Închide

Psalmii și spiritualitatea creștină (2)

psalms

Din lectura primilor cincizeci de Psalmi, am subliniat caracterul contextual și particular al mesajului lor și cum anume a fost creionată o imagine despre Dumnezeu după tiparele religiosului lumii antice. În textul biblic nu există întrebări explicite legate de natura lui Dumnezeu, ci mai degrabă aprecieri care privesc raportul omului cu divinitatea din perspectiva legii morale și a așteptărilor politico-etnice ale poporului evreu. Un al doilea aspect de interes din Psalmi pentru spiritualitatea creștină este legat de concepția cu privire la natura lumii și cea a omului. Textul biblic ne aduce în zona acestor subiecte indirect, pentru că ne pune întrebări despre sensul anumitor realități pe care le observă autorul biblic și al unor soluții pe care acesta pare să le susțină.

Nu putem neglija, de exemplu, tensiunea care parcurge cartea Psalmilor și care distinge frecvent între două categorii de oameni: buni – răi, neprihăniți – păcătoși, drepți – nedrepți, smeriți – mândri, înțelepți – nebuni, credincioși – necredincioși, săraci – bogați, milostivi – fără milă, slabi – puternici etc. Analizele asupra omului și problemelor lui sau asupra societății umane țin mai degrabă de orizontul moralei și al implicațiilor ce decurg din respectarea sau nerespectarea unui set de principii de acest nivel. Dumnezeu este înțeles ca un actor implicat activ în această iconomie a experienței umane în datele unui cadru moral dat. Mesajul Psalmilor conturează așteptarea ca Dumnezeu să facă dreptate celui fidel principiilor sale și să pedepsească pornirile oamenilor care nu țin seama de legea divină. Elaborările conceptuale sunt minime, textul fiind dens de observații despre viața de zi cu zi și construiește conținuturi care sunt aduse înaintea lui Dumnezeu ca atitudine și evaluare a ceea ce autorul trăiește în fața unei realități care diferă adesea de ceea ce este considerat bun sau drept. Nu de puține ori sunt emise îndemnuri de a merge pe calea binelui, împreună cu judecăți morale asupra celor care se abat de la ea, și speranța că intervenția divină va aduce soluții celui credincios și va fi o pedagogie pentru toți oamenii.

Cititorul modern creștin poate ține cont de specificul și datele contextului evreiesc în care au fost compuși Psalmii și poate prelua din mesajul lor acele elemente care îi pot fi utile pentru viața de credință. Însă trebuie subliniat că același cititor actual al Psaltirii are la îndemână câteva elemente de interpretare care extrag din această sursă conținuturi ce nu concordă cu miezul creștinismului. Subliniem, pe scurt, două asemenea elemente care privesc concepția despre om și despre lume și efectele lor asupra spiritualității la nivelul credincioșilor din bisericile creștine.

În primul rând, vorbim despre influența dualismului grecesc, model de înțelegere a realității pe care creștinismul l-a preluat și l-a utilizat ca aparat conceptual în construirea de răspunsuri la întrebările fundamentale și la formularea unor dogme. Autorul biblic menționează frecvent despre existența unei opoziții între cei buni și cei răi, adică între cei care fac binele și cei care fac răul. Lipsește însă orice încercare de a discuta sau măcar de a pune întrebări asupra distincției bine – rău dincolo de planul etic. Se asumă că oamenii pot fi pe calea binelui sau a răului, dar nu se fac observații despre sursa sau natura lor.

Utilizarea unei grile dualiste de interpretare conduce la o spiritualizare a textului biblic și în spatele tuturor alegerilor acțiunilor și deciziilor oamenilor sunt așezate automat realități angelice și forțe ale binelui sau ale răului dintr-un plan cu totul diferit. Tensiunea mundană a Psalmilor este mutată în straturi foarte elevate ale unei bătălii între îngeri și demoni, iar omul este doar un pion într-un tablou mult mai complex pe care ar trebui să îl ia în calcul și să se poziționeze convenabil față de asemenea forțe. Nu discutăm aici despre sensul realităților angelice și despre cel al naturii și originii răului, pentru că textul Psalmilor nu trimite la așa ceva. Este vorba despre o invitație la analiza libertății deciziilor și responsabilității cu care omul își onorează libertatea în raport cu legea divină. Conflictele dintre oameni și tensiunea creată de modul în care aceștia aleg să își trăiască viața reprezintă elemente foarte concrete ale vieții de zi cu zi la care Scriptura ne face atenți cu mult realism. Spiritualizarea textului duce ușor la o atitudine de iresponsabilitate și de confuzie cu privire la ceea ce stă sau nu în sarcina omului. În spiritualitatea creștină se resimte adesea acest aer de tip determinist potrivit căruia omul este doar o simplă unealtă a unor acțiuni și forțe care îl depășesc și că plasarea de partea binelui sau a răului nu îi aparține în mod decisiv. Pentru greșeli și păcate este de vină cel rău (personalizat sau nu), pentru acțiunea sa ispititoare și de amăgire, iar pentru rezultatele cele bune este responsabil Dumnezeu, cel care călăuzește omul credincios să respecte legea sa. Lectura Psalmilor a susținut dezvoltarea unui tip de spiritualitate definită după imaginea războiului permanent care cere din partea credincioșilor vigilența de a intui în jurul său dușmanii și planurile lor. Tot ceea ce se întâmplă în viața omului este interpretat într-o asemenea grilă a unei lupte permanente dintre bine și rău, dintre susținătorii celor două planuri.

Probabil că observația cea mai importantă care se poate face asupra mesajului Psalmilor este aceea că lipsește orice urmă de dualism ontologic care să împartă și să ierarhizeze realitatea sau omul în două registre, așa cum o face filosofia greacă mai târziu. Textul biblic transmite ideea că tot ceea ce există este opera lui Dumnezeu, că lumea a apărut ca urmare a unui act creator al ființei divine (Ps. 33) și că toate cele create sunt bune prin natura lor, așa cum afirmă și cartea Geneza. Însă lucrurile nu merg mai departe să pună întrebări cu privire la natura realității create și care este locul binelui și răului în acest tablou. Analizele autorului sunt realizate din perspectiva deciziei omului de a urma sau nu legea Domnului, de a fi sau nu între cei care o respectă. Psalmul 37 este un bun exemplu care arată rezultatele unei vieți de partea binelui sau a răului și faptul că Dumnezeu este arbitrul care se implică să dea fiecăreia rezultatele ce i se cuvin. Însă opoziția dintre cei buni și cei răi (așa cum o vedem, de exemplu, în Ps. 37 și 38) este explicată prin căile lor divergente de acțiune și gândire, chiar dacă pare să există o miză oarecum de același tip, aceea de a stăpâni țara, de a avea parte de prosperitate și viață lungă.

Nici asupra naturii omului Psalmii nu ne dau nici o urmă de înțelegere de tip dualist. Există o serie de interogații cu privire la sensul existenței omului la autorul biblic, cu observații contrastante privind vremelnicia și slăbiciunea lui sau cu uimire privind capacitățile sale de a cunoaște și de a se adresa lui Dumnezeu. Pe linia gândirii biblice ebraice, Psalmii reiau tema cu privire la crearea omului și a statutului său privilegiat în creație (Ps. 8). Limitat la cadrul revelației din perioada veche în care a fost scrisă, Psaltirea prezintă omul ca un partener al lui Dumnezeu într-o lume care trebuie cunoscută și administrată, pentru o viață bună și lungă. În Psalmi nu apare ideea unui om total depravat sau a unui conflict între trup și suflet, între porniri sufletești bune și altele carnale rele. Trăirile fluctuante ale autorului nu sugerează o ruptură la nivelul omului, ci stări pe care acesta le poate trăi în dialogul cu Dumnezeu atunci când se analizează pe sine și pe cei din jur.

În al doilea rând, ne referim la accentul moralist sau tendința de a reduce creștinismul la o simplă morală. Este adevărat că mesajul Psalmilor are o puternică culoare etică și discută despre opțiunile și implicațiile ce derivă din respectarea sau nu a legii lui Dumnezeu. Însă dramatismul și încărcătura cu care textul biblic ne arată viața omului credincios în raport cu miza și așteptările experienței lui în istorie pot ușor influența cititorul creștin să se rezume la acest nivel al înțelegerii despre sensul său în lume. Din Psalmi se poate prelua ideea că a fi creștin înseamnă să faci binele și astfel vei avea parte de binecuvântare, de protecția și sprijinul lui Dumnezeu, în timp ce cei răi vor avea parte de pedeapsă și nu își vor vedea planurile împlinite. Ca să fie și mai simplu, a păstra calea binelui înseamnă a respecta un set clar de porunci și reguli, iar succesul pare garantat. Însă dacă apar probleme și lucrurile nu merg așa cum ne-am așteptat, răspunsul tipic este acela că undeva am păcătuit, nu am respectat întocmai prescripțiile bisericii și trebuie să ne asumăm o vină. Salvarea celor buni vine de la Dumnezeu în acord cu modul lor de viață, pentru bunătatea și ascultarea lor, iar judecata și moartea vin peste cei răi ca rod al acțiunilor și gândirii lor. În aceeași grilă se pot defini și raporturile dintre semeni, dintre cei ce cred și cei care nu sunt credincioși (adică cei care nu respectă regulile religioase). Ea este una de tensiune și adversitate, de luptă și distanțare. Cei ce nu sunt ca noi sunt împotriva noastră pentru că nu respectă cerințele formulate de biserica sau confesiunea noastră. Violența cu care Psalmii ne prezintă raportul dintre cei buni și cei răi în lumea veche s-a importat adesea în creștinism. Ea a justificat frecvent și violență fizică, dar s-a impus mai ales ca una de limbaj și de ordin psihic, cu un ton de superioritate și judecată asupra celor necredincioși pentru că nu respectă regulile noastre și nu sunt ca noi. Iar când se intră într-o coliziune cu cei etichetați necredincioși (frecvent din pricina acestei atitudini create de cei ce se consideră pe calea cea bună), se asumă trăirile și sentimentele autorului Psalmilor, ca și când ar avea de a face cu propria cauză politică și etnică.

Este clar că Psalmii trebuie citiți cu acest avertisment dublu: de a ține cont de specificul experienței autorului și de limitele propriei înțelegeri despre natura realității; de a cunoaște bine specificul gândirii și practicii creștine. Izvorul de înțelepciune al Psaltirii are semnificații profunde pentru spiritualitatea creștină dacă se face o lectură a acestora în asemenea coordonate. Se poate obiecta că cititorul obișnuit nu poate avea foarte multe cunoștințe despre contextul lumii antice în care s-au scris Psalmii, dar este clar că efortul său de înțelegere depinde semnificativ de etosul comunitar în care se realizează acest exercițiu. Când comunitatea interpretativă utilizează un aparat legalist și moralist și elemente de analiză de tip dualist, este evident că și lectura privată a celui credincios poate căpăta asemenea accente. Însă, dincolo de asemenea riscuri, există în Psalmi, chiar la vedere, un bogat mesaj ce ține de spiritul Scripturii, cum ar fi viziunea holistă despre realitate, importanța libertății și a responsabilității, prezența continuă a lui Dumnezeu în propria creație, speranța că istoria are un sens și că el se va împlini prin iconomia divină și participarea omului.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2019/08/29/psalmii-si-spiritualitatea-crestina-2/

Foști dependenți de droguri – dovezi vii că recuperarea este posibilă

download

Carolina Best avea 36 de ani din care 15 ani de decădere în lumea drogurilor, atunci când medicii i-au spus că, dacă nu renunță la heroină și cocaină, mai are maxim un an de trăit. Carolina suferea de insuficiență cardiacă, însă medicii refuzau să o opereze până nu „era curată” (dezintoxicată).

Cu ajutorul șefului unei secții de poliție, Carolina a mers la dezintoxicare, iar acum sărbătorește un an de abstinență. Starea ei de sănătate s-a îmbunătățit semnificativ, nu mai are nevoie de operație la inimă, iar la înfățișare este de nerecunoscut, dacă ne raportăm la fotografiile din  urmă cu un an și la cele de acum.

„Sunt o dovadă vie că ne putem recupera”, spune Carolina. Aceasta îi este recunoscătoare ofițerului Stuart Toogood, care lucrează în programul „De la delicvenți la reabilitare” al poliției. Cu ajutorul acestuia, Carolina, care fusese arestată pentru furt din magazine în încercarea de a face rost de bani pentru droguri, a ajuns „un membru productiv al societății”. Toogood declară că până în prezent programul a reabilitat cu succes 9 delicvenți și a contribuit astfel la reducerea semnificativă a furturilor din magazine. Carolina care a sărbătorit pe 27 august un an fără droguri locuiește în prezent într-o casă de abstinență.

O altă poveste de succes privind renunțarea la droguri este aceea a unui cuplu din statul Tennessee. Brent Walker și soția sa Ashley erau dependenți de metamfetamină. Cei doi, care vor aniversa pe 31 decembrie 3 ani de abstinență, au postat pentru campania #CleanChallenge (provocarea abstinenței) o fotografie de la sfârșitul lui 2016, atunci când erau dependenți, iar Brent tocmai fusese eliberat din închisoare, alături de o fotografie din iulie 2019, după mai bine de 2 ani și jumătate de abstinență, cu următorul comentariu:

„Aici sunt eu și cu soția mea în perioada de consum activ de metamfetamină. Prima fotografie a fost făcută în decembrie 2016, iar a doua în iulie 2019. Anul acesta pe 31 decembrie vom aniversa 3 ani de când suntem curați și abstinenți și trăim în cuvântul lui Dumnezeu. Sper că schimbarea noastră să-i încurajeze și pe alți dependenți, oriunde s-ar afla. Este posibil să te recuperezi!”

Sursă: foxnews.com

O gelaterie din Texas oferă locuri de muncă tinerilor cu nevoi speciale

Pentru o gelaterie din Dallas, statul american Texas, afacerea înflorește, și nu numai datorită minunatelor produse pe care le oferă clienților. Howdy Homemade Ice Cream are 13 angajați, cu vârste între 16 și 31 de ani, toți tineri cu nevoi speciale.

Când a deschis afacerea, Tom Landis a avut ideea să angajeze doar tineri cu sindrom Down și autism. Landis mai deschise peste 10 restaurante și avea experiență în lucrul cu comunitățile celor cu nevoi speciale, de unde a aflat că mulți dintre tinerii cu dizabilități au mari dificultăți în găsirea unui loc de muncă. „Tot ceea ce am dorit să facem a fost să creăm un loc în care persoanele cu nevoi speciale să aibă succes (tot designul gelateriei a fost proiectat în acest sens). Aceștia au readus amabilitatea în industria ospitalității”, spune Landis.

Anne Marie Carrigan, una din angajate, „faptul că nu putea să-și găsească de lucru a făcut-o să se simtă ca și cum nu era niciun loc pentru ea pe lumea asta”. Acum Anne Marie, împreună cu ceilalți angajați, prepară în fiecare zi 34 de sortimente de înghețată, dintr-o varietate de 64 care se rotesc zilnic, toate rețete de casă. Pe lângă gelaterie, înghețata lor poate fi găsită și în mai multe supermarketuri.

Sursă: msn.com

DONEAZĂ! Camelia Smicală: „Nu am reușit să plătesc [toată] amenda, dar o mare parte din ea, cu mila voastră, da. Am plătit și avansul la un avocat. Sper să reușească ceva!”

Veștile sunt bune, dar e nevoie de sprijin financiar în continuare. S-au strâns aproape jumătate din banii necesari achitării amenzii abuzive prin care justiția finlandeză o hărțuiește pe Camelia Smicală după ce soțul ei a pretins că i-a stricat imaginea dezvăluind violența la care a supus-o pe ea și pe copiii ei. Camelia Smicală explică ce a făcut cu banii strânși până acum.

Vă amintim că tocmai a fost deblocat și contul de PayPal de pe numele ei și că mai este nevoie de bani. Strângerea de fonduri nu se poate realiza pe numele ei, deoarece legea finlandeză interzice strângerile de fonduri în scop caritabil de către persoanele fizice.

Mai este mult până la suma uriașă de 17.000 de euro la care „justiția” din Finlanda a condamnat-o pe această mamă care avea de fapt nevoie de protecția statului. Pentru a nu-i face româncei probleme cu legea finlandeză, trimiteți banii în contul Alianței pentru Demnitate Națională conform indicațiilor de mai jos sau prin Pay Pal.

DONEAZĂ! Iată ce a scris de curând Camelia Smicală pe Facebook:

 

ONG din Austria, țară unde prostituția e legală: „După un deceniu de lucru cu prostituatele, e foarte greu să găsim motive pentru legalizarea prostituției”

După ce președintele Băsescu a sugerat că legalizarea prostituției ar rezolva problema traficului de femei în scopul exploatării sexuale, o organizație din Austria a trimis redacției Stiripentruviata.ro o scrisoare în care explică realitatea prostituției din această țară, unde prostituția este reglementată prin lege. Din motive de siguranță proprie și pentru siguranța beneficiarelor, organizația, care lucrează și cu româncele prostituate în Austria, a dorit ca mărturia să fie publicată sub protecția anonimatului.

Iluzia prostituției „curate” Original English testimony here.„În Austria, unde prostituția este legală și reglementată, sunt peste 7.000 de persoane, majoritatea femei, înregistrate oficial ca practicante ale acestei așa-zise „profesii”. 95% dintre ele sunt imigrante, cu România ca principală țară de origine – peste 50% dintre aceste femei provin din România.

În munca noastră zilnică în calitate de organizație non-profit care cercetează săptămânal persoanele care lucrează în prostituție pe străzi sau în cele peste 350 de bordeluri, cluburi de noapte și altele asemenea din Viena, întâlnim multe fete și femei din România, de diverse vârste. Multe tinere vin – sau sunt aduse – la Viena la vârsta de numai 18 ani. Am întâlnit fete care și-au început lucrul în această „branșă” chiar de ziua lor [când împlineau 18 ani, devenind majore – n.n.]. Am auzit adesea de la partenerii noștri din România că așa-ziși „loverboys” [iubiți] pândesc fetele și femeile care împlinesc vârsta majoratului și trebuie să părăsească centrele de plasament, neavând unde să meargă. Aceștia le promit „o viață prosperă în străinătate”. Datorită dificultăților cu care se confruntă, alte femei se încred în falsele promisiuni ale unei cunoștințe care deja locuiește în străinătate: se gândesc că pot ajuta la îngrijirea unei mame bolnave, a copiilor sau a întregii familii care se va baza pe ea să le trimită bani acasă.

Gabriel Purcăruș: Curtea Prostituțională Cătălin Sturza: „Nu legalizaţi prostituţia în numele Alexandrei!” Sorina Matei: Legalizarea prostituției nu a rezolvat nimic nicăieri, ba chiar a îngreunat sarcina statului Când femeile îi spuneau că le bat peștii, ce făcea Băsescu? De ce nu propune Băsescu și legalizarea traficului de persoane? Iată cum! Radu Buzăianu: Traian Băsescu abia așteaptă să intre în legalitate traficanții de fete Mărturia unei tinere traficate de iubit prin metoda LOVERBOY: „Prostituţia nu-i altceva decât un act de violenţă care lezează demnitatea umană” Trei întrebări despre legalizarea prostituției Ivona Boitan despre legalizarea prostituției: „O societate care se pretinde evoluată dar acceptă acest tip de sclavagism este ipocrită” Mărturia unei tinere traficate de iubit prin metoda LOVERBOY: „Prostituţia nu-i altceva decât un act de violenţă care lezează demnitatea umană” Pentru ADOLESCENTE. Fă-ți Testul LOVERBOY. Află dacă ești VULNERABILĂ sau chiar ÎN PERICOL! 18 Mituri despre prostituție sau de ce legalizarea ei în alte state a fost un eșec Contra legalizării prostituției: STUDII, articole, RAPOARTE Vasile Bănescu: „Cui folosește această ipotetică legalizare (a prostituției)? În niciun caz victimelor femei, ci negustorilor de carne vie și clienților acestora” Cătălin Ivan: Soluția nu este legalizarea prostituției, ci lupta fermă împotriva clanurilor de interlopi care fac trafic de carne vie și finanțează partide și oameni politici 18 Mituri despre prostituție sau de ce legalizarea ei în alte state a fost un eșec Băsescu, de ce ne mințiți? Rapoartele din OLANDA și GERMANIA, unde PROSTITUȚIA e LEGALĂ: 90% dintre femei sunt FORȚATE Polițist din Germania, țară unde PROSTITUȚIA e LEGALĂ din 2002: 90% din femei sunt FORȚATE să se prostitueze Fost europarlamentar despre legalizarea prostituției în Olanda: Sacrificarea drepturilor unei majorități a femeilor violate și abuzate pentru o minoritate care se prostituează voluntar Europarlamentarul Maria Grapini către Președintele Parlamentului UE: „Nu va putea nicio țară singură să rezolve traficul de persoane atât timp cât acesta este transfrontalier” Alexandru Cumpănașu către autoritățile europene: Țările UE tolerează traficul de persoane din România. Cetățenii europeni sunt beneficiari în țările unde prostituția este legalizată Evaluarea a 10 ani de politici privind prostituția în Suedia și Olanda Studiu: Proiectele UE pentru lupta împotriva traficului cu ființe umane sunt subfinanțate Leo van Doesburg, ECPM: Majoritatea prostituatelor se prostituează fără a dori ​aceasta, iar legalizarea prostituției și extinderea UE au dus la creșterea traficului de persoane – cele mai multe victime, din România

STUDIU Harvard și MIT: „NU EXISTĂ O GENĂ A HOMOSEXUALITĂȚII”. Activiștii homosexualității recunosc că așa este

O recentă analiză genomică (a întregului cod genetic al persoanei) efectuată de cercetători de la Universitatea Harvard, SUA, și de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) asupra a aproape jumătate de milion de persoane confirmă încă o dată că nu există o „genă a homosexualității”.

Mai multe studii din deceniile anterioare au avut același rezultat însă, în majoritatea cazurilor, activiștii homosexualității au citat parțial din studii și au impus în spațiul public opinia că cercetătorii sunt foarte aproape de a identifica o genă care dă comportamentul homosexual.

Au fost identificate și cinci variante genetice specifice asociate cu comportamentul homosexual, printre care una legată de căile biologice ale mirosului și câteva legate de căile biologice ale hormonilor sexuali, dar toate acestea la un loc nu pot justifica comportamentul homosexual decât în proporție mai mică de 1%.

Comportamentul homosexual nu are cauze genetice / Din cartea „Fața nevăzută a homosexualității” de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău Note privind o dezvoltare sănătoasă a identității de gen / Din cartea „Fața nevăzută a homosexualității” de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău Criza familiei și apariția homosexualității / Din cartea „Fața nevăzută a homosexualității” de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău

 

VIDEO. Mama Alexandrei face apel la cei care au informații: „Eu simt că trăiește. Noi o iubim și o așteptăm acasă”

Teodora Măceșanu, mama Alexandrei, a transmis pe Facebook, prin intermediul vărului său, Alexandru Cumpănașu, un mesaj la mai bine de o lună de la dispariția fetei. Cu ochii în lacrimi, mama Alexandrei a spus:

„Eu simt că trăiește. Ea este o fată puternică. Cum a avut curaj la 112 și nu s-a făcut nimic pentru a fi salvată, sper ca ea singură să scape, dacă poliția nu face nimic, deocamdată. Sper din toată inima ca lumea care poate da informații că a văzut-o, îi rugam din suflet. Dar fără păcăleli, fără… Să ne ajute, să o găsim. Să se întoarcă înapoi acasă.

Mă uit la pozele alea înainte de a fi răpită, la botez, la majorat unde a fost, era plină de viață. Este… Oriunde ar fi Alexandra, vreau să știi că noi o iubim și o așteptăm acasă.

VIDEO VIDEO. Tatăl Alexandrei: „Așteptăm în fiecare zi ca Alexandra să intre pe poartă” Alexandru Cupănașu cere INTERPOL și EUROPOL căutarea Alexandrei și Luizei și investigarea rețelelor de trafic de persoane transfrontalier Alexandru Cumpănașu către autoritățile europene: Țările UE tolerează traficul de persoane din România. Cetățenii europeni sunt beneficiari în țările unde prostituția este legalizată Sute de afișe cu Alexandra și Luiza, distribuite în Italia Alexandru Cumpănașu: Cine se roagă pentru Alexandra să o pomenească la VII Ion Spânu: „Crede cineva că tocmai relaţiile americanilor cu fetele de prin Caracal au fost lăsate la întâmplare?” Mărturie despre criminalul din Caracal și rețeaua din Italia: „Băteau fetele. Puteau să te omoare” Tatăl Alexandrei: „Cine a luat-o să o aducă, nu vreau să știu cine e. E un copil vesel, muncitor” Cumpănașu, 10.000 de distribuiri: „Monstrul care a luat-o pe Alexandra este PROTEJAT. Pun aici o poză a unui complice dovedit. Vă rog dați-ne info!” Felix Bănilă, șeful DIICOT, a decis să preia el conducerea dosarului de la Caracal SURSE: Procurorul care a ÎNTÂRZIAT intervenția poliției în cazul Alexandrei are casa pe terenul unui interlop cercetat pentru proxenetism UPDATE. De ce s-a crezut că cel care a sunat-o pe mama Alexandrei ar fi polițist la Secția 1 Poliție Craiova Cumpănașu, 10.000 de distribuiri: „Monstrul care a luat-o pe Alexandra este PROTEJAT. Pun aici o poză a unui complice dovedit. Vă rog dați-ne info!” E OFICIAL: CSM l-a suspendat pe procurorul din Caracal care a întârziat intervenția în răpirea Alexandrei Narcisa Iorga: „Dacă chiar vreți să resetați sistemul, începeți cu școlile care pregătesc polițiști” MĂRTURIE: Fiica criminalului din Caracal le propunea străinilor din România să le facă rost de fete Fost angajat STS despre figura speriată a șefului DIICOT: „Dosare care pot duce spre una dintre cele mai înalt protejate rețele de traficanți” Bogdan Chirieac: Cazul Dutroux, similar cu cel din Caracal. Ce s-a întâmplat în Belgia, momentul schimbării din temelii Alexandru Cumpănașu: „Monstrul Gheorghe Dincă face parte dintr-un clan. Am dat la DIICOT toate informațiile” SURSE: Criminalul din Caracal are în telefon numere de polițiști și interlopi locali Fost angajat STS: Dacă Alexandra trăiește, presa și instituțiile o ucid vehiculând informații false Sorin Ovidiu Bălan: Detaliile cazului Alexandra nu se leagă, cred că e vorba de o rețea de trafic de persoane RAPORT. Cele mai multe persoane traficate în UE provin din România. Copiii, un sfert din persoanele traficate Vă mai amintiți? 2004-2005, București: BORDEL de minore, PROTEJAT de SRI Cumpănașu, în lacrimi: „Avem mesaje că Alexandra a fost luată de o rețea de trafic de persoane” Mărturie: „Criminalul din Caracal” obliga fetele să se prostitueze în Italia Ipoteza EXPLOZIVĂ a unui fost angajat STS: Individul de la Caracal, într-o rețea ce le furniza fete și americanilor de la Deveselu Narcisa Iorga, cazul Caracal: Ce nu se face și este strict necesar pentru viitor Protest la Caracal. Colegii Alexandrei: „Îmi pare rău că am crezut în voi. De azi eu nu mai sun la 112” Alexandru Cumpănașu: „Sunt presiuni uriașe care se fac de a ceda, de a nu mai pune presiune pe vestitul Vasilcă. Unii apropiați au încercat să mă domolească” Alexandru Cumpănașu: „Sunt și eu vinovat pentru ce s-a întâmplat. I-am ținut în brațe pe marii procurori, pe marile Servicii ale țării” Mirel Palada: „A trebuit să moară o fată nevinovată ca să înțelegeți și voi, ticăloșilor, ce monstru ați creat” Alexandra Nadane: „O ecuație fină între responsabilitatea clară a structurilor statului și ce putem face noi” #alexandranuesingura: PRIMA ȘI ULTIMA DATĂ CÂND AM FĂCUT AUTOSTOPUL Pentru ADOLESCENTE. Fă-ți Testul LOVERBOY. Află dacă ești VULNERABILĂ sau chiar ÎN PERICOL! 1999. RĂPIRE la Caracal: Tatăl tinerei îl PRINDE pe traficant, poliția îl eliberează. Fata e încă dispărută Caracal, 2012: Minore traficate pentru sex cu soldații de la Deveselu și managerii austriecii din Olt Ipoteza EXPLOZIVĂ a unui fost angajat STS: Individul de la Caracal, într-o rețea ce le furniza fete și americanilor de la Deveselu Fost angajat STS: Decizia CCR pe protocoale nu interzice colaborarea între Poliție și SRI Narcisa Iorga: „Iohannis, trebuia să ceri demisii cu nume și prenume: șeful STS, procurorul de caz, șeful Parchetului Olt, șeful Poliției Române, șeful Parchetului General” Iohannis a atacat la CCR legea care ar fi permis salvarea Alexandrei. Și PNL și USR s-au opus legii STS este FĂCUT PRAF de Asociația europeană a numărului unic de urgență: Din 2015 încoace e reticent să folosească o tehnologie gratuită Crima din Caracal. Un procuror #rezist (anti-SIIJ) i-a oprit pe polițiști să intre în casă. Judecătorul dăduse ordin să se intre la 06:00 Patriarhia Română: „Compasiune și solidaritate față de familia Alexandrei Măceșanu” Alexandra Nadane: „Interveniți când cineva are nevoie de ajutor! Drama adolescentei din Olt dispărută după ce a fost luată la ocazie” Emanuel Buta: „Privirea Alexandrei vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece” Familia Șărămăt a fost la Caracal, să se roage pentru Alexandra Măceșanu, altă victimă a abuzurilor și nepăsării autorităților

 

Irod Antipa: Când brandul bate conștiința

de Pr. Claudiu Boia, parohia Fildu de Mijloc, jud. Sălaj, via Bunatate.roIrod Antipa, sau simplu Irod, cum este amintit în Evanghelie, a fost un conducător politic al regiunilor Galileea și Pereea, în vremea împăratului roman Tiberius. Cu toate că domnia lui, sau mai bine spus guvernarea lui, a durat aproape 41 de ani, el a rămas cunoscut pentru uciderea prorocului Ioan Botezătorul.

Relatarea evanghelistului Marcu (cap. 6, 14-30) este destul de cuprinzătoare, încât să înțelegem motivele din spatele acestei execuții.

Irod, sub influența alcoolului și „drogat” de sexualitatea dansului fiicei vitrege, face o promisiune în fața supușilor, promisiune pe care, chiar dacă o regretă, o respectă. Motivul? Avea un brand de apărat și de promovat, acela de conducător bun care-și ține promisiunile.

Un medic se confruntă cu acuzații de conduită neprofesională după ce a spus că „fătul este o ființă umană”

Jacques de Vos, un medic rezident din Africa de Sud a fost împiedicat să practice medicina continuându-și rezidențiatul, după ce spitalul la care lucra a primit o plângere că i-ar fi zis unei femei că „fătul este o ființă umană” și avortul este uciderea unei ființe umane.

După ce l-a suspendat pe motiv de încălcare a deontologiei profesionale, Spitalul Militar 2 din localitatea sudafricană Wynberg a refuzat să-i semneze adeverința prin care și-ar fi putut continua rezidențiatul și astfel medicul, în vârstă de 32 de ani, este de doi ani în imposibilitate de a mai practica medicina și a-și termina stagiul de rezidențiat.

În cele din urmă, Colegiul Național al Medicilor și Lucrătorilor din Sănătate a fost de acord să arbitreze cazul lui. În fața Colegiului, spitalul îl acuză că

nu a respectat demnitatea pacientei i-a încălcat acesteia dreptul la autonomie (libera decizie)a încercat să îi transmită acesteia „propriile lui convingeri și credințe”a neglijat dreptul pacientei la „integritate corporală și psihologică”

 

https://wordpress.com/read/feeds/90475753/posts/2396312809

La ordinea zilei: Nasterea Imperiului Roma

 

La ordinea zilei Nasterea Imperiului Roman 22 Aprilie 28 Aprilie 2017 

La ordinea zilei: Nasterea Imperiului Roman

Lumea Virtuală de Caius Obeada

Nostra Aetate În Zilele Noastre

Lumea Virtuală de Caius Obeada

Octavian C. Obeada, Presedintele Misiunii Vox Dei

 Dacă îmi aduc bine aminte, în iarna anului 1989 reuşisem să cumpar primul computer, un „laptop” făcut în Italia de marcă Oliveti. Mă costase aproape 4000 de dolari, o sumă de bani destul de mare pentru familia mea. Totusi, Domnul ne-a binecuvântat, şi familia mea reuşeşte să intre în lumea virtuală. La începutul experienţei virtuale, am fost sfătuit de o serie de fraţi şi prieteni, fiecare având o idee diferită în aplicarea acestui nou aparat, care prin intermediul firelor telefonice am ajuns să fiu în contact cu lumea întreagă.

În acel an, îmi aduc aminte că erau puţine site-uri în comparaţie cu ceea ce avem în anii 2006-2007, creştinismul fiind încă departe de a folosi această nouă cale de comunicare, site-urile pornografice făcând uz cu mare vâlvă de această nouă cale de comunicare, căsuţele postale fiind pline de publicităţi, un început a unei epidemii pornografice mondiale. AOL era deja stabilit, oferind lumii vituale posibilitatea de a comunica liber de la un computer la altul, indiferent de locul geografic. Tot ce era nevoie în acele zile, era un computer, o linie de telefon şi o subscripţie la o companie de serviciu internet.

S-au făcut multe progrese tehnologice pe parcursul anilor, şi în zilele noastre am ajuns să fim dependenţi de aceast instrument de comunicaţie mondială. Acest articol încearcă să trateze câteva probleme pe care lumea virtuală le ridică credinciosului – urmaşului lui Cristos, şi Bisericii – adunarea sfinţilor lui Dumnezeu.

Ce este lumea virtuală?

Căutând o explicare a noţiunii de lume virtuală ar trebui să înţelegem o definiţie a ceea ce înseamnă cuvântul virtual. Dicţionarul Webopedia da următoarea definiţie: VIRTUAL – care nu este adevărat. Termenul virtual este popular între oamenii de ştiinţă a computerelor şi este folosit într-o varietate de situaţii. În general, deosebeşte ceva care este aproape conceptual faţă de ceva care este o realitate fizică. De exemplu, memorie virtuală face referinţă la un set de locaţii imaginare, sau adrese, unde tu poţi păstra nişte date. Este imaginar în sensul că aria memoriei nu este la fel de reală ca memoria fizică a tranzistorilor. Diferenţa este un fel ca şi diferenţa între planul arhitectului a unei case şi a casei în realitate. Un specialist (programator) în computere ar putea numi planurile unei case virtuale. O altă analogie este diferenţa între creier şi minte. Mintea este un creier virtual. Există conceptual, dar în realitate creierul conţine materia cenuşie. Opozit virtualului este realitatea, absolută sau fizică.”(http://www.webopedia.com/TERM/V/virtual.html)

Din această definiţie reiese că lumea virtuală este o lume imaginară, neadevărată, în care ne-am imagina lucrurile care în realitate ar putea să fie adevărate sau nu. În perspectiva ochilor lumeşti această definiţie redă o realitate a unei lumi imaginare, în care fiecare îşi poate imagina să fie cine vrea, să facă ce vreau, să o folosească pentru orice intenţie imaginară ar dori să o folosească.

În calitate de credincios, care este poziţia şi înţelegerea mea a unei lumi virtuale (imaginare), în care ni se spune să fim ca Cristos, nu numai în trăire dar şi în gândire? Isus în predica de pe munte ridică standardul de trăire de la fapte la gândire, spunând evreilor că poţi pacătui fără să fi făcut ceva în realitate. În Matei 5: 27-28 găsim scris: „ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”

Cristos spune evreilor şi copiilor Săi că mintea, în lumea virtuală a gândurilor poate păcătui, şi este considerat păcat orice gând care nu este la locul lui. Lumea virtuală este o lume imaginară a unor realităţi adevărate, a unor lucruri care aduc asemănarea unei lumi adevărate, chiar dacă definiţia cuvintelor ne-ar indica că suntem într-o lume imaginară (ne-existentă), Cristos vine să ne reamintească că realitatea gândurilor ne va judeca. Pentru un credincios, aşa cum cerul este o realitate nevăzută, aş spune că lumea virtuală este o realitate nevăzută, în care copiii lui Dumnezeu trebuie să se manifeste după principiile de trăire ale lui Cristos, indiferent dacă este imaginară sau o realitate.

Beneficiile internetului

Nu cred că este cazul să explic beneficiile reale pe care internetul le aduce copiilor lui Dumnezeu. Dacă la începutul existenţei lumii virtuale, creştinătatea şi Bisericile nu au sărit aşa de repede la oportunitatea pe care internetul a adus-o, lumea a făcut-o. Companii comerciale au exploatat noua cale de desfacere a produselor, oameni din întreaga lume au ajuns să comunice între ei, păcătoşenia a fost împrăştiată cu mare uşurinţă, şi totuşi s-a ajuns pe parcurs ca şi creştinătatea să vadă nevoia şi beneficiul unei lumi virtuale.

Dacă în anii 1989 -1990 era mai greu să găseşti un site creştin, sau să găseşti publicaţii creştine, în zilele noastre internetul este plin de publicaţii creştine, plin de site-uri beneficiare credincioşilor, de posibilităţi nu numai de a citi şi a te informa, însă de a auzii şi vedea pe viu părtăşia sfinţilor din alte părţi ale lumii, ajungând să fi într-o părtăşie reală cu fraţi de peste mări şi oceane.

Mă gândesc la beneficiile pe care internetul le-a adus părinţilor mei care trăiesc într-o mică localitate din statul New York. Prin intermediul internetului mama comunică cu surorile ei din Romania în fiecare zi, avînd posibilitatea nu numai de o comunicare instantă dar şi de a le vedea şi auzi vocile, la un preţ pe care telefonul încă nu le poate asigura. Când fratele meu era pe front în războiul din Afganistan şi Iraq, mama vorbea şi comunica cu el pe direct prin intermediul internetului. În cursul zilei sau seara când sunt mai liberi, predici şi muzică creştină umple casa de lauda Domnului, vocea fratelui Valentin Popovici, Richard Wurmbrand, Iosif Ton şi a altor slujitori a Domnului vestind evanghelia părinţilor noştri.

Dacă acum 30 de ani trebuia să aşteptăm orele serii să auzim vocea fratelui Hodoroabă de la Monte Carlo, sau vocea fraţilor Alexa şi Pit Popovici, astăzi la orice ora poţi să asculţi şi să te zideşti, întărindu-te spiritual gata pentru o realitate a lumii în care trăieşti. Beneficiul internetului încă nu au fost explorate la maxim, însă am ajuns să facem primii paşii în aventura unei lumi virtuale, care ne leagă de realitate.

Problemele internetului

Dacă lista beneficiilor înternetului poate fi mare, tot aşa de mare este şi lista problemelor pe care internetul le aduce familiei şi societăţii creştine. Din cauza concepţiei unei lumii virtuale în sensul pe care lumea o foloseşte, a unei lumii imaginare, mulţi şi-au permis să-şi aducă murdăriile şi păcătoşeniile lor într-o lume pe care ei o consideră imaginară. Unul din fraţii mei şi-a pierdut nevasta datorită unei relaţii virtuale între soţia lui şi un bărbat dintr-un alt stat, care dintr-o relaţie virtuală, a imaginaţiei, ajung să treacă la o lume reală, femeia părăsindu-şi soţul şi familia, iar bărbatul profitând de uşurinţa convingerii unei relaţii de preacurvie.

Alte familii şi-au pierdut copiii unor lumi uşuratice, sau a unor lumi virtuale, obsedaţi jocurilor şi a unor relaţii cu alţi copii la fel ca şi ei. Cunosc copii care preferă să stea acasă şi să joace pe internet tot felul de jocuri cu alţi copii din lumea întreagă, decât să iasă afară şi să joace un joc cu vecinul de casă sau cu prieteni de la şcoală. Obsesia internetului a făcut ca unii copii să ajungă la consilieri psihologici, părinţii cerând şi plătind bani în speranţa remedieri mintale a unor copii lăsaţi în voia minţii lor, pierduţi în lumea virtuală a computerului.

Creştinătatea în lumea virtuală

Beneficiile lumii virtuale sunt foarte multe pentru copii Domnului. În primul rând trebuie specificat că noţiunea unei lumii imaginare nu există pentru copiii Domnului. Computerul şi relaţiile pe care le am cu copiii Domnului nu este un produs a minţii mele, ci o realitate pe care o trăiesc în fiecare zi. Creştinătatea a beneficiat şi beneficiază extrem de mult în baza acesui nou instrument numit calculator. Aş da câteva exemple din miile de exmple ce pot fi date în stabilirea beneficiului pe care creştinătatea o poate avea şi o are în zilele noastre:

  1. Bisericile au site-urile lor.Dacă în anul 1989 cu mare greutate ajungeai să găseşti ca o biserică să aibe un site, în zilele noastre sunt mii şi milioane de biserici din întreaga lume care se folosesc de această posibilitate de a face cunoscut lumii existenţa şi părtăşia de care se bucură în locul unde Dumnezeu i-a pus. Nu numai că avem posibilitatea unei bucurii spirituale de a vedea copiii Domnului şi lucrările la care au fost chemaţi, însă ajungem să ne facem părtaşi laudei şi închinării pe care o aduc.

Sunt bisericii române care pun la dispoziţia frăţietăţii predici şi imagini a serviciilor duminicale. Biserica din Chicago, unde fratele Valentin Popovici a fost chemat să slujească este una din primele Biserici pe care le cunosc să pună la dispoziţia fraţietăţii din Chicago şi întreaga lume, serviciu divin de dumincă pe viu, în legătură directă, având posibilitatea ca cei care sunt bolnavi, sunt acasă din diferite motive, să fie în părtăşie directă cu fraţietatea de unde fac parte, dând posibilitatea şi altora de a se lega fraţeşte cu binecuvântările adunării sfinţilor din Biserica Baptistă Română din Chicago găsită la adresa http://www.rbc-chicago.org .

Prin intermediul internetului Bisericile nu numai că au ajuns să facă cunoscut lumii existenţa lor şi a părtăşiei pe care frăţietatea locală o are, dar să poată face cunoscut lumii creştine de nevoile fizice pe care fraţietatea o are. Multe biserici au găsit un ajutor şi sprijin financiar în bunătatea şi chemarea pe care alte biserici mai înzestrate au ajuns să fie prin mila Domnului, datorită internetului. Legături frăţeşti au ajuns să fie făcute datorită internetului, prin care un frate a auzit sau văzut pe internet necesităţile pe care copiii Domnului dintr-o parte a lumii o are.

Biserica Domnului are nevoie şi trebuie să se folosească de tehnologia pe care o avem în zilele noastre, ajungând să vestim Vestea Bună întregi lumii, în limba şi la mesajul la care am fost chemaţi. Cât de placut să vezi copii Domnului şi pe fraţii tăi la lucru, în oraşele şi ţările unde au ajuns să trăiască? Nu este o laudă reală a unor copii chemaţi pe nume de către Tatăl nostru? Internetul ne dă posibilitatea de a fi în contact real cu fraţii noaştri din adunările Domnului din întreaga lume. Cu mare uşurinţă putem găsi adresele bisericilor şi fraţilor noştri pe internet. Cu mare uşurinţă ajungem să cunoaştem şi să susţinem lucrările Domnului pe care El le face prin fraţii noştri din diferite părţi ale lumii. Internetul a ajuns să ne lege la o realitate a unei părtăşii sfinte a copiilor lui Dumnezeu.

  1. Societăţi Misionare au site-urile lor. Internetul a dat posibilitatea multor misiuni sa fie prezente pe internet. Misiunea „Vox Dei Baptist Minsitry” a fost lansată în vara anului 2002, cu un specific în ajutorarea fraţietăţii române în adâncirea Cuvintului lui Dumnezeu. Zeci de traducători şi dărnicia unei familii a ajuns să aducă binecuvîntare la mii de fraţi şi prieteni români din întreaga lume. Biblioteca misiuni (www.voxdeibaptist.org) , Publicaţia de apologetică Baptistă (www.voxdeibaptist.com) şi Forumul (http://www.voxdeibaptist.com/forum/) sunt trei lucrări virtuale care au fost puse la dispoziţia frăţietăţii.

Fratele Daniel Branzai, un pioner baptist creştin român a lumii virtuale, prin ajutorul Domnului a pus la dispoziţia frăţietăţii site-ul ROBOAM la adresa: http://roboam.com/ . Un site văzut şi folosit de mii de români din întreaga lume, nu numai de baptişti ci de o serie de alţi prieteni din alte denominaţii, mii de români făcând uzanţă de articolele şi binecuvântările pe care acest site le oferă frăţietăţii zilnic. Fratele Sergiu Posteuca a deschis site-ul Biserici.ro la adresa: http://www.biserici.ro/ , un site folositor fraţietăţii romane din întraga lume, unde adresele de biserici şi servicii creştine sunt oferite frăţietăţii.

Fratele Alin Cristea prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume. Perseverenţa şi dărnicia unui suflet care caută pe Dumnezeu, a făcut ca mii de ore să fie date în cinstea celui care ne-a chemat pe toţi să-i slujim. În zilele noastre o serie de misiuni au luat exemplu acestor pioneri, ajungând să facă uzanţă de internet, folosindu-se de posibilitatea de a face cunoscut altora de ofertele beneficiare pe care aceste misiuni le aduc frăţietăţii.

  1. Staţii de radio creştine au site-uri.Prin ajutorul Domnului staţiile de radio creştine dau posibilitatea tuturor românilor din întreaga lume să fie la curent cu evenimentele creştine din ţară. Radio Vocea Evangheliei Oradea una din primele staţii care a lansat pe undele internetului mesajele şi cântecele de laudă a copiilor lui Dumnezeu de limbă română. Cu mare plăcere am ajuns să ascult vocea română a copiilor lui Dumnezeu pe adresa:http://www.rve.net/ . Pe parcurs o serie de staţii creştine române au ajuns să ne dea posibilitatea să le ascultăm, nu numai din Romania, dar şi din afara ţării, să ascultăm mesajele Domnului în limba dragă. Printre aceste staţii de radio aş putea să dau exemplu staţii de Radio Torino Biblic la adresa: http://www.rtbromania.it/ro/ , transmiţând direct din Torino, Italia, întregii lumi pe undele internetului.
  2. Biblioteci Creştine sunt pe internet.Dacă în trecut trebuia să mergi la bibliotecă să cauţi o carte, în zilele noastre din sufragerie sau de la birou poţi merge pe internet să vezi dacă poţi găsi cartea care te interesează. Edituri şi librării au apărut în fiecare oraş din Romania, fiecare dintre acestea deschizând un site de prezentare a cărţilor şi serviciilor pe care le oferă. Aş putea aminti sau da exemplu Editura Cartea Creştină la adresa:http://www.ecc.ro/ care pune la dispoziţia fraţietăţii zeci de cărţi creştine.

Biblioteca virtuala a misiunii Vox Dei (www.voxdeibaptist.org) oferă gratis sute de articole, traduceri a creştinilor din primele secole, materiale care ajută pe studenţii şi cercetătorii biblici să se aprofundeze în studiul Biblic. Site-ul Resurse Creştine (http://www.resursecrestine.ro/) oferă sute de materiale pentru frăţietate, încercând să dea ajutor şi binecuvântare la diferite nivele spirituale la care copii Domnului se află. Lista site-urilor este mare, însă doresc să scot în evidenţă existenţa lor, ci nu promovarea celor pe care le-am amintit mai sus.

  1. Misiuni de ajutorare au site-ri.Aş putea da ca exemplu site-ul Fundaţiei Osana la adresa:http://www.osana.ro/Osana/Default.aspx , unde fratele şi prietenul meu Adrian Olariu slujeşte Domnului. De asemenau aş putea să menţionez lucrările Misiunii Betania din cadru Fundaţiei Osana, unde sora şi prietena din copilărie Gabi Olaru, slujeşte Domnului împreuna cu fratele păstor (pensionar) Daduică Ioan, sora Melentina, sora Capotă, fratele Mehedinţi şi alţii care slujesc Domnului în ajutorarea bătrânilor din Constanţa, a bisericii Baptiste din loc. Internetul a făcut loc şi acestor misiunii să fie cunoscute şi ajutate spre lauda Domnului care ne-a chemat pe toţi la El.

Degradarea Creştinului

Dacă Biserica Domnului şi misiunile care slujesc frăţietăţii au ajuns să aducă binecuvântare prin intermediul internetului, totuşi există un aspect a creştinului care a ajuns să vadă o degradare personală. Internetul nu a avut ca scop înlocuirea reală a părtăşiei pe care o ai în biserica Domnului, nu a avut ca scop o înzestrare individuală pentru lucrarea Sa. Internetul este un lucru adiţional copiilor lui Dumnezeu, şi nu este un lucru principal prin care ne manifestăm şi avem părtăşie unii cu alţii. Un aspect pe care mulţi îl neglijează, creând confuzie şi rătăcire.

Din cauza ne-înţelegerii locului pe care internetul îl ocupă în viaţa creştină, unii au ajuns să facă abuz de el, şi să interpreteze în modul lui uzanţa şi scopul internetului. Am să dau nişte exemple pentru înţelegerea punctelor pe care vreau să le fac:

Pierderea identităţii în lumea virtuală.Isus în predica de pe munte spune: „ Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.” Matei 5:14

Cu toate că Evanghelia este destul de clară, şi porunca Domnului Isus de a fi lumini este cât se poate de clară, unii au decis ca în lumea virtuală să fie lumini a învăţăturii fără se se ştie cine sunt, ca o cetate ascunsă în pădure şi nu pe munte, aşa cum ne spune Cristos. Astfel din umbra unor nume false pe care nici familiile lor nu le ştiu, au ajuns să se declare „luptători” ai Cuvântului. Cu nume false au ajuns să invadeze forumurile strecurându-se printre copii Domnului, având pretenţie de aceleaşi drepturi pe care cei care traiesc în lumină le au în faţa lui Cristos.

Nu de mult am avut ocazia de a fi părtaş a unei întâlniri a peste 700 de membri pe un forum organizat de fratele Ţon, numit Masa Rotundă. La această întrunire sau înregistrat o serie de persoane a cărui identitate nu am ajuns să le cunosc. Printre numele înregistrate au fost aadi77, apavelea, bcori18, storm_p2005, şi mulţi alţii. Daca aţi citi numai aceste nume nu aţi fi în stare să spuneţi cine sunt, aşa cum nu aţi fi în stare să spuneţi cine este oobeada2002. Totuşi, problema nu este în numele pe care le-am folosit pentru deschiderea unei adrese de email, în unele cazuri forţaţi de împrejurare în a folosi nume prescurtate sau combinaţii de nume şi cifre, ci în uzanţa de a ascunde numele în discuţiile pe care le avem pe internet în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

La Masa Rotundă am avut ocazia să întilnesc un personaj interesant care se identifică Paul Storm. L-am intrebat să se identifice cine este cu adevărat, aşa cum şi Dumnezeu îl cunoaşte, la care a răspuns: „Am mai spus-o ma numesc Paul, dar nu numele e important, ci ideile şi faptele celui în cauza… Nici chiar Biblia nu afirmă asemenea pretenţii precum impune dl Obeada pentru ca cineva sa fie „recunoscut” a fi sau nu în Cristos.

 Deşi nu am căutat să mă ascund. Daca tot e sa vorbim asa atunci chiar Pavel spunea: „eu sunt cel mai neinsemnat” şi atunci cat de important devine numele unui om pe drumul mantuirii ?!!!!!!

 Cu deosebit respect,  Paul „

La insistenţa unui alt frate de la Masa Rotunda de a se identifica cine este acest personaj pe nume Storm, ne răspunde: „Incredibil ! Nu-mi vine să cred că totul stă în numele meu !!!! Credeam că cei ce spun că au dragoste dau şi dovadă de aceasta. Suspiciunea şi bănuiala nu sunt virtuţi şi nu au legătura nici pe departe cu spiritul creştinesc.”

Scriptura ne spune să fim lumini, că suntem nişte cetăţi aşezate pe munte care nu se pot ascunde, şi totuşi, sunt unii printre noi care şi-au pierdut caracterul, care cred ca este acceptabil să ne ascundem identitatea atita timp cât ideile demonstrează a fi biblice. Unii au ajuns să se piardă în lumea virtuală, devenind o pierdere într-o lume pierdută a minţii lor.

Pierderea părtăşiei fraţeşti.Cum am putea avea părtăşie unii cu alţii când nu ne cunoaştem şi nu vrem să fim cunoscuţi? Nume false şi idei creştine nu ajută pe nimeni în realitatea părtăşiei lui Cristos. Sunt unii pe internet care caută părtăşie şi nu o găsesc. Ascunşi după nişte identităţi false, cer dragostea, te acuză de lipsă de dragoste, şi tot tu eşti de vină pentru că nu accepţi părtăşia unei falsităţi.

Mai mult de atât, unii care au ajuns aşa de preocupaţi cu internetul, că a devenit o slăbiciune şi un viciu, ajung să petreacă ore în şir pe internet, încercând să înveţe, să combată sau să aibe o părtăşie. Un mesaj din lumea virtuala face următoarea observaţie: „Ce mi se pare ciudat şi anormal, este ca (acum cu internetul), am reusit sa cunosc şi sa am partasie cu oameni aflati la mii de km distanta, pe cand în biserica locala majoritatea oamenilor imi raman necunoscuti.”

Unii au ajuns să cunoască mai bine pe cei de pe internet, decât fraţii şi surorile adunării de unde fac parte. Internetul a ajuns să hranească pe unii, uitând de locul şi chemarea pe care o au în adunarea sfinţilor de unde fac parte. Se pare că Scripturile nu mai au o valoare şi o seminificaţie absolută în trăirea de zi cu zi. Părtăşia frăţească rămâne o teorie a unei lumi virtuale, imaginare, în care fiecare vrea o părtăşie imaginară, a unor persoane care nu sunt cunoscute nici de Dumnezeu şi nici de noi copii Săi.

Luptătorii internetului.Acum câţiva ani în urmă am fost invitat să port nişte dialoguri pe un forum baptist român. Am avut ocazia de a cunoaşte nişte caractere care nu fac altceva decât să combată pe toţi şi în toate. Nu era un subiect la care să nu fi avut o părere sau alta. Într-o zi am primit un email de la un frate care mă ruga să nu îmi pierd timpul pe site-ul baptist că este nevoie de mine la un site ortodox, să combat ortodoxismul. I-am scris fratelui că nu am timp să combat şi nu îmi văd chemarea de a merge pe site-uri să combat pe unii şi pe alţii.

Unii au făcut din internet o lucrare, de parcă nu ar mai avea nimic altceva de făcut decât să fie pe internet, pe o serie de forumuri şi să combată pe toţi. Am ajuns să cunsc nişte nume cum ar fi Constantin, Storm, Basa, Emil, Ana, Alin (să nu fie confundat cu Alin Cristea) şi multţi alţii. Luptători al internetului, veterani a conflictelor evanghelice-ortodoxe, baptiste-adventiste, baptiste-sectant penticostal (care nu recunoştea cultul fraţilor penticostali). Aceşti luptători au ajuns să taie şi să judece pe unii şi pe alţii ca şi cum perpetuarea Evangheliei ar fi depins de ei. Aceste lupte de cuvinte au adus amărăciune, şi în multe instanţe tristeţe şi pierdere de timp în nişte conflicte de cuvinte fără nici un ajutor sau asistenţă din partea copiilor lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu am putut să ne asociem cu ei, ei devenind „cruseders” al internetului, ajungînd să nu mai recunoască nici pe fraţii lor.

Învăţătorii internetului.Unii au ajuns să se creadă a fi nişte misionari care au fost chemaţi să lumineze restul fraţietăţii. Printr-o falsitate a unui nume inventat, cu sabia în mână, au ajuns să se creada a fi învăţători a Cuvântului. Printre invitaţii mesei rotunde am ajuns să cunosc pe Storm, care ca o vijelie şi-a revărsat supărarea pe mine scriind urmatoarele cuvinte: ”Dar de unde stiti dvs. daca tot nu intelegeti ce spunem noi ?! Sunteti un reper ?! Doriti ca lumea sa ramana în ratacire ?! Nu constientizati ca trebuie sa vestim ADEVARUL ?! Sau dvs. vedeti adevar doar invataturile elementare ce oricine le citeste din N.T. ?! Cu ce drept incercati sa discreditati pe cei ce stiu mai multe decat dvs. şi chiar au primit taine de la Dumnezeu ?!”

Prin mesajele primite din partea lui eram condamnat de a ţine în eroare pe copiii lui Dumnezeu, cerându-mi să las pe cei care au primit tainele lui Dumnezeu să înveţe. Când am întrebat cine este, mi-a răspuns cu suparare că aş vrea să-l discreditez, şi ideile şi mesajul scris ar fi trebuit să mă convingă de sinceritatea lui de a învăţa pe alţii lucruri duhovniceşti.

În zilele noastre o serie de învăţători sunt găsiţi pe internet, care ar deţine nişte taine ascunse, revelate numai lor de Dumnezeu. Un alt învăţător, care se semneză ioan basa rob al lui Isus Hristos, scrie într-un mesaj: „Oricine va avea parte de mantuire, va fi mantuit NUMAI PRIN JERTFA DOMNULUI ISUS HRISTOS.( nu exista o alta modalitate de mantuire )….. Totusi Cuvantul lui Dumnezeu prezinta 3 (TREI) forme deosebite de mantuire, dintre care m-am asteptat sa-mi puteti arata macar doua.

 Ele difera atat ca TIMPUL CAND VOR FI MANTUITI; apoi MODUL în CARE VOR FI MANTUITI; dar şi LOCUL PE CARE-L VOR OCUPA în TRUPUL LUI HRISTOS.”

L-am întrebat şi pe Basa dacă a studiat teologia sau are vreun studiu exegetic, la care mi-a răspuns că nu are şi nici nu are nevoie să studieze filozofie umană. Storm şi Basa sunt numai doi din mulţimea învăţătorilor internetului care nu fac altceva decît să aducă noi învăţături frăţietăţii, lucruri care le-ar fi primit prin vedenii, şi descoperiri tainice a lui Dumnezeu.

Lumea virtuală a scos la suprafaţă şi pe aceşti învăţători care au ajuns să se ridice mai presus de orice teolog, pentru că ei sunt duhovniceşti şi ar fi primit tainele lui Dumnezeu într-un mod special pe care alţii nu au avut binecuvintarea. În urma acestor dezbateri şi lupte din lumea virtuală în care învăţătorii internetului se cred superiori înţelegerii Cuvântului lui Dumnezeu, unii au pus problema păstorilor, punând întrebarea:

De ce păstorii nu participă?

Mulţi au cerut intervenţia păstorilor pe forumuri în ideea că pastori ar putea clarifica şi apăra mai bine cauza Evangheliei. De ce păstorii nu participă la discuţiile de pe forum? De ce preferă să se abţină şi să privească în tăcere dezbaterea unor subiecte doctrinare pe care ar putea să le explice frăţietăţii? La această întrebare ar fi mai multe răspunsuri pe care aş putea să le dau:

  1. Un păstor îşi are lucrarea şi turmala care a fost chemat să o slujească. Internetul ia mult timp, ceea ce mulţi păstori nu au. Aş fi suspicios de seriozitatea unui păstor care şi-ar pierde timp infinit în discuţii marginale şi de polemice cu unii care nu sunt interesaţi decât să combată orice ai scrie. Păstorul îşi are lucrarea şi răspunderea sa în faţa Domnului şi a Bisericii care il susţine în lucrare.
  2. Un păstor nu şi-ar pirde timpul turmeipe care o păstoreşte ca să se lupte cu caractere care nu au curajul nici să se identifice. Care ar fi beneficiul unor lupte virtuale, a unui lucrător a lui Dumnezeu împotriva unui caracter inventat, care nu are curajul să se prezinte, şi care nu are nici o intenţie de a discuta advărul, când el însuşi trăieşte o minciună?
  3. Un păstor îşi recunoaşte turmala care a fost chemat să o păstorească. Internetul este o atracţie mondială a tuturor care au posibilitatea şi voinţa de a petrece timp pe forumuri şi site-uri. Pe fiecare forum vei găsi tot felul de caractere, fiecare având un plan diferit sau o înţelegere diferită a unui subiect. Fiecare face parte dintr-o altă denominaţie, iar cei care sunt din aceaşi denominaţie au tendinţa de a se ataşa altor înţelegeri şi priceperi a Cuvântului lui Dumnezeu. Un baptist ajunge să se unească cu un frate penticostal împotriva altui baptist, un ortodox combate pe toţi, iar unii se înclină a da dreptate ortodoxiei considerându-i fraţi în Hristos, un adventist pare a fi sincer şi atrăgător unui baptist care ar combate un ortodox, şi aşa ajungem să ne amestecăm şi să ne combatem unii cu alţii fără să fie un scop sau o ieşire din impactul preferinţei personale.
  4. Un pastor nu o să intre în discuţii care ajung să-l compromită.Fiecare păstor are limitele lui, pentru că nu a ajuns să fie desăvârşit. Internetul este o sursă şi o cale de a te face cunoscut la mulţi, şi cu aceaşi viteză poţi ajunge să faci de râs persoana ta şi a biserici pe care o păstoreşti. Internetul este plin de defăimători care s-ar bucura să le cadă pe mână un pastor, să-l provoace la o ceartă de ideei, să ajungă să-l facă de râs pentru incapacitatea de a le sta împotrivă. Forumuri deschise fără nici un scop, în afară de acela de a sta de vorba ca la colţul străzii, nu atrage un pastor indiferent de seriozitatea subiectelor tratate.
  5. Un pastor nu compromite lucrarea la care a fost chemat.La Masa Rotunda (forum de discuţii teologice) iniţiată de fratele Ton, am fost invitaţi să discutăm pe marginea unor subiecte bine definite. Între meseni s-au strecurat unii care nu aveau nici o intenţie de a trata alt subiect în afara atacării persoanei fratelui Ton. Ca nişte săpători de cimitir, au scormonit pământul să aducă tot felul de gunoaie care l-ar fi compromis pe fratele Ton. Iniţiativa fratelui Ton este egala cu cea a fratelui Daniel Branzai, care din dorinţă de a se apropia de frăţietate, prin noua cale pe care internetul ne-o dă, au ajuns să-şi facă dureri de cap, ajungând în poziţia de a pierde timp în a se apăra, în loc de a se bucura de o părtăşie a unei mese frăţeşti, aşa cum a fost planul şi ideea cu care au fost iniţiată aceasta întrunire virtuală.

Fratele Ton ajunsese să piardă timp în a aduce clarificări la atacuri, în loc să continue lucrările la care a fost chemat şi care aduc mult mai multă binecuvântare decât a combate pe Storm, Basa, Petru şi alţi care sau folosit de invitaţia fratelui la această masa. Timpul furat acestor lucrători poate compromite lucrările la care au fost chemaţi, timpul fiind un element care ne lipseşte tuturor.

Omul în lumină

Am fost chemaţi să fim o lumină indiferent dacă suntem pe stradă, în familie, în biserică, pe internet, sau ascunşi în cămăruţa noastră. Nu există nici un pasaj biblic care să ne spună că putem fi selectivi când să fim lumină şi când am putea să ne ascundem. Lumea virtuală pentru unii a dat loc unei nevegheri, crezând că lumea imaginară a internetului nu este altceva decât o lume imaginară în care se pot ascunde, unde se pot manifesta aşa cum vor ei, fără Dumnezeu.

Un individ mi-a scris să stau în banca mea că forumul nu este o biserică, şi nu trebuie să ne comportăm ca la biserică. Şi totuşi mă întreb cine a făcut regula unei trăiri diferită în biserică şi acasă? Unde ne este spus să fim lumini şi de cine? În bisericile noastre, în casele noastre, sau în orice loc? Unii sunt înregistraţi pe o serie de forumuri cu nume schimbate să nu fie recunoscuţi, şi se bat în cuvinte, dau în stânga şi în dreapta în numele Domnului. Am putea oare să fim într-o părtăşie reală, să ajungem să ne cunoaştem unii pe alţii, să ne încurajăm, şi să ne rugăm pentru lucrările la care am fost chemaţi, chiar şi lumea virtuală a internetului?

Ce exemplu suntem copiilor noştri, când nu suntem în stare să spunem lumii cine suntem? Cum putem spune că iubim lumina când trăim în întuneric?

Lumea virtuală este o sursă şi un motiv pentru care unii au ajuns să prospere şi să aducă cinste lui Dumnezeu, pe când alţii nu au făcut nimic altceva decât să piardă timpul, să ajungă obsedaţi şi să se hranească numai din convergenţe şi lupte de cuvinte. Indiferent dacă suntem în lumea virtuală a internetului sau în casele noastre, Cristos este acelaşi, nu este un Cristos imaginar, ci este Cristosul veşniciei noastre. Lumea virtuală este o lume care devine adevărată atunci când ajungem să trăim în realitatea părtăşiei create chiar pe undele invizibile ale internetului.

Coram Deo!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_mar07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire / „O Comparaţie a sistemelor” de A. A. Hodge (1823-1886).

„O Comparaţie a sistemelor”

de A. A. Hodge (1823-1886)

Din Schiţe de Teologie (Capitolul şase)

Publicată original în 1860, Schiţe de Teologie este acum în domeniul public. De aceea, acest capitol poate fi copiat şi distribuit fără restricţie.

În acest capitol va fi prezentată o scurtă schiţă a principalelor poziţii de contrast ale celor trei sisteme rivale Pelagianism, Semi-Pelagianism, şi Augustinianism, sau aşa cum sunt ele denumite în formele lor dezvoltate complet, Socinianism, Arminianism, şi Calvinism — împreună cu o schiţă a istoriei ridicării şi a răspândirii lor.

Care era în general starea gândirii teologice în timpul primelor trei secole?

În timpul primelor trei sute de ani care au trecut după moartea apostolului Ioan minţile speculative ale bisericii erau angajate în principal în apărarea adevărului creştinismului împotriva necredincioşilor – în combaterea ereziilor gnostice generate de influenţa filozofiei orientale – şi în clarificarea definitivă a întrebărilor care au evoluat în controversele cu privire la Persoanele din Trinitate. Se pare că nu au fost făcute afirmaţii precise şi consistente în acea perioadă, cu privire la originea, natura şi consecinţele păcatului uman; nici cu privire la natura şi efectele harului divin; nici cu privire la natura lucrării de răscumpărare a lui Hristos, sau despre metoda aplicării ei de Duhul Sfânt, sau despre însuşirea ei prin credinţă. Ca un fapt general se poate afirma că, datorită marii influenţe a lui Origen, Părinţii Bisericii Greceşti au stabilit destul de unanim asupra unui Semi-Pelagianism liber, negând vina păcatului original, şi susţinând abilitatea păcătosului de a se predispune pentru şi pentru a coopera cu harul divin. Şi aceasta a continuat caracterul Antropologiei greceşti până în prezent. Acelaşi atribute au caracterizat şi speculaţiile scriitorilor timpurii din Biserica vestică, dar în timpul secolelor trei şi patru a apărut o tendinţă marcantă printre Părinţii latini faţă de acele puncte de vedere mai corecte care după aceea au fost justificate triumfător de marele Augustin. Această tendinţă poate fi localizată cel mai clar în scrierile lui Tertulian din Cathage, care a murit aproximativ în 220, şi cele ale lui Hilary din Poitiers (368) şi Ambrose din Milan (397).

Prin ce mijloace a avansat Biserica în a face o discriminare clară a adevărului divin? Şi în ce ere, şi printre care ramuri ale Bisericii au fost definite marile doctrine ale trinităţii şi Persoanei lui Hristos, a păcatului şi a harului, şi a răscumpărării şi a aplicaţiilor lor în parte?

Biserica a avansat mereu spre concepţii mai clare şi definiţii mai exacte ale adevărului divin printr-un proces de controversă activă. Şi Providenţei i-a plăcut ca mai multe mari departamente ale sistemului descoperit în Scripturile inspirate să fie cele mai mult discutate şi să fie definite mai clar în ere diferite şi în sânul unor naţiuni diferite.

Astfel, întrebările profunde implicate în departamentele Teologiei proprii şi ale Hristologiei au fost investigate de oameni de origine grecească, şi ele au fost definite autoritar în Sinoadele ţinute în jumătatea estică a Bisericii Generale în timpul secolului al patrulea şi imediat în secolele următoare. În ce priveşte TEOLOGIA divinităţii consubstanţiale a lui Hristos, ea a fost definită în Consiliul de la Niceea, 325, şi Personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt în primul Consiliu de la Constantinopol, 381; clauza Filioque a fost adăugată de latini la Consiliul de la Toledo, 589. În ce priveşte Hristologia, Consiliul de la Efes, 431, a afirmat unitatea personală a lui Theanthropos. Consiliul de la Chalcedon, 451, a afirmat că cele două naturi rămân distincte. Al şaselea Consiliu de la Constantinopol, 680, a afirmat că Domnul poseda o voie umană cât şi una divină. Aceste decizii au fost acceptate de întreaga Biserică, Greacă şi Romană, Luterană şi Reformată.

Întrebările privitoare la păcat şi har cuprinse de capul general al antropologiei au fost în primul rând investigate în totalitate de oameni cu originea latină, şi concluziile precise au fost atinse în controversa lui Augustin cu Pelagius în prima jumătate a secolului cinci. Întrebări referitoare la răscumpărare şi metoda aplicării ei, cuprinse sub marea diviziune a soteriologiei, nu au fost niciodată investigate în totalitate până în vremea Reformei şi ulterior de către marii teologi ai Germaniei şi ai Elveţiei.

Multe întrebări au căzut sub marea diviziune a Eclesiologiei şi încă îşi aşteaptă soluţia lor completă în viitor.

 Care sunt cele trei mari sisteme de teologie care au continuat întotdeauna să predomine în biserică?

De vreme ce revelaţia dată în Scriptură îmbrăţişează un sistem complet de adevăr, fiecare departament singur trebuie să susţină multe relaţii evidente, logice şi de altfel, şi pentru celelalte părţi ale întregului. Dezvoltare imperfectă şi concepţia defectuoasă sau exagerată a oricărei doctrine trebuie să conducă în mod inevitabil la o confuzie şi o eroare în întregul sistem. De exemplu, punctele de vedere Pelagiane despre starea omului prin natură tind întotdeauna să se unească, cu punctele de vedere Sociniane în ce priveşte Persoana şi lucrarea lui Hristos. Şi punctele de vedere Semi-Pelagiane despre păcat şi har sunt atrase irezistibil şi atrag în schimb punctele de vedere Arminiane despre atributele divine, natura Ispăşirii şi lucrarea Duhului.

De fapt, aşa cum puteam anticipa, acestea sunt doar două sisteme complete auto-consistente de teologie creştină posibile.

La dreapta, Augustinianism a fost completat în Calvinism. 2. La stânga, Pelagianismul a fost completat în Socinianism. 3. Arminianismul vine între aceste două sisteme ca şi sistem de compromis şi este dezvoltat în Semi-Pelagianism.

În folosirea obişnuită a termenilor Socinianismul este aplicat în principal ca şi denumire a acelor element din sistemul fals care au legătură cu Trinitatea Persoanei lui Hristos; termenii Pelagianism şi Semi-Pelagianism sunt aplicaţi unor depărtări mai extreme sau mai moderate aflate sub capul antropologiei; şi termenul Arminianism este folosit pentru a desemna erorile mai puţin extreme în legătură cu Departamentul Soteriologiei.

Când, unde şi de către cine au fost distinse clar pentru prima dată principiile fundamentale ale celor două şcoli mari de teologie antagoniste?

Poziţiile de contrast ale sistemelor Augustinian şi Pelagian au fost prima dată predate şi definite prin controversele menţinute prin oamenii eminenţi a căror nume le poartă, în timpul primei treimi a secolului al cincilea.

Augustin a fost episcop de Hippo în Africa de Nord din 395 d. Hr. până în 430 d. Hr. Pelagius, a cărui nume de familie era Morgan, a fost un călugăr englez. El a fost ajutat în controversele sale de ucenicii săi Coelestius şi Julian din Eclanum în Italia.

Poziţiile susţinute de Pelagius erau în general condamnate de reprezentanţii întregii Biserici şi de atunci au fost ţinute de toate denominaţiile, cu excepţia Socinianilor declaraţi, au fost o erezie fatală. Ei au fost condamnaţi de cele două consilii ţinute la Carthage în 407 d. Hr. şi în 416 d. Hr., de Consiliul ţinut la Milevum în Numidia în 416 d. Hr.; de papii Innocent şi Zosimus şi de Consiliul Ecumenic ţinut la Efes în 431 d. Hr. Această respingere rapidă şi universală a Pelagianismului dovedeşte faptul că în timp ce viziunile Părinţilor timpurii asupra clasei de întrebări au fost foarte imperfecte, cu toate acestea, sistemul predat de Augustin trebuie să fi fost în toate punctele de vedere esenţiale acelaşi cu credinţa Bisericii ca un întreg de la început.

Specificarea în contrast a principalelor poziţii distincte dintre sistemele Augustinian şi Pelagian.

„1. Despre PĂCATUL ORIGINAL.1

Augustinianismul. Prin păcatul lui Adam, în care toţi oamenii au păcătuit împreună, păcatul şi toate celelalte pedepse pozitive ale păcatului lui Adam au venit în lume. Prin el natura umană a fost coruptă fizic şi moral. Fiecare om aduce în lume cu el o natură care este deja atât de coruptă, încât nu poate face nimic decât să păcătuiască. Propagarea acestei calităţi în natura sa este prin senzualitate.

Pelagianismul. Prin păcatul său, Adam s-a rănit doar pe sine, nu posteritatea sa. Potrivit naturii sale morale, fiecare om este născut în exact aceeaşi condiţie în care Adam a fost creat. De aceea, nu există păcatul original.”

„2. Despre VOINŢA LIBERĂ.”

„Augustinianismul. Prin păcătuirea lui Adam Libertatea Voinţei umane a fost pierdută în întregime. În starea sa prezentă coruptă omul poate dori şi face doar rău.

Pelagianismul. Voinţa omului este liberă. Orice om are puterea şi voinţa de a face binele cât şi opusul lui. De vreme ce depinde de el însuşi dacă el este bun sau rău.”

„3. Despre HAR.”

„Augustinianismul. Totuşi dacă omul în starea sa actuală, vrea şi face binele, aceasta este doar lucrarea harului. Aceasta este o operaţie interioară, secretă şi minunată a lui Dumnezeu asupra omului. Aceasta este o lucrare precedentă cât şi una însoţitoare. Prin harul precedent, omul dobândeşte credinţa, prin care ajunge la o înţelegere a binelui a cărui putere i se dă ca să dorească binele. El are nevoie de harul cooperator pentru înfăptuirea fiecărei fapte bune individuale. Deoarece omul nu poate face nimic fără har, tot aşa el nu poate face nimic împotriva lui. El este irezistibil. Şi pentru că omul prin natură nu are nici un merit, nu se va da nici un respect dispoziţiei morale a omului în harul împărţit, ci Dumnezeu acţionează potrivit voii sale libere.

Pelagianismul. Deşi prin voinţa liberă, care este un dar de la Dumnezeu, omul are capacitatea de a dori şi de a face bine fără ajutorul special al lui Dumnezeu, totuşi, pentru o mai uşoară înfăptuire a lui, Dumnezeu a descoperit legea; pentru o înfăptuire mai uşoară, instrucţiunile şi exemplul lui Hristos îl ajută; şi pentru o înfăptuire mai uşoară, chiar operaţiile supranaturale ale harului îi sunt acordate. Harul, în cel mai limitat sens (influenţa amabilă) este dat „numai” celor care îl merită prin utilizarea credincioasă a propriilor lor puteri. Dar omul i se poate împotrivi.”

„4. Despre PREDESTINARE ŞI RĂSCUMPĂRARE.”

„Augustinianismul. Din veşnicie, Dumnezeu a dat un decret liber şi necondiţionat pentru a-i salva pe câţiva2 de mulţimea celor care erau corupţi şi expuşi distrugerii. Celor pe care el i-a predestinat pentru mântuire, el le dă mijloacele necesare pentru acest scop. Dar celorlalţi, care nu aparţin acestui număr mic de aleşi, peste ei cade ruina meritată. Hristos a venit în lume şi a murit numai pentru cei aleşi.

Pelagianismul. Decretul de alegere şi respingere al lui Dumnezeu este găsit în preştiinţă. Pe cei pe care Dumnezeu i-a văzut mai dinainte că vor ţine poruncile sale, el i-a predestinat pentru mântuire; pe ceilalţi la pierzare. Răscumpărarea lui Hristos este generală. Dar numai cei care au păcătuit au nevoie de moartea sa răscumpărătoare. Totuşi, toţi, prin instrucţiunile şi exemplul său, pot fi conduşi spre o perfecţiune şi o puritate mai înaltă.”

Care a fost originea sistemului Mijlociu sau Semi-Pelagianism?

Între timp, în timp ce controversa Pelagianismului era la culme, John Cassian, de origine siriană şi educat în Biserica estică, s-a mutat la Marseille, în Franţa, cu scopul de a dezvolta profitul călugărilor din acea regiune, a început să dea publicităţii unei scheme de doctrină care ocupa o poziţie de mijloc între sistemele lui Augustin şi Pelagius. Acest sistem, a căror sprijinitori au fost numiţi Massilians de la domiciliul şefului lor, şi apoi Semi-Pelagianism de către Cărturari, este în principiile sale esenţiale una cu acel sistem care acum este numit Arminianism, o afirmaţie despre care vom vorbi mai târziu în acest capitol. Faustus, episcop de Priez, în Franţa, din anul 427 d. Hr. până în anul 480 d. Hr., a fost unul dintre cei mai distinşi şi mai prosperi avocaţi ai acestei doctrine, care a fost acceptată permanent de Biserica estică şi pentru o perioadă a fost răspândită larg şi în vest, până când a fost condamnată de sinoadele de la Orange şi Valence, 529 d. Hr.

Care este relaţia dintre Augustinianism şi Calvinism şi dintre Semi-Pelagianism şi Arminianism?

După această perioadă Augustinianismul a devenit ortodoxia recunoscută a Bisericii din vest şi nici un alt nume nu a exercitat o astfel de influenţă universală asemănătoare printre Romano Catolici şi Protestanţi. Dacă vre-un nume trebuie să fie folosit pentru a denumi un sistem de adevăr revelat divin, fraza Augustinianismului ca fiind opusă Pelagianismului denumeşte corect toate acele elemente de credinţă pe care le au în comun toţi creştinii Evanghelici. Pe de altă parte, Augustinianismul ca fiind opus Semi-Pelagianismului denumeşte corect acel sistem numit de obicei Calvinism – în timp ce Cassianismul ar fi denumirea corectă din punct de vedere istoric a Mijlociului sau a Schemei Semi-Pelagianiste care acum este denumită în mod obişnuit Arminianism.

Cum au fost partidele divizate cu privire la aceste sisteme mari printre Cărturari şi cum sunt ele în Biserica modernă papală?

După eroarea erelor întunecate, când toate speculaţiile active au dormit, marele Thomas Aquinas, un italian după naştere, 1224 d. Hr., şi un călugăr al ordinului Sf. Dominic, Doctor Angelicus, a sprijinit cu o abilitate desăvârşită sistemul Augustinian de teologie în acea manieră greoaie şi artificială care îi caracteriza pe Cărturari. John Duns Scotus, un englez nativ, 1265 d. Hr., un călugăr din ordinul Sf. Francis, Doctor Subtilis, a fost în acea eră cel mai capabil avocat al sistemului numit atunci Semi-Pelagian. Controversele înviate atunci au fost perpetuate timp de multe ere, Dominicanii şi Thomiştii sprijineau în general alegerea necondiţionată şi harul eficient, iar Franciscanii şi Scoţienii sprijineau în general alegerea condiţionată şi puterea inalienabilă a voinţei umane de a coopera cu sau de a se opune harului divin. Aceleaşi dispute sub nume de partide variate au continuat să agite Biserica Romană din timpul Reformei, cu toate că geniul sistemului ei ritualic şi preponderenţa iezuiţilor în consiliile ei au păzit în cadrul graniţelor ei preponderenţa aproape universală a Semi-Pelagianismului.

Consiliul general început la Trent, 1546 d. Hr., a încercat că formeze un Crez fără angajamente care să satisfacă aderenţii celor două sisteme. Prin urmare, Dominicanii şi Fanciscanii au pretins că punctele lor de vedere au fost aprobate de acel Sinod. Adevărul este că afirmaţiile generale şi nedefinite ale doctrinei care sunt găsite printre canoanele sale sunt adesea într-o formă Augustiniană, în timp ce explicaţiile mai detaliate şi mai precise care urmează după acestea sunt uniform Semi-Pelagiane. – Principal Cunningham’s Historical Theology vol. 1, pp. 483-495.

Ordinul iezuiţilor, întemeiat de Ignatius Loyola, 1541 d. Hr., a fost identificat întotdeauna cu teologia Semi-Pelagiană. Lewis Molina, un iezuit spaniol, 1588 d. Hr., inventatorul distincţiei indicată de termenul „Scientia Media,” a realizat o astfel de distincţie ca sprijin al său, încât aderenţii ei din Biserica Papală au fost denumiţi multe ere Molinists. În 1638, Jansenius, Episcop de Ypres în Olanda a murit lăsând în urma sa marea sa lucrare, Augustinus, în care el a desfăşurat clar şi a întemeiat prin extrase abundente adevăratul sistem teologic al lui Augustin. Această carte a răspândit ocazional controverse întinse, şi a fost respinsă feroce de către iezuiţi, şi a fost condamnată de Bulele papilor Innocent X. and Alexander VII., 1653 şi 1656 d. Hr. – care în final au fost urmate în 1713 de Bula sărbătorită mai mult “imigenitus” a lui Clement XI., condamnând lucrarea New Testament Commentary (Comentariul Noului Testament) a lui Quesnel. Augustinienii din acea Biserică au fost denumiţi ulterior Jansenişti, şi au avut scaunul lor principal în Olanda şi Belgia şi la Port Royal lângă Paris. Ei au numărat printre ei câteva nume ilustre precum: Tillemont, Arnauld, Nicole Pascal, şi Quesnel. Aceste controverse dintre Dominicani şi Molinişti, Jansenişti şi iezuiţi, au continuat chiar până în vremea noastră, deşi în prezent Semi-Pelagianismul împărtăşeşte iezuitismul în influenţa sa aproape nelimitată în Biserica Papală, care a triumfat definitiv în consiliul de la Vatican, 1870.

Care este poziţia bisericii Luterane cu privire la aceste mari sisteme?

Luther, un călugăr din ordinul Augustin şi un ucenic sincer al acelui părinte, preda un sistem de credinţă care era în acord în spirit şi în toate punctele esenţiale care apoi a fost dezvoltat mai sistematic de Calvin. Singurul punct important în care el a fost diferit faţă de consensul comun al Bisericilor Calviniste cu privire la prezenţa fizică literală a întregii persoane a lui Hristos în, cu şi sub elementele Împărtăşaniei. Cu aceste opinii ale lui Luther Melanchthon pare să fi fost de acord în momentul în care a publicat prima ediţie a sa Loci Communes. Totuşi, opiniile sale cu privire la libertatea omului şi suveranitatea harului divin erau modificate gradat ulterior. După moartea lui Luther, la Conferinţa de la Leipsic din 1548, el a declarat explicit acordul său cu sinergiştii, care susţineau că în actul regenerator voinţa umană cooperează cu harul divin. Pe de altă parte, Melanchthon susţinea un punct de vedere al relaţiei semnului faţă de harul semnificat în consecinţă în Sacramente, în conformitate mult mai aproape de opiniile ucenicilor lui Zwingli şi Calvin decât cel care predomina în general în Biserica sa. Poziţia sa asupra acestor două puncte au fost o mare ofensă pentru Luteranii vechi, şi au determinat controverse amare şi mari. În final, partidul vechi sau strict Luteran au predominat peste adversarii lor, şi punctele lor de vedere au primit o afirmare ştiinţifică deplină în „Formula Concordiae” publicată în 1580. Deşi acest document remarcabil nu a câştigat o poziţie alături de Mărturisirea de la Augsburg şi Apology ca ci Mărturisirea recunoscută universală a Bisericilor Luterane, ea poate fi luată ca cea mai bună mărturie disponibilă despre care era teologia strictă Luterană când s-a dezvoltat într-un sistem complet.

Caracteristicile teologiei Luterane în contrast cu cele ale Bisericilor Reformate pot fi afirmate pe scurt sub următoarele titluri:

  1. În privinţa TEOLOGIEI ADECVATE ŞI HRISTOLOGIE singurele puncte în care aceasta diferă de Calvinism sunt următoarele:

(1.) Despre atributele divine ale predestinării suverane, ei au spus că în ceea ce aceasta are legătură cu acţiunile agenţilor morali ea este limitată la acele acţiuni care sunt văzute moral bune, în timp ce aceasta nu susţine nici o relaţie determinantă faţă de cele care sunt rele. Dumnezeu cunoaşte dinainte toate evenimentele de orice fel; el predestinează toate acţiunile agenţilor necesari, şi acţiunile bune ale agenţilor liberi – dar nimic altceva.

(2.) Despre HRISTOLOGIE, ei susţin că în virtutea unirii întruchipate elementul uman al persoanei lui Hristos împărtăşeşte cu cel divin în cel puţin unele dintre atributele sale specifice. Astfel sufletul său uman împărtăşeşte omniscienţa şi omnipotenţa divinităţii sale, şi trupul său în omniprezenţa sa, şi împreună au puterea de a da viaţă celui care crede cu adevărat şi primeşte sacramentul.

  1. Despre ANTROPOLOGIE, ei susţin puncte de vedere identice cu cele susţinute de avocaţii cei mai de nădejde al teologiei Reformate – de exemplu acuzarea antecedentă şi imediată a păcatului public al lui Adam; depravarea morală totală a tuturor descendenţilor săi de la naştere şi prin natură, şi incapacitatea lor absolută de a face corect cu puterea lor orice se raportează la relaţia lor cu Dumnezeu.
  2. Cât despre Marile elemente centrale ale SOTERIOLOGIEI, ei au fost de acord cu Reformaţii cu o mare exactitudine asupra naturii şi necesităţii lucrării de ispăşire a lui Hristos; asupra justificării juridice prin imputarea credinciosului a ascultării active şi pasive a lui Hristos; asupra naturii şi a slujbei de justificare a credinţei; asupra singurei influenţe a harului divin în regenerarea păcătosului, cu care, în primul rând, sufletul mort nu este în stare să coopereze; asupra alegerii eterne şi suverane a lui Dumnezeu a credincioşilor în Hristos, nu datorită a vre-unui lucru prevăzut în ei, ci datorită voii sale amabile – şi consecvent cu faptul că mântuirea fiecărui suflet cu adevărat salvat trebuie să fie atribuită pur şi simplu numai harului lui Dumnezeu, şi în nici un grad cu voia cooperatoare sau meritul omului în sine.

În acelaşi timp ei predau, cu o inconsecvenţă logică evidentă, că harul evangheliei este în intenţia divină absolut universal. Hristos a murit în mod egal şi în acelaşi sens pentru toţi oamenii. El dă har asemănător tuturor oamenilor. Cei care sunt pierduţi sunt pierduţi doar pentru că ei au rezistat harului. Cei care sunt mântuiţi îşi datorează mântuirea lor doar harului pe care ei îl au în comun cu cel pierdut – chiar acelaşi har – nu la un grad mai mare de har nici un grad mai mic de păcat – nu îmbunătăţirii de către ei a harului, ci pur şi simplu harului în sine. Potrivit lor, Dumnezeu alege suveran pe toţi care sunt mântuiţi, dar nu trece în mod suveran peste cei care sunt pierduţi. El dă acelaşi har tuturor oamenilor, şi diferenţa este determinată de împotrivirea persistentă a celor care sunt pierduţi.

Marea deosebire a Luteranismului are legătură cu doctrina lor despre ÎMPĂRTĂŞANIE. Ei susţin prezenţa fizică reală a Domnului în Împărtăşanie, în, cu, şi sub elemente, şi că harul semnificat şi transmis de sacramente este necesar pentru mântuire, şi nu este transmis în mod obişnuit prin alte mijloace. De aici teologia şi viaţa de biserică a Luteranilor stricţi este centrată în sacramente. Ei diferă de partida sacramentală înaltă din biserica Episcopală în principal prin faptul că ei ignoră dogma succesiunii apostolice, şi tradiţiile bisericii primare.

Care sunt cele două mari partide în care s-a divizat întotdeauna lumea Protestantă?

Din timpul Reformei, întreaga lume Protestantă a fost împărţită în două familii mari de biserici clasificate ca şi LUTERANE, sau cele ale căror caracter a fost derivat de la Luther şi Melanchthon; şi ca reformate sau cele care au primit amprenta caracteristică a lui Calvin.

Familia LUTERANĂ a bisericilor cuprinde toate cele din Germania, Ungaria şi provinciile Baltice din Rusia, care aderă la mărturisirea de la Augsburg, împreună cu bisericile naţionale din Danemarca, Norvegia şi Suedia, şi marea denominaţie a numelui în America. Acestea sunt estimate ca numărând o populaţie de aproape douăzeci şi cinci de milioane de Luterani puri, în timp ce Biserica Evanghelică din Prusia, care a fost formată dintr-o uniune politică a aderenţilor celor două confesiuni, are probabil unsprezece milioane şi jumătate de membrii. Cărţile lor simbolice sunt Augsburg Confession (Mărturisirea de la Augsburg) şi Apology (Apologetica), the Articles of Smalcald (Articolele lui Smalcald), Luther’s Larger and Smaller Catechism (Catehismul mare al lui Luther şi Micul Catehism), şi, aşa cum este primită de partida mai strictă, the Formula Concordiae.

Bisericile CALVINISTE SAU REFORMATE îmbrăţişează, în utilizarea strictă a termenului, toate acele Biserici Protestante care îşi derivă teologia lor de la Geneva; şi printre acestea, datorită unor condiţii evidente de calificare, Bisericile Episcopale din Anglia, Irlanda şi America formează o subdiviziune prin ele însele; şi Metodiştii Wesleyani, care de obicei sunt clasaţi printre Reformaţi deoarece ei s-au dezvoltat istoric din acea tulpină, şi chiar mai distinct decât biserica părinte a Angliei a fost înlăturată din tipul normal al clasei generale. Totuşi, într-un sens general, această clasă cuprinde toate acele biserici din Germania care semnează Catehismul Heidelberrg, bisericile din Elveţia, Franţa, Olanda, Anglia, Scoţia, Independenţii şi Baptiştii din Anglia şi America, şi feluritele ramuri ale Bisericii Prezbiteriene din Anglia, Irlanda şi America. Acestea îmbrăţişează cam opt milioane de Germani Reformaţi în biserica Reformată din Ungaria; doisprezece milioane şi jumătate Episcopali; Prezbiterieni şase milioane; Metodişti trei milioane şi jumătate; Baptişti patru milioane şi jumătate; şi independenţi un milion şi jumătate; – în total treizeci şi opt de milioane.

Confesiunile principale din Biserica Reformată sunt Galică, Belgică, 2 Zwingli, şi Confesiuni Scoţiene; Catehismul Heidelberg; cele Treizeci şi nouă de articole ale Bisericii Angliei; Canoanele Sinodului din Dort, şi Mărturisirea şi Catehismele de la Westminster Assembly.

Specificarea originii ereziei Unitariene.

În biserica timpurie, Ebioniţii, o sectă iudaico-Gnostică creştină, erau singurii reprezentanţi ai celor care în timpurile moderne sunt numiţi Sociniani. O partidă dintre ei era numită Elkesaiţi. Ideile lor, cu modificări specifice, sunt găsite exprimate în Clementine Homilies (Predici Clementine), scrisă în jurul anului 150 d. Hr. în Siria Orientală. Cei mai distinşi umanişti din biserica primară erau cei doi Theodotuses din Roma, amândoi laici, Artemon (c. 180) şi Paul din Samosata, episcop de Antioh (260-270), destituit de un Consiliu ţinut în 269. Majoritatea acestora recunoşteau naşterea supranaturală a lui Hristos, dar susţineau că el a fost un simplu om, onorat de o influenţă divină specială. Ei recunoşteau o apoteoză sau o divinizare a lui Hristos consecvent cu realizările sale pământeşti. (Dr. E. De Pressense, Early Years of Christianity Part 3, (Anii timpurii de creştinism, Partea 3) cartea 1, capitolele 3 şi 5).

Cerinthus care a trăit între ultimii din primul secol şi primul din secolul al doilea, susţinea că Isus a fost un om simplu născut din Maria şi Iosif, că Hristos sau Logos a coborât peste el sub forma unui porumbel la botez când el a fost ridicat la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu, şi a săvârşit minuni, etc. Logos l-a părăsit pe omul Isus pentru ca el să sufere singur la crucificarea sa. Învierea a fost şi ea negată.

Ei au fost urmaţi de Arienii din secolul patru. În timpul Erelor Mijlocii nu a rămas nici un partid în biserică, ce nega deschis divinitatea supremă a Domnului nostru. În timpurile moderne Unitarianismul a înviat în perioada Reformei prin influenţa lui Laelius Socinus din Italia. El a fost purtat de el în Elveţia şi acolo acesta a existat ca o doctrină profesată de câţiva eretici evidenţi din 1525 până în 1560. Cei mai proeminenţi dintre profesorii săi au fost Socini, Servetus, şi Ochino. Acesta a existat ca o biserică organizată la Racow în Polonia, unde ereticii exilaţi au găsit un refugiu din 1539 până în 1658, când Socinianii au fost scoşi din Polonia de iezuiţi, şi trecând în Olanda ei au fost absorbiţi în Bisericile Rămăşiţă sau Armeniene. În 1609 Schmetz a strâns dintre materialele permise de învăţătura lui Faustus Socinus, nepotul lui Laelius, şi ale lui J. Crellius, the Racovian Catechism, (Catehismul Racovian) care este standardul pentru Socinianism (vezi traducerea lui Ree, 1818.) După dispersarea lor, Andrew Y. Wissowatius şi alţii au colecţionat cele mai importante scrieri ale teologilor lor conducători sub titlul Bibliotheca Fratrum Polonorum. Socinianismul a fost dezvoltat de aceşti scriitori cu o abilitate desăvârşită şi l-au cristalizat în cea mai perfectă formă a sa, ca un sistem logic. El este pur Unitarian în teologia sa – Umanist în Hristologia sa, Pelagian în Antropologia sa – şi Soteriologia sa a fost dezvoltată într-o consistenţă etică şi perfect logică cu acele elemente. O afirmaţie a poziţiilor sale caracteristice va fi găsită mai jos.

Aceasta a reapărut din nou ca o doctrină ţinută de câţiva oameni izolaţi din Anglia în secolul al şaptesprezecelea. În timpul secolului al optsprezecelea un număr de (biserici) Prezbiteriene degenerate (din Anglia au decăzut în Socinianism), şi spre sfârşitul aceluiaşi secol un număr mare de Biserici Parohiale din estul Massachusetts au urmat exemplul lor şi acestea constituie fundaţia Denominaţiei Unitariene moderne.

„Ultima sa formă este o modificare a vechiului Socinianismul formată sub presiunea religiei evanghelice pe de o parte, şi a criticismului raţional pe de cealaltă parte. Preoţii Channing, şi J. Martineau sunt exemplele fazelor succesive ale Unitarianismului. Preoţii din vechea şcoală Sociniană, s-au clădit pe o filozofie senzaţională; Channing, a încercat să câştige o dezvoltare largă a elementului spiritual; Martineau, al înălţimii viziunii provocată de filozofia lui Cousin, şi introducerea ideii de progres istoric în ideile religioase.” – “Farrar’s Crit. Hist. of Free Thought”, (Criteriile istorice ale gândirii libere a lui Farrar) Bampton Lecture, 1862.

În ce dată şi în ce circumstanţe s-a ridicat Arminianismul modern?

James Arminius, profesor de teologie la universitatea din Leyden din 1602 până la moartea sa în 1609, deşi era un slujitor în Biserica Calvinistă din Olanda, la început în secret, şi apoi mai deschis, a susţinut acea schemă a opiniei teologice care de atunci în colo a purtat numele său. Aceste puncte de vedere au fost împrăştiate rapid şi în acelaşi timp au fost respinse cu putere de oamenii principali din biserică. Ucenicii săi, în mod consecvent, la un an după moartea sa s-au format ei înşişi într-o partidă organizată şi în această calitate au prezentat un Protest faţă de Statele Olanda şi vestul Friesland, rugându-se să li se îngăduie să îşi păstreze locurile lor în biserică fără a fi supuşi de curţile clericale la examinări supărătoare în privinţa ortodoxiei lor. Din cauza faptului că rostirea acestui Protest a fost primul lor act ca şi partidă, ei au fost cunoscuţi după aceea în istorie ca şi Protestanţi.

Curând după aceasta, de dragul de a-şi defini poziţia lor, Protestanţii au prezentat autorităţilor cinci Articole în care şi-au exprimat crezul lor asupra subiectului despre Predestinare şi Har. Aceasta este originea celebrelor „cinci Puncte” din controversa dintre Calvinism şi Arminianism. Totuşi foarte curând controversa s-a mărit mai mult, şi Arminianii au fost obligaţi prin consistenţa logică să înveţe lucruri radical greşite cu privire la natura: păcatului, păcatul original, imputarea, natura Ispăşirii şi Justificarea prin credinţă. Unii dintre scriitorii lor târzii au dus spiritul raţionalist inerent în sistemul lor cu rezultatele lui legitime într-un Plagiat greu de calificat şi unii chiar au fost suspecţi de Socinianism.

Deoarece toate celelalte mijloace au eşuat să îi reducă la tăcere pe inventatori, Statele Generale au convocat un Sinod General la Dort în Olanda, care şi-a ţinut sesiunile sale în anul 1618-1619. Acesta a constat din pastori, bătrânii bisericii şi profesori teologi din bisericile din Olanda, şi delegaţi din bisericile din Anglia, Scoţia, Hesse, Bremen, Palatinate, şi Elveţia: participarea promisă a delegaţilor din bisericile din Franţa a fost împiedicată de o interzicere a regelui lor. Delegaţii străini prezenţi au fost nouăsprezece Prezbiterieni de la bisericile Reformate de pe Continent, şi unul din Scoţia, şi patru Episcopali din Biserica Angliei conduşi de episcopul Llandaff. Acest Sinod a condamnat unanim doctrinele Arminianilor şi în Articolele lor au confirmat credinţa comună Calvinistă a bisericilor Reformate. Cei mai distinşi teologi Reformaţi care l-au succedat pe Arminius au fost Episcopius, Curcellaeus, Limborch, Le Clerc, Wetstein şi ilustrul consult jurist Grotius.

Denominaţia Metodistă din Marea Britanie şi America este singurul corp Protestant larg din lume care recunosc faptul că ei au un Crez Arminian. Arminianismul lor, aşa cum este prezentat de scriitorul lor standard Richard Watson, un teolog incomparabil mai competent decât Wesley, este cu mult mai puţin scos din Calvinismul de la Westminster Assembly decât sistemul Protestanţilor de mai târziu, şi ar trebui să fie denumit întotdeauna prin fraza calificată „Arminianism Evanghelic.” În mâinile lui Watson Antropologia şi Soteriologia din Arminianism sunt într-un sens general mai aproape asimilate cu provinciile similare din Luteranism, şi cele ale Calvinismului lui Baxterm şi cele ale Şcolii Franceze din secolul şaptesprezece.

Daţi o schiţă a poziţiilor principale din Sistemul Socinian.

TEOLOGIA ŞI HRISTOLOGIA.

  1. Unitatea Divină.

(a.) Această unitate este inconsecventă cu orice deosebire personală în Divinitate.

(b.) Hristos este doar un om.

(c.) Duhul Sfânt este o influenţă divină impersonală.

  1. Atributele divine.

(a.) Nu există nici un principiu al judecăţii pedepsitoare la Dumnezeu. Nu este nimic care să împiedice acceptarea sa a păcătoşilor pe simpla temelie a pocăinţei.

(b.) Evenimentele viitoare posibile sunt esenţial imposibil de cunoscut. Preştiinţa lui Dumnezeu nu se extinde la astfel de evenimente.

ANTROPOLOGIA.

(a.) Omul a fost creat cu un caracter moral pozitiv. „Chipul lui Dumnezeu” în care se spune că omul a fost creat nu a inclus sfinţenia.

(b.) Prin mâncarea din fructul interzis Adam a comis păcatul real şi de aceea a atras asupra sa nemulţumirea divină, dar cu toate acestea, el şi-a păstrat aceeaşi natură morală şi tendinţele cu care a fost creat şi le-a transmis intacte posterităţii sale.

(c.) Vina păcatului lui Adam nu se impută.

(d.) Acum omul este în stare prin natură să se elibereze de toate obligaţiile sale aşa cum a fost din totdeauna. Circumstanţele în care se formează acum caracterul omului sunt mai nefavorabile decât în cazul lui Adam şi de aceea omul este slab. Dar Dumnezeu este infinit milostiv; şi obligaţia este gradată de capacitate. Omul a fost creat natural mortal şi ar fi murit chiar dacă păcătuia sau nu păcătuia.

SOTERIOLOGIA.

Marele obiectiv al misiunii lui Hristos a fost să predea şi să dea asigurare cu privire la acele adevăruri despre care concluziile umane simple sunt problematice. Aceasta el o face prin doctrină şi prin exemplu.

  1. Hristos nu a îndeplinit slujba de preot pe pământ; ci doar în cer, şi acolo într-un sens foarte indefinit.
  2. Slujba principală a lui Hristos a fost profetică. El a predat o nouă lege. El a dat un exemplu de viaţă sfântă. El a predat personalitatea lui Dumnezeu. Şi a ilustrat doctrina unei vieţi viitoare prin propria sa înviere.
  3. Moartea sa era necesară doar ca o condiţie inevitabilă prealabilă a învierii sale. Aceasta a fost intenţionată ca să facă o impresie morală asupra păcătoşilor, dispunându-i la pocăinţă pentru păcat şi asigurându-i de îndurarea lui Dumnezeu. Nu a fost necesară nici o împăcare a justiţiei divine, aceasta nu era posibilă prin suferinţă delegată.

ESCATOLOGIA.

  1. În perioada intermediară dintre moarte şi înviere sufletul rămâne inconştient.
  2. „Căci este evident din autorităţile citate, că ei (Socinianii mai vechi), în mod egal cu alţii susţin constant că va fi o înviere şi a celor drepţi şi a celor nedrepţi deopotrivă, şi că ultimii vor primi pedeapsa veşnică, dar primii vor fi admişi pentru viaţa veşnică.” – B. Wissowatius.

„Doctrina eternităţii în chinurile iadului este respinsă de cei mai mulţi Unitarieni din zilele noastre (1818) pentru că după părerea lor aceasta este în întregime de neîmpăcat cu bunătatea divină şi nu este garantată de Scripturi. Cu referire la soarta viitoare a celor răi, unii susţin că după înviere ei vor fi anihilaţi sau încredinţaţi „distrugerii veşnice” în sensul literal al cuvintelor: dar majoritatea au primit doctrina restaurării universale, care susţine că toţi oamenii, oricât de depravat ar fi fost caracterul lor în această viaţă, vor fi, printr-o disciplină corectoare, potriviţi în măsura severităţii ei faţă de natura fiecărui caz particular în parte, vor şi aduşi în final la bunătate şi în consecinţă la fericire.” (Rees’s Racovian Catechism, (Catehismul Racovian de Rees) pp. 367, 368.)

ECLESIOLOGIA.

  1. Biserica este pur şi simplu o societate voluntară. Obiectul ei este îmbunătăţirea reciprocă. Legătura ei comună sunt asemănările dintre sentimente şi căutări. Regula ei este raţiunea umană.
  2. Sacramentele sunt simplu decrete comemorative şi de predare.
  3. Daţi o schiţă a caracteristicilor principale ale Sistemului Arminian.

ATRIBUTELE DIVINE.

  1. Ei admit că justiţia pedepsitoare este un atribut divin, dar susţin că aceasta este relaxantă, mai degrabă opţională decât esenţială, mai degrabă aparţinând politicii administrative decât unui principiu necesar.
  2. Ei admit că Dumnezeu cunoaşte toate evenimentele fără excepţie. Ei au inventat deosebirea exprimată prin termenul Scientia Media pentru a explica preştiinţa sigură a lui Dumnezeu despre evenimentele viitoare, de viitorul care rămâne nedeterminat prin voia sa sau orice altă cauză antecedentă.
  3. Ei neagă faptul că predestinarea lui Dumnezeu se extinde asupra actelor de voinţă a trei agenţi şi susţin că alegerea veşnică a oamenilor pentru mântuire nu este absolută, ci condiţionată de credinţa şi ascultarea prevăzută.

ANTROPOLOGIA.

  1. Caracterul moral nu poate fi creat dar este determinat doar prin decizia personală anterioară.
  2. Libertatea şi responsabilitatea implică în mod necesar posedarea puterii pentru contrar.
  3. În mod obişnuit ei neagă imputarea vinei primului păcat al lui Adam.
  4. Arminianii stricţi neagă depravarea totală şi admit doar slăbirea morală a naturii. Arminius şi Wesley au fost mai ortodocşi dar mai puţin consistenţi.
  5. Ei neagă faptul că omul are capacitatea de a iniţia acţiuni sfinte sau să le îndeplinească prin puterea sa fără asistenţă – dar afirmă că fiecare om are puterea de a coopera sau de a se împotrivi „harului obişnuit” care în mod singur îl distinge pe sfânt de păcătos în folosirea sa sau în abuzul de har.
  6. Ei privesc influenţa amabilă ca fiind mai degrabă morală şi o înduplecare decât ca o exercitare directă şi eficace a noii energii creative a lui Dumnezeu.
  7. Ei susţin răspunderea sfântului în fiecare etapă a carierei sale pământeşti de a cădea din har.

SOTERIOLOGIA.

  1. Ei admit că Hristos a făcut din sine o jertfă delegată în locul oamenilor păcătoşi, şi totuşi neagă faptul că el a suferit sau literal pedeapsa legii, sau un echivalent deplin pentru ea, şi susţin că suferinţele sale au fost acceptate amabil ca un substitut pentru pedeapsă.
  2. Ei susţin că nu numai cu privire la suficienţa şi adaptarea sa, ci şi în intenţia Tatălui în dăruirea Fiului, şi în moartea Fiului, Hristos a murit în acelaşi sens pentru toţi oamenii.
  3. Acceptarea mulţumirii lui Hristos în locul suferinţei pentru pedeapsa păcătoşilor în persoană implică o relaxare a legii divine.
  4. Mulţumirea lui Hristos îi permite lui Dumnezeu în consecvenţă cu caracterul său, şi a intereselor guvernării sale generale, de a oferi mântuirea în termeni mai uşori. De aici evanghelia este o lege nouă, cerând credinţă şi ascultare evanghelică în locul cerinţei originale de o ascultare perfectă.
  5. De vreme ce lucrarea lui Hristos nu salvează de fapt pe nimeni, ci face posibilă mântuirea tuturor oamenilor – înlătură obstacolele legale din cale, nu asigură credinţa şi face disponibilă mântuirea cu condiţia credinţei.
  6. Influenţa suficientă a Duhului Sfânt şi oportunităţile suficiente şi mijloacele harului sunt acordate tuturor oamenilor.
  7. Este posibil şi este o obligaţie a tuturor oamenilor în viaţa aceasta să atingă o perfecţiune evanghelică – care este explicată ca fiind o fiinţă perfect sinceră – o fiinţă animată de dragoste perfectă – şi să facă tot ceea ce se cere de la noi sub dispensaţia evangheliei.
  8. Cu privire la păgâni unii au susţinut că într-un fel sau altul evanghelia este predicată tuturor oamenilor dacă nu în formă, în mod virtual. Alţii au susţinut că în lumea viitoare există trei condiţii corespunzătoare celor trei mari clase de oameni după cum stau ei în relaţie cu evanghelia în această lume – Statutul Credinţei; Statutul Necredinţei; Statutul Ignoranţei.

Daţi o scurtă schiţă a principalelor caracteristici ale Sistemului Calvinist.

TEOLOGIA.

  1. Dumnezeu este un suveran absolut, infinit înţelept, drept, binevoitor şi puternic, determinând din eternitate viitorul sigur al tuturor evenimentelor de fiecare clasă potrivit cu sfatul voii sale.
  2. Justiţia pedepsitoare este o perfecţiune esenţială şi neschimbătoare a naturii divine cerând pedeapsa deplină pentru tot păcatul, exercitarea ei nu poate fi destinsă sau negată prin voinţa divină.

HRISTOLOGIA.

Mijlocitorul este o singură persoană divină, eternă, în acelaşi timp Dumnezeu şi om. În unitatea persoanei Teoantropice cele două naturi rămân pure şi neamestecate şi reţin fiecare atributele lor distincte separate şi incomunicabile. Personalitatea este cea a Logosului veşnic şi neschimbat. Natura umană este impersonală. Toate acţiunile de mijlocire implică exerciţiul concurent al energiilor ambelor naturi potrivit cu proprietăţile lor felurite în unitatea unei singure persoane.

ANTROPOLOGIA.

  1. Dumnezeu l-a creat pe om printr-un ordin imediat al omnipotenţei şi într-o condiţie fără greşeală fizică, intelectuală şi morală, cu un caracter moral format pozitiv.
  2. Vina păcatului public al lui Adam este pusă imediat în socoteala fiecăruia dintre descendenţii săi printr-un act justiţiar al lui Dumnezeu din momentul în care acesta începe să existe antecedent oricărui act al său propriu.
  3. De atunci, oamenii vin în existenţă într-o condiţie de condamnare lipsită de acele influenţe ale Duhului Sfânt de care depinde viaţa lor morală şi spirituală.
  4. De atunci, ei vin sub influenţa morală lipsită de acea dreptate originală care aparţinea naturii umane aşa cum era în Adam, şi cu o tendinţă antecedentă predominantă în natura lor de a păcătui, care tendinţă este în ei şi este din natura păcatului şi este vrednică de pedeapsă.
  5. Din vremea căderii, natura umană reţine în totalitate aptitudinile sale constitutive ale raţiunii, conştiinţei şi a liberei voinţe, şi de atunci omul continuă să fie un agent moral conştient, dar cu toate acestea, el este mort spiritual şi total opus binelui spiritual, absolut incapabil de a-şi schimba propria sa inimă, sau de a se debarasa adecvat de oricare dintre acele datorii care izvorăsc din relaţia sa cu Dumnezeu.

SOTERIOLOGIA.

  1. Mântuirea omului este absolut prin har. Dumnezeu era liber în consecvenţă cu perfecţiunile infinite ale naturii sale pentru a salva pe nimeni, câţiva, mulţi, sau pe toţi, potrivit cu buna sa plăcere suverană.
  2. Hristos a acţionat ca şi Mijlocitor în îndeplinirea unui legământ veşnic alcătuit între Tatăl şi Fiul, potrivit cu ceea ce el a pus în locul legii a propriilor săi oameni aleşi ca şi substitut al lor personal, şi pentru ca astfel, prin ascultarea şi suferinţa sa el a eliberat de toate obligaţiile ce creşteau din relaţiile lor federale faţă de lege – prin suferinţele sale a îndurat datoria lor penală, prin ascultarea sa i-a eliberat de acele cerinţe din legământ, pe care era suspendată bunăstarea lor spirituală – astfel a împlinit cerinţele legii, satisfăcând justiţia lui Dumnezeu, şi a asigurat mântuirea veşnică a celor pentru care el a murit.
  3. De atunci în colo, prin moartea sa el a cumpărat influenţele mântuitoare ale Duhului Sfânt pentru toţi pentru care el a murit. Şi infailibilitatea se aplică răscumpărării cumpărate de Hristos pentru toţi pentru care el a intenţionat-o, un timpul precis şi sub condiţii precise predeterminate în veşnicul Legământ al Harului – şi el face aceasta prin exerciţiul imediat, intrinsec şi eficace al puterii sale, operând direct în ei, şi în exerciţiile naturii lor reînnoite făcându-le să acţioneze credinţa şi pocăinţa şi toată ascultarea amabilă.
  4. Justificarea este un act justiţiar al lui Dumnezeu, prin care ni se impută dreptatea perfectă a lui Hristos, inclusiv ascultarea sa activă şi pasivă, el continuă să ne privească şi să ne considere în concordanţă, pronunţând că toate pretenţiile penale ale legii au fost satisfăcute, şi noi suntem justificaţi prin har pentru toate rezistenţele şi recompensele condiţionate în legământul Adamic original de o ascultare perfectă.
  5. Deşi perfecţiunea morală absolută nu poate fi dobândită în această viaţă, şi asigurarea nu este de esenţa credinţei, cu toate acestea, este posibil şi obligatoriu pentru fiecare credincios să caute şi să obţină o deplină asigurare a mântuirii sale personale, şi lăsând lucrurile care sunt în urmă pentru a se strădui pentru perfecţiune în toate lucrurile.
  6. Deşi dacă este lăsat singur fiecare credincios ar cădea instantaneu, şi deşi majoritatea credincioşilor experimentează temporar perioade de recădere în păcat, totuşi Dumnezeu prin exerciţiul harului său în inimile lor, în urmărirea proviziilor Legământului veşnic al Harului şi al scopului aflat în moartea lui Hristos, îl împiedică inexprimabil chiar şi pe cel mai slab credincios de la apostazia finală.

 Note

  1. Historical Presentation of Augustinianism and Pelagianism, de G. F. Wiggers, D.D., tradusă de Rev. Ralph Emerson, pp. 268-270. (O prezentare istorică a Augustinianismului şi a Pelagianismului)
  2. Doctrina lui Augustin nu implică în nici un caz concluzia că cei aleşi sunt „puţini” sau „un număr mic”.

 Autor

A.A. Hodge (1823-1886), Profesor în Teologie Sistematică la Princeton Seminary din 1877 până la moartea sa în 1886, a îndemnat ca ţinta fiecărui învăţător creştin ar trebui să fie să producă o impresie vitalizantă – dându-le studenţilor „teologie, expoziţie, demonstraţie, ortodoxie, învăţătură, dar să le dea toate acestea calde.” „El a învăţat cunoştinţa de Dumnezeu,” a spus unul dintre ascultătorii săi, „cu felul studios al unui cărturar şi cu entuziasmul unui creştin iubitor.” Aceste calităţi nu numai că au atras mulţimile în orele sale de studiu, ci au şi condus către apeluri frecvente pentru livrarea lecturilor populare. Acest articol este luat din cartea sa Outlines of Theology (Schiţe de Teologie) publicate pentru prima dată în 1860 de Banner of Truth Trust (Drapelul Încrederii Adevărului).

http://www.voxdeibaptist.org/comparatie_Hodge.htm

Cu LGBT-ul nu este de glumit: un meci de fotbal din prima ligă a Franței a fost întrerupt din cauza unor mesaje ironice la adresa homosexualității afișate pe stadion de suporteri

Cu LGBT-ul nu este de glumit: un meci de fotbal din prima ligă a Franței a fost întrerupt din cauza unor mesaje ironice la adresa homosexualității afișate pe stadion de suporteri FOTO: Marca

Partida de fotbal dintre Nisa și Olympique Marseille, din prima ligă a Franței, a fost întreruptă pentru câteva minute din cauza unor mesaje ironice la adresa homosexualității afișate de către suporterii echipei gazdă, bannere pe care arbitrul le-a considerat „homofobe”.

Mai precis, este vorba de trei bannere expuse de spectatorii gazdă: într-unul dintre acestea, era salutată preluarea clubului de către omul de afaceri englez Jim Ratcliffe, patronul grupului INEOS. „Bine-ai venit INEOS, la Nisa și nouă ne place să pedalăm”, aluzia fiind la faptul că respectivul grup deține și o echipă profesionistă de ciclism. Totodată, „a pedala” este un termen ironic la adresa homosexualilor.

De asemenea, cei de la Nisa au mai adus un banner despre echipa oaspete, Marseille: „OM: susține un club LGBT pentru a combate homofobia” și unul prin care critică, aparent, insistența Ligii Profesionistă de Fotbal din Hexagon de a impune stadioanelor să fie împărțite în secțiuni despărțite de garduri: „LPF: Parcări pline pentru stadioane mai gay”.

Aceste mesaje au fost considerate insuportabile de către arbitrul partidei, care a suspendat meciul până ce respectivele bannere au fost îndepărtate din arenă.

Măsura a fost lăudată de către Marlene Schiappa, Ministrul Egalității din Franța, dar a fost criticată de către Wylan Cyprien, unul dintre jucătorii gazdelor. Acesta a spus că „Nu putem opri un meci de câte ori se întâmplă asta. Sunt împotriva discriminării de orice fel, dar nu putem stopa o partidă pentru așa ceva, e ridicol”.

Antrenorii celor două echipe, Patrick Viera și Andre Villas-Boas, au lăudat inițiativa arbitrului. Acesta nu e primul meci din Franța întrerupt pentru „ofensă la adresa homosexualilor”: partida dintre Nancy și Le Mans, din liga a doua, a avut aceeași soartă.

ȘTIRI

„Zestrea noastră, limba română”. Ziua Limbii Române, celebrată la Academia Română

Academia Română organizează sâmbătă, 31 august 2019, ora 11, dezbaterea „Zestrea noastră – limba română”, prilejuită de sărbătorirea „Zilei Limbii Române”.

Scrisoarea imaginară a unui tânăr plecat din țară către mama sa, România

Am primit la redacție și publicăm, cu câteva zile întârziere, un text trimis de un român care a fost tentat, ca și mulți concetățeni de-ai noștri, să părăsească țara

România a mai pierdut un oraș. Populația țării a scăzut cu 125.500 de persoane, în 2018

Populația rezidentă în România a scăzut cu 125.500 de persoane, în 2018, până la 19.405.000, scăderea fiind cauzată,

Alexandru Cumpănașu, ipoteză șocantă: DIICOT ar putea închide cazul Caracal. Deranjează politicienii, care își văd viitorul politic amenințat

Alexandru Cumpănașu a vorbit la Antena 3, despre ipoteza potrivit căreia DIICOT ar putea clasa cazul Alexandrei Măc

DIICOT a finalizat „în cea mai mare parte” percheziția din gospodăria lui Dincă, după ce tocmai primise luni mandat pentru încă 15 zile

La doar 4 zile după ce primiseră de la Tribunalul București mandat de încă 15 zile pentru continuarea percheziției domiciliare la adresa lui Gheorghe Dincă, procurorii DIICOT anunță finalizarea activităților

Liviu Pleșoianu, atac dur la liderul ALDE: „De fiecare dată când am pus problema suspendării lui Iohannis, v-ați opus. Oribil caracter, domnule Tăriceanu!”

Liviu Pleșoianu i-a transmis lui Călin Popescu Tăriceanu un mesaj dur, după ce fostul lider al Senatului a replicat la atacul

Paleologu despre Iohannis: Este vorba despre un mit în cazul lui. Mitul neamțului neromânizat

Candidatul PMP la președinție, Theodor Paleologu, a spus că președintele Klaus Iohannis nu are nicio legătură cu istoria PNL, iar procentele pe care le are în sondaje se vor topi în curând.

CSM îl pune la punct pe Iohannis după afirmațiile la adresa judecătoarei Gîrbovan: „Astfel de acte reprezintă un vădit atac la adresa independenței și prestigiului justiției”

Afirmațiile președintelui Klaus Iohannis despre Dana Gîrbovan reprezintă „un vădit atac la adresa independenței și prestigiului justiție

Președinția contraatacă: Întrucât induce ideea că un judecător poate ocupa o funcție de ministru, opinia Secției pentru judecători a CSM este de natură să vulnerabilizeze independența și prestigiul Justiției

Administrația Prezidențială a publicat joi un comunicat de presă în care face precizări referitoare la comunicatul Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din aceeași zi, explicând că Președintele republicii nu a respins propunerea în funcția de Ministru al Justiției a judecătorului Dana-Cristina Gîrbovan, ci pe cea a cetățeanului cu același nume.

Romsilva l-a reconfirmat pe Gheorghe Mihăilescu în funcția de director general și acuză organizația Greenpeace România de manipulare în cazul pădurilor din județul Suceava

Consiliul Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva l-a numit în funcția de director general pe Gheorghe Mihăilescu, pentru un mandat de doi ani, până în 31.12.2021, informează un comunicat de presă trimis pe adresa redacției ActiveNews.

Finanțare de peste 200.000 de euro pentru acceptarea homosexualilor; peste 120 de profesioniști din domenii cheie au fost instruiți

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) și Asociația ACCEPT au implementat, în perioada ianuarie 2018-iunie 2019,

Thailanda ar putea legaliza parteneriatele civile „gay”. Să-i urmăm exemplul?

„Thailanda s-ar putea să devină prima țară din Asia de Sud-Est care

EXTERNE

Suspendarea activității Parlamentului britanic a stârnit protestele celor care se opun unui Brexit fără acord. O petiție a strâns peste un milion de semnături

Regina Elisabeta a II-a a aprobat miercuri planul premierului Boris Johnson de a suspenda parlamentul, relevă

Italia evită alegerile anticipate. Acord pentru formarea unui nou guvern fără partidul lui Salvini

Italia a evitat alegeri generale anticipate iar fostul ministru de interne și lider al partidului Liga, Matteo Salvini,

Erdogan cimentează axa Turcia-Rusia: Negociază cu Putin achiziționarea unor avioane de luptă rusești

Rusia și Turcia discută cu privire la posibilitatea livrărilor noului avion de luptă invizibil Suhoi Su-57 și de avioane

Gillette renunță la campania publicitară împotriva „masculinității toxice” și pro minorități sexuale după ce a pierdut miliarde de dolari

La nici un an de la lansarea unor reclame controversate,  cei de la Gillette, care au încurajat intems mișcarea #MeToo și se

CULTURĂ

Patriarhul Daniel: Ioan Botezătorul, apărător al unității Familiei și al dreptății sociale, dascăl al pocăinței și sfânt rugător

Patriarhul Daniel a evidențiat joi modelul de apărător al valorilor morale oferit de Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos, în omilia rostită după oficierea Sfintei Liturghii la Altarul de vară „Sfântul Ioan Botezătorul” din incinta Reședinței Patriarhale

30 august: Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului

 

Sfântul Alexandru a fost arhiepiscop al Constantinopolului

 

 

 

Despre sfinții români pomeniți în calendarul creștin-ortodox de astăzi, 30 august,

30 august: Diktatul de la Viena, prin care România pierdea Ardealul de Nord în favoarea Ungariei. Intrarea trupelor de ocupație în Cluj Napoca

Pe 30 august 1940, România a fost nevoită să cedeze Ungariei o suprafață de 43.492 de kilometri pătrați. 50,2% din populația teritoriului erau români, 37,1% maghiari și secui

SPOR

 

Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: