Închide

Amnesty International, 2004: Legătura dintre militarii americani, ONU, organizațiile umanitare și traficul de persoane — Știri pentru viață

În contextul șocantelor răpiri de fete petrecute recent la Caracal, au ieșit din nou la suprafață o serie de știri mai vechi despre dosarul DIICOT care constata că zeci de adolescente din acest oraș fuseseră obligate de către interlopii locali să se prostitueze și le închiriau americanilor de la Deveselu și austriecilor care lucrau la… via […]

Protest la Caracal. Colegii Alexandrei: „Îmi pare rău că am crezut în voi. De azi eu nu mai sun la 112” — Știri pentru viață

Colegii Alexandrei Măceșanu de la ansamblul de dansuri populare „Dor de Romanați” au protestat luni seară în fața Primăriei și Poliției din Caracal, îmbrăcați în tricouri cu inscripții precum: „Alexandra #Erou” „Trebuie să suni de miercuri seară dacă ai probleme joi, așa e la noi în țară, semnează 112” După ce au fost făcute publice […]

CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI O SCURTĂ DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE

download - Copie (2)

CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI

O SCURTĂ DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE

            Urmărind metodologia deformării Scripturii putem distinge nişte erori de interpretare a Bibliei care se repetă de la o mişcare religioasă la alta şi care demonstrează încălcarea, ignorarea sau săraca cunoaştere a principiilor hermeneuticii. Aceasta este o ştiinţă exactă care odată angajată cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei şi ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea să ne comunice prin Cuvântul Său şi nu ceea ce subiectivitatea umană s-ar strădui să intuiască. Acum, bineînţeles şi aceasta ştiinţă poate fi abuzată sau exagerată!

            Această listă de 20 de erori de interpretare am preluat-o şi am adaptat-o după excelentul material care se găseşte în mai cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată „SCRIPTURE TWISTING – 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE” („Deformarea/Răstălmăcirea Scripturii – 20 de moduri în care cultele abuzează Biblia”). Motivul rezumării acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creştini şi pentru simplificarea sarcinii noastre ca şi creştini de a „nu lua deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândindu-le” (Efes.5:11), de a ne proteja de falsuri spirituale şi de a le demasca public. De asemenea, ca şi creştini suntem însărcinaţi să „luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3), care înseamnă că este de datoria noastră să o apărăm de deformări şi falsuri.

            În zarva care s-a creat în jurul „dreptului fiecăruia de a interpreta Biblia cum vrea”, evidenţierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvânt al lui Dumnezeu este absolut necesară, având în vedere că Biblia pronunţă în mod expres ca „nimeni să nu adauge sau să scoată din ea” (Apoc.22:l8-19), „să nu treacă peste ce este scris” (1 Cor.4:6), „să nu răstălmăcească/deformeze” (2 Petru 3:16) şi să nu scoată texte din contextul lor (2 Petru 2:20-21). Cineva a spus foarte abil că, „UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT”. De fapt, aceste deformări şi răstălmăciri ale textelor biblice sunt PRETEXTELE întemeierii atâtor religii false şi a popularizării atâtor de multe falsuri şi alternative spirituale care li se oferă astăzi oamenilor. Dar, cu privire la mântuirea sufletelor nu există cu adevărat nici o alternativă, căci Isus a zis, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus a dovedit aceasta înviind din morţi. El e înviat şi Adevărul va învia întotdeauna. Minciuna deşi poate pretinde asta, nu a înviat şi nu va învia niciodată, dovedindu-se astfel minciună !

            Vă atrag atenţia asupra denumirilor fiecărei erori de interpretare ilustrată mai jos: Reţineţi-le, ştiţi cât de greu vă este câteodată să le definiţi şi nu puteţi !

1) CITARE INEXACTĂ – În acest caz se face referirea la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greşit.

Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaţiei Transcedentale, care a venit din India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, a declarat: „Hristos spune: „Stai nemişcat şi află că Eu sunt Dumnezeu”. Textul este folosit de Maharishi pentru a învăţa că eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaţie des întâlnită la aceşti guru orientali. Însă, aici Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune că este Dumnezeu şi nu „eu-l” lui Maharishi! Pe deasupra, textul se găseşte doar în Psalmi. Este o citare inexactă! Nu Hristos a spus-o, ci Tatăl Său. Textul este atribuit greşit.

2 ) TRADUCERE DEFORMATĂ – Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greacă, ebraică), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unui cult.

Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 în felul următor: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu” (?!). Este un fapt binecunoscut că gramatica limbii greceşti nu permite introducerea acestui articol nehotărât „un” înaintea ultimului „Dumnezeu” din text. Dacă se face acest lucru în Ioan 1:1 atunci respectiva regulă gramaticală ar trebui aplicată cu uniformitate mai multor texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33; Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1….şi atunci în Creştinism am avea cel puţin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic şi încă „un” dumnezeu. Dar această retraducere tendenţioasă s-a făcut fiindcă Martorii neagă că Isus este Dumnezeu şi au dorit să potrivească Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor.

3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ) – Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor sau a ascultătorilor, citare care apoi este urmată de o învăţătură atât de nebiblică încât le-ar părea celor mai mulţi extrem de dubioasă dacă nu ar fi fost precedată de o referire din Scriptură ! Din păcate, realitatea ne demonstrează că există oameni care sunt înclinaţi să accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcă sunt înveştmântate în versete biblice. Neîndoielnic, trăim vremurile despre care Pavel vorbeşte în 2 Timotei 4:3-4!

Exemplu: Misionarii mormoni citează Iacov 1:5 care promite înţelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer şi continuă explicând că atunci când Joseph Smith, iniţiatorul Mormonismului a făcut lucrul acesta, lui i-a fost făcută o revelaţie din care el a dedus că Dumnezeu Tatăl are un trup?! La aceaşi experienţă îi îndeamnă misionarii mormoni pe toţi cei dispuşi să-i asculte, spunând-le că dacă simt „fierbinţeală” sau „căldură” în piept, Dumnezeu le vorbeşte. Textul din Iacov este doar „momeala” cu care îi conving să încerce experienţa aceasta !

4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT – Se citează un text din Scriptură dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează contextul lui imediat pe baza căruia să i se poată deduce adevăratul sens.

Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea „Beyond Theology” („Dincolo de Teologie”), atacă autoritatea lui Isus şi a Cuvântului Său citând prima jumătate a versetului din Ioan 5:39 („Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică…”), pretinzând că Isus contestă accentul prea mare pus de ascultătorii Săi pe Vechiul Testament, dar restul contextului imediat spune, „dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa !” (vers.39-40), care demonstrează că de fapt Isus recunoaşte valoarea, inspiraţia şi autoritatea Vechiului Testament ca fiind o mărturie privitoare la El. Trebuie menţionat că aceasta este una dintre cele mai întâlnite erori de interpretare nu doar la cultişti, ci din păcate la creştini care frecventeză biserici biblice !

5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE – Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat, sunt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.

Exemplu: Mormonii asociază Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerând astfel că ambele versete vorbesc despre existenţa de dinainte de naşterea în lumea aceasta, a tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se referă la precunoaşterea (cunoaşterea mai dinainte) de către Dumnezeu a lui Ieremia şi nu la existenţa lui (Ieremia) de dinainte de naştere, iar Ioan 1:2 se referă într-adevăr la pre-existenţa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formă la aceea a fiinţelor omeneşti.

6) EXAGERARE – Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decât ne-o îngăduie textul.

Exemplu: Manualul mormon de misiune citează pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a argumenta ideea că „viaţa aceasta de muritor este perioada provizorie în care ne pregătim să-l întâlnim pe Dumnezeu”. Dar pilda fecioarelor înseamnă fără îndoială ceva mai puţin exact, spre exemplu, faptul că oamenii ar trebui să fie pregătiţi oricând pentru a-l întâlni pe Dumnezeu sau de a vedea cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta este o formă destul de subtilă de exagerare, dar ce ziceţi de o celebră pretenţie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papă catolic !?

7) JOC DE CUVINTE – Un cuvânt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în respectiva limbă în care este făcută traducerea.

Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului Ştiinţei Creştine (Christian Science) afirmă că numele Adam este alcătuit din doua cuvinte „A” ( în engleză, „un” ) şi „Dam” ( în engleză, „baraj”, „dig”, „piedică”) şi îl interpretează ca însemnând „obstacolul pe care şarpele şi păcatul îl va pune între om şi Dumnezeu, creatorul lui”. Dar limba originală a revelaţiei este ebraica şi aramaica şi nu engleza, iar în această limbă Adam nu înseamnă şi nici nu simbolizează un dig !

8) FALSUL FIGURATIVULUI – Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică/figurativă, sau (2) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală.

Exemplul (1): Marry Baker Eddy, întemeietoarea cultului Ştiinţei Creştine interpretează „seara” ca însemnând „înceţoşarea gândirii morale; slăbiciunea minţii muritoare; vederi obscure; pace şi tihnă” (?!).

Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpretează profeţia „vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi” (Isaia 29:4), ca însemnând faptul că Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperită în pământul înălţimii Cumorah, din statul New York, la sfârşitul secolului trecut ?!

9) INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFETIEI PREDICTIVE – O profeţie predictivă (adică, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului că devotaţi cercetatori biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă/îndoielnică.

Exemplu: Toiagul lui Iuda şi toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sunt interpretate de către mormoni ca însemnând Biblia şi Cartea lui Mormon.

Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul război mondial) ca însemnând revenirea în secret şi invizibilă a Domnului Isus Hristos. Revenire, care bineînţeles le-a fost revelată doar Martorilor !

10) A SPUNE DAR A NU CITA – Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să spună acel lucru!).

Exemplu: Se vehiculează în lume că Biblia spune că, „Dumnezeu îi ajută pe aceia care se ajută singuri”. Pe lângă că nu există nici un text care să autorizeze o astfel de concepţie, Isus a venit ca să-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri.

Exemplu: Erich Von Daniken, autorul celebrei cărţi „Amintiri despre viitor” afirmă că, „fără să consult Exodul, par să-mi amintesc că Arca Legămîntului era adesea înconjurată de scântei”. No comments !

11) CITARE PREFERENTIALĂ – Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe când învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului erorii.

Exemplu: Martorii lui Iehova critică conceptul tradiţional creştin al Trinităţii fără a lua în considerare toate textele cu care cercetătorii biblici documentează incontestabil prezenţa unui astfel de concept în Biblie. Astfel citează Ioan 14:28, „Tatăl este mai mare decât Mine”, dar ignoră sau răstălmăcesc Ioan 10:30 unde se spune, „Eu şi Tatăl, una suntem”, precum şi multe altele care afirmă trinitatea.

12) DOVADĂ INADECVATĂ – O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă.

Exemplu: Martorii lui Iehova învaţă că transfuzia de sânge este nebiblică şi este interzisă de Dumnezeu, dar argumentul biblic pe care-l citează nu se adresează direct subiectului sau nu sprijină deloc aceasta interdicţie a transfuziilor de sânge. Mâncarea sângelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altă semnificaţie decât transfuzia de sânge uman făcută în contextul salvării vieţii omeneşti (Fapte 15:29). Acest pasaj vorbeşte despre interdicţia Vechiului Testament împotriva mâncatului sau băutului de sânge de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen.9:3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de sânge nu este totuna cu a „mânca” sau a „bea” sânge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează. Întâi, chiar dacă un doctor administrează unui pacient hrană intravenos şi numeşte lucrul acesta „mâncare” sau „hrănire intravenoasă”, a-i administra sânge pe aceaşi cale, deci intravenos, înseamnă cu totul altceva fiindcă sângele nu este primit de corp ca „hrană” sau „mâncare” ! A spune că hrănirea intravenoasă şi transfuzia de sânge sunt unul şi acelaşi lucru, doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte ignoranţă faţă de rolul medical pe care acestea îl au pentru corpul omenesc.

13) DEFINIRE CONFUZĂ – Un termen biblic este atât de greşit înţeles sau interpretat încât o esenţială doctrină biblică este deformată sau negată în întregime.

Exemplu: Unul dintre urmaşii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec.XX cu însuşiri de medium, confundă doctrina biblică a naşterii din nou cu doctrina orientală a reîncarnării ! De fapt, această definire confuză a conceptului biblic de naştere din nou se întâlneşte la majoritatea susţinătorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naşterea din nou Isus nu a învăţat reîncarnarea ci regenerarea !

14) IGNORAREA EXPLICATIILOR ALTERNATIVE – O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate, şi adesea sunt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sunt luate în considerare.

Exemplu: Acelaşi Erich Von Daniken se întreabă de ce în Geneza1:26 Dumnezeu foloseşte pluralul („noastră, noi”) şi sugerează drept răspuns faptul că este o aluzie la o conversaţie dintre mai mulţi astronauţi (!?). Astfel, el dezavuează explicaţiile alternative (care sunt şi cele reale !) care indică că Dumnezeu vorbea fie ca „un împărat înconjurat de oştirile Sale cereşti”, fie că pluralul folosit aici prefigurează doctrina Trinităţii mai clar descrisă în Noul Testament.

15) FALSUL EVIDENT – Se utilizează cuvinte ca, „în mod evident”, „neîndoielnic”, „fără îndoială” sau „toţi oamenii raţionali susţin acest lucru” şi altele de acest fel, care sunt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raţiuni logice aduse în favoarea ideei afirmate.

Exemplu: Din nou acelaşi Erich Von Daniken spune: „Fără îndoială (sublinierea îmi aparţine) că Arca Legământului era încărcată cu electricitate ! ” (?!)

Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida şi nici infirma o interpretare autoritară a Scripturii. Aceasta nu se obţine apelând la falsuri evidente ca aceste expresii menite să manipuleze/influenţeze gândirea oamenilor în lipsa unor dovezi convingătoare.

16) FALSUL SĂVÂRSIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII Care înseamnă următoarele lucruri:

  1. a) Un autor de literatură cultică sau un întemeietor al unui cult religios asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autorităţi în lumea creştină.
  2. b) Scrierile cultului sunt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei.
  3. c) Literatura cultului imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia !

Exemplu pentru cazul [a]: Mary Baker Eddy, fondatoarea Ştiinţei Creştine, afirmă că ea a dobândit capacitatea de a ajunge la „concluzii absolute prin revelaţie, raţiune şi demonstraţie…” Atunci când o nouă idee spirituală se naşte pe pământ, versetul profetic al lui Isaia „Căci un Copil ni s-a născut,… Îl vor numi Minunat”, se împlineşte din nou”, spune ea. Astfel cu fiecare „idee” care-i vine ea îşi însuşeşte împlinirea profeţiei lui Isaia (Isaia 9:6) şi însăşi autoritatea lui Isus Hristos. După aceea, citează cuvintele lui Isus sugerând că şi ea asemenea lui Isus, învaţă numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatăl: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7:16). Ei bine, întâi, trebuia să stabilească fără tăgadă că Tatăl a trimis-o şi pe ea ! Ceea ce nu mai este cazul acum după ce îi cunoaştem doctrinele anticristice !

Exemplu pentru cazul [b]: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citează Noul Testament, Evangheliile, Ecleziastul şi Psalmii din care el selectează pasaje care chipurile sunt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu şi ei unei asemenea practici.

Exemplu pentru cazul [c]: Una din cărţile de bază ale Mormonismului, „Doctrina şi Legămintele – 93” amestecă propoziţii din Evanghelia lui Ioan şi menţine o asemenea similaritate cu Evanghelia încât să se obţină impresia că această scriere este biblică.

17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ – Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnând că cel ce-l descoperă este mântuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sunt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui tăinuit înţeles declară semnificaţia pasajului biblic fară a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns.

Exemplu: Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferă înţelesul primei expresii din rugăciunea „Tatăl Nostru”, „Tatăl nostru care eşti în ceruri”, ca însemnând, „Tatăl Nostru – Mama Noastră, Dumnezeu, pe deplin armonios” (?!). Interpretarea este populară în noul curent cunoscut sub numele de teologie feministă. Mântuirea depinde de descoperirea de către adepţi a sensului tainic al Dumnezeirii feminine !?

18) SUPLIMENTAREA AUTORITĂTII BIBLICE (ADĂUGAREA LA REVELATIA BIBLICĂ) – Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sunt adăugate lor şi se consideră autoritare.

Exemplu: Mormonii suplimentează Biblia cu „Doctrina şi Legămintele” şi cu „Perla de Mare Preţ”. Adepţii pretinsului profet William Branham adaugă Scripturilor cartea „Descoperirea Celor Şapte Peceţi” (o pretinsă revelaţie a celor şapte peceţi de care vorbeşte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpretează Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaţii lansate de Turnul de Veghere, „Turnul de Veghere”, „Treziţi-vă!”, „Studii din Scripturi” (ale lui Charles T.Russell – fondatorul). Etc.

19) RESPINGEREA AUTORITĂTII BIBLICE – Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci când sunt discutate sunt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte biblice.

Exemplu: Archie Matson susţine că Biblia conţine „Cuvântul lui Dumnezeu” dar în acelaşi timp afirmă că ea conţine şi contradicţii şi că însuşi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci când şi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: „Aţi auzit că s-a zis în vechime…dar Eu vă zic”.

20) CONFUZIA CONCEPTIEI DESPRE LUME – Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci când un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul cultural şi intelectual al ei şi o scoate din acest context plasând-o într-un alt cadru de referinţă, străin Bibliei. De obicei se manifestă sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca intotdeauna să o citim/interpretăm/înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original.

Exemplu: Cartea „Principiul Divin” expresia primară de gândire a Bisericii Unificării din Coreea de Sud şi a liderului ei, Sun Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuţi în Occident sub numele de „moonies”), este considerată „adevărul prezent care depăşeşte teologia creştină”. Introducerea cărţii afirmă că, „Scriptura poate fi asemuită cu o candelă care iluminează adevărul. Misiunea ei este de a răspândi lumina adevărului. Când, „o lumină mai puternică apare, misiunea celei mai vechi încetează”. Astfel, învăţătura nouă a lui Moon înlocuieşte Biblia! Dar aceste noi învăţături nu încep tocmai de la zero. Folosind parţial istoria Vechiului Testament, prezentând relatări ale creaţiei, ale căderii omului în păcat, Moon ajunge la Prima Venire a lui Isus pe care o consideră un eşec postulând necesitatea unei a Doua Veniri care spune că a şi avut loc în Coreea !? La această poziţie el a ajuns inspirându-se iniţial din Biblie dar apoi părăseşte contextul ei pentru a favoriza noua interpretare specifică cultului. În schimb, teologia tradiţională creştină începe cu Biblia şi face exegeza textului, îngăduind contextului Bibliei să modeleze şi să formeze interpretarea textului în discuţie. Sun Myung Moon şi biserica acestuia foloseşte Biblia ori de câte ori pare să-i confirme ideile dar o respinge sau o deformează atunci când nu armonizează vizibil cu sistemul lor teologic.

            Cu toate bunele intenţii pe care le putem arăta în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreţi ai ei dacă ignorăm unele principii sănătoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am văzut cum încălcări ale acestor principii au rezultat în doctrine excentrice şi bizare care au oferit oamenilor noţiuni greşite despre Dumnezeu, periclitându-le mântuirea şi făcându-i să practice lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne întrebăm care este şi opusul acestor erori şi cum putem evita aceste erori de interpretare?

            Deşi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vastă tratare, doresc acum să vă ofer o listă condensată a câtorva principii de interpretare pe baza cărora să vă puteţi angaja cu încredere în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt intitulate „CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”. Iată-le !

„CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”

  1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.
  2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
  3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
  4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
  5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
  6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.
  7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.
  8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
  9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
  10. Interpretează realităţiile spirituale descrise de Biblie, având înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decât finita noastră pricepere.

„Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei”

   John Blanchard

„Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă”                                                                                    

                                                                                        J.C.Ryle                                             „Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului”                                                          

                                                                                       John Blanchard

Pentru informaţii suplimentare, vă invit să luaţi legătura cu CAPELA CREŞTINĂ PETROŞANI, str.Radu Şapcă 2B, Petroşani, 2675, HD, Romania. Teodor Macavei, Decembrie 1995.

https://www.rcrwebsite.com/scriptws.htm

NESTORIANISM

download - Copie (2)

NESTORIANISM

Nestorianismul este convingerea eronată cum că Iisus ar fi două persoane diferite. Erezia este numită după Nestorius, care s-a născut în Syria şi a murit în 451 d.Hr. , care a susţinut această doctrină. Nestorius a fost un călugăr ce a devenit Patriarhul Constantinopolului şi a respins denumirea de ”Mamă a lui Dumnezeu”. El considera că Maria a fost mama lui Hristos numai pentru partea sa umană. Consiliul din Ephesus a fost convocat în 431 să se pronunţe în legătură cu această problemă şi au decis că Iisus a fost o singură persoană cu două firi inseparabile: cea divină şi cea umană.

Nestorius a fost destituit din funcţia sa de Patriarh şi trimis la Antioch, apoi Arabia, iar apoi Egipt. Nesorianismul a supravieţuit până prin 1300.

Problema cu nestorianismul este că ameninţă îndreptarea greşelilor. Dacă Isus este două persoane, atunci care dintre ele a murit pe cruce? Dacă a fost ”persoana umană” atunci iertarea greşelilor nu este de rangul divinităţii si aşadar insuficientă pentru a ne curăţi de păcatele noastre.

(courtesy of http://www.carm.org/heresy/nestorianism.htm)

ARTICOLE LA SUBIECT:

Nestorianismul – a treia mare erezie, a fost în cadrul ei o reacţie împotriva Apollinarianismului. Ca şi Arianismul, acesta a izvorât sin Şcoala din Antiohia. Apărătorii săi (ca mulţi teologi moderni) au început cu concepţia lui Hristos ca Om, şi căutat o cale de conciliere a concepţiei aceleia cu crezul tradiţional în Dumnezeirea Sa.

Nestorius şi nestorianismul – care a dat numele ereziei nestoriene, s-a născut în Germanicia, în Siria Euphoratensis (dată necunoscută); a murit în Thebaid, Egipt, cca. 451. A trăit ca preot şi călugăr în mănăstirea de la Euprepius, lângă ziduri, când a fost ales de împăratul Theodosius al II-lea să fie patriarh al Constantinopolului, ca succesor al lui Sisinnius. El avea o reputaţie solidă pentru elocvenţă, iar popularitatea memoriei Sf. Chrysostom în rândul oamenilor oraşului imperial se poate să fi influenţat alegerea împăratului of a unui alt preot din Antiohia ca episcop al curţii.  (courtesy of http://www.newadvent.org/cathen/10755a.htm)

Nestorianism, Nestorie – Informaţii generale. Erezie cristologică din secolul 5, nestorianismul îşi preia numele de la Nestorie, episcop al Constantinopolului (428- 431), care a pledat împotriva folosirii alexandrine a titlului Theotokos, care înseamnă „purtătoare de Dumnezeu” sau ”Mama lui Dumnezeu”, pentru Fecioara Maria; pentru Nestorie, Maria era mama lui Cristos numai în ceea ce priveşte natura sa umană Sa. Teologii din şcoala antiohă subliniau umanitatea lui Isus Cristos, iar cei din şcoala alexandrină- divinitatea Sa. Teodor din Mopsuestia susţinea că natura umană a lui Cristos era completă, dar era ataşată Cuvântului printr-o uniune externă. Nestorie, ucenic al lui Teodor, a continuat poziţia discipolului său după moartea acestuia. (courtesy of http://mb-soft.com/believe/txc/nestoria.htm)

Săptămâna 12 – Efes (431) şi Nestorianismul – Recapitularea chestiunilor din săptămânile precedente. De acum, trebuie să vă însuşiţi metodologia folosită la analizarea textelor pentru teologia lor despre Hristos.(courtesy

ofhttp://individual.utoronto.ca/jskira/christology451old/syllabus-christology451-12.html)

http://www.monergism.ro/index.php/istoria-bisericii/apologetica/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/erezii/nestorianism/

Pagina de Umor/ , 2006 / octombrie 6

download - Copie (2)

Pagina de Umor 

O inimă veselă înseninează faţa (Proverbe 15:13) si este un medicament bun (Proverbe 17:22). Ce altceva produce veselie inimii decât o glumă bună sau un cuvânt bun spus la timpul potrivit? Ne propunem ca prin această pagină de umor să vă „descreţim” puţin frunţile şi să vă facem să vă simţiţi… mai înseninaţi.

Dacă aveţi şi dumneavoastră alte glume care doriţi să apară pe această pagină, vă rog să nu ezitaţi să ni le trimiteţi pe email, apăsând aici [sau la adresa de email glume_crestine@voxdeibaptist.org, cu numele glumei şi numele, eventual oraşul / ţara de unde sunteţi]. Vă mulţumim şi aşteptăm mesajele dumneavoastră. Aceia dintre dumneavoastră care sunteţi înscrişi pe Forumul nostru, aveţi posibilitatea de acum să scrieţi direct în paginile respective glumele pe care le ştiţi şi care doriţi să le împărtăşiţi cu alţii.

În acest număr…

Mari adevăruri de la copii mici (partea 1)
Mari adevăruri de la copii mici (partea 2)
25 de fraze de înţelepciune
Topul celor 10 semne care arată că nu îţi citeşti destul Biblia
Atenţie la câine
La Porţile de Mărgăritar

Mari adevăruri de la copii mici (partea 1)

Oricât ai încerca din greu, nu poţi boteza pisicile.

Când mama e nervoasă pe tata, nu o lăsa să îţi pieptene părul.

Dacă sora ta te loveşte, nu o lovi înapoi.

Întotdeauna o prind pe persoana a doua.

Să nu ceri niciodată fratelui tău de 3 ani să ţină o roşie.

Nu poţi avea încredere în câini ca să-ţi păzească mâncarea.

Cititul a ceea ce scriu alţii pe mese te poate învăţa multe lucruri.

Nu strănuta când îţi tunde cineva părul.

Căţeluşilor tot le amiroase gura chiar după ce mănâncă un tic tac.

Să nu ţi niciodată ştergătorul de praf şi o pisică în acelaşi timp.

Prânzurile de la şcoală sunt înfipte pe perete.

Nu poţi ascunde o bucată de broccoli într-un pahar de lapte.

Să nu porţi maieu cu puncte polca sub un tricou alb.

Cel mai bun loc unde să fi atunci când eşti trist este în braţele bunicii.

E greu să dezveţi un cuvânt rău.

Întreabă De ce până înţelegi.

E mai uşor să vezi greşelile de pe hârtia altcuiva.

Un creion fără gumă de şters poate să fie cu uşurinţă un stilou.

E distractiv să te joci de-a şcoala atunci când tu eşti profesorul.

Uneori cel mai bun din joc are cele mai puţine linii.

Doisprezece este cu mult mai în vârstă decât opt.

Mari adevăruri de la copii mici (partea 2)

Uneori cea mai bună mişcare a ta este blocată de propriile tale carouri.

În unele nopţi nu se merită să te lupţi cine să ia patul de sus.

Nu te aştepta ca prietenii tăi să fie la fel de încântaţi de cei „100” ai tăi precum tine.

Nu spune „Ultimul e un ou stricat” decât dacă eşti sigur că în spatele tău e un copil încet la viteză.

Dacă nu-ţi place fata de la ziua de naştere, nu te duce la petrecere.

Dacă te caţeri tot acolo o să ajungi.

Dacă vrei o pisicuţă, începe prin a cere un cal.

Camera ta devine mai mică pe măsură ce tu te faci mai mare.

Nu poţi să începi totul de la început doar pentru că pierzi jocul. Când eşti îmbrăcată ca o prinţesă e mai uşor să acţionezi ca una.

Dacă un pom avea mere anul trecut, să nu te aştepţi să aibă pere anul acesta.

O picătură de vopsea neagră din pensulă întunecă tot paharul de apă.

Nu poţi să fi prietenul cel mai bun al oricui.

O zi cu zăpadă e mai distractivă decât una de vacanţă.

Toate bibliotecile miros la fel.

Spune har.

Dacă vrei să te asculte cineva, şopteşte.

Uneori trebuie să dai testul înainte ca să fi terminat studiatul.

Tăcerea poate fi un răspuns.

Întreabă de unde au provenit lucrurile.

Dacă arunci cu o minge către cineva, ei probabil că o să ţi-o arunce înapoi.

Nu da din cap la telefon.

25 de fraze de înţelepciune

  1. Dacă ai mintea prea deschisă, o să-ţi cadă creierii afară.
  2. Vârsta este un preţ foarte mare de plătit pentru maturitate.
  3. A merge la biserică nu te face un creştin mai mult decât a merge la un garaj să te facă un mecanic.
  4. Inteligenţa artificială nu se potriveşte cu stupiditatea naturală.
  5. Dacă trebuie să alegi între două rele, alege pe cel pe care nu l-ai mai înţeles niciodată.
  6. Ideea mea de gospodărit este să mături camera cu o privire.
  7. Nici o fărâmă de evidenţă nu susţine noţiunea că viaţa este serioasă.
  8. E mai uşor să obţii iertare decât permisiune.
  9. Pentru fiecare acţiune, există un program de guvern egal şi opus.
  10. Dacă arăţi ca poza din paşaport, probabil că ai nevoie de o călătorie.
  11. Facturile călătoresc prin poştă cu viteza dublă faţă de cecuri.
  12. O conştiinţă este ceea ce doare atunci când toate celelalte părţi se simt aşa de bine.
  13. Mănâncă bine, stai potrivit, mori oricum.
  14. Bărbaţii sunt de pe pământ. Femeile sunt de pe pământ. Confrunt-o.
  15. Nici un soţ nu a fost împuşcat în timp ce spăla vasele.
  16. O dietă echilibrată este o prăjitură în fiecare mână.
  17. Vârsta de mijloc este atunci când lărgimea minţii şi îngustimea taliei îşi schimbă locul.
  18. Oportunităţile par a fi mai mari când pleacă decât atunci când vin.
  19. Gunoiul e ceva pe care l-ai ţinut pentru mulţi ani şi îl arunci cu trei săptămâni înainte să ai nevoie de el.
  20. Întotdeauna există încă un imbecil decât ceea ce ai numărat tu.
  21. Experienţa e un lucru frumos. Îţi permite să recunoşti o greşeală atunci când o faci din nou.
  22. Când reuşeşti să faci finalele să se întâlnească, alţii le mută.
  23. Să nu cântăreşti mai mult decât frigiderul tău.
  24. Cineva care gândeşte logic dovedeşte un contrast frumos faţă de lumea reală.
  25. Binecuvântaţi sunt cei care râd de ei căci ei nu vor înceta să fie amuzaţi.

Topul celor 10 semne care arată că nu îţi citeşti destul Biblia:

10) Predicatorul anunţă că predica este din Galateni… şi tu te uiţi la cuprins.

9) Crezi că Avraam, Isaac şi Iacov au avut câteva hit-uri în timpul anilor 60.

8) Deschizi la Evanghelia după Luca şi un tichet de masă îţi cade din Biblie.

7) Patriarhul tău favorit din Vechiul Testament este Hercules.

6) O mică familie de gândaci de lemn şi-au făcut reşedinţa în Psalmii Bibliei tale.

5) Devii frustrat pentru că Charlton Heston nu este listat nici în Concordanţă şi nici la Tabla de Materii.

4) Când îi prinzi pe copii că citesc Cântarea Cântărilor, îi întrebi: „Cine v-a dat vouă aşa ceva?”

3) Crezi că Profeţii Mici au lucrat în carieră.

2) Tot continui să te înduioşezi de fiecare dată când pastorul îţi spune să deschizi la Primul Condominiu.

Şi semnul numărul unu că tu nu îţi citeşti destul Biblia ta:

1) Copiii pun prea multe întrebări referitor la povestea ta de la vremea de culcare: „Iona şi Păstoraşul şi Arca Sa cu Multe Culori”.

Atenţie la câine

Un străin a intrat într-un magazin de la ţară, şi a observat un semn de avertizare, „Pericol! Atenţie la câine!” care era pus pe fereastra uşii. În interior, el a observat un câine bătrân de vânătoare care dormea pe podea lângă casierie.

„Ăsta e câinele de care trebuie să se ferească oamenii?” a întrebat el pe proprietar.

„Da, ăsta e”, a venit replica.

Străinul nu a putut face nimic altceva decât să fie amuzat. „Cu siguranţă că acesta nu arată a câine periculos pentru mine. De ce aţi pune un aşa semn pe uşă?”

„Pentru că”, a explicat proprietarul, „înainte să pun acel semn, oamenii se tot împiedicau de el”.

La Porţile de Mărgăritar

Recent un învăţător, un colector de gunoaie şi un avocat au ajuns la Porţile de Mărgăritar. Sf. Petru i-a informat că pentru a putea intra în Cer, ei trebuiau să răspundă la câte o întrebare.

Sf. Petru s-a adresat învăţătorului şi l-a întrebat: „Care a fost numele corabiei care s-a lovit de aisberg? Au făcut un film despre acesta”. Învăţătorul a răspuns repede, „Acesta ar fi Titanicul”. Sf. Petru îl lasă să intre pe uşă.

Sf. Petru s-a întors către gunoier şi, imaginându-şi că Cerul nu avea DE FAPT nevoie de toate odorurile pe care acesta avea să le aducă cu el, s-a decis să pună o întrebare mai grea: „Câţi oameni au murit pe acea corabie?” Din fericire pentru el, gunoierul tocmai văzuse filmul şi a răspuns, „cam 1.500”. „Corect! Poţi intra”.

Sf. Petru s-a întors apoi către avocat. „Numiţi-i”.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/page_umor_oct06.htm

Antropologia: Doctrina Umanităţii Unde mă duc eu?

download - Copie (2)

Antropologia: Doctrina Umanităţii  Antropologia: Doctrina Umanităţii

Unde mă duc eu? 3

Unde mergem de aici? Care este destinul final al fiinţei umane? Ce are de spus Biblia despre moarte şi despre lucrurile finale?

Moartea

Primele trei capitole din Geneza îl învaţă pe cititor că moartea este consecinţa păcatului; în mod specific, ea este rezultatul neascultării lui Adam şi Eva. Aceste prime două fiinţe umane, trăind într-un mediu perfect, au încălcat legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu ei şi a adus asupra lor consecinţele inevitabile din partea inhibatoare a dragostei lui Dumnezeu. Moartea vine din cauza morţii? Da, aşa de ciudat precum se pare. După ce am spus aceasta, trebuie să adăugăm repede că moartea nu este ceva care să îi placă lui Dumnezeu cu care el îi loveşte pe oameni. Ezechiel clarifică aceasta când înregistrează cuvintele lui Dumnezeu în Ezechiel 33:11:

Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”

Totuşi, aşa cum este clar din Psalmul 136 (vezi Capitolul trei), moartea şi distrugerea celui rău este un act de dragoste, care este spre folosul celui drept:

Pe Cel ce a lovit împăraţi mari,

căci în veac ţine îndurarea Lui!

Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici,

căci în veac ţine îndurarea Lui! (Psalmul 136:17-18)

Consideraţi că indiferent de cât de ticăloasă sau de josnică este o persoană, răutatea ei este limitată de durata vieţii sale. Toate legămintele pe care Dumnezeu le-a făcut cu oamenii – legăminte care au fost făcute întotdeauna datorită dragostei lui Dumnezeu – au avut cel puţin una din pedepsele lor, pedeapsa cu moartea. Priviţi la legământul cu Noe (Geneza 9:6):

Dacă varsă cineva sângele omului,

şi sângele lui să fie vărsat de om;

căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

Sau priviţi la Legământul Mozaic (Evrei 10:28):

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Şi chiar şi Noul Legământ promite moartea pentru neascultare – spre surprinderea unor creştini, care par să uite pe Anania şi Safira (Fapte 5:1-11). Priviţi la Evrei 10:29-31:

Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Deci putem concluziona că moartea este o pedeapsă impusă de un Dumnezeu iubitor ca un rezultat al unui legământ rupt. Dar totuşi încă de pare greu să fie iubitor, nu-i aşa? Dar consideraţi Geneza 3:22:

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.”

Dacă fiinţele umane ar fi mâncat din pomul vieţii şi nu mai puteau muri, Isus nu ar fi putut deveni niciodată un om ca să moară pentru păcatele noastre; atunci noi am fi fost de ne-răscumpărat – pierduţi veşnic în păcatele noastre, ca şi demonii.

Viaţa după moarte

În zilele lui Hristos, Saducheii erau o sectă iudaică ce respingea ideea unei învieri. Aceasta se baza pe citirea lor a Pentateuhului, în care ei nu au găsit nici un indiciu despre viaţa după moarte de orice fel: nu o dată în Pentateuh Moise a menţionat o înviere a celor morţi. Când Saducheii l-au întrebat pe Isus despre aceasta, el a răspuns spunând că ei sunt într-o greşeală serioasă cu privire la întrebarea referitoare la viaţa de dincolo; pentru a dovedi acest punct, el a citat Exod 3:6:

În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!” (Marcu 12:26-27; vezi şi Luca 20:37-38)

Isus a citat din Pentateuh respingând învăţătura falsă a Saducheilor, nu pentru că acesta era cel mai clar pasaj din Vechiul Testament care poartă mărturie despre înviere, ci pentru că Saducheii refuzau să accepte altceva decât cele cinci cărţi ale lui Moise ca fiind cuvântul lui Dumnezeu. Pentru Saduchei, restul Vechiului Testament era contrafăcut.

Cărturarii moderni nu sunt atât de limitaţi ca şi Saducheii, căutând ce are de spus Vechiul Testament despre viaţa după moarte; totuşi, trebuie să admitem că Vechiul Testament rar face aluzie la viaţa după moarte şi când o face, aceasta este fără detalii.

Vă rog să observaţi următoarele lucruri:

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,

şi voi locui veşnic în Casa Domnului. (Psalmul 23:6)

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,

şi că se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea,

şi chiar dacă nu voi mai avea carne,

voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.

Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. (Iov 19:25-27)

Chiar aceste două pasaje, unul din Psalmi şi unul din Iov, nu sunt imagini precise ale învierii şi a vieţii după moarte. Psalmul 23:6 poate fi interpretat ca însemnând nimic mai mult decât o existenţă plăcută în această viaţă, înţelegând „veşnic în casa Domnului” a fi o hiperbolă. Între timp, pasajul din Iov este notoriu prin dificultatea de a fi tradus sau de a fi înţeles. Toate versiunile antice diferă, astfel că nu se poate pune nici un sprijin pe ele. Toţi şi fratele său a propus îmbunătăţiri pentru ceea ce este în text. Origen, unul dintre timpurii părinţi ai bisericii, a argumentat că acest pasaj a fost într-adevăr o afirmaţie a nemuririi şi a învierii. Totuşi, aşa cum a arătat Hrisostom (un alt părinte timpuriu al bisericii), este greu să împăcăm o astfel de interpretare cu Iov 14:12: „aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală…” sau Iov 10:21: „…înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc…” Totuşi, Hrisostom poate că exagerează problema. De fapt, Iov 14:12-15, pe care el îl ridică, ca şi obiecţie, poate părea că vorbeşte de fapt despre înviere:

Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;

cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă,

şi nu se mai scoală din somnul lui.

Ah! de m-ai ascunde în locuinţa morţilor,

de m-ai acoperi pînă-Ţi va trece mânia,

şi de mi-ai rândui o vreme

când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

Dacă omul odată mort ar putea să mai învie,

aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,

până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde,

şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

Alţii au socotit, totuşi, că Hrisostom a avut în cele din urmă dreptate. Chiar acest pasaj extins ar putea fi înţeles ca indicând că în realitate nu există nici o speranţă după moarte: „Dacă un om moare, va trăi el din nou?” O întrebare retorică, care aşteaptă „nu” ca şi răspuns. Ceea ce urmează întrebării lui Iov este simplu speranţa lui Iov că mizeria pe care o suferă nu o va mai îndura mult timp, ci că o reînnoire – o restaurare a vieţii bune – va veni în curând. Astfel au interpretat unii Iov 19:25-27. Observaţi traducerea acestuia pe care o dă Marvin H. Pope:

Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte,

Un garant asupra ţărânii va sta;

Chiar după ce păcatul meu este criticat,

fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.

Îl voi vedea pe el de partea mea,

ochii mei îl vor vedea, nu un străin.

Inima leşină în mine.

Interpretarea în acest caz ar fi pur şi simplu că Iov speră că va fi restaurat din necazurile sale din această viaţă. El nu se gândeşte deloc despre viaţa după moarte.

Deci, vorbeşte vreodată Vechiul Testament clar, fără urmă de îndoială, despre viaţa după moarte? Sau cititorul trebuie să aştepte venirea Noului Testament înainte ca viaţa după moarte să fie învăţată clar? Suntem recunoscători că există cel puţin două pasaje care vorbesc fără îndoială despre înviere:

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. (Daniel 12:2-3)

Să învie dar morţii Tăi!

Să se scoale trupurile mele moarte!

Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână!

Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă,

şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” (Isaia 26:19)

Cu aceste două pasaje, cel din Isaia şi cel din Daniel, este clar că ideea unei vieţi după moarte nu a fost o invenţie nouă în Noul Testament. Dar mai este clar faptul că întrebarea despre viaţa după moarte nu era de o mare importanţă pentru poporul lui Israel. Spre deosebire de vecinii lor din Egipt şi Mesopotamia, israeliţii nu îşi petreceau timpul lor planificând viaţa care va veni. Israeliţii s-au concentrat asupra întrebării vieţii şi a trăirii neprihănite înaintea lui Dumnezeu azi; aceasta ar trebui să fie o lecţie pentru creştini acum. Cuvintele lui Hristos vorbesc despre această chestiune:

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:33-34)

Înţelesul şi natura iadului

Cuvintele care se află la baza cuvântului tradus prin „iad” în traducerea King James a Bibliei nu se referă toate la locul de suferinţă destinat pentru morţii care l-au respins pe Isus Hristos. Spunând aceasta, nu există nici o îndoială că un astfel de loc există, destinat pentru chinul veşnic al celor care au ales să-l urmeze pe diavol. Aceasta este foarte clar din următoarele pasaje: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41)

Două cuvinte în particular, unul din Vechiul Testament, celălalt din Noul Testament, care nu se referă la chinul veşnic sunt ebraicul sheol şi grecescul hades, cu o excepţie. Amândouă cuvintele sunt cel mai bine traduse prin cuvântul „mormânt”.

Ebraicul SHEOL

Cuvântul sheol a fost în mod inutil deranjant pentru oameni pentru mult timp. Au fost făcute încercări de a egala sheol cu hades în Noul Testament; unii vor citi adesea că „sheol” este locul unde au mers toţi moţii, buni sau răi, înainte de timpul învierii lui Hristos: el este descris ca fiind un loc întunecat, o lume de jos.

Din nefericire, o astfel de idee este mai în acord cu conceptele greceşti ale vieţii după moarte decât sunt ele faţă de adevărul biblic. Sheol, este în mod constant pereche cu cuvintele „moarte” (Psalmul 18:5), „distrugere” (Psalmul 18:4-5), şi „adâncul” (Psalmul 30:3; Isaia 14:15); prin faptul că fiecare, indiferent de condiţia sa spirituală sfârşeşte aici, ar trebui să fie recunoscut pentru ceea ce este de fapt: un cuvânt ebraic care este cel mai bine tradus prin cuvântul „mormânt”. Nici o concepţie a vieţii după moarte nu este asociată cu acest cuvânt. El este folosit pentru a descrie locul în care sufletul veşnic al persoanei se va duce după moarte. În schimb, ele este folosit pentru a descrie unde va sfârşi trupul unei persoane după ce nu mai respiră. De exemplu, priviţi la Psalmul 31:17:

Doamne, să nu rămân de ruşine

când Te chem.

Ci să rămână de ruşine cei răi,

şi ei să se pogoare muţi în sheol!

Dacă interpretarea tradiţională a cuvântului sheol este reţinută, este dificil să împăcăm un astfel de pasaj cu textele din Noul Testament care indică faptul că pentru morţii răi este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, sau ca acel bogat care este în chin şi vorbeşte cu Avraam.

De vreme ce şi cei răi (Numeri 16:30) şi cei drepţi (Geneza 37:35) se spune că merg în sheol, timpuriu în istoria interpretării, ideea dezvoltată era că erau două compartimente în sheol: o parte mai sus pentru cei credincioşi, şi o parte mai joasă pentru cei pierduţi. Partea de mai sus nu a fost bine definită. Era un fel de debara, unde patriarhii au atârnat până ce Hristos a murit. În momentul morţii sale, s-a explicat tradiţional că Isus a mers jos în sheol. Dovada citată este 1 Petru 3:18-20 ca şi sursă principală, cu 1 Petru 4:6 şi Efeseni 4:9 ca şi dovadă întăritoare. În sheol, tradiţionaliştii au explicat că Isus a anunţat mântuirea sa celor necredincioşi care erau chinuiţi în secţiunea de mai jos a sheol-ului, şi celor din secţiunea de mai sus, pe care i-a eliberat şi i-a adus în cer cu el; şi cerul este locul unde sunt acum cei credincioşi. Există câteva probleme cu această interpretare populară. În primul rând, întreaga doctrină este construită simplu pentru a justifica cuvântul sheol. Baza sa biblică este foarte săracă – de fapt, aş putea spune că este a este inexistentă. Efeseni 4:9 nu are nici o legătură cu acest subiect, aşa cum clarifică versiunea NIV:

Şi acest: „S-a suit”, ce însemnează decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?

Hristos care a s-a ridicat de pe Pământ la cer, este acelaşi Isus care a venit jos din cer pe Pământ în întruparea sa. Nu există nici o menţionare a unei coborâri în Iad – o astfel de idee nu se potriveşte rezonabil cu contextul.

1 Petru 4:6 se referă cu siguranţă la o predicare a cuvântului, dar la o predicare a cuvântului în trecutul îndepărtat, la oamenii care au trăit atunci. Aceasta nu afirmă că evanghelia a predicată lor după ce ei au murit. Teologic, ar fi o problemă în legătură cu aceasta, în cele din urmă. Dacă este rânduit oamenilor să moară o singură dată şi după aceea vine judecata, care ar fi ideea de a predica unor oameni morţi? Nu există o a doua şansă după ce ai murit.

În final, 1 Petru 3:18-20 nu se poate spune că dovedeşte punctul de vedere tradiţional. Mai degrabă, pasajul afirmă pur şi simplu că Hristos a predicat prin Duhul duhurilor din închisoare, care nu au ascultat cu mult timp în urmă. În acest pasaj se au în vedere zilele apostate din timpul lui Noe. Versetul nu spune că Hristos s-a coborât şi a anunţat personal crucea acestor oameni după crucificarea sa. Mai degrabă, acei oameni, în timp ce erau vii au ascultat mesajul. Acesta era mesajul predicat prin Duhul lui Hristos, prin Noe. Ei l-au respins, şi acum sunt în închisoarea lor veşnică.

A agăţa vre-o învăţătură despre sheol de acest pasaj ar fi ceva într-adevăr riscant. Mai degrabă, avem toate indiciile că Hristos, când a murit, s-a dus direct în cer (vezi Luca 23:43).

Cuvântul sheol apare doar de 65 de ori în Vechiul Testament. Dacă examinăm toate aceste referinţe, vom descoperi că „mormânt” este cel mai bun cuvânt echivalent pentru ceea ce este descris prin acest cuvânt ebraic (vezi Apendixul cinci pentru o listă completă).

Odihneşte-te cu părinţii tăi

Un alt grup de fraze care adesea sunt confuze şi enigmatice pentru cititorul Vechiului Testament sunt cele care spun cam aşa „şi el s-a odihnit cu părinţii săi” sau „şi el a fost adăugat la poporul său”. Mulţi comentatori au luat aceasta ca însemnând mersul în lumea de jos, unde se găsesc duhurile strămoşilor morţi. Totuşi, cât despre cuvântul sheol, nu există nici un gând al vieţii după moarte în această frază. În schimb, fraza este o referire la obiceiurile de îngropare obişnuite din vremea aceea. Poporul din Israelul antic aveau morminte ale familiei, unde fiecare era pus când ei mureau. „Odihna cu părinţii săi” a început ca o descriere literală a obiceiurilor de îngropare, de vreme ce oasele mortului erau amestecate cu cele ale celor care au murit înaintea lui. Excavări ale unor morminte vechi au descoperit că unele aveau podeaua acoperită de la un zid la celălalt având adâncimea unui genunchi plină de oase. Priviţi la Geneza 49:29 (conform 2 Împăraţi 9:28 şi 1 Împăraţi 13:22):

Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron…”

În cele din urmă, fraza a devenit pur şi simplu o cale eufemistică de a se referi la moarte, ca şi expresia modernă „a plecat dintre noi”. Vă rog să observaţi încă două pasaje:

„În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului. Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ… (Ieremia 8:1-2)

Cei pe cari-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ… (Ieremia 25:33)

Aceste pasaje accentuează importanţa pe care israeliţii au simţit-o pentru o îngropare adecvată.

Grecescul HADES

Hades este folosit de patru ori în evanghelii:

Matei 11:23, 16:18; Luca 10:15 şi 16:23

El apare de încă şapte ori în restul Noului Testament:

Fapte 2:2, 2:31; Apocalipsa 1:18, 6:8, 20:13, şi 20:14.

1 Corinteni 15:55 (totuşi, există unele manuscrise ale Noului Testament care au cuvântul grecesc thanatos (moarte) în locul acestuia).

În examinarea acestor referinţe ale lui hades singurul loc în care el nu poate fi tradus uşor prin „mormânt” este cel din Luca 16:23, care îl descrie pe omul bogat care a fost îngropat şi apoi şi-a ridicat ochii în „iad”. În mod evident, mai mult decât sensul tradiţional este avut în vedere în acest pasaj.

Cei care doresc să respingă un loc de chin pentru cei morţi vor încerca să explice acest pasaj din Luca 16:19-31 explicând că el este o parabolă care are doar un înţeles „spiritual” sau „alegoric”. Ce este ciudat în această afirmaţie, chiar dacă îngăduim faptul că ea este o parabolă cu un înţeles alegoric (ceea ce este o presupunere îndoielnică), vom descoperi că dacă ne uităm la celelalte parabole pe care Isus le-a spus, că toate sunt o referinţă la situaţii reale. Există semănători care seamănă sămânţa, există sămânţă care cade pe pământ tare sau bun. Există femei care pierd monezi, oameni care găsesc o comoară în câmp, domnişoare de onoare care ţin lămpi şi miri care ajung noaptea. A sugera că descrierea unui loc de chin pentru morţii nedrepţi este o falsificare completă se împotriveşte tuturor celorlalte exemple de parabole pe care Hristos le-a folosit, care toate şi-au avut rădăcina adâncă în situaţii reale pe care ascultători săi le putea înţelege. Şi nu este verosimil ca Isus să folosească o minciună teologică pentru convenienţa ascultătorilor săi. Dacă nu ar exista Iadul cu siguranţă că el nu l-ar fi folosit într-o parabolă destinată pentru a învăţa adevărul.

Grecescul GEHENNAH

Acest cuvânt tradus prin „iad” apare de doisprezece ori în Noul Testament, de unsprezece ori el apare în primele trei Evanghelii:

Matei 5:22

5:29

5:30

10:28

18:8

18:9

Marcu 9:43-47

Luca 12:5

Iacov 3:6

Istoric, cuvântul grecesc este derivat din ebraicul ge-hinnom (Valea Hinnom). Acesta este un loc situat chiar înafara zidurilor cetăţii şi era folosit ca o groapă de gunoi; în general era întotdeauna în flăcări şi a devenit o imagine vie a unui loc de întristare şi de tortură.

ALTE DESCRIERI DIN NOUL TESTAMENT ALE IADULUI

Alte pasaje din Noul Testament care descriu iadul sunt următoarele:

Matei 13:42 25:46

Filipeni 3:19

2 Tesaloniceni 1:9

Evrei 10:39

2 Petru 2:17

Apocalipsa 2:11 19:20

20:6, 10, 14 21:8

OBIECŢII ALE CELOR CARE RESPING IADUL

Un pasaj favorit al celor care resping iadul – cât şi a celor care resping ideea că la moarte un individ merge direct în cer sau în iad, este Eclesiastul 9:5 şi 10:

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri;

dar cei morţi nu ştiu nimic,

şi nu mai au nici o răsplată,

fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

O dificultate pentru cei care încearcă să folosească aceste două versete pentru un astfel de înţeles pe care ei îl derivă din ele este simplul fapt că ei trebuie să scoată cele două versete din contextul, un lucru notoriu de uşor care se poate face un cartea Eclesiastul. De exemplu, ca o glumă aş vrea să spun că Eclesiastul 10:19 este versetul vieţii mele:

Ospeţele se fac pentru petrecere,

vinul înveseleşte viaţa,

iar argintul le dă pe toate.

În afara contextului, cineva are un verset care contrazice restul Bibliei.

O frază repetată des în cartea Eclesiastul este „sub soare” sau „sub cer.” Aşa cum scrie Solomon aproape de începutul cărţii,

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul,

o deşertăciune a deşertăciunilor!

Totul este deşertăciune.

Ce folos are omul din toată truda

pe care şi-o dă supt soare?

Am hotărât … să stărui astfel în nebunie … până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor. (Eclesiastul 1:2-3, 2:3b)

De aceea, punctul lui Solomon în pasajul în chestiune, Eclesiastul 9:5 şi 10, este că cu moartea, toate planurile şi speranţele pe care le-ar fi avut acea persoană s-au dus. Dacă citim întregul pasaj vom vedea că acesta dă puţine speranţe celor care îşi imaginează că oamenii nu au nici o cunoştinţă după ce ei au murit; o astfel de idee pierde întreaga idee.

Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare:

anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri;

dar cei morţi nu ştiu nimic,

şi nu mai au nici o răsplată,

fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Şi dragostea lor, şi ura lor,

şi pizma lor, de mult au şi pierit,

şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.

Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie,

şi bea-ţi cu inimă bună vinul;

căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme,

şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Din perspectiva celor vii, ceea ce spune Solomon este cu siguranţă adevărat. Un trup mort nu face ceva cu excepţia că încet el începe să miroasă urât. În cartea sa, Solomon a întors spatele lui Dumnezeu şi încearcă să găsească un sens în viaţă uitându-se la ceea ce se întâmplă în jurul său. Uitându-se strict la felul în care au loc lucrurile pe planeta Pământ, el a găsit imposibil să vadă vre-o rimă sau motiv pentru orice se întâmpla. De aceea, viaţa a devenit fără sens şi fie că erai bun sau rău, deştept sau prost, tot urma să mori şi unde era amuzamentul în aceasta? Valoarea cărţii Eclesiastul este că aceasta arată foarte puternic necesitate ca Dumnezeu să se descopere pe sine oamenilor şi să le spună ce vrea el, pentru că, cu siguranţă, aşa cum a descoperit Solomon, ceea ce vrea Dumnezeu nu este ceva care noi putem ghici noi înşine, doar privind la condiţiile de aici de pe această planetă.

Un al doilea pasaj care este uneori folosit în acelaşi fel ca pasajul din Eclesiastul 9:5 şi 10 este Psalmul 146:4. Eficienţa cu care neagă faptul că cei morţi continuă să fie conştienţi depinde de folosirea traducerii King James şi apoi când versetul este scos din contextul său:

Suflarea lor trece,

se întorc în pământ,

şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

Totuşi, priviţi la un context mai larg într-o traducere mai bună:

Nu vă încredeţi în cei mari,

în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor.

Suflarea lor trece,

se întorc în pământ,

şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

Evident, a ne imagina că textul din Psalmi se referă la faptul că cel mort devine inconştient este ridicolă. O altă obiecţie împotriva concepţiei despre iad este ridicată cu Ieremia 7:31 care spune:

Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”

Argumentul este, „ei, dacă ideea arderii copiilor nu a fost în mintea lui Dumnezeu, atunci cum poţi să iţi imaginezi că el s-ar fi gândit că va arde fiinţele umane pentru toată veşnicia?”

Desigur, răspunsul este că, din nou pasajul este scos din context. Ceea ce nu a intrat în mintea lui Dumnezeu era ideea de a sacrifica acei copii ca şi jertfe de ardere de tot aduse lui. Singurele jertfe de ardere de tot acceptate erau cele ale animalelor. Dar Dumnezeu vorbeşte despre un foc ce va veni peste cei răi ca şi judecată, de exemplu asupra Sodomei şi Gomorei în Geneza 19:24 şi în cartea Amos, timp după timp (Amos 1:4, 7, 10, 12, 14; 2:2 şi 5).

http://www.voxdeibaptist.org/antropologie_Nettelhorst_part03.htm

Serbia a schimbat Codul Penal, în ciuda opoziției UE, pentru un caz similar celui din Caracal: închisoare pe viață, fără drept de eliberare condiționată, pentru violarea și uciderea minorilor

Serbia a schimbat Codul Penal, în ciuda opoziției UE, pentru un caz similar celui din Caracal: închisoare pe viață, fără drept de eliberare condiționată, pentru violarea și uciderea minorilor
Uciderea unei fete de 15 ani, care a avut loc în Serbia în urmă cu 5 ani, a dus la sporirea pedepselor pentru criminali și violatori și la eficientizarea acțiunii autorităților în cazurile de dispariții ale minorilor. Cazul, similar cu cel de la Caracal, a șocat țara vecină, iar legislativul de la Belgrad a modificat legislația, înăsprind pedepsele pentru violarea și uciderea minorilor. De asemenea, conform noilor provederi, autoritățile trebuie să înceapă căutările unui minor declarat dispărut în momentul în care părinții anunță dispariția, nu după 48 de ore,
Parlamentul din Serbia a adoptat în 21 mai mai multe amendamente la Codul Penal, printre care și Legea Tijana, care prevede închisoarea pe viață fără pentru crime similare celor petrecute la Caracal.
Legea Tijana prevede închisoare pe viață, fără drept de eliberare condiționată, pentru violarea și uciderea minorilor. Inițial, o persoană care comitea astfel de infracțiuni putea fi condamnată la închisoare pentru o perioadă de 30-40 de ani, relatează Euronews.
Amendamentul la Codul Penal a fost numit „Legea Tijana”, în memoria Tijanei Jurici, o fată în vârstă de 15 ani care a fost răpită și ucisă în anul 2014 în zona Sombor din nordul Serbiei.
Tijana Jurici a fost răpită în noaptea dintre 25 și 26 iulie 2014 de către Dragan Djurici, un bărbat în vârstă de 34 de ani care locuia în cartierul Surcin din Belgrad. După 12 zile, cadavrul fetei a fost găsit îngropat în zona Sombor din nordul Serbiei. La scurt timp după, alte două fete au fost răpite, violate și ucise- Ivana Podrascici, în vârstă de 14 ani și Dragana Cirici, în vârstă de 18 ani.
Dunja Mijatovici, Comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei, a cerut Belgradului să nu voteze amendamentul lui Igor Jurici, deoarece regulile europene în domeniu cer ca o condamnare pe viață să includă și posibilitatea eliberării condiționate.
Legea a fost, însă, adoptată în urma unei campanii de mai mulți ani desfășurate de tatăl fetei, Igor Jurici. Inițiativa legislativă a fost sprijinită de peste 160.000 de persoane, printre care și numeroși parlamentari.
Aceasta mai prevede că autoritățile trebuie să înceapă căutările unui minor declarat dispărut în momentul în care părinții anunță dispariția, nu după 48 de ore, cum a fost în cazul Tijanei Juric și a altor minori dați dispăruți până în acel moment.
De asemenea, modificările aduse Codului Penal prevăd pedeapsa pe viață și pentru uciderea unui oficial de stat, pentru acte de terorism, crime de război sau crime împotriva umanității. În aceste cazuri, persoanele condamnate pot cere eliberarea condiționată după 27 de ani petrecuți în închisoare.
CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/externe/Serbia-a-schimbat-Codul-Penal-in-ciuda-opozitiei-UE-pentru-un-caz-similar-celui-din-Caracal-inchisoare-pe-viata-fara-drept-de-eliberare-conditionata-pentru-violarea-si-uciderea-minorilor-157123

Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: