Închide

Mărturia unei tinere traficate de iubit prin metoda LOVERBOY: „Prostituţia nu-i altceva decât un act de violenţă care lezează demnitatea umană” — Știri pentru viață

Sandra Norak, din Germania (numele a fost schimbat pentru protejarea identității – n.n.), acum în vârstă de 29 de ani, a lucrat ca prostituată timp de şase ani. În 2008, când era la liceu, a cunoscut un bărbat prin internet care i-a promis marea iubire. Ea avea probleme grave acasă, așa că a abandonat şcoala şi… […]

Contra legalizării prostituției: STUDII, articole, RAPOARTE — Știri pentru viață

Argumente contra legalizării prostituției Mai jos poţi găsi în format .pdf câteva studii şi materiale documentare care argumentează opoziţia noastră faţă de legalizarea prostituţiei. 1. Fața ascunsă a prostituției legalizate (Ro) Lucrare medicală și sociologică, editată de Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei, ca răspuns la proiectul de lege privind legalizarea prostituţiei în România. 2.… via […]

IPOCRIZIE: Soros, miliardar american pro-avort, finanțează un articol care îi înfierează pe miliardarii americani conservatori care finanțează lobby-ul pro-viață din Europa — Știri pentru viață

G4media.ro a publicat un articol scris de Michael Bird (coautor al unor articole din aceeași serie, între care „De ce refuză 60 de spitale românești avorturile”) și Blaz Zgaga, ziarist sloven. Materialul a fost realizat cu asistență financiară de la Journalism Fund pentru (https://www.journalismfund.eu/), organizație care acordă granturi pentru jurnaliști finanțate, printre alții, și de… via […]

Nu mai avem copilărie pentru că am renunțat la maternitate — Știri pentru viață

de Carolyn Moynihan, MercatorNet Îsi pot trăi copiii noștri copilăria dacă mamele lor sunt sclavele salariului? Citim prea des despre anxietatea și depresia printre copii și mai ales adolescenți, unii cu tendințe suicidale, ca să ignorăm că e o epidemie în spatele atâtor mărturii despre problemele astea. Publicând un articol în New York Times weekendul… via […]

Ille Mihai 1895 – ?, din Ginta

Fratele Ille Mihai, s-a născut în ziua de 5 noiembrie 1895 în localitatea Ginta, județul Bihor, din părinții Gheorghe și Sava, născută Boros, de religie baptistă, de etnie maghiară și naționalitate română.

A făcut 6 clase primare în localitatea natală și 3 clase industriale.

În ziua de 2 februarie 1914 se botează la confesiunea baptistă, făcând parte din Biserica Creștină Baptistă din Ginta.

În anul 1917 este recrutat de centrul de recrutare Tinca, județul Bihor, la regimentul 86 infanterie.  

În ziua de 18 mai 1920 este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Ginta,  județul Bihor, dar și pentru bisericile din jur. Avea în cerc un număr de 302 membri și 116 copii și aparținători.

În ziua de 16 martie 1921 se căsătorește în localitatea Cheșca, județul Bihor, cu Elisabeta, născută Pușkaș și Domnul le-a dăruit 5 copii: 4 băieți și o fetiță.

În Biserica Creștină Baptistă din Ginta, în anul 1908 predica fratele Sabo Păl, dar predica încă din anul 1880.

Aș fi bucuros să aflu mai multe date despre fratele Ille Mihai.

Surse: Arhivă devărul, revistă baptistă 1908

Alexa Popovici

https://wordpress.com/read/feeds/94707255

Ilie Șerbănescu, despre ceea ce pregătește „Satan de la Bruxelles”: Cere supușilor o predare necondiționată, consfințită și parafată în acte. Numai proștii pot accepta așa ceva… Bietul stat român, în loc de a fi creștin, a rămas de cretin

download

În ultimii ani România a cedat ușor-ușor în fața străinilor controlul asupra resurselor sale, iar acest lucru este vizibil mai ales prin faptul că importante sume sunt direcționate către țările din Vest, iar capitalul din economia României urmează să scadă în viitor.Ilie Șerbănescu a făcut o analiză în Cotidianul asupra viitorului pe care ni-l dictează oficialii de la Bruxelles, care își doresc o Uniune Europeană cu două viteze.

Analistul economic a comparat cu pasaje din Biblie ceea ce li se pregătește românilor.

„În Predica de pe munte, Iisus Hristos a rostit cu totul și cu totul revoluționara povață „iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5.39), care a bulversat pur și simplu lumea. De veacuri, învățații s-au întrebat ce a vrut de fapt să spună Hristos, chemând aparent la o defensivă necondiționată în fața celui rău. Sigur, a opus-o vestitului „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” (Matei 5.38), care era, dimpotrivă, o chemare la răzbunare și provocare. Povața „întoarcerii celuilalt obraz” n-a prea fost urmată nici pe verticala istoriei, nici pe orizontala lumii creștine, tocmai de către cei care s-au afișat că reprezintă creștinismul, dar povața cu pricina a fost și a rămas cel mai minunat îndemn împotriva provocărilor și ciclului neîntrerupt al răzbunării.

Problema este ce te faci tu, creștin, cu cei care te lovesc sistematic și permanent peste obraz, iar tu n-ai decât un singur „celălalt obraz”?! Și dacă cei ce te lovesc sunt „comuniștii”, n-ar fi o problemă, căci n-ai nicio pretenție de la ei, declarându-se deschis atei, dar ce te faci că cei ce te tot lovesc peste obraz, și în ochi, și în nas, și la gioale se dau creștini nevoie mare. Sunt mai răi decât inchizitorii. Măcar inchizitorii erau cu Dumnezeu în gură și cu Satan în suflet, ca și komisarii de tip sovietic de la Bruxelles, dar nu făceau caz și de democrație, cum fac vajnicii komisari.

Fapt este că statul român a dat atât de mult pe deasupra de presupus creștinism, încât, după ce komisarii de la Bruxelles i-au luat resursele de petrol și gaze, le-a „întors și celălalt obraz” și le-a mai dat și băncile și piesa economică strategică a distribuțiilor de energie (căci, indiferent cine produce energia, toată lumea o consumă și banul este strâns de distribuții, de aceea devenind în mod obiectiv interesul numărul 1 al preluărilor sub control). Iar cine are în mână resursele, băncile și distribuțiile de energie deține întregul rulaj al banului, restul (adică industrii, servicii și comerț) căzându-i la picioare de la sine, precum popicele. Nici nu mai este nevoie să ți se întoarcă și celălalt obraz, întrucât, ca stăpân al rulajului banului preiei automat decizia! Pe când tu, creștin de rând, rămâi chiriaș în țara ta, doar cu credința în mântuirea cea de pe urmă.

Până la mântuirea cea de pe urmă vin însă vremuri grele. Satan de la Bruxelles sau de fapt, de la Berlin, îți mai pregătește una. Cu două viteze. Ei, corifeii, cu viteza rezervată stăpânului, tu cu viteza prostului! Dar lucrurile nu se opresc aici: de fapt, ideea este ca prostul să nu împiedice cumva cu ceva, efectiv sau formal-decizional, înaintarea și propășirea stăpânului. Altfel spus, prostul, lovit și mai tare la gioale, să întoarcă din nou celălalt obraz, recunoscându-și de data aceasta oficial condiția de vasal și urmând a-i face și mai abitir ghetele stăpânului, doar așa, de drag, și nu dintr-o postură, chiar dacă falsă, de membru cu drepturi egale.

Prin așa-numita „Europă cu două viteze”, Satan de la Bruxelles sau mai bine zis de la Berlin cere supușilor o predare necondiționată, consfințită și parafată în acte. Numai proștii pot accepta așa ceva! Satan de la Bruxelles încearcă să vândă proștilor absurditatea că nici măcar perspectiva mântuirii nu mai vine de la Dumnezeu și că până și aceasta le este oferită tot de Satan, dacă sunt cuminți și îi cântă acestuia psalmi, satanici bineînțeles!

Problema este că pilda revoluționară a „întoarcerii celuilalt obraz” a fost adresată de Hristos preamăritorilor creștini cu referire la semenii lor și nu cu referire la Satan, în timp ce komisarii de la Bruxelles și regulile lor îl reprezintă pe Satan însuși. Confundând probabil ca păcat al său cel mai de seamă, Komisarii de la Bruxelles cu preamăritorii întru credința în Dumnezeu, bietul stat român, în loc de a fi creștin, a rămas de cretin, indiferent de celelalte multe păcate ale sale, cele de voie sau fără de voie!”, a scris Ilie Șerbănescu.

http://www.activenews.ro/economie-finante-banci/Ilie-Serbanescu-despre-ceea-ce-pregateste-„

Existenţa conceptului „Alegerii Libere” Înainte de Cristos de Caius Obeada

download

Nostra Aetate   În Zilele Noastre

Existenţa conceptului „Alegerii Libere”

Înainte de Cristos

de Caius Obeada

  Octavian C. Obeada, Presedintele Misiunii Vox Dei

Când mergi la un restaurant, ce te determină în alegerea meniului? Ce îl determină pe un om să aleagă un parfum şi să respingă altul? Ce îl determină pe un tânăr să-şi aleagă partenerul de viaţă? Există o libertate în alegerea lucrurilor pe care le vedem şi le dorim, sau există o predispoziţie în alegerea unor lucruri pe care le avem la dispoziţie?

Subiectul „alegerii libere” a stârnit şi încă produce discuţii şi controverse de mii de ani. Diferite tabere ideologice dezbat acest subiect de la un nivel medical, psihologic sau teologic la un nivel simplist de credinţă. „Eu cred ce cred şi nimeni nu mă poate face să cred altfel” … este răspunsul simplu pe care unii îl dau.

Dacă Baptiştii şi-au avut originea în teologia Paulină a predestinaţiei, curentele teologice liberale au pătruns şi infectat seminarele şi bisericile ajungând să nege originea şi istoria baptistă în ce priveşte teologia „alegerii libere”.

În zilele noastre o mare majoritate au ajuns să urască ideea unei predispoziţii şi intervenţii divine în viaţa omului. Ideea Calvinistă a PREDESTINAŢIEI pare a fi inovaţia Reformei Protestante, uitând sau ştergând intenţionat istoria Creştinismului. Oricât am încerca şi mascăm sau ignora teologia şi fundaţia Bisericii Primare, învăţătura Nou Testamentală rămâne măsura adevărului lui Cristos.

Înaintea controversei Calviniste din secolul al XVI-lea, Augustin şi Pelegian în secolul IV, împărtăşeau opinii diferite în ce priveşte „alegerea liberă”. Augustin, considerat unul din părinţii Bisericii Primare care a apărat teologia Bisericii pe linia Paulină, ajunge să explice Planul Mântuirii şi a Predestinaţiei aleşilor lui Dumnezeu din veşnicii. Pelegian şi urmaşii săi sunt condamnaţi, învăţătura „alegerii libere” fiind respinsă şi condamnată în modul în care era înţeleasă şi propagată de ei.

Cercetând firul istoriei şi a dezbaterilor teologice a vieţii după moarte, ajungem să descoperim discuţiile şi dezbaterile între partida Fariseilor şi a Saducheilor, o discuţie începută înainte de Cristos. Pe paginile Noului Testament ne sunt redate câteva instanţe în care ne este precizat diferenţa ideologică a Fariseilor şi Saducheilor.

„Saducheii care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămâne nevasta fără să aibe copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratele său.” (Marcu 12:18-19)

„Pavel ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sunt Fariseu: din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.”

Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.”

Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă.” (Faptele Apostolilor 23: 6-8)

În afara textelor găsite pe paginile Bibliei găsim scrierile istoricului Flavius Josephus cu referinţă la Saduchei şi Farisei, în ce priveşte „alegerea liberă”:

„În ce priveşte pe Farisei, ei spun că unele evenimente sunt lucrarea Credinţei, dar nu toate: în ce priveşte alte evenimente, depinde de noi dacă iau loc sau nu…..(Fariseii) susţin că totul vine prin credinţă, însă ei nu diminuează voinţa omului în împlinirea a ceea ce este în puterea sa, atâta timp cât buna plăcere a lui Dumnezeu a fost ca să fie o împreunare şi voinţa omului şi virtuţiile sale să fie admise.” (Josephus AJ 13.172f)

Fariseii care erau consideraţi drept cei mai precişi în interpretarea legilor, susţin existenţa lui Dumnezeu şi a Credinţei, a alegerilor lui Dumnezeu, explicând că voia şi alegerea lui Dumnezeu nu diminuează libera alegere a omului. O sectă de peste 4000 de învăţaţi din care apostolul Pavel a făcut parte, susţin un echilibru în alegerea omului şi alegerea lui Dumnezeu,

„Fiecare suflet, susţin ei, este imortal, dar sufletul celui bun trece într-un alt corp, pe când păcătosul suferă pedeapsa eternă.” (Josephus BJ 2.162-65)

Referitor la partita Saducheilor Josephus scrie:

„Saducheii, a doua partită, nu susţin Credinţa, şi nu recunosc pe Dumnezeu în spatele ei, nerecunoscând de unde vine şi nerecunoscând puterea întunericului. Ei susţin că omul are alegerea liberă a binelui şi a răului, şi că rămâne în puterea fiecărui om dacă alege un lucru sau altul. În ce priveşte existenţa sufletului după moarte, pedeapsa în lumea de jos, şi câştigurile ei, ei nu recunosc nici una dintre ele.” (Josephus BJ 2.162-65)

Saducheii excludeau PRONOIA preştiinţa, şi nu credeau că Dumnezeu dirijează lucrurile, evenimentele lumii luând cursul lor în propria iniţiativă AUTOMATOS.” (Josephus AJ 10.278)

Referitor la Eseieni, o mişcare extremistă iudaică, separată de societate în peşterile de la Qumram şi alte părţi, găsim scris în documentele lăsate de ei înţelegerea şi credinţa lor. De sugerat este citirea cărţii: Manuscrisele de la Marea Moartă. Referitor la ei Josephus scrie:

„Secta Eseienilor, declară că Credinţa este autorul tuturor lucrurilor şi nimic nu este făcut dacă nu este în acord cu ceea ce i-a fost dat.” (Josephus AJ 13.172f)

Gunter Stemberger în cartea sa „Contemporanii Evrei ai lui Isus” scrie că sunt mai multe dovezi din scrierile de la Marea Moarta care redau credinţa în predestinaţie a Fariseilor.

Acum câţiva ani vizitam o biserica baptistă în New York. În cadru şcolii duminicale, fratele care conducea studiul afirmă: „Fraţilor, nu daţi apă la predestinaţie.” Câtă ignoranţă şi necunoştinţă se află în bisericile noastre. Oare nu găsim pe paginile Scripturi conceptul predestinaţiei? Nu vorbeşte Pavel explicit şi implicit despre predestinare?

Alegerea liberă pentru unii pare a fi noutatea şi invenţia Reformei, fără să fi studiat sau informat de controversa alegerii începută în Iudaism, înainte de naşterea Bisericii lui Cristos. Scopul acestor rânduri nu este să trateze „alegerea liberă” şi semnificaţia ei, ci mai mult implicaţia istorică a unui concept dezbătut de peste 2000 de ani.

Dacă învăţaţii din timpul lui Cristos, marele rabin Gamaliel şi alţi cunoscători a legii din primele secole dezbăteau destinaţia şi voia lui Dumnezeu în creaţie, cu cât mai important este studierea acestui subiect în zilele noastre? Cercetaţi Scripturile ne este poruncit. Calvinism, Augustianism, Paulin, Scriptura este aceiaşi în tratarea „alegerii libere”.

Dumnezeu predestinează pe aleşii Săi din veşnicie, iar aleşii Săi de bună voie aleg calea Mântuirii în Crucea lui Cristos.

Coram Deo!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_feb06.htm

HAMARTIOLOGIE – doctrina despre păcat / DESPRE IERTAREA PĂCATULUI – John Gill.

download

UN TRUP AL DIVINITĂŢII DOCTRINALE

Cartea 6—Capitolul 7

DESPRE IERTAREA PĂCATULUI

Doctrina iertării urmează cum se cuvine doctrina ispăşirii; deoarece iertarea păcatului acţionează pe baza ispăşirii făcută pentru ea. Iertarea păcatului, sub lege, a urmat după ispăşirea tipică pentru ea: de patru ori într-un capitol, se spune, că preotul va face ispăşire pentru păcat şi va fi iertat (Lev. 4:20, 26, 31, 35), şi este întâlnită adesea în capitolul următor (Lev. 5:10, 13, 16, 18), şi în alte locuri. Această doctrină este una a revelaţiei pure; nu este cunoscută prin lumina firii; „Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege;” (Rom. 2:12), deoarece tot ce sugerează lumina firii cu privire la iertarea ei; oamenii pot să-şi imagineze, din bunătatea şi îndurarea Domnului, că El le va ierta păcatele; dar nu pot fi siguri că o va face, deoarece El este şi îndurător; şi cum să împaci dreptatea cu mila în iertarea păcatului, în această privinţă lumina firii lasă oamenii în întuneric; ei pot face presupuneri, deoarece un om îl iartă pe altul, în urma căinţei, deci şi Dumnezeu va face la fel; dar nu pot fi siguri de aceasta: şi în plus, harul trebuie dat unui om ca să se pocăiască, şi ca iertare de păcate, altfel nu se va pocăi niciodată. Aceasta nu este nici o doctrină a legii, care nu face nici cea mai mică aluzie la iertare, nici nu încurajează această aşteptare; „şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.” (Rom. 2:12). „Orice încălcare şi nesupunere” a legii, sau a cuvântului spus de îngeri, „a primit o răsplată dreaptă”; aceasta înseamnă o pedeapsă potrivită şi dreaptă (Evr. 2:2). Legea nu se referă nici la căinţa unui om, nici nu o admite; „Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă,” (Evr. 10:28). Doctrina iertării este o doctrină pur evanghelică, pe care Hristos a dat-o apostolilor Săi, cu autoritate, să o predice şi pe care ei au predicat-o în Numele Lui şi despre care au mărturisit toţi profeţii evanghelici. (Luca 24:47; Fapte 13:38; 10:43). Cu privire la aceasta putem observa,

Unu, Dovada despre aceasta care poate fi dată, că există cu siguranţă iertarea păcatului: aceasta este declarată în cuvinte exprese de către David; „Dar la Tine este iertare,” (Ps. 130:4), şi de Daniel, „La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea,” deplină şi liberă iertare de păcat (Dan. 9:9). Este o binecuvântare oferită şi promisă în legământul harului, poruncită în toate lucrurile, fără de care, nu ar fi; este o binecuvântare principală în ea; a cărei promisiune funcţionează aşa; „Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.” (Evr. 8:12). Este în declaraţia plină de har făcută de Domnul despre Numele Său şi o parte considerabilă din ea este „Domnul, Domnul Dumnezeu, îndurător şi plin de har, care iartă greşelile, fărădelegile şi păcatul!” (Ex. 34:7). Hristos a fost „proclamat” în planurile lui Dumnezeu, ca fiind „o împăcare prin credinţa în sângele Lui, pentru iertarea păcatelor”; şi a fost trimis la vremea potrivită pentru a-i vărsa sângele pentru aceasta; şi sângele Lui a curs „pentru mulţi, pentru iertarea păcatelor!” şi este obţinută prin aceasta; sau altfel vărsarea Lui de sânge şi moartea Lui ar fi în zadar. (Rom. 3:25; Matei 26:28; Efes. 1:7), şi este în mâinile Lui să o acorde, urcându-se sus, a primit daruri pentru oameni, „chiar şi pentru cei răzvrătiţi”; şi unul dintre ele este iertarea păcatelor; Hristos este „înălţat ca Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”  (Fapte 5:31), şi prin porunca Lui, din Evanghelie, după cum s-a mai observat; la care se pot adăuga numeroasele exemple şi din Noul şi din Vechiul Testament; despre Israeliţi care păcătuiau adesea şi Dumnezeu avea milă de ei şi le ierta fărădelegile; chiar dacă se răzbuna (Ps. 78:38; 99:8) şi despre David, Manase şi alţii şi despre Saul blasfematorul, persecutorul şi defăimătorul; şi despre alţi păcătoşi notorii (Ps 32:5; 1 Tim. 1:13; Luca 7:37, 47). În acest fel Dumnezeu mângâie pe poporul Său, când erau in greutati si distres din cu vina păcatului, (Isa. 40:1,2 Mt 9:2) şi ei sunt uneori favorizaţi cu o experienţă liniştitoare din aceasta, şi pacea sufletului din ea (Ps. 85:1-3; Rom. 5:11), sunt călăuziţi să se roage pentru aceasta; neexistând încurajarea dacă nu exista un astfel de lucru (Ps 32:5; 51:1, 2, 7-9; Dan. 9:19; Matei 6:12). Pentru a nu mai adăuga şi altceva, iertarea păcatului este inclusă în salvarea completă şi este parte a ei şi fără ea nu ar fi completă; ba chiar, fără ea nu ar fi salvare, iertarea păcatului este o ramură a răscumpărării prin sângele lui Hristos, ceea ce este explicat de aceasta  (Efes. 1:7).

Doi, frazele prin care este exprimată iertarea păcatului şi care vor sluji la călăuzirea în natura ei.

2a. Prin a ridica si a da la o parte: „Binecuvântat este cel cu fărădelegea iertată”,  גדשי (ywvn) înseamnă „ridicat”, luat de la el şi dus în altă parte (Ps 32:1). Păcatul şade peste păcătos şi îl ţine obligat la pedeapsă, dacă nu este luat de acolo; iar păcatele aleşilor lui Dumnezeu sunt luate de la ei şi puse peste Hristos, purtate de către El şi îndepărtate de la ei, cât de departe este Estul de Vest; pentru ca atunci când vor fi căutate, nu vor fi găsite, Dumnezeu iertându-i pe cei pe care şi i-a păstrat pentru El: şi păcatul şade pe conştiinţa unui păcătos trezit ca o povară prea grea pentru el ca să o poarte; care este luată de aplicarea sângelui lui Hristos; şi care porunceşte să fie îndepărtate hainele murdare ale poporului Său, şi îi îmbracă cu alte veşminte şi le îndepărtează păcatele, pentru ca ei să nu moară.

2b. Prin acoperire, „Binecuvântat este cel cu păcatul acoperit” (Ps. 32:1). „ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele;” (Ps. 85:2). Păcatul este ceva necurat, dezgustător, groaznic în ochii lui Dumnezeu, şi neplăcut pentru privirea slavei Lui, şi trebuie acoperit să nu se mai vadă; şi aceasta nu se poate face prin nimic din ce aparţine omului; nici prin neprihănirea lui, care nu este decât zdrenţe, o acoperire prea mică pentru a te înfăşura în ea, şi care nu îşi mai poate ascunde goliciunea mai mult decât frunzele lui Adam o ascundeau pe a acestuia; ba chiar, nu este mai bună decât pânza unui păianjen; şi despre care se spune: „Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor;” (Isa.. 59:6), păcatul este acoperit numai de către Hristos, care este un prototip al scaunului îndurării care era un capac sau un acoperământ al chivotului, de aceeaşi mărime cu el, în care era legea şi Hristos prefigurat, ca o acoperire pentru fărădelegile poporului Său, la o parte de vederea Dreptăţii răzbunătoare; şi al cărui sânge este acoperământul purpuriu din carul legământului harului, sub care poporul său călătoreşte în siguranţă spre slavă; toate păcatele lor fiind acoperite; şi a cărui neprihănire este pentru şi peste toţi cei care cred; un veşmânt care ajunge până la picioare, veşmânt alb cu care dacă erau îmbrăcaţi, ruşinea goliciunii lor nu apărea; da, a fi îmbrăcat în această haină a neprihănirii şi veşminte ale salvării înseamnă a fi la fel de împodobit ca şi mirele şi mireasa în ziua nunţii; deci păcatele lor sunt acoperite, pentru ca să nu mai fie văzute şi apar ca de neînvinuit şi de nedovedit în ochii lui Dumnezeu.

2c. Prin neimputarea lui; „Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea,” (Ps. 32:2), nu o recunoaşte, nu i-o pune la socoteală, sau nu îl acuză pentru ea, nu îl pedepseşte pentru ea; ci îl achită de ea, învinuindu-L pe Hristos pentru aceasta, punând-o pe socoteala Lui, acuzându-L pe El, pedepsindu-L pe El şi primind ispăşirea pentru ea de la El.

2d. Aruncind afara: cu acest limbaj se roagă David pentru iertarea păcatelor; „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!” (Ps 51:1, 9), şi în acelaşi mod, Dumnezeu îşi declară voinţa de a ierta păcatele poporului Său; „ Eu, Eu îţi şterg fărădelegile,” (Isa. 43:25), limbaj care este  folosit ori cu referire la trecerea cărţilor de datorii, trăgând o linie peste ele; sau aruncind afara scrisul de mână al unui om pe un bilet, pentru a-l obliga la o plată de bani, de aceea fraza „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic,” (Col. 2:14). Păcatele sunt datorii şi ele sunt numeroase, iar păcătoşii sunt săraci şi incapabili de a le plăti; pentru care Dumnezeu, de dragul lui Hristos, iartă liber şi trage linia cu sângele lui Hristos peste ele şi anulează obligaţia de a plăti: cum se risipeşte un nor la ridicarea soarelui, „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isa. 44:22). Păcatele pot fi comparate cu norii datorită cantităţii lor, numărul lor fiind mare; calitatea lor fiind degajată din pământ şi mare şi urcă la cer, provoacă întunecime şi interceptează lumina; păcatul se ridică din minţile pământeşti ale oamenilor, cărora le pasă de lucruri lumeşti şi care sunt ca o mare tulburată care nu se poate odihni; şi păcatele unora ca cei din Babilon, ajung până la cer şi cer ca mânia şi răzbunarea să coboare de acolo; păcatul cauzează întunericul neregenerării şi este adesea motivul pentru întunericul unora care au fost făcuţi lumină în Domnul; interceptează lumina înfăţişării lui şi a lui Hristos, Soarele neprihănirii: aşa cum un nor este risipit şi disipat prin ieşirea soarelui , care copleşeşte norul şi-l împrăştie aşa încât nu se mai vede: la fel, prin ridicarea Soarelui neprihănirii, cu vindecare în aripile Lui, o aplicare a harului iertător este făcută pentru El; prin care întunericul este împrăştiat, introduse lumina şi bucuria, un cer senin de pace şi mângâiere urmează: şi aşa cum un nor este risipit încât nu se mai vede, aşa este iertat păcatul, astfel încât să nu se mai vadă, sau să nu mai fie pus în lumina lui Dumnezeu pentru condamnare; şi cum nori proaspeţi se pot ridica, la fel păcate noi pot fi comise, dar care sunt îndepărtate şi curăţite de sângele lui Hristos şi eficienţa lui pentru iertarea continuă, prin aplicarea repetată a acestui sânge.

2e. Prin neaducerea aminte; „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de fărădelegile lor” (Evr. 8:12; Isa. 43:25). Dumnezeu iartă şi uită; odată ce le-a iertat, nu se mai gândeşte la ele; sunt în afara vederii şi în afara minţii; gândurile Lui sunt gânduri de pace şi nu de rău; nu-şi mai aminteşte fostele fărădelegi, ci îndurările Lui, care au existat din veşnicie.

2f. Făcând păcatul, sau mai degrabă păcătoşii „albi ca zăpada”: aşa se roagă David, „spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.” (Ps. 51:7). Aşa promite Domnul „se vor face albe ca zăpada;” (Isa. 1:18). „Voivozii ei erau mai strălucitori decât zăpada” (Plângerile. 4:7). Fiind justificat de neprihănirea lui Hristos, îmbrăcat în acea pânză albă şi curată, spălată în sângele Lui, şi veşmintele făcute albe şi toate păcatele lor iertate de dragul Lui, şi astfel fair fără pată sau defect.

Trei, ce păcate sunt iertate; păcatele cu privire la calitate şi cantitate.

3a. Unu, în ce priveşte calitatea sunt numite „încălcări”. Păcatul este un umblet pe un pământ interzis, pentru care un om trebuie să sufere, dacă nu este iertat: şi „incalcare” a legii lui Dumnezeu; o trecere şi a merge dincolo de graniţele şi limitele prescrise de ea: şi „nedreptate”, care este contrar legii dreptăţii şi echităţii; şi păcate, erori, rătăciri de la regulile Cuvântului lui Dumnezeu: când se spune că Dumnezeu iartă „nedreptăţile, încălcările” şi „păcatul” se referă la orice fel şi tip de păcat;; orice păcat este împotriva lui Dumnezeu, deşi unele sunt mai mult împotriva Lui decât altele; sunt contrare naturii Lui, care este pură şi sfântă; deci nimic nu este mai necurat şi nesfânt decât păcatul; şi de aceea este groaznic pentru El şi este urât de El; şi fiind numit groaznic; nu este aşa pentru păcătoşi, deoarece ei se bucură de el; ci pentru Dumnezeu, pentru care sunt foarte dezagreabile: este o duşmănie în păcat şi în inima fiecărui păcătos, faţă de Dumnezeu şi o întindere a mâinii împotriva lui Dumnezeu şi o împietrire a eului omului faţă de Atotputernicul, care loveşte în Divinitatea Lui şi este o sfidare a autorităţii Lui şi totuşi El o iartă: deşi este săvârşită împotriva Lui, o Fiinţă infinită, este obiectiv infinit şi necesită o satisfacţie infinită şi fără aceasta pedeapsa este „ad infinitum”. Păcatul este definit „o încălcare a legii” (1 Ioan 3:4), o ruptură, o violare a acesteia, de care este acuzat, pronunţat vinovat, blestemat, condamnat; şi este iertat numai de către Dătătorul legii, care poate salva sau distruge. Păcatele sunt uneori reprezentate ca şi „datorii”; deoarece fiind comise, ele obligă la plata pedepsei, pe care o remite Dumnezeu; păcătosul fiind dator cu mai mult decât zece mii de talanţi şi incapabil de a plăti, El iartă otul de dragul lui Hristos; pentru care anul de eliberare de datorii sub lege era tipic: păcatele cu privire la oameni se numesc boli şi sunt incurabile, dar prin harul lui Dumnezeu şi sângele lui Hristos, iertarea păcatului se numeşte vindecare; „care le iartă fărădelegile şi le vindecă toate bolile (Ps. 103:3; Isa. 33:24; Mal. 4:2).

3b. Doi, în ce priveşte cantitatea, toate încălcările, păcatele şi fărădelegile sunt iertate (Col. 2:13; Ps. 103:3). Păcatul iniţial, cel al primului om şi cele ale tuturor oamenilor în el, prin care toţi sunt făcuţi, constituiau şi socoteau păcătoşi; care este sursa şi baza păcatului şi este nedreptatea noastră a tuturor, care a fost pusă peste Hristos şi El a plătit pentru ea şi este iertată de dragul Lui; de toate păcatele, nu va rămâne acesta, cel iniţial,  neiertat: toate păcatele actuale ce ies din cel iniţial; lucrările cărnii, care sunt multe şi manifeste, unele sunt mai secrete, unele mai deschise, unele mai mici, altele mai mari, mai îndrăzneţe şi mai obraznice; unele de comitere, altele de omitere; dar toate sunt iertate, vezi (Isa. 43:22-25) şi nu numai căderile şi eşecurile zilnice, ci şi toate recidivele, răzvrătirile şi apostaziile parţiale (Ier 3:12-14,22 Ho 14:4) şi într-adevăr, orice păcat cu excepţia celui împotriva Duhului Sfânt (Matei 12:31, 32), şi motivul pentru care acesta este de neiertat s-a văzut deja, (vezi Gill despre „Matei 12:31” şi despre „Matei 12:32”).

Patru, cauzele iertării păcatului.

4a. Unu, cauza eficientă este Dumnezeu şi nu creatura, îngerii sau oamenii.

4a1. Nu este în puterea omului să ierte păcatul, omul poate ierta altui om o ofensă care a fost săvârşită împotriva lui, dar nu cea comisă împotriva lui Dumnezeu; sfinţii trebuie să-şi ierte ofensele unul altuia, care apar între ei; aşa cum Dumnezeu, de dragul lui Hristos, le-a iertat lor (Efes. 4:32; Col. 2:13). Preoţii pot achita de păcat prin lucrarea şi declarativ, dar nu autoritar; nici un om care este preot sau lucrător al Cuvântului nu are puterea de iertare sau autoritatea de a absolvi oamenii de păcatele lor: tot ce poate face un predicator adevărat şi credincios al Evangheliei este să predice iertarea păcatelor în Numele lui Hristos; şi să declare că oricine se pocăieşte de păcatele lui şi crede în Hristos va primi iertarea pentru ele; declaraţie pe care Dumnezeu o confirmă; şi ale căror păcate sunt iertate, în acest sens (Ioan 20:23). A asuma puterea de a ierta păcatul şi a absolvi de el, este maximul anti-creştinismului, cu privire la aceasta se spune că anticristul va sta în Templul lui Dumnezeu „arătându-se ca fiind dumnezeu” luând pentru el ceea ce aparţine numai lui Dumnezeu, adică iertarea de păcat, este una dintre blasfemii şi una principală, pe care gura lui este deschisă pentru a o rosti, să dispună de păcat, să-l ierte (2 Tes. 2:4; Apoc. 13:5, 6), nici cel mai mare înger din cer nu poate ierta sau procura iertarea unui singur păcat; nu au putut nici pentru cei ca ei care au păcătuit, nu pot nici pentru fii oamenilor.

4a2. Omul nu are şi nu poate face nimic pentru a procura iertarea de păcat, nici pentru el, nici pentru alţii; nici un om prin puterea lui sau prin bogăţia lui nu poate da lui Dumnezeu o răscumpărare pentru el sau pentru fratele lui, sau să facă ispăşire pentru păcat şi să obţină iertarea lui „ nu are profit în ziua mâniei”: când Dumnezeu va veni să trateze oamenii pentru păcatele lor şi să-şi reverse mânia asupra lor pentru ele, nu le vor ajuta pungile cu aur şi argint. Iertarea păcatului nu poate fi obţinută nici prin fapte neprihănite; dacă ar fi aşa, nu ar mai fi prin har; deoarece harul şi faptele sunt opuse, oamenii ar fi salvaţi prin fapte contrar Scripturii, deoarece iertarea este inclusă în salvare şi aceasta prin har, nu prin fapte: în plus, sângele lui Hristos ar fi vărsat în van; deoarece dacă neprihănirea sau îndreptăţirea veneau prin lege, atunci Hristos a murit în van; dacă iertarea păcatului venea prin faptele legii şi prin supunerea la aceasta, la fel Hristos ar fi murit în zadar. Încă odată, cele mai bune lucrări ale omului se datorează lui Dumnezeu; el are drept asupra lor, şi deci nu merită iertarea; nici nu există o proporţie corectă între ei şi iertare şi viaţă veşnică; o datorie nu poate fi plătită prin alta, sau datoria pedepsei să fie remisă de datoria supunerii. Iertarea nu este procurată de pocăinţă; ambele sunt daruri ale harului; şi deşi date aceloraşi persoane, una nu este cauza celeilalte; cel puţin pocăinţa nu este cauza remiterii; deoarece pocăinţa evanghelică adevărată vine din şi este influenţată în exerciţiul ei de descoperirea şi aplicarea harului iertător; (vezi Ezec. 16:63). Lacrimile nu vor spăla păcatul, nerezistând la acestea va rămâne marcat înaintea lui Dumnezeu; lacrimile cu care o femeie, o păcătoasă a plâns şi a spălat picioarele lui Hristos cu ele, nu au curs pentru a procura iertarea păcatelor ei; ci au curs dintr-o dragoste iertătoare manifestată pentru ea. (Luca 7:37, 47). Iertarea nu este obţinută nici prin credinţă, ca şi acuză a ei; credinţa nu o obţine prin nici o virtute a ei, ci o primeşte ca obţinută prin sângele lui Hristos (Fapte 10:43; 26:18). Nu este obţinută nici prin supunere la ritualul botezului în apă; botezul nu îndepărtează păcatul iniţial şi nici pe cel actual; nici vina ca în cazul arătat de Simon Magus; deoarece chiar dacă cei 3000 sunt călăuziţi să fie „botezaţi în Numele lui Hristos, pentru iertarea păcatelor”; şi Saul a fost sfătuit de către Anania să „se ridice şi să fie botezat şi spălat de păcate” (Fapte 2:38; 22:16), totuşi, înţelesul nu este că iertarea se obţine prin botez, sau păcătoşii să fie curăţaţi prin aceasta; ci înseamnă că prin acest ritual, ei pot fi conduşi spre suferinţele, moartea şi sângele lui Hristos înfăţişaţi în el; pentru Numele Căruia este acordată iertarea păcatelor şi al Cărui sânge a curs pentru aceasta şi curăţeşte.

4a3. Numai Dumnezeu poate ierta păcatul; este prerogativa Lui; îi aparţine şi nu altcuiva (Marcu 2:7; Isa. 43:25; Dan. 9:9). Şi aceasta apare din natura păcatului însuşi; este comis împotriva lui Dumnezeu; şi nimeni decât cel împotriva căruia este săvârşit nu poate să-l ierte; este o fisură în legea Lui dreaptă; şi numai Dătătorul legii, care poate salva sau distruge îl poate ierta sau elibera de obligaţia pedepsei pentru el. Dacă mai era cine4va care putea ierta, atunci ar fi cineva egal cu Dumnezeu; deoarece „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele” (Mica 7:18), şi se poate observa că sfinţii din toate vremurile, din Vechiul şi Noul Testament, nu au venit pentru iertarea păcatului decât la Dumnezeu; şi nici nu au fost trimişi la altcineva pentru aceasta (Ps. 51:1; Dan. 9:19; Matei 6:9, 12; Fapte 8:22).

4a4. Totuşi, toate cele trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul au de-a face cu aceasta. Dumnezeu Tatăl a prevăzut binecuvântările iertării în inima Sa, în scopurile Sale, în sfatul şi legământul Său; şi a trimis pe Fiul pentru a fi împăcare şi iertare, prin credinţa în sângele Lui; şi o acordă de dragul Lui; arătând nu numai har, ci şi dreptate şi credincioşie; deoarece în urma vărsării sângelui Fiului Său, El este „drept şi credincios să ierte păcatul”; drept, pentru că sângele lui Hristos este o ispăşire suficientă pentru el; şi credincios sfatului Său, legământului şi promisiunilor cu privire la aceasta. Hristos, ca Dumnezeu şi ca Fiul lui Dumnezeu are puterea de a ierta păcatul, ca Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu în natura noastră şi când a fost aici pe pământ; fapt de care a dat dovadă printr-un alt act al puterii Lui divine, vindecând un olog care şi-a luat patul şi a umblat (Matei 9:2, 6). Ca omul Dumnezeu şi Mijlocitor, sângele Lui a curs pentru iertarea păcatului; şi prin el a obţinut-o, ca avocat al poporului Său, El cheamă la ea şi cere aplicarea ei când este dorită; şi ca şi Salvator înălţat o oferă şi este predicată în Numele Lui, conform cu poruncile Lui, de către lucrătorii Evangheliei. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este de asemenea implicat: El convinge oamenii de păcat şi de nevoia de iertare; o face manifestă; ia sângele lui Hristos şi-l aplică pe conştiinţă, care vorbeşte despre pace şi iertare; pronunţă sentinţa în conştiinţa păcătosului; este Duhul Sfânt al făgăduinţei şi pecetluieşte iertarea păcatului într-o promisiune; şi mărturiseşte pentru duhurile poporului lui Dumnezeu că ei sunt cei iertaţi.

4b. Doi, cauza mişcării impulsive a iertării nu este nici suferinţa, nici meritul omului; nici o lucrare a neprihănirii făcută de el; nici măcar a harului Duhului din el; ci harul suveran şi îndurarea lui Dumnezeu, prin Hristos, (Efes 1:7; Ps. 51:1; Luca 1:77, 78).

4c. Trei, cauza meritorie care obţine aceasta este sângele lui Hristos, care a curs pentru ea, a obţinut-o şi de dragul căruia, Dumnezeu iartă păcatul; care are virtute din uniunea firii omeneşti cu persoana divină a Fiului lui Dumnezeu; vezi (Evr. 9:14; 1 Ioan 1:7).

Cinci, efectele iertării, când este aplicată; care nu sunt percepute decât dacă ea este aplicată; şi ele sunt,

5a. Pacea conştiinţei, când păcatul este pe conştiinţă şi nu se vede sau simte iertarea, nu există pace; dar este o opinie de interes în justificare, prin neprihănirea lui Hristos şi iertarea prin sângele Lui; dar este pacea despre care şi pe care acest sânge o oferă; şi pe care lumea nu o poate lua; o pace care depăşeşte orice înţelegere şi este mai bine experimentată decât exprimată.

5b. Bucuria duhului, când păcatul este ca o povară grea, fără a vedea iertarea, mintea este deprimată; este plină de tristeţe şi o înţelegere melancolică a lucrurilor, dacă nu cu disperare, ca în cazul lui Cain: un spirit rănit de simţul păcatului şi fără a vedea iertarea, cine poate îndura? Dar când Domnul spune „Fiule”, sau „fiică, bucură-te, păcatele îţi sunt iertate!” bucuria apare; duhul care era doborât se ridică; capul, care era plecat este ridicat; înfăţişarea care arăta tristă, zâmbeşte; sufletul aude bucurie şi încântare; şi oasele care erau zdrobite se bucură.

5c. Mângâierea sufletului: sufletul atins de har, dacă este sub păcat, înţelege că Dumnezeu este mânios pe el şi nu are mângâiere; dar când este manifestat harul iertător, mânia se îndepărtează şi este mângâiat: şi aceasta este una din căile şi mijloacele prin care Dumnezeu vrea ca poporul său să fie mângâiat prim lucrători: „Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” (Isa. 40:1, 2), şi când lucrarea lor este însoţită de Duhul lui Dumnezeu, mângâierea este savurată.

5d. Accesul la Dumnezeu cu curaj şi încredere: sufletul sub presiunea şi greutatea păcatului se mişcă greu la tronul harului; şi când ajunge acolo nu îşi poate ridica ochii, ci priveşte  în jos in capul pieptului, spunind, „Doamne ai milă”, sau îngăduitor „cu mine, un păcătos!” dar când vede sângele, neprihănirea şi jertfa lui Hristos, vine cu libertate, curaj şi încredere; mai ales când are o vedere clară şi liniştită a iertării păcatului, prin sângele lui Isus, are curaj să intre în Sfânta sfintelor şi vine la scaunul lui Dumnezeu şi pretinde atenţie pentru el.

5e. Frecventarea închinării divine cu plăcere şi încântare
: aceasta vine dintr-un simţ al iertării de păcat şi este capătul ei; „la Tine este iertarea ca să fii de temut”, adică lăudat, deoarece teama este o închinare, interioară şi exterioară; şi denotă în special, slujirea Domnului cu reverenţă şi teamă pioasă. Şi a avea conştiinţa curăţată de faptele moarte prin sângele lui Hristos, aşează sufletul la capacitatea cea mai mare şi cadrul cel mai potrivit pentru a-L sluji pe Dumnezeul cel viu, (Ps. 130:4; Evr. 12:28; 9:14).

5f. Dragostea pentru Dumnezeu şi Hristos este vie, susţinută şi crescută de aplicarea iertării; care este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu faţă de un păcătos şi produce dragoste din nou; femeia săracă din Evanghelie, păcătoasă cum era, a iubit mult, deoarece i s-au iertat multe păcate (Luca 7:47).

5g. Pocăinţa evanghelică şi exercitarea ei sunt influenţate mult de iertarea păcatului: lacrimile pocăinţei care au curs din ochii femeii menţionate anterior, au curs din simţul harului iertător şi al îndurării, păcatul nu apare niciodată mai odios decât prin sticla dragostei care iartă; ruşinea, confuzia şi tăcerea nu sunt mai manifeste decât atunci când un suflet ştie că Dumnezeu are pace cu el pentru tot ce a făcut; aceasta produce o suferinţă pioasă, o suferinţă după voia lui Dumnezeu, pentru păcatul comis împotriva  unui Dumnezeu al dragostei, harului şi milei; credinţa priveşte mai întâi la Hristos şi are iertarea prin El; şi apoi urmează regretul evanghelic şi pocăinţa (Ezec. 16:63; (Zah. 12:10).

5h. Mulţumirea sufletului pentru o astfel de îndurare; alta mai mare nu poate fi: dacă un om este într-adevăr impresionat de aceasta, el îşi va chema sufletul şi tot ce este în el să binecuvânteze şi să laude pe Domnul pentru tot ajutorul; şi mai ales pentru „iertarea tuturor fărădelegilor” (Ps. 103:2, 3). Gândiţi-vă cu ce recunoştinţă şi mulţumire un rău făcător condamnat, gata să fie executat, primeşte iertarea de la regele lui! Cu aceasta şi cu mult mai mult, sufletele sensibile la păcat, la defectul acestuia şi la pericolul lui, primesc iertarea de păcate, prin sângele lui Hristos, de la Regele Regilor.

Şase, proprietăţile iertării.

6a. Este un act al harului liber al lui Dumnezeu; este conform cu „bogăţia” adică este din plin, acordat din abundenţă; şi conform cu „bogăţiile de îndurare”, îndurarea fiind arătată din plin, (Efes 1:7 Ps 51:1). Este un act al harului Tatălui, care a găsit răscumpărarea; şi pe baza ei a eliberat oamenii de la a merge în groapa putreziciunii; a trimis pe Hristos să fie împăcarea, prin credinţa în sângele Lui, pentru iertarea păcatelor, şi de dragul Lui le iartă: şi este un act al harului Fiului, în a-Şi vărsa sângele pentru iertare: şi este un act al harului Duhului, să conducă la sângele lui Isus, care vorbeşte despre pace şi iertare; la acea fântână deschisă pentru a te spăla de păcat şi necurăţie; să iei lucrurile lui Hristos, sângele Lui, neprihănirea şi jertfa şi să fii interesat de ele şi să le aplici. Iertarea de păcat este unul dintre lucrurile care sunt date gratis de Dumnezeu, despre care Duhul îţi dă cunoştinţa; şi este un act de har suveran, nemeritat şi deosebit. Dumnezeu îl acordă celor care vrea El, conform cu voia Lui suverană şi persoanelor care nu-l merită, care erau vinovate de tot felul de păcate, omisive şi comisive; unora ca aceştia le spune El, „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isa. 43:25), şi este acordat unora şi nu altora, care sunt la fel de răi; şi pentru oameni şi nu îngeri; deoarece pentru îngerii care au păcătuit nu este extinsă mila iertătoare; ci numai oamenilor rebeli şi păcătoşi.

6b. Este un punct de dreptate; Dumnezeu este drept când iartă pe cei care se pocăiesc de păcatele lor, le mărturisesc şi cred în Hristos; „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele” (1 Ioan 1:9), pe socoteala sângelui Fiului Său, care a curs pentru iertarea păcatului şi credincios sfatului, legământului şi promisiunilor Sale, să o acorde pe baza aceasta; şi deci Hristos, ca şi Mijlocitor, o cere în baza dreptăţii; ca să fie aplicată poporului Său, pentru care Şi-a vărsat sângele; şi a devenit jertfa de împăcare pentru păcatele lor; şi pledează pentru ei, cu putere şi eficient. (1Io 2:1,2).

6c. Este un act complet; este o iertare de toate păcatele şi încălcările oamenilor lui Dumnezeu, nici unul nu este lăsat neiertat; şi este făcută „simul” şi „semel”, împreună şi imediat; deşi manifestarea şi aplicarea pot avea loc la timpuri diferite, după cum o doresc credincioşii; totuşi în mintea lui Dumnezeu, ea s-a întâmplat imediat; iertare deplină şi liberă de toate păcatele, trecute, prezente şi care vor veni. Nu există nici o obiecţie la aceasta, că păcatele trebuie iertate înainte de a fi comise; aşa sunt în virtutea promisiunilor chezaşe ale lui Hristos şi a împlinirii lor. [1]

6d. Este un act care nu va fi niciodată anulat; este unul din acele daruri ale harului care sunt fără pocăinţă şi nu va fi revocat niciodată; este o binecuvântare dată de Dumnezeu în legământ şi în şi cu Fiul Său, Isus Hristos şi este ireversibil; este unul din acele lucruri făcute de Dumnezeu care sunt pentru totdeauna, păcatele odată iertate, sunt aşa pentru totdeauna; când vor fi căutate, nu vor fi găsite; sunt îndepărtate de la păcătosul iertat atât de departe cât este estul de vest; Dumnezeu le-a aruncat şi nu le va mai aduce niciodată la lumina înfăţişării Sale; le-a aruncat în adâncul mării şi nu le va mai aduce niciodată la suprafaţă.

6e. Este unul dintre punctele de căpătâi ale credinţei, şi binecuvântări ale harului; este primul dintre acele beneficii, pe baza cărora Psalmistul spunea sufletului său să laude pe Domnul, (Ps 103:2,3) lângă alegerea eternă, este recunoscut între binecuvântările spirituale cu care sunt binecuvântaţi sfinţii în Hristos; fiind o ramură a răscumpărării prin sângele Lui (Efes. 1:3, 4, 7), şi fericit este omul care este interesat de aceasta; are pace şi mângâiere acum şi se poate bucura în speranţa slavei lui Dumnezeu, în lumea cealaltă!

Şapte, răspunde la câteva întrebări legate de iertarea păcatului; care nu au fost incluse natural în celelalte puncte de deasupra.

7a. Dacă orice păcat este uşor de iertat sau scuzabil în natura sa şi nu merită moartea veşnică? Motivul acestei întrebări este diferenţa făcută de papistaşi între păcatele scuzabile şi cele mortale; ei spun că unele păcate sunt iertabile prin natura lor şi nu merită moartea veşnică, ci doar o pedeapsă mai mică, în timp ce altele sunt mortale şi merită moartea: dar nu este nici loc nici motiv pentru o astfel de diferenţiere; nici un păcat nu este iertabil în sine, ci mortal şi meritând moartea; deşi orice păcat este uşor de iertat şi scuzabil sau mai degrabă este iertat prin harul lui Dumnezeu şi sângele lui Hristos, cu excepţia unuia. Există o diferenţă între păcate, unele sunt mai mari, altele mai mici; (vezi Ioan 19:11) unele sunt fisuri ale unor situaţii mai grele sau ale preceptelor legii, ca cele împotriva primei table a legii; altele cu subiecte mai mici sau precepte, ca cele împotriva celei de-a doua table; unele au circumstanţe mai agravante decât altele, fiind săvârşite împotriva luminii şi cunoştinţei şi cu bucuria marilor binecuvântări şi privilegii (Luca 12:47, 48; Matei 11:22, 24) în timp ce altele sunt comise ignorant, fără cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi nu sunt favorizate de mijloacele celorlalte; totuşi orice păcat este mortal, sau merită moartea: moartea a ameninţat păcatul înainte ca acesta să fie comis, în cazul în care ar fi: şi primul păcat a dus moartea în lume cu el şi sfârşitul tuturor păcatelor este moartea; moartea este plata  păcatului; orice păcat este săvârşit împotriva lui Dumnezeu şi este infinit, obiectiv, şi merită o pedeapsă infinită şi veşnică; este o fisură a legii şi orice nesupunere la aceasta are o recompensă sau răsplată dreaptă anexată, pedeapsă dreaptă sau mânia lui Dumnezeu care se descoperă şi lucrează; încălcarea celei mai mici dintre porunci este demnă de resentimentul divin; şi cel ce ofensează într-un punct este vinovat de toate; păcatul lasă o pată care nu poate fi îndepărtată de ceea ce face sau foloseşte păcătosul; şi o astfel de poluare exclude din Împărăţia lui Dumnezeu; cel mai mic păcat, chiar orice păcat al gândului, cuvântului şi faptei va fi adus la judecată şi trebuie dat socoteală pentru el: deşi tot felul de păcate sunt scuzabile sau uşor de iertat sau iertate prin harul lui Dumnezeu şi sângele lui Hristos; Dumnezeu iartă fărădelegea, încălcarea şi păcatul, ceea ce include tot felul de păcate; păcate foarte mari şi foarte adânci sunt şterse de dragul lui Hristos; cele care sunt stacojii devin prin El albe ca lâna, ca zăpada; sângele Lui curăţă de păcat; orice păcat este iertat, dar păcatul împotriva Duhului Sfânt, nu (Matei 12:31, 32).

7b. Va fi orice păcat iertat în lumea ce va veni? Motivul pentru această întrebare se datorează faptului că s-a spus despre păcatul împotriva Duhului Sfânt, că „nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni”; ceea ce pare să sugereze că deşi acel păcat nu va fi iertat, altele vor fi: dar sensul expresiei este că nu va fi iertat niciodată; este o frază ce exprimă o durată fără sfârşit, că acel păcat va rămâne întotdeauna neiertat şi nu presupune nimic cu privire la alte păcate; şi răspunsul la întrebare este că nu este iertare pentru nici un păcat în cealaltă lume. Cât despre păcatele poporului lui Dumnezeu, iertarea lor este perfectă; toate au fost date lui Hristos şi purtate de El; şi El a adus un sfârşit pentru ele toate; şi a făcut împăcarea şi satisfacţia perfectă pentru ele; şi Dumnezeu, de dragul lui Hristos a iertat toate încălcările şi nu va mai fi comis nici un păcat nou; voia lui Dumnezeu va fi făcută de ele cu aceeaşi perfecţiune ca şi de îngeri; nu va fi păcat acolo care să trebuiască iertat; va fi într-adevăr o declaraţie generală de iertare şi de binecuvântare a lor cu aceasta şi cu toate celelalte binecuvântări adresate lor în Hristos, „Veniţi binecuvântaţii Tatălui”; şi vor trăi sub harul continuu iertătorşi în admiraţie pentru el şi mulţumire pentru el, dar nici un act particular de iertare nu va fi dat de Dumnezeu, nici aplicat lor pentru vreun păcat anume: cât despre ceilalţi, uşa le va fi închisă în ziua judecăţii; uşa lucrării lumii; pocăinţa şi iertarea păcatelor vor fi predicate în Numele lui Hristos, după aceasta nu va fi pocăinţă de păcat în păcătoşi. Nici credinţă să crezi în Hristos pentru iertarea păcatelor, aceste haruri nu vor fi acordate nimănui în lumea cealaltă, uşa îndurării va fi închisă şi nu va mai fi deschisă oamenilor niciodată.

7c. Dacă păcatele celor iertaţi vor fi făcute cunoscute şi expuse celorlalţi în ziua judecăţii! Nu cred; motivele mele sunt că nu se va ţine socoteală decât de lucrările lor bune în Matei 25:1-46 deoarece nu pare a fi consecvent cu natura iertării; iertarea păcatului este exprimată prin acoperirea lui, când Dumnezeu iartă păcate, El le acoperă şi nu le va mai descoperi niciodată sau să îndepărteze sângele şi neprihănirea Fiului Său; şi dacă nu le descoperă, cine o poate face? Nici îngerii, nici oamenii, nici diavolii: este o ştergere ca a unui nor; şi când un nor este împărţit şi risipit, nu mai poate fi vreodată adunat; păcatele sunt aruncate de Dumnezeu  în adâncimile mării; şi sunt îndepărtate cât este estul de vest şi niciodată, chiar dacă sunt căutate, nu mai sunt găsite. Nu este în concordanţă cu starea şi condiţia celor iertaţi ca păcatele lor să fie expuse; Hristos care a suferit atât pentru a sfinţi şi curăţa Biserica, ca să o prezinte ca o biserică slăvită, fără pată sau zbârcitură sau orice altceva de acest fel, nu va mai suferi ca păcatele lor să apară; biserica va coborî din cer ca o mireasă împodobită şi pregătită pentru soţul ei, cu slava lui Dumnezeu peste ea şi îmbrăcată cu hainele strălucitoare ale nemuririi şi slavei, ca şi cu pânză frumoasă, curată şi albă, neprihănirea Domnului ei; va fi acum nuntă desăvârşită cu Mielul; şi pare în afara firii ca El să sufere greşelile, eşecurile, păcatele şi încălcările ca să fie expuse în ziua nunţii; şi care ar cauza ruşine şi înroşire, ceea ce nu pare consecvent cu starea de fericire.

7d. Dacă este datoria sfinţilor să se roage pentru iertarea păcatelor? Rugăciunea, în sine, este o îndatorire morală, cuvenită tuturor; şi lumina firii va călăuzi persoanele în necaz să se roage la Dumnezeu pentru eliberare; şi când ei presupun că au comis o ofensă divinităţii, prin păcat şi El este mânios pe ei şi judecăţile Lui sunt sau vor veni peste ei; este normal să se roage ca El să-i ierte şi să-i elibereze de problemele prezente, sau care se tem ei că vor veni peste ei; ceea ce poate fi observat la marinarii lui Iona, care erau păgâni; şi apostolul care l-a călăuzit pe Simon Magul, un om neregenerat, şi cunoscut ca fiind cunoscut pentru „roagă-te” la Dumnezeu ca poate „gândul acesta al inimii” să fie „iertat” (Fapte 8:22). Dar aceasta nu răspunde la întrebare, care este dacă păcătoşii iertaţi trebuie să se roage pentru iertarea păcatelor? La care se poate răspunde că aceşti iertaţi ori au un simţ şi percepere ale iertării păcatelor lor sau nu le au; dacă le au, nu au nevoie, în prezent cel puţin, să se roage nici măcar pentru manifestarea ei faţă de ei, deoarece o au deja; dacă nu au o vedere confortabilă asupra ei, ceea ce este uneori situaţia celor iertaţi, cum era a bisericii, când s-a zis „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!” (Plângeri. 3:42),vor vedea atunci şi îndatorirea lor şi privilegiul şi interesul să se roage o opinie şi o manifestare proaspătă a ei; şi întrucât sfinţii păcătuiesc zilnic în gând, cuvânt sau faptă, Hristos a sfătuit să se facă cereri zilnice pentru aceasta, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea „pâinea zilnică” şi „să ne ierte păcatele” (Luca 11:3, 4), şi se pare că a fost practica sfinţilor din toate vremurile, să se roage pentru iertarea păcatelor în sensul sugerat; aşa s-a rugat Moise când poporul Israelului a păcătuit la Sinai „dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre!” (Ex. 34:9), aşa s-a rugat David „Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este” (Ps. 25:11). O cerere ciudată, aceasta! Un motiv pentru care să nu fie iertată, s-ar gândi cineva; şi era atât de mare în înţelegerea sa, încât dacă nu avea descoperirea şi aplicarea iertării, nu rezista sub el; şi rugându-se astfel, şi cu succes, el încurajează alţi sfinţi să facă la fel ; „Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” şi aşa a făcut; „Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!” (Ps. 32:5, 6), adică pentru iertarea păcatelor şi dovada când au avut nevoie; aşa s-a rugat Daniel pentru el şi pentru alţii, „Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne!” (Dan. 9:19), şi astfel sfinţii din Noul Testament sunt călăuziţi de Hristos să se roage, după cum s-a observat ; dar trebuie înţeles  într-un mod explicat, consecvent cu natura iertării, obţinută de Hristos şi dată de Dumnezeu; nu se poate presupune ca sfinţii să se roage ca sângele lui Hristos să curgă din nou, pentru a le procura o iertare nouă; nici ca un act nou de iertare să existe în mintea divină, din moment ce Dumnezeu a iertat toate încălcările prin sângele Fiului Său, vărsat odată pentru totdeauna; dar pentru a avea manifestarea proaspătă, descoperirile şi aplicarea iertării, când au nevoie de ele, păcătuind continuu împotriva lui dumnezeu: nu înţeleg în nici un alt sens ca sfinţii să se roage pentru iertarea păcatului. [2]

Mai sunt şi alte întrebări ce pot fi puse,  dar sunt înlocuite de ceea ce s-a spus deja cu privire la ele; ca de exemplu, De ce este de neiertat păcatul împotriva Duhul Sfânt? Motiv dat (vezi „Despre păcatele actuale”). Şi dacă un om poate să ierte alt om? Şi în ce sens? La care răspunsul este, da, poate şi în unele cazuri trebuie; fiind un rău şi o ofensă pentru el: şi dacă păcatele împotriva lui Dumnezeu pot fi iertate de El însuşi fără o satisfacere a justiţiei Sale? Şi dacă, în urma satisfacerii, cum poate iertarea să fie liberă sau din harul liber? Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit într-un capitol precedent.

ENDNOTES:

[1][1] “Justificatio virtualiter peracta est–-cum filius statim post lapsum datus est mediator et sponsor electorum ex decreto”, Gen. iii. 15. “itaque hoc sensu quadam ratione peccata possunt dici fidelibus remissa, antiquam sunt commissa”, Leydecker. Synops. Theolog. Christian. l. 5. c. 5. s. 33.

[1][2] “Petitur quotidie remissio peccatorum a justificatis, ut sensus et manifestatio ejus magis magisque percipiatur, pro ut singularia peccata postulant”, Amesii Medulla Theolog. l. 1. c. 27. s. 25.

http://www.voxdeibaptist.org/iertarea_pacatului_Gill.htm

GENERAȚIA ENOH !!!

download

GENERAȚIA ENOH !!!
I-am întrebat la începutul serii ce ar prefera să asculte: un studiu despre bisertica ȘLaodocea sau unul despre „generația Enph“. Mi-au răsouns diplomat: „Pe amândouă“ și … m-=au prins pentru că era tot unul.
Daniel Branzai

 

 

On August 23, 2019 at 7:32:36 PM, YouTube (noreply@youtube.com) wrote:

Cea mai mare și mai frumoasă moschee din Europa, inaugurată de autoritățile Ceceniei, republică din Cadrul Federației Ruse. Edificiul poate adăposti peste jumătate dintre locuitorii orașului Șali

Cea mai mare și mai frumoasă moschee din Europa, inaugurată de autoritățile Ceceniei, republică din Cadrul Federației Ruse. Edificiul poate adăposti peste jumătate dintre locuitorii orașului ȘaliFoto: Reuters / Agerpres
Autoritățile din Cecenia, republică din Caucazul rus, au inaugurat vineri ceea ce se dorește a fi „cea mai mare moschee din Europa”, în cadrul unei ceremonii fastuoase cu invitați oficiali, locali și străini, informează Reuters și Agerpres.
Moscheea decorată cu marmură poartă numele profetului Mahomed și are o capacitate de peste 30.000 de persoane, ceea ce le îndreptățește pe autoritățile cecene să o descrie ca fiind „cea mai mare și mai frumoasă” din Europa.
Liderul cecen Ramzan Kadîrov, un apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a declarat că moscheea, situată la Șali (oraș cu 54.000 de locuitori de lângă capitala cecenă Groznîi) este „unică în proiectul său și maiestuoasă în dimensiuni și frumusețe”.
Ramzan Kadîrov, numit de Vladimir Putin în 2007 la conducerea regiunii majoritar islamice, a încurajat renașterea acestei religii în Cecenia, construind moschei de mari dimensiuni, printre care și „Inima Ceceniei” din Groznîi, lăcaș de cult cu o capacitate de 10.000 de credincioși.
Partizanii liderului cecen îl apreciază pentru instaurarea calmului și stabilității în regiunea marcată pentru mult timp de o rebeliune islamistă activă, pe fondul destrămării URSS în 1991 și al celor două războaie dintre Moscova și separatiști, care nu au reușit să scoată Cecenia din cadrul Federației Ruse.

 

activenews.ro

Ministrul Justiției, înlocuit în plin scandal Caracal. Judecătoarea Dana Gîrbovan, propusă de PSD la Justiție. Mesajul președintei UNJR: Sunt deschisă să colaborez, în ipoteza în care Președintele e de acord cu numirea

 

 

ȘTIRI

Traian Băsescu pledează pentru legalizarea prostituției, ca alternativă la piața neagră din domeniu, criticând politicienii că „nu și-au asumat sa treacă peste BOR”

Fostul președinte Traian Băsescu a pledat joi seara, la B1TV, pentru legalizarea prostituției în România ca metodă de a preveni cazurile de răpiri, viol și trafic de carne vie, pe fondul emoției publice degajate de dispariția adolescentelor din județul Olt

Vasile Bănescu, despre legalizarea prostituției: O maladie nu se vindecă denumind-o „stare de sănătate”

Antidotul la fenomenul crunt al traficului de persoane nu poate fi legalizarea unui alt rău nu mai puțin pur (prostituția), a precizat Vasile

Trei întrebări pentru cei care susțin legalizarea prostituției în România

Trei întrebări despre legalizarea prostituției – pe care văd că de vreo două-săptămâni o susțin unii indivizi în spațiul

De ce nu propune Băsescu și legalizarea traficului de persoane? Iată cum!

Fostul președinte jucător și actual europarlamentar jucător a readus în discuție o idee mai veche a sa și a altor jucători cu viețile oamenilor: legalizarea prostituției.

Inpolitics: Explodează bomba americană în cazul Caracal? Vizita magistratului șef al Armatei americane în Europa, responsabil cu anchetele privind militarii americani încartiruiți în bazele din Europa, la Parchetul General, este o simplă întâmplare?

„Un anunț sec, dar interesant, azi, al Parchetului General din care aflăm că o delegație de înalți oficiali militari americani a venit pentru discuții cu șefii parchetului militar de la noi”, scrie jurnalistul Bogdan

Polițist arestat la domiciliu pentru tentativă de viol. Victimele, două fete de 13 și 17 ani

Un agent de poliție din Sibiu a fost arestat la domiciliu, joi, și a fost suspendat din funcție, după ce ar fi agresat

După 6 ani: Procurorii Parchetului de pe lângă ÎCCJ București au dispus urmărirea penală și arestarea preventivă a trei violatori de minori

La 6 ani de la producerea faptelor, procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus joi urmărirea penală și arestarea preventivă a trei persoane învinuite de sechestrarea și violarea unor minori

23 august:80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, care a ucis milioane de oameni și a dus la dezmembrarea României

În urmă cu 80 de ani, Germania nazistă și Rusia bolșevică semnau un pact de neagresiune, care a dus în final la scindarea

Alertă de caniculă în România. Temperaturi ridicate și disconfort termic, până duminică seară

Până duminică, 25 august, ora 22.00, disconfortul termic va fi ridicat, iar local în regiunile vestice, sudice și sud-estice indice

EXTERNE

După 80 de ani, Guvernul Federației Ruse dă publicității protocolul secret al pactului nazisto-sovietic care împărțea teritoriile Europei de Est, violând inclusiv granițele României

Guvernul Federației Ruse a decis să dea publicității și să fie expus de Arhiva Federală protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, care împărțea sferele de influență în Europa între Germania nazistă și URSS peste granițele României, Poloniei, Finlandei și Statelor Baltice, pe fondul împlinirii a 80 de ani de la data de 23 august 1939, când a fost semnat documentul la Moscova,

Cea mai mare și mai frumoasă moschee din Europa, inaugurată de autoritățile Ceceniei, republică din Cadrul Federației Ruse. Edificiul poate adăposti peste jumătate dintre locuitorii orașului Șali

Autoritățile din Cecenia, republică din Caucazul rus, au inaugurat vineri ceea ce se dorește a fi „cea mai mare moschee din Europa”, în cadrul unei ceremonii fastuoase cu invitați oficiali, locali și străini

Slovenia extinde gardul împotriva migranților

Slovenia construiește un nou segment de gard la frontiera de sud cu Croația, destinat să stăvilească numărul în creștere

Cel mai mare scandal de pedofilie din Franța? Peste 200 de copii abuzați de un chirurg timp de 30 de ani

Jurnalele unui chirurg francez sugerează că a abuzat sexual peste 200 de copii, timp de 30 de ani. Este cazul

Polonia vrea încă o bază militară americană, dar nu acceptă trupe SUA din Germania pe teritoriul său

NATO trebuie să-și consolideze flancul estic prin stabilirea unei baze militare permanente în Polonia, consideră prim-ministrul polonez

Donald Trump: Marile noastre companii americane au ordinul de a începe imediat să caute alternative la China

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, le-a cerut vineri companiilor americane ce desfășoară activități în Republica Populară Chineză să revină în S.U.A., amplificând conflictul comercial bilateral prin declarații dure

CULTURĂ

24 august: 101 de ani de la moartea „Șoimului de la Mărășești”, căpitanul Vasile Craiu

Pe 24 august 1918, la Bârlad, trecea la Domnul căpitanul aviator Vasile Craiu, cel care la 23 de ani, devenise cel mai tânăr comandat de escadrilă din istoria aviației românești.

Ce s-a întâmplat la 23 august 1944? Un document dezvăluie posibilul DIALOG dintre Regele Mihai și Mareșalul Antonescu

O stenogramă a unei presupuse înregistrări a discuției dintre Mareșalul Ion Antonescu și Regele Mihai, din 23 august 1944, a fost făcută publică pe blogul istoricului George Damian.

Adevărul ascuns despre 23 august 1944. Iuliu Maniu a interzis de la publicare un interviu acordat de Corneliu Coposu

Se împlinesc 74 de ani de la momentul 23 august 1944, când România a ieșit din alianța cu Germania nazistă și a trecut de partea alianților occidentalo-sovietici.

24 august: Sfântul Sfințit Cosma Etolul

Sfântul și-a început propovăduirea în împrejurimile împărătesei cetăților.

SPORT

Liga 1 2019/2020: Program, Rezultate, Clasament. Etapa a V-a

Liga 1 2019/2020: Program, Rezultate, Clasament.

https://www.activenews.ro/externe/Cea-mai-mare-si-mai-frumoasa-moschee-din-Europa-inaugurata-de-autoritatile-Ceceniei-republica-din-Cadrul-Federatiei-Ruse.-Edificiul-poate-adaposti-peste-jumatate-dintre-locuitorii-orasului-Sali-157512

ProVita București, despre propunerea privind legalizarea prostituției: Legiferarea bordelului constituie una dintre cele mai perfide strategii pentru a submina existența unui stat. Prostituția, legalizată sau nu, aduce cu sine sclavie, abuz și exploatare

ProVita București, despre propunerea privind legalizarea prostituției: Legiferarea bordelului constituie una dintre cele mai perfide strategii pentru a submina existența unui stat. Prostituția, legalizată sau nu, aduce cu sine sclavie, abuz și exploatare
Prostituția, legalizată sau nu, aduce cu sine sclavie, abuz și exploatare sexuală, inegalitate între sexe, abuz sexual asupra copiilor, criminalitate organizată, degradarea femeilor la stadiul de „obiect sexual” și multe alte rele care contravin interesului general al societății și interesului individual al persoanei, susține asociația Pro Vita într-o reacție la afirmațiile fostului președinte privind necesitatea legalizării prostituției după cazul de la Caracal.
Într-un text postat pe Facebook, asociația Pro Vita susține că greu „poate fi concepută o mai mare ofensă la adresa femeii decât propunerea lui Băsescu, mai ales făcută în acest context și în aceste condiții”, subliniind că prostituția constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la DEGRADAREA ființei umane, la eșecul civilizației. Asociația consideră, de asemenea, că  adoptarea unei legi privind legalizarea prostituției „nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupție sau de trădare a intereselor unei națiuni”.
Acesta este comunicatul:
”Legiferarea bordelului constituie una dintre cele mai perfide și eficace strategii pentru a submina existența unui stat
RĂSPUNS la propunerea președintelui T. Băsescu de legiferare a PROSTITUȚIEI în România, ca pretinsă metodă de a preveni cazurile de răpiri, viol și trafic de carne vie:
Am putea oare să acceptăm ca SURORILE sau FIICELE noastre să practice vreodată „meseria” de prostituată?
Dacă întrebarea ne jignește, atunci să recunoaștem că, validând prostituția ca „meserie”, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostițutia ca ființe de rangul al doilea, ce aparțin unei lumi subumane, vrednice de dispreț, de exploatat și de folosit ca marfă sau instrument de satisfacere a plăcerii bărbaților. Statul ca și oamenii care validează prostituția nu sunt produsul unei civilizații a dreptului și a echitabilității, ci garanți ai ipocriziei, ai violenței, ai încălcarii demnității umane și a celor mai elementare drepturi.
Prostituția, legalizată sau nu, aduce cu sine sclavie, abuz și exploatare sexuală, inegalitate între sexe, abuz sexual asupra copiilor, criminalitate organizată, degradarea femeilor la stadiul de „obiect sexual” și multe alte rele care contravin interesului general al societății și interesului individual al persoanei.
NU VĂ LĂSAȚI ÎNȘELAȚI! Prostituția legalizată funcționează ca o mască pentru sclavie.
De fiecare dată când plătești pentru o prostituată, finanțezi traficul de ființe umane. O sclavie modernă, cu contract, dar tot sclavie în esență, din moment ce răpește libertatea unor oameni. Orice societate ce acceptă reglementarea și izolarea prostituției in bordeluri este complice la sclavie și își educă membrii în sensul acceptării unui status inferior pentru femeile care ajung în situația de a se vinde/ a fi vîndute. Orice individ care abdică de la simțul său critic, de la rațiunea care ar trebui să-i spună că libertatea nu poate fi apanajul de tip aristocrat al unor exemplare umane, orice astfel de ființă negînditoare la aproapele său este complice la ordinea statală care permite perpetuarea sclaviei.
Prostituția constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la DEGRADAREA ființei umane, la eșecul civilizației.
Legiferarea bordelului constituie una dintre cele mai perfide și eficace strategii pentru a submina existența unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care politicienii s-au angajat în fața cetățenilor să le apere. Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupție sau de trădare a intereselor unei națiuni.
Website-ul http://www.antiprostitutie.ro/ oferă detalii despre miturile care înconjoară prostituția legalizată și experiența din țări care au adoptat asemenea soluție legislativă.
PS. Cu greu poate fi concepută o mai mare ofensă la adresa femeii decât propunerea lui Băsescu, mai ales făcută în acest context și în aceste condiții. Sperăm să ia poziție și organizațiile feministe”.
CELE MAI POPULARE

Alfa Omega în obiectiv – 15 august 2019

În ediția din această săptămână la Alfa Omega în obiectiv:

– Reportaj: Rugul Aprins, întâlnire de rugăciune pe munte de 15 ani – inclus in emisiunea Mapamond Creștin

– Secvențe de la Rugul Aprins, ediția a 15-a: Momente de rugăciune pentru Alfa Omega TV

– Resurse recomandate:

– carte: „Adevărul de bază, de R. Dale Yerton”

– carte: „Autoritatea de zdrobi vrăjmașul”, de Rebecca Greewood

– carte: „Rugăciunea de evanghelizare”, de Ed Silvoso

– carte: „Darurile spirituale îți pot ajuta biserica să crească, de C. Peter Wagner”

– Spot video: „Concert de muzică creștină contemporană” (22-25 august 2019, la Năvodari)

Și tu poți fi parte: https://alfaomega.tv/partener

sidebar aotv cinesuntem

partener nav 3 noutati aotv

partener nav 4 marturii

partener nav 5 cespunaltii

partener nav 2 proiecte

sidebar facebook

sidebar appmobila

sidebar newsletter

sidebar mediacenter

sidebar tvlive

sidebar programtv

sidebar receptie

sidebar prayerwall

sidebar pulsspiritual

sidebar MC

sidebar stiriro

sidebar stiridinisrael

https://alfaomega.tv/alfa-omega-tv/noutati-alfa-omega/11039-alfa-omega-in-obiectiv-15-august-2019

Iubește-ți dușmanii în câți pași vrei tu

Fostul luptător de MMA, Ghiță Ignat, cunoscut și drept „Ursul Carpatin”, ne împărtășește gândurile lui despre cât de otrăvitoare e ura: „Nu sunt foarte bătrân, însă nu cred că a fost în România mai multă dezbinare în toată istoria acestei țari ca în această vreme”.

„Trec pe la ai mei aseară și arunc o privire la jurnalul de știri. Ce văd? Văd dușmănii, certuri, acuzații, care mai de care să împroaște cu mizerii către celălalt… culmea că pe un canal de știri o persoană era făcută să arate ca un monstru pe canalul următor. Deschid net-ul și văd aceleași lucruri… singura deosebire că pe net nu se înjură doar între ei, personajele principale, ci acolo poate înjura și poporul și o face cu toată inima și puterea, de la cel mai mic la cel mai mare, fără nici un fel de rușine. Duc copiii la școală și, mergând pe stradă, văd cel puțin doi șoferi care se înjură grav, chiar de la primele ore ale dimineții. Toate acestea în contextul în care România încă se pretinde a fi o țară creștină.

Hai să presupunem că este așa și că România este în continuare o țară creștină. Dacă ar fi așa ar trebui să ne intereseze ce spune Dumnezeu despre unele aspecte ale vieții, care ne privesc zilnic, pe fiecare dintre noi.

Spre exemplu, despre situația descrisă mai sus, Domnul Iisus ne spune în evanghelii să ne iubim dușmanii, nu doar atât, dar merge mai departe, și ne spune că trebuie să ne rugăm pentru ei. Întrebarea este următoarea: cum am putea iubi sau cum am putea să ne rugăm pentru oamenii care ne urăsc?

Fiecare om a trecut măcar o dată în viață prin situația în care cineva să-l șicaneze, să-l ofenseze, să-l disprețuiască (public dacă se poate, căci așa se poartă), să-i facă rău într-un fel sau altul. Ei bine, eu nu am făcut excepție și cu ceea ce aveam la îndemână mă apăram, iar când aveam ocazia atacam (tot cu ce aveam la îndemână), făceam eforturi de tot felul să văd ceea ce eu consideram dreptatea mea înfăptuită, gen dacă vecinul mi-a tăiat un cauciuc la mașină eu îi voi tăia toate cele patru cauciucuri… Bineînțeles că greșeam, însă eu nu vedeam nimic greșit în a răspunde cu ură pentru ură. Asta până când Dumnezeu s-a îndurat de mine și m-a făcut să văd lucrurile într-un mod cu totul diferit.

Alte articole similare

  • Ce trebuie să știi atunci când îți alegi un partener de viață
    Ce trebuie să știi atunci când îți alegi un partener de viață
  • Familia incotro? Are Biserica solutii? - de dr. Ileana Radu
    Familia incotro? Are Biserica solutii? – de dr. Ileana Radu
  • Motive pentru care liderii nu deleagă - Adrian Vlad
    Motive pentru care liderii nu deleagă – Adrian Vlad
  • RSP - ARFO - Ce este Alianta Romania fara orfani - Adrian Stanciu, Alexandru Ilie
    RSP – ARFO – Ce este Alianta Romania fara orfani – Adrian Stanciu, Alexandru Ilie
  • MUNCA ÎN CONCEPȚIA CREȘTINĂ DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ - Adiel Bunescu
    MUNCA ÎN CONCEPȚIA CREȘTINĂ DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ – Adiel Bunescu
  • Corina Caba - Perspectiva unui copil neadoptabil - obstacole la procesul adoptiei
    Corina Caba – Perspectiva unui copil neadoptabil – obstacole la procesul adoptiei
  • Căsătoria și familia - 11. Despre intimitate
    Căsătoria și familia – 11. Despre intimitate
  • Mihai Dumitrascu - Exemplu de om integru din Biblie
    Mihai Dumitrascu – Exemplu de om integru din Biblie
  • Liber de datorii 2 - Planul și pregătirea pentru viitorul nostru financiar
    Liber de datorii 2 – Planul și pregătirea pentru viitorul nostru financiar
  • Ileana Radu - ce este nomofobia?
    Ileana Radu – ce este nomofobia?
  • Despre problemele „incomode” pe care biserica nu le abordează
    Despre problemele „incomode” pe care biserica nu le abordează
  • RSP - UE si discriminarea - libertatea de constiinta mai are viitor in Europa?
    RSP – UE si discriminarea – libertatea de constiinta mai are viitor in Europa?
  • Ionel Cioata - Sfaturi atunci cand copilul se naste cu malformatii
    Ionel Cioata – Sfaturi atunci cand copilul se naste cu malformatii
  • Centrul maternal Casa Agar Bucuresti
    Centrul maternal Casa Agar Bucuresti
  • Șase lucruri pe care sa le rostești peste familia ta
    Șase lucruri pe care sa le rostești peste familia ta

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii/11018-iubeste-ti-dusmanii-in-cati-pasi-vrei-tu

Istoria creștinismului – 2 – Biserica în Evul Mediu – 430-1483

Anumite evenimente din istoria umanității par să se bată cap în cap cu toate celelalte. Acestea sunt momente esențiale, care cuprind esența unei ere întregi, cum ar fi evenimentele din Bastilia din 1789 sau căderea Zidului Berlinului în zilele noastre. Un astfel de eveniment a avut loc în anul 410, când orașul Roma a fost jefuit și ars de către un conducător barbar de oști, numit Alaric. Secole de-a rândul, Roma a stat în picioare ca un simbol al stabilității și al continuității, a fost numit chiar „orașul etern”. Acum, Roma fusese distrusă de soldații barbari. În Palestina îndepărtată, în micul oraș al Betleemului, Ieronim a primit vestea căderii Romei și a fost șocat și îngrozit. El a plâns și a spus: „Dacă Roma a putut să piară, atunci ce este sigur?”

Răspunsul a venit de la Augustin, care a răspuns plânsului lui Ieronim: „Ești surprins că lumea își pierde statornicia? Ți se pare că lumea îmbătrânește? Nu te teme; tinerețea ta va fi înnoită ca a unui vultur”. Pentru Augustin, fântâna binefăcătoare a tinereții era reprezentată de creștinism. Acesta putea ajuta la ridicarea și creșterea unor imperii și culturi în dispariție. Imediat ce a auzit despre căderea Romei, Augustin a început să scrie magnifica sa lucrare, „Cetatea lui Dumnezeu”. Aceasta a fost prima lucrare de filozofie a istoriei, scrisă de un autor creștin. Cetatea lui Dumnezeu, spunea el, nu poate fi comparată cu nici o împărăție pământească sau cu nici un imperiu uman, oricât de glorios sau puternic ar fi acesta! Isus a promis că porțile Iadului nu vor învinge niciodată Biserica. Biserica este Trupul lui Hristos, extins atât în timp, cât și în spațiu. Ea aparține atât viitorului, cât și trecutului și prezentului.

Mai mult decât oricine altcineva, Augustin a fost acela care și-a lăsat amprenta asupra mileniului de istorie creștină, pe care noi îl cunoaștem azi sub numele de Evul Mediu. Ce este Evul Mediu? Când a început și când s-a terminat? De ce mai trebuie creștinii să se gândească acolo?

Evul Mediu reprezintă secolele intermediare, care au trecut de la moartea lui Augustin în anul 430 până la nașterea lui Martin Luther în 1483. Evul Mediu evocă imagini ale cavalerilor în armuri, ale luptelor pentru „potirul sfânt”, ale trubadurilor, ale regelui Arthur și ale lui Camelot. De fapt, Evul Mediu a fost marcat de violență și multă suferință. Ieronim a avut toate motivele să plângă.

Goții, succedați de lombarzi, de franci, de vandali, au desacralizat secole de filozofie și teologie creștină. Apoi vikingii și populațiile din Siberia au terorizat civilizația creștină. În secolele 7 și 8 o forță și mai sinistră s-a ridicat din Deșertul Arabiei, sub numele de „forțele armate ale profetului Mahomed”, ei s-au năpustit până dincolo de Marea Mediterană, într-un război sfânt, numit „jihad”, luând sub stăpânire Ierusalimul, Antiohia, Alexandria și Cartagina……………………https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/istoria-crestinismului/10910-istoria-crestinismului-2-biserica-in-evul-mediu-430-1483

Cum poți fi lumină într-o lume frântă

download

„Isus le-a vorbit din nou şi a zis: ̒Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.ʼ” (Ioan 8:12)

În contextul recentelor atacuri armate, am început să mă gândesc la diferitele răspunsuri care au apărut în presă, inclusiv la cele din media socială. Unii căutau răspunsuri. Alții arătau cu degetul. Foarte mulți făceau apel la schimbare.

Răspunsul meu, care probabil că îi va călca pe mulți pe bătături, e următorul: noi suntem răspunsul. Și spre noi arată acele degete. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Foarte rar răspund la subiecte controversate, cu excepția cazurilor când discuția e civilizată. După două atacuri armate consecutive, au început să aibă loc discuții, în cadrul cărora controlul armelor ocupa locul de frunte. Nu voi vorbi despre acest subiect.

Acțiunile noastre sau lipsa lor sunt problema

Într-o postare „civilizată” de pe media socială, am răspuns în felul următor: „Avem nevoie de mai mulți urmași ai lui Hristos, care să meargă la cei răniți, defavorizați, pierduți, singuri, mânioși, bolnavi mintal. Încălzitul unui scaun în biserică în fiecare duminică nu te face creștin.

„Isus a ieșit din clădire și a petrecut timp cu oameni din categoriile menționate mai sus. Dacă pretindem că suntem creștini, trebuie să mergem pe urmele Lui. Bunătatea dă naștere la bunătate. Apatia naște apatie. Ura aduce ură. Fiecare dintre noi poate face o schimbare, putem schimba câte o persoană, pe rând.”

Specialistul în Noul Testament, Scot McKnight spune: „Cei care nu Îl urmează pe Isus nu sunt urmașii Lui. E foarte simplu! Urmașii urmează, cei care nu urmează, nu sunt urmași. A-L urma pe Isus înseamnă a-L urma pe Isus într-o societate unde domnește dreptatea, unde dragostea modelează totul. A-L urma pe Isus înseamnă a duce mai departe visul Lui și a lucra spre împlinirea acestuia”.

E nevoie de muncă pentru a fi un urmaș al lui Isus

Pe întreg cuprinsul Evangheliilor, citim din nou și din nou că Isus chema oamenii prin trei cuvinte simple: „Vino după Mine!” În Matei, Marcu și Luca, este redată o situație în care Isus descrie mai în detaliu ce înseamnă să-L urmăm pe El.

Isus spune: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9:23).

A fi urmași ai lui Hristos înseamnă că ni se va cere să ieșim din zonele noastre de confort, slujindu-i pe cei care sunt diferiți de noi. Presupune să-i acceptăm pe cei de care poate că ne e frică – pe cei care au o etnie diferită, altă religile sau vin din alt context social. A-L urma pe Isus înseamnă să-L imităm……………….

Sursa: ANS

Alte articole similare

  • Ce trebuie să știi atunci când îți alegi un partener de viață
    Ce trebuie să știi atunci când îți alegi un partener de viață
  • Familia incotro? Are Biserica solutii? - de dr. Ileana Radu
    Familia incotro? Are Biserica solutii? – de dr. Ileana Radu
  • Motive pentru care liderii nu deleagă - Adrian Vlad
    Motive pentru care liderii nu deleagă – Adrian Vlad
  • RSP - ARFO - Ce este Alianta Romania fara orfani - Adrian Stanciu, Alexandru Ilie
    RSP – ARFO – Ce este Alianta Romania fara orfani – Adrian Stanciu, Alexandru Ilie
  • MUNCA ÎN CONCEPȚIA CREȘTINĂ DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ - Adiel Bunescu
    MUNCA ÎN CONCEPȚIA CREȘTINĂ DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ – Adiel Bunescu
  • Corina Caba - Perspectiva unui copil neadoptabil - obstacole la procesul adoptiei
    Corina Caba – Perspectiva unui copil neadoptabil – obstacole la procesul adoptiei
  • Căsătoria și familia - 11. Despre intimitate
    Căsătoria și familia – 11. Despre intimitate
  • Mihai Dumitrascu - Exemplu de om integru din Biblie
    Mihai Dumitrascu – Exemplu de om integru din Biblie
  • Liber de datorii 2 - Planul și pregătirea pentru viitorul nostru financiar
    Liber de datorii 2 – Planul și pregătirea pentru viitorul nostru financiar
  • Ileana Radu - ce este nomofobia?
    Ileana Radu – ce este nomofobia?
  • Despre problemele „incomode” pe care biserica nu le abordează
    Despre problemele „incomode” pe care biserica nu le abordează
  • RSP - UE si discriminarea - libertatea de constiinta mai are viitor in Europa?
    RSP – UE si discriminarea – libertatea de constiinta mai are viitor in Europa?
  • Ionel Cioata - Sfaturi atunci cand copilul se naste cu malformatii
    Ionel Cioata – Sfaturi atunci cand copilul se naste cu malformatii
  • Centrul maternal Casa Agar Bucuresti
    Centrul maternal Casa Agar Bucuresti
  • Șase lucruri pe care sa le rostești peste familia ta
    Șase lucruri pe care sa le rostești peste familia ta

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii/11040-cum-poti-fi-lumina-intr-o-lume-franta

Hai în lumea copiilor cu nevoi speciale!

Cea mai dificilă întrebare poate fi una adesată de un copil… „De ce sunt diferit?”

Personajele pe care le întâlnim în poveștile din Winnie de pluș sunt un foarte bun exemplu prin care copiii pot înțelege diferențele dintre oameni.

O întrebare pe care o aud iar și iar este aceasta: „Cum îi pot explica unui copil ce sunt nevoile speciale”?

Răspunsul depinde de context, fiindcă există diferite modalități de a răspunde, în funcție de persoana căreia îi este destinat răspunsul.

Răspundem la o întrebare venită din partea unui copil cu nevoi speciale: „Eu de ce sunt diferit?” Răspundem la o întrebare despre un grup de copii: „Ei de ce sunt diferiți?”

Sau încercăm să descoperim un răspuns la o întrebare adresată nouă înșine: „Cum pot pot include diferențele tuturor?”

Când încercăm să ne găsim calea în labirintul acestor întrebări, un punct de plecare este să îi dăm de cap unei chestiuni mai ample: în ce constă „diferența” ?

Toată întrebările de mai sus (trebuie să recunosc că sunt foarte dure) au fost formulate într-un mod care include termenii diferit/diferență. Întrebările sunt bazate pe întrebări pe care eu – și sunt sigur că și mulți dintre voi – le-ați auzit de multe ori. Dar ce este „diferența”? „Diferit” față de ce, sau față de cine?

Cu toții suntem diferiți, asta dacă nu avem un frate/o soră geamăn/-ă, prin urmare nu există nicio persoană „normală” față de care să fim diferiți; cu toții suntem diferiți unii față de ceilalți.

Atunci unde e trasată linia care ne-a făcut să adresăm întrebările din primul paragraf? E cineva considerat a fi de cealaltă parte a liniei dacă are părul roșcat? Sau un ochi căprui și celălalt verde? Sau dacă are peste ori sub o greutate anume? Dar dacă are un semn din naștere?

Sper că am trecut de perioada în care oamenii se holbau și considerau că unele persoane erau „diferite” din pricina culorii pielii, deși încă sunt povești care ne sugerează că nu este cazul încă…

Unde se marchează linia, cine o trasează, și de ce oamenii cu nevoi speciale sau dizabilități ar trebui să se afle de partea „greșită” atât de des? De partea care nu e percepută drept „normală”?

O sugestie pe care o fac celor care încearcă să explice chestiunea aceasta copiilor este să îi adune împreună și să îi întrebe ce îi diferențiază de restul grupului; să îi încurajeze să vorbească și despre diferențe pozitive de tipul „sunt bun la fotbal”, sau „colecționez unicorni”, precum și diferențe fizice ca „sunt mai înalt/-ă”, „am pistrui”, de exemplu………………………………………………

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Cum poți fi lumină într-o lume frântă
    Cum poți fi lumină într-o lume frântă
  • Realități și perspective 106 - Planul Domnului cu națiunile - Stephen Briggs
    Realități și perspective 106 – Planul Domnului cu națiunile – Stephen Briggs
  • Iubește-ți dușmanii în câți pași vrei tu
    Iubește-ți dușmanii în câți pași vrei tu
  • Nu există realizări fără relații
    Nu există realizări fără relații
  • Lui Dumnezeu îi pasă de mediul înconjurător - de Chip Ingram
    Lui Dumnezeu îi pasă de mediul înconjurător – de Chip Ingram
  • Hai în lumea copiilor cu nevoi speciale!
    Hai în lumea copiilor cu nevoi speciale!
  • Realitati si perspective 98 - Ucenicizarea in societatea postmoderna - Paul Gibbs
    Realitati si perspective 98 – Ucenicizarea in societatea postmoderna – Paul Gibbs
  • Nevoia de slujire și învățătură în vindecare și eliberare
    Nevoia de slujire și învățătură în vindecare și eliberare

.https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/social/11014-hai-in-lumea-copiilor-cu-nevoi-speciale

Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: