Închide

PROTECTIA COPILULUI SUA – Îţi pierzi copilul dacă: nu-l vaccinezi, nu-i respecţi programarea la dentist, nu plăteşti masa de prânz la şcoală, nu taci, etc. — SACCSIV – blog ortodox

O mama gravida cu gemeni a fost ameninţată că-şi va pierde copiii la naştere, adică îi va lua CPS, dacă nu consimte să fie vaccinată antigripal. De frică să nu-i ia copiii cei de la CPS, a acceptat, iar cei doi gemeni, care erau anterior sănătoşi, au murit la scurt timp, inainte chiar de a […] […]

Din 1793 încoace, radicalismul anticreștin s-a dovedit mereu un excelent indicator al totalitarismului — Știri pentru viață

de Adrian Papahagi, Facebook Fiindcă uzurpă mecanisme religioase (singurele care pot determina atașamente profunde, fiindcă sufletul omenesc este religios, nu politic sau material), stânga radicală detestă religia, așa cum impostura urăște legitimitatea. Nevoia de a fi salvat este indisociabilă de natura căzută a omului. Afectați de corupția fizică și morală, sperăm să fim salvați măcar… via […]

Cazul Alfie Evans: Statul împotriva cetățeanului. O analiză de Bogdan Stanciu

download

Încălcarea de către autoritățile britanice a obligațiilor internaționale cu privire la copii, persoane cu handicap și a eticii medicale în cazul copilului Alfie Evans.
Cazul foarte mediatizat al minorului britanic Alfie Evans (decedat în aprilie 2018) nu este doar un exemplu al pericolului pe care îl reprezintă uzurparea de către autoritatea publică a autorității parentale sau al eșecului unui sistem medical, ci în primul rând arată cât este de insidioasă concepția conform căreia drepturile sunt mai degrabă privilegii acordate și retrase de guverne – și nu drepturi inerente condiției de ființă umană, pe care Statul trebuie să se limiteze la a le recunoaște și proteja.
Cu atât mai mult considerăm că acest caz nu poate fi trecut cu vederea, cu cât suntem în pragul celei de-a 70-a aniversări a proclamării Declarației Universale a Drepturilor Omului, în conformitate cu care „Orice persoană are dreptul la o orînduire socială și internațională în care drepturile și libertățile expuse în prezenta Declarație pot fi pe deplin înfăptuite” (art. 28).
I. Datele cazului 
Alfie Evans s-a născut în data de 9 mai 2016 la Spitalul pentru femei din Liverpool. Născut la termen, cu greutate normală, a fost externat după trei zile. Mama lui Alfie avea 18 ani atunci, iar Tom, tatăl său, 19. Primele simptome ale bolii au apărut în iulie 2016, când s-a observat că Alfie are „strabism divergent”. Alfie zâmbea din ce în ce mai rar, dormea așa de mult că părinții săi începuseră să se îngrijoreze și după șase luni nu mai era niciun dubiu: copilul prezenta semne clare de dezvoltare întârziată majoră.
După consultațiile din clinica ambulatorie de pediatrie a spitalului Alder Hey în noiembrie 2016, medicii nu au reușit să stabilească un diagnostic concluziv al afecțiunii și nici să indice un tratament. În aceste condiții, spitalul a solicitat o declarație cum că suportul permanent pentru respirație nu era în interesul superior al lui Alfie și, ținând cont de circumstanțe, nu era legală continuarea unui astfel de tratament. Părinții lui Alfie, Tom Evans și Katie James, s-au opus, amândoi acestei solicitări. Solicitarea înaintată de Alder Hay a fost pentru prima oară audiată în instanță pe 19 decembrie 2017. Avocatul părinților a înaintat o nouă cerere de anulare a audierilor în data de 19 decembrie, însă Curtea a respins-o și a autorizat desemnarea unui expert, înregistrând cazul pentru audiere.
O întâlnire de mediere a avut loc pe 8 ianuarie 2018, prin care nu s-a ajuns la nicio înțelegere.
20 Februarie 2018. Judecata instanței de fond (Curtea Superioară de Justiție) (1) – Judecătorul a decis că nu era în interesul superior al lui Alfie să continue să primească suport respirator și că suprimarea acestuia era legală și în interesul superior al copilului; că acesta ar trebui să primească doar îngrijire paliativă; că „detubarea și îngrijirea paliativă vor avea loc la Spitalul Alder Hay”.
6 martie 2018. Judecata Curții de Apel – Curtea de Apel a respins cererea părinților de transfer în altă țară al copilului întrucât acest transfer „nu ar avea cum să fie în interesul (său) superior”.
20 Martie 2018. Judecata Curții Supreme (2)  – Curtea Supremă a respins cererea părinților de solicitări suplimentare, susținând astfel decizia instanței inferioare ca temeinică, în concordanță cu legile internaționale și domestice. Alfie Evans urma astfel să fie deconectat de la aparatul respirator.
28 martie 2018. Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (3)  – În cauza Evans c. Regatul Unit(cererea nr. 14238/18), CEDO a constatat că cererea este inadmisibilă și că nu există nicio violare a drepturilor și libertăților prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO). Curtea a refuzat de asemenea cererea solicitanților pentru o măsură provizorie (în conformitate cu Regulamentul 39 din Regulamentele Curții).
Din 28 martie 2018, părinții lui Alfie au insistat ca spitalul că amâne data deconectării copilului de la aparatul de susținere a respirației.
11 aprilie 2018. Ordinul instanței de fond – Curtea a stabilit ziua și ora la care urma să se renunțe la sistemul de respirație artificială.
16 Aprilie 2018. Judecata Curții de Apel (Habeas Corpus) – Curtea a declarat că cererea pentru habeas corpus este inadmisibilă și astfel recursul este respins. Deci, părinții nu au dreptul să folosească ordonanța habeas corpus pentru a obține custodia copilului lor dacă acest lucru nu este în interesul acestuia și nu vor avea niciun drept de a decide tratamentul copilului în viitor. Cererea habeas corpus a fost motivată pe baza „reținerii în mod ilegal” a lui Alfie în spital și se întemeia pe articolul 5 din CoEDO, articolul 56 din TFUE, dreptul la sănătate și dreptul la protecția sănătății, ambele prevăzute de articolul 11 al Cartei Sociale Europene.
20 Aprilie 2018. Judecata Curții Supreme (4)  – Curtea Supremă a respins cererea de constatare a violării drepturilor părinților prin împiedicarea lor de a duce minorul la un spital din Roma, dar totodată decide că pot lua copilul acasă: „Nu este în interesul superior al lui Alfie Evans nici să stea în spitalul Alder Hay, fiind tratat așa cum este pe moment, și nici să plece în străinătate în același scop. Prin urmare, continuarea reținerii sale nu este legală (…). Așadar, externarea sa, la care are dreptul, reprezintă eliberarea de orice obligație la tratament, care nu este în interesul său.”
20 aprilie 2018. Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (5)  – În cauza Evans c. Regatul Unit(nr. 18770/18) care reclama privarea de libertate și o violare a articolului 5 (dreptul la libertate și securitate) din CoEDO, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă. Curtea a refuzat de asemenea solicitarea reclamanților pentru instituirea unei măsuri provizorii, conform Regulamentului 39 din Regulamentele Curții.
20 aprilie 2018. Seara, Alfie Evans a fost deconectat de la echipamentul de susținere a vieții. În aceeași zi, Ministerul Afacerilor Externe din Italia i-a acordat copilului cetățenie italiană pentru a ușura demersul de aducere în Italia pentru tratament. Abia la 10 ore de la deconectare a fost reluată alimentarea cu oxigen (fără dispozitivul de suport respirator inițial) și apă. Alimentația a fost reluată abia după 28 de ore.
24 aprilie 2018. Cererea părinților de a-l duce pe Alfie în Italia la spitalul Bambino Gesu din Roma a fost respinsă. Părinții au apelat a doua zi decizia.
28 aprilie 2018. Alfie Evans moare.
Comunitatea internațională își exprimă îngrijorarea
Papa Francisc a susținut eforturile părinților lui Alfie Evans de a aduce copilul la spitalul Bambino Gesudin Roma și a asigurat o ambulanță militară aeriană în acest scop. Episcopi polonezi (6), americani(7) și brazilieni (8) au susținut drepturile parentale, precum și dreptul la viață și dreptul la cel mai înalt standard de sănătate posibil al copilului.
Guvernul italian i-a oferit cetățenie italiană minorului Alfie Evans, în sprijinul părinților de a asigura dreptul la viață si la cel mai înalt standard de sănătate posibil copilului lor.
Andrzej Duda(9) , Președintele Republicii Polone, Antonio Tajani, Președintele Parlamentului European(10)  și doi membri ai Parlamentului European, Stephen Woolfy și Jeffrey Donaldson, și-au declarat de asemenea sprijinul pentru eforturile părinților.
Alianța de Etică Medicală(11)  a emis o declarație(12)  în care se arată că „Acțiuni precum aceasta au adus acum Spitalul Alder Hey în atenția întregii lumi și, implicit, discreditează întreaga noastră profesie. Tirania medicală trebuie să înceteze. (…) Cerem autorităților să îi permită lui Alfie transferul sigur la Roma.”
II. Considerații din perspectiva bioeticii. Alfie Evans – victima eutanasiei pasive nonvoluntare
Analizând din perspectiva eticii actului medical, observăm că în decizia privindu-l pe minorul Evans au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Notăm că, pe lângă faptul că nu există un „drept la moarte” recunoscut universal, spre deosebire de dreptul la viață, în plus în Marea Britanie eutanasia este ilegală.
Presupunând că ar exista sau ar trebui să existe un drept la moarte, se nasc întrebări precum cine îl exercită și cine decide momentul morții? Medicii, judecătorii, administrația, legislația, individul sau familia? Ce se întâmplă atunci când persoana este în comă sau nu are discernământ?
Întrebările acestea nu sunt noi. Ele au fost puse încă din anii 1960, când tehnologia medicală a avansat suficient pentru ca funcțiile vitale ale organismului uman să poată fi susținute artificial perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari).
Un prim răspuns a venit în 1991, în cazul de referință (devenit izvor de drept) Helga Wanglie(13). Wanglie, o bătrână de 87 de ani, se afla de peste un an în stare vegetativă permanentă, conectată la un respirator. Spitalul unde era internată pacienta a făcut apel la justiție pentru a decide asupra oportunității prelungirii îngrijirilor medicale. Curtea a stabilit că numai familia poate hotărî în această privință. Statul și Justiția pot interveni doar prin adoptarea de garanții procedurale, ținând cont de posibilitatea unor excese în cazul familiilor lipsite de scrupule care doresc să întrerupă, în mod nejudicios, tratamentul. Cu alte cuvinte, în cazul Evans, doar părinții se aflau în drept de a decide.
În cazul Nancy Cruzan, pacienta se afla de șapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983 și era menținută în viață prin alimentație artificială prin tub. În 1987, conducerea spitalului a cerut să i se scoată tubul de alimentare pentru ca ea să poată muri. Curtea Supremă a Statului Missouri a respins, în 1988, cererea cu o motivație formulată pe baza interesului absolut al statului în apărarea vieții. În 1990, Curtea Supremă a SUA (tribunalul constituțional federal) a susținut opinia celei din Missouri (14) .
Viața și sănătatea sunt drepturi naturale care țin de intimitatea și autonomia persoanei. În sec. XIX, John Stuart Mill, în eseul său „Despre libertate” (On Liberty) (15) , apăra valori ca intimitatea și autonomia personală în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor. Intimitatea și autonomia personală devin condiții de limitare a ceea ce guvernele pot sau nu pot impune cetățenilor. Mill susține că singurul scop pentru care poate fi exercitată puterea asupra unui membru al societății, împotriva voinței sale, este pentru a preveni lezarea drepturilor altora. Or, Alfie Evans și părinții săi nu lezau prin nimic drepturile altora.
Un alt motiv invocat a fost acela că sumele relativ mari utilizate pentru a-l ține în viață pe Alfie Evans ar putea fi utilizate pentru un număr mai mare de beneficiari și cu o eficiență superioară. Chiar daca acceptăm teoria utilitarismului („o cotă cât mai mare de fericire pentru cât mai mulți”) notăm că acesta se poate justifica doar pentru cheltuieli din fonduri publice; or, în cazul Evans, cheltuielile erau suportate din fonduri private. Însă, chiar cu acest amendament, notăm că aderența la un sistem de valori utilitarist poate duce în capcana unor concepte nu doar deja repudiate de istorie, dar condamnate explicit de legislația internațională: eutanasia economică și darwinismul social.
Medicii și spitalul au ridicat problema speranței de viață, a calității vieții și a inutilității tratamentelor.
Speranța de viață, în termeni medicali, semnifică o acumulare de informații care urmează a fi prelucrate și înțelese adecvat. Ea variază cu momentul evaluării sau cu o multitudine de alte variabile și este grevată de subiectivism. De exemplu, în cazul Karen Quinlan(16) , deși s-a apreciat că va supraviețui câteva ore după deconectare, ea a supraviețuit timp de peste 10 ani.
Calitatea vieții este și mai subiectivă și este determinată de valorile la care se raportează persoana respectivă și care pot fi foarte diferite față de valorile celui care face aprecierea.
Speranța de viață și calitatea vieții, când sunt folosite ca argument pentru alocarea de resurse, se transformă din probleme medicale într-unele morale.
Tratamentele inutile constituie un subiect care este abordat în lucrările științifice relativ recent (din 1988). Nici până în prezent nu există o definiție unanim acceptată:
•American Thoracic Society (17)  apreciază că o intervenție este inutilă atunci când este foarte puțin probabil ca ea să determine o supraviețuire „cu sens”.
•American Heart Association(18) : Resuscitarea cardio-respiratorie este inutilă atunci când nu există raportări privind supraviețuiri în acele circumstanțe, în studii cu design corespunzător.
•Critical Care Society(19) : tratamentul este inutil atunci când nu își poate atinge scopul și/sau acesta este extrem de costisitor sau cu beneficii incerte/nepotrivite.
•Lawrence J. Schneiderman & colab. (1990): Un tratament este inutil dacă un pacient nu are capacitatea de a aprecia rezultatele unui tratament medical, dacă tratamentul nu-l face independent față de aparatele de menținere a vieții sau dacă tratamentul are șanse de succes mai mici de 1 la 100.
O astfel de abordare poate fi acceptabilă pentru administratorii sistemului de sănătate, dar nu și pentru medici. Scopul profesiei medicale este tratarea și nu abandonarea pacienților. Orice decizie cu privire la pacienții grav bolnavi trebuie să fie luată în interesul maxim al acestora, și nu după ceea ce este mai „convenabil” pentru familie, medici sau spital. Indiferent de argumentele de tip medical, viața umană are o valoare intrinsecă, în orice formă a sa, chiar și în cel mai timpuriu și nediferențiat stadiu al existenței embrionare.
În esență, apreciem că decizia luată de justiția britanică exprimă o realitate tristă: triumful relativismului și afirmarea unui nou „umanism”. Secularizarea excesivă, excluderea spiritualității din viața cotidiană, negarea Divinității și a sacrului, abandonarea moralei clasice ne pun în situații absurde: creăm mijloace prin care suntem capabili să prelungim viața, dar nu suntem capabili să le utilizăm într-un climat etic. Nu întâmplător judecătorul care a luat aceste decizii este secularist, utilitarist-pragmatic și militant pentru „libertatea” sexuală(20) .
În concluzie, cazul Alfie Evans are toate caracteristicile eutanasiei pasive nonvoluntare,  într-o țară care nu a legalizat eutanasia. El dezvăluie criza de sens a societății contemporane determinate de abandonarea unor noțiuni esențiale din punct de vedere moral, și anume sanctitatea vieții și valoarea vieții.
III. Statutul legal al cazului Evans, conform legislației internaționale
Drepturile Copilului. Obligațiile Statului și limitele intervenției acestuia
Argumentele juridice prezentate în motivațiile deciziilor emise de instanțe au avut la bază „interesele copilului”.
Curtea Superioară de Justiție (Divizia pentru familie) în hotărârea din 20 februarie 2018 a decis, exprimându-și respectul față de demnitatea și autonomia copilului, atât dezacordul față de continuarea susținerii respirației, cât și față de transferarea copilului la un alt spital. Cu toate acestea, demnitatea umană, care este principiul fundamental al drepturilor omului, poate fi protejată doar atunci când se beneficiază complet de acele drepturi specifice care sunt prevăzute în Convenția ONU privind Drepturile Copilului (în continuare CDC). Acest lucru este important mai ales în relație cu drepturi precum dreptul la viață (art. 6 CDC), dreptul copilului de a beneficia de cel mai înalt standard de sănătate posibil și de dispozitive pentru tratamentul bolii și recuperarea sănătății (art. 24 CDC) și dreptul la tratament special al copilului cu dizabilități (art. 23 CDC). Acestea reprezintă interesul superior al copilului. În plus, care este interesul superior al copilului într-o situație vulnerabilă ar trebui judecat și în raport cu normele cuprinse în Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități – CDPD (articolele 5, 7, 10, 12 și 26 ale acestei Convenții) (21) .
Considerând dreptul la cel mai înalt standard de sănătate posibil, cât și accesul, la un preț convenabil, la îngrijire medicală de calitate ca fiind un drept inerent al tuturor copiilor, inclusiv al celor cu dizabilități, aceste două reguli ar trebui să fie avute în vedere (22) .
În primul rând, copiilor cu dizabilități ar trebui să le fie oferită fără discriminare asistență medicală (art. 2 CDC); și în al doilea rând, Statul care oferă servicii de sănătate ar trebui, mai ales dacă așa cere situația, să coopereze cu organizațiile internaționale cât și cu alte State.
În cazul lui Alfie Evans, așa cum am arătat, ministerul italian al Afacerilor Externe a oferit o astfel de cooperare, refuzată însă de britanici.
Drepturile și responsabilitățile parentale. Dreptul copilului la cel mai înalt standard de sănătate posibil.
Conform art. 3 (1) din CDC, în toate acțiunile ce privesc copiii, întreprinse de instituții de asistență socială publice sau private, tribunale, autorități administrative sau corpuri legislative, interesul superior al copilului trebuie să primeze. Aceeași obligație se aplică părinților. De asemenea, art. 18 (1) din CDC susține că Statele părți trebuie să depună toate eforturile pentru a asigura recunoașterea faptului că ambii părinți au responsabilități comune și în creșterea și dezvoltarea copilului și că acestea sunt prima și cea mai importantă îndatorire a lor.
Principiul similar de întâietate a părintelui este confirmat în art. 24 (1) al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (în continuare PIDCP) care prevede că este responsabilitatea familiei de a garanta protecția necesară copilului și că părinții sunt cu precădere responsabili de crearea condițiilor favorabile dezvoltării personalității copilului și beneficierii de drepturile recunoscute în PIDCP. Dezvoltarea (fizică, mentală, spirituală, morală și socială) a copilului este asigurată de părinți, și doar în temeiul principiului subsidiarității, Statele ajută(23) părinții și pe cei responsabili pentru copil să implementeze acest drept, și, în caz de necesitate, vor acorda asistență materială și programe de sprijin, mai ales în materie de nutriție, haine și locuință (art. 27 (3) CDC)(24) . Aceeași regulă se aplică atunci când se exercită dreptul copilului la cel mai înalt standard de sănătate posibil. Conform art. 24 (2) din CDC, părinții ar trebui să își ducă la îndeplinite responsabilitățile, acționând întotdeauna în interesul copilului, cu sprijinul Statului în caz că acesta este necesar.
Principiile de responsabilitate parentală prioritară susținută de stat în baza subsidiarității, menționate mai sus, ar trebui să fie interpretate, în cazul lui Alfie Evans, împreună cu obligațiile primare ale statului de a-i asigura copilului cel mai înalt standard de sănătate și facilități de tratament al bolii și recuperare a sănătății (art. 24 (1) CDC). Conținutul normativ al articolului 24 (1) CDC garantează dreptul copiilor la servicii de sănătate de calitate, care includ servicii de prevenire, promovare, tratament, reabilitare și îngrijire paliativă(25), și definește obligațiile principale, printre care dezvoltarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor și planurilor de acțiune prevăzute în buget, care constituie o abordare bazată pe drepturile omului pentru respectarea dreptului copilului la sănătate(26).
Pentru stabilirea celui mai bun interes al copilului, fie de către părinți, fie de către stat, scopul final al interesului superior al copilului ar trebui să fie beneficierea de drepturile recunoscute în CDC și dezvoltarea holistică a copilului(27).
Din informațiile la dispoziția publicului, spitalul Bambino Gesu din Roma, cât și câteva spitale din Milano și Munchen erau pregătite să ofere copilului un diagnostic suplimentar și un posibil tratament. Doctorul pediatru polonez Izabela Pełgan, care l-a examinat pe Alfie Evans în ianuarie 2018, a confirmat că este recomandat un diagnostic suplimentar, întrucât copilul nu este în stare terminală și reacționează în mod perceptibil la prezența tatălui său și a altor stimuli, deschizându-și ochii, sugând suzeta, închizându-și pleoapele, retrăgându-și membrele după aplicarea presiunii. Având în vedere aceste premise viabile, ambii părinți ai copilului au recunoscut că un diagnostic suplimentar în Italia era în interesul superior al copilului lor, ca aplicare a dreptului acestuia la cel mai înalt standard de sănătate posibil (art. 24 (1) CDC).
Curtea Superioară de Justiție a admis că transferul la spitalul Bambino Gesu ar fi meritat riscul, dacă ar fi existat posibilitatea unui tratament(28) . Cu toate acestea, judecătorii nu au considerat circumstanțele arătate ca suficiente în acest sens.
IV. Violări ale obligațiilor internaționale comise de Statul britanic 
În opinia semnatarilor prezentei, în cazul Alfie Evans Statul britanic, prin autoritățile sale medicale și judiciare, a încălcat prevederile art. 6 (1), art. 7 și art. 24 (1) ale Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice; art. 3 (1), art. 18 (1), art. 24 (1), art. 24 (2) și art. 27 (3) ale Convenției ONU privind Drepturile Copilului; articolele 5, 7, 10, 12 și 26 ale Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
De asemenea, opinăm că au fost încălcate prevederile Codului Internațional al Eticii Medicale al Asociației Medicale Mondiale(29) , în ce privește primele două îndatoriri ale medicului față de pacientul său: aceea de a avea permanent în vedere respectul față de viața umană și aceea de a acționa în cel mai bun interes al pacientului său.
V.Concluzii
Cazul Evans se constituie într-un precedent amenințător la adresa vieții de familie, a drepturilor și responsabilităților parentale, a dreptului la viață și a recunoașterii interesului superior al copilului de a primi cel mai înalt standard posibil de îngrijire medicală.
Cu atât mai mult considerăm că acest caz nu poate fi trecut cu vederea, cu cât suntem în pragul celei de-a 70-a aniversări a proclamării Declarației Universale a Drepturilor Omului, în conformitate cu care „Orice persoană are dreptul la o orînduire socială și internațională în care drepturile și libertățile expuse în prezenta Declarație pot fi pe deplin înfăptuite” (art. 28)(30).
Susținând decizia autorităților medicale de a substitui aprecierea lor celei a părinților, justiția britanică a călcat pe urmele autoritarismului care dintotdeauna a căutat să pună copiii sub controlul unui sistem în care „experți” pot anula deciziile părinților, iar organismele de ordine publică sunt folosite pentru a monitoriza și posibil controla reacțiile cetățenilor .
Cazul Alfie Evans nu este doar un exemplu al pericolului pe care îl reprezintă uzurparea de către autoritatea publică a autorității parentale sau al eșecului unui sistem medical, ci în primul rând arată cât este de insidioasă concepția confirm căreia drepturile sunt mai degrabă privilegii acordate și retrase de guverne – și nu drepturi inerente condiției de ființă umană, pe care Statul trebuie să se limiteze la a le recunoaște și proteja.
Disprețul față de semnificația autentică a noțiunii de drepturi ale omului este predominant în lumea politică și medicală de astăzi și este perceptibil în conflictul dintre asigurarea dreptului la viață și legiferarea pe scară largă a avortului, însoțită chiar de subvenționarea publică (încurajarea) acestuia sau în dispute precum cea a vaccinării „obligatorii”.
Înțelegerea corectă a drepturilor omului și a principiului non-agresiunii care decurge din acestea este cheia unei societăți libere. Educarea indivizilor în această direcție este esențială în protejarea viitorilor Alfie Evans, care pot apărea chiar în țara noastră, ca și pentru respectarea valorilor morale esențiale conviețuirii într-o societate liberă.Note:

5https://www.echr.coe.int/Documents/Decision_Evans_v_UK.pdf
11.  Asociația de Etică Medicală (Medical Eyhics Association) este o coaliție formată din membri ai personalului medical și organizații medicale care promovează dezbaterea în corpul medical și în publicul general a aspectelor etice ale medicinei. Se inspiră din Declarația de la Geneva (1948) și din Jurământul lui Hipocrate.
20.  Anthony Hayden, judecătorul instanței de fond, este membru al Bar Lesbian and Gay Group (BLAGG) și co-autor al unei lucrări despre relațiile homosexuale și pertinența acestora pentru drepturile copiilor.
21.  Par. 75 of the General Comment No. 14 (2013) on the right of the child to have his or her best interests taken as a primary consideration (art. 3, para 1) adopted by the Committee on the Rights of the Children.
22.  Vezi și art. 12 al PIDCP și art. 26 al CDPD.
23.  Par. 6 of the General Comment No. 17: Article 24 (Rights of the child) adopted by the Human Right Committee.
24.  Par. 78 of the General Comment No. 15 (2013) on the right of the child to the enjoyment of the highest attainable standard of health (art. 24)
25.  Par. 25 of the General Comment No. 15 (2013) on the right of the child to the enjoyment of the highest attainable standard of health (art. 24)
26.  Par. 73 of the General Comment No. 15 (2013) on the right of the child to the enjoyment of the highest attainable standard of health (art. 24)
27.  Par. 51 of the General Comment No. 14 (2013) on the right of the child to have his or her best interests taken as a primary consideration (art. 3, para 1) adopted by the Committee on the Rights of the Children.
28.  Par. 64 of the Judgement of the High Court Justice (Family Division) in case between Alder Hey Children’s NHS Foundation Trust and Mr Thomas Evans, Ms Kate James and Alfie Evans of 20th February 2018.
30.  Declarația Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Organizația Națiunilor Unite la data de 10 septembrie 1948 http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
31.  British police: Social media posts about Alfie Evans are ‘being monitored’
.
PRO VITA București (www.asociatiaprovita.ro) este o organizație independentă, cu sediul în România și își propune promovarea unei culturi a vieții, bazate pe respectul pentru demnitatea umană și drepturile omului. PRO VITA (București) își urmărește obiectivele prin educație, cercetare și consiliere juridică și litigii precum și prin asistență umanitară și advocacy. PRO VITA (București) este membră asociată a SALLUX (fosta Fundația pentru Politici Creștine în Europa). Ne numărăm printre organizațiile consultate în procesul legislativ intern și am intervenit în diverse litigii pe lângă instanțele naționale sau internaționale, inclusiv pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
DARUL SUNETULUI (www.darulsunetului.ro) reprezintă interesele persoanelor cu deficiențe de auz din România, în mod special pe cele ale copiilor hipoacuzici și ale familiilor acestora, și își propune supravegherea aplicării în România a prevederilor Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Cu mulțumiri pentru contribuția sa d-lui prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor din România.

Dorca – femeia care L-a iubit pe Dumnezeu /  Emanuela Belea Coordonatoare lucrarea cu femeile, Braşov

download

Ţinteşte mai sus

Emanuela Belea Pagina Femeii este

realizată de

 Emanuela Belea

Coordonatoare lucrarea cu femeile, Braşov

O pagină pentru femei disponibile să urmeze modele autentice pentru a ajunge

la un ideal ancorat în Dumnezeu

Dorca – femeia care L-a iubit pe Dumnezeu

(Faptele Apostolilor 9:36-43)

Cum era Dorca (Tabita):

 Aparent:

– o femeie obişnuită (o croitoreasă) care locuia într-un port de la M. Mediterană (Iope – Jaffa de astăzi)

– o femeie cu un singur talant (Matei 25:14 şi în continuare)

– o femeie singură (fără o influenţă – chiar şi indirectă asupra societăţii prin soţul sau fiul ei)

În fond o femeie deosebită:

– singura femeie din Biblie numită UCENICĂ (adeptă şi continuatoare, urmaşă a lui Hristos)

– singura femeie adultă dintre cei şapte oameni care au fost înviaţi din morţi.

– o femeie liberă (Ioan 8:32, 36)

Prin Hristos, Dorca a depăşit condiţiile vieţii în care trăia. Hristos a făcut-o liberă:

– liberă de invidie faţă de femeile care aveau mai mult decât ea (familie, poziţie, etc)

– liberă de presiunea societăţii în care trăia – o societate centrată pe „eu” – la fel ca a noastră – „munceşti pentru tine”, „construieşti pentru tine”, „te remarci pentru tine”

– liberă de propriile ei dorinţe care îi erau subjugate lui Dumnezeu

„Femeia care este liberă cu adevărat, este liberă faţă de ea însăşi, şi astfel poate să-şi dezvolte caracterul în direcţia specială pentru care Dumnezeu a creat-o. Cel care este liber înlăuntrul lui, este o persoană fericită, care împarte fericirea. Societatea nu poate exista fără astfel de oameni; o astfel de femeie nu trebuie să lupte pentru drepturile ei. Nu trebuie nici să muncească din greu să devină cineva – ea este deja cineva.” (Lord Byron)

Care era darul ei?

– ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii (v. 36b)

– se folosea de meseria ei pentru a-i ajuta pe alţii (v. 39b)

După cum Dumnezeu lucra prin Petru pentru a vindeca şi a învia, tot aşa El lucra prin faptele Dorcăi care sunt o manifestare a Duhului Sfânt în aceeaşi măsură în care sunt semnele şi minunile.

1 Petru 4:10-11

1 Corinteni 12:27-31; 13

Romani 12:4-8

Iacov 1:27

Aplicaţie:

A. Identifică-ţi darul (talentul)

 Exod 4:2-5

Î: Ce ai în mână? R: Moise: un toiag!

Î: Ce ai în mână? R: Dorca: un ac şi aţă!

Î: Ce ai în mână? R: ……………………………..

B. Foloseşte-ţi darul (darurile) nu spre slava, propăşirea şi împlinirea ta, ci spre slava lui Dumnezeu.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pag_femeia_dec06.htm

HAMARTIOLOGIE – doctrina despre păcat / MICI INOCENŢI? – Sinclair Ferguson.

download

MICI INOCENŢI? Sinclair Ferguson 

Ultimul lucru pe care îi făceam noaptea, când copiii noştri erau mici, era să îi privesc adesea cum dormeau: stăteau acolo întinşi, respirând ritmic, aproape imperceptibil, relaxaţi, îl largul lor, bucurându-se de „somnul inocenţei.” Dar omul – probabil în special un tată – se uită la înfăţişarea exterioară (1 Samuel 16:7). Dar inima spre care se uită Dumnezeu?

Purtând lentile biblice ajungem să vedem o realitate mai sinistră: copiii noştri pot fi neştiutori şi naivi, dar ei nu au fost niciodată inocenţi. Ca şi noi, ei sunt vinovaţi şi depravaţi. Deja, aşa cum a scris odată Robert Murray McCheyne, sămânţa fiecărui păcat cunoscut este plantată în inimile lor.

Adevărul este nu doar că dacă lucrurile merg rău atunci copiii noştri pot devia spiritual şi moral; mai degrabă, imboldul de a face aşa este deja încrustat în inimile lor. Tot ceea ce se cere pentru recolta tragică este că ei îşi permit să dea expresie dorinţelor din inima lor. Căci în sensul în care teologia Reformată a folosit termenul, copiii noştri sunt deja total depravaţi, adică, aşa cum Louis Berkhof a exprimat aceasta: „(1) … corupţia intrinsecă se extinde în fiecare parte a … naturii, spre toate facultăţile şi puterile sufletului şi trupului; şi (2) că nu există un bine spiritual … în păcătos deloc, doar perversiune” (Systematic Theology, p. 247).

Depravarea totală a copiilor noştri este o doctrină a credinţei, o înţelegere biblică. Instinctul nostru natural este să credem despre copiii nou-născuţi ca fiind moral şi spiritual tabulae rasae, hârtii curate pe care se scrie o viaţă înfloritoare. Admitem că pagina poate fi pătată curând (de furia ocazională a caracterului!), dar fundalul este încă în esenţă alb, sigur?

Nu este aşa, potrivit Scripturilor: cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor, insistă psalmistul (Psalmul 58:3). Chiar dacă vedem aceste cuvinte ca descriind doar pe unii („cei răi” sunt o categorie specială în Psalmi), am fi ridicoli să minimizăm ceea ce spune David: fructul este deja în rădăcină. Noi comitem păcatul datorită naturii noastre de bază care este strâmbată.

Aceasta este la fel de adevărat cu privire la David cât şi cu privire la „cei răi.” Aceasta a fost revelaţia care l-a uimit pe el când Natan l-a descoperit după ce el a comis adulter cu Batşeba şi l-a ucis pe Urie (2 Samuel 11-12; conform Psalmul 51:5).

Aceasta nu este o scuză pentru justificarea de sine; aceasta este o mărturisire a păcatului. Păcatul lui David nu a fost o deviere într-o viaţă de altfel mulţumitoare, ci o revelaţie a bolii înnăscută a inimii.

Cum se poate aceasta? În Romani 5:12-21, Pavel explică aceasta în termenii unităţii rasei umane în Adam. Păcatul a intrat în lume prin el, şi apoi a urmat moartea. Toţi au păcătuit în Adam, reprezentantul întregii rase umane.

Dovada acestui lucru este văzută în felul în care moartea s-a răspândit peste toţi şi a domnit peste ei. Pavel adaugă: „Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam” (Romani 5:14), adică, cei care nu au fost destinatari ai revelaţiei verbale speciale a voii lui Dumnezeu.

Poate că Pavel nu se gândeşte aici exclusiv despre copii; dar nici o altă clasă de persoane nu ilustrează mai clar această consecinţă teribilă a căderii decât o fac acei copii care mor înainte de a fi capabili măcar de a înţelege porunca lui Dumnezeu.

De ce se întâmplă aceasta? Moartea nu vine, în final, din „cauze naturale,” ci datorită reprezentantului nostru Adam care ne-a dus catastrofic în căderea sa. Aceasta este ceea ce strămoşii noştri îi învăţau înţelept pe copiii lor: „În căderea lui Adam am păcătuit toţi.” Prin neascultarea sa noi toţi am fost constituiţi ca şi păcătoşi (Romani 5:19). Ca un rezultat al relaţiei noastre naturale cu el noi am ajuns să împărtăşim depravarea sa de la începutul existenţei noastre. Noi suntem pătaţi de la concepţie. Nici unul dintre noi nu are o naştere „normală.”

Nu trece mult timp până când aceasta se manifestă în o mie de feluri: sunt toate accesele de furie expresii ale lipsei de confort fizic? Nu suntem noi şocaţi să vedem încăpăţânarea copiilor? Sau eşuăm în atribuirea lui Dumnezeu a fiecărei dovezi pe care o vedem a unui caracter amabil care se formează? (Oare ne cunoaştem inimile noastre atât de puţin încât credem că aceasta este datorită nouă înşine?)

Într-o lume care se lasă dusă de marea confuziei spirituale şi morale părinteşti, doctrina depravării totale a copiilor noştri este de fapt o ancoră practică importantă. Părinţii care îi înţeleg semnificaţia ei recunosc înţelepciunea divină în învăţarea poruncilor lui Dumnezeu, date în majoritate în formă negativă. Dumnezeu a scris pentru păcătoşi. Şi ei recunosc importanţa învăţării legii lui Dumnezeu în contextul harului lui Dumnezeu în Hristos şi prin Duhul. De la Augustin noi ştim că Dumnezeu va da ceea ce El porunceşte.

Dumnezeu nu ne-a dat îngeri, ci păcătoşi pentru a-i antrena să fie sfinţi. De vreme ce situaţia este mai complicată de faptul că părinţii sunt şi ei păcătoşi, avem nevoie constantă să ne bazăm pe învăţătura şi pe directivele Scripturii. În timp ce aceasta este un subiect în sine, iată aici câteva principii simple.

  1. Recunoaşte că, copiii tăi sunt versiuni în miniatură ale tale. Învaţă să gândeşti în termeni de Adam şi Hristos, păcat şi har. Aceasta te va ajuta să realizezi de ce Dumnezeu ţi-a dat porunca să nu îţi întărâţi copiii (Coloseni 3:21).
  2. În creşterea copiilor, să nu comiţi copilo-idolatrie (în care singura poruncă este „să nu spui niciodată nu”) sau auto-idolatrie („el / ea va reflecta slava mea”). Mai degrabă, prin harul promis de Dumnezeu, să creşti un păcătos în sfinţenie.
  3. Ia în serios promisiunea din Cuvântul lui Dumnezeu că El va fi Dumnezeul tău şi Dumnezeul copiilor tăi. Dar dacă tu crezi în botezul copiilor, nu face greşeala de a presupune că acei copii de legământ nu trebuie să se pocăiască şi să creadă în Evanghelie. Pentru că în botez noi recunoaştem nevoia spălării regenerării şi să îi punem pe copiii noştri sub un responsabilitate legământ pentru toată viaţa de a se pocăi şi de a crede în Hristos.
  4. În timpuri în care există păcat dureros, nu uita niciodată că există mai mult har în Hristos decât păcat în inima ta şi în cea a copilului tău laolaltă. În Hristos există o cale de întoarcere din ţara îndepărtată a unui stil de viaţă rău chiar şi pentru copiii care au dat o expresie totală a depravării inimii. Monica a descoperit aceasta după mulţi ani de rugăciune pentru fiul său, Augustin.

La urma urmei, „Şi voi aţi fost la fel” (1 Corinteni 6:11) şi nu aţi găsit har în Hristos?

Autorul

Sinclair Ferguson este autorul cântecelor Children of the Living God (Copiii Dumnezeului viu), A Heart for God (O inimă pentru Dumnezeu), şi Grow in Grace (Creşteţi în har). Când nu predă la Westminster Seminary din Philadelphia, el locuieşte cu familia sa în Glasgow, Scotland.

http://www.voxdeibaptist.org/mici_inocenti.htm

Și-a propus cineva să distrugă credința creștină și cultura familiei în România?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Răspunsul la această întrebare trebuie căutat în agenda unor organizaţii internaţionale şi naţionale care se pare că au această preocupare.

 Strategia acestor organizaţii este foarte bine alcătuită şi, printre altele, include:

– Pregătirea activiştilor anti-creştinism şi anti-familie la şcoli prestigioase din occident. În aceste şcoli, tinerii români au fost goliţi de orice urmă de credinţă şi moralitate creştină, pe de o parte, şi îndoctrinaţi cu ideile şi argumentele pluralismului şi relativismului secularist ateu, pe de altă parte. Acest proiect a început în anii 90 şi continuă. De dragul adevărului trebuie spus că nu toţi tinerii români care au plecat la studii în străinătate se încadrează în această categorie şi de aceia nu toţi sunt înrolaţi în lupta împotriva creştinismului şi a familiei.

– Inserţia acestor absolvenţi/activişti anti-creştinism şi anti-familie în toate instituţiile din România cu aura de mari specialişti/experţi sau tehnocraţi;

– Diseminarea pe toate canalele media a ideilor anti-creştine şi anti-familie;

– Implementarea unor programe/proiecte finanţate din exterior, bine marketate şi mediatizate, care la suprafaţă promovează toleranţa, incluziunea şi diversitatea. În realitate, ideologia din spatele acestor proiecte promovează intoleranţa şi discriminarea agresivă faţă de valorilecreştine şi faţă de familie;

– Implicarea tot mai vizibilă şi agresivă a unor ambasade străine în promovarea ideilor/proiectelor anti-creştine şi anti-familie;

– Promovarea unei ideologii seculare anti-creştine şi anti-familie prin intermediul tuturor mijloacelor posibile – de la desene animate pentru copii, filme, muzică, programe documentare, dezbateri, mese rotunde, articole, manuale şcolare, legi şi norme metodologice, etc.,

– Atragerea în acest proiect a instituţiilor media, a universităţilor, a politicienilor, a magistraţilor, a tinerilor şi a societăţii civile prin intermediul unor programe de cercetare sau formare profesională generos finanţate din exterior.

Ideologia anti-creştină şi anti-familie foloseşte un marketing social care, pe de o parte, demonizează şi discreditează valorile culturii creştine, iar pe de alta, divinizează şi promovează ideile împotriva credinţei şi a familiei. Astfel:

– Moralitatea creştină şi valorile pro-familie sunt prezentate ca fiind anacronice, retrograde, oprimatoare, caracteristice Evului Mediu;

– Ideile anti-creştine şi anti-familie sunt prezentate ca fiind progresiste, inovatoare, europene;

– Instituţiile care susţin valorile creştine pro-familie sunt discreditate mediatic ca fiind anti-progres, compromise, depășite, anti-europene. Aşa se explică atacul concertat din ultimii ani împotriva Bisericii. Antiteza biserici-şcoli sau biserici-spitale este invocată mediatic nu datorită preocupării acestor activişti pentru binele copiilor sau a pacienţilor, ci pentru a stârni ura și dispreţul faţă de Biserică. Activişii anti-creştinism și anti-familie ştiu că odată discreditată Biserica, au cale liberă să distrugă familia.

– Organizaţiile şi ideologia anti-creştină şi anti-familie sunt marketate mediatic ca fiind moderne, iluminate, progresiste, civilizate, europene. Se poate înţelege acum de ce promotorii acestei ideologii apără şi susţin, de exemplu, acţiunile Agenţiei pentru protecţia copilului din Norvegia. În același spirit militează ca şi România să adopte legi și măsuri similare;

– Atribuirea unor „etichete lingvistice” susţinătorilor valorilor creştine pro-familie care să-i discrediteze şi să-i stigmatizeze în faţa opiniei publice. Astfel, susţinătorii valorilor creştine pro-familie sunt etichetaţi ca fiind: „homofobi”, „extremişti”, „fanatici”, „jihadişti”, „conservatori radicali”, „putiniştii”, sau „cei care promovează putinizarea României.”

Invocarea lui Vladimir Putin şi a presupusei implicaţii ruseşti în manifestările pro-familie din ultimii ani nu este altceva decât o altă faţetă a luptei ideologilor anti-creştini şi anti-familie împotriva credinţei creştine, a familiei şi în cele din urmă a istoriei şi fiinţei poporului român.

Orice om normal înţelege că nu este şi nici nu poate fi vreo legătură între manifestaţiile creştine pro-familie şi pericolul rusesc. Cu siguranță serviciile secrete româneşti ştiu şi mai bine acest lucru.

Afirmaţia cu pricina are drept scop:

– Întoxicarea opiniei publice;

– Discreditarea manifestaţiilor pro-familie;

– Inducerea unui sentiment de vinovăţie în sufletul celor care susţin valorile creştine pro-familie;

– Pregătirea cadrului mediatic pentru următoarele atacuri îndreptate împotriva credinţei creştine şi a familiei.

Cine are urechi de auzit, să audă și cel ce are ochi de văzut, să vadă…

Samy Tuțac

Și-a propus cineva să distrugă credința creștină și cultura familiei în România?

Lui Dumnezeu îi pasă de mediul înconjurător – de Chip Ingram

Puține subiecte provoacă atâtea controverse și opinii divergente ca mediul înconjurător. Când cineva te întreabă ce părere ai despre mediu și despre problemele legate de el, câteodată pare mai ușor să eviți pur și simplu conversația.

Oricât de ciudat și de dificil ar fi, urmașii lui Isus Hristos trebuie să se gândească, să acționeze și să răspundă la acest subiect important.

Întrebarea e „Cum?”.

La începutul căsniciei, am planificat împreună cu Theresa o ieșire de un weekend. La acea vreme, aveam câteva slujbe cu jumătate de normă fiindcă eram foarte săraci. Unul dintre șefii mei, care era destul de bogat, a aflat de planurile mele. Așa că, înainte de a pleca, îmi spune: „Hei, am un mic cadou pentru tine, ca să te poți bucura din plin de ieșire!”

Se oprește în fața mea, într-un Nissan 280Z argintiu, care era una dintre cele mai tari mașini sport de atunci (știu, asta mă face să par bătrân). Îmi înmânează cheile și spune: „Vreau ca tu și soția ta să aveți un timp foarte frumos”.

Primul meu gând a fost: „Aș face bine să n-o distrug!”

Al doilea gând: „Probabil că ar trebui s-o testez ca să mă asigur că ne vom descurca”. Abia așteptam să o conduc! Am luat mașina și am făcut câteva ture cu ea. Era foarte rapidă!

Mai târziu, când eu și Theresa eram în călătoria noastră, m-am simțit grozav până când a trebuit să o parchez. Am început să mă gândesc: „Dacă o lovește ușa unei alte mașini și o zgârie?”

Acum, poate că te gândești: „Bine, Chip, ne-ai spus o poveste frumoasă, dar ce legătură are mediul cu mașina șefului tău?”

Cred că se aseamănă cu modul în care Dumnezeu vede planeta pe care ne-a încredințat-o mie și ție.

Adevărul e că pământul îi aparține lui Dumnezeu.

În Psalmul 24:1-2 scrie: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.”

Prin urmare, dacă Dumnezeu a creat pământul, are natură spirituală. E important. Contează.

Permite-mi să repet: mediul înconjurător contează cu adevărat pentru Dumnezeu.

Ce legătură are asta cu noi?

Dumnezeu este cel mai mare artist și cel mai mare arhitect. Unul dintre modurile prin care Îl onorăm este să respectăm ce a creat. Studiem ce a făcut El. Îi dăm onoare și Îi recunoaștem meritul, Îl lăudăm pentru frumusețea și pentru resursele pe care ni le-a pregătit.

De asemenea, ar trebui să onorăm creația lui Dumnezeu fiindcă El a făcut-o. E valoroasă, prețioasă, de neînlocuit, și sacră. Nu e doar o bucată de pământ.

Șeful meu mi-a dat ceva valoros și sacru, de care să mă bucur, dar am simțit și greutatea unei responsabilități uriașe, atât de a mă bucura de cadoul lui, cât și de a nu face o prostie.

Nu credeți că Dumnezeu are așteptări mai mari de la noi în a ne asuma responsabilitatea pentru pământul pe care ni l-a încredințat?

Sursa: Living on the Edge

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/stiinta-educatie-cultura/11015-de-ce-mediul-inconjurator-e-important-pentru-dumnezeu-de-chip-ingram

Realități și perspective 106 – Planul Domnului cu națiunile – Stephen Briggs

09.08.2019  |    Crestinul si BISERICA  |

download

În cadrul acestui program, cu tema „Planul Domnului cu națiunile”, au fost discutate următoarele subiecte:
– Cum influențiază mass media națiunile în ziua de azi?
– De ce este Dumnezeu preocupat de fiecare națiune în parte?
– Ce înseamnă întărirea unei prorocii?
– De ce este important să studiem și să înțelegem legămintele lui Dumnezeu?
– Cine este responsabil pentru „aliyah”?
– Cum ne putem alinia la planul pe care Dumnezeu îl are cu națiunile?
– De ce țările europene nu susțin Israelul?
– Cum ar trebui să ne rugăm pentru situația din Marea Britanie?

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/11036-realitati-si-perspective-106-planul-domnului-cu-natiunile-stephen

Istoria creștinismului – 1 – Biserica Primară – 65-430 d.Hr.

Istoria creștinismului este istoria împlinirii unei profeții. Creștinismul a început ca o mică grupare în cadrul iudaismului palestinian. Până la sfârșitul secolului I, aceasta devenise deja o adevărată forță în Imperiul Roman.  Când Isus a murit, guvernatorul roman, Pontius Pilat, a cerut ca următoarele cuvinte: „Isus, Regele Iudeilor” să fie scrise pe crucea Sa în trei limbi: ebraică, greacă și latină. Aceste trei limbi reprezentau trei lumi în care creștinii primari au dus mesajul unui Răscumpărător crucificat și înviat.

Lumea religiei ebraice

Discipol al lui Isus și unul dintre primii evangheliști, apostolul Pavel a fost cel mai mare tălmaci al lui Isus. El era evreu, ca și Isus, dar spre deosebire de ceilalți apostoli, Pavel a fost instruit în cultura clasică. El era membru al elitei evreiești și avea dreptul de a călători liber pe tot cuprinsul Imperiului Roman și al lumii.

Una dintre cele mai importante decizii ale Bisericii Primare a fost includerea Vechiului Testament în Scriptura Creștină. Pe lângă multe altele, acest lucru însemna că Dumnezeul creației, Dumnezeul Legământului, Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov nu era altcineva decât Dumnezeu, Tatăl lui  Mesia, Isus.

Lumea și cultura greacă

Încă din timpul lui Alexandru cel Mare, cu 300 de ani înainte de Hristos, lumea mediterană a fost reunită într-o unitate intelectuală și culturală, pe care noi o numim elenism. S-a trecut la folosirea unei noi limbi grecești, numită koine, sau limbaj comun. Scriitorii Noului Testament au folosit greaca koine pentru a răspândi mesajul lui Isus în Imperiul Roman.

Creștinismul a venit în contact cu tradiția filozofică greacă, cu intelectualitatea moștenită de la Platon și Aristotel.Tertulian, unul dintre importanții părinți ai bisericii din Cartagina, a pus o întrebare faimoasă: „Ce legătură este între Atena și Ierusalim?” Această tensiune între credință și rațiune, între filosofie și teologie va însoți permanent creștinismul, până în zilele noastre.

Lumea romană

Creștinismul s-a infiltrat și în lumea romană. Timp de mai mult de 200 de ani, lumea a cunoscut o perioadă de relativă pace și stabilitate, cunoscută sub numele de Pax Romana. În această perioadă s-a născut biserica creștină. Evanghelia lui Isus a fost dusă pe toate drumurile principale și pe toate rutele maritime importante din Imperiul Roman.

La început, creștinismul a fost o mișcare misionară cu o viziune mondială și cu un mesaj universal. A fost inevitabil ca creștinismul să nu fi fost văzut ca o amenințare pentru sistemul global triumfător, la conducerea căruia stătea un om despre care se credea că este Dumnezeu: Cezarul.

Pluralismul religios era foarte obișnuit iar compromisurile creștinilor ar fi putut rezolva conflictul, dacă aceștia ar fi fost dispuși să-L venereze pe Isus și în același timp, să ardă tămâie pe altarul zeităților regale. Dar când împăratul Domițian și-a arogat titlul de Dominus et Deus (Domn și Dumnezeu), creștinii nu au acceptat. „Isus este Domnul”, au spus ei, „nu Cezar”. Așa că sângele martirilor a devenit sămânța Bisericii………

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/istoria-crestinismului/10909-istoria-crestinismului-1-biserica-primara-

 

Un apel către credincioși | Ion Miron

download

Bună dimineața,
Ion Miron, ex-episcopul Uniunii Bisericilor Evanghelice Baptiste din Republica Moldova iar în prezent secretar al Uniunii, a vizitat ieri tabăra de muzică creștină Asaf, care se desfășoară zilele acestea la Coșnița, Dubăsari. Dumnealui a predicat un mesaj din Psalmul 132, pe care vi-l oferim spre atenție.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Publicat pe 15 aug. 2019

ABONAT(Ă) 19 K

În cadrul taberei creștine de muzică ”Asaf”, secretarul Uniunii Bisericilor Evanghelice Baptiste, Ion Miron a avut un mesaj din Cuvântul lui Dumnezeu din Psalmul 132. Vă invităm să vionați acest mesaj și să ascultați cântarea cântată de pastorul Ion Miron. BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #moldovacrestina #pastorvasilefilat #închinare
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat: