Închide

Emanuel Buta: „Privirea Alexandrei vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece” — Știri pentru viață

de Emanuel Buta, Facebook Privirea Alexandrei spune multe și ar trebui să o avem imprimată în minte și în inimă mult timp de acum încolo. Ea vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece, ci cu o bunătate rar întâlnită. Nu merita această fată să sfârșească în felul în care a… via […]

CREDINTA NESĂBUITĂ

download - Copie (2)

CREDINTA NESĂBUITĂ

Mulţi oameni cred despre credinţă ca fiind inerent nobilă. Un cântec popular laudă virtuţiile care se găsesc în a crede spunând: “cred că după fiecare picătură de ploaie ce cade, creşte o floare“. Bineînţeles că nimeni nu crede cu adevărat aşa ceva, dar nu asta vreau să spun. Cântecul este o odă adusă credinţei, dar fără să considere conţinutul acelei credinţe. Obiectul credinţei nu constituie o preocupare pentru autorul cântecului.

Sentimentul pe care acel cântec îl exprimă nu este deloc biblic. Este un ecou al celor mai oribile minciuni ale erei noastre – ideea că nu contează ce crezi atâta vreme ce o crezi cu destulă pasiune.

Ştiaţi că credinţa poate fi de fapt foarte dăunătoare? Unele feluri de credinţă pot de fapt să îndepărteze pe cineva de la adevăratul Dumnezeu, înlocuind adevărul cu superstiţia, cu falsul sau cu însăşi credinţa. În mod inevitabil o asemenea credinţă duce la dezastru spiritual. Aceasta este o credinţă nesăbuită.

Credinţa nesăbuită are două extreme. De la un capăt al spectrului priveşte înăuntru, bazându-se pe simţăminte, voci lăuntrice, fantezie sau senzaţii subiective. De la cealaltă extremă îşi fixează speranţa pe vreo autoritate umană externă ei. Pe învăţăturile unui lider suprem, pe tradiţia religioasă, pe dogmă sau pe un alt canon arbitrar.

Un exemplu evident necreştin al primei extreme este misticismul New Age-ului. Un al doilea exemplu evident al celei de-a doua este Islamul. Însă chiar printre grupurile care se mărturisesc creştine sunt vizibile ambele varietăţi de credinţă nesăbuită. Spre exemplu, mişcarea carismatică tinde înspre prima extremă. Romano-Catolicismul o întruchipează pe cea de-a doua. Printre crezurile religioase care sunt etichetate “creştine“ se află nenumărate idei care sunt credinţă nesăbuită de un fel sau altul şi adesea un amestec de tendinţe ale ambelor extreme.

Observaţi că la ambii poli, credinţa nesăbuită caută adevărul spiritual   în afara Scripturii iar acesta este chiar punctul în care aceasta devine nesăbuită. Ambele feluri de credinţă nesăbuită mai au de asemenea în comun următorul lucru: sunt iraţionale şi anti-intelectuale. Prin “anti-intelectual“, totuşi a nu se înţelege că se opun snobismului intelectual. Înseamnă că respinge intelectul şi încurajează o încredere oarbă şi naivă. Adesea, anti-intelectualii pun credinţa împotriva raţiunii, ca şi cum acestea două ar fi opuse una celeilalte. Acel fel de “credinţă“ înseamnă credulitate. Este nechibzuinţă, nu credinţă biblică. Credinţa biblică nu este niciodată iraţională.

Pentru început trebuie făcute trei deosebiri foarte atente. Întâi, apărând raţionalismul nu sugerez că raţiunea umană chiar în cele mai bune momente ale ei, poate duce un om la credinţă mântuitoare. Păcatul a corupt şi a întunecat mintea şi inima oricărui om în aşa fel încât nici unul din noi nu putem să ne găsim raţional calea mântuirii noastre. De aceea, Dumnezeu ne-a oferit revelaţie supranaturală în inspiratul Său Cuvânt, Biblia. Scriptura este revelaţia lui Dumnezeu făcută nouă. Este adevărată fiindcă Dumnezeu este adevărat (Rom.3:4). Nu raţionalizăm acest adevăr, ci mai degrabă începem prin a-l crede pe Dumnezeu pe Cuvânt aşezând Scriptura ca temelie pe baza căreia se raţionează.

În al doilea rând, spunând că oamenii nu-şi pot găsi raţional singuri calea la adevărul Scripturii nu înseamnă că aceasta este în sine iraţională. Biblia este perfect raţională, consecventă în sine, adevărată în toate părţile ei, demnă de încredere ca şi bază a logicii noastre, credibilă ca bază a unei bune judecăţi şi autoritară ca test final al doctrinei sănătoase. Fiindcă, este purul adevăr, ea este perfect raţională. În al treilea rând, a combate iraţionalismul nu înseamnă a lua apărarea raţionalismului. Raţionalismul este o filozofie care neagă revelaţia divină. Raţionalismul este contra supranaturalului, este anti-biblic şi este adesea cinic faţă de toate religiile. Raţionaliştii consideră raţiunea umană ca fiind atât sursa cât şi testul final al adevărului. Pe scurt, pun raţiunea umană în locul Scripturii. Pe drept cuvânt, creştinii au respins din totdeauna raţionalismul ca fiind ostil credinţei creştine.

Iată ce-i de făcut: deşi trebuie să respingem raţionalismul, să nu îndrăznim să repudiem raţionalitatea – folosirea corectă a raţiunii sfinţite, a logicii sănătoase, a gândirii clare şi a bunului simţ. Aceia care resping raţionalitatea anulează prin absurd, tot adevărul. Aceştia abandonează toate facultăţile mintale esenţiale înţelegerii. Ei descriu credinţa ca fiind un salt în gol, ca fiind ceva ce ocoleşte intelectul. O asemenea “credinţă“ este fie bazată pe sentimente fie este transformată într-un act ce aparţine în întregime voinţei. Oricum ar fi, tot credinţă nesăbuită este.

 Credinţa autentică nu poate ocoli mintea. Nu poate fi iraţională. La urma urmei, credinţa priveşte adevărul. Adevărul este informaţie obiectivă ce trebuie studiată, contemplată şi înţeleasă. Toate acestea sunt activităţi care angajează intelectul. Lucrul acesta înseamnă că Creştinismul nu poate fi anti-intelectual. Adevărul pe care este bazată credinţa noastră are profunzimi care sunt tainice, de neadâncit sau de nepătruns pentru mintea umană, însă adevărul nu este niciodată iraţional. Ca prin urmare, ceea ce Dumnezeu spune este adevărat iar antiteza acelui lucru este falsă. Adevărul nu se poate contrazice singur. Adevărul are sens. Nonsensul nu poate fi adevărat.

În plus, doctrina pe care ne bazăm credinţa noastră trebuie să fie sănătoasă, care înseamnă a spune că trebuie să fie biblică (1 Tim.4:6; 2 Tim.4:2-3; Tit 1:9; 2:1). “Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic (1 Tim.6:3-4, cu sublinierile autorului). Ca prin urmare, doctrina biblică şi sănătoasă stă la baza oricărei înţelepciuni adevărate şi a credinţei autentice. Atitudinea care dispreţuieşte doctrina în timp ce elevează sentimentele sau credinţa oarbă nu poate în mod legitim să fie numită credinţă, chiar dacă se dă drept creştină. Ea este în realitate o formă iraţională de necredinţă.

Dumnezeu ne consideră răspunzători pentru ceea ce credem cât şi pentru ce credem despre adevărul pe care El l-a revelat. Întreaga Scriptură mărturiseşte faptul că Dumnezeu vrea ca noi să cunoaştem şi să înţelegem adevărul. El doreşte ca noi să fim înţelepţi. Voinţa lui este ca noi să ne folosim minţile. Se aşteaptă de la noi să gândim, să medităm – să avem discernământ. Luaţi spre exemplu, aceste bine cunoscute versete. Observaţi utilizarea repetată a unor cuvinte ca, adevăr, cunoaştere, pricepere (discernământ), înţelepciune şi înţelegere:

  • “Dar tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii; fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu! “ (Ps.51:6)
  • “Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă“ (Ps.111:10)
  • Învaţă-mă să am înţelegere (cunoaştere) şi pricepere (discernământ), căci cred în poruncile Tale“ (Ps.119:66)
  • “…dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune (în acest caz cu sensul de “discernământ“) şi dacă te vei ruga pentru pricepere (înţelegere), dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere (aici, cu sensul de “înţelegere“)“ (Prov.2:2-6)
  • “Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea (înţelegerea)“ (Prov.4:7)
  • “…nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească“ (Col.1:9)
  • “Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire“ (2 Tim.3:16)

Ca şi creştini nu trebuie să ne temem să ne folosim facultăţile noastre mintale. Nu e nevoie să discredităm logica sănătoasă. Nu trebuie şi nu putem îndrăzni să abandonăm raţiunea.

Când Luther a fost chemat la Dieta de la Worms în 1521 şi i-a fost cerut să-şi retragă învăţăturile el a răspuns: “Până ce nu sunt convins de Scriptură şi de simpla raţiune, conştiinţa mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nu voi retrage nimic, căci a mă împotrivi conştiinţei nu ar fi nici drept şi nici sănătos. Să mă ajute Dumnezeu. Iată-mă, nu pot s-o fac.“

Binecunoscuta formulă a lui Luther, “Scriptura şi simpla raţiune“ (mai poate însemna şi “bunul simţ“), este singura bază pe care putem întemeia cum se cuvine, un adevărat discernământ spiritual. Discernământul este puterea de a înţelege, a interpreta şi a aplica adevărul cu măiestrie. Discernământul este un act de cunoaştere. De aceea, cel ce respinge doctrina dreaptă sau raţiunea sănătoasă nu poate avea cu adevărat discernământ.

Un autentic discernământ spiritual trebuie să înceapă de la Scriptură – adevărul revelat. Fără o fermă înrădăcinare în revelaţia divină, raţiunea umană va aluneca întotdeuna în scepticism (negând că ceva s-ar putea cunoaşte sigur), raţionalism (teoria conform căreia raţiunea este o sursă a adevărului), secularism (principiul de viaţă care în mod deliberat îl exclude pe Dumnezeu), sau oricare altă filozofie anti-creştină. Dacă Scriptura condamnă înţelepciunea omenească (vezi, 1 Cor.3:19), ea o face nu fiindcă denunţă raţiunea propriu-zisă, ci ideologia umanistă ce este divorţată de adevărul divin revelat al Cuvântului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, raţiunea lipsită de Cuvântul lui Dumnezeu duce inevitabil la idei nesănătoase, dar o raţiune supusă Cuvântului lui Dumnezeu poate sta la baza unui discernământ spiritual plin de înţelepciune.

Confesiunea de credinţă de la Westminster, recunoaşte clar că formula Scriptura şi raţiunea sănătoasă este baza discernământului. Confesiunea afirmă: Tot sfatul lui Dumnezeu…este fie redat cu claritate în Scriptură, fie printr-o chibzuire bună şi necesară acesta poate să fie dedus din Scriptură (capitolul 1, secţiunea a 6-a). Altfel spus, o logică atentă şi sănătoasă trebuie aplicată Scripturii pentru a obţine o înţelegere deplină şi matură a adevărului spiritual pe care Dumnezeu l-a descoperit. Aceasta însă nu este o negare a suficienţei Scripturii. Formula nu spune, Scriptură plus filozofie, ci Scriptură interpretată de o gândire atentă, profundă şi direcţionată de Duhul. Aceasta este esenţa discernământului.

Pe scurt, anti-intelectualismul este incompatibil cu înţelepciunea spirituală veritabilă. Cei ce cred despre credinţă ca fiind abandonul raţiunii nu pot fi cu adevărat înţelepţi. Iraţionalitatea şi discernământul se află la poluri opuse. Când Pavel s-a rugat ca dragostea filipenilor să ”crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere (sau, discernământ)” (Filip.1:9), el afirma raţionalitatea credinţei adevărate. De asemenea, el a vrut să sugereze că discernământul şi cunoaşterea merg indiscutabil mână-n mână cu o veritabilă creştere spirituală.

Ca prin urmare, credinţa biblică este raţională, logică şi inteligentă. Are sens. Iar adevărul spiritual este de aşteptat să fie contemplat raţional, examinat logic, studiat, analizat şi folosit ca unică bază de încredere pentru luarea unor decizii înţelepte. Acest proces este exact ceea ce Scriptura numeşte discernământ.

Acest articol este o pledoarie pentru discernământ. Este o aducere aminte a faptului că adevărul lui Dumnezeu este un bun preţios care trebuie tratat cu grijă, nu diluat de crezuri capricioase sau legat de tradiţii omeneşti. Atunci când o biserică îşi pierde voinţa ei de a discerne între doctrina sănătoasă şi eroare, între bine şi rău, între adevăr şi minciuni, acea biserică este pierdută.

Apostolul Ioan a stabilit o foarte clară distincţie (deosebire) între Creştinism şi duhul lui Antihrist şi cu râvnă a susţinut teza că ”oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi, ”Bun venit!” Căci cine-i zice, ”Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele”   (2 Ioan 9-11). Astfel, Ioan le-a poruncit celor ce erau în grija lui spirituală să vegheze cu atenţie şi discernământ (la orice doctrină, învăţătură) şi să nu aibe nimic de a face cu eroarea anticreştină sau cu cei ce-o promovează.

Contrastaţi această atitudine cu atitudinea multor creştini ai zilelor noastre care se liniştesc singuri cu opinia că există doar puţine lucruri care sunt cu adevărat negru pe alb. Problemele doctrinare, chestiunile morale şi principiile creştine, toate sunt prezentate în nuanţe confuze, cenuşii. Nu se presupune ca cineva să traseze linii clare sau să declare absoluturi. Fiecare este încurajat să facă ce-i drept în ochii lui, adică exact ce-a oprit Dumnezeu (vezi, Deut.12:8, Judecători 17:6, 21:25). Biserica nu-şi va manifesta niciodată puterea în societate până ce nu va recăpăta o dragoste pasionată pentru adevăr şi o ură firească pentru eroare. Adevăraţii creştini nu pot tolera sau desconsidera influenţele anticreştine din mijlocul lor şi apoi să se aştepte la binecuvântarea lui Dumnezeu. ”Este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom.13:11-12).

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere (discernământ), dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Prov.2:1-6)

(Într-o societate ostilă tuturor celor ce declară unele absoluturi, care tolerează credinţa indiferent de conţinutul ei, care valorează emoţiile mai presus de raţiune şi preferinţele o iau înaintea convingerilor, nu este nici o surpriză că multe biserici şi mulţi credincioşi şi-au pierdut puterea de a discerne adevărul biblic de eroarea doctrinară. O asemenea credinţă bazată pe simţăminte, o credinţă nesăbuită, duce inevitabil la dezastru spiritual şi îi lasă pe toţi adepţii ei fără apărare în faţa invaziei de doctrine cultice şi false. Acest articol este extras din cartea CREDINŢA NESĂBUITĂ – CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND BISERICA ÎŞI PIERDE VOINŢA DE A DISCERNE, a pastorului şi binecunoscutului autor creştin, John F.MacArthur, o pledoarie fierbinte, inspirată din Biblie, în favoarea renaşterii discernământului spiritual la membrii tuturor bisericilor creştine. O invitaţie adresată Bisericii de a se reîntoarce la adevăr şi de a-l preţui cum se cuvine!)

CAPELA CRESTINĂ PETROSANI, Aurel Vlaicu nr.28, Petrosani, HD, 2675, ROMÂNIA.

 Teodor Macavei

Apologetică

http://www.rcrwebsite.com/nwdisc.htm

MONARHIANISMUL DINAMIC 

download - Copie (2)

MONARHIANISMUL DINAMIC 

Introducere

Erezia doctrinară cunoscută drept Monarhianismul Dinamic (Adopţionismul) a apărut original în Roma şi Antiohia în partea timpurie a secolului al doilea. Susţinătorii timpurii ai doctrinei (care era de fapt un Ebionism modificat) au fost Theodotus de Bizanţ (c. 190) şi Paul de Samosata (c. 260-268). Paul şi învăţătura a au fost condamnate la Conciliul din Antiohia în 268 d. Hr. Impactul Monarhianismului Dinamic, totuşi, a dus mai târziu la o controversă şi mai urâtă asupra Arianismului, care a fost eventual condamnată de Biserică la Conciliul de la Nicea în 325 d. Hr. Respingerea atât a Monarhianismului Dinamic cât şi a Arianismului a contribuit la înţelegerea biblică a Bisericii despre Divinitatea lui Hristos şi despre Trinitate.

Învăţătura rezumată

Monarhienii Dinamici, precum Monarhienii Modalistici, şi-au bazat învăţăturile lor pe unicitatea strictă a lui Dumnezeu învăţată în Biblie (monarchia, provenind din rădăcini greceşti pentru „singur” şi „început”, „sursă” sau „regulă”, cum este în cuvântul „monarhie”). Monarhienii dinamici au insistat asupra faptului că Isus era un om, care la un anumit punct din viaţa sa (în mod normal identificat drept la botezul Său) a fost energizat şi împuternicit1 de Tatăl. Hristos, prin urmare, nu era Dumnezeu pe deplin, şi nici nu era Dumnezeu veşnic conform Monarhienilor Dinamici. Adiţional, Hristosul era doar un om de sălăşluire care a dus la un Hristos care era diferit de umanitate doar în grad, precum şi credincioşilor li se dă un anumit grad de sălăşluire a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Concluzie

La Sinodul din Antiohia din 268 d. Hr., Părinţii Bisericeşti au recunoscut că monarhianismul dinamic a păstrat o unicitate a lui Dumnezeu, a făcut aceasta cu costul divinităţii lui Hristos. De fapt, evanghelia conform monarhienilor dinamici ar fi fost omul devenind Dumnezeu, mai degrabă decât Dumnezeu devenind om. Prin urmare, Paul de Samosata şi teologia sa a fost condamnată şi divinitatea deplină a lui Hristos a fost afirmată. Biserica a fost incapabilă să tolereze învăţătura despre Hristos ca un om simplu sau de rând, care era doar locuit de o putere spirituală şi eventual a răspuns cu formularea Trinitariană a Dumnezeirii.

Note de subsol

1. Puterea fiind însemnătatea din spatele cuvântului grecesc dunamis, de unde provine cuvântul „dinamită”. De aici provine şi desemnarea de „dinamic” din cadrul aşa zişilor monarhianişti.

(courtesy of http://www.xristian.org)

Paul de Samosata, fl. 260-72, teolog creştin sirian, patriarh eretic de Antiohia. El a fost un prieten şi înalt oficial al lui Zenobia de Palmyra. Paul a enunţat un monarhianism dinamic, negând cele trei Persoane ale Trinităţii. El a învăţat că Logosul a venit să locuiască în Isus la botez, dar că Isus nu a posedat nici o natură extraordinară mai presus decât oamenii, Logosul fiind în întregime un atribut al lui Dumnezeu. Paul a fost în mod repetat acuzat şi în final excomunicat (269), însă a continuat să funcţioneze ca episcop sub protecţia lui Zenobia până ce romanii au luat Palmyra (272). Arius a fost elevul său şi influenţa sa asupra lui Nestorius a fost considerabilă, însă legătura sa cu Paulicienii este disputată.

http://www.monergism.ro/index.php/istoria-bisericii/apologetica/

ISTORIE BAPTISTĂ De la fondarea biserici creştine până în prezent de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881) Capitolul VI – Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688  

Pagina de Istorie

Începând cu luna Februarie 2005, vă punem la dispoziţie o lucrare de Istorie Baptistă scrisă de autorul J. M. Cramp, care prezintă istoria mişcării baptiste într-o formă condensată şi interesantă, începând cu fondarea bisericii primare şi ajungând până în perioada prezentă. Sperăm ca prin acest material să vă îmbogăţiţi cunoştinţele şi să aflaţi detalii diversificate şi interesante legate de istoria creştină. Mai multe informaţii şi scrieri din domeniul istoriei creştine puteţi găsi pe paginile Bibliotecii electronice a Misiunii Vox Dei, prin accesarea link-ului din dreapta, cu Istorie Baptistă.

ISTORIE BAPTISTĂ

De la fondarea biserici creştine până în prezent  de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)

Capitolul VI – Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688

 Secţiunea I.  Baptiştii persecutaţi de toate celelalte secte – Politica liberală a lui William, Prinţ de Orange – „Uniunea din Utrecht” – Diferenţe de opinie – Persecuţia din Moravia şi din Elveţia

Numesc aceasta „Perioada Agitată”, pentru că, în timp ce Baptiştii creşteau în număr mare în acele părţi din Europa în care deja apăruseră, istoria lor prezintă o scenă continuată a tulburării şi suferinţei, pricinuită, nu doar de Papişti, de la care nu se putea aştepta nimic altceva, ci de tovarăşii lor Protestenţi. Episcopalienii şi Prezbiterienii din Anglia, Luteranii din Germani, şi Reformaţii din Elveţia, diferind între ei, şi refuzând inter-comuniunea, au fost de acord în persecutarea Baptiştilor. Ei erau „secta de care se vorbea contra pretutindeni”. Ar fi fost bine dacă opoziţia s-ar fi declanşat doar în cuvinte dure; strămoşii noşti ar fi suferit acestea cu blândeţe creştină, „nu răsplătind răul cu rău, sau ocară pentru ocară”. Însă co-religioniştii lor i-au persecutat cu răutate neîndurătoare, chiar până la stricarea bunurilor lor, întemniţarea şi moartea. Aceste lucruri nu trebuiesc tăinuite. Susţinem faptul că este datoria istoricului să înregistreze cu claritate imparţială şi scrupuloasă atrocităţile săvârşite de cei care au profesat principiile Reformei. Când un Papist persecută, el acţionează în acord cu bine-cunoscutele asumări ale marii apostazii; şi, oricum am deplânge noi aceasta, noi nu ne mirăm, căci nu este în natura Papalităţii să practice mila Evangheliei. Dar persecuţia Protestantă merită să fie marcată cu dublă ticăloşie. Aceasta este o insultă asupra principiilor Protestante, şi ar trebui să fie ţinută sus la reprobarea universală.

 Flăcările martirajului au fost în mod frecvent aprinse în Olanda în vremea timpurie a acestei perioade. Stabilirea Republicii Olandeze le-a stins în schimb. Prinţul de Orange a înţeles principiile libertăţii religioase, şi s-a folosit de oportunitate care a oferit-o poziţia sa pentru a firma drepturile naturale ale compatrioţilor săi şi pretenţiile conştiinţei. Baptiştii l-au ajutat în lupta cu tirania spaniolă. Integritatea şi pacea lor putea fi de încrezut. El a rezistat în mod neclintit şi plin de succes faţă de strădaniile celor care au căutat să le excludă din tolerarea generală.

 În 1572 o sumă considerabilă de bani a fost adusă Prinţului, care pe atunci era la Dillenberg, de către J. Cortenbosch şi Peter Bogaert, Baptişti (ultimul era predicato), drept ofradă a frăţiei lor. Ei şi-au îndeplinit acest serviciu cu riscul vieţilor lor. Când i-a întrebat ce ar putea face el în schimb, ei au răspuns că tot ceea ce vroiau era ca o porţiune cuvenită a favorului său să fie stabilit în cadrul guvernului. El i-a asigurat că toţi oamenii ar trebui să fie priviţi de el ca egali, şi să nu aibă nici o cauză de teamă1.

 William, Prinţ de Orange, a fost un om de spirit nobil drept. „El a stat în mod ferm împotriva întregului amestec cu conştiinţele oamenilor, sau de cercetarea gândurilor lor. În timp ce a lovit Inchiziţia Spaniolă până la praf, el nu a dorit ca Inchiziţia Calvinistă să se pună în locul ei. Fiind în mod cinstit un convertit al religiei reformate, însă negând şi urând doar ceea ce era corupt în Biserica antică, el nu avea să-i forţeze pe oameni, cu foc şi sabie, să călătorească spre cer pe cărarea sa. Gândirea ar trebui să fie netaxabilă. Nici un călugăr sau vreun pastor nu ar trebui să ardă, să înece ori să spânzure pe creaturile tovarăşe lui, atunci când argumentul sau mustrarea eşua să-i răscumpere din eroare. Nu era o virtute mică în acea eră să te ridici la o astfel de statură. Ştim ceea ce Calviniştii, Zwinglianii, Luteranii, au făcut în Olanda, în Germania, şi, aproape cu un secol în urmă, în Noua Anglie. Aşadar, cu o veneraţie crescută privim această largă şi adevărată minte Catolică”. Însă era ‚imposibil pentru Prinţ să toarne în totalitate ideile sale în privinţa subiectului de tolerare în inimile celor mai apropiaţi asociaţi ai săi. El nu putea spera să inspire pe duşmanii săi mortali cu o simpatie mai profundă. Nu era el oare un semn de defăimare printre Reformatori, datorită toleranţei sale faţă de Catolici? Ba mai mult, nu era oare consilierul său intim, realizatul Sfânt Aldegonde, în disperare pentru că Prinţul a refuzat să-i excludă pe Anabaptiştii din Olanda de la drepturile de cetăţenie? La vremea când William îşi încorda fiecare nerv pentru a unifica sectele în război, şi de a îndupleca inimile oamenilor spre un sistem prin care conştiinţele lor să fie expuse doar înaintea lui Dumnezeu – în momentul când a fost cel mai necesar pentru însăşi existenţa Patriei ca Catolicii şi Protestanţii să-i unească relaţiile lor sociale şi politice, a fost într-adevăr o dezamăgire amară pentru el să vadă pe înţelepţii oameni de stat ai crezului său incapabili de a se ridica la ideea de tolerare. ‚Treaba Anabaptiştilor’, scria Sfântul Aldegonde, ‚a fost reînnoită. Prinţul obiectează la excluderea lor de la dreptul de cetăţenie. El mi-a răspuns ascuţit, că da-ul lor era egal cu jurământul nostru, şi că nu ar trebui să presăm această chestiune, dacă nu cumva eram gata să mărturisim că era drept pentru Baptişti să ne constrângă spre un serviciu Divin care era contra conştiinţelor noastre’. Se pare greu de crezut că această propoziţie, conţinând un tribut atât de sublim faţă de caracterul Prinţului, să fi fost pusă sub acuzare drept o cenzură amară, şi, de asemenea, de un Protestant iluminat şi realizat”2.

 Fără să mai luăm în considerare ignoranţa şi bigotismul acelora cu care s-a asociat, William s-a ţinut de calea sa. Când „Uniunea de la Utrecht”, fundaţia Republicii Olandeze, s-a format, s-a oferit în mod expres ca „fiecare individ să rămână liber în religia sa, şi că nici un om să nu fie molestat sau chestionat în privinţa închinării Divine”3.

Evenimentul favorabil a luat loc în anul 1579. Atunci „Biserica s-a odihnit”. Din acea vreme Baptiştii Olandezi, sau Menoniţii, aşa cum au fost numiţi în mod comun, s-au bucurat de o bună măsură de prosperitate. Numărul lor a crescut mult. În însăşi oraşele unde predecesorii lor au fost aşa de crud măcelăriţi, ei erau ţinuţi la mare respect, şi adesea erau scutiţi de datoriile legate de treburile civice la care erau numiţi. Scrupulele lor împotriva dării de juruinţe au fost confruntate de o afirmaţie înlocuitoare, în cazul lor solemnă, precum în practica de acum din Anglia în privinţa Quakerilor şi a altor grupări religioase. În locul serviciului personal în armată ei plăteau o taxă anuală.

 În timpul necazurilor lor era imposibil să aducă la îndeplinire vreun plan educaţional. Când s-a restaurat pacea, dorinţa de asigurare a unei lucrări educate a devenit o chestiune de considerare cinstită. Au fost primite păreri sănătoase, şi s-a stabilit un colegiu la Amsterdam, care s-a dovedit o mare binecuvântare pentru denominaţie.

 Anumite divergenţe de opinie printre ei au ocazionat amărăciunea sentimentului, şi a înstrăinat pe fraţi unul de altul. Aceste manifestări de slăbiciune umană trebuiesc deplânse. Efectele lor dăunătoare au fost simţite de toate partidele, şi în mare ele au fost de acord să se suporte reciproc, şi să înceteze să privească diferenţele lor ca piedici înspre părtăşia reciprocă. Aceste diferenţe s-au relatat în principal aţă de maniera în care natura umană a Salvatorului a fost produsă, şi faţă de efectele de excludere din Biserică. În privinţa primei, s-a emis o rezoluţie la un Sinod ţinut în 1615, care declara că armonia în acel subiect nu era esenţială. Asprimea care a caracterizat disciplina Bisericilor în perioada timpurie din istorie au făcut în mod treptat calea spre o politică mai creştină, şi excluderea nu era susţinută, de Menoniţi în general, ca implicând separarea relaţiilor domestice şi sociale. Mai exista un alt punct în care ei difereau – spălarea picioarelor cuiva – pe care unii din ei o priveau ca un ritual apostolic de obligaţie perpetuă. Şi aceasta a fost pusă printre lucrurile indiferente. Dar unii din Menoniţi o susţin până în ziua de astăzi.

Progresul Baptiştilor în secolele centrale din Europa este indicat de numărul de publicaţii cu privire la controversa botezului care a apărut în presă în secolul 17. Nu mai era nevoie de aceste lucrări dacă Paedobaptismul nu ar fi fost în pericol. Mărturia concurentă a autorilor acelei ere dovedeşte faptul că în Statele Germane, în Prusia, şi în Polonia, principiile Baptiste erau răspândite printre oameni, în ciuda eforturilor continue de a-i suprima pe aceştia.

 Într-un capitol anterior am relatat despre persecuţia Baptiştilor din Moravia. Ei au re-intrat în acea ţară, şi au trăit fără de molestare pentru un număr de ani. Obiceiurile lor destoinice, combinate cu onestitatea şi integritatea lor, porunceau un mare respect. Dar Iezuiţii, care au obţinut controlul complet asupra Împăratului Ferdinand II, l-au înduplecat că ar fi spre slava lui Dumnezeu şi bunăstarea sa ca să-i excludă pe aceştia. Ei nu au făcut nici un rău; ei nu avea nici o restanţă de taxe; ei erau loiali şi paşnici; şi districtul în care tăiau ei se îmbunătăţea rapid sub buna lor administraţie. Însă ei erau eretici. Ei nu purtau jugul Romei, căci ei erau oamenii liberi ai Domnului. Aceasta a fost dur. Crima de a gândi cu privire la cineva în privinţa religiei este de neiertat; aceasta trebuie pedepsită cu „marele blestem”, şi făptuitorii ei trebuie să fie scoşi din cale. În această exterminare de caz, care ar fi fost preferată, era imposibil; nu era ceva politic şi putea să nu fie sigur, să se încerce distrugerea lor de la douăzeci la patru zeci de mii dintre cele mai bune obiecte ale împărăţiei. Măsura mai blândă de expulzare a fost decisă, şi viclenia şi cruzimea Iezuiţilor au fost drastic afişate în îndeplinirea spre efect. Era vara, se apropia secerişul, şi culesul viei avea să urmeze după aceasta. Umanitate ar fi dictat că dacă justiţia cerea exilarea acestor oameni, ei ar trebuii să aibă oportunitatea de adunare în producţia sârguinţelor lor, şi astfel să fi oferit mijloacele de susţinere pentru ei şi familiile lor în iarna care urma. Dar Iezuismul nu cunoaşte nimic despre umanitate. Împins de sfătuitorii săi spirituali, Ferdinand a emis un verdict în 1621, declarând că conştiinţa sa nu i-ar permite să admită continuarea ereticilor în dominaţiile sale, şi le-a poruncit să plece, în cadrul a trei săptămâni şi trei zile, cu ameninţarea morţii dacă aceştia aveau să fie găsiţi, chiar şi la graniţele ţării, după expirarea timpului alocat.

 „Cerul a zâmbit asupra strădaniilor lor de recoltă”, spune Robinson; „câmpurile lor erau groase cu porumb, şi soarele şi roua îmbunătăţeau fiecare mişcare pentru a le oferii ultima lor lustruire. Urechile galbene fluturau un omagiu către proprietarii lor, şi vântul sufla prin tulpini, şi ierburile roşiatice spuneau uşor, ‚Luaţi secera, recolta a sosit’. Frunzele de viţă luxuriante ale lor, şi ele atârnau în înalt prin cârceii care acopereau ciorchinii de struguri precum părinţii când veghează odrasla lor cu tandreţe; însă toate erau îngrădite de un edict imperial, şi se apropia moartea imediată. Fără a lăsa vreun murmur să fie înregistrat, în supunere solemnă tăcută faţă de Puterea care guvernează universul şi cauzează ‚toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele’ creaturilor Lui, ei s-au împachetat şi au plecat. În câteva sute de căruţe ei şi-au purtat bolnavii lor, pruncii inocenţi care sugeau la pieptul mamelor lor care tocmai îi născuseră, şi părinţii lor slăbiţi de bătrâneţe a căror muncă era gata, şi a căror bucle argintii spuneau fiecărui privitor că îşi doreau numai favoarea unui mormânt. La graniţe ei s-au îndepărtat, unii spre Ungaria, alţii spre Transilvania, unii spre Valahia, alţii spre Polonie; cu mul mai mult, pentru virtutea lor decât Ferdinand pentru toate titlurile şi toată slava sa”4.

 Robinson adaugă, că „Iezuiţii care au executat această afacere spun că zece mii au rămas în Moravia, şi au devenit Catolici”. Aceasta ar putea fi expusă ca o falsitate izbitoare, căci Baptiştii şi Biserica Romei sunt antipozi spirituali unul faţă de altul. Adevărul e că, deşi partea mai mare a ascultat edictul, unii s-au aventurat să rămână. Ei au trebuit să îndure groaznicele persecuţii pentru primii şapte ani, după care activitatea copoilor a slăbit, şi Baptiştilor li s-a permis să trăiască în pace comparativă. Dar libertatea de închinare le-a fost negată acestora. Ei se întâlneau cum puteau, în companii mici, în păduri şi peşteri şi locuri nefrecventate. Dumnezeu era cu ei.

 Elveţia Protestantă a fost dezonorată de opoziţia perseverenţă faţă de adevăr. Istoria Baptiştilor din acea ţară este o povestire tristă de vaiete. Presbiterienii elveţieni şi-au câştigat libertatea pentru ei înşişi, dar au fost determinaţi să nu o ofere altora. Se părea de parcă stafia lui Zuingli îi bântuia, îndemnându-i înspre carierea lor anti-creştină. Fără să mai menţionăm toate eforturile care au fost făcute, Baptiştii s-au înmulţit printre ei, şi era imposibil să-i scoată afară. Mulţi au emigrat în Moravia, dar majoritatea a preferat să rămână în gospodăriile lor; şi ei nu puteau să tacă sau să fie liniştiţi. Ei au simţit că au acelaşi drept ca alţii de a se închina lui Dumnezeu conform conştiinţelor lor, şi au acţionat ca atare. Când au fost emise edicte împotriva lor ei spuneau, „Ar trebui să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni”, şi au refuzat să recunoască autoritatea magistratului în lucrurile spirituale. Dacă erau trimişi în temniţă, ei evadau oricând li se oferea oportunitatea; dacă erau puşi în lanţuri, pentru a se preveni evadarea, ei se foloseau bine de pilele care le primeau de la prietenii lor, şi astfel se eliberau, spre uimirea temnicerilor lor; şi într-o ocazie ei au născocit să arunce o cantitate de opium în vinul paznicilor lor şi să plece de la ei când aceştia adormeau. Era un caz dintre cele mai nedumerite. Atât magistraţii cât şi clerul erau vinovaţi. Magistraţi spuneau clerului – „Răspundeţi la argumentele acestor oameni – predicaţi mai bine – trăiţi mai bine – faceţi imposibil pentru Elveţia noastră să devină Baptistă”. Clerul răspundea – „Tot ceea ce putem face şi spun este în zadar. Oamenii noştri se topesc în a-i asculta pe eretici. Trebuie să daţi pedepse mai ascuţite”.

Aceştia au încercat. Unii au fost trimişi în galere. John Landis, un predicator Baptist, a fost omorât. Tuturor Baptiştilor li s-a cerut să părăsească ţara. La refuzul lor proprietatea li se confisca, şi era ţinută de Guvern pentru beneficiul acelora dintre copiii sau moştenitorii lor care s-ar conforma cu religia stabilită. Tuturor persoanelor li s-a interzis să arate ospitalitate. Cititorul poate cu uşurinţă să-şi imagineze că astfel de proceduri barbare trebuie să fi prilejuit o cantitate vastă de suferinţă.

 Declaraţiile anterioare se relatează în principal faţă de Zurich. Dar Baptiştii au fost în mod similar trataţi în Berne şi în celelalte Cantoane. „Toţi oamenii îi urau”5.

 Note de subsol

 1 Ottii Annales, ad. ann. 1572.

 2 Motley’s Rise of the Dutch Republic, ii. pp. 362, 206.

 3 Ibid. p. 412.

 4 Ecclesiastical Researches, p. 526.

 5 Ottii Annales, passim.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_oct06.htm

ANTROPOLOGIE – DOCTRINA DESPRE OM, AŞA CUM A FOST ACESTA CREAT / UCENICUL }N ASEM{NAREA DOMNULUI ISUS Benjamin Cocar

download - Copie (2)

UCENICUL }N ASEM{NAREA DOMNULUI ISUS  Benjamin Cocar

Introducere

Ucenicul nu este mai presus de ]nv[\[torul lui, dar orice ucenic des[v`r=it va fi ca ]nv[\[torul lui, Luca 6:40.

Sunt peste treizeci de ani dec`nd fratele pastor Liviu Olah predica la Tim=oara “num[ru’ unu…” Atunci am auzit chemarea Domnului Isus la poc[in\[, atunci mi-au sunat ]n inim[ cuvintele pe care fratele p[stor Livu Olah le cita din Romani 2:4…”nu vezi c[ bun[tatea Lui Dumnezeu te ]ndeamn[ la poc[in\[?” }n inima mea au ars aceste cuvinte =i de=i nu am ]n\eles =i nu cred c[ acum ]n\eleg mai mult, bun[tatea Lui Dumnezeu a devenit agentul prin care m-am ]ntors la El, sau mai bine zis, El m-a adus ]n Familia Lui. P`n[ atunci ca =i copil m[ temeam de Dumnezeu, ]mi era team[ c`nd f[ceam r[ul =i =tiam c[ voi fi pedepsit, dar acum bun[tatea Lui m[ ]ndemna la poc[in\[. NU m`nia Lui, nu dreptatea Lui ci bun[tatea Lui Dumnezeu!

De atunci =i p`n[ acum am ]ncercat s[ ]n\eleg ce este un ucenic, ce este un adev[rat ucenic. Am auzit c[ trebuie s[ m[ dezbrac de mine, s[ iau crucea ]n fiecare zi. Am auzit de “pre\ul” uceniciei,” de “riscurile,” de “aventurile” ucenicului. Am citit multe c[r\i despre ucenici =i ucenicie, am ascultat multe casete =i mul\i predicatori =i profesori vorbind despre acest subiect =i chiar am predicat =i predat cursuri de ucenicie =i ucenicizare, dar de=i ]n mintea mea se contura ceva, nu a fost clar ce este un ucenic. De c`\iva ani ]ns[ am ajuns la o ]n\legere mai profund[ cred eu a ceea ce este un ucenic, de aceea ]ncerc s[ a=tern ]n aceast[ carte ceea ce cred eu c[ trebuie s[ fie un ucenic. }n\elegerea nu este extrem de profund[, sunt ]nc[ ]n c[utare =i nu cred c[ am r[spunsul la cea ce este un ucenic, dar doresc ca din c[utarea mea s[ beneficieze cei care ca =i mine doresc s[ fie ca Domnul Isus.

Porunca Cea Mare, Marea }ns[rcinare din Matei 28:18-20,ne arat[ programul Domnului Isus de a face ucenici, dar cred c[ ]n dou[ mii de ani de f[cut ucenici, mul\i foarte mul\i din cei ce-au pretins c[ sunt ucenici nu au fost, iar cei care au fost nu au =tiu s[ fac[ pe al\ii, dar trebuie s[ “se nasc[ sau se fac[“ ucenicii? Pe de o parte ni se spune c[ ucenici se fac nu se nasc, iar pe de alt[ parte se pare c[ invers ar ar[ta mai bine.

Domnul Isus nu a r[mas ]n lume dar ne-a trimis Duhul Sf`nt s[ fie cu noi. Nu a r[mas El, dar a dat ucenicilor Lui porunca s[ fac[ “ucenici din toate neamurile.” }n acest context, Domnul Isus spune ucenicilor s[ avanseze programul Lui, agenda }mp[r[\iei Lui =i arat[ metoda prin care se ]ncepe ucenicizarea. De=i botezul este esen\ial, noi nu credem c[ botezul face pe cineva ucenic…dar este o treapt[, o treapt[ ini\ial[, o demonstrare public[ c[ vrem s[ fim cu El. }nv[\area este a doua parte a ceea ce Domnul Isus a spus. }nv[\a\i-i s[ p[zeasc[ tot…acest lucru este luat de Ioan =i ]n  1 Ioan 5:2 spune c[ a p[zi poruncile ]nseamn[ a-L iubi pe Dumnezeu. Ucenic este cineva care prime=te m`ntuirea ]n dar =i apoi uimit de acest dar, uimit de dragostea Lui Dumnezeu care l-a iertat =i l-a ]nfiat, dore=te s[ fie ca Domnul Isus.

Biblia folose=te cuv`ntul “cre=tin” doar de trei ori,” iar cuv`ntul “ucenic” de sute de ori. Cu toate acestea ne place mai mult s[ vorbim despre cre=tini =i cre=tinism dec`t despre a fi ucenic. Ceva reac\ioneaz[ ]n noi c`nd auzim despre ucenicizare, a deveni ucenicul Lui Isus, parc[ ne-am ]nrola la oaste =i am intra ]ntr-un regiment care ne-ar constr`nge la a face lucruri care nu ne plac.

Cre=tinismul nu cre=te cum ar trebui s[ creasc[ ]n aceste vremuri, nu cred c[ din alte motive ci din cauz[ c[ mul\i nu devin ucenici. Credem c[ Isus a murit pentru noi =i ne bucur[m de harul Lui, dar a fi ucenic e a r[m`ne ]n El, a aduce mult[ road[.

Domnul Isus a spus c[ orice ucenic destoinic, des[v`r=it va deveni ca }nv[\[torul. Acesta este scopul vie\ii mele =i rug[ciunea mea zilnic[ s[ devin tot mai mult asemenea Lui.

Sunt mult modele pe care le po\i urma dar unul singur conteaz[, =i acest model este Domnul Isus. }n Ioan 5:19 El a spus c[ Fiul face ]ntocmai ce vede pe Tat[l, iar noi copiii Lui Dumnezeu nu a trebui s[ facem la fel? Vrem s[ nu fim ca El? Suntem con=tine\i c[ suntem crea\i dup[ chipul =i asem[narea Lui, =i de=i p[catul a dsitrus mult aceast[ imagine, prin na=terea din nou El ne-a restaurat, ne-a redat chipul Lui Dumnezeu ]n noi.

Riscul este ca mul\i dintre cei ce se boteaz[ s[ fie doar cre=tini de form[ c[rora vorba despre ucenicizare nu le place ci doresc s[ aibe doar o “poli\[ de asigurare” ]n caz c[ se ]nt`mpl[ ceva, dar nu vor s[ mearg[ pe urmele M`ntuitorului, ale Domnului Isus.

E trist acest adev[r, dar foarte mul\i vin la El doar pentru a primi binecuv`nt[rile Lui (de orice natur[ ar fie ele), =i nu g[sesc pl[cere ]n a fi ca El. Cinvea spunea c[ ne palce s[ intr[m ]n magazinul Lui Dumnezeu =i s[ luat tot ce are El pe rafturi…casier nu este ]nseamn[ c[ totul e gratis. Lu[m c`t mai mult =i rar de tot mergem ]n spatele magazinului la biroul proprietarului s[ st[m de vorb[ cu El, s[-I mul\umim pentru tot ce El ne d[ ]n dar, s[ devenim apropia\ii Lui, s[ ne cuno=tem, =i s[ ]nv[\[m de la El. Nu avem timp, alerg[m dup[ binecuv`nt[ri =i plec[m mai departe la ceea ce nou[ ni se pare important…

CAPITOLUL 1 Ucenici=i ucenicizare

Ucenicia nu este un lucru op\ional. Nu po\i fi cre=tin care s[ prime=ti de la Domnul Isus m`ntuirea, dar nu vrei s[ meargi pe urmele Lui. Acest lucru este imposibil, este ]mpotriva oric[rei ra\iuni. Cei ce nu vor s[ fie ucenici, nu cunosc m`ntuirea, nu cunosc justificarea prin credin\[ care te declar[ f[r[ p[cat ]naintea Lui Dumnezeu.  Cel ce din moarte a fost adus la via\[, acel ce-a gustat ce bun este Domnul va fi consumat de pasiunea de a fi ca }nv[\[torul Lui!

Ce este un ucenic? Un urma= al Domnului Isus care ]nva\[ s[ tr[iasc[ via\a nou[ ce a primit-o de la El. Cu toate acestea sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nu sunt ucenicii Lui. Este o anomalie s[ afirm[m acest adev[r dar ]n realitate sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nici ]n clin nici ]n m`nec[ nu au de-a face cu ucenicia. P[rerea mea este c[ nu sunt cre=tini ci se am[gesc ace=ti ne-ucenici. }nsu=i Domnul Isus a spus c[ “mul\i vor zice]n ziua aceea…” Ce trist va fi s[ ]=i dea seama atunci c[ ei nu au fost pe calea Domnului, c[ ai avut o religie fals[, c[ au avut doar o form[ de evlavie dar f[r[ puterea Lui Dumnezeu care transform[ nu doar aduce o oarecare ]mbun[t[\ire vie\ii.

Dar s[ lu[m lucrurile de la ]nceput. }nainte de a ]ncepe procesul de ucenicie, trebuie s[ fim siguri de cel mai important lucru, suntem sau nu m`ntui\i? F[r[ umbr[ de ]ndoial[, cu deplin[ ]ncredere =i siguran\[ putem spune ]n orice ]mprejurare, suntem m`ntui\i!?

1. Cine vrea s[ fie ucenic trebuie s[ fie m`ntuit 

Omenirea este condamnat (Rom. 5:23) i are nevoie de m`ntuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregtit m`ntuire prin Isus Hristos (Ioan 14:6). M`ntuirea este un dar de la Dumnezeu (Rom. 6:23) i nu poate fi meritat prin nici o virtute sau lucrare omeneasc (Tit. 3:5).

M`ntuirea se primete prin credin personal i încredere în Isus Hristos Domnul (Fapte. 16:31; Efes 2:8-9) pe baza s`ngelui vrsat ca singura jertf pentru pcat (Efes. 1:7; Evrei 9:22-26).

Duhul Sf`nt aplic Cuvîntul lui Dumnezeu inimii omului pentru a aduce convingere de pcat (Ioan 15:26; 16:7-11), i m`ntuirea credinciosului (Tit. 3:5; 1 Pet. 1:23). M`ntuirea este sigur i venic în Hristos, deoarece m`ntuirea este de la Dumnezeu (Rom. 8:35-39; Ioan 10:27-29; Fil. 1:6).

În m`ntuire se cuprind: Alegerea – alegerea suveran pe care o face Dumnezeu unor indivizi pentru m`ntuirea în Hristos cu toate bunecuvintrile ce decurg din ea, fr vre-un merit din partea cuiva (Efes. 1:4; 1 Tes. 1:4); Chemarea – operaia direct a lui Dumnezeu prin Duhul Sf`nt, care aduce pe pctos la m`ntuire (Rom. 8:30); Regenerarea – druirea vieii spirituale acelor care sunt mori spiritual (Efes. 2:1; Tit. 3:5); Pocina – o schimbare a minii, sentimentelor i scopul fa de Dumnezeu, pcat, i sine (Fapte. 20:21; Evrei 6:1); Credina – cunoaterea, primirea i încrederea fr rezerve în rscumprarea realizat de Isus, i descoperit în Scriptur (Evrei 11:6); Justificarea – actul juridic prin care Dumnezeu declar pe pctos ca fiind neprihnit i îl trateaz ca atare (Rom. 5:1); Înfierea – plasarea juridic a credinciosului în poziia de Fiu al Lui Dumnezeu i revrsarea tuturor drepturilor i privilegiilor ce decurg din aceast plasare (Gal. 3:26; Efes. 1:5); Sfinirea – lucrarea Duhului Sf`nt, prin care El pune de-o parte oameni pentru El; continua operaie a Duhului Sf`nt, prin care dispoziia sf`nt care a fost druit în clipa regenerrii este meniunut i amplificat (2 Cor. 3:18); Pstrarea sfinilor în har – Perseverena – pstrarea de ctre Dumnezeu a tuturor celor credincioi, determin`ndu-i s persevereze în har p`n în ziua aceea (1 Ioan 3:9; Iuda 24). Noi credem în oferta universal a Evangheliei i nu credem c suveranitatea Lui Dumnezeu se contrazice cu obligaia de a evangheliza sau ce responsabilitatea omului de a rspunde Evangheliei (Romani 10:13). Aceste componente ale m`ntuirii se petrec ]n via\a celui ce se poc[ie=te ]n mod instantaneu, f[r[ c[ acel individ s[-=i dea seama. E lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ]n inima celui ce se poc[ie=te, crede ]m Jertfa Domnului Isus. Domnul Isus a spus c[ a face ucenici ]ncepe prin a boteza pe cei cred. Credin\a din inim[ duce la m`ntuire. Harul m`ntuirii e darul Lui Dumnezeu, Efes. 2:8-9. M`ntuirea nu se cump[r[, nu se mo=tene=te de la p[rin\i, ci se prime=te ]n dar de la Dumnezeu. Ucenicul lui Cristos este un copil al Lui Dumnezeu, m`ntuit prin credin\[, prin har, pecetluit cu Duhul Sf`nt s[ fie al Lui pentru veci de veci, Efeseni 1:13-14. Nu poate fi vorba de ucenicizare f[r[ m`ntuire. Nu pot fi instrui\i militarii care nu sunt ]nscri=i la armat[, =i nici nu se antreneaz[ sportivii care nu fac parte din echip[. A fi m`ntuit ]nseamn[ a avea via\[, a fi n[scut din Dumnezeu, n[scut din nou, a fi o crea\ie nou[, 2 Cor 5:17. Prin Duhul Sf`nt, via\a veche a murit, iar credinciosul are via\a nou[ ]n Cristos. Sunt mul\i oameni care neag[ posibilitatea cunoa=terii cu certitudine c[ suntem m`ntui\i, “Dumnezeu =tie” spun ei, evit`nd responsabilitatea unui r[spuns categoric. Credincio=ii Noului Testament aveau certitudinea m`ntuirii =i cred c[ Biblia este foarte clar[ ]n aceast[ privin\[.

Cum pot fi sigur c[ sunt m`ntuit?

A. Cristos a intrat ]n inima mea. Apocalipsa 3:20- La chemarea Lui, am r[spuns, El a intrat ]n via\a mea. Acest lucru este sigur deoarece El spune c[ cine-i deschide va avea pe Isus via\a lui. Romani 5:8-C`nd ]nc[ eram p[c[tos, Domnul Isus a murit pentru mine. Doar a=a a fost posibil ca El s[ m[ fac[ copil al Lui Dumenzeu. 2 Cor 5:17-20–Fiind in Cristos, Cristos tr[ind ]n mine, sunt o creatur[ nou[, =i toate acestea sunt de la Dumnezeu, m`ntuirea este darul Lui, transformarea este lucrarea Lui. Romani 8:29-30-Intrarea Lui ]n via\a mea s-a datorat faptului c[ mult ]nainte de a fi lumea Dumnezeu m-a ales s[ fiu al Lui, Ioan 3:16, Fapte 16:30-31, Romani 10:17, Ioan 1:12. El ne cheam[ la El, iar cel ales aude =i r[spunde! El ne d[ posbilitatea de a r[spunde chem[rii Lui, de a crede ]n El, de a deschide inima =i a ne poc[i. Alegerea Lui a determinat ca eu s[ pot deschide inima, =i tot alegerea ]mi garanteaz[ c[ ceea ce El a ]nceput ]n via\a mea va duce la des[v`r=ire. Nici o for\[ ostil[ nu va putea s[ m[ separe de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Cristos Domnul. Efeseni 1:4–}n Cristos am fost ale=i s[ slujim de laud[ harului S[u. Dumnezeu are ini\iativa! M`ntuirea a ]nceput de la El. C`nd noi eram mor\i, Efes 2:1, El ne-a iubit =i din moarte ne-a adus la via\[, Efes 2:8-9.

B. Am devenit o creatur[ nou[, Ioan 3:1-8; 2 Cor 5:17 Na=terea din nou[ este opera\ia divin[ prin care cel necredincios este adus ]n familia Lui Dumnezeu.  Cuv`ntul predicat, lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ne plaseaz[ ca fiin\e noi ]n Cristos, Psalm 51:10, Ezechiel 36:26, 27, Fapte 1:8, 2 Cor 3:18; 4:6-7, Gal. 2:20; 6:15, Efeseni 2:4-6, 10, 2 Tim 1:7 Tot ce a fost vechi s-a dus. Din moartea ]n care z[ceam, Isus ne-a adus la via\[ f[pturi noi. El nu a adus la via\[ fiin\a noastr[ biologic[, ci cea spiritual[. Nu poate fi vorba de o fiin\[ spiritual[ veche. Aceea era moart[, iar aducerea la via\[ ]nseamn[ o creatur[ nou[ de alt[ natur[.

C. P[catele din trecut, prezent =i viitor mi-au fost iertate, Ps. 32:5; 103; 3, 12, Isaia 1:18; 38:17; 43:25; 53:6, Ieremia 33:8, Matei 26:28, Fapte 10:43; 26:17-18, Efeseni 1:6-7; 4:32, Coloseni 2:13-14, Evrei 8:12; 10:16-17, 1 Ioan 1:9; 2:12, Apocalipsa 1:5. Tot ceea ce am comis =i omis, toate p[catele care le-am f[cut, le fac =i le voi face, au fost iertate ]n s`ngele Domnului Isus. Aceasta este justificarea. Dumnezeu ne consider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[. C`nd El ne-a considerat justifica\i El ne d[ o nou[ cur[\ie, o nou[ puritate care ne \ine cura\i ]n orice situa\ie am fi noi ]n via\a de zi cu zi.

D. Eu am intrat ]ntr-o rela\ie complet nou[, cu Dumnezeu, cu credincio=ii, cu lumea, Ioan 1:12 Romani 5:6-8; 8:15-17, Efeseni 2:17. Sunt copilul Lui Dumnezeu, am privelegii =i responsabilit[\i. Privilegiile sunt uria=e. Biblia cuprinde parte din aceste privilegii, dar mare parte intr[ ]n categoria “nici pe jum[tate nu mi s-a spus” cea ce a=teapt[ pe copiii Lui Dumnezeu, 1 Cor 2:9; 1 Ioan 3:1-3. Sunt frate cu to\i copiii Lui Dumnezeu, un mare privilegiu dar =i multe responsabilit[\i. }n aceast[ rela\ie va trebui s[ fiu atent cu fratele meu, s[ ]i port de grij[, s[-l ajut, s[-l sf[tuiesc, s[ doresc ]naintarea lui, =i s[ am curajul s[-l pun pe el ]naintea mea. Sunt ]n lume dar nu din lume. Sare =i lumin[, dar total separat de principiile lumii. Era mult mai u=or dac[ El ne-a fi luat ]n cer imediat dup[ na=terea din nou, dar Domnul Isus ne-a l[sat pe p[m`nt pentru a-I fi reprezentan\ii Lui. Cine ne vede pe noi trebuie s[-l vad[ pe Domnul Isus. Chemarea e prea ]nalt[? El tr[ie=te ]n noi, noi nu mai tr[im…cine va fi vizibil?

E. Nimic nu m[ mai desparte de Dumnezeu, Matei 19:29, Ioan 3:16, 36; 5:24; 6:40, 47; 10:28; 17:2-3 Romani 8:31-39. 

2. Cel ce vrea s[ fie ucenic are jugul Lui Cristos

Cel m`ntuit a luat asupra lui jugul Lui Cristos. Acest lucru nu este doar a te apropia prin credin\[ de Dumnezeu, ci mult mai mult. A lua jugul Lui ]nseamn[ a te identifica cu idealurile Lui, cu direc\ia Lui, cu tempoul lui. Unde merge El, merge =i ucenicul. C`nd se opre=te El se opre=te ucenicul. Vie\ile celor doi sunt contopite ]n a=a fel ]nc`t ucenicul spune c[ tr[ie=te, dar de fapt Cristos tr[ie=te ]n El, Galateni 2:20. Botezul ]n Numele Lui ]nseman[ a fi una cu El, cu ]mp[r[\ia, cu programul Lui. Agenda Domnului Isus devine agenda ucenicului. Ucenicul nu mai tr[ie=te pentru sine ci pentru Domnul Isus. Cu jugul Lui Cristos pe umeri vei putea fi sigur c[ via\a ta are direc\ie, scop, sens. Cristos nu va merge niciodat[ ]n gol. El te va conduce la p[=uni verzi =i ape de odihn[, te va conduce s[ umbli ]n faptele bune preg[tite de Tat[l ]nainte de a fi lumea. Nu trebuie nici o sfor\are pentru a face fapte bune, El te-a m`ntuit f[r[ nici o fapt[ bun[, ci via\a ta va fi o umblare natural[ ]n unitate =i p[rt[=ie cu El. El nu va umbla ]n nici un p[cat, a=a c[ fiind cu El, ]n El, cu acela=i jug, El te va \ine departe de p[cat! A avea jugul Lui Cristos este a avea o nou[ identitate, o contopire a=a de prfund[ cu El, ]nc`t ceea ce spune Apostolul Pavel c[ “via\a voastr[ este ascuns[ cu Cristos ]n Dumnezeu,” devine o realitate zilnic[ (Colos 3:3).

3. Adev[ratul ucenic vrea s[ ]nve\e

Via\a nou[ ]n Cristos are dimensiuni noi ce trebuie ]nv[\ate. }n copil[rie ]n[v\[m de la p[rin\i, pedagogi, profesori, perceptele vie\ii de fiecare zi. }n via\a de credin\[, ]n umblarea cu Dumnezeu, ucenicul este gata s[ ]nve\e de la El. El a umblat pe acest p[m`nt, a tr[it ]n trup ca noi =i =tie toate situa\iile prin care cineva poate trece. El este Dumnezeu =i se ofer[ nou[ s[ “]nv[\[m de la El.” Matei 28:19-20 ne spune c[ nu avem de ales. Porunca Lui este, “Face\i ucenici!” Biserica nu va supravie\ui ca =i entitate spiritual[ dac[ nu va face ucenici. Poate continua ca =i club religios, dar nu ca Mireasa Domnului Isus. Matei 11:28-29 ne d[ solu\ia de la cine s[ ]nv[\[m, “}nv[\a\i de la Mine!”

La sf`r=itul Predicii de pe Munte, cei ce l-au ascultat pe Domnul Isus au spus c[ El ]i ]nv[\a ca Unul care avea autoritate! Ar fi absurd s[ nu ]nv[\[m de la El. Ucenicul des[v`r=it va fi ca }nv[\[torul lui, deci ]nv[\[m de la El! S[ nu vrei s[ ]nve\i demosntreaz] nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc, jugul Lui Cristos nu este real.

Luca 14:27 pune ]naintea noastr[ scopul uceniciz[rii, “s[ fim ca El.” Domnul Isus a venit ]n lume s[ duc[ “mul\i fii la slav[,” (Evrei 2:10), s-a ]ntrupat ]n chip de om ca s[ ne poat[ face pe noi “p[rta=i naturii dumnezeie=ti,” (2 Petru 1:4). Ioan scrie ]n 1 Ioan 3:2 c[ “atunci c`nd ]l vom vedea “vom fi ca El!”

}n Ioan 21:15-17 vedem prima condi\ie de a deveni ucenicul Domnului Isus: iubind pe Dumnezeu mai mult dec`t orice altceva. Cine nu poate r[spunde afirmativ la ]ntrebarea “m[ iube=ti mai mult dec`t ace=tia?” nu poate fi ucenicul Lui. El este comoar[ ascuns[, diamantul de mare pre\. Pentru a fi ucenicul Lui trebuie s[ “vindem tot ce avem,” s[ l[s[m totul =i s[-L umrm[m pe El.

Cei ce-L iubesc ]n a=a fel trebuie s[ “r[m`n[ ]n Cuv`ntul Lui,” Ioan 8:31. Aceat[ a dou[ condi\ie este absolut necesar[ ]n procesul de ucenicizare. Nu po\i deveni ca El dac[ nu r[m`i ]n Cuv`ntul Lui, ]n profunda studiere, meditare =i aplicare a Cuv`ntului Lui ]n via\a de zi cu zi, dar nu ca o povar[ sau ca o datorie, ci ca o pl[care ca prin Cuv`nt s[-L cuno=ti to mai mult pe El!

Cel m`ntuit, cel care este sigur de acest lucru nu poate altfel dec`t s[ ia jugul Lui Cristos, s[ se asocieze cu El, =i zilnic s[ ]nve\e de la El. Toate ]ncerc[rile firii de a-l trage ]ntr-o parte =i alta vor fi contracarate de leg[tura dintre el =i Domnul Isus. Acest cre=tin dore=te s[ fie ca }nv[\[torul Lui.

Cum a fost }nv[\[torul?  Pu\in =tim despre Domnul Isus ]nainte de a-=i ]ncepe activitatea public[. +tim c[ s-a n[scut miraculos, =tim c[ Dumnezeu l-a ocrotit miraculos, =tim c[ a crescut =i a fost pl[cut Lui Dumnezeu =i oamenilor.  Cel venit din cer, Fiul Lui Dumnezeu a ]nceput activitatea Sa public[ prin botez. F[r[ a discuta de ce s-a botezat El, observ[m c[ primul lucru poruncit de El ]n a face ucenici este de a-i boteza.

O persoan[ crede ]n Domnul Isus, Domnul Isus a intrat ]n via\a acelei persoane, via\a se schimb[, este o f[ptur[ nou[, devine copilul Lui Dumnezeu. Acest[ nou[ crea\ie ]ncepe via\a de credin\[, via\a ]n familia Lui Dumnezeu prin a asculta porunca Domnului Isus s[ se boteze. Botezul pentru cel credincios este actul de m[rturie public[ a ceea ce s-a petrecut ]n via\a spiritual[ a acelei persoane, moarte =i ]nviere cu Isus Cristos.

Nu exist[ via\[ de ucenicie, via\[ de ascultare de Dumnezeu f[r[ a te identifica cu Isus prin botez, f[r[ a te ]nscrie ]n =coala Lui Isus. Via\a de credin\[ este o via\[ de ascultare permanent[ de voia Lui Dumnezeu, a=a c[ primul act de ascultare este botezul ]n ap[.

Botezul nu m`ntuie dar este esen\ial ]n procesul de m`ntuire. Dup[ cum biletul de avion nu te duce, dar este esen\ial pentru a c[l[tori cu avionul, botezul nu are puteri miraculoase, dar este simbolul unei transform[ri miraculoase. Botezul se adminstreaz[ celor ce cred ]n Domnul Isus, celor care doresc ca via\a lor s[ fie tr[it[ pentru Dumnezeu.

}n timpul botezului Domnului Isus, Tat[l a confirmat c[ Cel ce s-a botezt este Fiul Lui, iar Duhul Sf`nt a corbor`t peste Isus ]n forma unui porumbel. Sf`nta Treime a fost prezent[ la aceste act unic ]n istoria universului, Fiul Lui Dumnezeu pleac[ spre cruce s[ aduc[ m`ntuire pentru omul care nu avea nici o =ans[ s[ scape din ]nchisoare ]n care a fost ]nchis.

A fost Domnul Isus “botezat cu Duhul Sf`nt?” A fost necesar un a=a botez? 

Ce este botezul cu Duhul Sf`nt? }n nici un caz nu este experimental ci mai mult ca sigur este un act juridic prin care Duhul Sf`nt plaseaz[ pe cel credincios ]n Trupul Domnului Isus, Biserica, f[c`ndu-l astfel una cu Domnul =i cu ceilal\i credincio=i,  1 Cor 12:13. Ucenicul Domnului Isus este cel ce crede, se boteaz[, urmeaz[ ]n totul pe Domnul Isus. Domnul Isus a primit confirmarea Tat[lui =i prezen\a Duhului Sf`nt, dar El nu a fost botezat cu Duhul Sf`nt ]n sensul botezului celui credincios. Imediat dup[ botez, Domnul Isus a plecat ]n pustie dus de Duhul pentru a fi ispitit. Interesant este faptul c[ lucrarea Lui nu ]ncepe cu minuni =i semne ci cu zile lungi de post =i rug[ciune, zile de ispitire serioas[. Are acest lucru correspondent ]n via\a ucenicilor?

Cel m`ntuit este botezat de Duhul Sf`nt, este parte din Biseric[, p[catele i-au fost iertate, are siguran\a vie\ii ve=nice, dar este copila=. Indiferent ce v`rst[ are, ]n via\a spiritual[ este doar un mic copila= care are nevoie de dragoste, ]ngrijire, ocrotire. Procesul cre=terii este anevoios, uneori lung, foarte lung, alteori mai scurt, dar este un proces nu o lucrare instantanee ce se petrece ]n momentul m`ntuirii.

CAPITOLUL 2 CRE+TEREA UCENICULUI  Ioan 17:3; 2 Petru 3:18

Ucenicul m`ntuit =i convins de aceasta va dori s[ creasc[ mereu ]n asem[narea Domnului Isus, =i de fapt acest instinct este pus de Duhul Sf`nt ]n noi =i nu putem altfel dec`t s[ cre=tem.

Trepte ]n cre=terea spiritual[ a ucenicului: 

1. Copila=–Copila=ul are nevoie de protec\ie, dragoste, ]ngrijire din partea p[rin\ilor spirituali. Cuno=tin\e copila=ului sunt generale. El =tie c[ apar\ine Familiei Lui Dumnezeu! Ca =i copila= trebuie s[ ]nve\i totul. Via\a spiritual[ este total diferit[ de via\a tr[it[ ]n trup. Copila=ul spiritual trebuie ]nv[\at absolut totul, =i ajutat ]n a se obi=nui cu “laptele duhovnicesc,” pentru a-l dori =i a-l cere mereu. }n total[ dependen\[ de Dumnezeu, copilul sau adultul trebuie s[ ]nve\e s[ cear[ hran[ =i apoi s[ o ia cu bucurie.

2. Copil– Copilul are nevoie de c[l[uzire sigur[ =i consistent[. Disciplina, responsabilitatea, mersul la =coal[ devine norma.
Am f[cut un pas ]nainte. Dependen\a total[ de al\ii se transfer[ u=or spre ucenic. Dependen\a de Dumnezeu continu[ =i va continua ve=nic, dar dependen\a de p[rin\i spirituali va sc[dea. Trebuie singur s[ cerceteze tainele Cuv`ntului, la ]nceput lucrurile de baz[, ]ncep[toare, =i s[ fie sigur c[ ]nva\[ responsabilitatea personal[. Copiii au mult[ nevoie de supraveghere =i ]ndemnare, chiar corectare, dar vor fi multe lucruri care le inva\[ s[ le fac[ f[r[ ajutor.

3. Adolescent–Adolescentul are t[rie, preia tot mai multe responsabilit[\i, =i ]ncepe s[ adune experien\[. Problemelesimple ale ]nceputurilor se complic[, responsabilit[\ile cresc, ]ncepe ]nv[\area prin experinen\[. De=i ]nc[ dependent de cei din jur, adolescen\ii spirituali dovedesc t[ria de a rezolva probleme singur, =i ]nva\[ din gre=eli. Nici aici nu dispare supravegherea, =i la acest nivel e nevoie de corectare, ]ndrumare, dar mult mai multe sunt lucrurile pe care ucenicul le face f[r[ supravehgere, se deprinde a citi singur, a se ruga sistematic, a iubi tot mai mult compania sfin\ilor.

4. Adult–Adultul are nevoie de auto-disciplinare, posibilitatea de a furniza conducere, discern[m`nt, protec\ie, c[l[uzire, model de experien\[, 1 Ioan 2:1-29.
Ajungerea la maturitate spiritual[ este un proces lung =i anevoios, dar nu imposibil. Mul\i devin ]n timp record maturi ]n Cristos, foarte disciplina\i ]n via\a spiritual[, discern lucrurile cu u=urin\[, conduc pe al\ii, protejeaz[ copila=ii, copiii =i adolescen\ii ]n cre=terea lor, c[l[uzindu-i prin sfat =i mai mult d`ndu-se exemplu pe sine. Al\ii cresc mai anevoios, dar at`t timp c`t este cre=tere este speran\[. C`nd cre=terea se opre=te trebuie imediat g[sit cauza din care s-a oprit =i imediat ]nl[turat[. Dac[ este p[cat (=i ]n general este!), p[catul trebuie m[rturisit Domnului =i celor carora li s-a gre=it.

}n acest proces de cre=tere, ucenicul va dori:

1. FAC{ TOT CE ISUS A PORUNCIT! Matei 28:19-20

De=i pare nerealist pentru mul\i, Domnul Isus nu a spus s[ p[zim c`t putem din ceea ce El ne-a poruncit! Deja ne-a, convins c[ nu e nimeni ca El, c[ El are toat[ autoritatea! El are dreptul s[ pretind[ ce pretinde. El este cel mai mare =i cel mai bun! Noi ]l avem pe El ]n noi. El ne face credincio=i Lui Dumnezeu, 1 Petru 1:21. Ucenicul poate face tot ce Domnului Isus pentru c[:

2. DUHUL SF~NT ESTE }N VIA|A UCENICULUI

Ce rol are Duhul Sf`nt ]n acest proces de cre=tere? Cel mai important rol ]l are El. El ne-a plasat ]n Trupul Lui Crisots, =i tot El trebuie s[ conduc[ via\a celui credincios.

Dac[ botezul cu Duhul sf`nt nu este experimental, umplerea cu Duhul Sf`nt este foarte experimental[. }n acest proces, credinciosul renun\[ la a-=i mai conduce via\a, =i toat[ conducerea o las[ ]n grija Sf`ntului Duh. Cu c`t mai mult las[ pe Duhul Sf`nt ]n control, cu at`t mai plenar[ est via\a de credin\[.  Copilul mic nu poate face prea mult dec` s[ se lase total ]n grija p[rin\ilor. Dac[ p[rin\ii =tiu s[-l creasc[, copila=ul acela va ]n\elege ce rost =i care este rolul p[rin\ilor. El va cauta s[ urmeze procesul natural de cre=tere st`nd sub ocrotirea p[rin\ilor chiar dac[ a trecut de copil[rie =i tinere\e.

Duhul Sf`nt face cel pu\in =apte lucr[ri ]n via\a credincio=ilor:

1. Ne ]nva\[ =i ne aduce aminte de tot ce El ne-a spus, Cuvintele Lui =i programul Lui. Ce-a f[cut El, de ce-a venit din cer =i ce-a realizat El pentru noi, Ioan 14:26. }ndurat Sf[tuitor, El ne ]nva\[ zi de zi cum s[ umbl[m c[l[uzi\i de El. }n inspira\ia Bibliei El a adus aminte evangheli=tilor cuvintele Domnului Isus, iar ast[zi El le face vii =i arz[toare ]n inimile noastre.

2. Prosl[ve=te pe Domnul Isus lu`nd din ce este a Lui =i ne d[ nou[, Ioan 16:14. Duhul Sf`nt va lua din ce este a Domnului Isus =i ne descoper[ nou[, lucr[rile Lui ne sunt descoperite nou[, iar noi umbl[m ]n ele. Aceast[ slujb[ a Duhului Sf`nt este de a-L glorifica pe Domnul Isus, nu s[ se fac[ pe El proeminent ci s[ m[reasc[ pe Domnul Isus. Duhul interpreteaz[ =i aplic[ caracterul =i ]nv[\[turile Domnului Isus ]n via\a ucenicilor, f[c`ndu-L pe El central ]n via\a =i g`ndirea lor. A=a Dumnezeu devine o realitate vie ]n via\a noastr[.

3. Ne aduce dragostea Lui Dumnezeu ]n inimile noastre, Romani 5:5. Pavel spune c[ dragostea Lui Dumnezeu a fost turnat[ ]n inimile noastre, din oceanul infinit al Lui Dumnezeu, Duhul Sf`nt a turnat ]n noi…ce rev[rsare de dragoste! Dragostea uman[ dezam[ge=te, r[ne=te, moare, dar nu dragostea Lui Dumnezeu. Mereu vie =i mereu din abunden\[. C`nd eram vr[jma=ii Lui, El ne-a iubit, cu c`t mai mult acum c`ns suntem copiii Lui, Romani 5:8-10.

4. El ne asigur[ mereu c[ suntem copii Lui Dumnezeu,  }n Romani 8:16 =i ]n Galateni 4:6, Duhul Sf`nt depune m[rturie ]mpreun[ cu duhul omului r[scump[rat despre realitatea apartenen\ei acestuia din urm[ ]n familia Lui Dumnezeu, care s-a realizat prin m`ntuirea dat[ ]n dar de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Aceast[ m[rturie se face ]n inima credinciosului pentru a-i da mereu asigurarea cine este el sau ea ]n Cristos. Chiar dac[ progresul meu este infim, Duhul Sf`nt nu-=i bazeaz[ m[rturia pe ce eu fac ci pe ce-a f[cut Domnul Isus ]n locul meu. Strig[tul ce-l determin[ ]n mine nu este unul de declararea pozi\iei mele ci de Abba, adic[ Tat[. El nu se uit[ la noi ci la Cel ce-a stabilit acest[ realitate. Aceasta este asigurarea ce ne-o aduce Duhul Sf`nt ]n via\a noastr[. }mi d[ acest lucru voie s[ mai p[c[tuiesc? Mai vreau s[ p[c[tuiesc? Nicidecum!

5. El ne sigileaz[, ne pecetluie=te, Efeseni 1:13-14

Sigiulul pus pe un document ]i d[ acestuia autenticitate. C`nd am tr[it ]n Detroit am fost notar public. Orice document pe care ]mi puneam =tampila, sigiliul cu numele meu era considerat autentic, real. Nu conta c[ era un scris elegant, sau doar o m`zg[leal[, c`nd pe acel document se imprima sigiliul meu, actul devenea cu valoare. Sigiliul se mai pune s[ stabileasc[ cine este proprietarul acelui document sau pachet. La seminarul unde preadau, Luther Rice Seminary, ]n Lithonia, Georgia, am dat decanului manuscrisele a trei cursuri, Istoria Cre=tinismului, Romani, =i Noul Testament. Ei au multiplicat acele documente =i le v`nd studen\ilor care se ]nscriu ]n claselel respective. Eu am adunat acele cursuri, eu le-am scris, eu am pus semn[tura mea acolo, dar, ei le v`nd! De ce? C`nd s-a pus sigiliul seminarului pe ele, ele devin proprietatea lor. Multimedia a publicat cartea cu }ntreb[rile Lui Dumnezeu, iar eu, autorul dac[ a=i vrea s[ iau material din aceast[ carte =i s[-l folosesc pentru alt[ publica\ie, trebuie s[ le cer permisiunea. +i-au pus imprintul lor, =i devin proprietari. Duhul Sf`nt ne-a pecetluit s[ fim ai Lui Dumenzeu. Nu ne mai apar\inem nou[, am fost cump[ra\i cu un pre\. Apoi, cred c[ sigiliul acord[ protec\ie documentelor =i bunurilor sigilate. Nu oricine are voie s[ ating[ acele bunuri sigilate, doar Proprietarul.

6. Duhul Sf`nt ne pune ]n noi “arvuna” sau anticiparea prezen\ei noastre la nunta Mielului, Efes 1:14; 2 Cor 1:22-23 Arrabon 2Cor 1:22; 5:5, cuv`ntul este ]mprumutat din lumea comercial[ =i ]nseamn[ un “downpayment” “chez[=ia”la ceea ce urmeaz[. Arvuna aceasta asigur[ pe om c[ urmeaz[ ca plin[tatea s[ fie ]n cur`nd. Se poate asem[na cu inelul de logodn[. Pavel prive=te Duhul Sf`nt ca primul dar din mo=tenirea noastr[. La sf`r=itul veacului, Dumnezeu va d[rui toate comorile cerului tuturor celor ce sunt ]n Cristos. P`n[ atunci Duhul Sf`nt ne d[ asigurarea c[ acele lucruri vor fi ale noastre. O sum[ infim[ punem c`nd ne cump[r[m o cas[, dar nu trec zile multe =i trebuie s[ depunem tot pre\ul. Nu mai este mult =i tot ceea ce Dumnezeu a promis (]mpreun[ mo=tenitori cu El) va fi al nostru.

De ce atunci bucuriile noastre suntem a=a de u=or procurate de lucruri =i nu de ceea ce El ne-a promis… Loteria, sau b[utura, bijuteriile, sau alte lucruri ieftine pe unii ]i ]mbucur[ mai mult dec`t faptul c[ sunt ]mpreun[ mo=tenitori cu El!?! Duhul Sf`nt ]n noi cre=te anticiparea. Faptul c[ avem Duhul Sf`nt, avem garan\ia c[ tot ce are El va fi al nostru!

7. Duhul Sf`nt ne d[ ungerea, 1 Ioan 2:20, 27 Domnul Isus este prin excelen\[ “Unsul Lui Dumnezeu,” Mesia, sau Cristos! Primii cre=tini au asociat aceast[ ungere cu botezul, dar Ioan nu vorbe=te despre un singur act ci de o prezen\[ permanent[ prin care noi avem ]n\elepciunea Lui Cristos Domnul de a r[spunde la fiecare situa\ie din via\[.
Ungerea din acest text ne garanteaz[ trei lucruri:

a. Ne ]nva\[ toate lucrurile }n nici un caz revela\ii noi, ci tot ce e necesar =i posibil s[ cunoa=tem cu privire la Cuv`ntul vie\ii.

b. Ungerea este real[, nu fals[, nu de felul care o pretindeau gnosticii, Ioan 16:3. Testul realit[\ii acestei ungeri este fidelitatea fa\[ de ceea ce a fost de la ]nceput. Exact la acel punct c[deau gnosticii, ei nu erau de la ]nceput.

c. Ungerea ne ajut[ s[ r[m`nem ]n El. Doar cei ce ai ungerea, cei ce au Duhul Sf`nt peste =i ]n via\a lor, sunt consacra\i pentru slujirea exclusiv[ a Lui Dumnezeu, aceia vor r[m`nea ]n El.

Sunt patru resurse care ne ajut[ s[ umbl[m cu confiden\[ prin Duhul Sf`nt:

1. Justificarea ne d[ o nou[ puritate ]naintea Lui Dumenzeu. El ne cosnider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[!
2. }nfierea ne d[ un nume nou, o nou[ identitate. Noi suntem copiii Lui Dumnezeu. Sfin\i, copiii ai Lui, pelerini spre cer. Nu avem nevoie de alte nume.
3. Duhul Sf`nt ne aduce mereu o nou[ dispozi\ie care ne face s[ prefer[m sfin\enia peste p[cat! }ntre p[cat =i sfin\enie, noi avem noua dispozi\ie spre sfin\enie =i nu spre p[cat.
4. Prin Duhul Sf`nt am primit o nou[ putere care ne atrage spre Dumnezeu ca p[c[to=i ierta\i care doresc s[ vad[ frumuse\ea Lui Dumnezeu!

Aceste patru afirma\ii fac posibil[ tr[irea noastr[ ]n calea cea nou[ =i mult superioar[ c[ii vechi. Noi nu dorim nimic dec`t s[ ne minun[m de chipul Lui, noi ca Moise dorim s[ vedem slava Lui, =i c[lc[m pe pietrele fierbin\i ale de=ertului =i din jurul rugului, dar nu conteaz[ durerea, noi vrem s[-L vedem =i s[ ne uimim de frumuse\ea Lui! }n Efeseni 5:18 Pavel scrie: Fi\i plini de Duh. Apostolul Pavel explic[ ]n trei capitole din aceast[ epistol[ (1-3) cum am fost m`ntui\i, cum am fost plasa\i ]n Cristos, cum Duhul Sf`nt ne-a sigilat, ne-a identificat ca copii ai Lui Dumnezeu. }n acest verset, Pavel arat[ obliga\ia practic[ a celui credincios.

1. Botezul cu Duhul Sf`nt se petrece doar o dat[ ]n via\a celui credincios. Umplerea cu Duhul Sf`nt este o experien\[ ce se repet[, ea trebuie s[ devin[ continu[ ]n via\a celui ce vrea s[ fie ca Domnul Isus. Nu po\i fi plasat de mai multe ori ]n trupul Lui Cristos, dar trebuie s[ fi permanent condus de Duhul, controlat de El.

2. Botezul cu Duhul Sf`nt este unic, apar`nd doar ]n Noul Testament.  Umplerea cu Duh a fost ]nt`lnit[ =i ]n Vechiul Testament. De=i credincio=ii din Vechiul Leg[m`nt au fost condu=i de Duhul Sf`nt ]n vie\ile lor, ei nu fac parte din Biseric[, mireasa, trupul Lui Cristos.

3. Botezul rezult[ ]n pozi\ia noastr[ “]n Cristos.” Umplerea rezult[ ]n puterea de a tr[i acest[ realitate. Botezul ne-a plasat ]n El, ne-a identificat cu EL, plin[tatea Duhului este necesar[ pentru a umbla zi de zi ]n asem[narea Lui.  Firea veche a credinciosului a fost r[stignit[ iar cel credincios trebuie s[-=i antreneze mintea ]n a ]n\elege acest fenoment =i trebuie o dedicare permanent[ pe altarul Lui Dumnezeu, Romani 12:1-2.  Dac[ firea ne conduce, Duhul Sf`nt se ]ntristeaz[, Efes. 4:30, iar dac[ continu[m umblare ]n fire vom muri, Rom 8:13. Dac[ ]ns[ suntem condu=i de Duhul Sf`nt demonstr[m c[ suntem copiii Lui Dumnezeu, Romani 8:14, =i a=a vom tr[i cu adev[rat.  Tehnic, umblarea prin firea veche demonstreaz[ nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc. Cei ce sunt m`ntui\i au pierdut ce-a fost vechi, totul s-a f[cut nou, 2 Cor. 5:17. Primii pa=i ]n a fi umplut cu Duhul Sf`nt le face ucenicul prin ascultarea de Cuv`ntul Lui Dumnezeu, fapt numit de Pavel ]n Galateni 5:16, “umblare prin Duhul.”

Umblarea sau tr[irea prin Duhul este o tr[ire sub controlul Duhului Sf`nt. Pavel spune s[ umbl[m c`rmui\i, condu=i de Duhul Domnului. Umblarea prin Duhul demonstreaz[ c[ sunt controla\i de Duhul, c[ sunt umplu\i. Nu este o formul[ magic[ prin care cineva se “umple” de Duh. Duhul Sf`nt conduce via\a celui credinios at`ta timp c`t acesta se las[ condus.

1. Aceast[ umblare este o umblare ]n ]n\elepciune, Efeseni 5:15-17

2. Aceast[ umblare este ]n lumin[, Efeseni 5:8, 13; 1 Ioan 1:7

3. Umblarea acesta este ]n dragoste, Galateni 5:22; Efeseni 5:2

4. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bucurie, Gal 5:22; Ps. 43:4; Fil 2:18, 4:4

5. A umbla prin Duhul ]nseamn[ a tr[i ]n pace, Gal 5:22; Matei 5:9; Romani 5:2; 12:18; Marcu 9:50

6. Acest[ umblare este o umblare ]n r[bdare, Gal 5:22; Iacov 5:7-11

7. Umblarea prin Duhul Sf`nt este o umblare ]n bun[tate, Gal 5:22; Colos 3:12; Rom 15:14

8. Umblarea aceasta este ]n credincio=ie, ]n loialitatea, Gal 5:22

9. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bl`nde\e, Gal 5:22; Matei 5:3; Efes 4:4; Fil 4:5;

10. Umblarea prin Duhul sf`nt este o umblare ]n ]nfr`narea poftelor, ]n total control asupra poftelor, Gal 5:22; Efes 5:3-7; Fil 4:13; 1 Tes 4:3-5; 1 Petru 2:11

11. Umblarea prin Duhul este umblarea ]n adev[r, 2 Ioan 4; 3 Ioan 3-4

12. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n sfin\enie, 1 Petru 1:15

Umblare prin Duhul Sf`nt demonstreaz[ asem[narea cu Isus Cristos. Ucenicul va dori tot timpul s[ ac\ioneze ca Isus, ceea ce a f[cut El s[ facem =i noi. Via\a care El a tr[it-o pe p[m`nt a fost caracterizat[ de umblare prin Duhul Sf`nt. Modelul l[sat de El ucenicilor nu a fost o via\[ tr[it[ dup[ modelul lumii ci via\a care era ]n El, via\a divin[. La fel =i noi ca ucenici ai Lui trebuie s[ umbl[m contra curentului lumii. Lumea merge spre r[u, noi mergem spre bine. Via\a nou[ ce El a pus-o ]n noi se manifest[ prin umblarea noastr[ prin Duhul. Doar a=a dovedim c[ suntem “plini de Duh, controla\i de Duhul Sf`nt.” Altfel umbl[m dup[ lucrurile firii, iar umblarea acesta duce la moarte, Romani 8:13.

Duhul Sf`nt conduce via\a ucenicului la pa=uni verzi =i ape de odihn[ [n Cuv`nt Ve=nic al Lui Dumnezeu. Duhul Sf`nt ne ajut[ s[ ]n\elegem Scriptura, Ioan 14:26, 1 Cor 2:9-16; 2 Cor 4:4. Asta ne conduce la urm[torul lucru ]n via\a celui credincios, Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 3  CUV~NTUL LUI DUMNEZEU }N VIA|A CELUI CREDINCIOS

Cel ce-a luat jugul Lui Cristos =i vrea s[ ]nve\e de la El, cred c[ este con=tient c[ metoda de a ]nv[\a de la El cea mai eficace este de a studia zilnic Cuv`ntului Lui Dumnezeu. Din toate mijloacele de revela\ie ale Lui Dumnezeu, Cuv`ntul Lui scris, Biblia, este cel mai eficient =i la ]ndem`na tuturor credincio=ilor. Natura prezint[ o revela\ie general[, minunile au fost limitate, }nsu=i Domnul Isus, mijlocul suprem de revela\ie al Lui Dumnezeu, nu este altfel cunoscut dec`t prin Cuv`nt. }n veacul nostru, Cuv`ntul este primordial ]n cunoa=terea Lui Dumnezeu, a Domnului Isus.
Caracteristicile Cuv`ntului Lui Dumnezeu

1. Adev[rat, Ioan 17:17; Iosua 23:14
2. Curat, Ps. 12:6; Proverbe 30:5
3. }ncercat, dovedit veritabil, Ps. 18:30
4. Etern, Isaia 40:8; Matei 5:17-19; Marcu 13:31
5. Dulce, perfect, adev[rat, Ps. 19:7-10
6. Insuflat de Dumnezeu, inspirat, 2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21
7. Viu =i activ, Evrei 4:12
Beneficiile citirii =i ale ascult[rii Cuv`ntului
1. Cuv`ntul ne-a n[scut din nou, Ioan 3:5; Iacov 1:18; 1 Cor 4:15; 1 Petru 1:23; Ne d[ via\[, Ps. 119:17, 77, 116, 144, 175
2. Cuv`ntul ne hr[ne=te ca s[ cre=tem, 1 Petru 2:2; Matei 4:4
3. Cuv`ntul ne ]nva\[, Ps 119:7, 12, 26, 33, 64, 68, 71, 73, 102, 108, 124, 135, 171; 2 Tim 3:16-17
4. Cuv`ntul ne \ine cura\i ]n calea Lui, Ps. 119:3, 9, 11, 29, 101; Ioan 15:3; Ps. 37:31
5. Cuv`ntul ne ]nvioreaz[, Ps. 119:25, 37, 40, 50, 88, 93, 107, 149, 154, 156, 159; Ps. 19:7
6. Cuv`ntul ne d[ discern[m`nt, ]n\elepciune, pricepere, r[spunsuri, Ps. 119:42, 66, 98, 99, 100, 104, 125, 130, 144, 169; 2 Tim 3:15
7. Cuv`ntul ne face s[ ur`m minciuna, Ps. 119:104, 128, 163
8. Cuv`ntul ne face s[ ]ntoarcem ochii de la lucruri de=arte, Ps. 119:37
9. Cuv`ntul nu ne las[ de ru=ine, Ps. 119:6, 31, 46, 80, 116
10. Cuv`ntul ne face ferici\i, ne d[ prosperitate, succes, Iosua 1:8; Ps. 119:1, 2
11. Cuv`ntul ne conduce, este c[l[uz[, ghid pentru noi, Ps. 119:105; Prov 6:22
12. Cuv`ntul ne ]nva\[ s[ umbl[m ]n libertate, Ps. 119:45
13. Cuv`ntul ne d[ speran\[, Ps. 119:49, 81, 116; Romani 15:4
14. Cuv`ntul ne m`ng`ie, ne d[ pace, Ps. 119:50, 52, 76, 165
15. Cuv`ntul ne d[ motive s[ c`nt[m, , Ps. 119:54, 172
16. Cuv`ntul ne face bine, Ps. 119:65
18. Cuv`ntul ne sfin\e=te, Ioan 17:17
Cuv`ntul ne d[ totul pentru a tr[i pentru slava Lui Dumnezeu.

Ucenicul are toate motivele din lume s[ citeasc[ =i s[ mediteze la Cuv`ntul Lui Dumnezeu, Iosua 1:8. Doar o citire sistematic[, serioas[ va duce la adev[ratele beneficii ale Cuv`ntului Lui Dumnezeu, Fapte 17:11. Cuv`ntul Lui Dumnezeu trebuie s[ tr[iasc[ din abunden\[ ]n noi, Coloseni 3:16

Cum putem ]nv[\a Cuv`ntul?

1. Ascultare de Cuv`nt, Ps. 10:17; Luca 6:45-49; 11:28
2. Citirea Cuv`ntului, Deut 17:19; Apoc. 1:3
3. Studierea Cuv`ntului, Fapte 17:11; 2 Tim 2:15
4. Memorizarea Cuv`ntului, Ps. 37:31; 119:9-11
5. Meditare la Cuv`nt, Iosua 1:8; Ps. 1:2-3

Ucenicul urmeaz[ un plan de care se poate \ine ca s[ ]nve\e Cuv`ntul Lui Dumnezeu. Un Psalm pe zi, un capitol din Evanghelii, sau din Proverbe, sau o alt[ carte din Biblie. Creionul =i h`rtia s[ fie nedesp[r\ite. Ucenicul noteaz[, subliniaz[, marcheaz[, memorizeaz[. Nici o zi s[ nu treac[ f[r[ citirea Cuv`ntului. Disciplineaz[-\i, ordoneaz[-\i via\a. To\i avem 24 ore pe zi. To\i facem =coal[ sau muncim p`n[ la 12 ore pe zi. Dac[ dormim 8 ore, ne r[m`n 4 pentru hrana, sp[lat, plimbat. }n aceste patru ore c`te sunt pentru ]ngrijirea trupului =i c`te pentru suflet? Nu avem timp? Nu =tim s[-l organiz[m, s[-l folosim eficient. Elimin[ din via\a ta tot ceea ce nu este necesar. Dac[ somnul crezi c[ trebuie scurtat, analizeaz[ bine momentele >moarte” care nu au nimic ]n ele =i ]nt`i elimin[-le pe ele, apoi analizeaz[ somnul. }ndr[goste=te-te de Cuv`nt. Dac[ vei fi ]ndr[gostit de Cuv`nt, nimic nu o s[-\i stea ]mpotriv[. Cite=te-l, memoreaz[-l, mediteaz[ la el, ascult[-l. Po\i ]ncepe cu Evangheliile =i s[ urm[re=ti via\a Domnului Isus. Fi sigur c[ este din venit din cer, c[ s-a ]ntrupat pentru a deveni M`ntuitor, c[ a tr[it exemplar, c[ a murit =i moartea Lui a ]nsemnat m`ntuirea ta, vezi clar cum evangheli=tii demonstreaz[ ]nvierea Domnului Isus. Ucenicul Domnului va cunoa=te c`t mai mult despre via\a Domnului Isus. Mergi apoi ]n epistole =i studiaz[ ]nv[\[turile apostolilor cu privire la biseric[, =i tr[irea cre=tin[. Familiarizeaz[-te cu Vechiul Testament. Nu te speria de faptul c[ e voluminos. Printr-un studiu serios, sistematic, Vechiul =i Noul Testament ]\i vor deveni cunoscute, =i pe m[sur[ ce le cuno=ti mai bine le vei ]ndr[gi mai mult.

Un ucenic care nu =tie Cuv`ntul Lui Dumnezeu nu este pe drumul de a deveni ca }nv[\[torul Lui, iar cine nu e pe acel drum se poate ca s[ nu fie cu jugul Lui Isus pe el. Cine nu are jugul Lui Isus, nu a venit la El, =i este foarte posibil ca s[ nu fie m`ntuit. Fi sigur mereu c[ e=ti m`ntuit, dar cea mai mare asigurare o g[se=ti ]n Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 4  RUG{CIUNEA }N VIA|A UCENICULUI 

Ucenicii Domnului Isus se roag[. Chiar dac[ nu =tiau cum trebuie, ei s-au dus la Domnul Isus cer`ndu-i s[-i ]nve\e s[ se roage. Ioan a ]nv[\at pe ucenicii lui, =i ucenicii Domnului vroiau s[ =tie =i ei s[ roage. Domnul Isu a ]nceput simplu =i le-a ar[tat cum trebuie s[ se roage.

1. Tat[l nostru–recunoa=terea unei rela\ii noi. De=i auzim cre=tini rug`ndu-se cu vorbe mari, Domnul Isus ne-a creat o real\ie nou[ cu Dumnezeu =i ne putem adresa simplu, confiden\i, respecto=i, dar intim, “Tat[l nostru!”

2. Care e=ti ]n ceruri–pozi\ia ]nalt[ a Lui Dumnezeu. Dumnezeu cuprinde totul, cerul, p[m`ntul =i tot ce exist[. Scaunul de domnie este ]nc eruri. Locul unde locuie=te Dumnezeu este ]n ceruri, mai presus de oricine =i orice.

3. Sfin\easc[-se Numele T[u–adorarea, sl[virea Numelui S[u. Numele indic[ identitatea cuiva, iar ucenicul c`nd se adreseaz[ astfel el spune “slav[ |ie, onoare Numelui T[u!”

4. Vie ]mp[r[\ia Ta–domnia Lui recunoscut[. Nu peste o mie de ani, ci acum, ]n via\a de fiecare zi fie domnia Ta real[, iar domnia Ta universal[ o doresc sa vin[ c`t mai cur`nd.

5. Fac[-se voia Ta–Precum ]n cer a=a =i pe p[m`nt–voia Lui se realizeaz[ perfect ]n cer, iar noi dorim ca acea=i voie s[ se realizeze =i pe p[m`nt. De=i pare ambi\ioas[ aceast[ cerin\[, c`nd fiecare cre=tin ar face voia Lui Dumnezeu, mult mai bine ar fi. Va veni vremea c`nd Domnul Isus va instaura ]mp[r[\ia Lui pe acest p[m`nt =i atunci cu siguran\[ c[ voia Lui Dumnezeu va fi pe p[m`nt ca =i ]n cer.

6. P`inea noastr[ zilnic[, D[ne-o ast[zi–nevoi fizice. Dumnezeu a d[ruit pe Fiul S[u s[ ne aduc[ m`ntuire =i ]mpreun[ cu El ne d[ toate lucrurile. Desigur c[ ]mp[r[\ia ce cre=tinii o experimenteaz[ acum este o ]mp[r[\ie spiritual[ =i toate binecuv`nt[rile promise sunt spirituale, dar nevoile noastre de baz[, p`ine, existen\a noastr[ El ne-o garanteaz[.

7. +i ne iart[ gre=elile, Precum =i noi iert[m celor ce ne gre=esc-nevoi spirituale, nevoi ce le avem din pricina c[ tr[im ]n prezen\a p[catului. Am fost izb[vi\i de pedeapsa =i puterea p[catului dar c`t tr[im pe acest p[m`nt suntem ]n prezen\a p[catului =i avem nevoie de iertare. Cel ce a fost iertat va ierta. Cine nu iart[ dovede=te c[ nu a cunoscut iertarea Lui Dumnezeu.

8. Nu ne duce ]n ispit[–nevoi spirituale, ori mai bine zis, nu ne l[sa s[ c[dem ]n ispit[. El nu ne duce ]n ispit[ ci cel r[u arunc[ ispite ]n calea noastr[, iar Tat[l nu ne las[ s[ c[dem. Ispita ne e p[cat ]n ea ]ns[=i, ci c[derea ]n fa\a ei. Dumnezeu nu ispite=te pe nimeni =i El }nsu=i nu este ispitit, Iacov 1:13.

9. Scap[-ne de cel r[u–nevoi spirituale majore! Nu-i da voie s[ ne ]nghit[. Cel r[u vrea s[ fac[ r[u dac[ poate =i celor ale=i, dar ucenicul se roag[ =i crede c[ Dumnezeu ]l scap[ de cel r[u.

10. C[ci a Ta este }mp[r[\ia =i pueterea =i slava ]n veci, Amin–]ncheiere ]n sl[vire =i adorare! A Lui este ]mp[r[\ie, El este }mp[ratul, a Lui este puterea, toat[, ]n cer =i pe p[m`nt, =i doar El are slav[, El merit[ slava de la noi =i El ]mparte cu nimei slava Lui. Domnul Isus cere tat[lui sp ne dea slava care o are El!

Elementele rug[ciunii AMMC

1. ADORARE Ex. 15:1-21; 2 Sam 22; Ps. 63:1-8; Daniel 2:19-23; Matei 11:25-26; Luca 1:46-55; 4:8; Efeseni 3:20-21; 1 Tim. 1:17; 1 Petru 1:3-5

2. M{RTURISIRE Psalm 32; 51; 66:18; 139:23-24; Proverbe 28:13; Marcu 11:25; Luca 15:17-21; 18:9-14; I Ioan 1:8-10

3. MUL|UMIRE Psalm 105:1; Daniel 6:10; Luca 17:11-19; Romani 1:21; Efes 1:15-16; Filip. 4:6; Colos. 2:7; 1 Tes. 5:18

4. CERERE Gen 18:23-32; 1 Cronici 4:10; 2 Cronici 14:11; Psalm 34:15;143:8-10; Prov 30:7-9; Luca 11:5:13; 18:1-8; Ioan 16:24; Efes. 6:18-19; Filip. 1:9-10; 4:6-7; Iacov 4:2-3; I Ioan 5:14-15

Adorarea Lui Dumnezeu este lucrul de c[p[t`i ]n rug[ciunile ucenicului. Dumnezeu ese a=a de magnific c[ niciodat[ nu vom putea epuiza adorarea noastr[. Ve=nic ]l vom l[uda, pentru c[ El este ve=nic! }ncepe prin a folosi cuvintele c`nt[rilor din Biblie care ador[ bun[tatea, ]ndurararea, m[re\ia, harul, iertarea, credincio=ia Lui Dumnezeu.

M[rturisirea este absolut necesar[ pentru a avea o bun[ via\[ de rug[ciune. Nu te po\i duce ]naintea Lui Dumnezeu f[r[ a-\i m[rturisi p[catele. Nu este posibil s[ ]ncerci s[ ascunzi de Dumnezeu vre-un p[cat. El =tie totul despre noi, =i totu=i ne iube=te!  Mul\umire pentru tot ce este Dumnezeu ]n via\a ta, ca =i pentru ceea ce face pentru tine. De la via\[ =i m`ntuire, la cele mai mici am[nunte din via\a noastr[, toate sunt sub directa providen\[ a Lui Dumnezeu. Mul\umirea trebuie s[ fie izvor`t[ dintr-o via\[ care este con=tient[ de Cine este Dumnezeu.

Cererea este lista dorin\elor celui credincios ]n conformitate cu via\a nou[, cu voia Lui Dumnezeu. Nu vom cere lucruri contrarea naturii noastre dumnezeie=ti, ci vom st[rui ]n ne ruga dup[ voia Lui Dumnezeu.

1. Rug[ciunea este a sta de vorb[ cu Dumnezeu.

Geneza 18:22-33
Isaia 1:18
Psalmul 139:23-24
Matei 6:9-13
Matei 11:25-26

2. Rug[ciunea poate fi f[cut[ oriune, despre orice, oric`nd

}n casa Domnului, 1 Samuel 1:9-10
}n camera ta, Matei 6:6
Pe deal/munte-]n natur[, Matei 14:23
Singur, Marcu 1:35
Cu al\ii, Matei 18:19-20
Pentru vr[jma=i, Matei 5:44
Pentru nevoi zilnice, Matei 6:11
Pentru imposibil, Marcu 11:22-23
Pentru dorin\e, Marcu 11:24
Pentru mila Lui Dumnezeu, Luca 18:13
Pentru prieteni, Luca 22:31-32
Pentru lucrarea ce-o faci, Ioan 15:16
Pentru m`ntuirea altora, Romani 10:1
Pentru orice, Filipeni 4:6-7
Pentru ]n\elepciune, Iacov 1:5
Pentru vindecare, Iacov 5:16
Pentru iertare, I Ioan 1:9
Pentru orice, I Ioan 5:14
Pentru binecuv`nt[ri, 1 Cronici 4:10
Pentru pacea na\iunii, 2 Cronici 7:14
Pentru ajutor, 2 Cronici 14:11
Pentru a exprima dragostea c[tre Dumnezeu, Psalm 18:1
Pentru a mul\umi Lui Dumnezeu, Psalm 52:9
C`nd e=ti bucuros, Exod 15:2, 11
C`nd lucrurile nu merg bine, 2 Samuel 12:15-16
C`nd e=ti ]n b[t[lie spiritual[, 1 }mp[ra\i 18:36
Diminea\a, Psalmul 5:3
Seara, diminea\a, la amiaz[, Psalmul 55:17
C`nd ai p[c[tuit, Psalmul 51:3-4
Ziua =i noaptea, Psalmul 88:1
Devreme, Marcu 1:35
Spontan, Luca 10:21
Ziua =i noaptea, 2 Timotei 1:3

3. Dumnezeu ascult[ rug[ciunea
Psalmul 10:17; 34:15-17; 40:1; 65:21
I Ioan 5:14-15
1 Petru 3:12

Dumnezeu are trei r[spunsuri:

DA! Gen 24:12-27; 1 Samuel 1:11, 19-20; 2 }mp[ra\i 20:1-6; Ps. 35:5
Matei 9:27-31; Luca 17:11-14; Luca 18:35-43

NU! 2 Samuel 12:15-18; Matei 26:37-42; 2 Cor 12:7-10

NU }NC{, A+TEAPT{! Gen 12:2-5; 50:24-25; Ex. 5:22-23; 6:6-8

4. Dumnezeu nu este impresionat de vocea sau postura ta.

Matei 6:6; Luca 20:46-47
Avraam a stat ]n picioare, Gen 18:22-23
Moise s-a plecat ]naintea Domnului, Exod 34:8
Iosua s-a aruncat la p[m`nt, Iosua 7:6
Ana a stat ]n picioare ]naintea Domnului, 1 Samuel 1:26
Solomon a ]ngenuchiat, 1 }mp[ra\i 8:54-55
Ezechia s-a rugat culcat ]n pat, 2 }mp[ra\i 20:1-2
Daniel a ]ngenunchiat, Daniel 6:10
Domnul Isus s-a aruncat cu fa\a la p[m`nt, Matei 26:39
C`nd sta\i ]n picioare..Marcu 11:25
Domnul Isus a ]ngenuchiat, Lica 22:41

5. Credin\a =i ascultarea sunt esen\iale ]n rug[ciune Psalm 37:4-5; Proverbe 3:5-6; 15:8; Matei 6:14-15; 17:19-21; Marcu 11:24; Romani 4:20-21; Evrei 11:6; Iacov 1:6-7; 1 Ioan 3:22

6. Rug[ciunea trebuie practicat[, apropiat de Dumnezeu ]n umilin\[, cu deplin[ ]ncredere, =i foarte specific  Ps 10:17; 51:16-17; 2 Cronici 7:14; 34:27; Luca 18:9014; Iacov 4:10; I Petru 5:5-6; Efeseni 3:12; Evrei 4:15-16; 10:19-22; Geneza 18:23-32; Judec[tori 6:36-40; 2 }mp[ra\i 6:15-18; Matei 7:7-11; Ioan 16:24; Filipeni 4:6-7

7. Nu vorbi tot timpul, \ine minte rug[ciunea este a sta de vorb[, las[-L =i pe Dumnezeu s[ vorbeasc[ 1 }mp[ra\i 19:11-15; Psalmul 27:14; 62:5; 85:8; Isaia 55:1-4

D. L. Moody a predicat ]n Sco\ia =i ]nainte de a ]ncepe predica, pentru a capta aten\ia copiiilor care erau ]n fa\[, “ce este rug[ciunea?” a=tept`nd ca el ]nsu=i s[ le dea r[spunsul. Dar spre mirarea lui, o serie de m`ini s-au ridicat. Moody a cerut unuia din ei s[ r[spund[. B[iatul s-a ridicat confident =i a r[spuns: “Rug[ciunea este a oferi dorin\ele noastre care sunt ]n conformitate cu voia Lui Dumnezeu, ]n Numele Domnului Isus, m[rturisindu-ne p[catele =i mul\umindu-I pentru ]ndur[rile Lui.” R[spunsul plin de admira\ie a lui Moody a fost, “Slav[ Domnului b[iete c[ ai fost n[scut ]n Sco\ia!”
Fac[ Domnul ca =i copiii no=tri =i noi s[ =tim ce-i rug[ciunea =i s[ ne rug[m, f[c`nd din rug[ciune pl[cerea vorbirii cu Tat[l.

CAPITOLUL 5  POSTUL }N VIA|A UCENCIULUI LUI CRISTOS! Matei 9:14-17

Ucenicii lui Ioan l-au ]ntrebat pe Domnul Isus de ce ucenicii Lui nu postesc de loc? Ei posteau frecvent ca =i Fariseii, iar ucenicii Domnului nici m[car din c`nd ]n c`nd. Ei au fost intriga\i de aceast[ lips[ de conformare, o via\[ religioas[ cuprinde postul, iar ucenicii Noului }nv[\[tor, Cel ce ]nv[\a cu autoritate, nu postesc de loc!

Ucenicii Domnului nu pot fi u=or ]n\ele=i deorece ei nu se conform[ anumitor “legi” =i gata sunt ucenici, ci via\a lor l[untric[ s-a schimbat, inima este nou[, iar aceast inim[ nou[ va genera o nou[ atitudine!

Domnul Isus le spune c[ ucenicii Lui sunt privelegia\i s[-L aib[ pe El cu ei. C`nd El va pleca vor posti! El a plecat de acum dou[ mii de ani, iar ucenicii Lui postesc c[ci doresc s[ fie tot mai satisf[cui\i cu El =i cu via\a nou[ adus[ de El. }n Predica de pe Munte Domnul Isus a corectat felul de a posti pe care Fariseii ]l practicau, Matei 6:16-18. Postul trebuie practicat ]naintea Lui Dumnezeu ca de altfel toat[ via\a noastr[ trebuie tr[it[ ]naintea Lui Dumnezeu, El fiind singura noastr[ audien\[ care conteaz[.

Ucenicul care st[ mereu aproape de Domnul Isus, cel care mereu vrea s[ ]nve\e de la El, va practica aceast[ disciplin[ pu\in cunoscut[ de mul\i cre=tini, postul.

Domnul Isus a postit mult ]n via\a Sa de pe p[m`nt. Biblia scrie despre cele patruzeci de zile c`nd a postit ]n pustia Iudeii, Matei 4:1-2.  Doar Moise, Ilie =i Domnul Isus au postit patruzeci de zile. Despre al\ii se scrie c[ au posti mai multe zile, trei fiind cea mai obi=nuit[ cifr[. }n cazul postului de patruzeci de zile trebuie s[ fie interven\ia divin[ de a sus\ine via\a cuiva.

Moise a stat pe munte ]naintea Lui Dumnezeu =i se pare c[ nevoia de m`ncare dispare ]n a=a stare. Ilie merge spre muntele Domnului sus\inut de m`ncarea adus[ de }ngerul Domnului, 1 }mp[ra\i 19:5-8. C`nd diavolul i-a propus Domnului Isus s[ transforme pietrele ]n p`ini, Domnul Isus refuz[ =i citeaz[ ceea ce Moise a scris ]n Deuteronom 8:3 “Astfel, te a smerit, te a l[sat s[ suferi de foame, =i te a hr[nit cu man[, pe care nici tu n o cuno=teai, nici p[rin\ii t[i n o cunoscuser[, ca s[ te înve\e c[ omul nu tr[ie=te numai cu p`ine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului tr[ie=te omul.”

Omul nu tr[ie=te doar cu m`ncare fizic[, ci poate fi hr[nit cu orice cuv`nt care iese din gura Domnului. Mana a fost m`ncare ce Evreii au primit-o ]n timpul celor 40 de ani de pelerinaj prin pustie. Ce era mana? Man[ ]nseamn[ “ce este aceasta?” Acesta este numele dat de poporul Israel c`nd au primit hran[ de la Dumnezeu.

Psalmul 78:23-25 ne spune “El a poruncit norilor de sus =i a deschis por\ile cerurilor: a plouat peste ei man[ de m`ncare, =i le a dat gr`u din cer. Au m`ncat cu to\ii p`inea celor mari =i le a trimis m`ncare s[ se sature.”

M`ncarea din cer, m`ncare celor mari sunt nume ce descriu ceea ce poporul a experimentat ]n pustie timp de patruzeci de ani. De=i Israeli\ii s-au sc`rbit de acea “hran[ proast[,” Dumnezeu nu a suspendat-o dec`t dup[ ce poporul a intrat ]n Canaan, c`d poporul a putut s[ m[n`nce din roadele p[m`ntului.

Doar Ilie mai prime=te m`ncare din cer, m`ncare care-l duce patruzeci de zile =i patruzeci de nop\i, m`ncare ce a sus\inut =i pe Moise =i pe Domnul Isus ]n mod miraculos.

}n Ioan 4:33-34 Domnul Isus este analizat de uncenicii ]ntor=i din cetate cu m`ncare. Ei spun: “Nu cumva I a adus cineva s[ m[n`nce?> Isus le a zis: >M`ncarea Mea este s[ fac voia Celui ce M a trimis =i s[ împlinesc lucrarea Lui.”

M`ncare Lui era ]n mod normal ceea ce ucenicii au adus, dar ]n momentul ]n care un ]ntreg ora= se deschide pentru Evanghelie, c`nd un suflet este scos din ]ntuneric, m`ncarea fizic[ devine secundar[, neimportant[. Adev[rata m`ncare este “a face voia Lui, a ]mplini lucrarea Lui.”

Taina acestui fel de m`ncare este cunoscut[ doar de cei ce ]l cunosc pe Dumnezeu, se apropie de El =i ]n mod intim se hr[nesc cu “orice cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu,” cu mana din cer!

De=i Domnul Isus nu porunce=te ]n mod expres postul, prin via\a Lui =i cuvintele Lui se poate vedea c[ ucenicii Lui vor posti. El nu spune de c`te ori =i ce durat[ s[ aibe postul, dar spune c[ postul trebuie f[cut ]n fa\a Lui Dumnezeu.

Ce este postul?

John Wesley spunea c[ unii cre=tini au exgerat postul iar al\ii l-au abandonat cu totul!

Postul este mai mult dec`t abstinen\a de la m`ncare de=i acest elemnt este necesar ]n lumea nostr[ care tr[ie=te ]n ]mbuibare. Richard Foster spune c[ “]n \ara aceasta unde arcadele aurite ale atotprezentului McDonald, =i a templelor Pizza, este greu s[ vorbe=ti despre post =i abstinen\[ de la m`ncare.”

Esen\a postului este separarea de ceva pentru a te d[rui ]ntr-o m[sur[ mai mare Lui Dumnezeu. Separarea poate include m`ncare, sau orice alt lucru pl[cut pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu. Seprarea de darurile Lui Dumnezeu pentru a ne concentra asupra Celui ce d[ruie=te.

Postul este distinct fa\[ de “greva foamei” care este o form[ de protest politic, =i de “cura de sl[bire” a cuiva. Postul este abandonarea m`nc[rii fire=ti pentru a te hr[ni cu “mana cereasc[, cu orice Cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu.

Trebuie s[ postim?

Postul este plasat ]n Predica de pe Munte ]ntre rug[ciune =i d[rnicie. Ambele discipline accentuate mereu ]n istoria cre=tin[, dar postul mai pu\in. De ce? E mai u=or s[ dai c`\iva bani =i arunci cuvinte dec`t s[ te ab\ii de la m`ncare, televizor, pl[ceri fizice, etc.
Dac[ vrem s[ avem o permanent[ s[rb[toare, un osp[\ necurmat atunci abstinen\a, postul este cheia. Domnul Isus spune s[ nu umbl[m cu fa\a posomor`t[, nci nu avem de ce, de=i aparent nu ne hr[nim, ]n fond ne “]nfrupt[m” din El, din ceea ce El ne d[, Cuv`tnul Lui care este mana din cer.

C`t postim?

O mas[, dou[ mese, trei mese. Jum[tate de zi, o zi, dou[, trei sau mai multe.
Postul se poate face cu abstinen\[ de la anumite m`nc[ri, de la ap[ sau cu ap[, chiar cu sucuri de fructe. Depinde de organismul fiec[rui individ, unii pot posti foarte u=or al\ii au nevoie de disciplin[ serioas[. Stomacul trebuie disciplinat. Dup[ c`teva semnale prin care cere m`ncare, dac[ este ignorat, renun\[. Dac[ te la=i dominat de cerin\ele acestui trup, te va domina =i vei fi sclavul trupului. Pavel spunea c[-=i \ine trupul ]n st[p`nire, se purta spru cu trupul lui, 1 Cor 9:27.

CAPITOLUL 6 }NCHINAREA UCENICULUI Romani 12:1-2

“Lucrul cel mai important este ]nchinarea. Atitudinea ]nchin[torului este atitudinea servitorului ]n fa\a regelui, idea central[ fiind pro=ternere, plecare ]n fa\a suveranului, “

G. Campbell Morgan. Ucenicul va ]nv[\a de la ]nceput importan\a ]nchin[rii. Dac[ dorim ca via\a cre=tin[ s[ func\ioneze bine atunci ]nchinarea noastr[ trebuie s[ fie deplin[, f[r[ rezerve.

Iat[ ce scrie John Piper, un pastor baptist din Minnesota,  “Esen\a ]nchin[rii autentice este experien\a colectiv[ a satisfac\iei profunde ]n gloria Lui Dumnezeu, sau un cutremur c[ nu avem aceast[ satisfac\ie =i o mare dorin\[ de o avea.” (Piper, 41-43)

}nchinarea este un subiect destul de ne]n\eles =i abuzat ]n vremea noastr[. Pu\in am auzit noi descpre ]nchinare ]n urm[ cu dou[zeci de ani. Mersul la biseric[, punerea pe genunchi la intrare, a=ezat ]n banc[, citind din Biblie sau salut`nd ]n st`nga =i ]n dreapta pe cei ce erau acolo. O c`ntare, o rug[ciune, un text Biblic, alt[ c`ntare, “]nchinare cu darurile de bun[ voie,” ascultarea predicii, rug[ciune, Amin. Aceasta a ]nsemnat ]nchinare. Nu acum. }nchinare este poate cel mai popular cuv`nt ]ntre evanghelici. Zeci de c[r\i se public[ despre acest subiect, se \in seminarii despre ]nchinare, dar ne ]nchin[m mai mult? C`nt[ri peste c`nt[ri special create pentru ]nchinare, grupuri care conduc ]nchinarea, etc, duc acestea la ]nchinare?  De la simpla ]nchinare protestant[, mul\i se ]ntorc spre felul de ]nchinare liturgic al bisericlor catolice sau ortodocse. Mul\i oameni nemul\umi\i cu goliciunea =i stilul distractiv al ]nchin[ri se ]ntorc spre ]nchin[rile pline de simbolism, liturgige ale bisericilor istorice, dar g[sesc acolo adev[rata ]nchinare? Este acea form[ de multe ori “goal[“ adev[rata ]nchinare?

Domnul Isus nu a vorbit prea mult despre ]nchinare. C`nd a fost ispitit de diavolul s[ i se ]nchinae lui, Domnul Isus a r[spuns, “Domnului Dumnezeului T[u s[ te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti,” Matei 4:10. El citeaz[ ceea ce scrie ]n Deuteronom 6:13; 10:20; Iosua 24:14; 1 Samuel 7:3.

A doua oar[ c`nd Domnul vorbe=te despre ]nchinare se afl[ ]n Ioan 4:21, 22, 23, 24.  }n afar[ de aceste dou[ d[\i, Isus nu mai vorbe=te de acest subiect. De ce oare? Cu to\ii =tim c[ El s-a ]nchinat Lui Dumnezeu =i a acceptat ]nchinarea oamenilor. De ce nu o ]nv[\[tur[ specific[ despre ce este ]nchinarea, cum trebuie s[ ne ]nchin[m? Sau sunt suficente aceste dou[ ]nv[\[turi spuse de El?

Domnului Dumnezeului t[u sa te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti ne spune c[ ceea ce a fost valabil ]n Vechiul Testament este valabil =i ]n Noul Testament. Singurul care merit[ ]nchinarea noastr[ este Dumnezeu. Toat[ ]nchinarea trebuie adresat[ Lui Dumnezeu. Orice ]nlocuire a Lui Dumnezeu ]n procesul de ]nchinare se nume=te idolatrie. Domnul Isus spune diavolului s[ plece de la El c[ci El va sluji doar Lui Dumnezeu =i I se va ]nchina f[r[ a se abate la st`nga sau la dreapta. Cei din Vechiul Testament au ]n\eles c[ ]nchinarea ]nseamn[ a se preda ]n totul Lui Dumnezeu, au ]n\eles s[-=i aduc[ jertfele la altarul Lui Dumnezeu =i s[ asculte de Legea Domnului. Slujirea nu era doar momentul aducerii jertfei, ci slujirea era ]ntregul complex al vie\ii cuiva. Domnul Isus asta a spus diavolului c[ El se ]nchin[ Domnului =i doar pe El ]l sluje=te. Ca Fiul al Omului, ]n starea de umilire, Isus Cristos cel ]ntrupat se ]nchin[ =i sluje=te Lui Dumnezeu.

Al doilea text unde El vorbe=te despre ]nchinare este Ioan 4 unde El vorbe=te cu femeia samariteanc[. Acesta avea ]ntreb[ri cu privire la locul de ]nchinare, Domnul Isus ]i spune modul de ]nchinare. Nici pe acest munte, nici la Ierusalim, ci ]n Duh =i ]n adev[r. Se pare c[ femeia =tia cum s[ se ]nchine, ea avea probleme cu locul unde s[ se ]nchine. Domnul Isus =tia condi\ia ei =i-i spune “locul nu conteaz[, conteaz[ felul cum trebuie s[ te ]nchini.” Aceste cuvinte ale Domnului Isus au fost interpretate ]n fel =i chip. O simpl[ exegetare a versetelor 4:21-24 ne prezint[ urm[toarele adev[ruri:

1. Vine ceasul, =i acum a =i venit. Au fost alte vremuri. Au fost alte aranjamente. Economia Lui Dumnezeu a lucrat ]n anumite feluri ]n vremurile din Vechiul Testament. Ne afl[m ]ntr-o alt[ er[. Suntem “]n zilele din urm[,” c`nd lucrurile vor fi altfel, nici pe acest munte, nici la Ierusalim. Legea va face loc dispensa\iei bisericii, unde ]nchinarea va fi ]n al\i termeni. Tr[im vremuri escatologice inaugurate de Domnul Isus prin venirea Lui. Este o nou[ zi!

2. Voi v[ ]nchina\i la ceea ce nu cunoa=te\i, evreii se ]nchin[ la ceea ce cunosc. }nchinare f[r[ cunoa=tere este p[g`nsim. Nu =tim dar ne ]nchin[m…la cine, la ce? Cunoa=terea este esen\ial[ ]n ]nchinare. Doar cei ce-L cunosc pe Dumnezeu se ]nchin[ cu adev[rat Lui Dumnezeu.

3. Adev[ra\ii ]nchin[tori se ]nchin[ ]n Duh =i ]n adev[r. Ambele elemente sunt analizate ]n Evanghelia dup[ Ioan. Dumnezeu este Duh =i Adev[r, =i ]nchinarea trebuie s[ fie spiritual[ =i dup[ adev[r.

Ce este ]nchinarea?

}nchinarea este un cuv`nt nobil. }n Vechiul Testament adev[rata postur[ era s[ cazi ]naintea Dumnezeului universului aduc`ndu-I omagiu pentru m[re\ia Lui. Plecat ]n genunchi ]naintea Lui, sau cu fa\a la p[m`nt erau pozi\iile ]n care credinciosul ar[ta ca se ]nchin[ Lui Dumnezeu.

Cuvintele biblice folosite pentru a descrie ]nchinarea ne arat[ natura ]nchin[rii. Cel mai obi=nuit cuv`nt ]n limba ebraic[ pentru ]nchinare, vine de la r[d[cina ‘ebed, care ]nseamn[ slujitor. Acest cuv`nt cuprinde ideea de slujire de orice natur[, fie c[ este adorare, sau f[c`nd lucruri obi=nuite, Exod 3:12; 20:5; Deut. 6:13; 10:12; Iosua 24:15; Ps. 2:11. Cel ce-l sluje=te pe Dumnezeu, acela I se ]nchin[ cu adev[rat. Fie c[ st[ pe genunchi ]nainte Lui Dumnezeu ]n rug[ciune, fie c[ ajut[ un s[rac, sau ]ngrije=te un bolnav, acesta se ]nchin[ Lui Dumnezeu.

Un alt cuv`nt folosit ]n Vechiul Testament este histahwa, care ]nseamn[ a te pro=terne ]n mod religios sau din obliga\ie ]n fa\[ cuiva, Gen 27:29; 49:23. Aceasta atituine este de recuno=terea superiorit[\ii persoanei c[ruia ]i face plec[ciunea. }n Noul Testament g[sim aceste cuvinte care descriu ]nchinarea: proskyneo, ( a s[ruta m`na cuiva ). }n forma verbal[ este folosit de 59 de ori ]n NT, accentu`nd ]nchinare fa\[ de Dumnezeu, Apocalipsa 4:11; 5:9; 7:12; 19:1, 3, 4. Al doilea ca frecven\[ este cuv`ntul sebomai, av`nd la baza sensului lui “frica” implic`nd reveren\[, =i sensul de uimire ]n fa\a m[re\iei Lui Dumnezeu. Latreuo, este un termen general care denot[ ]nchinarea, implic`nd rug[ciunea, Fapte 13:2-3; d[rnicia, Romani 15:27; 2 Cor 9:12, sau lucrarea evangheliei, Romani 15:16. Leitourgia, este derivat din latreuo =i se refer[ la totalitatea vie\ii tr[it[ pl[cut ]naintea lui Dumnezeu. Mat. 4:9-10; 14:33; Marcu 15:19; Fapte 10:25; Rom 12:1; Evrei 8:5; 9:9; 9:21; 10:11. Esen\a acestor texte este c[ ]nchinarea =i slujirea cre=tin[ sunt sinonime. Ne ]nchin[m pentru c[ ]l cuno=tem a spus Martin Luther. }nchinarea deci nu este un lucru “extra” pentru anumi\i cre=tini spirituali, ci ]nchinarea este esen\ail[ ]n via\a ucenicului. Ucenicul este m`ntuit, ]l cunoa=te pe Dumnezeu, umbl[ prin Duhul Sf`nt, tr[ie=te ]n rug[ciune =i ]n Cuv`nt, expresia natural[ este s[ se ]nchine, s[-l slujeasc[ pe Dumnezeu. Biblia este foarte clar[ c[ doar Dumnezeu trebuie s[ fie adorat c[ci doar El este Dumnezeu, Exod 20:1-3. Fiin\a ]ntreag[ a celui credincios este predat[ lui Dumnezeu, Romani 12:1-2, aceast[ predare Pavel o nume=te slujire duhovniceasc[, adev[rata ]nchinare.

1. Adev[rata ]nchinare este adresat[ Lui Dumnezeu, Ioan 4:24.
2. Adev[rata ]nchinare se concentreaz[ asupra vredniciei, valorii Lui Dumnezeu, Ps. 96:4.
3. Adev[rata ]nchinare recunoa=te sfin\enia Lui Dumnezeu tot timpul,Ps. 99:9.
4. Adev[rata ]nchinare cost[, 2 Sam 24:24.
5. Adev[rata ]nchinare include rug[ciune, sl[virea Lui Dumnezeu, lauda, Cuv`ntul Lui Dumnezeu, mul\umirea, m[rturisirea, dedicarea darurilor noastre Lui Dumnezeu, 1 Tes. 5:16-18; Colos 3:16; 2 Cor 8:5; 9:7-8.
Adev[rata ]nchinare este ]n Duh =i Adev[r, glorific`nd totdeauna pe Domnul Isus care ne-a m`ntuit =i ne-a chemat s[-l urm[m pe El! Stilul de via\[ al ucenicului este un stil de permanent[ ]nchinare. Suntem m`ntui\i pentru acesta, Efeseni 1:12, 1 Cor 10:31; 6:20.

}n ]nchinarea adev[rat[ ucenicul g[se=te desf[tarea lui. Mai mult ca ]n alte activit[\i, ]n ]nchinare ne g[sim adev[rata pl[cere, Psalmul 16:11. Psalmistul spune c[ ]n prezen\a Lui Dumnezeu sunt bucurii ve=nice, =i desf[t[ri pentru totdeauna la dreapta Lui. Ucenicul care vine ]n prezen\a Lui Dumnezeu, care se ]nchin[ cu adev[rat g[se=te c[ nu este pl[cere pe acest p[m`nt care s-o ]ntreac[ pe aceasta. Psalmul 27 exprim[ dorin\a psalmistului de a locui mereu ]n casa Domnului pentru a privi frumuse\ea Domnului (Ps 27:4). Asaf spunea ]n Psalmul 73 c[ nu are pe nimeni altcineva ]n cer =i pe p[m`nt nu-=i g[se=te pl[cerea dec`t ]n Domnul, (Ps. 73:25).  Dac[ ucenicul nu g[se=te pl[cerea lui ]n Domnul se prea poate ca el s[ nu fie ucenic ci doar s[-i plac[ ideea de avea o religie. Iat[ din nou ce spune pastorul John Piper, “}nchinarea este de dragul m[ririi Lui Dumnezeu nu m[ririi noastre, ci al Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este m[rit ]n noi c`nd noi suntem satisf[cu\i, ]mplini\i ]n El.” Venitul Duminca la biseric[ nu este de a veni cu m`inile pline de a-i da Lui Dumnezeu, ca =i cum Lui i-ar trebui ceva, Fapte 17:25, ci s[ venim cu m`inile goale s[ primim de la Dumnezeu. +i ceea ce primim de Dumenzeu ]n ]nchinare este plin[tatea Lui Dumnezeu nu sentimentul de distrac\ie. Trebuie s[ venim ]nseta\i dup[ Dumnezeu la fel ca Psalmistul care spunea “cum dore=te cerbul izvoarele de ap[ a=a te dore=te sufletul meu pe Tine Dumnezeu, “ Ps. 42:1-2. Dumnezeu este onorat atunci c`nd noi murim de foame =i sete dac[ nu-l avem pe Dumnezeu.

Nimic nu-L face pe Dumnezeu mai suprem =i mai central ]n ]nchinare ca poporul care este determinat s[ nu fie mul\umit cu bani, prestigiu, familie, vacan\e, slujb[, s[n[tate, sport, filme, muzic[, prieteni, sau juc[rii, ci doar Dumnezeu care cu adev[rat aduce satifac\ie real[ inimilor lor. Acest popor nu va c`nta sau se va ruga, din simpl[ obi=nuin\[ ci tot ce va face va face s[ ajung[ la Dumnezeu. Dac[ ideea se va schimba nu s[ primim ci s[ d[m Lui Dumnezeu, John Piper spune c[ a v[zut cum ]n mod subtil Dumnezeu nu mai r[m`ne centrul ]nchin[rii ci “calitatea d[ruirii noastre.” C`nt[m la un nivel vrednic de EL? }ncet ]ncet ne ducem din ]nchinare spre calitatea performan\ei. Nimic nu-l \ine pe Dumnezeu la centrul ]nchin[rii ca =i satisfac\ia ]n El, iar c[utarea plin[ de tremur este motivul pentru care suntem ]mpreun[. Mai mult continu[ Piper, o ]nchinare con=tient[ de performa\[ nu de Dumnezeu conduce la a face ]nchinarea un mijloc spre altceva. Ne ]nchin[m Lui Dumnezeu ca s[ primim ceva de la El, =i deci motivul ]nchin[rii nu a fost satisfac\ia noastr[ ]n El ci am folosit-o ca pe o trambulin[ s[ ajungem la ceea ce de fapt dorim s[ ne satisfac[. De multe ori ne “]nchin[m” s[ adun[m bani, sa adun[m mul\i oameni la biseric[, s[ vindec[m pe cei ce sufer[, s[ recrut[m lucr[tori, s[ ]mbun[t[\im moralitatea, s[ d[m posibilitate ca cei cu talente s[-=i ]mplineasc[ chemarea, s[ ]nv[\[m pe copii calea neprih[nirii, s[ ajut[m familia s[ fie mai bun[, s[ evangheliz[m, etc. Toate acestea dovedesc c[ nu =tim ce este adev[rata ]nchinare. Afec\iunea pentru Dumnezeu este scopul ]nchin[rii. Nu pot spune so\iei c[ sunt ]ndr[gostit de ea =i toat[ pl[cerea mea este ]n ea ca ea s[-mi fac[ m`ncare bun[. Nici nu m[ voi juca cu b[iatul meu ca el s[ cure\e z[pada. Desf[tarea ]n cineva nu este pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt.  }nchinarea autentic[ va aduce “n” binecuv`nt[ri peste biseric[, la fel cum adev[rata dragoste va aduce o c[snicie trainic[ =i bun[, dar ]nchinarea r[m`ne autentic[ doar c`nd scopul este s[ fim complet satisf[cu\i ]n El nu ]n ceea ce El ne d[.

Elementele adev[ratei ]nchin[ri:

1. Rug[ciunea
A. Personal[
B. }n grupuri mici
C. Cu toat[ Biserica –]ngenuchind sau st`nd ]n picioare

2. Sl[virea prin c`ntare
A. Solo/duet
B. Grupuri/coruri/orchestre
C. Congrega\ia

Aten\ie la performan\[. Cei ce stau ]n fa\a adun[rii trebuie s[ conduc[ poporul la ]nchinare. Dac[ aten\ia este atras[ la ceea ce fac ei, scopul lor nu s-a realizat.

3. D[ruirea zeciuelilor
A. Con=tien\i
B. Respecto=i
C. Darnici-trec`nd peste ceea ce suntem datori

4. Predicare Cuv`ntului
A. Central ]n ]nchinare
B. Predinc`ndu-L pe Cristos
C. Cu responsabilitate-nu perform`nd oratoric ci aduc`nd la via\[ cuv`ntul Lui Dumnezeu pentru cei ce-l ascult[

5. Ascultarea Cuv`ntului
A. Cu aten\ie
B. Cu ]n\elegere
C. Cu dorin\a de a-l ]mplini- ”a fost o predic[ bun[,” sau “trebuie s[ m[ pun pe treab[, a=a nu mai merge?”

4. M[rturisirea
A. Singur
B. Unui grup
C. Bisericii

7. Botezul =i Cina Domnului

A. Biblic
B. Reveren\ios
C. Cu bucuria ]n inim[

CAPITOLUL 7 UCENICUL +I NOUA LUI FAMILIE EFESENI 2:11-22

F[r[ s[ exager[m, Cre=tinii sunt familia Lui Dumnezeu! Ei au devenit copiii ai Lui Dumnezeu prin credin\[ =i asta spunea John Stott ne pune s[ fim “noua societate a Lui Dumnezeu.”

Neamuri alt[dat[, net[ia\i ]mprejur, f[r[ Cristos, f[r[ drept de cet[\enie ]n Israel, str[ini de leg[mintele f[g[duin\ei, f[r[ n[dejede, f[r[ Dumnezeu ]n lume!

Nu se putea mai r[u. Nu era ceva mai groaznic! F[r[ Cristos, f[r[ nici un drept, f[r[ Dumnezeu ]n lume! Ce cuvinte sinistre!
Dar slav[ Jertfei Lui, acum numai suntem nici str[ini , nici oaspe\i ai casei ci ]mpreun[ cet[\eni cu sfin\ii,

OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU, MEMBRII DIN FAMILIA LUI DUMNEZEU!

1. N{SCU|I DIN DUMNEZEU Ioan 1:12; 1 Ioan 5:1-2

2. AVEM O RELA|IE NOU{ Ioan 8:35; Rom 8:15

3. INFR{|I|I CU CRISTOS Ioan 20:17; Evrei 2:11

4. MO+TENITORI }MPREUN{ CU EL Gal 4:7; Rom 8:17

5. NERECUNOSCU|I DE LUME Ioan 15:18-21; 1 Ioan 3:2

6. A+TEMPT{M MANIFESTAREA COPIIILOR LUI DUMNEZEU Rom 8:19; Col 3:4

A. Legile Lui }n noua rela\ie, ]n noua cas[ ne purt[m dup[ legile casei, uit[m anii de ]ntr[inare =i ne adapt[m la noile rela\ii!

B. Fra\ii Lui Ca fra\i ai Domnului Isus, vom purta chipul Lui =i tot mai mult vom sem[na cu EL.

C. }ntre noi

a. Rela\iile dintre membrii familiei Lui sunt de o nou[ calitate.
b. Cei ce sunt n[scu\i din Dumnezeu iubesc pe copiii Lui Dumnezeu!
c. Nu se face nici un r[u ]n familia Lui Dumnezeu, nu se comite nimic necuvincios, rela\iile sunt sfinte, =i nimeni nu calc[ ]n picioare pe cel[lalt! Doar cei n[scu\i ]n familia Lui Dumnezeu sunt copii Lui Dumnezeu =i ei sunt adev[ra\ii cre=tini:

1. Adev[ratul cre=tin ]mbr[\i=eaz[ dragostea dar =i sfin\enia Lui Dumnezeu.
2. Adev[ratul cre=tin tr[ie=te ca Domnul Isus.

3. Adev[ratul cre=tin onoreaz[ leg[m`ntul c[s[toriei =i pune familia ]naintea carierei.

4. Adev[ratul cre=tin se hr[ne=te zilnic ]n p[rt[=ie cu Dumnezeu =i tr[ie=te ]n puterea Sf`ntului Duh.

5. Adev[ratul cre=tin va face tot posibilul s[ fac[ din biseric[ o mic[ imagine a ceea ce va fi cerul.

6. Adev[ratul cre=tin iube=te cum Domnul Isus a iubit.

7. Adev[ratul cre=tin se fere=te de dezbin[ri =i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i care-L m[rturisesc =i iubesc pe Domnul Isus.

8. Adev[ratul cre=tin pune pe Domnul Isus Domn peste politic[ =i economie.

9. Adev[ratul cre=tin ]ngrije=te de cei s[raci.

10. Adev[ratul cre=tin se ]ngrije=te de natur[ dar nu se ]nchin[ ei. Lucreaz[ gr[dina dar nu i se ]nchin[.

11. Adev[ratul cre=tineste un adev[rat slujitor. Domnul Isus a venit ]n lume nu s[ i se slujeasc[ ci s[ slujeasc[ =is[-=i dea via\a ca pre\ de r[scump[rare pentru mul\i.

Uit`ndu-ne la vie\ile noastre, compar`nd ceea ce =tim despre noi cu ceea ce acest autor crede c[ ar trebui s[ fie un adev[rat cre=tin, suntem cre=tini?

CAPITOLUL 8 UCENICUL +I TIMPUL  Prov. 27:1

Ce are timpul de-a face ]n procesul meu de ucenicizare, de a fi ca Domnul Isus? Este acest concept important? De ce ne ocup[m de el? Dac[ ne g`ndim pu\in ne d[m seama c[ timpul este moneda ce to\i o avem, depinde cum o cheltuim. Cineva spunea c[ “cel ce nu =tie s[-=i administreze bine timpul nu-=i va organiza nimic din via\[.” Organizarea timpului este esen\ial[ ]n via\a celui care merge pe urmele Domnului Isus. Cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu cheltuiesc timpl pe nimicuri, investindu-l ]n lucruri care nu r[m`n, dar ucenicul va folosi timpul pentru investi\ii ve=nice! Mul\i fac deosebirea ]ntre sacru =i profan, sau secular. Exist[ o diferen\[, sunt lucruri sacre =i profane, activit[\i sacre =i seculare, sunt momente sfinte =i seculare, dar pentru Domnul Isus, toate au fost un tot unitar, sacrul =i secularul au fost aduse la acela=i nivel. Sabatul, ca =i orice zi erau sfinte pentru El. }n templu sau pe c`mp, ]n pia\[ sau ]n pustie, El era acela=i sf`nt! Acela=i lucru trebuie s[ se ]nt`mple =i ]n via\a noastr[! Apostolul Pavel spune ]n 1 Cor 10:31, “Deci fie c[ m`nca\i, fie c[ be\i, fie c[ face\i altceva: s[ face\i TOTUL pentru slava Lui Dumnezeu.” Via\a noastr[ ]n ]ntregimea ei, tot complexul de activit[\i, absolut totul trebuie s[ fie pentru slava Lui Dumnezeu!

Ziarul Rom`nia Liber[ de S`mb[t[, Februarie 26, 2000 scria c[ “prin anii ‘80 a venit un american ]n Rom`nia =i a vizitat o mare fabric[. Dup[ ce a mers prin toate sec\iile, americanul a spus c[ toate arat[ bine dar greva c`nd se va termina!” A=a ar[ta zelul muncitorilor din acei ani, iar Rom`nia Liber[ spune c[ acum este la fel.

Ucenicul Domnului Isus va combina sacrul =i profanul la fel ca Domnul Isus, =i venitul la biseric[ va fi ca =i mersul la serviciu, vorbitul cu prietenii va fi ca vorbirea cu Dumnezeu, comportamentul ]n lucru, sau timp de relaxare va fi un tot unitar pentru slava Lui Dumenzeu!

I. EXIST{ UN TIMP PENTRU ORICE, OMUL NU CUNOA+TE DINAINTE NIMIC, DAR ESTE RESPONSABIL CUM TR{IE+TE Eclesiastul 3:1-8

Toate ]=i au vremea lor, =i fiecare lucru de sub ceruri ]=i are ceasul lui. Oric`t am vrea s[ vedem universul nostru ca fiind deschis cu mii =i milioane de posibilit[\i, acest text limiteaz[ acest concept =i ne spune c[ absolut toul este pre-determinat. Aceast[ ]n=irare de activit[\i nu este complet[, ci doar orientativ[ s[ vedem complexitatea vie\ii =i mai ales s[ descoperim fiecare lucru la vremea lui, atunci este frumos!

a. Venim ]n lume c`nd El vrea
b. Plec[m din lume tot c`nd El hot[r[=te
c. Anotimpurile sunt pre-determinate, nu vin haotic
d. Exist[ un timp pentru conflict
e. Exist[ un timp pentru vindecare
f. Exist[ timp pentru bucurie
g. Exist[ timp pentru pl`ns/]ntristare
h. Exist[ timp pentru aruncat pietre pe c`mp
i. Exist[ timp pentru a aduna pietrele de pe c`mp
j. C[utarea ]=i are timpul
k. Pierderea ]=i are rimpul
l. Iubitul are timpul lui
m. Ur`tul are =i el vremea lui

CE FOLOS ARE OMUL DIN TOAT{ ACEAST{ FR{M~NTARE? NICI UN FOLOS!

Dar, ucenicul nu tr[ie=te fatalist, textul nu indic[ fatalism ci control divin! Una este s[ crezi c[ “soarta” le-a aranjat toate, =i cu totul alta e s[ crezi c[ “toate lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu!,” Romani 8:28-30. Ca toate s[ lucreze spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu aceste lucruri trebuie s[ fie aranjate de Cineva mult superior nou[, acel Cineva este Dumnezeu!

II. TIMPUL NE ESTE DAT PENTRU A TR{I CU GRIJ{! Psalmul 90:12 }nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele ca s[ c[p[t[m o inim[ ]n\eleapt[! }n contextul acestui psalm, rug[ciunea aceasta exprim[ dou[ lucruri:

a. Via\a este scurt[ ]n compara\ie cu Dumnezeul ve=nic, v. 1

b. M`nia Lui Dumenzeu poate venic ]n orice clip[, de aceea ne trebuie o inim[ ]n\eleapt[ care se teme de Domnul!

Domnul Isus a avut un program destul de lejer la prima apari\ie, dar cu toate acestea a realizat enorm de mult ]n anii de activitate public[. El spunea c[ Tat[ Lui lucreaz[ =i de asemenea =i El lucreaz[. }ntreaga Lui via\a a fost lucrare. Ioan 5:17, 36. Lucr[rile ce Tat[l I le-a dat s[ le fac[, acele le f[cea =i ele m[rturiseau c[ El era trimis de Tat[l.  Domnul Isus a =tiut ce scurt[ va fi via\a Lui pe acest p[m`nt, El nu a fost luat prin surprindere de faptul c[ a murit a=a de vreme, El =i-a dat via\a, nimeni nu i-a luat-o cu for\a. El nu a f[cut planuri altle dec`t le primea de l Tat[l, =i a=a tr[ia plenar fiecare zi. Rug[ciunea noastr[ s[ fie mereu, ]nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele, s[ fim mereu con=tien\i c[ suntem trec[tori, =i s[ avem o inim[ ]n\eleapt[, o inim[ care se teme de Domnul =i face voia Lui.
Romani 13:11-14; “+i aceasta cu at`t mai mult, cu c`t =ti\i ]n ce ]mprejur[ri ne afl[m: este timpul s[ v[ trezi\i ]n sf`r=it din somn, c[ci acum m`ntuirea este mai aproape de noi dec`t atunci c`nd am crezut. Noapte aproape a trecut, se apropie ziua. S[ ne dezbr[c[m dar de faptele ]ntunericului, =i s[ ne ]mbr[c[m cu armele luminii. S[ tr[im frumos, ca ]n timpul zilei, nu ]n chefuri =i ]n be\ii; nu ]n curvii =i ]n fapte de ru=ine; nu ]n cercturi =i ]n gelozie, ci ]mbr[ca\i-v[ ]n Domnul Isus Cristos =i nu purta\i grij[ de firea p[m`nteasc[ , pentru ca s[-i trezi\i poftele.” Dac[ avem o inim[ ]n\eleapt[, vom ]n\elege vremurile, vom =ti c`t e ceasul, vom =ti cum s[ tr[im! Efeseni 5:15-16

R[scump[ra\i vremea. Vremurile sunt rele. Timpul zboar[, e pre\ios dar se pierde a=a de u=or. To\i avem aceala=i timp la dispozi\ia noastr[]n fiecare zi. Organiza\i bine timpul, investi\i-l ]n ve=nicie!

Fi sigur c[ ai un plan de via\[ =i tr[ie=ti acel plan! Nu vei fi un bun ucenic dac[ nu ai un plan pe care s[-l urmezi. Eu zilnic caut un singur lucru: ]n toto ce sunt =i fac s[ fiu ca El. Planul meu este s[ ajung ]n pozi\ia de so\ =i p[rinte, ]n slujirea mea ca pastor =i ca profesor s[ fiu ca El. Acesta este planul meu.  Pentru acest plan citesc Biblia, m[ rog, postesc, m[ ]nchin, m[ lupt, pre\uiesc pozi\ia ce-o am ]n noua familie a Lui Dumnezeu.

Pe l`ng[ planul major al vie\ii, stabile=te-\i planuri mici care s[ nu fie nerealizabile. }n dou[ s[pt[m`ni vi citi o nou[ carte! Dac[ este nerealist, cite=te-o ]n dou[ luni dar nu te descuraja. Tinerii vre\i s[ ajunge\i la cele mai ]nalte trepte ale societ[\ii, prima treapt[ trebuie luat[ =i apoi a doua…

Fi atent la timpul mort! Consumatorii de timp sunt extrem de mul\i dar pot fi elimina\i printr-o disciplin[ riguroas[!

Ai curajul s[ spui NU! la lucruri care te dep[=esc! Cunoa=te-\i limitele!

III. TIMPUL NE ESTE DAT S{ NE PREG{TIM PENTRU VE+NICIE!

Romani 14:12; Marcu 13:33-37; 2 Cor 5:10
Timpul face ve=nicia. Iar ve=nicia este o perioad[ nelimitat[ de timp! Pentru acesta trebuie s[ pe preg[tim!

Rom 14:12 ne spune c[ vom sta ]naintea scaunului de judecat[ =i vom da ocoteal[ de orice fapt[ cuv`nt, g`nd?

Marcu 13:33-37 Ne spune s[ veghem c[ci nu =tim c`nd vine!

2 Cor 5:10 Ne aduce aminte c[ci to\i trebuie s[ st[m ]naintea scaunului de judecat[ a Lui Cristos ca fiecare s[-=i primeasc[ r[splata pentru binele sau r[ul pe care-l va fi f[cut pe c`nd tr[i ]n trup!

CAPITOLUL 9 UCENICUL +I EVANGHELIZAREA

Ucenicul a fost evanghelizat =i dorin\a lui va fi s[ fac[ altora acela=i favor care i s-a f[cut lui. Un ucenic care nu evanghelizeaz[ nu este ucenic. Ucenicii Domnului Isus nu au f[cut altceva dec`t au evanghelizat lumea ]n care ei au tr[it. A fost harul Lui Dumnezeu c[ a ]mcredin\at Evanghelia la primii cre=tini. Ace=tia au r[sp`ndit-o cu at`ta entuziasm c[ au umplut lumea din vremea lor cu veste c[ Isus este Domnul. Vremurile erau grele, lumea recuno=tea ca domn pe \mp[ratul Romei, dar asta nu a ]mpiedecat pe primii cre=tini s[ spun[ ]n lung =i-n lat c[ Isus este Domnul.

1. Matei 28:19-20 Mare Porunc[//Merge\i//merg`nd zilnic Unii ]n\eleg c[ porunca acesta implic[ s[-\i adunci catrafusele =i s[ pleci ]n alt[ \ar[. Domnul Isus folse=te un limbaj care arat[ mai mult la a “umbla zilnic, =i ]n aceat[ umblare, face\i ucenici.” }n cursul normal al vie\ii, umbl`nd printre oameni, contamina\i-i cu aroma d[t[toare de via\[!
A face ucenici: ]nseamn[:

a. botez`nd-evanghelizare/misiune 

Nu se poate nimeni boteza dac[ nu a fost evanghelizat mai ]nt`i. Ca s[ putem ]ncepe procesul de ucenicizare, trebuie mai ]nt`i de toate s[ evanghelizam.

b. ]nv[\`nd pe oameni s[ fac[ ce a zis Isus/ucenicizare

Dup[ ce au fost boteza\i, cre=tinii trebuie ]nv[\a\i s[p[zeasc[ tot ce Isus a poruncit.

Nu putem aduce toat[ lumea la Hristos, dar trebuie s[-L ducem pe Cristos la toat[ lumea.

Ca s[ ]mplinim Marea Porunca trebuie s[ evangheliz[m. Prima etap[ este s[ aducem lumea la Hristos =i dup[ acest lucru, trebuie s[ le arat[m cum s[ creasc[ ]n imaginea lui Isus Hristos.

}n Fapte 8:26-40 citim despre Filip =i famenul Etiopian. Dup[ ce Filip i-a explicat cine a fost Isus =i ce a f[cut, famenul a cerut s[ fie botezat =i Filip asta a f[cut.

}n Fapte 2 citim despre predica evanghelistic[ a lui Petru (predica aceasta prezint[ pe Isus Cristos =i Vestea Cea Bun[ pentru lumea noastr[) =i vedem rezultatul: 3,000 de oameni au fost m`ntui\i =i boteza\i. }n acela=i capitol citim c[ cei noi ]n credin\[ au petrecut timp ]nv[\`nd din ]nv[\[tura apostolilor. Apostolii nu au =tiut multe…doar ce le-a spus Isus…nu a fost =i nu este nevoie de mai mult.  Zilnic au studiat “]nv[\[tura apostolilor”, s-au rugat, au avut p[rt[=ie, =i au luat cina Domnului.

2. Marcu 16:15-16 Efectele evangheliz[rii:

Duce\i-v[ ]n toat[ lumea, =i propov[dui\i Evanghelia la orice f[ptur[. Cine va crede =i se va BOTEZA, va fi m`ntuit; dar cine nu va crede, va fi os`ndit.

Sun[ prea simplist, nu? Da, dar este calea lui D-zeu, =i e singura cale! C`nd nu exist[ mai multe c[i spre un anumit loc, cel mai inteligent lucru este s[ mergi pe singura cale. Spre cer oamenii vor mai multe drumuri. Unii prefer[ c[i largi =i u=oare, dar Domnul Isus, Autoritatea suprem[ a spus c[ El este singura cale, Ioan 14:6.

3. Fapte 1:8 Marea Porunc[ =i puterea ei

|ine\i minte, este Duhul lui D-zeu care aduce pe oameni la Isus. Pe noi, ne folose=te ca instrumente, dar El dirijeaz[ simfonia m`ntuirii. }nainte de Rusalii ucenici au avut team[ s[ spun[ la cineva despre Omul pe care l-au iubit a=a de mul, (de fapt s-au =i lep[dat de El) dar c`nd Duhul Sf`nt a venit, au ]nceput s[ proclame Evanghelia f[r[ vre-o fric[ de oameni, F.A. 2:14-41; 4:8-20. Duhul Sf`nt a venit s[ prezinte pe Isus ]nainte lumii =i s[ aduc[ lumea la Isus, Ioan 16:8.

Porunca este dat[ de +eful nostru, de C[pitanul Salv[rii noastre, Domnul Isus, =i ne las[ doar o op\iune: s[ evangheliz[m.  89% din Cre=tini niciodat[ nu dau tractate la cineva ]n toat[ via\a…]nseamn[ c[ doar 11% din to\i copiii lui D-zeu ]l ascult[ pe Cristos?!

CE ESTE EVANGHELIZAREA? 

1. Spun`nd la al\ii despre Isus.

2. Spun`nd Veste Bun[ la p[c[to=i.

3. Spun`nd Evanghelia la p[c[to=i cu inten\ia de-ai aduce la o cuno=tin\[ personal[ a m`ntuirii lui Hristos Isus.

Nu to\i care vorbesc desper Isus fac evanghelizare. Grupul care se nume=te “The Jesus Seminar” vorbe=te zi =i noapte despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Al\ii c`nt[, predic[ despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Majoritatea din timp, ei doar batjocoresc Numele lui Isus! Evanghelizarea este s[ spunem la p[c[to=i despre condi\ia lor de mort[ciune =i despre singura cale de salvare: Isus. Metodele sunt diferite dar mesajul este acela= ca =i acum 2000 de ani!

CE ESTE EVANGHELIA?

1. Vestea Cea Bun[
2. Vestea Cea Bun[ despre moartea jertfitoare lui Isus =i ]nvierea Lui.
a. Ioan 3:16
b. 1 Cor. 15:1-3
c. Gal. 1:3-4

Evanghelia con\ine dou[ elemente cheie:

1. Omul este pierdut, este un p[c[tos, Rom. 3:23

2. Singura =ans[ a omului este Isus Hristos, Rom. 6:23
DE CE S{ EVANGHELIZ{M?

1. Este o porunc[ de la Capul Bisericii, Mat. 28:19-20

2. Este singura cale de-a r[sp`ndi adev[rul despre Dumnezeu, salvare, =i Isus, Romani 10:14

3. Este lucrul natural care ]l face fiecare credincios n[scut din nou, Marcu 5:20

Fiecare credincios a fost evanghelizat de alt credincios. Suntem m`ntui\i fiindc[ cineva, undeva ne-a zis despre condi\ia noastr[ =i ne-a adus la Isus. Puterea lui D-zeu a \inut Biserica prin 2,000 de ani de istorie tulburat[, dar evanghelizarea a f[cut s[ avanseze prin restul lumii. F[r[ evanghelizare, prima Biseric[ din Ierusalim s-ar fi ]nchis dup[ ce Rev. Iacov =i Rev. Simon Petru au murit. Dar sl[vit s[ fie D-zeu, ucenicii au spus istoria lui Isus la al\ii =i ei au spus la al\ii =i a=a mai departe p`n[ acum.

Dac[ nu spunem genera\iei noastre despre Isus =I despre harul Lui, este posibil ca urmo[toarea genera\ie s[ fie ]n bezn[ total[. +i azi exist[ o bezn[ groanzic[. Acum Cre=tinii sunt 1/3 din popula\ia lumii, dar p`n[ la 2000, am putea fi ]n minoritate =i ]n \[rile care tradi\ional au fost cre=tine.  De ce s[ evangheliz[m? Isus conteaz[ pe noi. Lumea din jurul nostru are nevoie de Isus. Du-te =i spune acuma: ISUS M~NTUIE+TE!

CINE POATE +I TREBUIE S{ DUC{ VESTEA CEA BUN{?

Doar cei care sunt m`ntui\i, cei care au primit darul m`ntuirii pe gratis pot s[ fac[ aceste lucru. Un orb nu poate conduce pe alt orb. Unul pierdut nu poate s[ ]ndrume pe altul. Doar care au fost pierdu\i dar acum sunt g[si\i pot =i trebuie s[ spun[ la al\ii despre ce le-a f[cut Isus lor.  Isus a spus multe la popor, a adresat multe subiect la diferite grup[ri de oameni, dar c`nd a vrut s[ investeasc[ ]n unii mesajul lui de salvare, s-a dus la ucencii lui.

Ucenicii L-au cunoscut =i doar care ]-L cunosc pot s[ spun[ la al\i despre m`ntuire fiindc[ dac[ nu au primit m`ntuirea, cum pot s[ spun[ la al\ii? Dar dac[ ucenici tac, dac[ ei nu spun, cine va spune mesajul? }ngerii ar vrea s[ spun[ despre Isus =i dragostea Lui, despre cruce =i posibilitatea m`ntuirii, dar ei nu sunt chema\i la aceasta. Noi trebuie s[ mergem =i s[ spunem.  Timpul este scurt, El vine ]n cur`nd, spune\i acuma.

II CALIFIC{RILE UNUI MARTOR

Isus a chemat primi ucenici =i le-a zis c[ ]i va face pescari de om. Uni au fost pescari de profesie dar Isus le-a zis s[ lase trecutul lor =i s[-L urmeze pe El. Marcu 1:17.

Dou[ elemente pot fi observate din cuvintele lui Isus:

1. urma\i-m[ asculta\i-m[, face\i voia Mea, asculta\i Cuv`ntul meu

2 depindere de Isus Eu v[ voi face pesacri de om – dedicare total[;

}n Fapte 1:8, Isus a zis la ucenicii s[ a=tepte s[ vin[ Duhul Sf`nt ]nainte de a fi ei martori. Ucenicii au ascultat, Duhul a venit, =i doar atunci au ]nceput ei s[ fie martorii lui Isus. S-au bazat pe Duhul Sf`nt s[ fac[ lucrul. Fiecare credincios prime=te Duhul Sf`nt c`nd crede ]n Isus; de fapt doar prin Duhul putem crede ]n Isus. }n momentul c`nd primim darul m`ntuirii, Duhul Sf`nt ne boteaz[ ]n trupul lui Isus Hristos, 1 Cor. 12:13. Avem Duhul Sf`nt ]n noi dar Pavel spune ]n Ef. 5:18 c[ trebuie s[ fim plini de Duhul Sf`nt. Asta ]nseamn[ c[ Duhul nu lucreaz[ ]n noi p`n[ nu d[m tot ce avem lui D-zeu =i El controleaz[ toate departamentele vie\ii noastre. E posibil s[ ai Duhul Sf`nt dar s[ nu lucreze ]n tine? Eu cred c[ un cre=tin este cel care are Duhul ]n el =i Duhul a ]nceput s[ ia control ]n via\a lui.  Martorul este cel care ascult[ pe Isus =i este plin de Duhul Sf`nt a=a doar va fi efectiv ]n a aduce pe al\i la Isus.

Calific[rile unui martor efectiv:

1. Martorul cunoa=te adev[rul 1 Ioan 1:1.
2. Martorul e gata s[ m[rturiseasc[ Romani 1:11.
3. Martorul nu e ru=inat de Evanghelie Romani 1:16.
4. Martorul este gata la timp =i ne la timp 2 Tim. 4:2.
5. Martorul ]n\elege vremurile, 1 Cronici 12:32 – Factorul Isahar
a. timpurile se schimb[
b. metodele se schimb[
c. condi\ia omului nu se schimb[, el este pierdut
d. dragostea lui nu se schimb[, El este la fel ]n dragostea lui pentru om
6. Martorul este ferm dar prietenos 1 Cor. 9:22-23.

7. Martorul este r[bd[tor. Duhul Sf`nt estefactorul cheie ]n evanghelizare, conta\i pe El. }ncrede\i-v[ ]n Domnul pentru rezultate.  C.H. Spurgeon a ]mp[r\it califc[rile pentru un c`=tig[tor de suflete ]n dou[ categori, spre Dumnezeu =i spre om:

A. C[tre D-zeu B. C[tre om

Sfin\enia caraceterului Cuno=tin\a
Via\a spiritual[ Sinceritatea
Umilin\a Evlavie v[zut[ clar
Credin\[ vie Dragoste
Entuziasm Lipsa de egoism
Simplicitatea inimii Seriozitatea
Total[ dezbr[care de sine Bl`nde\e

III. EVANGHELIZARE PERSONAL{

Isus Hristos, Domnul nostru, a vorbut la mul\imi dar uneori a preferat s[ vorbeasc[ doar cu o persoan[. }n Ioan 3 =I 4 vedem dou[ de ocazii de felul acesta. Prima, ]n Ioan 3, vorbe=te de un om, un ]nv[\[tor al legii care a venit s[-l vad[ pe Isus noaptea. Isus a luat timp s[-i explice teologia na=terii din nou =i l-a condus pe Nicodim s[ cread[ ]n Hristos. Mai t`rziu ]n Evanghlia lui Ioan, citim c[ el a avut curajul s[ cear[ lui Pilat trupul lui Isus ca s[-l ]ngroape. (Ioan 19:39) Al doilea exemplu este ]n Ioan 4 c`nd Isus se ]nt`lne=te cu o femeie care avea o reputa\ie rea de tot. +i ]n cuvinte simple, a adus-o la cuno=tin\a c[ El este Mesia. Femeia a fost m`ntuit[, =I s-a dus s[ spun[ la to\i despre omul care I-a zis ei totul despre via\a ei. Dar nu numai Isus a f[cut evanghelizare personal[; ucenicii au f[cut la fel. Filip a plecat de la o evanghelizare cu success ]n Samaria ca s[ m[rturiseasc[ unui famen Etiopian pe un drum. Nu =tiu de ce D-zeu nu a g[sit pe alt om ]n locul lui Filip dar asta cred c[ ne arat[ c`t de imporant este evanghelizarea personal[. Petru s-a dus ]n casa lui Cornelui (Fapte 10), =I Pavel a predicat Evanghelia lui temnicerul din Filip (Fapte 16.)
Evanghelizarea personala este parte din planul mare de- aduce pe oameni la m`ntuirea lui Isus Hristos.
M[rturisirea personal[ poate s[ fie planificat[ sau spontan[.

a. evanghelizare planificat[: 

1. ca =i individ (preparare pentru situa\i speciale)
2. prin biserica local[ (bisericile planific[ =i trimit individuali prin vecin[tate)
b. evanghelizare ne planficat[ (tr[ind zilnic m[rturia Cre=tinului)
1. cele mai ordinare situa\ii pot fi ]ntoarse ]n oportunit[\i minunate pentru a ]mp[rt[=i Evanghelia
2. oporunit[\ile sunt multe
(1) noi trebuie s[ le recunoa=tem
(2) noi trebuie s[ le prindem
(3) noi trebuie s[ fim gata; Filip nu a planificat s[ mearg[ pe drum dar a fost preg[tit
(4) noi trebuie s[ avem inimile noastre preg[tite
(5) noi trebuie s[ cunoa=tem planul simplu a m`ntuirii:
(a) Romani 3:23–To\i au p[c[tuit
(b) Romani 6:23–Pedeapsa p[c[tului
(c) Evrei 9:27–Pedeapsa trebuie s[ fie pl[tit[
(d) Romani 5:8–Pedeapsa a fost pl[tit[ de Hristos
(e) Efeseni 2:8-9–M`ntuirea este un cadou pe gratis
(f) Ioan 1:12 – Trebuie s[-l primim pe Hristos
(g) Apocalipsa 3:20–Hristos la u=a inimii
(h) 1 Ioan 5:11-12–Asigurarea salv[rii
(6) trebuie s[ fime etici =i s[ folosim logica noastr[
(7) trebuie s[ ne ferim de a ne face de ru=ine
(8) trebuie s[ =tim c`nd s[ ne oprim =I c`nd s[ nu ne l[s[m; diferen\a este crucial[

Advantajele m[rutirisirii personale: 

1. fiecare poc[it poate s[ fac[ lucrul acesta
a. nu to\i putem predica, c`nta sau ]nv[\a ]n adunare dar to\i putem ]mp[rt[=i Evanghelia cu un prieten
b. metodele pot fi diferite, dar mesajul trebuie s[ r[m`n[ la fel
c. rezultatele sunt la fel
2. aten\ie este dat pentru fiecare individual
a. to\i suntem diferi\i
b. I-a ]n considerare personalitatea respectiv[
3. Putem da aten\ie la probleme personale
4. demonstreaz[ puterea =i sl[biciunea evanghelistului

“F[ lucrul unui evanghelist” asta a fost porunca lui Pavel c[tre t`n[rul Timotei ]n 2 Tim. 4:5. Lucrul de evanghelist este a m[rturisi. Biblia nu ne spune ce a folosit Timotei dar citim c[ Timotei a \inut c[r\ile lui Pavel ]n grija lui. Mai mult citim c`t[ importan\[ d[ Pavel rug[ciunii =i putem ]n\elege c[ Timotei s-a rugat =i a studiat foarte mult – petrec`nd =i timp =i depun`nd o dedicare total[. Trebuie s[ ]ncepem la fel =i noi cu citirea =i studierea Biblie, =i rug[ciunea.

1. Biblia. Fi un bun cunosc[tor al Bibliei. Fi familiar cu Vechiul Testament dar pentru a evangheliza fi expert in Noul Testament. Memoreaz[ c`t mai multe versete care s[ te ajute ]n discu\iile cu cei care vrei s[-i aduci la Cristos.

2. Rug[ciunea. Nu conta pe tine sau pe iscusin\a ta, cere-I lui s[ fie cu tine ]n orice timp, =i ]n orice ocazie c`nd m[rturise=ti pe Domnul mizeaz[ pe rolul Duhului Sf`nt de a convine nu pe metodele tale. Roag-te pentru prieteni, ccuno=tin\e c[rora vrei s[ le spui despre m`ntuirea adus[ ]n dar de Domnul Isus. Dup[ ce ai spus cuiva despre El, atunci ]ncredin\eaz[-I Lui persoana respectiv[. }ncrede-te ]n El pentru rezultate.

CAPITOLUL 10 UCENICUL +I CINA DOMNULUI! 1 Cor 11:23-32

Actul Cinei Domnului este o dramatizare a Evangheliei, o prezentare grafic[ a ceea ce moartea Domnului Isus a realizat!

Ucenicii Domnului Isus nu au avut servicii de biseric[ ]n timpul vie\ii Domnului Isus. Abia ]n ultima s[pt[m`n[ a vie\ii Sale, Domnul Isus a ini\iat Cina, le-a ar[tat simbolismul Cinei =i asta a fost tot, Matei 26:26-29

}n Ierusalim, dup[ venirea Duhului Sf`nt pe p[m`nt, ]n prima s[pt[m`n[ dup[ Rusalii g[sim pe ucenici “fr`ng`nd p`inea” ]n fiecare zi ]n\elesul acestor cuvinte fiind cina Domnului.

Descrierea mai am[nun\it[ o d[ Apostulul Pavel ]n 1 Cor 11:23-32. El spune c[ a primit de la Domnul aceast[ ]nv[\[tur[, iar bisericile noastre practic[ Cina o dat[ pe lun[.

Cina Domnului este forma cea mai ]nalt[ de ]nchinare pentru cel credincios. Toate cel[lalte p[r\i ale ]nchin[rii sunt importante, dar atunci c`nd ucenicul se “]mp[rt[=e=te” c`nd ia Cina Domnului, ]nchinarea este ]mplinit[!

De ce Cina Domnului?

De=i practicat[ diferit, toate bisericle cre=tine practic[ cina Domnului, ar[t`nd importan\a acestui lucru. Domnul Isus a instituit Cina pentru “pomenirea Lui,” spre a ne aduce aminte de El. Domnul Isus a vrut s[ nu fie “uitat” ]n grupul ucenicilor, acest simbol \in`nd vie amintirea Lui. Deci Cina Domnului este important[ c[ ne aduce aminte de El, de ce-a f[cut El pentru noi, =i prin Cin[ vestim moartea Domnului p`n[ va veni El. Cina deci are dublu rol de a ne aminte de El =i a ne ajuta s[ vestim moartea Lui p`n[ la venirea Lui.

Cina este o privire ]npre trecut =i una spre viitor! 

Cea din trecut ne spune c[ El +i-a dat via\a pentru noi, a l[sat trupul Lui s[ fie fr`nt, s`ngele Lui s[ fie v[rsat pentru mul\i spre iertarea p[cateleor. Ceea ce El a f[cut este uria=! Celor str[ini de leg[minte le-a adus un leg[m`nt nou, etern ]n s`ngele Lui! Cina Domnului ne aduce aminte de ce-a f[cut El pentru noi. Nu ne aduce Cuv`ntul aminte de El? Ba da! }n Cuv`nt citim despre El, via\a =i cuvintele Lui, dar ]n Cina Domnului avem o reprezentare grafic[ a ceea ce a f[cut El pentru noi. Privirea spre viitor ne spune c[ El va veni! Vestim p`n[ va veni El. Ne d[ certitudinea veniri Lui! Nu-i poveste. El va veni. La venirea Lui vom celebra cu El din noul vin al }mp[r[\iei!

Dar cina este =i o privire la cee ce este acum. Cre=tinismul, via\a de ucenic nu este doar trecut =i viitor ci este prezent! Prezent care ]n Cin[ celebreaz[ ]mp[rt[=irea cu El, al Lui cu noi, =i a noastr[ cu Trupul Lui, 1 Cor 10:16-17. Noi care sunte mul\i, suntem un trup! Aceast[ celebrare este prezent[, =i bucuria celor ce sunt ]n trupul Lui nu este cunoscut[ doar cei ce sunt parte din El.  De ce simbol =i nu mai mult? Istoric Cina Domnului a suferit diferite interpret[ri, dou[ fiind majore ]n lumea cre=tin[. De la simbolismul primelor veacuri s-a trecut la transubstan\iere, sau tranformarea elementelor cinei ]n trupul Domnului. P`inea devine carnea, trupul Domnului atunci c`nd preotul o sfin\e=te =i o ridic[ ]n sus ca ofert[, sau jertf[ Lui Dumnezeu. Martin Luther a refuzat transubstan\ierea ca nefiind biblic[ dar a ]nlocuit-o cu consubstan\ierea care sun[ diferit de transubstan\iere dar ]n esen\[ nu se deosebe=te prea mult. Elementele nu se tranform[ dar Domnul Isus este prezent ]n elemente. Calvin a respins prezen\a fizic[ a Domnului Isus ]n elemetele cinei, dar a propus prezen\a dinamic[ a Domnului Isus ]n elementele cinei. Reformatorul elve\ian Huldreich (Ulrich) Zwingli re-aduce ]n biseric[ simbolismul instituit de Domnul Isus. Cina este un simbol care ne aduce aminte de El =i vest=te moartea Lui at`t timp c`t va fi practicat[ p`n[ la venirea Lui. Prezen\a Domnului Isus ]n elemente este mai multe influen\ial[, spiritual[ dec`t metafizc[. De=i noi respingem prezen\a fizic[, noi suntem con=tien\i c[ Domnul Isus ne-a promis c[ va fi cu noi tot timpul, =i mai ales la acest moment al ]nchin[rii prezen\a Lui este cu cei ce particip[ la

Cina Domnului. }nsemn[tatea Cinei 

1. Moartea Domnului Isus–Pavel spune c[ p`n[ la venirea Lui vom vesti moartea Domnului Isus!

2. Participarea noastr[ ]n beneficiile mor\ii Lui
Ne identific[m cu ceea ce El a realizat prin moartea Lui!

3. Hran[ Spiritual[ }n Ioan 6 El spune c[ cine nu m[n`nc[ Trupul Lui =i nu bea S`ngele Lui…referin\[ clar simbolic[, nu are parte cu El

4. Unitatea Credincio=ilor Noi care suntem mul\i form[m un singur trup!

5. Cristos ]=i afirm[ dragostea pentru noi Nu este mai mare dragoste dec`t s[-=i dea vi\a cineva pentru prietenii lui, El =i-a dat-o pentru noi, deci nu poate fi dep[=it ]n dragoste!

6. Cristos afirm[ c[ toate binecuv`nt[rile m`ntuirii sunt pentru noi. Cei ce se ]mp[rt[=esc ]n moartea Domnului Isus declar[ c[ sunt m`ntui\i =i din m`ntuire decurd beneficiile iert[rii =i ale primiri ]n starea de har.

7. Noi ne afirm[m credin\a ]n Domnul Isus.

La Cina Domnului noi afirm[m c[ nu doar am ]nceput via\a de credin\[, botezul fiind un act de ini\iere, ci continu[m via\a de credin\[. Cine se paote ]mp[rt[=i? Doar cei m`ntui\i, boteza\i =i ]n bun[ r`nduial[ cu Domnul =i cu biserica. Cei nem`ntui\i nu se pot ]mp[rt[=i deoarece simbolul nu reprezint[ nimic pentru ei. Cei neboteza\i nu au f[cut primul pas al scult[rii cum pot s[-l fac[ pe al doilea?  A fi ]n bun[ r`nduial[ ]nseamn[ a fi ]n stare de pace =i f[r[ p[cate nem[rturisite. C`t de frecvent? Oridec`te ori! S[pt[m`nal, zlinic, lunar. Toate aceste frecven\e au fost folosite, =i nu e nimic mai special ]ntr-una sau alta.

CAPITOLUL 11 UCENICUL +I LUPTA SPIRITUAL{

Poetul rom`n George Co=buc scria ]n poezia “Lupta Vie\ii,”

Copiii nu-n\eleg ce vor, a pl`nge-i cumin\ia lor
Dar lucrul cel mai la= ]n lume e un b[rbat t`nguitor.
Nimic nu-i mai de r`s ca pl`nsul ]n ochii unui lupt[tor.
O lupt[-i via\a deci te lupt[ cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? E=ti un nemernic c`nd n-ai un \el hot[r`tor.
Tu ai pe-ai t[i! De n-ai pe nimeni, te lup\i pe seama tuturor.
E tragedie-n[l\[toare c`nd, birui\i, o=tenii mor
Dar sunt eroi de epopee c`nd bra\ul li-e biruitor.

Comediant e cel ce pl`nge, =i-un un neom, c[-i dezertor
Oricare-ar fi sf`r=itul luptei, s[ stai lupt`nd c[ci e=ti dator!
Tr[iesc acei ce vor s[ lupte; iar cei frico=i se pl`ns =i mor
De-i vezi murind s[-i la=i s[ moar[, c[ moartea e menirea lor.

Nu-i vorba de lupt[ spiritual[ ]n aceast[ poezie, dar ideea c[ via\a e o lupt[ e un mare adev[r! Ucenicul care umbl[ ]n voia Lui Dumnezeu, care vrea s[ fie ca }nv[\[torul Lui va fi confruntat mereu cu du=manul care nu vrea acest lucru. Diavolul s-a opus Domnului Isus, =i ]n mod categoric se opune =i nou[. E tragic s[ crezi c[ via\a de ucenicie este f[r[ lupt[, e grav s[ nu fi preg[tit pentru atacurile care cel r[u le va aduce ]mpotriva ta.

Domnul Isus a preg[tit pe ucenici spun`ndu-le c[ vor fi ur`\i de lume, Ioan 15:18; vor fi da\i afar[ din sinagogi, vor fi uci=i, iar cei ce o vor face vor pretinde c[ fac slujb[ Lui Dumnezeu, Ioan 16:2; 1 Ioan 3:1, 13. Atacurile lumii au fost =i sunt sim\ite de c[tre cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Lupta spiritual[ nu se rezum[ doar la primii ani de credin\[, ci este un proces care \ine toat[ via\a. Sunt perioade intense de atac, de obicei c`nd te hot[r[=ti s[ fi cu adev[rat ucenicul Lui, c`nd ai luat ]n serios chemarea de a fi ca El, nu te a=tepta la aplauzele diavolului. El prefer[ cre=tini care s[ fie ]n mul\ime, s[ admire pe Isus ca pe un bun ]nv[\[tor, lucr[tor de minuni, dar nu cumva s[ te desprinzi de mul\ime =i s[ vrei s[ instaurezi domnia Domnului Isus ]n via\a ta plenar c[ci va declan=a tot feluri de atacuri. Asta nu ]nseamn[ c[ doar atunci te atac[, dar intensitatea e mult mai mare. Majoritatea cre=tinilor recunosc c[ sunt patru surse ale necazurilor sau ]ncerc[rilor noastre:

1. Din propriile noatre ac\iuni gre=ite, Gal. 6:7. Ceea ce seam[n[ omul aceia va secera. Condu excesiv, =i vei avea de suferit. Poli\istul \i se va p[rea un sol al diavolului, ceasul r[u, nenorocul s[ te prind[, etc. Totul ar fi putut evitat printr-o ac\iune cu judecat[. Sunt “n” ac\iuni non-morale care le facem =i ele au consecin\e din cele mai nepl[cute pentru noi, dar nu avem pe cine pune blama dec`t pe noi! Osea 8:7–Au sem[nat v`nt vor secera furtun[. Spune o vorb[ necugetat[, =i mai adun[ penele!

Efeseni 4:25-27 Dai ocazie diavolului. Pavel spune s[ nu-i d[m dar prin comportarea noastr[, vorbirea noastr[ ]i d[m prilej. El nu pierde prilejul =i ne atac[.

Nu doar prin noi, ci prin familie =i prin biseric[ ne atac[.

1 Tim 4:1 Pavel ]l avertizeaz[ pe Timotei s[ fie atent c[ unii vor promova doctrina demonilor ]n biseric[!

Daniel vede pe diavol influen\`nd na\iuni ]ntregi, Daniel 10–Efeseni 2:2.

2. Atacul diavolului, 1 Ioan 2:16;

a. Pofta firii p[m`nte=ti; 2 Sam 11:2-4; Matei 4:2-3

b. Pofta ochilor; 2 Tim 4:10; Matei 4:8

c. L[ud[ro=ia vie\ii; Obadia 3, 4; Matei 4:5-6

Aceste atacuri sunt comune tuturor oamenilor, intensitatea lor cre=te ]n sfera sl[biciunii fiec[ruia. Nu toate trei vin de-o dat[, de=i pot veni toate trei. Nu toate cu acea=i intensitate.

Credniciosul trebuie s[ fie con=tinet de =iretlicurile celui r[u, cunosc`ndu-i planul mult mai u=or biruie=ti, 2 Cor 2:11

Credinciosul trebuie bine echipat, Efeseni 6:10-18.

Armele noastre nu sunt fire=ti ci duhovnice=ti, 2 Cor 10:3-5.

Diavolul tulbur[ lini=tea multora d`nd t`rcoale, venind prin g`nduri, vorbe, priviri…nu te r[pune, nu poate s[ te doboare, dar dac[ nu te ]mpotrive=ti tare ]n credin\[ te obose=te spiritual, =i atunci devii victima Lui. Sunt mul\i care sunt lovi\i cu tot felul de s[ge\i arz[toare ]n sufletul lor, s[ge\i care ard =i macin[. Dac[ scutul credin\ei e pe noi, le vom stinge, altfel ele ne vor arde.

3. Dumnezeu ne pedepse=te pentru p[catele noastre

Sursa aceasta de conflict o cuno=tem mai bine. Ucenicul =tie c`nd face p[cate, =tie c`nd trebuie disciplinat =i pedeapsa ]l va aduce la ]n\elegerea mai ad`nc[ a rela\iei de paternitate a Lui Dumnezeu cu el. Cei ce nu sunt disciplina\i, cei ce nu sunt ]ndrepta\i sunt ]n afara familiei Lui Dumnezeu, Evrei 12:5-12. }n dragostea Lui p[rinteasc[ El ne pedepse=te pentru a ne face mai buni.

4. Dumnezeu ne testeaz[ pentru cre=terea spiritual[. 2 Cor 12:7; Evrei 5:8 Avraam, Iosif, Moise, Noe, Iov, Domnul Isus  Aceste caractere biblice au fost greu ]ncercate dar nu pentru ac\iuni gre=ite, nici ispiti\i de diavolul, nici disciplina\i pentru p[cate, ci ]ncerca\i asemenea aurului pentru a deveni tot mai pl[cu\i ]anintea Domnului!

* Tony Evans scrie ]n “The Battle is the Lord’s” c[ un campion de =ah a intrat ]ntr-un muzeu de art[. Acolo a v[zut un tablou interesant, diavolul era la masa de =ah cu un t`n[r. Numele tabloului era “=ah-mat.” Diavolul r`dea cu gura p`n[ la urechi, iar t`n[rul ar[t[ ]ngrozit. Diavolul l-a pus la col\, l-a b[tut, lupta era pierdut[. Campionul s-a dus la curatorul muzeului =i l-a ]ntrebat dac[ nu are cumva o tabl[ de =ah. Acesta a c[utat =i a g[sit ]ntr-un dulap o tabl[ de =ah. Campionul a luat-o. A arnajat-o ]n toate felurile posibile =i apoi a pus-o la picioarele tabloului. A ]ntors-o spre t`n[r =i prin tablou vroia s[-i spun[, “nu-i =ah-mat…mai este o mutare, mai po\i s[ faci o mutare =i-l ba\i tu pe el…”

Ne d[m seama c[ mul\i tineri =i b[tr`ni se trezesc prea t`rziu c[ au fost f[cu\i =ah-mat de diavolul. Marele Campion, Domnul Isus l-a f[cut =ah-mat pe diavolul la Golgota. El este prezent ]n fa\a noatr[ la orice b[t[lie =i ne ofer[ mutarea Lui, ne ofer[ s[-l punem pe El ]naintea noastr[. Mul\i l-am luat pe El =i El ne-a scos din ]ncurc[tura mor\ii =i a ]nfr`ngerilor spirituale, dar mai sunt mul\i care stau bloca\i ]n fa\a atacurilor snistre ale celui r[u.

Lupta e cr`ncen[, dar El ne-a asigurat biruin\a. Prin El noi suntem mai mult dec`t biruitori!

CAPITOLUL 12 UCENICUL +I BANII Luca 12:15

Feri\i-v[ de orice l[comie de bani; c[ci via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui.

De=i ucenicului i se pare discu\ia despre bani ca fiind nespiritual[, adev[ratul ucenic va ]nv[\a de la Domnul Isus c[ banii au avut un loc important ]n discu\iile }nv[\[torului.

Banii au importan\[ destul de mare ]n via\a tuturor dar mai ales al credincio=ilor. De ce? Banii sunt valoarea ce-o primim ]n schimbul timpului care-l d[m cuiva, deci ei reprezint[ mare parte din via\a noastr[. Mai mult, Domnul Isus a vorbit enorm de mult despre bani, adminstrarea lor, pozi\ia fa\[ de bani.

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime! Mul\imea care nu-l urmeaz[ pe Domnul Isus alearg[ dup[ bani =i toate energiile se duc pe c`=tig.

Ucenicul Domnului Isus, cel care ]nva\[ mereu de la }nv[\[torul lui cum s[-=i tr[iasc[ via\a ]n fiecare zi, va fi foarte interesat s[ ]nve\e ceea ce Domnul Isus spune despre bani =i ]n general despre lucrurile materiale.

1. Valoarea vie\ii este de alt[ natur[! V. 15

Via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui. Domnul Isus ilustreaz[ punctul acesta prin pilda omului care a avut o recolt[ record. Omul a planificat bine, a lucrat bine, Dumnezeu a fost binevoitor =i i-a dat ploaie, soare, v`nt, condi\ii optime pentru succes. P[catul lui a fost c[ a crezut c[ via\a este aceasta, dar ]n noaptea dup[ cele mai ambi]ioase planuri, via\a s-a terminat. Via\a nu a avut nici ]n clin nici ]n m`nec[ cu calculele =i planurile lui.

Domnul Isus nu se leag[ de bog[\ia lui ci de faptul c[ via\a este mai mult dec`t a v[zut el. Via\a este un concept mult mai ]nalt, dar argintul blocheaz[ aceast[ vedere.  ***Un om bogat a invitat pe pastorul lui ]n vizit[ s[ discute despre lucrurile vie\ii spirituale. Oric`t pastorul a ]ncercat, omul nu pricepea ceea ce el spunea. Pastorul l-a rugat pe om s[ priveasc[ pe geam afar[ =i s[-i spun[ ce vede. “Oameni, ma=ini, cl[diri, iarb[, etc.” Vino =i uit[-te ]n oglind[ acum. Ce vezi? “Pe mine.” +i geamul =i oglinda sunt sticl[ transparent[, cum de prin una vezi pe al\ii =i prin alta doar pe tine? Argintul pe spatele oglinzii ]mpiedic[ s[-i vezi pe al\ii.***

Omul care a avut recolta record nu a v[zut pe nimeni dec`t pe el, iar f[c`nd a=a, Domnul Isus ]i d[ un nume care nu place la nimeni, “nebunule!”

2. Cel ce adun[ comori pentru sine este nebun, v. 21

Bog[\iile nu dau valoare vie\ii. Ast[zi ca =i atunci oamenii cred c[ cei ce au mult, mu\ii bani sunt de valoare, dar ]naintea lui Dumnezeu, altceva d[ valoare vie\ii. El ne-a f[cut cu o dimensiune spiritual[, dimensiune ce ]n\elege adev[ratele bog[\ii.  Bog[\iile sunt trec[toare. Imperii mari au trecut. Oameni foarte boga\i au ajuns muritori de foame. B[nci s-au ]nchis, fabrici s-au ]nchis, banii =i-au pierdut nu o dat[ orice valoare.

Bog[\iile pot s[ te opreasc[ s[-l vezi pe Dumnezeu. Omul cu recolta record nu a putut s[-l mai vad[ pe Dumnezeu. }ngrijpr[rile =i ]n=el[ciunile bog[\iilor l-au orbit.

3. Cum te po\i ]mbog[\i fa\[ de Dumnezeu?

(1) Nu-\i pune inima ]n bog[\ii, fi atent la practici necinstite de ]mbog[\ire (Ps. 62:10; Iacov 5:1-6).(2) Dumnezeu ne cere s[ fim mul\umi\i cu ce avem, s[ nu poftim ce au al\ii (Ex. 20:17; Evr. 13:5).(3) Iubind banii =i bog[\ia ne ]n=el[m Mat. 13:22; 1 Tim. 6:6-10; Apoc. 3:17).(4) D`nd slav[ Lui Dumnezeu cu mul\umire pentru tot ce avem, =i ajut`nd pe al\ii este atitudinea corect[ (Deut. 8:11, 17-18; Prov. 3:9-10; Mat. 10:8; Fap. 20:35). (5) Este gre=it s[-\i zide=ti reputa\ia pe ceea ce ai, rezultatele pot fi dezastroase, omul cu recolta record, Anania =i Safira (Fap. 5:1-11).(6) Bog[\ia este un dar de la Dumnezeu =i trebuie folosit[ cu responsabilitate (1 Tim. 6:17-18; 2 Cor. 8-9).

Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Evrei 13:3 s[ nu fi\i iubitori de bani! Mul\umi\i-v[ cu ce ave\i!

Dumnezeu promite: Nu te voi l[sa niciodat[; nu vei fi abandonat de El!

A=a c[ putem fi…cum? Plini de ]ncredere, declar`nd: Domnul este ajutorul meu, nu m[ voi teme, ce mi-ar putea face omul? Nimic!

Exist[ o imens[ diferen\[ ]ntre dorin\[ =i necesitate!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime!

Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Filipeni 4:19

L[comia/dorin\a de a avea satisf[cute dorin\ele imediat, duc la p[cat, =i ne]ncredere ]n Dumnezeu!

La fel ca orice poft[, pofta dup[ bani duce la r[u, pentru c[ cei se ]ncred ]n bani }l neag[ pe Dumnezeu c[ le-ar purta de grij[.

Proverbe 23:4; 28:8, 22 Nu te chinui s[ te ]mbog[\e=ti!

Bog[\iile sunt incapabile s[ aduc[ fericirea, ele nu r[m`n ve=nic, Iacov 5:1-3

Psalmul 119:36 Inima, afec\iunea s[-\i fie ][ndreptat[ spre Cuv`nt, spre Dumnezeu, nu spre c`=tig!

Matei 6:24, 33 Este imposibil s[ sluje=ti pe Dumnezeu =i pe bani! }mp[r[\ia Lui, El trebuie s[ fie prioritatea noastr[ suprem[!

Luca 18:18-25 Tân[rul bogat a iubit mai mult banii dec`t pe Dumnezeu!

Folosirea corect[ a banilor
1 Tim 6:18-19
1 Tim 4:8

Luca 12:33 Face\[i-v[ rost de pungi care nu se ]nvechesc!

CAPITOLUL 13 UCENICUL +I MUNCA LUI, LOCUL DE MUNC{  Luca 5:1-11

Suntem con=tien\i c[ mare parte din timp o petrecem la serviciul nostru. Ar fi absurd s[ credem c[ Dumnezeu a vrut ca ucenicii Lui s[ fie doar ai lui ]n timpul liber iar la serviciu nu. Este o abera\ie de la normal s[ credem a=a ceva.

Domnul Isus a vorbit mult despre munc[ =i practicile din vremea Lui. El a vorbit despre investi\ii, economii, datorii, ]mprumuturi, capital, dob`nzi, porocedurile de angajare, structurile de salarizare, construc\ii, planuri de construc\ii, g[sirea banilor pierdu\i, necinste ]n afaceri, reducerea datoriilor, etc.

Lumea vestic[ a adoptat compartimentalizarea sau segmentarea vie\ii. Separarea religiei de stat, a =colii de biseric[, a vie\ii publice de cea particular[, etc.

}n religiile estice, via\a religioas[ =i cea laic[ se contope=te. Via\a cu dumnezeul lor =i cea politic[, angajarea zilnic[ sunt tot una. To\ii terori=tii fanatici care omoar[ sau iau ostateci nu o fac ]n timpul liber ci aceasta este via\a lor, dedicarea lor ]n numele religiei.

Dumnezeu care ne-a creat =i ne-a a=ezat pe acest p[m`nt a f[cut-o ca noi s[ “administr[m” p[m`ntul. Diavolul a furat acest drept de la Adam, =i noua Lui crea\ie nici grij[ nu are c[ oameni care  nu-L cunosc pe Dumnezeu adminstreaz[ p[m`ntul. Cum vede Dumnezeu acest lucru c`nd cei ce conduc lumea Lui nici grij[ nu au cine este El =i ce vrea El? Noi cei care-L cunoa=tem pe El nu avem nici un impact ]n lumea Lui?!

I. Dumnezeu a creat universul 

F[r[ posibilitate de t[gad[, acest p[m`nt este crea\ia unui Dumnezeu inteligent =i bun. Al Domnului este p[m`ntul cu tot ce este pe el spunea psalmistul, Ps. 24:1-2

II. Dumnezeu este interesat cum merge acest univers

Dumnezeu nu a f[cut p[m`ntul ca s[ mearg[ f[r[ \int[. El vrea ca noi s[ ne rug[m “vie ]mp[r[\ia Ta, =i fac[-se voia Ta precum ]n cer =i pe p[m`nt!” Este clar c[ Dumnezeu nu vrea ca alt[ voie s[ se fac[ dec`t voia Lui!

III. Dumnezeu ne-a pus pe noi s[ adminstr[m acest univers

Voia Lui Dumnezeu este ]mplinit[ de copiii Lui Dumnezeu =i ei ar trebui s[ adminstreze p[m`ntul, principiile lor ar trebui s[ fie cele care conduc afacerile acestui p[m`nt.

IV. Copiii Lui trebuie s[ fie cei dint`i ]n toate lucrurile

Aici ]ncepe responsabilitatea noastr[. La locul de munc[, fiecare credincios trebuie s[ exceleze, s[ avanseze, s[ fie ]n pozi\ia de a influne\a ]ntrega atmosfer[. Nu prin for\[, nu prin practici necinstite, ci ]n cea mai exemplar[ comportare, excelen\[ ]n tot ceea ce facem, f[c`nd totul ca pentru Domnul.

V. Via\a noastr[ de la biseric[ nu trebuie s[ fie diferit[ la lucru Noi s[ lupt[m ]mpotriva privatiz[rii, a compartimantaliz[rii, a segment[rii vie\ii noastre. Noi ducem cu noi la locul de munca via\a de cre=tin.

V. Etica, moralitatea noastr[ trebuie s[ fie net superioar[ celorlal\i }n lumea de ast[zi etica =i morala multora este egal[ cu a celor necredincio=i. Minciuna, ]n=eleciunea, furtul de timp, bani, materiale, ]ndoirea adev[rului, scurtarea lui s[ nu fie nici pomenite.

VI. Lumina noastr[ trebuie s[ fie clar[, sarea cu gust Evanghelizarea locului de munc[ trebuie s[ fie un lucru de la sine ]n\eles. Evanghelizarea rela\ional[ se face cel mai bine la locul de munc[. Nu trebuie s[ pui o Biblie mare pe masa de lucru, ci s[ pui o via\[ ca a Domnului Isus ]naintea oamenilor =i El ]i va atrage la El.

CAPITOLUL 14 PERSEVEREN|A UCENICULUI/P{STRAREA LUI }N HAR

Odat[ m`ntuit, pentru totdeauna m`ntuit?

Un suflet cu adev[rat m`ntuit poate fi pierdut?

Amble ]ntreb[ri sunt pertinente, iar r[spunsurile difer[ func\ie de cine le d[ =i din ce grupare face parte.

1. Biserica Romano Catolic[ sus\ine c[ m`ntuirea se poate piere prin comiterea p[catului de moarte.
2. Luteranii =i Arminienii spun c[ o persoan[ poate s[-=i piard[ m`ntuirea, dar nici unul din cei ale=i nu =i-o va pierde. Ambigu[ aceasta idee, dar sus\inut[ de mul\i credincio=i Rom`ni.
3. Wesley a spus c[ prin p[catuirea cu voia =i apostazie se poate pierde m`ntuirea.
4. Biblia spune c[ “]n veac nu vor pieri!” Ioan 10:27.

Ucenicul prive=te din punctul de vedere divin, iar acestsa spune c[ puterea Lui Dumnezeu p[streaz[ pe cel credincios, 1 Petru 1:5

Un lucru trebuie ]n\eles clar, nu to\i cei ce zic Doamne Doamne vor fi m`ntui\i doar cei ce fac voia Lui Dumnezeu, deci doar acestora li se aplic[ principiul m`ntuirii ve=nice!

Trebuie =tiut c[ Biblia este baza siguran\ei m`ntuirii nu experine\a cuiva. C`nd experien\a devine normativ[ atunci nu mai exist[ norm[!

M`ntuirea etern[ asigur[ pe cel credincios c[ va fi:

a. P[zit de Dumnezeu

b. P[zit prin credin\[ nu f[r[ credin\[.

c. P[zit etern nu doar pentru o vreme!

Dumnezeu asigur[ m`ntuirea ve=nic[ tuturor adev[ra\ilor credincio=i =i ]i va determina s[ persevereze ]n har p`n[ ]n ziua aceea!

Perseveren\a este rezultatul siguran\ei m`ntuirii =i a p[str[rii ]n har a celor m`ntui\i

Ioan 8:31-32 Dac[ r[m`ne\i ]n Cuv`ntul Meu, sunte\i ]ntr-adev[r ucenicii Mei. Ve\i cunoa=te adev[rul =i adev[rul v[ va face liberi!

Ioan 15:10 Dac[ p[zi\i poruncile Mele, ve\i r[m`ne ]n dragostea Mea, dup[ cum =i Eu am p[zit poruncile Tat[lui Meu =i r[m`n ]n dragostea Lui.

1 Cor 15:2 Prin Evanghelie sunte\i m`ntui\i dac[ o \ine\i a=a cum v-am propov[duit-o; altfel degeaba a\i crezut.

Colos 1:23 Negre=ti dac[ r[m`ne\i =i mai departe ]ntemeia\i =i neclinti\i ]n credin\[.

Evrei 3:14 C[ci ne-a f[cut p[rta=i ai Lui Cristos, dac[ p[str[m p`n[ la sf`r=it ]ncrederea nezguduit[ de la ]nceput.

Evrei 12:14 Urm[ri\i pacea cu to\ii =i sfin\irea, f[r[ care nimeni nu va vedea pe Domnul.

1 John 3:9 Oricine este n[scut din Dumnezeu, nu p[c[tuie=te, pentru c[ s[m`n\a Lui r[m`ne ]n el =i nu poate p[c[tui fiindc[ este n[scut din Dumnezeu!

Juda 21-24 |ine\i vã în dragostea lui Dumnezeu, =i a=tepta\i îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru via\a ve=nicã. Mustra\i pe cei ce se despart de voi; cãuta\i sã m`ntui\i pe unii, smulg`ndu i din foc; de al\ii iar[=i fie vã milã cu fricã, ur`nd p`nã =i cãma=a m`njitã de carne. Iar a Aceluia, care poate sã vã pãzeascã de orice cãdere, =i sã vã facã sã vã înfã\i=a\i fãrã prihanã =i plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sã fie slavã, mãre\ie, putere =i stãp`nire, mai înainte de to\i vecii, =i acum =i în veci. Amin.

Siguran\a m`ntuirii se bazeaz[ pe harul Lui Dumnezeu =i pe faptul c[ via\a ve=nic[ este un dar, un dar ve=nic.

Ioan 6:39 +i voia Celui ce m-a trimis este s[ nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El ci s[-l ]nviez ]n ziua de apoi.

Ioan 10:27-30 Oile Mele ascultã glasul Meu; Eu le cunosc, =i ele vin dupã Mine. Eu le dau via\a ve=nicã, în veac nu vor pieri, =i nimeni nu le va smulge din m`na Mea. Tatãl Meu, care Mi le a dat este mai mare dec`t to\i, =i nimeni nu le poate smulge din mîna Tatãlui Meu. Eu =i Tatãl una suntem.>

Romani 8:31-39 Nu este nimic =i nimeni ]n stare s[ ne despart[ de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Domnul Isus!

Rom 11:29 C[ci Lui Dumnezeu nu-i pare r[u de darurile =i de chemarea f[cut[.

1 Cor 1:8-9 El v[ v-a ]nt[ri p`n[ la f`r=it, ]n a=a fel ca s[ fi\i f[r[ vin[ ]n ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la p[rt[=ie cu Fiul S[u Isus Cristos, Domnul nostru.

Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

Filip. 1:6 Sunt ]ncredin\at c[ Acela care a ]nceput ]n voi aceast[ bun[ lucrare, o va ispr[vi p`n[ ]n ziua Lui Cristos.

1 Tes 5:23-24 Dumnezeul p[cii s[ v[ sfin\easc[ El ]nsu=i pe deplin; =i duhul vostru, sufletul vostru =i trupul vostru s[ fie p[zite ]ntregi f[r[ prihan[ la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

Iuda 1..cei chema\i, care sunt iubi\i ]n Dumnezeu Tat[l, =i p[stra\i pentru Isus Cristos.

1 Ioan 5:18 +tim c[ oricine este n[scut din Dumnezeu nu p[c[tuie=te, ci cel n[scut din Dumnezeu ]l p[ze=te, =i cel r[u nu se atinge de el.

St`lpii care sprijinesc siguran\a m`ntuirii:

1. Moartea Domnului Isus

Rom 8:34 Cine-i va os`ndi? Cristos a murit! Ba mai mult El a =i ]nviat, st[ la dreapta lui Dumnezeu =i mijloce=te pentru noi.

2. }nvierea Domnului Isus

Ioan 14:19…pentru c[ Eu tr[iesc =i voi ve\i tr[i!

1 Pet 1:3 Binecuv`ntat s[ fie Dumnezeu, Tat[l Domnului nostru Isus Cristos, care dup[ ]ndurarea Sa cea mare, ne-a n[scut din nou prin ]nvierea Lui Isus Cristos din mor\i la o n[dejde vie!

3. Mijlocirea Domnului Isus Cristos

Ioan 17:24 Eu le-am dat slava pe care Mi-a dat-o Tu, pentru ca ei s[ fie una cum =i noi suntem una.

Rom 5:10 C[ci dac[ atunci c`nd eram vr[jma=i, am fost ]mp[ca\i cu Dumenzeu prin moartea Fiului S[u, cu mult mai mult acum, c`ns suntem ]mp[ca\i cu El, vom fi m`ntui\i prin via\a Lui.

Evr. 7:25 De aceea =i poate s[ m`ntuiasc[ ]n chip des[v`r=it pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru c[ tr[i=te ve=nic ca s[ mijloceasc[ pentru ei.

4. Scopul Lui Dumnezeu Rom 8:30 Pe cei ce i-a hot[r`t, i-a chemat. Pe cei ce i-a chemat i-a socotit neprih[ni\i, pe ace=tia i-a =i glorificat.

5. Puterea Lui Dumnezeu

1 Pet 1:5 Voi sunte\i p[zi\i de puterea Lui Dumnezeu

Ioan 10:28-29 Nimeni nu ne poate smulge din m`na Domnului Isus =i a Lui Dumnezeu

Iuda 24-5 Iar Aceluia care poate s[ v[ p[zeasc[ de orice c[dere =i s[ v[ fac[ s[ v[ ]nf[\i=a\i f[r[ prihan[ =i plini de bucurie ]naintea slavei Sale! Singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, s[ fie slava, m[re\ia, puterea =i st[p`nirea, mai ]nainte de to\i vecii, =i acum =i ]n veci. Amin.

6. Credincio=ia Lui Dumnezeu 1 Tes 5:24 Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

7. Providen\a Lui Dumnezeu Rom 8:28 Toate lucrurile lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. M`na ]nvizibil[ providen\ial[ a Lui Dumenzeu lucreaz[ totul spre binele noastru ve=nic!

8. Pecetea sau sigilul Duhului Sf`nt Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

9. Consiten\a caracterului Lui Dumnezeu 2 Tim 2:13 Dac[ suntem necredincio=i, totu=i El r[m`ne credincios, c[ci nu se poate t[g[dui singur. El nu se minte pe El. Ne-a m`ntuit, =i ne-a m`ntuit ve=nic!

Valoarea practic[ a siguran\ei eterne

1. Ne ]ncurajeaz[ s[-L slujim cu credincio=ie
1 Cor 15:58 De aceea, pentru c[ ne d[ biruin\a, fi\i tari, neclinti\i, spori\i totdeauna ]n lucrul Domnului c[ci =ti\i c[ci osteneala voastr[ nu este zadarnic[.
2. Pe cel timd ]l umple de speran\[.
3. Ne d[ asigurare =i bucurie ]n tr[irea cu El. Via\[ din bel=ug, ]ntr-un osp[\ necurmat, plin de bucurie la picioarele Lui. Ve=nice sunt desf[t[rile la dreapta Lui.
4. Produce o tr[ire Cre=tin[ consistent[!

Cine r[m`ne ]n El aduce mult[ road[! C`nd s-a construit posul numit “Golden Gate” din San Franciso, California, dou[zeci =i trei de muncitori au murit c[z`nd ]n ap[. Cam pe la jum[tatea proectului, o mare plas[ a fost prins[ sub pod pentru siguran\a muncitorilor. Surprinz[tor, dup[ aceea doar zece munitori au mai c[zut =i to\i zece au fost salva\i fiind prin=i de plasa salvatoare. Nu doar at`t, dar productivitatea muncii a crescut cu peste 25% dup[ instalarea plasei. Asigura\i de prezen\a plasei, ei nu au dansat pe pod, ci au lucrat cu mai mult entuziasm =tiind c[ nu trebuie ei s[ se p[zeasc[. Ar fi gre=it s[ credem c[ ucenicul m`ntuit se “joac[“ de-a poc[in\a, nu ci el cre=te ]n asem[narea Domnului Isus =i lucreaz[ cu entuziasm =tiind c[ este p[zit nu de o plas[ care se poate rupe, ci de “putea Lui Dumenzeu.”

CAPITOLUL 15 UCENICUL D~ND SOCOTEAL{ DE N{DEJDEA CARE ESTE }N EL 1 Petru 3:13-15

Nici nu termini de explicat ceea ce ]nseamn[ mare m`ntuire dat[ de Domnul Isus, bucuria ]n n[dejdea ve=nic[ a acestei m`ntuiri, =i imediat auzi zeci de ]ntreb[ri. Chiar a=a s[ fie? Nu cumva sunte\i orbi =i vede\i doar o parte a lucrurilor? Nu sunt zeci de texte care spun contrariul?

Petru a =tiu c[ ucenicii vor avea de dat r[spuns despre n[dejdea care este ]n ei, de aceea i-a avertizat s[ fie ]ntodeauna gata. Cred c[ Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ nu se ]ngrijoreze c`nd vor sta ]n fa\a acuzatorilor lor, dar nu cred c[ a fost necesar s[-i preg[teasc[ pentru a dovedi altor credincio=i c[ ceea ce El a adus este temporar, =i ucenicia este doar pentru o vreme. Ucenicul =tie care este Dumnezeu Lui =i bazat pe ]ncrederea ]n suveranitatea absolut[ a Lui Dumnezeu, uncenicul st[ absolut =i sigur ]n m`ntuirea care-l \ine.

Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ dea socoteal[ celor ce nu erau credincio=i, autorit[\ilor care-i vor persecuta, dar ast[zi marile controverse sunt ]ntre credincio=ii de diferite p[reri. Disputa cu cei din afar[ e aproape inexistent[, pe c`nd disputele din interior sunt tot mai intense. Pavel spune c[ e bine s[ fie pentru a ie=i adev[rul la lumin[.

Din nou, s[ fie clar pentru to\i, siguran\a m`ntuirii este doar pentru cei m`ntui\i. Cei nem`ntui\i se cunosc dup[ roade, dup[ fapte =i este clar c[ ei nu au ce siguran\[ s[ aibe. Cel ce este ascuns cu Cristos ]n Dumnezeu, cel ce numai tr[ie=te el ci Cristos tr[ie=te ]n El, nu se ]ngrijoreaz[, ]ngrijorarea ]l dezonoreaz[ pe Dumnezeu, din M`na Lui nimeni nu-l poate smulge.

Care sunt cele mai frecvente obiec\ii la siguran\a m`ntuirii?

1. Dac[ m`ntuirea este ve=nic[, omul credncios nu ]=i pierde libertatea? Fiind ]n m`na Lui Dumnezeu, a Domnului Isus, nimeni nu-l smulge de acolo =i nici el nu poate pleca, nu implic[ aceasta c[ omul nu e liber?

R[spunsul la aceast[ obiec\ie este simplu. Care libertate? Din ]ntuneric nu am putut pleca c`nd am vrut, am fost robi p[catului =i ai mor\ii, nimic nu ne putea elibera, dar a venit Domnul Isus =i ne-a eliberat, El prin moatea Lui ne-a scos din moartea noastr[ spiritual[. Eliberat din moarte, adu=i la via\[, transfera\i ]n ]mp[r[\ia Lui, robii Domnului, ce libertate vrem s[ d[m omului? S[ se duc[ ]napoi ]n robie? Diavolul nu ne-a l[sat dec`t atunci c`nd am murit cu Cristos (prin credin\[ am aplicat moartea Lui pentru via\a noastr[), ne va l[sa Cristos? Dac[ noi vrem! Vrea credinciosul?

Pavel spune c[ noi nu suntem ai no=tri ci am fost cump[ra\i cu un pre\, 1 Cor 6:19-20. Fiinid cump[rat cu un pre\ apar\ii Celui ce te-a r[scump[rat =i dorind sa pleci, dorind p[catul dovede=ti nimic altceva c[ nu ai fost a Lui Lui. Copiii Lui nu vor s[ plece. Fiul rispitor nu mai pleac[ din casa Tat[lui, sau cel pu\in Domnul Isus se opre=te cu povestirea ]nainte de acel poten\ial eveniment. Lui nu-i este ru=ine s[ roage pe tat[l lui s[-l considere ca pe un sclav, dar tat[l ]i d[ pozi\ia de fiu. Ca fiu eu cred c[ nu a mai dorit s[ plece.

Exclude acesta responsabilitatea lui de a fi un fiu bun =i ascult[tor? Dar ne imagin[m c[ ar fi fost altfel? Pavel a prigonit pe cre=tini, a crezut din toat[ inim[ c[ ei sunt o plag[ pentru societatea lui, dar c`nd Domnul l-a arestat pe drumul Damascului, c`nd Domnul l-a adus ]n familia Lui, citim undeva despre dorin\a lui de a merge inapoi? Citim c[ ]=i d[dea toate silin\ele =i se lupta, fiind bine ]ncredin\at ]n Cine a crezut. Libertatea noastr[ nu este anulat[, dar cred c[ este alterat[ ]n a=a m[sur[ c[ nu mai seam[n[ cu libertatea ce-o aveam c`nd tr[iam ]n p[cat. Liberatea ce-am avut-o a fost s[ fim robi ai p[catului. S[ ne robeasc[ celel mai mici =i mizerabile lucruri. Acum, ]n noua via\[ avem libertatea s[ nu mai fim domina\i de p[cat, de dorin\i p[c[toase, ci s[-L slijim pe El cu bucurie.

2. A doua obiec\ie care cred c[ e ridicat[ de cei ce se tem de o m`ntuire etern[, sigur[ =i neclintit[, ar fi existen\a multor texte care indic[ altfel. Sunt multe texte care avertizeaz[ pe cei credincio=i s[ fie aten\i, s[ nu se joace cu m`ntuirea c[ o pot pierde. Sunt con=tient de aceste versete =i cred c[ cei ce ridic[ aceast[ obiec\ie sunt sinceri doritori de a fi ]n concordan\[ cu ]ntreaga Biblie. Cei ce leag[ textele din Vechiul Testament cu siguran\a m`ntuirii din Noul Testament comit o gre=eal[ de interpretare. Israelul a avut o rela\ie unic[ cu Dumnezeu. Nici un alt popor sau vre-un individ a fost ]ntr-o astfel de rela\ie cu Dumnezeu, de aceea experien\a lor de=i ne sluje=te ca exemplu, nu se aplic[ ]n totalitate la noua realitate a Bisericii Nou-Testamentare.

E mult peste scopul nostru aici de a analiza toate textele, dar cele mai clasice cred c[ sunt cele din Evrei.

Evrei 6:4-6 se pare c[ descrie credincio=i adev[ra\i care au fost lumina\i, au gustat darul ceresc, =i s-au f[cut p[rta=i Duhului Sf`nt, =i au gustat Cuv`ntul cel bun al Lui Dumnezeu =i puterile veacului viitor =i care totu=i au c[zut, este cu neputin\[ s[ fie ]nnoi\i iar[=i =i adu=i la poc[in\[, fiindc[ ei r[stignesc din nou pentru ei pe Fiul Lui Dumnezeu, =i-l dau s[ fie batjocorit.

La prima vedere nu ]ncape ]ndoial[ c[ ace=ti oameni a fost m`ntui\i, au c[zut =i s-a terminat cu ei…dar este a=a ceva ]n Noul Testament? Nu este ]nv[\[tura Noului Testament, a Domnului Isus s[ mustri pe cel ce a p[c[tuit, s[-l disciplinezi, s[-l ridici? Fiecare poc[it care “cade” nu se mai ridic[? E posibil s[ fie vorba de adev[ra\i credincio=i dar contextul nu las[ o a=a interpretare. Versetul 9 spune, “M[car c[ vorbim a=a, prea iubi\ilor, totu=i de la voi a=tept[m lucruri mai bune =i care ]nso\esc m`ntuirea. Cei descri=i ]n versetele 4-6 dac[ ar fi m`ntui\i ar aduce o iarb[ folositoare, dar dac[ aduc “spini =i m[r[cini” dovede=te c[ nu au fost p[m`ntul bun.  }n Matei 13:20 Domnul Isus vorbe=te despre unii care aud Cuv`ntul =i-l primesc ]ndat[ cu bucurie. Aud Cuv`ntul =i-l primesc cu bucurie! Dar Cuv`ntul primit nu are r[d[cin[ ]n el, ci \ine p`n[ la o vreme. At`t doar. P`n[ la o vreme. Iar s[m`n\a czut[ ]n p[m`nt bun, Matei 13:23, este cel ce aude Cuv`ntul =i-l ]n\elege; el aduce rod. Nu to\i la fel. Nu to\i ]n acela=i timp. Unul mai mult altul mai pu\in, dar to\i aduc rod. Cei ce doar aud, primesc cu bucurie, gust[, dar nu rodesc, nu au nimic comun cu m`ntuirea ve=nic[.  Cei m`ntui\i aduc road[, sunt ]nso\i\i de lucruri mai bune care dovedesc m`ntuirea.  Contextul ]n care epistola dup[ Evrei a fost scris[ e limpede. Pavel sau un alt autor a vrut s[ conving[ pe “evrei” de superioritatea Domnului Isus, a preo\iei Lui, a leg[m`ntului Lui, a m`ntuirii adus[ de El ]n contrast cu Legea =i leg[m`ntul vechi. }n acest context se ]n\elege mult mai bine acest pasaj. Pun`nd evrei ]n loc de cre=tini…ei se calific[ exact ca cei cei au primit =i gustat ceea ce nimeni nu au gustat. Lor li s-a dat ceea ce altor neamuri nu li s-a dat, dac[ ei resping, =i au respins, genera\iei lor li s-a luat dreptul s[ se mai ]ntoarc[. Ei trecuser[ peste bariera care Domnului Isus a ar[tat-o ]n Matei 12: 30-32. Dac[ vedem ]n Evrei 6:1-3 o audien\[, se pare c[ este acea=i audien\[ din 5:11-14, iar ]n Evrei 6:4-8 o alt[ audine\[ atunci nu mai r[m`ne nici o greutate de interpretare. Este destul de plauzibil acest caz deoarece Pavel vorbe=te la persona 1 plural, “s[ l[s[m,” dar schimb[ la a treia plural ]n aceste versete. Nu se adreseaz[ cre=tinilor ci vorbe=te despre Evreii care au avut =anse unice ]n istorie dar nu au dat roade. Genera\ia Domnului Isus, cei care au tr[it cu El =i au v[zut tot ceea ce El a performat, ei singura genera\ie care a trecut o barier[ de la care nu se mai puteau ]ntoarce. Doar ei au putut gusta ceea ce ce nimeni nu a putut. Ei au auzit =i v[zut pe Cel venit din Cer. Dar ]n Matei 12 vedem c[ ei sunt acuza\i de a comite p[catul ]mpotriva Duhului Sf`nt, p[cat neiertat. Acea genera\ia =i doar ea a fost vinovat[ de p[cat ]mpotriva Duhului Sf`nt. Nici un cre=tin n[scut prin Duhul Sf`nt nu poate comite acel p[cat.

S[ ne uit[m ]n istoria poporului Israel pentru a ]n\elege acest concept mai bine. Doispreze viteji au fost trimi=i de Moise ]n Canaan. To\i au intrat ]n Canaan. To\i au v[zut frumuse\ile \[rii. Mai mult, to\i au gustat din roadele \[rii…to\i au fost p[rta=i unei experien\e unice, cu toate acestea doar doi au fost de partea Lui Dumnezeu. Doar doi au intrat cu adev[rat ]n Canaan, ceilal\i au fost, au v[zut, au gustat. Toat[ experien\a lor nu a contat la nimic, ci mai mult la condamnarea lor. Mul\i ]n vremea Domnului Isus au experimentat puterile veacului care vine. Au fost sau au v[zut vindec[ri miraculoase, ]nvieri din mor\i. Au m`ncat p`ine inmul\it[ miraculos, au auzit Cuvintele Lui Dumnezeu prin Isus, =i totu=i cei mai mul\i nu au fost m`ntui\i.

Cei cu adev[rat m`ntui\i vor ar[ta r`vn[, =i vor persevera p`n[ la sf`r=it, v. 11. Perseveren\a ]n har p`n[ la sf`r=it este darul Lui Dumnezeu care este mai mult[ p[strare ]n har dec`t perseverare! Ce suntem noi f[r[ harul Lui Dumnezeu? Nimic. Doar harul ne-a m`ntuit =i tot harul ne \ine pentru a fi credincio=i cu adev[rat.

}n capitolul 10 din Evrei, v. 14 autorul ne spune c[ Domnul Isus a f[cut des[v`r=i\i pentru totdeauna pe cei ce sunt sfin\i\i. Pentru totdeauna are un singur ]n\eles, pentru totdeauna. Nu ]ncape ]ndoial[ c[ Isus nu ar putea des[v`r=i altfel dec`t etern, El a ob\inut o m`ntuire ve=nic[ pentru to\i cei ale=i de Tat[l. Da, dar cine sunt cei sfin\i\i? Tot ]n Evrei 10:9-10 ni se r[spunde, c[ prin aceast[ “voie” adic[ prin ascultarea Domnului Isus de voia Lui Dumnezeu, =i anume prin “jertfirea trupului Lui Isus Cristos “am fost sfin\i\i noi.” Moartea Domnului Isus ne-a sfin\it, =i tot moartea Lui a f[cut lucrul acesta pentru ve=nicie. Nimic =i nimeni nu poate desfin\a acest lucru.

}n Evrei 6:17 ni se spune despre faptul c[ Dumnezeu fiindc[ a vrut s[ dovedeasc[ cu mult mai mult[ t[rie mo=tenitorilor f[g[duin\ei nestr[mutarea hot[r`rii Lui…promisiune care nu se schimb[ niciodat[. Aceast[ n[dejde este ancora sufletului nostru, n[dejde tare =i neclintit[. Toate aceste lucruri voprbesc depsre permanentizare nu despre ceva temporar care ast[zi ai =i m`ine numai ai!

Evrei 6:4-6 nu concur[ cu ]ntreg contextul pentru a descrie oameni din Casa Lui Dumnezeu, ci oameni care au gustat dar nu au m`ncat cu adev[rat mana care se pogoar[ din cer pentru a avea via\[ ve=nic[. Cei cu adev[rat m`ntui\i, cei care au m`ncat mana din cer ei vor r[m`nea ve=nic cu El.

CAPITOLUL 16 UCENICUL R{M~NE }N EL! Ioan 15:5

Cei ce sunt ai Lui, cei ce au siguran\a etern[ a m`ntuirii, r[scump[ra\i din moarte =i fric[, liberi de tirania p[catului, dorin\a este de a r[m`nea ]n El =i nu vede aceasta ca o obliga\ie ci ca un mare privelegiu. Alt[dat[ am r[mas ]n moarte, dar acum pasiunea noastr[ este s[ r[m`nem ]n El!

Cuv`ntul “meno” este extrem de folosit ]n Biblie. }n VT meno are 16 cuvinte care sunt traduse de meno! }n NT cuv`ntul este folosit de 116-118 ori, Ioan folosindu-l de 40 de ori ]n Evanghelie =i de 23-26 de ori ]n Epistole. Conceptul este de a r[m`nea stabil ]ntr-un loc, de a nu schimba loca\ia =i nici dispozi\ia! Dumnezeu este imutabil =i acest lucru este exprimat tot de acest cuv`nt, El r[m`ne acela=i!

Unirea noastr[ cu Cristos este un concept major =i greu de explicat, dar ]ntr-un sens general include ]ntreaga m`ntuire. 2 Cor 5:17 spune c[ “cine este ]n Cristos este o creatur[ nou[.”

Sunt mul\i care propun ideea unei uniri metafizice, mistice, psihologic[, sau sacramental[. Toate aceste modele dep[=esc ideea unirii biblice.  Unirea noastr[ la fel ca justiifcarea, =i ]nfierea, este juridic[. Dumnezeu a decretat acest lucru, dar l-a =i efectuat ]n spirit, 1 Cor 12:13, unirea devenind vital[, Ioan 15:4.

R[m`n`nd ]n El vom avea o serie de beneficii:

1. Scutire de orice condamnare, Rom 8:1. El ne-a justificat =i ne-a unit cu Cristos, nu mai are cine s[ ridice vre-o acuzare ]mpotriva noastr[.

2. R[m`n`nd ]n El nu vom continua vi\a de p[c[tuire, 1 Ioan 3:6.

Orice r[m`ne ]n El nu p[c[tuie=te, nu r[m`ne ]n p[cat. Analogia r[m`nerii este cheia ]n\elegerii acestui text.  P[catul este str[in naturii Lui Cristos =i deci =i naturii noastre. P[catul te desparte de bucuria m`ntuirii, iar cel credincios nu vrea s[ fie f[r[ bucuria Domnului ]n el. P[catul va fi accidental, f[r[ voie, nu o stare permanent[ de p[c[tuire. Cine continu[ s[ p[c[tuiasc[ nu l-a cunoscut pe Dumnezeu.

3. R[m`n`nd ]n El avem f[g[duin\a puterii, Filip. 4:13.  Pavel spune c[ poate totul ]n Cristos care-l ]nt[re=te, dar numai pe el? Nu pe to\i cei care sunt ]n El? Desp[r\i\i de El nu putem face nimic, poate un cre=tin s[ se numeasc[ cre=tin =i s[ fie desp[r\it de Cristos? Dac[ r[m`nem ]n El avem putere asupra ispitei, p[catului =i a ]ncerc[rilor ce vor veni asupra noastr[.

3. R[m`n`nd ]n El aducem mult[ road[.  Cine nu este ]n El nu aduce road[ =i dup[ road[ se cunosc ucenicii Lui. Aduc`nd ]n El dovedim c[ am r[mas ]n El =i c[ suntem ucenicii Lui.

4. Cine r[m`ne ]n El a=teapt[ cu ]ncrederea venirii Lui, I Ioan 2:28. Venirea Lui nu este o idee ce ne ]nsp[im`nt[ ci o bucurie gata gata s[ se reverse peste noi. Cei ce r[m`nem ]n El, ]n a=teptarea Lui ne cur[\im dup[ cum El }nsu=i este curat , I Ioan 3:3.  Ucenicul Lui r[m`ne ]n El, cel ce nu-l cuno=te, cel ce doar a gustat pentru o vreme va fi inconfortabil s[ r[m`n[ ]n El =i va c[utat tot timpul pl[ceri str[ine de pl[cerea de a r[m`ne ]n El!

http://www.voxdeibaptist.org/ucenicul_lui_isus_Cocar.htm

Falsele măicuțe din Vaslui, „neadevăriștii” și ocultismul de bodegă

download - Copie (2)
Falsele măicuțe din Vaslui, „neadevăriștii” și ocultismul de bodegă
După ce zile în șir Adevărul a ținut-o langa cu bannere mari pe care scriau despre „măicuțele care împing oameni pe șinele de tren”, acum insistă pe aceeași linie cu o poveste despre „femeile care au bruscat oameni în Vaslui, căutate de credincioși pentru «har»”.
Nu numai că nu au retractat nimic, după ce chiar Mediafax a scris că era vorba despre niște false călugărițe, femei „deghizate” în călugărițe. Dar merg mai departe și plusează pe aceeași linie.
Deci, ne spune (ne)Adevărul, asta chiar sunt „maici”, și încă nu oarecare – „maici” căutate pentru har. Inisistă să acrediteze, pe bază de mărturii anonime, că ar fi niște călugărițe, și că ar fi spirijinite chiar de mănăstiri – ar fi fost „găzduite” de anumite mănăstiri. Păi, în primul rând acele mărturii citate chipurile cu ghilimele nu sunt atribuite nimănui, nu găsim nici un nume acolo, nimic. Apoi, chiar și dacă ar fi așa, oricine dorește poate să fie găzduit de o mănăstire din România; până și așa-zișii jurnaliști de la (ne)Adevărul.
Pe scurt, teza e, așadar, că „măicuțele” ar fi asumate de Biserică, deși nu ar fi asumate oficial de aceasta.
Încă o dată, să presupunem că acele mărturii anonime pe care le citează Adevărul ar fi autentice – deși nu știu de ce ar trebui să-i credem, după ce zile în șir au dat fake news după fake news pe subiect. Și când în text nu apare nici un nume și nici o poziție a vreunui teolog, ierarh sau reprezentant al Bisericii vizavi de subiect. Dar (ne)Adevărul nu suflă nici un cuvânt despre faptul că astfel de „măicuțe” și de „călugări” urlau de mulți ani (decenii deja) împotriva ierarhilor și a patriarhului. De pe vremea PF Teoctist chiar. Un grup de schismatici care mai târziu au devenit cunoscuți sub numele de „nepomenitori”. Oricine cunoaște un pic de istorie recentă a Bisericii își dă seama că indiciile pomenite în text (femei care vagabondează toată viața, nu țin de vreo mănăstire, au un comportament violent, etc) conduc toate spre o astfel de structură schismatică, paralelă.
În orice caz, până la „nepomenitori”, aici este vorba în mod clar de persoane cu probleme psihice. Puțin probabil ca ele să țină de fapt fie și de vreo structură schismatică, paralelă. Cât despre „neadevăriști”, fabricarea de fake news și ocultismul de bodegă par să fie menirea și viața lor secretă
CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri-mass-media/Falsele-maicute-din-Vaslui-„neadevaristii-si-ocultismul-de-bodega-157062

Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: