Închide

Aletheia la Lipova – Sâmbătă, 28 septembrie 2019 la 18:00

3.jpg

INTALNIRE DE TINERET

Sâmbătă, 28 septembrie 2019 la 18:00

Biserica Crestina Baptistă 1 Lipova, Strada Damsescu 21

 

ALTE ARTICOLE

damianion
Life Mission

 

5 obiceiuri care îți fură bucuria

 În cariera mea de consilier, am observat câteva lucruri la oamenii fericiți – oameni care sunt cu adevărat plini de bucurie chiar dacă circumsțanțele din viața lor nu sunt ideale. Indiferent de ceea ce aduce viața, există câteva lucruri pe care oamenii fericiți nu le fac niciodată.

Iată care sunt lucrurile care ne răpesc bucuria:

1. Comparația

Privind la ceea ce au alții este rețeta dezastrului. Pentru că, indiferent de ceea ce ai sau de cine ești, mereu se va găsi o persoană mai inteligentă, mai frumoasă, mai bogată, mai plină de succes sau mai admirată decât tine. Comparându-te mereu cu ceilalți te va împiedica să vezi ceea ce face Dumnezeu în viața ta și să te bucuri de lucrurile pe care le ai deja.

2. Autovictimizarea

Indiferent ce se întâmplă în viața lor, oamenii fericiți nu se plâng și nu se autovictimizează. Ei realizează greutățile vieții, însă nu își concentrează atenția asupra lor.

Ei pot fi cinstiți cu ei înșiși atunci când trec prin greutăți, însă nu-și permit să rostească cuvinte negative față de oamenii din jurul lor, deoarece știu că ceea ce iese din gură este reflecția inimii.

Gura ta este un instrument puternic, așa că asigură-te că o folosești pentru a zidi, nu pentru a dărâma. Când ești tentat să te concentrezi pe ceea ce îți lipsește, învinge această luptă lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce El ți-a dat și pentru tot ceea ce a făcut pentru tine.

3. Competiția

Oamenii fericiți nu fac din viața lor un concurs. Ei nu concurează cu nimeni pentru a avansa sau pentru a fi cei mai buni, deoarece știu că valoarea lor nu stă în ceea ce fac alții, ci mai degrabă în ceea ce spune Dumnezeu că sunt.

Cei care se află în competiție constantă cu ceilalți se găsesc pe un roller-coaster emoțional, care uneori avansează, alteori rămân în urmă. Oamenii fericiți își înrădăcinează valoarea în Hristos. Iar această valoare nu se schimbă niciodată în funcție de ceea ce fac sau ceea ce nu fac ei.

4. Controlul

Din cauza tendințelor mele de a controla totul, am o hârtie lipită pe oglinda din baia mea, pe care scrie următorul lucru: „Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb, şi înţelepciunea de a şti să le deosebesc.”

Oamenii fericiți au înțeles că unele lucruri din viață nu pot fi controlate sau schimbate așa că au renunțat la îngrijorările provocate de tendința de a deține controlul. Aici este cheia atunci când încetăm să ne mai îngrijorăm pentru lucrurile pe care nu le putem schimba: cineva mai mare decât noi preia controlul iar noi primim pace.

5. Critica

Oamenii care mereu îi doboară pe ceilalți sunt de fapt oameni care duc lupte interioare cu ei înșine. Oamenii fericiti pot gasi cu ușurință lucruri bune în cei din jurul lor și pot găsi la fel de ușor lucruri bune în ei inșiși…..

„Fericirea”, așa cum o definește lumea, nu poate fi întotdeauna trăită, însă indiferent unde te afli în viață, ai abilitatea de a alege bucuria.

https://alfaomega.tv/viata-spirituala/probleme-emotionale/8105-5-obiceiuri-care-iti-fura-bucuria

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/5-obiceiuri-care-iti-fura-bucuria/

5 motive pentru care nu ar trebui să trăiești în concubinaj înainte de căsătorie

După conlocuirea împreună înainte de căsnicie, șansele ca cei doi să rămână împreună scad în mod semnificativ - Stock Free Images
Ești necăsătorit(ă) sau te întâlnești cu cineva care crezi că este persoana potrivită pentru tine? Sau ai cumva copii care se întâlnesc cu cineva și se aud clopoțeii de nuntă curând?Dacă răspunsul la aceste întrebări este pozitiv, ai vrea să iei în considerare importanța căsătoriei înainte de a te muta cu partenerul tău sau să înveți pe copiii tăi despre capcanele concubinajului.

Din ce în ce mai multe cupluri aleg să trăiască împreună înainte ca să se căsătorească. Unul din motive este ca să facă economie la chirie. Da, să facă economie la chirie, ați auzit bine. A face economie la chirie nu este și nici nu ar trebui să fie un motiv de a trăi cu cineva care s-ar putea sau nu să devină partenerul tău de viață. De fapt, acesta este un motiv groaznic. Mai jos aveți cinci motive pentru care concubinajul este o idee rea:

1. Nu ai binecuvântarea lui Dumnezeu. Biblia consideră concubinajul ca fiind opusul unei căsnici legitime. O căsnicie/căsătorie legitimă constă din uniunea dintre un bărbat și o femeie care au făcut un legământ și dedicare.Concubinajul nu implică nici una din acestea. Căsătoria a fost o uniune creată de Dumnezeu și este o uniune pe care Dumnezeu o binecuvintează.

2. Relația ta probabil că va muri. Un articol din site-ul examiner.comdeclară faptul că 80% din relațiile de concubinaj se sfârșesc înainte de căsătorie sau în divorțul de după căsătorie. Așadar, scorul este de 80 la 20 contra ta ca tu să te căsătorești sau să stai căsătorit cu acea persoană. Unul din motive este pentru că nu există nici o dedicare atunci când de muți cu acel partener înainte de căsătorie. O relație fără nici o dedicare nu va dura, și căsătoria este cea mai mare dedicare pe care o poți face în viață.

3. Copiii tăi vor fi afectați în mod negativ. Către părinții care au copii, copiii tăi sunt de trei ori mai predispuși să fie dați afară din școală sau să rămână însărcinați, de cinci ori mai predispuși să trăiască sub povară, și de 22 de ori mai mult să fie întemnițați – toate acestea pentru că alegi să trăiești cu cineva cu care nu ești căsătorit.

4. Te face leneș. În calitate de bărbat căsătorit, atunci când se termină întâlnirile, relația se schimbă. Trăitul împreună înlătură expresia ”să fi cel mai bun partener” ca parte a relației tale. E precum majoritatea interviurilor de slujbe noi – ai purtat costumul la interviu, doar că odată angajat te duci la slujbă cu pantaloni șifonați și un tricou obișnuit. Și dacă trăiești cu o femeie și obții anumite ”beneficii” care aparțin căsniciei – sexul, a avea pe cineva care să te ajute în jurul casei, împărțitul facturilor – vei putea și să devii leneș în a face următorul pas în cadrul relației tale.

5. Economie la chirie. Am menționat și mai sus.

Cum îți vei educa copiii cu privire la pericolele concubinajului?

NotăMaterialul de mai sus este scris de All Pro Dad, apărut aici și este un program unic şi inovativ ce are pe prim plan familia, şi este dedicat tuturor tăticilor. Scopul acestui program este de a cupla inimile taţilor cu ale copiilor lor şi, ca un produs, inimile copiilor cu ale taţilor lor. Pe site-ul AllProDad.com, taţii aflaţi la oricare stadiu de părinte pot găsi resurse ajutătoare pentru procesul de creştere al copiilor. Resursele includ: email-uri zilnice, bloguri, liste Top 10, articole şi unelte printabile, videouri şi cărţi în format electronic. AllProDad.com poate fi urmărit pe Facebook, Twitter,YouTube şi Instagram. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile de mai sus și să oferiți sursa citării, adică acest blog. 

PARADOXUL ROMÂNESC : BISERICI MULTE, ETICĂ PUŢINĂ.

download

Paradox românesc: biserici multe, etică puțină

Oamenii care merg în mod regulat la biserică comit mai puține infracțiuni, având mai puțin tendințe spre comportament delicvent. Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea Manchester, există o strânsă legătură între frecventarea unui lăcaş de cult și rata infracționalității. Dacă e corelăm aceste rezultate cu statisticile religioase din România ar trebui să constatăm în jurul nostru înflorind Paradisul. Știm cu toții că lucrurile nu stau așa și atunci ne întrebăm de ce.

Foto: DC NewsCercetătorii cred că religia nu numai că îi învață pe oameni „normele morale și de comportament, dar, de asemenea, alocă timp credincioşilor”, iar acest lucru contribuie decisiv la reducerea infracţiunilor, relatează The Telegraph. Circa 1.200 de tineri, cu vârste între 18 şi 34 de ani, din religii diferite, au fost chestionați cu privire la mai multe tipuri de delincvență, precum chiulul de la şcoală sau de la locul de muncă, consumul de droguri, fapte de evaziune, furt din magazine, pagube materiale, violența, inclusiv împotriva persoanei.

Concluzia studiului inițiat de către Universitatea din Manchester este că „vizitarea unui locaş de cult poate reduce semnificativ riscul de implicare în anumite tipuri de comportament criminal și delincvent”, a explicat coordonatorul studiului, Mark Littler.

Însă, contrar așteptărilor, studiul nu confirmă că biserica în sine constituie factorul motivator al schimbării. În acord cu concluziile cercetătorilor, nu practica religioasă generează reducerea de infracțiuni. Ceea ce contează este întâlnirea cu ceilalți credincioși, indiferent dacă acest lucru este realizat prin ceremonii de cult, implicare în activități sociale sau pur și simplu prin petrecerea unui timp cu familia și prietenii care împărtășesc aceleași valori. Cu alte cuvinte, trăirea practică a valorilor interiorizate este mai importantă decât efectuarea unor ritualuri.

Ca un argument în plus în această privință, cercetătorii au precizat că studiul nu confirmă că ateii ar fi mai puțin înclinați spre un comportament altruist sau moral. Mai mult de atât, menționează Mark Littler, „rezultatele nu sugerează că există ceva unic special în privința religiei”. Elementul special constă, de fapt, în componenta socială a evenimentului religios, o componentă care ar putea fi identificată „la fel de mult în echipa de fotbal”.

Îngerii întunecați ai istoriei

Frecventarea bisericii sau practicarea unor ritualuri nu garantează în mod absolut schimbarea de comportament. Istoria, cel puțin, este martora multor eșecuri umane. Ucigașul din Oslo, Anders Behring Breivik, s-a considerat creștin. Persoana din Republica Centrafricană care a omorât și a mâncat recent un musulman a făcut-o afirmând că este creștin, notează BBC.

Poate că cel mai surprinzător caz este cel oferit de Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler, motorul maşinăriei de război a celui de-al III-lea Reich. Cu o biografiefascinantă, crescut într-un mediu fervent religios, cu o devoțiune spirituală profundă, într-un timp părând a fi chiar destinat preoției, Hess a fost tipul persoanei religioase greu descifrabile. Hitler nu a evitat să fie înconjurat de oameni ce nu și-au negat convingerile religioase. Hess este doar unul dintre aceștia. Mulți alții dintre apropiații Fuhrerului frecventau serviciile religioase.

Paradoxul românesc

Desigur, România de azi nu poate fi comparată cu Germania celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta nu înseamnă însă că exprimări greșite ale creștinismului nu au pătat și istoria națională, generând controverse. În aceste condiții, studiul cercetătorilor de la Universitatea din Manchester ar putea ridica o întrebare cu un caracter specific: De ce România, situată pe locul șase în topul internațional al celor mai credincioase popoare din lume, conform cercetării realizate de WIN-Gallup International, cu o rată a persoanelor autodesemnate ca fiind religioase de 89%, se află în topul țărilor cu grad crescut de infracționalitate? Se pare că etica nu este neapărat unul dintre atuurile românești. Numărul bisericilor, da. Și atunci, ce nu funcționează?

O premisă confirmată statistic constă în existența unei distincții între afirmarea religioasă și exprimarea concretă a acesteia. Potrivit unui sondaj Soros, puțin peste jumătate dintre ortodocși merg cel puțin o dată pe lună la biserică și aproape 40% numai la sărbătorile importante. Se pare că o mare parte dintre români sunt religioși, însă doar ocazional. Un răspuns posibil pentru această inconsecvență religioasă, cu implicații asupra comportamentului religios al românului, poate fi identificat (prin contrast) în cartea lui Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului. Sociologul german demonstrează că etica și viziunea despre lume au influențat în mod pozitiv dezvoltarea anumitor țări, precum cele protestante. Acest fapt a fost rezultatul interiorizării unor valori religioase și nu doar a exprimării lor într-o manieră ritualică. Aceasta este una dintre diferențele de substanță care pot explica și rămânerea în urmă a țărilor din răsăritul Europei, precum România.

Fostul ministru al Culturii, academicianul Răzvan Teodorescu, într-un articol publicat pe Historia.ro, consideră că „ortodoxia e legată de o anumită rămânere în urmă” a României. Aceasta se datorează unei anumite percepții despre Dumnezeu care modelează atitudinea față de întreaga viață a românului: „Dumnezeu îi face de toate, iar el stă, se uită, se roagă, se mai joacă cu nişte mătănii, aici se înrudeşte cu islamicul. Este o altă educaţie.”

Nu doar frecventarea bisericii (fie ea și ocazională) va schimba mecanismul comportamental al românului, ci asimilarea unei alte educații, care, cel puțin până în prezent, și-a demonstrat de prea multe ori ineficiența. În sens contrar, vom continua să umplem bisericile de sărbători, să ne proclamăm credința, dar și să privim îngrijorați menținerea în topul european al incorectitudinii și al lipsei de etică. Autoiluzionându-ne că prin umplerea formală a bisericilor vom schimba și comportamente, riscăm să rămânem mai departe cu sufletele goale

semnele timpului.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/paradoxul-romanesc-biserici-multe-etica-putina/

Misiunea Betania –  Ana Gabriela Olaru

Misiunea Betania

 

Ana Gabriela Olaru Pagina Proiectului Betania este realizată de

 Ana Gabriela Olaru

Coordonatoare Proiect Betania

Scrisoare pentru mama de ziua ei: 

“MAMICA MEA MINUNATA

Mai intii il laud si aduc multumiri lui Dumnezeu Tatal nostru,pentruca sunt una din fapturile Lui ! Il laud pentruca printr-o mama minunata,am venit ca om pe pamint.Cred ca sunt unul din cei priveligiati,impreuna cu cei 6 frati si surori ale mele sa fi vazut lumina zilei intr-o familie de oamani credinciosi si tematori de Dumnezeu.Viata noastra de copii,in intregul ei si impreuna toti,are un album tare incarcat cu amintiri.Dar,lucrul care ramine in admiratie si uimire,este modul cum acesti doi parinti si-au conjugat viata si dedicarea lor pentru a ne creste oameni mari,pentru a ne forma si consolida un caracter frumos si cel mai important scop,sa-l avem in viata pe Dumnezeu ca Tata si pe Domnul Isus Mintuitor pesonal.Si toate astea,de la doi oameni,doi parinti simpli,modesti care au daruit totul,neconditionat.Stau si ma gindesc,daca as putea sa gasesc vreodata acele cuvinte sau aprecieri pentru tot ce au facut? Stau si as putea sa evaluez dragostea care au avut-o fata de noi? Pot sa cintaresc in vre-un fel efortul depus in munca pentru hranirea noastra?Pot sa evaluez cum s-au jertfit,cind si cit or fi fost ei nemincati,fara sa o simtim noi,numai ca noi sa nu suferim asta? Pot sa inteleg de la ce scoli or fi invatat sa ne creasca in respect,rusine,demnitate si sa aibe grija de fiecare calitate buna care trebuie s-o avem si sa se vada in viata noastra?Raspunsul meu este simplu: ei si Dumnezeu stiu! In toate aceste aspecte,ramine sa declar ca avem o MAMA MINUNATA! Gingasia,sensibilitatea cu care s-a comportat fata de noi a fost deosebita.Ii multumesc pentru bunatatea ei,iti multumesc mamica mea pentru bunatatea ta permanenta si dragostea ta neschimbatoare.Poate ca boala de care sufera inima ta,este pentruca ne-ai dat-o noua,n-a mai fost pentru tine.Chiar daca te-am suparat si ranit,iertarea ta a fost totala.Cum as putea sa cintaresc sau sa masor aceasta dragoste a ta?Daca as incerca sa masor cerul,parca nu mi-ar ajunge.Asta pentruca ne-ai iubit si ne iubesti cu Dragoste din Dumnezeu.Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi.Ii multumesc lui Dumnezeu pentru credinciosia si sfintenia ta! Iti multumesc pentru jertfa permanenta,suferinte si lacrimi pentru noi.Iti doresc din inima mea,sanatate si putere pentru citi ani iti va da Dumnezeu pe pamint,ca sa te bucuri de noi,sa te rogi si sa mijlocesti pentru noi.Dumnezeu sa-ti ocroteasca batrinetea si stiu ca El este credincios si drept in promisiunile Lui,ca vei fi rasplatita deplin in imparatia Lui ! Apreciez cum se cuvine faptul ca acum cind implinesti cei 86 de ani, esti impreuna cu Mioara, Aurel si Dani si ei te-au inconjurat cu o dragoste speciala,te ingrijesc si te pretuiesc.Le multumesc din toata inima si ma rog ca Dumnezeu sa le rasplateasca asa cum stie El mai bine.Te imbratisez din toata inima mea,cu toata dragostea si respectul care ti-l port si ma rog sa ne ajute sa ne putem revedea cind va considera El. Iti doresc LA MULTI ANI CU DUMNEZEU si SA FIM CU TOTII IN CER CU EL !

Primul tau nascut,

M.

13 martie  2007 “

Femeia care respecta valorile crestine

 Pe 10 martie 2007  a avut  loc Intâlnirea a 14-a a Seniorilor, sub egida Fundaţiei OSANA/Betania.

De  fiecare  dată  este o  mare bucurie mai ales pentru cei ce  se  deplasează  foarte greu, care sunt aduşi cu maşinile  la acestă intalnire de către voluntari, unde  se pot  vedea şi  bucura.

“Femeia creştină”.  A predicat tânărul păstor Claudiu Fechete  din  Prov. 31 despre  femeia care veghează  asupra  casei  ei,  şi  despre  femeile mai în  vârstă care au  rolul  de-a da iîvăţătura (din  experienţa  lor şi cuvântul  Domnului) celor mai  tinere

A  luat cuvântul  Dr  Elena G. care a  scos în  evidenţă 9 principii biblice de  mare  valoare,  care  s-o  caracterizeze pe femeia creştină. Seniorii s-au înscris la un program de închinare,ad-hoc!

A fost un moment în care Silvia Cartacai si-a expus lucrarile de arta (crestine) şi a destăinuit lucruri legate de inspiraţie legat de aceste lucrări.

Mi-a  plăcut  foarte mult  atmosfera  caldă a întâlnirii, Duhul Domnului   era  peste  fiecare  suflet şi  bucuria se  citea  pe faţa  fiecăruia.

În  pauză  dintre tinerii  voluntari, împreună cu  pastor Claudiu (care este un  valoros  voluntar) au  servit seniorii şi  s-au descurcat  foarte  bine. S-au servit  multe  bunătăţi, unele făcute de  surorile mai tinere  care au  simţit  cu această lucrare desfăşurată  de  cei din  Programul Betania şi de  voluntari, care  s-au implicat  în  această lucrare. Pe ecran  s-au putut admira o  mulţime  de  flori  care  ne  aminteau faptul că  totul reînvie, şi că  într-o  zi şi  noi  cei  plecaţi,  vom  învia  şi  vom  fi totdeauna  cu Domnul.

Pastor senior Dăduică  ne-a condus în  rugăciune. Dumnealui este un  bun  voluntar, pregătit oricând  este  solicitat   într-o vizită oarecare la cei  neputincioşi.

Bucuria a  fost mare  pentru fiecare  participant, şi totul a  decurs în pace  şi  linişte.

“Tot  aşa  să lumineze  şi  lumina  voastră  înaintea  oamenilor,  ca  ei să vadă  faptele voastre   bune,  şi  să  slăveasca  pe  Tatăl  vostru   care     este în  ceruri” (Matei 5:16)

Pe data de  18  martie  2007, împreuna  cu  voluntarii actuali, am  avut o  expunere a  activităţii  Betaniei în Biserica Creştină Baptistă din Constanţa. Au fost proiectate şi enumerate pe ecran  activităţi, realizări şi perspective. De asemenea imaginea unor seniori care sunt imobilizaţi  la pat (paralizaţi),  alţii  neputincioşi  care  nu mai pot fi aduşi  nici  cu  maşina (sănătatea nu  le  permite).

Au fost proiectate pe ecran imagini din activitatea Betaniei,numele donatorilor, voluntarilor. Apoi a urmat, întru memoria  bisericii, proiecţia cu seniori pe care Domnul i-a chemat acasă.

Personal, la cei 81 de ani împliniţi, m-am  simţit  fericită   pentru că  Domnul  a găsit suflete   care  să  se gândească   şi  la  cei  care  au  fost  un  exemplu  pentru  generaţia  de  acum şi care  au  ţinut  sus  standardele credinţei  şi au  răspândit  Cuvântul  Domnului  în  timpuri  de  mare   prigoană,  şi astfel  acest  cuvânt  şi adevarata credinţă a ajuns  şi la  cei  mai  tineri.

Au  fost  îndemnaţi fraţi  şi surori, să se implice cât mai mulţi  în această  lucrare,  care   cu  ajutorul  Domnului şi a donatorilor,voluntarilor prosperă din an  in  an.

Felicit pe fratele Caius Obeada si Simona Milea, care împreună cu coordonatorul, au pus bazele si susţin acestă LUCRARE, care ne bucură şi mă face şi pe mine să fiu mai activa pe ogorul Domnului, să duc mesajul Domnului mai departe.

Slăvit să  fie  Domnul penstru Lucrarea Sa!

Voluntar Ana Capota

Betania este proiectul Fundaţiei Creştine Osana din Constanţa

cu care colaborează Misiunea Vox Dei.

Pentru mai multe detalii despre Fundaţia Osana, puteţi vizita site-ul www.osana.ro

http://publicatia.voxdeibaptist.org/betania_apr07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire – PLANUL MÂNTUIRII – Partea V (Calvinismul) – Benjamin B. Warfield.

download

Planul mântuirii – Partea V (Calvinismul)  Benjamin B. Warfield

În contrast cu toate încercările de a exprima operaţiile lui Dumnezeu referitoare la mântuire din punct de vedere universalist, care este direcţionată faţă de omenire în masă, Calvinismul insistă asupra faptului că operaţiile de mântuirea ale lui Dumnezeu sunt direcţionate în fiecare caz imediat indivizilor care sunt mântuiţi. Particularismul din cadrul procesului de mântuire devine astfel nota calvinismului. Aşa cum supranaturalismul este nota Creştinismului ca întreb, şi evanghelismul nota Protestantismului, în acelaşi fel particularismul este însemnul Calvinismului. Calvinist este acela care susţine cu o deplină conştiinţă că Domnul Dumnezeu, în cadrul operaţiilor Sale de mântuire, se preocupă cu omenirea nu în mod general, ci în particular cu acei indivizi care sunt de fapt mântuiţi. Astfel, şi doar astfel, el se luptă referitor la faptul dacă supranaturalismul mântuirii, care este însemnul creştinismului ca întreg şi care atribuie întreaga mântuire lui Dumnezeu, sau urgenţa operaţiilor harului salvator care este însemnul evanghelismului şi care atribuie mântuirea lucrări directe a lui Dumnezeu asupra sufletului, intră în drepturile sale şi îi este atribuit dreptatea acesteia. Particularismul din procesele de mântuire, argumentează el, este deja oferit în supranaturalismul mântuirii şi în urgenţa operaţiilor harului divin; iar negarea particularismului este în mod constructiv negarea urgenţei harului divin, adică a evanghelismului, şi a supranaturalismului mântuirii, adică a însăşi Creştinismului. Este logică respingerea totală a Creştinismului.

Particularismul operaţiilor de mântuire a lui Dumnezeu care este prin urmare nota Calvinismului, e posibil, totuşi, să se aplice mai mult sau mai puţin în întregime (sau să spunem cu mai mult sau mai puţin discernământ?) în gândirea noastră despre activităţile lui Dumnezeu relativ faţă de creaturile Sale păcătoase (sau să spunem, în linii mari, relativ faţă de creaturile Sale?). Astfel tipurile diferite de Calvinism au apărut în cadrul istoriei gândirii. Pe cât sunt ele de deosebite una de alta după locul pe care acestea îl oferă particularismului în operaţiile lui Dumnezeu, este pe atât de mult ca şi cum am spune că ele se disting una de alta prin locul pe care ele îl oferă decretului alegerii din ordinea decretelor divine.

Unii sunt aşa de zeloşi în ceea ce priveşte particularismul încât ei pun la rădăcina preocupărilor lui Dumnezeu cu creaturile Sale discriminarea. Faptul că el are creaturi ei presupun că sunt în interesul discriminării, şi tot ceea ce decretă El referitor la creaturile Sale ei presupun că El o face doar ca să le discrimineze. Ei pun prin urmare decretul „alegerii” prin care oamenii sunt făcuţi să difere, în ordinea decretelor, în mod logic anterior decretului creaţiei în sine, sau la oricare nivel anterior a tot ceea ce este decretat referitor la om ca om, adică, din moment ce istoria omului începe cu căderea, anterior decretului căderii însăşi. Ei sunt prin urmare numiţi Supralapsarieni, adică, cei ce pun decretul alegerii în ordinea de gândire anterioară decretului căderii.

Alţii, recunoscând că alegerea are de a face în mod specific cu mântuirea (adică, este priusul logic, nu cel al creaţiei sau al guvernării providenţiale al lumii, ci a mântuirii omului păcătos), concep faptul că principiul particularismului, în sensul discriminării, aparţine sferei soteriologice a lui Dumnezeu, nu de cea a creaţiei Sale cosmice. Ei se gândesc despre „alegere” ca fiind un prius logic nu al creaţiei, sau al căderii, ci al acelor operaţii ale lui Dumnezeu care au de a face cu mântuirea. Locul oferit acesteia în ordinea decretelor este în capul acelor decrete ale lui Dumnezeu care se referă la mântuire. Aceasta implică faptul că ea cade în poziţia din ordinea gândirii, în consecinţă peste decretele creaţiei şi ale căderii, care se referă la toţi oameni în mod asemănător, din moment ce toţi oamenii au fost cu siguranţă creaţi şi au căzut cu siguranţă; şi precedent faţă de decretele răscumpărării şi ale aplicării ei, din moment ce toţi oameni cu siguranţă că nu sunt răscumpăraţi şi aduşi în bucuria mântuirii. Din aceste circumstanţe ei sunt numiţi Sublapsarieni sau Infralapsarieni, adică, aceia care, în cadrul aranjării decretelor în ordine logică, concep locul decretului de alegere de a fi în mod logic după cel al căderii.

Sunt alţii care, totuşi, afectaţi fiind de ceea ce ei consideră învăţătura Scripturii despre referinţa universală a răscumpărării lui Hristos, şi doritori fiind de a nivela oferta universală a mântuirii intr-o clauză universal de egală, concep faptul că ei pot să amâne introducerea principiului particularist la un punct din cadrul a însăşi operaţiilor salvatoare a lui Dumnezeu, aşa că sunt atenţi să-l introducă la un punct suficient de timpuriu pentru a-l face determinant de chestiunea actuală a lucrării de mântuire. Ei propun prin urmare să se gândească la provizia mântuirii în Hristos ca fiind universală în scopul ei, însă a o reprezenta ca efect dat în aplicarea sa la indivizi prin Duhul Sfânt doar în mod particularist. Aceasta este pentru a spune că ei presupun că unele, nu toate, din operaţiile divine referitoare la mântuirea omului sunt universaliste în referinţa lor, în timp ce mântuirea nu este realmente experimentată decât dacă doar câteva nu toate dintre acestea sunt operative. Aşa cum şi în cadrul operaţiei particulare de mântuire la care atribuie o referinţă universalistă este răscumpărare lui Hristos, schema lor este exprimată prin a spune că ea introduce decretul alegerii, în ordinea gândirii, la un punct ulterior decretului mântuirii în Hristos. Ei ar putea fi astfel mai bine numiţi Post-răscumpăraţi, adică aceia care concep că decretul alegeri este în mod logic amânat în schimbul decretului de răscumpărare. În perspectiva lor răscumpărarea are o referinţă egală faţă de toţi oamenii, şi doar în cadrul aplicării acestei răscumpărări asupra oamenilor Dumnezeu face discriminare între oameni, şi acţionează astfel, în acest sens, în mod particularist.

Este evident că acesta este cel mai de jos punct din ordinea decretelor în care poate fi introdus şi acela al alegerii şi principiul particularist să fie stăvilit de tot. În cadrul aplicării răscumpărării lui Hristos prin Duhul Sfânt ce este făcut în mod universalist, adică, dacă introducerea principiului particularist este amânat în favoare chestiunii actuale a procesului salvator, atunci este evident că nu există nici un particularism în cadrul operaţiilor divine referitoare la mântuire. „Alegerea” cade din schema decretelor divine întru totul, doar dacă nu am prefera să spunem, aşa cum a fost exprimat în mod cinic, că Dumnezeu este atent să-i aleagă spre mântuire doar pe aceia pe care, El îi prevede, prin folosinţa propriei lor voinţe se vor alege pe ei înşişi. Toţi calviniştii trebuie să fie prin urmare ori Supralasarieni sau Sub- (sau Infra-) lapsarieni, sau, cel puţin, post-răscumpăraţi care este şi a fi Anteaplicaţionist.

Cu toate acestea, noi nu ajungem în post-răscumpărare, conceput pur din punctul de vedere al acestui element al gândirii lor, cel mai de joasă posibilă, sau cea mai de joasă actuală, varietate de calvinişti. Cei din gruparea post-răscumpărare pot diferi între ei, dacă nu în poziţie în ordinea de decrete ale alegerii (pentru a continua să-şi reducă poziţia sa în acea ordine ar fi a abandona întregul principiu al particularismului şi să cadă din categoria de calvinişti), totuşi în modul lor de concepere a naturii lucrării Duhului Sfânt în aplicarea răscumpărării, sub guvernarea decretului alegerii, precum şi în ceea ce priveşte rolul spiritului uman în primirea răscumpărării. A existat întotdeauna o partidă între calvinişti care a avut un interes atât de larg în ceea ce priveşte autonomia voinţei umane, încât aceasta nu a dorit să conceapă despre aceasta ca fiind „pasivă” referitor la operaţia lui Dumnezeu pe care noi o numim regenerare, şi a dorit cu sinceritate să privească la primirea mântuirii ca într-un adevărat sens de dependenţă de acţiunea voinţei nemişcată. Prin urmare, ei au inventat o diversitate de Calvinism care presupune că este într-adevăr Dumnezeu Cel care îi alege pe aceia care vor fi aduşi la Hristos întru mântuire, şi că Duhul Sfânt este acela care, prin harul Său, îi aduce infailibili înaintea lui Hristos (astfel păstrând principiul particularismului în aplicarea mântuirii), dar care îşi imaginează că Duhul Sfânt îi prezintă aşa de eficace lui Hristos, nu printr-o acţiune măreaţă şi creativă a sufletelor lor, prin care sunt făcuţi fiinţe noi, funcţionând astfel drept consecinţă, ci doar prin acţiunile stăruitoare, adaptate în înţelepciunea Sa infailibilă la starea precisă a minţii şi inimii acelora pe care i-a selectat pentru mântuire, astfel asigurând din propria lor liberă acţiune, o venire voluntară la Hristos şi îmbrăţişarea Sa pentru mântuire. Nu este nici un universalism aici; particularismul este expres. S-a găsit însă o soluţie practică pentru a se putea permite să se spună că oamenii vin voluntar la Hristos, şi sunt uniţi de El printr-un act liber al voinţelor lor nereînnoite, în timp ce doar aceia vin care au fost selectaţi de Dumnezeu în a-i convinge să vină (El care cunoaşte inima pe deplin) ca ei să vină cu siguranţă în exerciţiul propriei lor voinţe libere. Acest tip de gândire a primit numele adecvat de „Conformism”, deoarece principiul disputei sale este că harul îi câştigă pe aceia către care este oferit „corespunzător”, adică, motivul pentru care unii oameni sunt salvaţi şi alţii nu se bazează pe simplul fapt că Dumnezeu Duhul Sfânt operează în înduplecarea Sa graţioasă asupra unora într-un mod care este atent şi infailibil adaptat de El pentru a asigura adeziunea lor faţă de evanghelie, şi nu operează asupra altora cu aceeaşi adaptare atentă.

Trebuie totuşi adăugată o avertizare la efectul pentru care desemnarea „conformistă” este aşa de ambiguă încât mai există o altă clasă care poartă acest nume, care sunt definitiv anti-calvinişti aşa cum sunt cei pe are îi avem în minte, prin intenţie, calvinişti în concepţia lor. Învăţătura lor este că Dumnezeu Duhul Sfânt îşi acordă influenţele Sale de înduplecare faţă de toţi în mod asemănător, fără să facă vreo distincţie; dar că acest har conceput drept universalist al Duhului Sfânt doar pe cât se dovedeşte că este corespunzător sau necorespunzător minţii şi inimii acelora către care este oferit în mod egal. Aici nu este alegerea suverană a lui Dumnezeu, ci o diferenţă nativă în oameni, care determină mântuirea, iar noi suntem în mod expres pe teritoriul autosoteric. Pericolul confundării calviniştilor „conformişti” cu această partidă mai mare, în definitiv anti-calvinistă, a dus la obiceiul vorbirii despre Conformiştii Calvinişti mai degrabă prin numele celui mai distins reprezentant al lor (care, într-adevăr, a introdus acest mod de gândire în bisericile calviniste), Claude Pajon, profesor la Şcoala Teologică din Saumur, Franţa de la mijlocul secolului al şaptesprezecelea. Predecesorul şi învăţătorul său din aceeaşi şcoală, Moses Amyraut a fost acela care a formulat primul în cadrul Bisericilor Reformate schema post-răscumpărării, din care Pajonismul este o formă falsificată. Astfel şcoala din Saumur are eminenţa rea a iniţierii, şi oferită din numele profesorilor ei desemnările curente. A două dintre cele mai reduse forme de Calvinism, Amyraldianism sau Universalism Ipotetic cum mai este el numit, şi Pajonism, sau Conformism aşa cum este el desemnat conform naturii sale.

Astfel am adus în atenţia noastră patru forme de Calvinism; şi acestea, după cum credem, istovesc lista tipurilor generale posibile: Supralapsarianismul, Sub- (sau Infra-) lapsarianismul, Post-răscumpărarea (care mai este numit şi Amyraldianism, sau Universalism Ipotetic), şi Panjonismul (numit şi Conformism). Acestea sunt toate formele de Calvinism, deoarece ele oferă valabilitate principiului de particularism ca fiind cel care conduce preocupările divine cu omul în materia mântuirii; şi, aşa cum am văzut, însemnul Calvinismului este particularismul. Particularismul nu ar fi fost singurul însemn al Calvinismului dar şi substanţa acestuia, toate dintre aceste tipuri de Calvinism, care păstrează în ele insele principiul de particularism, dacă ar revendica că sunt nu doar asemenea Calvinismului, ci şi egal cu acesta, şi chiar dacă ar cere să fie aranjate în ordinea excelenţei conform locului acordat de fiecare în construcţia principiului de particularism şi de accentul pus pe acesta. Particularismul, totuşi, deşi este semnul de distingere al Calvinismului, prin care acesta poate fi identificat ca fiind în contrast cu celelalte concepte despre planul mântuirii, cu care îl comparăm, nu îi constituie substanţa sa; şi într-adevăr, deşi este afirmat cu încordare de Calvinism, acesta nu este afirmat în totalitate şi doar de dragul său. Cea mai consistentă înfăţişare a principiului particularismului nu este, prin urmare, în mod necesar cea mai bună formă de Calvinism; şi simpla afirmaţie a principiului particularismului prin care aceasta ar putea constitui pe departe un Calvinist, nu constituie în mod necesar un Calvinist bun. Nimeni nu poate fi un calvinist care să nu acorde validitate principiului de particularism din operaţiile lui Dumnezeu referitoare la mântuirea omului; dar principiul particularismului nu trebuie să fie permis, aşa cum vitele slabe ale Faraonului au devorat pe cele grase ale Egiptului, pentru a înghiţi tot ceea ce este bogat şi suculent şi bun din Calvinism, nici simpla afirmaţie a particularismului nu poate fi acceptată ca un Calvinism adecvat.

Grupare post-răscumpărare (deşi este o formă de recunoscut a Calvinismului, deoarece oferă adevărata validitate principiului particularităţii), nu este prin urmare o formă bună de Calvinism, una acceptabilă, sau chiar una trainică. În mod sigur, aceasta este o formă inconsistentă din punct de vedere logic a Calvinismului şi prin urmare este o formă instabilă a acestuia. Căci un alt lucru mult mai important, acesta se întoarce de la ispăşirea înlocuitoare, care este atât de preţioasă calvinismului precum este particularismul său, şi pentru a cărei protecţie, într-adevăr, se datorează o mare parte a zelului său pentru particularism. Post-răscumpărarea este din punct de vedere logic un Calvinism inconsistent. Căci cum ar fi posibil să argumentezi faptul că Dumnezeu şi-a dat Fiul Său să moară pentru toţi oamenii în mod egal şi asemănător, şi în acelaşi timp să declari că atunci când El a făcut aceasta, El intenţionase deja ca moartea Lui să nu folosească pentru toţi oamenii în mod egal şi asemănător, ci doar pentru unii pe care El i-ar alege (pe care i-a ales deja, aceasta pentru că El este Dumnezeu şi că nu există timp ulterior în decretele Sale) să fie beneficiarii Săi? Dar atât cât Dumnezeu este Dumnezeu, care ştie toate lucrurile pe care le intenţionează de la început şi toate deodată, este imposibil să argumentăm că Dumnezeu a destinat darul Fiului Său pentru toţi oamenii asemenea şi în mod egal şi în acelaşi timp intenţionează ca acesta să nu mântuiască actual pe toţi ci doar un grup selectat pentru care El le-a furnizat acesta. Schematizarea ordinului de decrete prezentate de Amyraldieni, într-un cuvânt, implică în mod necesar o relaţie cronologică de procedură şi ulterioară între decrete, a cărei presupuneri îl anulează pe Dumnezeu, şi de aceasta se poate scăpa doar prin alterarea naturii ispăşirii. Şi prin urmare natura ispăşiri este alterată de ei, iar Creştinismul este rănit exact în inima sa.

Amyraldienii „arată cu mândrie” la puritatea mărturisirii lor a doctrinei alegerii, şi doresc să-şi concentreze atenţia asupra acesteia ca fiind cea care îi constituie pe ei ca nişte buni calvinişti. Însă adevărata balama a sistemului lor se întoarce spre doctrina lor alterată a ispăşirii, şi aici ei lovesc exact în inima Calvinismului. O substituţie condiţională fiind o absurditate, deoarece condiţia nu este condiţie pentru Dumnezeu, dacă îi oferi chiar şi săracul atribut al preştiinţei, ei se întorc dintr-o necesitate de la întreaga ispăşire înlocuitoare. Se pare că Hristos nu a murit în locul păcătosului pentru a purta pedepsele lui şi să cumpere pentru el viaţa veşnică, ci El a murit mai degrabă pentru a face posibilă mântuirea oamenilor, pentru a deschide calea de mântuire pentru păcătoşi, pentru a înlătura toate obstacolele din cale mântuirii acestora. Ce alte obstacole stau în calea lor altul decât păcatul? Şi dacă acest obstacol (păcatul lor) este înlăturat, oare nu sunt ei mântuiţi? Se poate ca alte obstacole să fie inventate, despre care se spune că Hristos le-a înlăturat (din moment ce nu se putea spune că a înlăturat obstacolul păcatului) ca anumite funcţii să îi fie lăsate Lui şi să se atribuie un anumit fel de efect morţii Sale sacrificatoare. El nu a înlăturat obstacolul păcatului, căci atunci toţi aceia pentru care a murit El trebuie să fie salvaţi, şi El nu ar fi permis să îi salveze pe toţi. El a înlăturat, deci, ca să spunem aşa, tot ceea ce îl împiedica pe Dumnezeu să-i salveze pe oameni, cu excepţia păcatului, şi astfel El a pregătit o cale ca Dumnezeu să intervină şi cu siguranţa faţă de guvernarea Sa morală să-i mântuiască pe oameni. Ispăşirea nu pune nici o temelie pentru această mântuire a oamenilor: ea doar deschide cale pentru ca Dumnezeu să-i salveze în siguranţă din alte motive.

Avem destule acum despre baza Teoriei de Guvernare a Ispăşirii; şi aceasta este într-adevăr cea mai înaltă formă de doctrină a ispăşirii spre care putem ajunge pe aceste premise. Cu alte cuvinte, toată substanţa ispăşirii este evaporată ca să i se poată da o referinţă universală. Şi, într-adevăr, am putea-o recunoaşte deodată ca fiind un efect inevitabil ale universalizării ispăşirii că ea este prin acest act lipsit de conţinut. Dacă nu face nimic pentru nici un om atunci este evident că aceasta nu salvează pe nici un om, căci cu siguranţă că nu toţi oamenii nu sunt mântuiţi. Lucrurile dintre care trebuie să alegem sunt o ispăşire de mare valoare, sau ispăşire de mare extensie. Cele două nu pot merge laolaltă. Şi aceasta este adevărata obiecţie a Calvinismului faţă de această schemă compromisă care se prezintă pe sine ca o îmbunătăţire a sistemului ei: aceasta universalizează ispăşirea pe cheltuiala valorii sale intrinsece, iar Calvinismul necesită o ispăşire într-adevăr înlocuitoare care mântuieşte de fapt. Şi din moment ce o ispăşire înlocuitoare salvează de fapt nu poate fi universală deoarece în mod evident toţi oamenii nu sunt mântuiţi, în interesele integrităţii ispăşirii aceasta insistă asupra faptului că particularismul a intrat în cadrul procesului de mântuire, anterior ispăşirii, din ordinea de gândire.

Pe cât de rău este calvinismul Amyraldianismului, Pajonismul este, de sigur cu atât mai rău. Nefiind mulţumit cu distrugerea întregii substanţe a ispăşirii, prin a cărei virtute ea este preţioasă („Care m-a iubit şi şi-a dat viaţa pentru mine”), acesta purece la a distruge şi întregul sistem al acelei regenerări şi renovări prin care, în cadrul lucrării creative a Duhului, noi suntem făcuţi creaturi noi. Despre acea valoare ar trebui oare ca aceasta să mărturisească că Dumnezeu este Cel care determină cine va fi mântuit, dacă mântuirea care este înfăptuită nu merge mai mult decât pot eu înfăptui, doar dacă nu sunt convins să fac aceasta? Aici lipseşte întreaga provizie nu numai pentru eliberarea de sub vina păcatului, ci şi pentru eliberarea de coruperea şi puterea lui. Nu mai există nici un alt loc pentru vreun alt sens de realizat de vină sau de corupere; nu există mântuire oferită ori din mânia aprinsă a unui Dumnezeu drept sau din răul imprimat al inimilor noastre: după ce toate se vor sfârşi, noi rămânem doare ceea ce am fost înainte. Prospectul care ne este prezentat nu este mai puţin decât îngrozitor; noi o să rămânem din punct de vedere fundamental faţă de eternitate doar noi înşine cu doar acea ameliorare a manierelor noastre după cum putem fi convinşi să realizăm pentru noi înşine. Întreaga substanţă a Creştinismului este evaporată, iar noi suntem invitaţi să recunoaştem mica amintire a Calvinismului autentic, deoarece, într-adevăr, acesta protejează suveranitatea lui Dumnezeu. Să fie înţeles odată pentru totdeauna că cea mai completă recunoaştere a suveranităţii lui Dumnezeu nu este suficientă pentru a face un calvinist bun. Altfel ar trebui să recunoaştem pe fiecare mohamedan ca un calvinist bun. Nu poate exista nici un calvinism fără vreo mărturisire din inimă a suveranităţii lui Dumnezeu; însă recunoaşterea suveranităţii lui Dumnezeu în ea însăşi duce doar puţin din drumul spre Calvinismul real. Pajon însuşi, autorul Conformismului Calvinist, a avansat doar puţin în gândirea sa fundamentală dincolo de o varietate înaltă de Deism.

Se pare că este de folos să facem aceste lucruri explicite, deoarece nu există poate nimic care să prejudicieze mai mult Calvinismul în mintea generală decât identificare curentă a acestuia cu o doctrină abstractă a suveranităţii, fără a privi la interesele concrete pe care această suveranitate le protejează. De fapt suveranitatea lui Dumnezeu pe care o susţine Calvinismul nu este doar implicarea necesară a acelui particularism fără de care o relaţie religioasă adevărată dintre suflet şi Dumnezeu său nu poate exista; dar este în mod egal păzitorul indispensabil al acelui universalism complementar al răscumpărării egal proclamară de Scriptură în care lărgimea milei lui Dumnezeu vine în manifestare. Trebuie ţinut bine minte faptul că particularismul şi economia mântuirii nu sunt concepte echivalente; ar fi o simplă caricatură a particularismului Calvinismului să îl reprezinţi ca avându-şi centrul în proclamarea că sunt puţin cei ce sunt mântuiţi.” De fapt pentru ce stă particularismul din cadrul sistemului calvinist în preocuparea imediată a lui Dumnezeu cu sufletul, spre ceea ce se opune în sine este noţiunea că în cadrul procesului Său de mântuire Dumnezeu nu vine niciodată în contact direct cu individul – nu poate fi contemplat niciodată ca Dumnezeul lui care îl mântuieşte – ci că face tot ceea ce face referitor la mântuire doar către şi pentru oamenii din masă. Dacă în preocuparea cu sufletele individuale ale sufletelor oamenilor El îi vizitează cu harul Său salvator pe puţini sau pe mulţi, aşa de mulţi încât în imaginaţia noastră ei ar trece mai repede înspre ele, nu poate fi pus la îndoială. Atâta timp cât principiile suveranităţii şi ale particularismului sunt implicate, nu există nici un motiv pentru care un Calvinist să nu fie un universalist în cel mai expres înţeles al termenului, susţinând că fiecare suflet uman va fi mântuit; şi de fapt mulţi calvinişti (care uită de Scriptură aici) au fost universalişti în cel mai expres înţeles al termenului. Punctul de insistenţă din particularismul calvinist nu este că Dumnezeu îi salvează din masa păcătoasă de oameni doar pe unul aici şi unul de dincolo, câteva mărci apucate din ardere, dar că metoda lui Dumnezeu de salvare a oamenilor este pusă peste ei în harul Său măreţ, pentru a-i cumpăra pentru Sine prin sângele preţios al Fiului Său, Domnul Atotputernic, pentru a-i salva. Pe cât de mulţi, din întreaga rasă umană în toate reprezentările ei, a adus Dumnezeu astfel şi îi va mai aduce în comuniunea eternă cu Sine prin a intra El însuşi în comuniune personală cu ei, îşi are răspunsul, spun eu, chiar în afara întrebării despre particularism. Universalismul în acest sens al termenului şi particularismul sunt aşa de puţin inconsistente una cu alta încât doar particularistul ar putea fi din punct de vedere logic acest tip al unui universalist.

Uneori trebuie spus mai multe despre aceasta – Calvinismul are de fapt o misiune atât de importantă în păstrarea adevăratului universalism al evangheliei (căci există un adevărat universalism al evangheliei) pe cât este de importată păstrarea adevăratului particularism al harului. Aceeaşi insistenţă asupra principiilor supranaturaliste şi cele evanghelice (că mântuirea este doar de la Dumnezeu, şi că Dumnezeu mântuieşte sufletul prin preocuparea directă cu acesta în cadrul harului Său), care face din calvinist un particularist, şi îl face şi universalist în sensul scriptural al cuvântului. Cu alte cuvinte suveranitatea lui Dumnezeu pune singurul fundament pentru a asigurare vie a mântuirii lumii. Acesta este doar un universalism contrafăcut pe care îl oferă aşa numitul sistem universalist: un universalism nu al mântuirii, ci cel mult a ceea ce este numit oportunitatea, şansa mântuirii. Însă ce asigurare îţi poate oferi o oportunitate universală sau o şansă universală despre mântuire (dacă îndrăznim să folosim aceste cuvinte), care să poată într-adevăr să facă să fie careva mântuit? Această oportunitate, şansă universală a mântuirii, după două mii de ani, a profitat de minoritatea de deplâns a acelora spre care se presupune că a fost oferită. Ce motiv mai există a crede că, deşi lumea ar trebui să continue în existenţa sa pentru zeci de miliarde de ani, oricare aproximare mai mare spre ţelul de a fi o lume complet mântuită care să fie atins atunci ceea ce azi ne confruntă ochii noştri, când de fapt Creştinismul, chiar şi în forma sa nominală, a cucerit către sine nu spun că doar o jumătate din rasa umană, ci spun doar o jumătate a acelora faţă de care a fost acesta predicat? Dacă doreşti, în timp ce îţi ridici ochii spre orizontul îndepărtat al viitorului, să întrezăreşti la marginea timpului slava unei lumi mântuite, ai putea găsi un garant pentru o viziune aşa mare doar în înaltul principiu că numai Dumnezeu este Cel care îi mântuieşte pe oameni, că toată mântuirea lor este de la El, şi că la bunul Său timp şi în calea Sa bună El va aduce lumea, în întregimea, ei la picioarele Aceluia care nu a ezitat să ni-l prezinte în ardoarea dragostei noastre nu doar ca Mântuitor al sufletelor noastre, ci ca Salvator al lumii; şi despre care El însuşi a declarat că El a făcut împăcarea nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru păcatele lumii. Calvinismul este astfel păzitorul nu numai al particularismului care mă asigură că Domnul Dumnezeu este Salvatorul sufletului meu, ci în mod egal şi al universalismului prin care sunt asigurat că El este şi Salvatorul actual şi adevărat al lumii. Nu se poate avea asigurare pe vreun alt fundament fie pe unul sau pe altul dintre acestea. Însă în această privinţă noi putem fi asiguraţi cu i asigurare care nu are defect, că nu numai că va fi mântuit individul pe care Dumnezeu îl vizitează cu harul Său, ci şi lumea în care intră El cu scopul Său salvatori, în întreaga lungime şi lărgime a acesteia.

Răscumpărarea lui Hristos, dacă e să fie văzută în mod vrednic, trebuie privită la ea nu doar în mod individualist, ci şi în relaţiile sale sociale, sau mai bine cosmice. Oamenii nu sunt principii discrete stand separat unul de altul ca unităţi izolate reciproc. Ei sunt membrii unui organism, rasa umană, şi această rasă este un element dintr-un organism mai mare care este în mod semnificativ numit cu termenul de univers. De sigur că planul mântuirii aşa cum este el în mintea divină nu se poate presupune că este preocupat, prin urmare, doar cu indivizii de aceste gen: acesta are din necesitate relaţiile sale cu unităţile mai mari în care aceşti indivizi intră ca elemente. Noi am înţeles doar parţial răscumpărarea lui Hristos, deci, atunci când ne-am gândit la aceasta doar în modurile de operare şi la efectele asupra individului. Trebuie să ne mai întrebăm cum şi ce lucrează aceasta în organismul rasei umane şi care sunt efectele sale în organismul mai mare al universului. Isus Hristos a venit să mântuiască pe oameni, însă El nu a venit să-i mântuiască pe oameni pe fiecare ca un întreg în sine dintr-o relaţie cu toţi ceilalţi oameni. În salvarea oamenilor, El a venit să salveze omenire; prin urmare Scripturile insistă asupra faptului că El a venit să salveze lumea, şi îi atribuie Lui prin urmare marele titlu de Mântuitor al lumii. Ele merg chiar mai departe: ele nu se opresc în extinderea perspectivei lor până ce proclamă că a fost buna plăcere a lui Dumnezeu „să însumeze toate lucrurile în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ”. Noi nu am făcut dreptate doctrinei biblice despre planul de mântuire şi de aceea atâta timp cât ne reţinem atenţia asupra modurilor operaţiei divine din salvarea individului, şi insistăm prin urmare asupra acesteia am denumit de fapt particularismul ei. Există un prospect mai larg asupra căruia trebuie să ne îndreptăm ochii dacă dorim să vedem întreaga ţară a mântuirii. A fost pentru că Dumnezeu a iubit lume că El şi-a dat singurul Său fiu; pentru păcatele lumii Isus Hristos a făcut împăcare; pentru lumea a venit El să o salveze, nu este nimic mai puţin decât lumea care să fie mântuită de El.

Ceea ce are o importanţă principală pentru noi ca să ţinem minte aici este că planul lui Dumnezeu este de a mântui, ori individul ori lumea, prin proces. Nu e nici o îndoială că întreaga mântuire a păcătosului individual intră în deplina bucurie a acestei mântuiri realizate doar prin stagii şi în cursul timpului. Răscumpăraţi prin Hristos, regeneraţi prin Duhul Sfânt, justificaţi prin credinţă, primiţi în însăşi casa lui Dumnezeu ca fii ai Săi, conduşi de Duhul în activităţile de înflorire şi de rodire a vieţii noi, mântuirea noastră este tot într-un proces şi totuşi nu este completă. Încă mai suntem prada ispitei, încă mai cădem în păcat; încă mai suferim de boală, durere şi chiar de moarte. Trupurile noastre răscumpărate nu pot spera la nimic altceva decât să se istovească în slăbiciune şi să se descompună în mormânt. Sufletele noastre răscumpărare intră încet în moştenirea lor. Doar atunci când ultima trompetă va suna şi noi vom învia din morminte, şi sufletele desăvârşite şi trupurile integre vor intra împreună în slava pregătită pentru copii lui Dumnezeu, atunci mântuirea noastră este completă.

Răscumpărarea lumii este în mod similar un proces. Şi acesta are stagiile sale, şi acesta avansează gradat înspre îndeplinirea sa. Însă şi pe acesta El îl completează, iar apoi vom vedea o lume întreaga mântuită. Desigur că rezultă că la oricare stagiu al procesului, lipsit de completare, lumea, ca şi individul, trebuie să se prezinte pe sine înspre observare ca fiind incomplet salvată. Nu mai putem aduce mai multă obiecţie în ceea ce priveşte caracterul incomplet al mântuirii lumii de azi în favoarea caracterului complet al mântuirii lumii, decât am putea să obiectăm asupra caracterului incomplet al mântuirii personale de azi (rămăşiţele păcatului din noi, slăbiciunea şi moartea din trupurile noastre) în favoarea caracterului complet al mântuirii personale. Fiecare în ordinea sa: mai întâi sămânţa, apoi lama, apoi grânele coapte. Şi atunci când va veni Hristos, toţi vom fi ca El, când îl vom vedea aşa cum este El, în acelaşi fel, atunci când va veni Hristos, aceasta va fi pentru o lume pe deplin mântuită, şi va fi apoi un cer nou şi un pământ noi, în care locuieşte neprihănirea.

Nu trebuie să ne preocupe la acest moment enumerarea stagiilor prin care lumea trebuie să treacă înspre răscumpărarea ei completă. Noi nu ne întrebăm cât de lung va fi procesul; nu ne întrebăm referitor la mijloacele prin care va fi realizată răscumpărarea ei completă. Sunt subiecte care aparţin de Eschatologie şi chiar cea mai uşoară aluzie la aceste ne-ar putea duce dincolo de scopul sarcinii noastre prezente. Ceea ce ne preocupă pe noi acum este doar de a ne asigura că lumea va fi în mod complet mântuită; şi că realizarea acestui rezultat va fi printr-un proces lung, trecând prin multe stagii, cu caracterul incomplet implicat în mântuirea lumii prin anii ce vor urma, nu introduce nici o dificultate gândirii. Acest caracter de incomplet al mântuirii lumii prin numeroase generaţii implică, de sigur, pierderea a multe suflete în cursul lungului proces prin care lumea avansează înspre mântuirea sa. Şi prin urmare doctrina biblică a mântuirii lumii nu este „universalismul” în sensul comun al termenului. Aceasta nu înseamnă că toţi oamenii sunt mântuiţi fără nici o excepţie. Mulţi oameni sunt în mod inevitabil pierduţi, în întregul curs al avansării lumii spre mântuirea sa completă, la fel cum şi mântuirea individului printr-un proces înseamnă că se pierde mult serviciu faţă de Hristos prin toţi aceşti ani săraci de mântuire incompletă. Dar ca şi într-un caz, este la fel şi cu celălalt, sfârşitul este atins cel puţin: este un om complet salvat şi este o lume complet salvată. Aceasta se poate exprima prin a spune că Scripturile învaţă o eschatologie universală, nu un universalism de tipul fiecare şi toţi. Când Scripturile spun că Hristos a venit ca să mântuiască lumea, că El de fapt mântuieşte lumea, şi că lumea va fi mântuită prin El, ele nu vor să spună că nu o să fie nici o fiinţă umană pentru care să nu fi venit să o salveze, pe care să nu o salveze, care nu este mântuită de El. Ele vor să spună că El a venit să salveze şi salvează de fapt rasa umană; şi că rasa umană este condusă de Dumnezeu într-o mântuire rasială: ca în dezvoltarea anilor a rase de oameni, aceasta va atinge în cele din urmă o mântuire completă, şi ochii noştri vor fi salutaţi de spectacolul glorios al unei lumi mântuite. Astfel rasa umană atinge ţelul pentru care ea a fost creată, şi păcatul nu o smulge din mâinile lui Dumnezeu: scopul principal al lui Dumnezeu cu aceasta este împlinit, şi prin Hristos rasa omului, deşi este căzută în păcat, este redobândită spre Dumnezeu şi îşi împlineşte destinul ei original.

Nu ne putem imagina că dezvoltarea rasei spre sfârşitul ei destinat să fie o chestiune a şansei, sau că este încredinţată incertitudinilor propriei sale determinări. Dacă nu ar fost aşa, nu ar putea fi sau sta înaintea ei o mântuire ca ţel al ei. scopul spre care avansează rasa este setat de Dumnezeu: acesta este mântuirea. Şi fiecare stagiu din avansarea spre acest scop, de sigur, este determinat de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, procesul rasei este unul determinat de Dumnezeu, spre un final determinat de El. aceasta fiind adevărat, fiecare detaliu din fiecare moment al vieţii rasei este determinat de Dumnezeu; şi este un stagiu în avansarea sa determinată de Dumnezeu spre finalul Său. Hristos a fost făcut în tot adevărul Cap peste toate lucrurile Bisericii Sale: şi tot ceea ce se întâmplă în Biserica Sa, orice este ea în fiecare moment al existenţei sale, fiecare „soartă”, cum am numi-o noi în mod absurd, prin care trece Biserica, este rânduită de El. Rata progresului Bisericii spre ţelul ei de perfecţiune, natura progresului ei, indivizii particulari care sunt aduşi în ea prin fiecare stagiu al progresului ei: toate acestea sunt în mâinile Sale divine. Domnul adaugă biserici pe cei ce sunt mântuiţi. Şi prin guvernarea divină a acestor lucruri, care este pe scurt mergerea înainte a rasei spre mântuire, acest ţel este în cele din urmă atins; aceasta pentru a spune deja alegere şi reprobare. Nu există prin urmare nici un paradox în a spune că Hristos a murit pentru poporul Său şi că Hristos a murit pentru lume. Poporul Său ar putea fi puţin astăzi: lumea va fi poporul Său mâine. Însă trebuie observat în mod punctual că dacă nu este Hristos acela, care nu deschide cale spre mântuire pentru toţi, ci îi salvează de fapt pe oamenii Săi, nu este nici un fundament în a crede că va exista vreodată o lume mântuită. Mântuirea lumii este absolut de dependentă (la fel cum este şi mântuirea individului) de faptul că mântuirea ei este singura lucrare a însăşi Domnului Hristos, în tăria Sa irezistibilă. Doar calvinistul este cel ce are garantul de a crede în mântuire ori a individului ori a lumii. Ambele se bazează în mod asemănător pe harul suveran al lui Dumnezeu. Orice alt fundament este nisip mişcător.

http://www.voxdeibaptist.org/plan_salvation_warfield05_trd.htm

Fetiță de 6 ani din Vietnam în comă după ce a fost agresată pentru credința ei creștină

O fetiță de 6 ani a fost în comă după ce a fost bătută în mod brutal din cauza credinței sale creștine de către locuitorii unui sat din Vietnam.

Open Doors UK a spus că fata, a cărui nume nu poate fi făcut public din motive de securitate, a fost bătută împreună cu părinții ei creștini, după ce au fost scoşi cu forţa din casa lor din nordul Vietnamului și alungați din sat.

Familia a fost bătută de sătenii furioşi după ce s-au convertit la creștinism și au încetat să mai urmeze tradiția închinării la strămoși.

Conform Open Doors, ei au fost „batjocoriţi, legaţi cu frânghii și bătuţi puternic în timp ce au fost târâți pe un teren stâncos de la marginea satului, forțându-i să plece”.

Aceștia au fost duși la spital de către membrii bisericii lor, unde au petrecut trei zile primind tratament pentru rănile lor.

Reprezentanţii Open Doors, organizaţie care susține creștinii persecutați din întreaga lume, au spus că fetiţa s-a trezit după ce a fost în comă, dar nu îşi aminteşte nimic despre ceea ce s-a întâmplat și nu este capabilă nici să-și recunoască părinții.

Ea și părinții au fost lăsați să se întoarcă în satul lor după ce pastorul bisericii a intervenit la autoritățile locale, dar au continuat să fie trataţi cu ostilitate de către vecini, din cauza credinței lor creștine.

Vietnamul este o țară oficial atee și ocupă locul 20 în Topul Mondial al Persecuţiei.

Raportul de țară, realizat de Open Doors, precizează: „Atât neoprotestanții cât și convertiții din religiile indigene sunt persecutaţi intens. Se estimează că aproximativ 80 la sută dintre creștinii din țară aparțin minorităților etnice ale țării, precum Hmong, și se confruntă cu excluderea socială, discriminare și atacuri.

„Copiii creștini ai minorităților etnice sunt discriminați în școli, iar nevoile lor medicale sunt deseori neglijate. Unii nici nu au voie să urmeze școala.”

„Rudele creștinilor sunt, de asemenea, persecutori puternici, tăind legăturile de familie cu cei care s-au convertit și negându-le drepturile la moștenirea familiei. În unele cazuri, rudele forțează un soț creștin să divorțeze și apoi îşi păstrează custodia copiilor lor. Casele credincioșilor sunt uneori distruse, forțându-i să-şi părăsească satul de baştină ”

Sursa: Stiri crestine

https://www.misiuneagenesis.org/fetita-de-6-ani-din-vietnam-in-coma-dupa-ce-a-fost-agresata-pentru-credinta-ei-crestina/

Teză-șoc a unui senator democrat, candidat la alegerile prezidențiale: Mai multe avorturi pentru salvarea planetei

Teză-șoc a unui senator democrat, candidat la alegerile prezidențiale: Mai multe avorturi pentru salvarea planetei
Stânga liberală americană este tot mai vocală în privința controlului nașterii. Cea mai șocantă declarație din tabăra democraților vine din partea unuia dintre candidații la alegerile primare din SUA, senatorul Bernie Sanders.
Candidatul la președinția la SUA, democratul Bernie Sanders, a răspuns „da” și a vorbit despre avort atunci când a fost întrebat la un eveniment găzduit de CNN, dacă controlul populației va juca un rol în politica administrației sale, pentru a face față schimbărilor climatice.
„Creșterea populației umane s-a dublat semnificativ în ultimii 50 de ani. Planeta nu poate susține această creștere. Am realizat că acesta este un subiect nociv pentru politicieni, dar este crucial să fie abordat”, a spus un american aflat în public în timpul dezbaterii televizate. „Educarea femeilor și a populației necesită însă o campanie corectă de inormare. Aveți destul curaj să discutați această problemă și să faceți din ea una prioritară ca parte a unui plan privind lupta împotriva schimbărilor climatice?”, a sunat întrebarea adersată lui Sanders.
Senatorul democrat a răspuns afirmativ și a vorbit despre avort atunci când a fost întrebat dacă controlul populației ar putea juca un rol în politica administrației sale pentru a face față schimbărilor climatice.
„Răspunsul este „da”, a spus Sanders. „Femeile sunt cele care au dreptul să își controleze propriul corp și să ia decizii privind reproducerea.  Iar acordul din Mexico City, care refuză organizațiile americane să ajute femeile care doresc să facă avorturi sau chiar să se implice în controlul nașterii este total absurd. Cred că în special în țările sărace din lume, unde femeile nu doresc să facă mai mulți copii, și unde se poate contribui la controlul nașterilor, acestea trebuie sprijinite”, a spus Sanders.
Bernie Sanders este cel care a înfruntat-o în preliminariile democrate, din 2017, pe Hillary Clinton și a pierdut. De data asta, senatorul social democrat susține că are șanse să-l învingă pe Trump.
Dar pentru a ajunge acolo, el trebuie să se desprindă din grupul de democrați, constituit deja. Un obstacol este vârsta, senatorul are acum 77 de ani, iar dacă ar ajunge președinte ar fi cel mai în vârstă ocupant al Casei Albe.

S-a sfârșit: Tribunalul Olt a respins apelul procurorului general în privința interzicerii părăsirii României de către Sorina, fetița din Baia de Aramă, județul Mehedinți. Decizia este definitivă

S-a sfârșit: Tribunalul Olt a respins apelul procurorului general în privința interzicerii părăsirii României de către Sorina, fetița din Baia de Aramă, județul Mehedinți. Decizia este definitivă
Tribunalul Olt a respins apelul procurorului general în privința interzicerii părăsirii României de către Sorina, fetița din Baia de Aramă, județul Mehedinți. Decizia Tribunalului Olt este definitivă, informează Mediafax.
„Respinge apelul declarat de apelantul Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 3290 din 18 iulie 2019 a Judecătoriei Slatina în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți, Șărămăt Mariana, Săcărin Gabriel, Săcărin Ramona Elena,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Gene- Greb Bejan. Obligă apelantul să achite intimaților Săcărin Gabriel și Săcărin Ramona Elena suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus”, se arată în decizia Tribunalului Olt………………………
CELE MAI POPULARE

 

https://www.activenews.ro/stiri-social/S-a-sfarsit-Tribunalul-Olt-a-respins-apelul-procurorului-general-in-privinta-interzicerii-parasirii-Romaniei-de-catre-Sorina-fetita-din-Baia-de-Arama-judetul-Mehedinti.-Decizia-este-definitiva-157778

Cum să protejezi copilul de sinucidere | Pastor Vasile Filat

download

Bună dimineața,
La 10 septembrie, pe întreg teritoriul Republicii este marcată Ziua Mondială de prevenire a suicidului. Potrivit statisticilor, în Republica Moldova, pe parcursul anului 2015, circa 697 de persoane (inclusiv 103 minori) au comis tentative de suicid, dintre care 343 de cazuri, cu implicarea a 10 minori, s-au soldat cu decesul persoanelor. În anul 2016, numărul acestora a crescut până la 815 cazuri de tentative de suicid, inclusiv 132 comise de minori. După criteriul de vârstă al victimelor suicidului sau tentativei de suicid, în majoritatea cazurilor acestea sunt copiii cu vârsta cuprinsă între 13-16 ani. În acest video pastorul Vasile Filat vine în ajutorul părinților cu câteva sfaturi despre felul în care ei pot să-și protejeze copii de la sinucidere.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

19,9 K de abonați

La 10 septembrie, pe întreg teritoriul Republicii este marcată Ziua Mondială de prevenire a suicidului.Potrivit statisticilor, în Republica Moldova, pe parcursul anului 2015, circa 697 de persoane (inclusiv 103 minori) au comis tentative de suicid, dintre care 343 de cazuri, cu implicarea a 10 minori, s-au soldat cu decesul persoanelor. În anul 2016, numărul acestora a crescut până la 815 cazuri de tentative de suicid, inclusiv 132 comise de minori. După criteriul de vârstă al victimelor suicidului sau tentativei de suicid, în majoritatea cazurilor acestea sunt copiii cu vârsta cuprinsă între 13-16 ani. În acest video vin în ajutorul părinților cu câteva sfaturi despre felul în care ei pot să-și protejeze copii de la sinucidere. Lețcia biblică despre sinucidere: https://www.scribd.com/document/34158… Clubul de Taekwon-Do Stolas Leukas: https://www.facebook.com/TaekwonDoKluhttp://taekwondo-moldova.org Școala de limba engleză: https://www.facebook.com/englishforan… Școala de computere: https://www.facebook.com/scriptehinfo/ Abonați-vă la pagina mea de facebook și Instagram: https://www.facebook.com/vasile.filat/ https://www.instagram.com/pastor.vasi… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #pastorvasilefilat #sinucidere
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: