Închide

Lecția lui Nebucadnețar pentru președinții țărilor lumii de azi — Revista ARMONIA – Saltmin Media

Daniel 1. „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace! 2. Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. 3. Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile […] […]

Masoneria romana

download

Masoneria romana

   |
Baniera M.L.N.A.R.

Scurt istoric al Masoneriei in Romania

Masoneria asa cum o cunoastem azi a ajuns pe teritoriul Romaniei la inceputul sec. XVII, venind de la Istambul odata cu corabiile ce carau graul, mierea si berbecii catre capitala de atunci a Imperiului Otoman. Pe uscat a ajuns pornind din tarile Germanice.

Masoneria romana speculativa constituie prima loja la Iasi. Este atestata documentar in 5734, intaiul Mare Maestru fiind insusi domnitorul Moldovei Nicolae Mavrocordat, care a preconizat si a inceput lucrari masonice, fapt pentru care a fost mutat in Principatul Munteniei. Se cunosc ofiterii primei loji, acestia fiind boieri (nobili) pamanteni.

Masoneria franceza a avut un rol determinant in revolutia lui Horea in 5794. Horea, edificator de case si biserici, frate mason, a putut ajunge pana la Imparat in baza dreptului de vizita acordat de o loja vieneza, loja Binefacerea. Exista plansa tinutei, precum si rezumatul cuvintelor pe care le-a rostit. Prin sacrificiul sau, Horea a coborat in cuvant, din cuvant in legenda, constituind si astazi o prezenta in Tara Motilor, Tirolul Romaniei, cum i-a fost spus de fratele Octavian Goga.

Masoni la 1848

Un alt eveniment important il constituie Unirea Principatelor Moldova si Tara Romaneasca la 24 ianuarie 5859. Unirea a fost gandita de masoni si realizata de frati prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate.

Marele Cuza nu si-a dorit domnia. A fost propus Vasile Alecsandri care a renuntat, apoi Mihail Kogalniceanu, care a renuntat si el, ca in cele din urma sa fie ales fostul parcalab de Galati, devenind prin reformele in cheie masonica Marele Domnitor Alexandru Ioan. Datorita intelepciunii lui si a sfetnicului sau, Mihail Koganiceanu (si el frate mason), guvernul Romaniei din acea vreme a pus in aplicare eliberarea sclavilor manastiresti, mai inainte ca Statele Unite sa-i fi eliberat pe cei de culoare de sub sclavie. Ideea de Libertate, Egalitate, Fraternitate, ideea de Lumina nascuta din Adevar, ideea ca omul poate deveni mai bun, ca este perfectibil, au calauzit de-a lungul timpului lucrarea masonica romaneasca.

Intaia Mare Loja, cu caracter capitular, s-a instalat la Bucuresti, capitala de astazi a Romaniei la 5880, iar primul Mare Maestru ales a fost Constantin M. Moroiu.

Convinsi ca dintotdeauna Masoneria si-a impletit Lucrarea cu marile idealuri ale natiunii, duminica 1 septembrie 6002 Marele Consiliu al Marii Loji Nationale A Romaniei, a rememorat, printr-o suita de expuneri, atmosfera de inalta emulatie fraterna ce domina Masoneria Romana a anului 5880.

Actiunile masonilor in slujba tarii constituie expresia unei activitati ce a onorat in cel mai inalt grad rosturile catre care era orientata Marea Loja Nationala a Romaniei, desavarsita la 8 septembrie 5880 de ilustrul Mare Maestru Constantin M. Moroiu.

Acordand intreaga recunostinta si admiratie fratilor ce au condus destinele, a fost decretata, la cererea Marelui Consiliu, in tinuta ceremoniala din 1 septembrie 6002, ziua de 8 septembrie, ca suprema sarbatoare pentru intreaga Obedienta a Marii Loji Nationale A Romaniei, continuatoare a idealurilor si modelului Lucrarii de aleasa tinuta inceputa la 8 septembrie 5880 si mentinuta neintrerupt pana astazi.

Totodata, prin Decretul Marelui Maestru al Marii Loji Nationale A Romaniei, au fost conferite Brevetele pentru cea mai inalta distinctie: „Marea Cruce Masonica a Romaniei”, acordata Post-Mortem, Marilor Maestrii Adrian Dohotaru si Sever Frentiu, incorporati in eternitate.

Din treapta in treapta, in desfasurarea timpului, masonii au fost prezenti in 5918 la Marea Unire, cand Transilvania, Tara de peste padure – constituind prin sanctuarele de la Sarmisegetuza insasi inima Romaniei, se va alipi Romaniei. Vocile care au rasunat cu ani in urma pe Campia Libertatii in tumult la Alba Iulia vor consfinti pe veci Marea Unire.

Recunoasterea de catre marile puteri se datoreaza in cele din urma geniului lui Ion Bratianu, care prin delegatia romana in frunte cu Alexandru Vaida Voievod il vor convinge pe Clemenceau de legitimitatea acestei recunoasteri. Acelasi aport major insemnat il va avea Regina Maria, descendenta a doua case imperiale, care il va convinge pe „Tigru”, pana atunci neinduplecat. Regina Maria era fiica Marelui Maestru al Angliei si intr-un grad de foarte apropiata prietenie cu Regele Imparat al Angliei, George al V-lea , Fost Mare Maestru al Marii Loji a Angliei pana la urcarea sa pe tron. Astfel, in culisele istoriei atat de intortocheate, masonii au fost intotdeauna prezenti, aducandu-si aportul lor la consolidarea drepturilor legitime ale tarii, cu care au avut intotdeauna o identitate de destin.

Masoneria romana a continua lucrarea, mentinand verticalitatea coloanelor cu toata oprimarea la care a fost supusa de-a lungul ocupatiei naziste precum si a celei neo-comuniste. Fratii care ne-au precedat au activat in vremuri de restriste. Datorita lor lumina in masoneria romana nu s-a stins niciodata.

Greul, obolul suferintei s-a petrecut aici pe teritoriul nostru legitim, pe care nu l-am parasit niciodata, a activitatii noastre neintrerupte prin care am sustinut Lucrarea. Fratii s-au ajutat reciproc, spun marturiile, dovada, in lagarele de munca fortata, cu nimic mai prejos decat Auswitz, Belsen. Metodele au fost diferite, noi nu am cunoscut cuptoarele mortii, care depasesc ca amploare si modalitate a crimei orice imaginatie umana.

Familiile s-au ajutat reciproc, in timp ce fratii erau internati in lagare. Undeva in nevazut, in pretutindeni, a existat o rezistenta. Fratii, multi frati, sunt convins ca nu au crezut ca ocupatia comunista va avea sfarsit in secolul care a apus. Dar iata, Dumnezeu a vrut ca oroarea sa se prabuseasca in sine, ca trista utopie, cum a numit-o Vaclav Havel, sa aiba sfarsitul la care am asistat. Nu stiu, desi am cautat sa ma documentez, daca alte fratii masonice din alte teritorii ocupate au avut o soarta ca a noastra.

Un argument hotarator, il constituie, in continuitatea lucrarii, hotararea Suveranului Mare Comandor C. Belu, de a stramuta Supremul Consiliu al Romaniei la Paris, prin intermediul Dr. Leonida Vladimir.

Fratele Fred Cerchez a tinut baniera masoneriei romanesti cu demnitate inaltata in viforul istoriei, a vanturilor nu o data contrarii.

Fratii nostri, evrei, emigrati in Israel, s-au simtit in continuare romani. Loja a sarbatorit anul trecut 50 de ani de activitate continua, lucrand in limba romana.

S-au depus toate eforturile de a reconstitui cat mai aproape, cu exactitate de adevar, luand contact cu veteranii-Plesuvii, dintre care cei mai multi astazi sunt la Orientul Etern. In viata mai sunt cativa. La unison, informatiile coincid, constituind fara variante, un singur Corpus. Intaia tinuta in Libertate dupa 5989 a avut loc in ziua de Sf. Stefan 5989, in Templul Memorial din str. Radu de la Afumati. Au fost cinci: Anton Dimitriu, Nicu Filip, Edmond Nicolau, Mircea Sion si Ion Udrea.

A fost aceasta tinuta istorica, de-a dreptul emotionanta, ne-am strans in tinuta deschisa, recunoscandu-ne frati. Deasupra era steaua inflacarata, pe un altar improvizat, echerul si compasul deschise la gradul 1, la loc vizibil asa cum impune randuiala.

Lipsa unui document al acestei tinute este explicata de fratele Edmond Nicolau prezent acolo: „Eram atat de cuprinsi de emotie, incat nimanui dintre noi nu i-a stat capul la asta. Era firesc, n-am crezut sa apuc ziua asta, dupa 45 de ani de ocupatie sovietica, facuta cu mana romaneasca.”

A urmat o perioada benefica pentru masoneria romana. La modestul sediu „La Curte”, cum i s-a spus dintotdeauna, s-a facut un instructaj temeinic, fratii adunandu-se din trei in trei zile in tinute prelungi, descoperindu-li-se in dinamica ritualurilor, ma refer la cele trei grade, adevarurile adanci, eterne pe care le contin.

Aici au conferentiat Edmond Nicolau, Nicu Filip, Mircea Sion, aceasta in mod sustinut; au fost invitati, in tinute albe, diferite personalitati din varii domenii, care i-au luminat pe frati.

Se gasesc si acum in uriasul pod al templului, caprele si scandurile, cu care se constituia, in potcoava, masa. Nu exista taxa de participare, ci fiecare venea cu ce putea.

Toata aceasta activitate nu a ramas fara rezultate. La 24 ianuarie 5993 la complexul „Lebada”, dupa atatia ani, s-a regularizat Masoneria Romana, care intra prin acest act istoric, in circuitul recunoasterilor planetare. La „Lebada” este inscaunat Primul Mare Maestru ales sub auspiciile Marelui Maestru al Italiei Giuliano Di Bernardo. Ia parte la ceremonie ill. fr:., imputernicitul American pentru S-E Europei, Arnold Hermann. Ca element suplimentar, fr:.Arnold e nascut in Bucuresti. Mai tarziu, intr-o ceremonie impresionanta, faclia luminii este trecuta, de ill. fr:.Di Bernardo, Mare Maestru al Italiei, la Pallazzo Giustiniani, in mainile Marelui Maestru Nicu Filip, in prezenta si cu girul imputernicitilor speciali, H. Doug Lemmons, Arnold Hermann.

Ordinul Masonic Roman contemporan este in esenta sa, continuatorul traditiilor si lucrarii masonice in spatiul carpato-dunareano-pontic din ultimii 180 de ani. Desi rupt dupa caderea Romaniei in interiorul lagarului comunist, printre supravietuitorii, obsedantului deceniu, al dictaturii staliniste si apoi al sfertului de secol de recluziune nationala ordonata de Nicolae Ceausescu, s-au aflat luminile care sa continue lucrarea traditionala a Masoneriei.

Daca la inceputurile sale, s-a constituit ca element de coeziune a generatiei lagarelor comuniste, Marea Loja a evoluat in societatea romaneasca spre o mai mare cuprindere a generatiei formate intre 5950-5970, cei numiti tehnicienii socialismului, cei care au facut prima reforma, esuata in timp, a comunismului stalinist. Aceasta generatie de stanga, fara a avea nici un fel de tangenta cu elementele cheie ale sacrului (fie religios sau masonic) a privit continuarea lantului masonic ca pe o curiozitate si apoi ca pe un element lipsa in viata lor spirituala, care trebuie cunoscut si insusit.

In ceea ce priveste Marii Ofiteri si Marii Demnitari ai Lojii, fiecare provincie trebuie sa fie prezenta si reprezentata in Marele Consiliu. Astfel, Clujul si Alba Iulia, Timisoara si Craiova, Aradul si Suceava, Constanta si Iasiul – enumerarea nu este limitativa – trebuie sa fie reprezentate, fiind parte in hotararile ce se iau.

Dintotdeauna, masonii de pe teritoriul Romaniei, au fost solidari cu tara. Aceasta, indreptateste sa explicam de ce prima Constitutie in libertate, prima Constitutie a unei Masonerii Regulare, a unei masonerii care pune primatul credintei in Dumnezeu a fost votata sa se desfasoare intr-un Convent convocat la Alba Iulia. Intr-un Convent in care delegati de pe toate intinderile tarii sa fie prezenti, convergenti la orasul simbol al unitatii tuturor romanilor, care este si va fi Alba Iulia.

Proiectul de Constitutie prezentat Conventului, a fost infatisat adunarii impreuna cu un alt proiect redactat in taina, contrar uzantelor masonice care implica adevarul si increderea. Cele doua proiecte au fost prezentate integral Conventului, care punand la vot a acceptat proiectul fratelui Voiculescu, inlaturand proiectul cel de-al doilea ca neconcludent, neindeplinind aspiratiile Masoneriei Romane in acel moment.

Constitutia de la Alba Iulia a fost prezentata de fratele Voiculescu, pusa la vot, articol cu articol, si intrunind unanimitatea a fost votata si promulgata prin Decret de catre Marele Maestru.

Conventul Ordinar, alege ca Mare Maestru, pe regretatul frate Dohotaru Adrian. Mandatul Marelui Maestru Adrian Dohotaru va dura putin, 5-6 saptamani, el fiind victima unui accident.

Masoneria Romana, in speta Marea Loja Nationala a Romaniei, a avut demnitatea si curajul sa ia pozitie impotriva coruptiei practicata in Ordin, coruptia fiind elementul cheie care a facut ca terorismul sa aiba puterea pe care am vazut-o in lume.

In aceasta lumina, la Conventul Extraordinar de la Brasov 13-14 aprilie 6002, noul Mare Maestru al Marii Loji Nationale A Romaniei a fost ales prin vot deschis, persoana fratelui Viorel Danacu.

Toate masurile initiate de Conventul Extraordinar de la Brasov, vizeaza promovarea intereselor nationale ale Romaniei, sustinerea integrarii Euro-Atlantice, asigurarea bunastarii pentru Poporul Roman, consolidarea statului de drept, cautarea progresului permanent al Romaniei, sustinerea reformelor initiate de Presedintele Romaniei si de Guvern.

In felul acesta, Ordinul Masonic Roman sprijina, ca intotdeauna in ultimele secole, realizarea obiectivelor nationale ale Poporului Roman: modernizarea politica si economica, asigurarea unitatii si independentei nationale, progresul social si edificarea statului de drept.

Modificarile aduse Constitutiei Marii Loji Nationale A Romaniei si noul program de guvernare, izvorate din discutiile purtate la Brasov, vizeaza, ca prioritati directe si imediate, eliminarea coruptiei din cadrul Ordinului, transformarea Marii Loji Nationale A Romaniei intr-un cadru de discutii si cercetari indreptate spre edificarea binelui Romaniei si al Umanitatii precum si spre onorarea nevoilor de Adevar ale fratilor si sprijinirea prin toate mijloacele a integrarii Romaniei in NATO si in UE.

Printre modificarile aduse Constitutiei se numara si unele legate de promovarea comunicarii interne intre membrii Ordinului. Acestea au devenit necesare intrucat, in ultimii ani, Marea Loja Nationala a Romaniei s-a extins foarte mult, multe persoane onorabile alaturandu-se lojilor. Din aceasta cauza s-au operat modificari de natura sa garanteze permeabilitatea structurilor de conducere ale Marii Loji Nationale A Romaniei, libertatea candidaturilor tuturor masonilor indreptatiti la orice functie si reprezentarea in Marele Consiliu a fratilor din diferite Oriente de pe intreg teritoriul Romaniei.

Dupa cum se cunoaste, Ordinul Masonic se bucura de o reala si impresionanta traditie in Romania. In firul vremii, fratii din cadrul Ordinului, au participat direct la toate evenimentele care au marcat constituirea statului national unitar roman. Si nu de putine ori, Masonii Romani si-au dat tributul lor, sub forma supremei jertfe, in situatii in care s-a decis soarta tarii.

Pentru materializarea actiunii de a transforma Marea Loja Nationala a Romaniei intr-un spatiu de cercetare a nevoilor societatii romanesti si de identificare a cailor si mijloacelor necesare progresului si modernizarii, Conventul a decis infiintarea Lojii de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, care ii va reuni, ca membrii sau vizitatori, pe fratii care sunt preocupati de dezvoltarea gandirii masonice si de problemele cu care se confrunta societatea contemporana, devenind astfel coloana de sustinere istorica, sociala si in cea mai mare parte metafizica a structurilor.

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica constituie dovada maturitatii gandirii masonice prin adancirea izvoarelor si convergenta lor intr-o entitate doctrinara constitutional filozofic masonica.

Masoneria constituita pe teritoriul Romaniei a gasit un fond fertil, arhaic, precrestin; de unde caracterul profund religios inclinatia spre meditatie si traditionalism a poporului roman.

Loja de Cercetari propune punerea in discutie si demararea unei Enciclopedii Masonice Universale, de conceptie originala.

Lucrarea implica profesionalitate si o continua supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redactional.

Ca punct de plecare va fi trimisa o adresa catre toate Marile Loji de la care am primit recunoastere, rugand fiecare Mare Loja sa binevoiasca ca pe un numar de pagini sa-si constituie in limba Engleza, propria sa istorie de la origini pana in zilele noastre. Lucrarea la Enciclopedia Masonica a inceput deja. O lucrare complexa la care participa frati din Obedienta.

Marea Loja Nationala a Romaniei este Obedienta autonoma, suverana, recunoscuta de masonii de pe teritoriul Romaniei.

Marea Loja Nationala a Romaniei este profund traditionala, pastratoarea cu strictete a neclintitelor Landmark-uri.

Marea Loja Nationala a Romaniei a fost regular constituita din trei Loji regular constituite, primind Lumina de la Mari Loji Regulare universal recunoscute si continua traditia masonica prin Conventul Extraordinar de la Brasov 13-14 aprilie 6002.

Marea Loja Nationala a Romaniei si Lojile de sub Obedienta sa nu intretin nici o relatie masonica sau de alta natura cu Loji mixte sau corpuri care admit femei intre membrii lor.

Masonii ce alcatuiesc Marea Loja Nationala a Romaniei, proclama cu tarie credinta Intru Marele Arhitect al Universului, in puterea si vointa Sa revelata, in nemurirea sufletului, in Constitutie si este profund traditionala, pastratoare cu strictete a neclintitelor Landmark-uri.

Cele trei Mari Lumini ale Masoneriei Universale: Cartea Legii Sacre (Biblia, Torah, Coranul sau Zend Avesta, dupa caz) deschisa, Echerul si Compasul, sunt in deplina cinstire, asezate la vedere, pe tot timpul lucrarilor ce se desfasoara in Lojile de sub Obedienta Marii Loji Nationale A Romaniei.

La Orient, stau cele trei Mari Simboluri Sacre: Ochiul lui Dumnezeu in Triunghiul Sacru, Soarele si Luna, de o parte si de alta a lui, patronand dinspre Orient randurile de frati corespunzatoare celor doua coloane fundamentale J si B.

La Marea Loja Nationala a Romaniei, pe peretele corespunzator pozitiei Soarelui, inspre Orient, este arborata Baniera Marii Loji Nationale A Romaniei, iar pe cel corespunzator Lunii, este arborat Tricolorul Romaniei.

In mod solemn si sacru, orice initiat in masonerie, va depune juramantul cu mana stanga si privirea asezate deopotriva pe Cartea Legii Sacre deschisa, pe Echer si pe Compas, pentru a vibra in armonia dintre cuvant si sacralitatea divinului.

Marea Loja Nationala a Romaniei are suveranitate masonica deplina pe intreg teritoriul Romaniei, asupra Lojilor de sub Obedienta sa. Se autoguverneaza, avand putere absoluta asupra Lucrarii celor trei grade: Ucenic, Calfa, Maestru.

Marea Loja Nationala a Romaniei nu-si imparte autoritatea cu nici o alta putere masonica sau laica asupra celor trei grade amintite si nici un demnitar din conducerea vreunui Rit nu poate detine in paralel demnitati si functii in Marele Consiliu al Marii Loji Nationale A Romaniei.

Marea Loja Nationala a Romaniei, autorizeaza functionarea in teritoriul pe care il guverneaza a Riturilor de perfectiune, universal acceptate.

Marea Loja Nationala a Romaniei si Lojile de sub Obedienta sa, in timpul Tinutelor rituale, interzice discutiile politice, religioase sau de afaceri.

Masoneria de Rit Scotian Antic si Acceptat, lucrand pe teritoriul Romaniei trebuie sa reprezinte coloana de sustinere morala, materiala si sociala a natiunii romane. Masoneria, prin lucrarea sa, contribuie la garantia drepturilor cetatenesti si respectul natiunii noastre in lume.

Marea Loja Nationala a Romaniei participa activ la viata de zi cu zi a Romaniei.

Avem astazi o Loja taraneasca, care lucreaza pentru ridicarea materiala, sociala a satului romanesc. Suntem pe cale de a infiinta noi triunghiuri taranesti, in alte puncte ale tarii, la Putna, Teleorman, Maramures.

Masoneria isi propune sa depuna eforturile ca taranul roman, devenind agricultor, acesta sa duca la inchegarea unor microferme, cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit si competent al organelor statale.

Am mai spus-o, taranul roman nu trebuie cautat in balade, in muzee de arta folclorica, nici in literatura.

Taranul roman, dintotdeauna a constituit clasa cea mai napastuita. A dat cu sapa, a tras cu coasa, jumatate din an pus sa hiberneze. Masoneriei ii revine rolul sa-l faca pe taran contemporan epocii, constient ca este o forta care poate realiza enorm pentru ca tarii, intregii natiuni sa-i mearga bine, restabilind astfel un echilibru intre sat si oras.

Avem un cler care si-a dat din plin obolul de suferinta si moarte in inchisorile si lagarele de munca fortata, a caror amintire inca cutremura de groaza, dar care acum s-a estompat si continua sa se estompeze, devenind istorie, subiect de discutie in mari adunari filozoficesti.

Noi romanii suntem, natiunea in majoritatea ei, crestini ortodocsi. N-am oprimat celelalte culte, nicicand. Nu am daramat bisericile sub ocrotire papala cu tunul cum a facut-o la ordinul habsburgic, generalul Bem.

Este de dorit sa avem Preoti Masoni, pe care ii chemam sa ne cunoasca, sa cunoasca idealurile si eforturile noastre pentru unire si respectul celorlalte religii. Preotii din tara noastra trebuie sa cunoasca, ca spre a deveni mason trebuie sa crezi nestramutat in Dumnezeu, trebuie sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, trebuie sa cunoasca ca noi vorbim lumii prin fapte, ca binele il facem in taina, asa cum propavaduiesc sfintele noastre scripturi. Preotii nostri, respectatii nostri Preoti trebuie sa cunoasca faptul ca Masoneria repudiaza din plin sectele care ne-au napadit credinta si tara.

Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui sa-si deschida ferestrele atat ca sa vada afara, dar mai ales pentru a permite aerului curat sa intre inauntru”.

Poate numai in fosta Rusie, credinta a fost atat de oprimata cat a fost la noi. Sa nu uitam ca efortul comunismului a fost ca poporul roman sa devina ateu. La lumina acestor realitati istorice trebuie reexaminata spiritualitatea atat in areal contemporan, cat si in perspectiva unor deveniri ale caror inceputuri se intrevad prin ceata, prin care corabia statala inainteaza usor, cu grija sa nu se sfarame de stanci. S-a asezat asupra lumii o ceata, prin care se intrevede o confruntare grava cum n-a mai cunoscut inca omenirea, cand adversarul nu mai este o teava de tun, ci este o naluca, cand maini teroriste agita arma atomica, agita razboiul chimic, cand agita virusi ucigatori la care nu cunoaste nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei, Masoneria de pe teritoriu cheama fratii sa stea stransi umar la umar, unul langa altul, spre a duce in continuare aportul nostru pozitiv, ca, inca o data o spun, sa ne ocupam locul pe care il meritam in lume.

Chemarea noastra s-a adresat si se adreseaza tineretului, se adreseaza studentilor din toate domeniile de cercetare si suntem bucurosi ca am avut audienta. Intaia loja de studenti, Loja „Mihai Eminescu” a luat cu entuziasm fiinta. A doua loja, Nichita Stanescu este in curs de constituire.

Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunta la orizont o generatie avand ca pista de decolare pe Eugen Ionesco, de radacina din Slatina, acesta care a asezat ca si O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi in deplin acord cu gandirea lumii.

Acum, cand Raul si-a intins in mod alarmant aripile peste lume, cand ignoranta si reaua vointa lasa locul unor forme din ce in ce mai subtile, chemarea spre o noua expresie a Lucrarii noastre Masonice, cere sa ocrotiti si sa respectam Adevarul, sa curmam avantul cu care securea coruptiei ciunteste zeci de suflete, sa ne unim prin traditionalul lant al fraternitatii, inchipuind din trupurile si mintile noastre acel zid unic pe care doar iubirea il poate intari.

Pe data de 31 octombrie 6003 a fost trimisa o scrisoare tuturor Marilor Loji in care au fost mentionate urmatoarele: alaturi de toate natiunile lumii suntem si noi romanii, martorii multiplelor evenimente care continua sa otraveasca pacea omenirii.

Dincolo de stradania personala de perfictibilitate, implinirea noastra nu va fi intreaga, decat, armonizandu-ne in grandioasa Lucrare a Masoneriei Universale, va asiguram, iubiti si respectati frati, de intreaga noastra disponibilitate, de alesul sentiment de iubire fraterna pe care-l nutrim fata de voi si toti fratii romani.

Marea Loja Nationala a Romaniei continua din dorinta de Adevar si Dreptate, condamnarea oricaror acte de coruptie, extremism, sau terorism, acest flagel distrugator care loveste omenirea si viata alimentata de coruptie – sangele care iriga si constituie puterea actului terorist – care se cer anulate.

Am fi onorati sa intelegeti ca noi continuam Lucrarea inceputa in 5880, regularizata in 5993, Lucrare re-asezata pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizandu-si pretuirea pe neclintitele elemente de traditie masonica.

De aceea nadajduind intr-o buna si fraterna intelegere a intentiilor noastre, va asiguram inca o data de intreaga noastra pretuire si deplina disponibilitate la conlucrare.

In ziua de 24 Ianuarie 6003, la Casa Vernescu, Calea Victoriei 113, Bucuresti, la ora 1200, Marea Loja Nationala a Romaniei a sarbatorit jubileul de 10 ani de activitate masonica depusa in cinstea Ordinului, spre binele Patriei in prezenta delegatiilor fratilor din teritoriu.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o natiune, Europa este o constelatie de culturi, de traditii, de orgolii, pe care masoneria Continentului cauta sa-i dea un numitor comun.

In acest sens Marea Loja Nationala a Romaniei incorporeaza lucrarii, gasirea modalitatii corecte ca cele cinci principii fundamentale:

  • Credinta in existenta Marelui Arhitect al Universului, tinutele rituale tinandu-se intru Gloria Sa;
  • Prezenta celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul si Compasul;
  • Interzicerea dicutiilor cu subiect politic sau religios in cadrul tinutelor rituale;
  • Neadmiterea femeilor in cadrul tinutelor rituale;
  • Respectarea intocmai a Landmark-urilor;

Marea Loja Nationala a Romaniei este membra cu drepturi depline a Confederatiei Marilor Loji Unite ale Europei prin semnarea acordului de aderare de catre Marele Maestru Viorel Danacu la Paris, in anul 6004. Constitutia si Regulamentul sunt aceleasi cu cele ale membrilor Confederatiei Marilor Loji Unite ale Europei.

http://www.mlnar.ro/francmasoneria/masoneria-romana

https://ardeleanlogos.wordpress.com/diverse/masoneria-romana/

Cum să interpretăm Biblia De Michael Gowens

 

Pagina Pastorală

 

Cum să interpretăm Biblia  De Michael Gowens „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” 2 Timotei 2:15

Recent am stat în camera de aşteptare pentru vizite a unui spital împreună cu o familie a cărei fiică era bolnavă. Totuşi, aceasta nu era o vizită obişnuită, pentru că fiica de vârstă mijlocie a familiei era surdă. Un număr dintre prietenii ei, care erau de asemenea surzi, stăteau în jurul camerei şi am stat şi eu vrăjit în timp ce îi priveam cum comunică prin limbajul semnelor. Am simţit ceva din frustrarea oamenilor surzi pe care trebuie să o simtă trăind într-o lume fără sunet în timp ce îi vedeam cum conversează cu mâinile lor şi am realizat că eu nu puteam nici auzi şi nici înţelege limba lor. Pentru că noi vorbim limbi diferite tot ceea ce puteam face era să ne holbăm şi să zâmbim unii spre alţii. O mare barieră numită „sunet” împiedica comunicarea şi înţelegerea. Din fericire, o domnişoară numită Bonnie era prezenta care poseda deopotrivă simţul auzului şi capacitatea de a conversa în limbajul semnelor. Abilitatea sa de a face un pod peste spaţiul gol dintre cele două lumi ale noastre ne permitea să comunicăm în mod liber şi să ne înţelegem unul pe altul. Bonnie făcea semne şi vorbea simultan, interpretând cuvintele liniştii în cuvintele sunetului, şi invers. Eram intrigat (de a spune cel puţin) de experienţă, stimulat de interacţiunea, şi mulţumitor pentru oportunitatea de a sluji prin Bonnie. Am plecat de la spital în acea zi cu o nouă apreciere pentru rolul pe care interpretul îl joacă în conectarea a două lumi care altfel ar rămâne separate. Experienţa studiului Bibliei nu este mai neverosimilă decât experienţa mea din camera de spital din acea zi. Pentru majoritatea oamenilor, păşirea în lumea Scripturii este comparabilă cu vizitarea unei ţări străine. Oamenii lumii Bibliei vorbesc o limbă diferită, practică obiceiuri străine, poartă haine excentrice, şi se exprimă în feluri neobişnuite. Este foarte interesant să citim despre vite şi unicorni, mitre şi sceptre, efe şi omeri, ce ar putea însemna toate aceste lucruri pentru cineva care trăieşte în lumea vestică la încheierea secolului al douăzecilea? Ce era un cuptor fumegând şi o lampă arzătoare? Sau o trestie frântă şi un muc care fumegă? Ce este o „porţiune,” un „sorţ,” un „lighean de bronz,” şi un „heruvim?” Ce înseamnă să „stăm la poartă” sau să „aruncăm sorţul?” În mod evident, lumea Bibliei era diferită din punct de vedere cultural şi lingvistic de cea a noastră.

Sunt convins că pentru acest motiv, mulţi oameni se simt pierduţi când păşesc în lumea Scripturii. Experienţa este înrudită cu vizitarea unei ţări străine. Simţul intrigii faţă de noutatea experienţei este curând înlocuită de un simţ al frustrării faţă de ne familiaritatea mediului. De aceea, Biblia pare a fi îndepărtată şi separată de lumea contemporană.

Interpretarea Scripturii este în mod esenţial o chestiune de a traversa acest spaţiu gol adânc cultural şi lingvistic dintre lumea antică şi cea contemporană. Acest proces implică punerea a trei întrebări: (1) Ce spune textul? (2) Ce înseamnă el? (3) Cum se aplică el la mine? Prin implicaţie, Neemia 8:8 rezumă această abordare în trei etape a interpretării Bibliei: „Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu (Ce spune ea?), şi-i arătau înţelesul (Ce înseamnă ea?), ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră (Cum se aplică ea?).” Deci, provocarea pe care o întâmpină fiecare interpret al Scripturii este să facă un pod peste golul de înţelegere prin credincioşia deopotrivă faţă de lumea antică şi sensibilitatea faţă de lumea contemporană astfel că Cuvântul lui Dumnezeu este mânuit cu acurateţe şi cu relevanţă.

În al doilea rând, Timotei 2:15 este precedentul Noului Testament pentru ştiinţa interpretării Bibliei (numită hermeneutică). Fraza „împărţind drept cuvântul adevărului” înseamnă literal „a tăia drept.” Probabil Pavel, un corturar prin profesie, a tras imaginea tăierii drepte din meseria sa. Cei care făceau corturi, aşa cum o persoană care coase în zilele noastre moderne, urma un tipar specific în facerea unui cort. Majoritatea corturilor era făcute din piei de animale. Pentru ca bucăţile de piele să se potrivească împreună potrivit tiparului, corturarul trebuia să taie drept. În acelaşi fel, într-o încercare de a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, interpretul trebuie să taie drept, potrivind versetele şi gândurile care merg împreună, făcând distincţii între diferite aspecte ale unui subiect, şi căutând să găsim un nivel de consistenţă care face Biblia mai degrabă armonioasă decât auto-contradicţie. A face o tăietură dreaptă în interpretarea Bibliei, mai mult, interpretul trebuie să abordeze fiecare Scriptură cu anumite convingeri despre Biblie pe care el vrea să le înţeleagă. Aceste convingeri, sau presupuneri, stabilesc un cadru în care Scriptura trebuie să fie interpretată. Ele sunt de bază şi fundamentale pentru disciplina hermeneuticii. Nu este o exagerare a spune că multe controverse cu privire la înţelesul Scripturii pot fi urmărite înapoi spre un eşec de a fi compatibile cu aceşti parametrii de bază şi linii directoare în care trebuie să fie interpretată Biblia. Există şase parametri.

Convingerile pe care le aducem în procesul interpretării

(1) Inspiraţia Scripturii – 2 Timotei 3:16 spune, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.” Inspiraţia înseamnă „Dumnezeu a suflat.” Atunci, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Faimoasa frază a lui Augustin este, „Ce spune Scriptura, spune Dumnezeu.” Biblia este revelaţia de sine a lui Dumnezeu (nu doar opinia omului despre Dumnezeu, ci propria revelaţie a lui Dumnezeu despre Sine) şi inspiraţia este procesul prin care Dumnezeu s-a făcut cunoscut pe Sine vorbind prin autorii Bibliei. Aceşti oameni au vorbit (şi au scris) aşa cum au fost „mişcaţi [duşi de-a lungul] de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20). Astfel, Biblia este, într-un sens foarte real, Cuvântul lui Dumnezeu.

(2) Infailibilitatea Scripturii – Deoarece Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, şi de vreme ce ea revelează un Dumnezeu perfect care nu poate greşi (Deuteronom 32:4), atunci ea este adevărată în mod suprem. Inspiraţia presupune infailibilitatea. Interpretul se poate încrede în precizia istoriei Bibliei, cât şi în infailibilitatea fiecărui cuvânt. Biblia este adevărul. Această convingere este indispensabilă pentru interpretul Scripturii. Dacă ne apropiem de Biblie cu o convingere a infailibilităţii ei, nu vom presupune încercarea de a o cenzura sau de a o corecta. Nici interpretul nu va pune Scriptura împotriva ei şi să încerce să descopere discrepanţele.

(3) Autoritatea Scripturii – Deoarece Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, ea vorbeşte cu o autoritate ultimă şi absolută. Sarcina interpreţilor nu este să se îndoiască de validitatea pretenţiilor Scripturii, ci cum să se plece în supunere faţă de autoritatea Bibliei. Ea este regula finală pentru credinţă şi viaţă. Eşecul de a aborda Biblia cu o convingere cu privire la autoritatea sa este responsabil pentru aberaţiile de interpretare cum ar fi tendinţa (comună Carismaticilor) de a face experienţa testul ultim al adevărului şi anomalia (comună sectelor) de a produce literatură extra-Biblică ca un supliment necesar revelaţiei Bibliei. Individul care vine la Biblie cu o convingere cu privire la autoritatea sa ultimă nu poate pur şi simplu să evite pasaje care sunt ne apetisante pentru el, sau care sunt inconsecvente cu poziţia sa teologică particulară. Autoritatea Scripturii îl forţează pe interpret să abordeze fiecare verset în mod cinstit şi să caute să îl interpreteze în mod corect, în ciuda a cât de ne popular sau neplăcut este acesta. De exemplu, am auzit oameni care încearcă să evite învăţătura Noului Testament cu privire la rolul femeii în biserică. Pavel afirmă clar în 1 Timotei 2:9-15 şi 1 Corinteni 14:34 că femeia nu trebuie să ocupe o poziţie de învăţător în biserica locală. În analiza finală, o persoană care încearcă să respingă învăţătura lui Pavel (pentru orice motiv) prin interpretarea versetelor în termenii atitudinilor moderne, demonstrează prin simpla încercare de a evita un limbaj atât de clar o luptă personală cu autoritatea Scripturii.

(4) Unitatea Scripturii – O altă presupunere pe care o aduce interpretul la Biblie este o convingere cu privire la unitatea Scripturii. Biblia nu este o enciclopedie, construită pentru a da o mică informaţie despre o varietate de subiecte. Ea are un mesaj fundamental de la început la sfârşit – drama răscumpărării. Toată Biblia construieşte în jurul acestei teme, în părţile şi faţetele ei variate. Această convingere îl obligă pe interpret să sintetizeze Scriptura cu ea însăşi şi să încerce să descopere calea prin care două versete ale Bibliei se armonizează.

(5) Claritatea Scripturii – Psalmul 19:8 spune „…poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.” Curate înseamnă clare şi transparente. Scriptura este limpede. Ea este clară, simplă, evidentă şi inteligibilă, nu ambiguă şi obscură. Da, este adevărat că textul inspirat este un text parţial închis; de aici, el are nevoie să fie deschis (Neemia 8:8). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a dat pastori şi învăţători bisericii Sale. Famenul Etiopian chiar a recunoscut nevoia sa de învăţătură dacă ar fi să ajungă la înţelegere: „Înţelegi tu ce citeşti?” Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” (Fapte 8:30-31). Dar Scriptura este clară în înţelesul ei central. Eşecul de a recunoaşte claritatea Scripturii conduce la anomaliile spiritualizării şi a alegorizării Cuvântului lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să „citim printre rânduri” sau să căutăm sensuri ascunse în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne gândim că cuvintele sunt coduri secrete sau simboluri esoterice care reprezintă anumite idei mitice sau fanteziste. Cu riscul de a fi simplistă, Scriptura înseamnă ceea ce spune şi spune ceea ce înseamnă.

(6) Scopul practic al Scripturii – Scriptura este destinată pentru a fi aplicată la viaţă. Ea nu este îndepărtată şi deosebită de viaţă. De exemplu, cartea Estera nu este destinată pe a ne învăţa istoria persană, ci realitatea providenţei lui Dumnezeu în vieţile oameni obişnuiţi şi comuni. Eşecul de a înţelege scopul practic al Scripturii transformă disciplina interpretării Bibliei într-un exerciţiu strict academic. Scriptura este întotdeauna contemporană şi relevantă pentru viaţă. Cu aceste presupuneri, credinciosul este gata acum să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu. Există cinci principii fundamentale implicate în interpretarea adecvată a Bibliei.

Principii de interpretare

(1) Interpretează organic. Vezi versetul, pasajul, sau conceptul în termenii întregului. Aceasta este cea mai fundamentală regulă a interpretării. Acest principiu, cunoscut ca „principiul sintezei” sau „analogia credinţei,” este cel mai bine exprimat prin ideea că „Scriptura interpretează Scriptura.” Biblia este un întreg organic şi mesajul ei într-o parte nu este contradictoriu cu mesajul ei din altă parte. Deci, pentru a înţelege înţelesul oricărui verset, o persoană trebuie să înceapă privind acel verset în termenii contextului său imediat. O examinare a contextului este crucială pentru interpretarea adecvată a unui verset particular. De fapt, evaluarea contextuală este cel mai important principiu în interpretarea Bibliei. De exemplu, Evrei 10:26 spune, „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” Ce înseamnă acest verset? Evident, el înseamnă că orice păcat voit după convertire are consecinţe extreme în viaţa credinciosului. Dar în context, este specificat păcatul voit. Ce este el? Este păcatul părăsirii adunării locale (versetul 25): „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia…” Interpretul ar trebui să fie atent cu privire la o greşeală hermeneutică comună cunoscută ca „transferul semantic.” Când înţelesul unui cuvânt într-un context este luat şi introdus într-un context diferit fără a re-estima din nou noul context, a avut loc un transfer semantic. De exemplu, verbul „a mântui” din Efeseni 2:8 se referă la mântuirea de păcat în sensul teologic fundamental. Totuşi, dacă acea definiţie este introdusă în alt verset, de exemplu, 1 Timotei 2:15 („Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii…”), apare o contradicţie între cele două versete, pentru că Efeseni 2:8 învaţă că mântuirea este prin har şi 1 Timotei 2:15 învaţă că mântuirea este în procesul creşterii. Oare 1 Timotei 2 se referă la acelaşi fel de mântuire ca Efeseni 2? Evident că nu. Mântuirea din 1 Timotei 2:15 trebuie să fie interpretată în termenii contextului său imediat. Fiţi în special atenţi când studiaţi după subiect sau temă ca să nu luaţi texte doveditoare din contextul lor respectiv. În al doilea rând, versetul nu trebuie să fie interpretat doar în termenii contextului lui imediat, ci el trebuie să fie de asemenea sintetizat cu învăţătura totală a cărţii în care apare el. Înţelesul său trebuie să fie determinat în lumina cursului de gândire al cărţii. În al treilea rând, versetul trebuie să fie considerat în termenii mesajului Bibliei ca un întreg, permiţând doctrinei fundamentale să stabilească parametrii pentru înţelesul unui text. O regulă bună practică este să interpretăm pasajele neclare în lumina adevărurilor clare, neîndoielnice. De exemplu, Ioan 14:28 spune, „Tatăl Meu este mai mare decât Mine.” Înseamnă aceasta că Fiul era personal subordonat şi inferior Tatălui? Afirmaţia nu poate să însemne aceasta. Cum pot să ştiu? Prin virtutea altor referinţe numeroase la egalitatea personală a Fiului şi unitatea cu Tatăl (Ioan 10:30; Ioan 5:18; Filipeni 2:6; 1 Ioan 5:7; etc.) Deci orice ar însemna Ioan 14:28, acel unic verset nu anulează dovada decisivă a Scripturii cu privire la Divinitatea lui Hristos. Pasajul neclar trebuie să fie interpretat în termenii adevărului umbrelă mai clar.

(2) Interpretează Literal – Caută înţelesul scriitorului uman interpretând potrivit celui mai evident înţeles. Prin literal, nu înţeleg că interpretul ar trebui să neglijeze formele literare, figurile de stil, sau stilul literar. Scriptura foloseşte similitudini, metafore, hiperbole, sinecdote şi alte forme de imagini bogate pentru a romantiza, ilustra şi accentua adevărul. Prin literal, eu înţeleg că un verset trebuie să fie interpretat în concordanţă cu sensul său cel mai evident. „Un text înseamnă ceea ce a înţeles autorul său, nu ceea ce cred cititorii săi că înseamnă,” a scris A. B. Hirsch în Validitatea în interpretare. Aceasta este adevărat cu privire la orice fel de document, fie istoric, legal, medical, literar sau sacru. De aceea, interpretarea literară implică a te pune în papucii scriitorului şi a pune întrebarea, „Care era gândul scriitorului când a scris aceste cuvinte?” Interpretul trebuie să gândească el însuşi înapoi în mintea autorului şi să caute sensul original al textului. Pentru că Scriptura este clară, ea trebuie să fie interpretată potrivit sensului ei cel mai normal şi mai natural. Prin urmare, interpretarea este o chestiune de exegeză, luarea înţelesului din text, mai degrabă decât eisegeza, citirea înţelesului în textul pe care autorul nu l-a intenţionat niciodată să fie acolo. Interpretul trebuie să îl lase pe autor să spună ceea ce spune acesta şi nu să îl facă să spună ceea ce vrea el să spună.

Interpretarea literară este numită metoda „gramatical / istorică” de interpretare. Pentru a interpreta literal, interpretul trebuie mai întâi să studieze gramatica textului. El trebuie să studieze definiţiile cuvintelor şi structura propoziţiilor. El trebuie să observe timpul verbelor, folosirea prepoziţiilor şi punctuaţia propoziţiei. El trebuie să considere pe vorbitor şi audienţa căreia versetul se adresează. În al doilea rând, el trebuie să studieze dimensiunea istorică a textului. El trebuie să înveţe mai presus de cultură, geografie şi decorul cărţii. El trebuie să ştie data aproximativă când a fost scrisă cartea şi circumstanţele care au prilejuit scrierea. O persoană care nu cunoaşte, de exemplu, că Efraim era seminţia principală din Împărăţia de nord a Israelului şi că Samaria era cetatea ei capitală, va fi foarte confuz în profeţia lui Osea când Dumnezeu spune lucruri precum „Efraim s-a lipit de idoli” şi „Când vreau să vindec pe Israel, atunci se descopere nelegiuirea lui Efraim” (Osea 4:17; 7:1). Din punct de vedere istoric, Curtea Supremă a fost creată ca un corp de interpretare. Scopul ei era să interpreteze Constituţia Statelor Unite şi să aplice acea interpretare în mod juridic. Pentru a interpreta Constituţia, Curtea a utilizat metoda istorico-gramaticală. Ei au studiat cuvintele acelui document în termenii a ceea ce însemnau acele cuvinte când au fost folosite în vremea când a fost scrisă Constituţia. Totuşi, Oliver Wendell Holmes de la Curtea Supremă de Justiţie a făcut un precedent şi a început să interpreteze Constituţia în termenii atitudinilor moderne. Deoarece alte Curţi de Justiţie au urmat exemplul acesta, în mod gradat Curtea a schimbat un standard absolut pentru unul relativist. Rezultatul? Curtea Supremă a devenit acum un corp mai degrabă legislativ decât unul interpret. Problema reală de acum nu este „Ce spune Constituţia?” ci „Ce vor oamenii?” Este posibil să facem acelaşi lucru cu Scriptura; de aceea, interpretul trebuie să înceapă întotdeauna aici, întrebând, „De fapt ce spune?” El trebuie să refuze să se uite după înţelesuri ascunse şi să citească ideile în text care nu ar fi putut să fie în mintea autorilor. El trebuie să se plece cu umilinţă faţă de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, interpretând Scriptura după standarde normale şi naturale, nu după percepţia sa. Ultima întrebare nu este „Ce îmi spune aceasta mie?” ci „Ce spune aceasta? (punct).”

(3) Interpretează Practic – Caută o cale concretă pentru a aplica înţelesul la viată. Ezra „a făcut poporul să înţeleagă citirea.” El a aplicat adevărul la viaţă. El a luat principiile abstracte şi le-a inserat în situaţii de viaţă reale pe care oamenii ar putea să le înţeleagă şi să le aplice în vieţile lor. Cea mai bună cale de a face aceasta este să te întrebi pe tine întrebări. Întreabă, „Ce îmi spune versetul despre Dumnezeu? Despre viaţă şi situaţia umană? Ce îmi spune acesta despre mine şi cum mă provoacă acesta să mă schimb?” Puneţi-vă pe voi înşivă în papucii personajelor Bibliei. Întreabă-te, „Ce lupte interioare trebuie să fi experimentat Avraam când Dumnezeu i-a poruncit să îl jertfească pe fiul său Isaac? Ce lupte aş fi experimentat eu dacă el m-ar fi chemat să îl sacrific pe fiul meu?” Şi, „Ce s-a întâmplat în mintea leproşilor când Isus a atins acel om de neatins? Pot să mă identific eu cu sentimentul său de umilire şi contaminare? De câtă vreme nu l-a mai atins nimeni?” Şi, „Cum au răspuns Evodia şi Sintiche când au stat în biserica din Filipi ascultând epistola lui Pavel care era citită, când dintr-odată cititorul a spus „Îl îndemn pe Evodia şi pe Sintiche să aibă aceeaşi minte în Domnul”? Cum aş fi simţit eu să fiu expus astfel?” 5 Principii de interpretare 1. Scriptura interpretează Scriptura. 2. Un text înseamnă ceea ce autorul său a vrut să spună. 3. Adevărul trebuie să fie aplicat la viaţă. 4. Ascultă de înţelegerea altora. 5. Cere lui Dumnezeu înţelegere.

(4) Interpretează în comunitate – Stai pe umerii altora prin consultarea lor în privinţa viziunii lor şi pentru a învăţa din experienţele lor. Întreabă-i pe alţii despre înţelegerea lor. Citeşte scrierile celor care au trăit în timpurile dinainte şi observă poziţia lor cu privire la un verset particular. Interpretarea în comunitate va oferi cel puţin trei beneficii: Primul, ea va lărgi perspectiva ta. Părtăşia Biblică este un efort colectiv de a-l cunoaşte pe Dumnezeu mai bine prin împărtăşirea cunoştinţei, experienţei şi a resurselor pe care Dumnezeu ni le-a dat cu alţii. Este o activitate reciprocă ce implică deopotrivă a da şi a lua. Pavel captează esenţa efectului de lărgire al părtăşiei creştine, darea şi luarea reciprocă, în Romani 1:11-12: „Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună şi voi şi eu.” Noi ar trebui nu doar să fim dispuşi să împărtăşim cu alţii lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat, ci de asemenea să fim doritori să primim de la alţii lucrurile pe care Dumnezeu i-a învăţat pe ei. El poate să ne înveţe prin ei. Doar în părtăşia bisericii locale cineva va ajunge la o înţelegere deplină a credinţei creştine. Pavel se roagă în Efeseni 3:18 ca credincioşii din Efes „să poată pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” dragostei lui Hristos [accentul îmi aparţine]. În al doilea rând, interpretarea în comunitate sporeşte responsabilitatea. Expunerea punctelor tale de vedere cercetării şi înţelegerii altora produce un fel de cecuri şi balanţe, descurajând interpretările rătăcitoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Responsabilitatea reciprocă este crucială în toate dimensiunile vieţii bisericii, în special când este vorba de sarcina serioasă a studiului Sfintei Scripturi. În al treilea rând, interpretarea în comunitate oferă stimulare. Nu este nimic precum interacţiunea cu semenii credincioşi pentru a încălzi inimile reci, ascuţirea minţilor tocite şi a înnoi entuziasmul care zăboveşte. Personal, eu am nevoie de o expunere regulată la punctele de vedere ale altora, fie prin casete, cărţi, predici sau dialogul inter-personal cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Perspectiva lor o lărgeşte pe cea a mea şi mă provoacă la un grad mai mare de precizie. Nici o dimensiune a trăirii creştine, incluzând interpretarea Scripturii, nu este un zbor solo.

(5) Interpretează rugându-te – Saturează munca grea a exegezei cu o dependenţă umilă faţă de Dumnezeu. În final, dar nu în ultimul rând, roagă-te pentru înţelegere. Doar Duhul Sfânt poate da iluminare. Pavel stabileşte balanţa corectă dintre munca grea şi dependenţa umilă de Dumnezeu în sfatul său către Timotei: „Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.” (2 Timotei 2:7) Uneori când oamenii îmi spun că ei înţeleg foarte puţin din Biblie, îi întreb, „I-ai cerut lui Dumnezeu să te ajute să înţelegi?” Fără îndoială, în mod frecvent noi nu avem pentru că nu cerem. Noi ar trebui să ne rugăm mereu când ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu, spunând cu Psalmistul, „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Dumnezeu va auzi acea rugăciune, şi lumina va dispersa întunericul din mintea ta. Cuvântul lui Dumnezeu nu are scopul doar de a fi înţeles. El are menirea şi de a fi împlinit. Principiile subliniate în acest articol nu sunt intenţionate pentru a fi întrebuinţate pentru a transforma studiul Bibliei într-un exerciţiu strict academic, ci pentru a-l stimula pe studentul Scripturii în a creşte în sfinţenie în timp ce el aplică în viaţă lucrurile pe care le învaţă. Mai presus de toate celelalte, disciplina interpretării Bibliei ar trebui să ne conducă pe genunchii noştri în laudă înaintea lui Dumnezeu care ne-a dat resursa de nepreţuit şi inestimabilă şi indescriptibilă a Cuvântului Său. De aceea, Dumnezeu să ne ajute să învăţăm, spre slava numelui Său sfânt.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pastorala_mar07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire – MITUL LIBEREI VOINŢE – Walter Chantry.

download

 Mitul liberei voinţe Walter Chantry

MAJORITATEA OAMENILOR spun că cred în „liberul arbitru”. Ai vreo idee ce înseamnă aceasta? Cred că se poate găsi multă superstiţie pe acest subiect. Voinţa este salutată ca marea putere a sufletului uman care este în mod complet liberă de a ne direcţiona vieţile noastre. Însă din ce este ea liberă? Şi care este puterea ei?

MITUL LIBERTĂŢII CIRCUMSTANŢIALE

Nimeni nu neagă faptul că omul are o voinţă – adică, o aptitudine de a alege ceea ce vrea să spună, să facă şi să gândească. Ai reflectat vreodată la compătimitoarea slăbiciune a propriei tale voinţe? Deşi ai abilitatea de a face o decizie, nu ai puterea de a-ţi îndeplini scopul. Voinţa poate sfătui asupra unui curs de acţiune, însă voinţa nu are puterea de a executa intenţia sa.

Fraţii lui Iosif l-au urât pe el. Ei l-u vândut ca sclav, însă Dumnezeu s-a folosit de acţiunile lor pentru a-l face un conducător peste ei. Ei şi-au ales cursul de acţiune de a-l răni pe Iosif, însă Dumnezeu în puterea Sa a direcţionat evenimentele pentru binele lui Iosif. El a spus, „Cât despre voi, v-aţi gândit rău împotriva mea, însă Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).

Şi oare cât de multe din deciziile tale sunt în mod mizerabil contracarate? Poţi alege să fi milionar, însă providenţa lui Dumnezeu probabil că o să prevină aceasta. AI putea decide să fi un scolastic, dar sănătatea şubredă, un cămin instabil, sau poate chiar lipsa de finanţe te-ar putea frustra. Tu alegi să mergi într-o excursie, dar un accident de automobil te-ar putea trimite în schimb la spital.

Prin a spune că voinţa ta este liberă, cu siguranţă că noi nu intenţionăm să determinăm care este cursul vieţii tale. Tu nu ai ales boala, durerea, războiul şi povara care ţi-a distrus fericirea. Tu nu ai ales să ai duşmani. Dacă voinţa omului este aşa de potentă, de ce nu ar putea alege să trăiască la nesfârşit? Dar trebuie să mori. Factorii majori care îţi ascut viaţa nu pot fi recunoscători voinţei tale. Tu nu ţi-ai selectat statutul tău social, culoarea, inteligenţa, etc.

Oricare reflectare sobră asupra experienţei tale va produce concluzia, „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9). Mai degrabă decât a ridica în slăvi voinţa umană, noi ar trebui cu smerenie să-l lăudăm pe Domnul al cărui scop este acela de a ne modela vieţile. Aşa cum mărturisea şi Ieremia, „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23).

Tu ai putea alege ceea ce vrei, şi poţi planifica ceea ce vei face, însă voinţa ta nu este liberă pentru a putea realiza ceva contrar scopului lui Dumnezeu. Şi nici nu ai puterea de a-ţi atinge ţelurile, ci doar ceea ce îţi dă voie Dumnezeu. Data viitoare când eşti aşa de îndrăgostit de propria ta voinţă, aminteşte-ţi despre pilda lui Isus despre omul bogat. Omul bogat a spus, „Iată ce VOI FACE: îmi VOI strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele… Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul” (Luca 12:18-21). El era liber să facă planuri însă nu era liber să le realizeze; la fel este şi cu tine.

MITUL LIBERTĂŢII ETICE

Libertatea voinţei este citată ca un factor important în facerea deciziilor MORALE. Despre voinţa omului s-a spus că este liberă de a alege între bine şi rău. Din nou însă trebuie să ne întrebăm de la ce este liber? Şi ce poate alege sau ar fi omul liber să aleagă?

Voinţa omului este puterea sa de a alege între alternative. Voinţa ta decide acţiunile tale dintr-un număr de opţiuni. Tu ai capacitatea de a-ţi direcţiona gândurile, cuvintele şi faptele. Deciziile tale nu sunt formate de o forţă exterioară, ci din tine însuţi. Nici un om nu este împins să acţioneze contrar voinţei lui, nici forţat să spună ceea ce nu vrea să spună. Voinţa ta îţi conduce acţiunile tale.

Aceasta nu înseamnă, totuşi, că puterea de a decide este liberă de orice influenţă. Tu faci alegeri bazate pe înţelegerea ta, pe sentimentele tale, pe ceea ce îţi place sau nu şi pe dorinţele tale. Cu alte cuvinte, voinţa ta nu este liberă de tine însuti! Alegerile tale sunt determinate de propriul tău caracter de bază. Voinţa nu este independentă de natura ta, ci sclavul ei. Alegerile tale nu îţi modelează caracterul, însă caracterul tău îţi conduce alegerile tale. Voinţa este chiar parţială faţă de ceea ce ştii, simţi, iubeşti şi doreşti. Tu alegi întotdeauna bazat fiind pe dispoziţia ta, conform condiţiei inimii tale.

Datorită acestui motiv voinţa ta NU ESTE liberă de a face bine. Voinţa ta este slujitorul inimii tale, iar inima ta este rea. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că TOATE întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în FIECARE zi NUMAI spre rău” (Geneza 6:5). „Nu este NIMENI care să facă binele, nici unul măcar” (Romani 3:12). Nici o putere nu îl forţează pe om să păcătuiască contrar propriei sale voinţe, însă urmaşii lui Adam sunt aşa de răi încât ei vor alege întotdeauna răul.

Deciziile tale sunt modelate de înţelegerea ta, şi Biblia spune despre toţi oamenii că „inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21). Omul poate fi neprihănit doar atunci când doreşte să aibă părtăşie cu Dumnezeu, însă „nu este NICI UNUL care să-l caute pe Dumnezeu” (Romani 3:11). Apetitele tale însetează după păcat şi astfel nu-l poţi alege pe Dumnezeu. A-l alege pe Dumnezeu este contrar naturii umane. Dacă alegi să-l asculţi pe Dumnezeu, aceasta ar fi rezultatul unei constrângeri exterioare. Însă tu eşti liberi să alegi şi de aici alegerea ta este robită propriei tale naturi rele.

Dacă s-ar pune înaintea unui leu înfometat carne proaspătă şi salată mărunţită, acesta are alege carnea; aceasta este datorită naturii sale care îi dictează selecţia. La fel este şi cu omul. Voinţa omului este liberă de orice forţă externă, însă nu şi de înclinaţia naturii umane; aceasta este împotriva lui Dumnezeu. Puterea de decizie a omului este liberă să aleagă orice îi dictează inima umană; prin urmare nu există nici o posibilitate ca un om să aleagă ceea ce-i place lui Dumnezeu fără de lucrarea anterioară a harului divin.

Ceea ce înţeleg majoritatea oamenilor prin voinţă liberă este ideea că omul este prin natura sa neutru şi că prin urmare este capabil să aleagă ori răul ori binele. Aceasta pur şi simplu nu este adevărat. Voinţa umană şi întreaga natură umană este aplecată DOAR spre rău în mod CONTINUU. Ieremia întreba, „Poate etiopianul să-şi schimbe pielea, sau un leopard petele sale? Atunci aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23). Aceasta este imposibil, este contrar naturii. Astfel oamenii au nevoie disperată de transformarea supranaturală a naturilor lor, altfel voinţele lor sunt robite în alegerea răului.

În ciuda marii slăvi care este acordată „liberei voinţe”, am văzut că voinţa omului nu este liberă să aleagă un curs care este contrar scopurilor lui Dumnezeu şi nici nu este liberă de a acţiona contrar propriei sale naturi morale. Voinţa ta nu determină evenimentele vieţii tale şi nici circumstanţele acesteia. Alegerile etice nu sunt formate de o minte neutră ci sunt întotdeauna dictate de compensaţia personalităţii tale.

MITUL LIBERTĂŢII SPIRITUALE

Cu toate acestea mulţi afirmă faptul că voinţa umană face alegerile ultime ale vieţii sau ale morţii spirituale. Ei spun că aici voinţa este total liberă de a alege viaţa veşnică oferită în Isus Hristos sau să o respingă. Se spune că Dumnezeu va da o inimă nouă la toţi aceia care aleg prin puterea propriei lor voinţe libere de a-l primi pe Isus Hristos.

Nu se poate pune la îndoială faptul că primirea lui Isus Hristos este un act al voinţei umane. Aceasta este adesea numită „credinţă”. Însă cum ajung oamenii să-l primească în mod voit pe Domnul? De obicei se răspunde cam aşa, „Prin putere propriei lor voinţe libere”. Dar cum se poate aceasta? Isus este un PROFET. A-l primi pe EL înseamnă a crede tot ceea ce spune EL. În Ioan 8:41-45 Isus a clarificat faptul că ai fost născut din satan. Acest tată rău urăşte adevărul şi a acordat aceeaşi înclinaţie în inima ta prin natură. De aici Isus a spus, „Pentru că vă spun adevărul nu mă credeţi”. Cum sare voinţa omului din el pentru a alege să creadă ceea ce de fapt mintea umană urăşte şi neagă?

Mai departe, a-l primi pe Isus înseamnă să-l îmbrăţişezi pe el ca PREOT – adică să te foloseşti şi să depinzi de El pentru a urma pacea cu Dumnezeu prin jertfă şi mijlocire. Pavel spune că mintea cu care am fost născuţi este ostilă faţă de Dumnezeu (Romani 8:7). Cum ar putea ca mintea să scape de influenţa naturii umane care a fost născută cu o duşmănie violentă faţă de Dumnezeu? Ar fi o nebunie pentru voinţă să aleagă pacea când de fapt fiecare os şi fiecare picătură de sânge strigă în rebeliune.

Apoi, primirea lui Isus înseamnă şi acceptarea Lui ca REGE. Aceasta înseamnă a alegă să asculţi de fiecare poruncă a Sa, a mărturisi dreptul Lui de conducere şi a te închina înaintea tronului Său. Însă mintea umană, emoţiile şi dorinţele strigă, „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi” (Luca 19:14). Dacă întreaga mea fiinţă urăşte adevărul Său şi urăşte pacea cu Dumnezeu, cum ar putea voinţa mea să fie responsabilă pentru primirea lui Isus? Cum ar putea un astfel de păcătos să aibă credinţă?

Nu voinţei omului ci HARULUI lui Dumnezeu trebuie să îi fim mulţumitori pentru că a dat unui păcătos o inimă nouă. Dacă nu schimbă Dumnezeu inima, să creeze un nou spirit de pace, adevăr şi supunere, omul nu va alege să-l primească pe Isus Hristos şi viaţa veşnică în El. Trebuie să i se dea o inimă nouă pentru ca omul să creadă, altfel voinţa umană este robită în disperare naturii rele umane chiar şi în ceea ce priveşte conversia. Isus a spus: „Nu te mira că ţi-am spus că TREBUIE să te naşti din nou” (Ioan 3:7). Dacă nu eşti, nu vei vedea niciodată Împărăţia Sa.

Citeşte Ioan 1:12 şi 13. Acesta spune că cei care cred în Isus au fost „născuţi nu din voia unui om ci din Dumnezeu”. Din moment ce voinţa ta nu este responsabilă de venirea ta în această lume, ea nu este responsabilă de noua ta naştere. Creatorul tău trebuie să-i mulţumeşti pentru viaţa ta, căci dacă este cineva în Hristos, el este o creaţie nouă (2 Corinteni 5:17). Cine a ales vreodată să fie creat? Atunci când Lazăr a înviat din morţi, el a putut apoi să aleagă să răspundă chemării lui Hristos, însă el nu a putut să aleagă să vină la viaţă. Astfel spune Pavel în Efeseni 2:5, „Măcar că eram noi morţi în păcatele noastre, [Dumnezeu] ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos: prin har aţi fost mântuiţi.” Credinţa este primul act al unei voinţe făcute noi prin Duhul Sfânt. Primirea Duhul Sfânt este un act al unui om aşa cum este şi răsuflatul, însă Dumnezeu trebuie să dea viaţă mai întâi.

Nu este de mirarea că Martin Luther a scris cartea intitulată The Bondage of the Will [Robia voinţei], pe care el le-a considerat a fi una dintre cele mai importante tratate ale sale. Voinţa este în lanţurile unei naturi umane rele. Tu care înalţi în slăvi voinţa liberă ca o mare forţă ajungi la un tavan al mândriei. Omul, în calitate de om căzut în păcat, este absolut de neajutorat şi disperat. Voinţa omului nu oferă nici o speranţă. A fost voinţa cea care a ales fructul interzis care ne-a adus la mizerie. Doar puternicul har al lui Dumnezeu oferă eliberare. Aruncă-te asupra milei lui Dumnezeu pentru mântuire. Cere Duhului Harului să creeze un nou spirit în tine.

Despre autor

Walter Chanty s-a năsut în 1938 la Norristown, Pennsylvania, a fost crescut în Biserica Prezbiteriană; a obţinut titlul de B.A. în Istorie de la Colegiul Dickinson, din Carlisle în 1960 şi titlul de B.D. de la Seminarul Teologic Westminster, în 1963, moment în care era pastor al Bisericii Baptiste Harul din Carlisle. Este căsătorit şi are trei copii.

http://www.voxdeibaptist.org/the_myth_of_free_will_Chantry_trd.htm

Raspuns neasteptat dat dragonului rosu chinez de catre crestini!

download

Hong Kong are un grad de autonomie fatza de guvernul comunist Chinez. China este nu numai o tara comunista, dar si adanc oculta. Pentru ei dragonul rosu este un simbol national, de care ei sunt mandrii. China va juca un rol nefast in timpul Necazului cel Mare. Comunistii chinezi restrang drepturile celor din Hong Kong, iar crestinii au venit in ajutorul populatiei prigonite. Mai jos intr-un scurt video veti vedea cum strofa “Cant Aleluia Domnului”, a devenit imnul revolutiei din Hong Kong. Sa ne rugam chiar acum pentru populatia din Hong Kong, si mai ales pentru crestinii de acolo!

(SURSA: PULPIT AND PEN)

 

https://ioan8.wordpress.com/2019/09/02/raspuns-neasteptat-dat-dragonului-rosu-chinez-de-catre-crestini/

Nu exista „gena gay”. Studiul a confirmat | Pastor Vasile Filat

download

Publicat pe 2 sept. 2019

În mesaj am făcut referință la aceste articol: https://www.timpul.md/articol/-nu-exi… Iată cine sunt GLAAD https://en.wikipedia.org/wiki/GLAAD Pentru procurarea manualelor recomandate contactați la info@precept.md +(373)69966779 PENTRU ÎNSCRIERE LA SEMINARUL DE LA 6-8 SEPTEMBRIE 2019 069043143

Proiect pentru elevi: Tichete de 250 de lei pentru achiziționarea de cărți, rechizite și echipament sportiv

Proiect pentru elevi: Tichete de 250 de lei pentru achiziționarea de cărți, rechizite și echipament sportiv
Elevii ar putea să primească, din toamna acestui an, câte 250 de lei pentru pentru achiziționarea de cărți, rechizite și echipament sportiv, potrivit unui proiect postat spre consultare publică de către Ministerul Educației Naționale.
Sprijinul financiar se acordă sub formă de tichete educaționale de tip tichet social.
„Programul constă în acordarea de tichete educaționale de tip tichet social în valoare de 250 lei (5 tichete, fiecare în valoare de 50 de lei ), fiecărui beneficiar pentru achiziționarea de echipament sportiv, carte școlară (manuale școlare, auxiliare didactice, literatură obligatorie prevăzută în bibliografia programelor școlare, atlase, dicționare) și rechizite, în anul școlar 2019-2020”, se arată în proiectul mai sus menționat.
Potrivit sursei citate, beneficiarii acestui program național intitulat „Merg la școală” sunt elevii din învățământul primar, gimnazial și liceal și profesional de stat, care sunt înscriși și frecventeză o unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform Legii educației naționale nr. 1/2011.
Tichetele trebuie solicitate de părinți, prin completarea unei cereri, și se acordă în anul școlar 2 019-2020 începând cu luna următoare celei în care beneficiarul solicită tichetul.
Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi trimise pe adresa de e-mail traian.saitan@edu.gov.ro, în termen de 10 zile calendaristice de la publicarea acestuia (29 iulie 2019).
Proiectul este disponibil pe site-ul Ministerului Educației Naționale.
PE ACELAȘI SUBIECT
CELE MAI POPULARE
OPINII
Înapoi sus
Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat asta: