
Nostra Aetate În Zilele Noastre
Probleme Baptiste de Caius Obeada

Anul aceasta am avut ocazia să vedem mult trafic pe internet, cu toate că suntem numai în luna a patra a anului. Baptismul la fel ca şi alte denominaţii sunt într-o continuă luptă atât din afară cât şi dinăuntru, nemulţumirea şi aşteptările altora cerând să fie onorate cu orice chip. Mulţi rămân stupefiaţi de iniţiativele neconstructive care sunt lansate, unii se bucură de o tiradă de acuzaţii şi atacuri anonime lansate în lumea virtuală, pe când alţii rămân în tăcere, cerând ajutorul Domnului să-şi păstreze Biserica Sa intactă în faţa acestor atacuri şi încercări prin care trecem.
Fiecare biserică trece prin încercări, începutul anului fiind timpul schimbărilor pentru unele comitete, conduceri eclesiastice, noi cursuri şi iniţiative sunt propuse şi aduse Bisericii Sale, încurajând pe unii la lucrare; alţii sunt chemaţi să susţină lucrarea Domnului prin darurile pe care le-au primit, spirituale sau financiare. Aş dori să scot în evidenţă câteva încercări care necesită cercetare şi rugăciune, sperând ca unitatea Duhului lui Dumnezeu ne va ţine în jurul Cuvântului Său, în unitatea Bisericii Sale. Cel puţin 6 încercări au creat o criză temporară, care necesită o cercetare personală, o maturitate şi credinţă care ne împinge la o răbdare în care Duhul lui Dumnezeu ajunge să aducă glorie Fiului şi Dumnezeului, care ne-a chemat pe unii dintre noi la viaţă veşnică, cerând o consolidare a frăţietăţii la dragoste, îndelungă răbdare şi darurilor Duhului care ar trebui să fie manifestate prin trăirea în Duhul Adevărului.
Am să încerc să tratez fiecare încercare, sugerând o cercetare personală, îngăduind Duhului Sfânt să-şi facă lucrarea.
Masa Rotundă şi atacul la persoana fratelui Ţon
În luna august a anului 2006 a luat fiinţă Masa Rotundă, un grup de discuţii la Yahoo Groups sub auspiciu moderatorilor Daniel Brânzei şi Iosif Ţon. Scopul acestui grup de la început a fost stabilit şi explicat de fratele Ţon prin mesajul general găsit în filele site-lui. Într-un mod elocvent, fratele Ţon explică decizia iniţieri unui astfel de grup virtual scriind:
SCOPUL acestui forum.
– Să formulăm un diagnostic mai clar al situaţiei de stagnare în care se află multe Biserici evanghelice. Am arătat deja că situaţia se manifestă prin stagnare numerică, prin apatie (lipsă de viaţă, de pasiune, de entuziasm, de bucurie), prin formalism (trecerea prin toate formele de cult fără să ne gândim măcar ce facem şi de ce facem ce facem) şi prin trăirea sau comportamentul exact ca al celorlalţi oameni din lume. (1)
Un început şi o perspectivă unică pentru unii, de a putea sta la o masă de discuţii libere la care au participat o serie de pastori, teologi, diaconi, fraţi şi surori din bisericile evanghelice, iar printre toţi s-au mai strecurat şi nişte duşmani personali a fratelui Ţon. După două luni de discuţii, timp în care s-au înscris peste 300 de participanţi, fratele Ţon sugerează ca experienţa acumulată să fie mai bine structurată în aceste dezbateri. Unul din primele mesaje scrise face următorul apel:
„Daca tot ne-am înscris în acest grup, cred că ar fi cazul să ne întrebăm fiecare încotro ne îndreptăm: ca şi cult, ca biserică, persoană şi mai mult ca trup a lui Hristos. Este dureros că mulţi dintre membrii bisericilor baptiste au ajuns la gândirea statică a altor culte şi cred că dacă este membru într-o biserică şi vine din când în când este îndeajuns. Cauzele acestor manifestări sunt generate şi de starea de oboseală sau mai rău de somnolenţă a cultului baptist în întregul lui. Cred că poezia fratelui Dugulescu intitulată „Treziţi-vă” este foarte actuală şi scrisoarea către biserica din Efes este un semnal de alarmă şi pentru noi (vezi Apocalipsa 2:4) Mult har, pace şi înţelepciune de la Dumnezeu, Tatăl nostru. Calin Morostes (2)
Un punct de plecare sănătos, a unei cercetări personale, a unei stări care ar exista în unele din bisericile noastre. Totul începe frumos, dintr-o dorinţă de trezire spirituală, a unei analize constructive. Totuşi, de la un început frumos se ajunge la o prăpastie, în care ajung să fie împinşi de la spate unii dintre fraţii, ajungându-se la atacuri si polemizări zadarnice. Nu durează nici 36 de ore ca un mesaj tulburător să fie lansat şi să-şi culeagă roadele unei divergenţe ideologice şi doctrinare în care o serie de opinii şi idei personale încep să inunde minţile participanţilor la Masa Rotundă.
Discuţiile mesei merg înainte, fratele Ţon încercând să direcţioneze discuţiile în mod constructiv, devenind uneori imposibil, având de a face cu oameni care aveau alte intenţii decât cele a unei părtăşii frăţeşti. Numărul membrilor Mesei ajunge la peste 700, devenind din ce în ce mai greu o coordonare şi o unificare a temelor discutate. Unii ajung să fie disciplinaţi prin excluderea de pe lista membrilor, în speranţa unei calmări a spiritelor.
Fratele Ţon se îmbolnăveşte, iar un nou mesaj de tulburare îşi face apariţia, atacând direct persoana şi caracterul fratelui Ţon. Astfel că luna februarie 2007 îşi începe un discurs mai puţin plăcut când un avertisment personal este adresat fratelui:
„Ştiu ca va incomodează mesajul şi postările mele dar ele sunt venite ca semnale de alarmă în vederea trezirii dumneavoastră pe ultima sută de metrii….. Vă sfătuiesc veniţi-vă în fire, treziţi-vă şi recunoaşteţi întreg adevărul pocăindu-vă cu adevărat, astfel s-ar putea să plătiţi poliţa adevărului care pe fiecare ne urmăreşte…..
V-am,,,,, ,,, transmis mesajul aşa cum l-am primit din partea celui care spuneţi că-l slujiţi. Dovediţi-o.” (3)
Mesajul lansat este în contextul unor mesaje apărute pe internet prin care fratele Ţon şi-ar fi însuşit nişte experienţe de prigoană comunistă prin care de fapt nu a trecut niciodată. Autorul mesajului de la Masa Rotundă corelează boala fratelui Ţon, cu pedeapsa lui Dumnezeu pentru acceptarea unor lucruri care nu au fost adevărate, dar care i-au înălţat postura de martir în faţa credincioşilor americani. Astfel începe un atac care duce discuţiile pe o linie moartă, în care se pierde scopul şi intenţiile organizării acestui grup de discuţii.
Peste 700 de membri îşi pierd posibilitatea de o continuare paşnică din cauza infiltrării unor elemente care îşi aveau scopul şi intenţia de promovare a unor programe de dărâmare, preocupaţi cu săparea păcatelor vechi, cunoscute şi iertate de Dumnezeu prin jertfa Crucii. După 5 luni de existenţă, Masa Rotundă îşi închide porţile, însă nu şi continua atacare a fratelui Ţon. Informaţia de Vest apărând cu un articol intitulat „Înger sau Demon” în care ar redă nişte documente din anii 1980 prin care fratele Ţon se angaja să lucreze pentru securitate. Atacurile merg mai departe prin insinuarea unui roman din America prin care ar face cunoscut faptul că Ţon ar fi fost un ofiţer al securităţii.
Indiferent de lucrarea şi chemarea fratelui Ţon cunoscută şi văzută de noi toţi, atacurile personale nu se vor opri, încercarea de înjosire a unui om a lui Dumnezeu fiind o luptă continuă, a agoniei, a puterilor văzduhurilor, prin complicitatea celor care şi-au dat o identitate de creştini, luptători a adevărului. Indiferent de paguba creată, indiferent de metodele folosite, aceşti indivizi se cred lucrători a Domnului, asasinând caractere şi reputaţii, însă fără să se poată atinge de duhul şi spiritul celor care sunt identificaţi a fi copiii Săi.
Deconspirarea pastorilor şi a celor care au colaborat cu securitatea
Într-un mesaj scris de fratele Marius David Cruceru, redat pe Masa Rotundă şi EurActive.ro , pune problema Cultului Baptist în prisma unei crize morale prin care trece. Datorită deciziei guvernamentale de deschidere a dosarelor securităţii, bisericile baptiste au fost confruntate cu posibilitatea unor descoperiri ascunse, a unui trecut pe care unii s-au chinuit să-l şteargă din memoria lor, pe când alţii cu mare entuziasm au întâmpinat decizia unei deconspirări la nivel naţional, a tuturor fraţilor, şi mai ales a păstorilor care ar fi colaborat cu securitatea.
În mesajul menţionat mai sus, fratele Marius scrie: „Nu aş dori ca acest lucru să fie interpretat greşit, dar cred că aspectul atins în articol, dosariada păstorilor baptişti, este elefantul alb din mijlocul sufrageriei pe care toţi îl ocolim, care ne încurcă, dar despre care nimănui nu vrea să pomenească.” (4)
Deconspirarea în sine este o acţiune necesară, prin care Biserica ar fi putut să se debaraseze de elementele canceroase care au împiedicat avansarea lucrărilor la care am fost chemaţi. Problema şi dificultatea implementării unei iniţiative la nivel naţional baptist constă în greutatea care a ridicat aceasta iniţiativă, datorită înrădăcinări acestor elemente în viaţa bisericii, ramificaţiile dezrădăcinării creând o ruptură şi o anihilare a multor biserici, rupând şi dezmembrând multe adunări. Ştim de existenţa şi lucrarea unora, suntem în necunoştinţă de efectul pe care lucrările altora le-au adus Bisericii, însă suntem conştienţi de jocul pe care unii fraţi au trebuit să-l joace pentru continuarea vieţii colective a celor numiţi pocăiţi.
Pentru a înţelege cât de complicată a fost situaţia în era comunistă, aş putea menţiona regula de existenţă impusă păstorilor. Din convorbirile avute cu diferiţi păstori, datoria şi obligaţia fiecărui păstor era să se prezinte la departamentul cultelor, să dea o socoteală a ceea ce a luat loc în biserica sa duminică. Cine a vorbit la şcoala duminicală, cine a predicat, cine a cântat sau spus poezii, de unde au fost vizitatori, au fost feţe noi în biserică? O serie de întrebări care trebuiau răspunse în faţa autorităţilor. A fost o trădare? A suferit cineva din cauza implicaţiei că fratele Caius a luat cuvântul la şcoala duminicală?
Bineînţeles că nu. Problema mai acută care a fost ridicată a fost aceea de a complica pe unii fraţi în lucrări incriminatorii faţă de stat. De exemplu: de unde vin Bibliile, cine a adus noile broşuri în biserică, cine are legătură cu străinii, aceste informaţii au ajuns să aducă suferinţă, prigoană, repercusiuni, care au adus suferinţă la multe familii. Îmi aduc aminte când am fost urmărit de securitate pentru că participasem la un studiu Biblic clandestin cu Navigatorii la Brăila. Am fost prins în parcul Brăilei, luat la întrebări să vadă ce caută Caius în acest oraş. Repercusiunile participării mele la Brăila nu au fost prea mari, având în vedere că am fost singurul care nu a fost chemat la securitate. Probabil reputaţia familiei mele era cunoscută, părinţii mei, bunicii, mei, străbunicii mei fiind bine cunoscuţi de insubordonare în favoarea Crucii şi credinţei pe care am primit-o din partea Cristosului care ne-a chemat pe nume.
Deconspirarea devine un nou val care vine transformat dintr-o schimbare spirituală şi morală a Bisericii, într-o goană după vânt, în care elemente care nu au nimic de a face cu credinţa sau cu viaţa în Cristos ajung să suporte o iniţiativă neînţeleasă, nu în spiritul şi lumina Cuvântului, ci din dorinţa de răzbunare, de lovire şi dărâmare. Problemele baptiste nu se opresc aici şi nici nu vor fi oprite de cerinţa liderilor baptişti la o calmare şi re-analizare a unei condiţii care trebuie rezolvată în lumina Cuvântului Său, ci nu a unui impuls firesc de răzbunare.
Plagiatul fratelui Paul Negruţ
Problema plagiatului fratelui Paul Negruţ devine de interes internaţional datorită unui „grup de credincioşi baptişti” (români), care lansează acuzaţia de plagiat. Subsemnaţii acestui document încearcă să scoată în evidenţă abuzul pe care fratele Negruţ îl face prin traducerea a opt capitole din cele 13, din cartea „Moral Choices”(5), fără să fi cerut aprobarea autorului sau a editurii care a lansat cartea în limba engleză.
Două articole scrise de Sorin Cristescu la ediţia online a revistei virtuale Informaţia de Vest, scoate în evidenţă acuzaţia de plagiat şi comentariu teologului Dănuţ Manastireanu la răspunsul fratelui Negruţ la aceste acuzaţii.(6) Este evident atacul la persoana fratelui Negruţ, punându-se deoparte orice principiu Biblic, invocând o aderare la adevăr, fără a se ţine cont de faptul că situaţia creată până la urmă nu reuşeşte să convingă pe fratele Negruţ de plagiat decât în ochii celor care doresc să creadă o astfel de acuzaţie.
Toată vâlva creată ajunge să aibă roade constructive prin faptul că Negruţ printr-o întâlnire privată cu Scott B. Rae (autorul cărţi în discuţie), nu numai că îşi cere iertare de situaţia creată, însă ajunge să primească permisiunea traduceri oficiale a cărţii spre folosul nu numai a studenţilor dar a tuturor românilor. Mulţimea mesajelor private, a discursurilor din lumea virtuală a scos în evidenţă diversitatea opiniilor, a unităţii frăţeşti de care unii dau dovadă şi a duşmanilor care tot timpul sunt gata să arunce cu piatra când li se pare oportun să o facă.
Articolul fratelui Brânzei: „Harababură „baptistă” (7) lansat prin grupul Yahoo de la Roboam şi retransmis pe multe alte situri creştine, scoate în evidenţă exemplele Bibliei care ar fi putut fi considerate plagiat, şi totuşi Duhul Sânt foloseşte pasaje paralele fără o insinuare de plagiat. În zilele noastre ajungem să ne atacăm unii pe alţii nu în dorinţă de rectificare ci de ucidere a unui caracter, a da jos ceea ce nu ne-ar convine, chiar dacă Dumnezeu este coordonatorul şi fondatorul împărăţiei Sale, în care am ajuns să lucrăm unii dintre noi.
Site-ul Publicaţiei de Apologetică Baptistă redă articolele şi argumentele făcute împotriva fratelui Negruţ, în speranţa de a scoate în evidenţă modul lumesc a unor „credincioşi” lipsiţi de Dumnezeu, care pretind a face dreptate, a aduce la lumină adevărurile unei lumi fără Dumnezeu.
Atacurile conducerii Cultului Baptist
În ultimi 18 ani un număr de credincioşi au ajuns la concluzia că conducerea Cultului Baptist nu îşi face datoria, nu se văd progrese, dictatura Negruţiană îşi spune cuvântul în toate acţiunile Cultului. Nu a trebuit să fie o masă mare de critici, ca rupturi şi certuri să-şi facă apariţia în lumea virtuală. Bucureştiul împotriva Oradei, Universitatea Emanuel împotriva Universităţi de la Bucureşti. Pe deoparte, unii ar fi caracterizaţi a fi conservativi, pe când alţii ar fi liberali. Unii ar fi Calvinişti, alţii Arminişti.
Unii au uitat istoria Baptistă din România, crezând că Baptismul este o libertate a expresiei, indiferent de exprimare şi consecinţele unor astfel de separări. Se pare că unii trăiesc din certuri, conducerea Cultului fiind o ţintă uşoară, trecându-se cu vederea problemele pe care democraţia le-a adus Bisericii Baptiste. Acomodarea şi tranzacţia de la un regim dictatorial, la un regim democratic, pe mulţi i-a dus la concluzia că a venit timpul să facem ce vrem, cum vrem şi cât mai mult, eliminând ecuaţia prezenţei şi a planului lui Dumnezeu în Biserica Sa.
Generaţia mai tânără, fără o experienţă a trăirii, se lansează într-o reînnoire care cere generaţiei mai bătrâne să-şi schimbe atitudinile, pentru că democraţia este noul stil de viaţă Bisericească. O serie de voci s-au ridicat împotriva unui control a direcţiei, spontaneitatea fiind regula democraţiei, cerând transformare şi libertate de exprimare, în toate departamentele eclesiastice, fie că este vorba de şcolile duminicale, fie că este vorba de programele de tineret de duminică seara. O impunere unilaterală a unor idei şi opinii personale, ne-experimentate şi fără o probă de succes.
Un sfat devine interpretat ca o acuzaţie, o sugestie devine un plan, un dialog devine o confruntare. Tabere şi grupuri de suport sunt gata de atac şi apărare, majoritatea fiind puse deoparte, minoritatea ajungând să creadă că este mai capabilă de a decide decât influenţa Duhului Sfânt peste majoritatea Bisericii Sale. Astfel, s-a ajuns la concluzia unei schimbări forţate a direcţiei, a conduceri Cultului, crezând că în mod democratic, prin campanii electorale, ajungem să influenţăm cursul şi direcţia Baptistă din România.
Intrarea în democraţie a României se pare că a adus confuzie în bisericile noastre, crezând că Biserica este o organizaţie democrată, în care votul fiecăruia poate ajuta la schimbarea sau direcţionarea Bisericii şi a Cultului. Cristos este eliminat, elementele negative a Bisericii Sale ajungând să creadă că votul, şi nu Duhul, este soluţia nemulţumirilor a unor oameni fireşti lipsiţi de călăuza Duhului care cheamă, împuterniceşte, echipează şi dă direcţia Bisericii fiului Lui Dumnezeu, Isus Cristos. Cine conduce Biserica lui Cristos?
Salariile pastorale susţinute de stat
În luna Martie, 2007 pe blog-ul fratelui Adonis Vidu, profesor asistent de teologie la Facultatea Baptistă de Teologie de la Bucureşti, lansează un articol intitulat: Episodul 1: Ar trebui să accepte pastorii UBR salarii de la stat?(8) Acest articol lansează în lumea virtuală o discuţie care frământă minţile multora în direcţia pe care Uniunea Baptistă ar trebui să o ia în legătura financiară între Stat şi Uniune, în resursele financiare care ar fi putut fi asigurate, aşa cum şi Biserica Ortodoxă se foloseşte de deciziile guvernamentale în asigurarea salariilor preoţeşti. Mulţi din păstorii bisericilor noastre, împreună cu conducerea Cultului s-au afirmat împotriva unei relaţii financiare cu Statul. Totuşi, mulţi membrii ai bisericii baptiste îşi pun întrebarea dacă o subvenţionare statală a pastorilor de la sate, nu ar fi un avantaj financiar şi o întărire a resurselor pe care le avem în ce priveşte lucrările de la ţară.
Fratele Vidu scrie: „Nu doar că este neîntemeiată, dar poate fi tocmai o piedică în calea rezolvării unei probleme mari a UBR: păstoritul bisericilor mici de la ţară. Totuşi nu vreau să intru aici, pentru că acest argument este bine cunoscut şi aş repeta nişte locuri comune. Dar vreau să pun o întrebare: de ce preferăm să ne ferim de un pericol distant, teoretic, puţin probabil, şi care poate fi combătut printr-un întreg arsenal de mijloace, când am putea să rezolvam aici şi acum o problemă aşa de presantă cum este nevoia bisericilor mici de la ţară de pastori?” (9)
Problema salariilor şi a asigurării lucrătorilor la ţară este o problemă veche, fiecare generaţie fiind confruntată cu necesitatea asigurării de lucrători pe satele şi comunele nu numai din România, dar şi din întreaga lume. Nu ştiu dacă schimbările culturale, emanciparea celor care trăiesc la oraşe, sau lipsa de interes faţă de fraţii noştri a adus o stare de răcire, în care nu se mai vede necesitatea susţineri lucrărilor de la ţară. Tinerii noştri vor să fie pastori la biserici mari de la oraş, unde să stea în faţa la sute de membrii, să se bucure de beneficiile financiare pe care o astfel de biserică le asigură. Se pare că am uitat începuturile baptiste, am uitat de lucrările pionerilor credinţei pe meleagurile României, ne-am uitat istoria Baptistă.
Îmi aduc aminte de bunicul meu Dumitru Ştefan, care mergea în fiecare duminică, în afară de prima duminică a lunii, când trebuia să dea Cina în Biserica din Constanţa, cu autobuzul sau pe jos, vară sau iarnă, vizita şi ajuta bisericile de pe meleagurile Dobrogei. Eram un tinerel când împreună cu diaconii şi bătrânii bisericii mergem pe sate să ajutăm lucrările unor oameni simpli în vestirea evangheliei la vecinii lor. Unde sunt acei care să urmeze paşii înaintaşilor noştri cum au fost fratele Cure, Nichifor, Nicola, Bejenaru, Puha, Haralambie, şi mulţi alţii pe care-i putem citi pe paginile istorie Baptiste?
Fratele Vidu sugerează un discurs şi o analiză care ar trebui făcută nu din spiritul unei frici, ci a unei realităţi cu care suntem confruntaţi. Nu legătura cu statul ar trebui să ne sperie, ci realitatea lipsei pe care o avem în ce priveşte lucrările de la ţară. Necesitatea dialogului la nivel naţional, în care fiecare membru a bisericilor noastre ajung prin Duhul Sfânt să înţeleagă necesitatea susţinerii lucrărilor la ţară, pot să aducă un beneficiu mult mai mare decât cel pe care unii ar crede că un salariu statal l-ar fi putut asigura.
Uniunea Baptistă la răscruce
Alegerea noului preşedinte a Cultului Baptist se pare că sugerează pentru unii posibilitatea schimbării direcţiei Negruţiene, debarasându-se de stilul şi iniţiativele care au fost făcute până acum. Duşmani fratelui Negruţ deja au început campania electorală, sperând ca Bucureştiul şi nu Oradea să fie câştigătoarea alegerilor, sperând ca Oradea şi lucrătorii asociaţi cu facultatea Emanuel să fie puşi deoparte. Această „campanie” care dă o nuanţă firească, în care uităm deciziile lui Cristos, îmi aduc aminte de confruntările Baptiştilor din Anglia când un grup liberal au încercat şi au reuşit să dea la o parte pe Spurgeon ca preşedinte a Asociaţiei Baptiste din Anglia.
Biserici liberale, cu pastori liberali, au încercat cu sârguinţă să schimbe conducerea prea conservatoare de care dădea dovadă prin preşedintele ei, fratele Spurgeon. După eliminarea lui Spurgeon, baptiştii din Anglia au suferit o cădere pe care şi în zilele noastre încă mai poate fi simţită. Astfel în idealurile unui lucrător firesc, nu lucrarea Domnului este pe primul loc, ci interesele personale, a unei siguranţe de conducere, care de multe ori este menţinută cu forţa democratică, şi nu teocratică a voii lui Dumnezeu.
Nu am cunoscut oameni a lui Dumnezeu care să ţină cu toată puterea la o poziţie, la asigurarea unui titlu, sau a unei situaţii economice. Copii Săi sunt conştienţi că Cristos este Capul, iar noi suntem mădularele. Nu alegerile democratice sunt soluţia Bisericii, ci deciziile Capului, manifestate prin membri Bisericii Sale. Fiecare generaţie pare să fie la o răscruce, şi această generaţie pare că nu îi lipseşte ocazia unei cercetări.
Baptismul nu este la o răscruce, ci numai la o mic popas, în care să ne odihnim picioarele, să ne uităm înainte şi să continuăm lucrările Celui care ne-a chemat să facem voia Sa. Fratele Ţon se adresa Mesei Rotunde sugerând că este timpul să:
– Să determinăm cauzele acestei situaţii.
– Să găsim calea de redresare (ce schimbări ar trebui să facem ca să ieşim din situaţia actuală).
– Să trasăm nişte jaloane pentru drumul pe care ar trebui să mergem de aici înainte, ca indivizi, ca Biserici, ca Uniune (cult).
Nu viitorul Baptismului ar trebui să ne corupă inimile, şi nu continuarea Negruţiană ar trebui să ne mobilizeze, ci dragostea pentru Cuvântul Său, bucuria slujirii, indiferent dacă este la ţară sau oraş. Pesimismul unora nu ar trebui să afecteze viitorul care este în Cristos. Baptismul nu este la răscruce, ci atitudinea noastră faţă de Cristos.
Concluzii
Baptismul a existat nu datorită unor alegeri, unei iniţiative, sau sârguinţa unui grup de oameni. Din generaţie în generaţie, Dumnezeu s-a folosit de nişte oameni a credinţei identificaţi a fi baptişti, în răspândirea Evangheliei chemând pe păcătos nu la Baptism ci la Cristos. Ca părtaşi a numelui şi suferinţelor lui Cristos, nu este de mirare că, indiferent de timpurile politice în care trăim, fie comunism fie democraţie, Biserica Sa să fie lovită, nu numai din afară dar chiar şi din mijlocul ei de oameni fireşti, care nu au ajuns să cunoască sau să înţeleagă valoarea Crucii.
Necesitatea creşterii în Cristos, a predării şi relaţiei personale cu Mântuitorul este o realitate pe care fiecare generaţie o trăieşte. Ca apologet baptist nu perpetuarea Baptismului este idealul lucrărilor mele, sau neglijarea problemelor, trecerea cu vedere a greşelilor pe care le facem este. Am apărat şi apăr istoria părinţilor noştri, a celor chemaţi să lucreze pentru Cristos din seminţiile Baptiste. Am apărat şi explicat înţelegerile doctrinare Baptiste, nu ca un înlocuitor al Evangheliei ci ca o înţelegere pe care noi Baptiştii o avem.
Suntem toţi la fel în doctrine sau dogme? NU! Totuşi, Cristos ne uneşte pe toţi sub jertfa Crucii, astfel că, indiferent de timpurile pe care le trăim, noi nu suntem la răscruce, ci la o continuare a lucrărilor la care am fost chemaţi. Certuri, neînţelegeri, supărări au existat din totdeauna, chiar de la începutul Bisericii Primare, însă continuitatea lucrărilor Sale, a fost asigurată de însăşi prezenţa Duhului şi a Cristosului care conduce totul. Ceea ce unii consideră a fi „probleme baptiste”, în faţa lui Dumnezeu nu sunt decât nişte perioade de cercetare, de creştere şi unificare în jurul Crucii Sale.
Coram Deo!
Note de subsol:
- Masa Rotunda file http://groups.yahoo.com/group/masa_rotunda
- ibid 1
- ibid 2
- Forumul EurActiv.ro: Cerem impreuna cu intelectuali dosarele Bisericii!!!
- http://www.abpnews.com/1806.article
- http://www.informatiadevest.ro
- http://www.roboam.com
- http://adividu.wordpress.com/2007/03/17/episodul-1-ar-trebui-sa-accepte-pastorii-ubr-salarii-de-la-stat/#comments
- ibid 8
http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_apr07.htm
Apreciază:
Apreciere Încarc...