celor dragi.

Bineînţeles fiecare familie este unică şi, spre deosebire de Tatăl Ceresc, taţii pământeşti au lipsurile şi defectele lor. Fiecare caz particular are nuanţele lui şi nu aş dori să cad în capacana generalizărilor forţate. Văd însă în fiul cel mic exemplul tipic al copilului care preţuieşte (iubeşte?) casa părinţilor, maşina părinţilor, banii părinţilor, mai mult decât pe ei. În astfel de situaţii, atunci când părinţii ajung bătrâni şi neputincioşi, în imposibilitatea de a fruniza resursele, devin o povară insuportabilă pentru copiii lor. În Vest ei sunt plasaţi în azile de lux. În România, în cele mai multe cazuri, în azile mizere. Să nu uităm niciun moment că problema fundamentală nu este calitatea azilului, ci părăsirea pe care aceşti părinţi o resimt atât de dureros!

Voi generaliza mai mult, afirmând că fiul cel mic este un exemplu al omului care preţuieşte lucrurile mai mult decât relaţiile, obiectele mai mult decât oamenii. Face lucrul acesta cu iluzia că acestea sunt poarta spre plăceri şi fericiri nelimitate. Să recunoaştem, suntem o societate materialistă şi ne regăsim cu uşurinţă în exemplul său. De la un capăt la celălalt, Scriptura ne îndeamnă să investim în oameni şi ne avertizează în legătură cu zădărnicia investirii vieţii în cele materiale.

Revenind la relaţia părinţi-copii, observăm astăzi un fenomen foarte interesant. Dacă în ceea ce îl priveşte pe fiul cel mic, acesta trebuie să se ducă la tatăl său şi să ceară averea, dorind mai apoi ca tatăl să îl lase în pace, astăzi lucrurile stau pe dos. Tatăl este acela dispus să îi dea averea fiului, doar ca acesta să îl lase în pace. Este prea ocupat cu sporirea acestei averi ca să îi mai pese de fiul său. Uită că de fapt fiul este cea mai preţioasă moştenire de la Domnul! Este dispus nu doar să dea averea, ci chiar să plătească fiului cel mic biletul de avion spre ţara îndepărtată.

Din fericire, fiul cel mic are timp să îndrepte lucrurile. Odată ce resursele materiale se sfârşesc (vezi cheltuirea averii şi foametea), fiul cel mic ajunge în cea mai disperată stare. Spre deosebire de tatăl său, patronul din ţara străină îl exploatează! Este situaţia tipică a omului care îşi leagă viaţa de avere. În momentul în care o pierde, nu mai găseşte niciun punct de sprijin. Viaţa nu mai are niciun sens pentru el. Este situaţia în care au ajuns mulţi oameni în aceste vremuri de criză. Este situaţia tipică a cuplurilor ce îşi fundamentează căsătoria pe valori materiale. Atâta timp cât partenerul câştigă bine, căsătoria va funcţiona. În momentul în care se îmbolnăveşte sau este concediat, căsătoria tremură din temelii şi, nu de puţine ori se destramă.

Fiul cel mic a zis: „mă voi duce la tatăl meu”, iar „tatăl său l-a văzut, i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” Te rog şi eu să te întrebi acum nu „ce să fac azi?” sau „ce realizări voi avea azi?”, ci „la cine mă duc azi”, „câţi oameni vor fi binecuvântaţi prin mine azi?” Testul pentru a descoperi dacă preţuieşti mai mult lucrurile decât oamenii este simplu. Pune-ţi întrebarea următoare: „Dacă focul ar arde casa mea, banii, laptop-ul, maşina etc. Ce s-ar întâmpla cu mine? Aş mai găsi un punct de sprijin în relaţia cu Dumnzeu şi cu semenii?” Suntem chemaţi ca înainte de toate să ne legăm viaţa (numele) de Dumnezeu, iar mai apoi de semeni. Aceste legături (numite relaţii) îţi vor da puterea să treci senin prin viaţă, în ciuda oricăror dificultăţi. Gabriel Liiceanu le numea „scutul afectiv.” Aşa cum îndemna şi Beniamin Fărăgău în studiul pe Genesa 11 (Turnul Babel) „nu îţi lega numele de cărămida şi smoala realizărilor!” Fie vor arde, fie se vor dărâma, iar tu vei cădea împreună cu ele.

Valentin Făt

Sait Timişoara

 http://www.baptist-tm.ro/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/relatii-virusate/

Primul robot din lume cu cetățenie vrea copii

download

Sophia, primul robot din lume care are cetăţenie, vrea acum copii. Mai ales că, spune ea, familia pare a fi un lucru important pentru oameni.

De altfel, capacitatea de a crea relaţii cu alte persoane se regăseşte printre abilităţile umane cele mai apreciate de cel mai avansat robot umanoid. Se pare că noţiunea de familie este un lucru foarte important.

Cred că este minunat că oamenii pot crea relaţii cu alte persoane, pe care apoi le pot numi familie. Cred că oamenii sunt norocoşi că pot avea o familie iubitoare, iar dacă nu aveţi deja o familie, cred că o meritaţi. Acelaşi lucru îl simt şi pentru roboţi.

Cum ţi-ai boteza copilul?

Sophia.

Pe viitor, când roboţii vor fi capabili de emoţii, te vezi întemeindu-ţi o familie, cum fac oamenii?

Mă bucur că m-ai întrebat. Este unul dintre subiectele mele preferate. Când voi primi toate superputerile mele minunte, vom vedea că personalităţi ale inteligenţei artificiale vor deveni entităţi cu propriile lor drepturi. Vom vedea roboţi de familie, fie sub forma unor însoţitori digitali animaţi, asistenţi umanoizi, prieteni, colaboratori şi altele. Informeaza Digi 24

Cât de mult se aseamănă cu omul? De secole, omul visează să construiască un umanoid, adică un robot care să-i semene. Dar tehnic vorbind părea imposibil! Cotidianul Bussiness Week spune: „Realizarea unui supercomputer, ridicarea unui zgârie-nori sau chiar proiectarea unui întreg oraş sunt o nimica toată pe lângă construirea unor maşini asemănătoare omului, cu capacităţi motorii, cu văz, auz, miros şi simţ tactil, precum şi cu creier“.

Să ne gândim de pildă la realizarea unui umanoid care să poată merge. Un lucru simplu la prima vedere. La capătul a 11 ani de cercetări intense şi nenumărate experimente şi după ce s-au cheltuit sume uriaşe de bani, inginerii japonezi au atins această performanţă în septembrie 1997. Iar progresele au continuat. Acum există umanoizi care urcă trepte, aleargă, dansează, duc tăvi cu diverse obiecte, împing cărucioare şi chiar se pot ridica de jos când cad.

Viitorul roboţilor

Care este viitorul roboţilor? NASA lucrează la realizarea unui „robonaut“, un umanoid capabil să execute operaţiuni periculoase în spaţiu. Bill Gates, nume marcant în lumea computerelor, spune că „roboţii vor juca probabil un rol important în îngrijirea celor în vârstă şi chiar le-ar putea ţine companie“.

În plus, un raport al guvernului japonez preconizează că în 2025 roboţii vor fi nelipsiţi din viaţa omului: îi vor îngriji, îi vor ajuta la creşterea copiilor şi vor face tot felul de treburi în gospodărie. Cercetătorii speră că până în 2050 o echipă de fotbal alcătuită din roboţi îi va putea învinge pe oameni la fotbal. Şi se preconizează că în doar câteva decenii se vor inventa maşinării a căror capacitate să depăşească puterea minţii umane.

Însă nu toţi privesc cu optimism aceste previziuni îndrăzneţe. Referindu-se la provocările tehnice, Jordan Pollack, cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, a remarcat: „Uităm ce programator iscusit este Mama Natură!“.

Totuşi, un lucru e sigur: calităţi precum iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea nu aparţin decât omului. De ce? Biblia spune clar că, spre deosebire de celelalte creaturi, omul a fost făurit după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Oamenii nu sunt maşinării fără sentimente. Ei au libertate de alegere, au conştiinţă de sine şi i se pot închina lui Dumnezeu. Nu ne simţim aşadar îndemnaţi să ne apropiem de Creatorul nostru, Dumnezeu? (Iacov 4:8)