CE SE ÎNTÂMPLĂ CU SUFLETUL OMULUI DUPĂ MOARTEA ÎN TRUP   SAU CARE ESTE STAREA CELOR MORTI

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU SUFLETUL OMULUI DUPĂ MOARTEA ÎN TRUP

 SAU  CARE ESTE STAREA CELOR MORTI

Cu privire la acest subiect există numeroase concepţii greşite alimentate atât de ignoranţa biblică cât şi de diversele interpretări date acestui subiect, deloc neînsemnat, de către unele grupări religioase care nu acceptă mărturia simplă a Scripturilor asupra acestei realităţi. Dacă mai luăm în considerare şi infuzia de religii orientale din prezent atunci veţi realiza că acest subiect necesită o abordare imediată şi competentă. Pentru aceasta Scriptura ne va folosi drept bază.

Iată pe scurt câteva dintre cele mai semnificative doctrine false şi promotorii acestora:

  • anihilaţionismul: Martorii lui Iehova (după moartea în trup sufletul încetează să mai existe – este anihilat).
  • inconştienţa după moarte sau, “somnul sufletului”: Adventismul de Ziua a şaptea (de la moarte şi până la înviere sufletul este adormit şi nu trăieşte nici o experienţă, fie a cerului sau a iadului).
  • purgatoriul: Romano-Catolicismul (de la moartea în trup şi până la înviere sufletele sunt încă purificate).
  • nirvana: Hinduismul (fericirea rezultată din faptul că nu se mai simte nici durerea nici plăcerea).
  • deificarea: Mormonismul (mormonul vrednic atinge după moarte starea de dumnezeu).

            Bizarul acestor crezuri religioase împreunat cu ateismul feroce promovat până mai de curând au sporit confuzia oamenilor cu privire la acest aspect asupra căruia fiecare muritor ar trebui să aibe o noţiune cât se poate mai clară. Pentru ca toate aceste doctrine să fie date la iveală (demascate) trebuie să facem ceea ce Scriptura ne învaţă: „Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina” (Efes.5:13). Astfel vom expune în lumina Bibliei toate aceste crezuri eronate privitoare la ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte şi care este starea celor morţi. Ea este autoritatea în materie, a cărei voci trebuie ascultate, mai presus de oricare alta. Iată, pentru început, câteva din afirmaţiile clare ale Noului Testament care aruncă lumină asupra stării celor morţi.

În primul rând Biblia ne descrie ALCĂTUIREA OMULUI:

OMUL ESTE ALCATUIT DIN TREI PĂRŢI: DUH, SUFLET ŞI TRUP:

    1 Tesaloniceni 5:23 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.

OBSERVAŢIE: Între “suflarea omului” şi “duhul” (sau, spiritul) său există o evidentă diferenţă, negată de Martorii lui Iehova şi confundată de alţii:

Isaia 42:5 „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el”.

DESTINAŢIA DUPĂ MOARTE, A CREŞTINULUI

Filipeni 1:21-24 „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să trăiesc în trup face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup”.

2 Corinteni 5:6-8 „Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. – Da suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul„.

SUFLETUL ESTE CONŞTIENT DUPĂ MOARTE:

Apocalipsa 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ‘Până când Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei”.

Din textul de mai sus este evident că sufletul omului înseamnă mai mult decât propria lui suflare de viaţă (adică, eroarea Martorilor!). Vedem că aceste suflete, din cer, de sub altarul lui Dumnezeu nu sunt nişte “suflări de viaţă” sau, “respiraţii” ce sunt conştiente, înveşmântate şi îi strigă lui Dumnezeu pentru răzbunarea sângelui lor !!!

            Observaţi că acele suflete sunt conştiente după moarte. Ele au fost martirizate iar după moarte erau în ceruri destul de pline de viaţă. Ele pot să-i strige lui Dumnezeu şi să îmbrace veştminte/haine albe. Însuşi Dumnezeu li se adresează spunându-le acestora că mai mulţi din fraţii lor li se vor alătura după ce aceştia sunt ucişi. Această dezvăluire a Apocalipsei alungă toate aceste confuzii: oamenii sunt conştienţi după moarte şi sufletele lor vor desfăşura activităţi. Nu poate fi vorba de nici o anihilare sau de somn al sufletului !

Aceste suflete le întâlnim din nou şi în Apocalipsa 20:4 „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani”.

IATĂ ALTE VERSETE DIN SCRIPTURĂ CARE INDICĂ CONŞTIENŢA DUPĂ MOARTE A SUFLETULUI OMENESC :

Iov 26:5,6 „Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitori lor; înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adâncul nu are acoperiş”.

Matei 22:31,32 „Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu când zice: -Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii”.

Citiţi Luca 16:19-31 – Pilda bogatului şi a săracului (Lazăr) Iată câteva fragmente extrase: „săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat…era el în locuinţa morţilor în chinuri…grozav sunt chinuit de văpaia aceasta…el este mângâiat, iar tu eşti chinuit…rogu-te…să nu vină şi ei în acest loc de chin…”

1 Tesaloniceni 5:10 „…care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim să trăim împreună cu El” (Noul Testament se referă întotdeauna la moartea fizică ca fiind un somn/adormire)

Luca 20:38 „Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii

2 Corinteni 5:8 (deja citat) „…ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul

Filipeni 1:23 (deja citat) „…să fiu împreună cu Hristos…” (CITIŢI ŞI CONTEXTELE ÎNVECINATE !)

CĂ SUFLETUL ESTE CONŞTIENT DUPĂ MOARTE NE MĂRTURISEŞTE CHIAR ŞI VECHIUL TESTAMENT:

Isaia 14:9-11; 15-17 „Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi”

14:15-17 „Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?'”

 SUFLETUL ŞI DUHUL SE DESPART LA MOARTE DE TRUP:

Luca 8:54,55 „Dar El după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: ‘Fetiţo, scoală-te!’ şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce

Matei 10:28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă (iad)”

Iacov 2:26 „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”

1 Împăraţi 17:21,22 „Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: ‘Doamne, Dumnezeule, Te rog fă să se întoarcă sufletul copilului în el!’ Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat„.

CONTRAR MARTORILOR LUI IEHOVA, SAU A ALTOR MIŞCĂRI RELIGIOASE CARE NEAGĂ EXISTENŢA SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, BIBLIA SPUNE CĂ SUFLETUL ŞI DUHUL OMULUI SUNT MAI MULT DECÂT SUFLARE.

Este binecunoscut faptul că Martorii consideră sufletul omului ca fiind suflarea lui de viaţă. Ei au mers atât de departe în confundarea celor două noţiuni încât în traducerea Bibliei pe care curând o vor publica în întregime şi în româneşte, au modificat textul din Luca 23:46 în felul următor. În loc de: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul !”, au spus, „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez suflarea !” Acest efort scolastic este depus numai şi numai pentru a nega existenţa de după moarte a sufletului şi a duhului omului. Un lucru este cert. Domnul Isus nu i-a încredinţat Tatălui, dioxid de carbon!! Şi nici Universul nu a fost lipsit de un Stăpân când Isus murea pe cruce !! Ci, împreună cu Tatăl, fiind primit la El, amândoi au continuat să-l guverneze !

BIBLIA AFIRMĂ CĂ DUHUL ŞI SUFLETUL OMULUI SUNT MAI MULT DECÂT SUFLARE:

1 Samuel 18:1 „David sfârşise de vorbit cu Saul. şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el”

(Numai în cazul în care posezi mai multe cunoştinţe de chimie decât de teologie poţi explica cum două suflete s-au alipit şi cum iubind pe cineva ca pe propria ta suflare este o dovadă de strânsă prietenie şi nu de insultă. Mai bine să fii certat cu chimiştii decât cu Dumnezeu!)

2 Samuel 5:8 „David zisese în ziua aceea: ‘Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt urâţi de sufletul lui David‘” (trad. revizuită)

Marcu 14:34 „El le-a zis: ‘Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!'”

Psalmul 107:26 „Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei”

Luca 2:35 „Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi”

O PRIMĂ CONCLUZIE FOARTE IMPORTANTĂ ! REŢINEŢI !!

DUPĂ MOARTEA ÎN TRUP SUFLETULUI OMENESC ÎI RĂMÂN DOAR DOUĂ LOCURI UNDE VA MERGE ÎN VEŞNICIE. DOUĂ DESTINAŢII FINALE : ÎNTR-UN „LOC DE CHIN”, SAU  ÎNTR-UN „LOC DE MÂNGÂIERE”

(LUCA 16:19-31)

 ÎN PRIMUL SE MERGE PRIN A NU PRIMI JERTFA LUI ISUS  ŞI PRIN A TE BAZA PE FAPTELE ŞI BUNĂTATEA TA

 ÎN AL DOILEA SE MERGE PRIN A PRIMI JERTFA LUI ISUS ŞI  PRIN A TE BAZA PE FAPTA SA ŞI BUNĂTATEA SA !

OMUL CARE MOARE ÎN TRUP, CUNOSCÂNDU-L ÎNCĂ DE CÂND ERA ÎN TRUP PE DOMNUL ISUS VA MERGE “ACASĂ” (2 COR.5:6-8; FILIP.1:21-24).

Conform publicaţiei Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, “Cercetaţi toate lucrurile”, moartea este definită ca fiind „o pierdere a vieţii, o încetare a existenţei sau o completă încetare a conştienţei intelectuale sau a activităţii fizice celeste, umane sau de oricare alt fel” (pagina 86, a respectivei publicaţii). Rămânând consecvenţi obişnuitei lor practici de scoatere din context şi de redefinire de termeni (mai biblic spus, de răstălmăcire de termeni – vezi 2 Petru 3:16), Martorii lui Iehova culeg o mână de texte din Vechiul şi din Noul Testament care se referă la moarte ca fiind „un somn”. Din aceste texte scoase afară din contextul lor Martorii încearcă să dovedească că la moartea trupului fizic, omul, asemenea animalelor încetează să mai existe. Cel puţin până la înviere.

            Trebuie amintit că Martorii lui Iehova nu cred că sufletul sau duhul omului sunt separate şi deosebite de trupul fizic al omului. În schimb, ei cred că omul este o combinaţie de trup şi de „suflare de viaţă” care împreună alcătuiesc „un suflet viu”. În acest caz sper că recunoaşteţi terminologia Genezei pe care au preluat-o pentru recrearea omului în imaginea teologică a Turnului de Veghere ! Astfel, în concepţia despre moarte a Martorilor, atunci când un om moare nu mai există nici suflet şi nici duh/spirit care să-i părăsească trupul fizic şi care să-i păstreze conştienţa. Acest fapt este deosebit de atrăgător fiindcă omul nu mai poate atunci fi tras la răspundere de Dumnezeu pentru felul în care el ca şi „suflet viu” s-a comportat atunci când era în viaţă. Prin negarea existenţei după moarte a sufletului omului Martorii au reuşit ceea ce nici diavolul n-a putut: şi anume, să se sustragă de la răspunderea pe care o poartă pentru felul în care a trăit !! De ce să te mai temi de judecată, de iad, de consecinţele păcatului, dacă nu vei mai exista după moarte ? De altfel, pentru a-şi lua măsuri de precauţie suplimentare ei au avut grijă să desfiinţeze şi doctrina unui iad veşnic unde sufletul poate cunoaşte o veşnică şi neîncheiată ispăşire pentru propriile-i păcate!

            Această părere îndoielnică este limpede contrazisă de o mulţime de pasaje dintre care: Geneza 35:18, 1 Samuel 28:18-19, Ecleziastul 3:21, Fapte 7:59, Evrei 4:12, Apocalipsa 6:9-11, etc.

            Ignorând asemenea pasaje şi multe altele, Martorii lui Iehova se folosesc de texte ca Psalmul 13:3, Ecleziastul 9:5-6 şi Daniel 12:2 pentru a demonstra că până la înviere morţii rămân în mormânt inconştienţi şi inactivi. Dar, nu acest lucru ne-au indicat pasajele de mai sus.

            Acum, deşi termenul „somn” este folosit în Scriptură pentru a indica moartea, totuşi el nu este niciodată folosit pentru a descrie moartea naturii imateriale a omului, fie a sufletului sau a duhului. În Scriptură, termenul „somn” este întotdeauna aplicat doar trupului, devreme ce în moarte trupul împrumută înfăţişarea unui om care doarme. Însă termenul de “somn al sufletului” nu se găseşte niciunde în Scriptură şi de asemenea nici presupunerea că sufletul intră la moartea fizicului, într-o stare de inconştienţă.

            Cea mai simplă infirmare a acestei doctrine a Martorilor lui Iehova (şi în unele privinţe, şi a Adventismului de Ziua a şaptea) se găseşte în pasaje ca:

Ioan 11:26 „şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată” sau, Luca 16:19-31, Filipeni 1:21-24, 2 Cor.5:6-8, 1 Tes.5:10, etc.

            Utilizarea termenului „moarte” din asemenea pasaje indică cu claritate o separare a sufletului şi a spiritului de trup, separare/despărţire care rezultă în definitiva inactivitate fizică şi o aparenţă generală de somn.

            În prima epistolă către tesaloniceni, apostolul Pavel vorbeşte de întoarcerea Domnului Isus Hristos folosind termenul „adormire/somn” ca o metaforă a morţii:

„Nu voim fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va duce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, într-adevăr ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes.4:13-17)

            Versetul 14 din acest pasaj indică că deşi Pavel folosea metafora “adormirii/somnului” pentru a descrie moartea fizică, el a înţeles limpede că atunci când Isus va veni din nou, El va aduce împreună cu El (pentru „împreună” avem grecescul „sun”), pe aceia ale căror trupuri „dorm”. Pentru a fi mai explicit, sufletele şi duhurile celor ce sunt acum împreună cu Hristos în slavă (2 Cor.5:8; Filip.1:22-23) vor fi reunite cu trupurile lor înviate (1 Cor.15), aceasta însemnând că ele vor fi îmbrăcate în nemurire şi neputrezire, nemaidescompunându-se fizic. Cuvântul grecesc „sun” indică că ei (adică, sufletele şi duhurile lor) se vor afla într-o poziţie „umăr la umăr” cu Hristos, iar trupurile lor fizice care „dorm” acum vor fi în aceea clipă înviate la nemurire/neputrezire şi reunite cu duhurile lor.

            Atunci, pentru creştin, moartea fizică implică doar adormirea sau somnul trupului, el aşteptând învierea la nemurire, când trupurile noastre înviate se vor alătura sufletelor şi duhurilor noastre desăvârşite. Dar dacă va fi să murim înainte ca să vină Domnul, noi avem totuşi asigurarea că la moartea noastră fizică vom fi împreună cu El şi de asemenea că, ne vom întoarce împreună cu El. După cum Pavel a spus, „a fi absent din trup înseamnă a fi acasă_(sau, prezent) împreună cu Domnul (2 Cor.5:8). Spre deosebire, sufletele celor nemântuiţi merg într-un loc de chin unde aşteaptă judecata finală.

CONFUZIA NOŢIUNILOR DE ADORMIRE A TRUPULUI ŞI ADORMIRE/SOMN AL SUFLETULUI SE DATOREAZĂ NEÎNŢELEGERII SEMNFICAŢIEI TERMENULUI „MOARTE” („THANATOS” – ÎN GREACĂ). ASTFEL, „THANATOS” – „MOARTE” NU ÎNSEAMNĂ A FI INEXISTENT SAU INCONŞTIENT, CI MAI DEGRABĂ, A FI SEPARAT/A SE DESPĂRŢI.

Coloseni 2:13 „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre (evident, aici însemnând despărţiţi de Dumnezeu, NU inexistenţi sau inconştienţi !?) şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu va adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile…”

1 Timotei 5:6 „Dar cea dedată la plăceri, chiar dacă trăieşte, este moartă” (chiar versetul ne demonstrează că-i vorba de despărţire de Dumnezeu din cauza păcatului nu de moarte fizică sau spirituală)

Apocalipsa 3:1 „Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: …ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort

Efeseni 2:1   „Voi eraţi morţi în greşelile (e vorba de, încălcările legii lui Dumnezeu) şi în păcatele voastre…”

Aceste versete, precum şi multe altele afirmă limpede că sufletul şi duhul omului sunt mai mult decât suflarea lui. Sufletul şi spiritul unui om se despart/separă de trup atunci când acesta moare, iar după moarte acestea sunt conştiente suferind sau fiind mângâiate, până la învierea trupului fizic şi primirea pedepsei ori a răsplăţii. Depinde de poziţia pe care omul a avut-o când trăia, faţă de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.

JOHN BLANCHARD A SPUS: „SĂ CREZI ÎN PARADIS DAR NU ŞI ÎN IAD, E CA ŞI CUM AI SPUNE CĂ, AU FOST MOMENTE CÂND ISUS SPUNEA ADEVĂRUL ŞI MOMENTE CÂND EL MINŢEA !”

A crede că Dumnezeu nu va trimite oameni în iad şi că acest loc nu există, este o greşeală care pune la îndoială autenticitatea relaţiei tale cu El. A te baza numai pe caracterul Său iubitor fără a ţine seama şi de caracterul Său drept, este extrem de eronat. Pentru păcat trebuie să se plătească şi El nu va absolvi pe nimeni de această datorie, indiferent că aceştia cred, sau nu, că vor exista după moarte. JUDECATA LUI DUMNEZEU ESTE INEVITABILĂ ŞI IMPLACABILĂ. Bine ar fi ca aceştia să o înfrunte pregătiţi !

VA SALVA DRAGOSTEA ŞI COMPASIUNEA (ÎNDURAREA) LUI DUMNEZEU PE CEI NECREDINCIOŞI, NELEGIUIŢI, ŞI NEMÂNTUIŢI ?

Psalm 7:11,12… „Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care se mânie în orice vreme. Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, îşi încordează arcul şi-l ocheşte, îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!”

Iov 27:8 „Ce nădejde îi mai rămâne celui nelegiuit, când îi taie Dumnezeu firul vieţii când îi ia sufletul ? Îi ascult_ Dumnezeu strigătele când vine strâmtorarea peste el?”

Cu toate acestea mulţi îşi spun: „Totuşi mulţi oameni păcătuiesc şi se pare că nu li se întâmplă nimic !” În acest caz, iată o ilustraţie care explică aparenta întârziere: „D-zeu îşi încordează arcul!” şi cu cât îl încordează mai tare, cu atât mai adânc va pătrunde săgeata mâniei Lui atunci când este slobozită ! Noi îi mulţumim că întârzie !

            De aceea, tocmai fiindcă este atât de finală, de irevocabilă şi de ireversibilă, judecata lui Dumnezeu întârzie! Săgeata aceasta, odată slobozită, NU SE MAI ÎNTOARCE !

ATUNCI CÂND TOTUŞI EA ESTE SLOBOZITĂ, IATĂ DESCRIERI DIN NOUL TESTAMENT ALE EXPERIENŢEI PEDEPSEI LUI ŞI ALE LOCULUI ÎN CARE ACEASTA ESTE APLICATĂ FĂRĂ RĂGAZ SUFLETULUI OMENESC:

 – UN LOC UNDE VIERMELE LOR NU MOARE NICIODATĂ ŞI UNDE FOCUL NU SE STINGE : Marcu 9:43-48

    – ÎNTUNERICUL DE AFARĂ, PLÂNSUL ŞI SCRÂŞNIREA DINŢILOR : Mat.8:12; 22:13…

   – PEDEAPSA VEŞNICĂ : Mat.25:31-46

    – BĂTUT CU LOVITURI : Luca 12:41-48

    – SEPARARE ETERNĂ DE DUMNEZEU : Mat.7:21-23

    – MOARTEA A DOUA : Apocalipsa 2:11; 20:6

    – IAZ (LAC) DE FOC : Apoc.20:11-14; 21:8

    – VOR FI MUNCIŢI ZI ŞI NOAPTE, ÎN VECII VECILOR : Apoc.20:10b

    – FUMUL CHINULUI LOR SE VA SUI ÎN SUS ÎN VECII VECILOR : Apoc.14:10-11

Mulţi au crezut în mărturia biblică a existenţei iadului. Iată ce au spus unii dintre aceştia, care nu au fost nişte necunoscuţi ai vremii lor:

„Toate drumurile care duc în iad sunt drumuri cu sens unic” Anonim

H.G.Adams: „Iadul este adevărul înţeles prea târziu!”

Augustin: „Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin”

Thomas Brooks: „Chiar dacă lacrimile fiecărui păcătos damnat ar fi cât un ocean întreg, totuşi luate împreună toate aceste oceane nu ar putea vreodată să stingă măcar o scânteie a focului cel veşnic”

T.Brooks: „Cei osândiţi vor sta în iad atâta vreme cât lui Dumnezeu îi este dat să stea în paradis”

E.G.Robinson: „Moartea a doua este continuarea morţii spirituale într-o altă şi nesfârşită existenţă”

„În iad, chiar şi Evanghelia este o veste proastă” Anonim

„Acela va avea iadul ca datorie, care nu are cerurile ca dar”

„Prea târziu!” stă scris pe porţile Iadului

Thomas Brooks: „Dumnezeu nu are decât un iad şi este al acelora pentru care păcatul a fost în mod obişnuit, un rai pe acest pământ!”

Robert G.Lee: „Ieşire” nu este un cuvânt aflat în vocabularul iadului.

North: „Şi tu vei fi un credincios într-o bună (?!) zi. Dacă niciodată nu ai crezut pe pământ, vei crede pentru totdeauna în iad!”

Thomas Watson: „Iadul poate fi o locuinţă. Dar cu siguranţă că nu va fi un loc de odihnă”

William Law: „Oamenii nu se află în iad fiindcă Dumnezeu este mâniat pe ei. Ei se află în mânie şi-n întuneric fiindcă ei i-au făcut luminii, care se revarsă fără încetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a făcut omul care şi-a scos singur ochii!!”

Rowland Hill: „Dacă îmi este teamă de păcat, nu trebuie să-mi fie teamă de iad”

R.B.Kuiper: „Ştiţi ce face Cerul să fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. şi ştiţi ce face Iadul sa fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!”

John Murray: „Cei pierduţi, vor suferi veşnic satisfacerea dreptăţii divine, însă niciodată nu o vor satisface”

Matthew Henry: „Acelora care sunt pentru Dumnezeu nişte păcătoşi incorigibili (încăpăţânaţi), Dumnezeu le va fi un Judecător implacabil (încăpăţânat)”

T.Watson: „În iad, păcătosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodată”

„Iadul va fi răsplată aceluia care nu a primit Cerul în dar!” Anonim

„Ziua Judecăţii de Apoi este îndepărtată. Ziua Judecăţii tale, este aproape!”

TU, ALEGE VIAŢA !

BIBLIOGRAFIE:

– „STATE OF THE DEAD”, pastor J.Mark Martin, Calvary Community Church, Phoenix, AZ.

– „JEHOVAH OF THE WATCHTOWER”, Dr.Walter Martin & Norman Klann. Material pus la dispoziţie de CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, 17 Hughes, Irvine, CA 92718.

– „GATHERED GOLD”, „MORE GATHERED GOLD”, John Blanchard.

Teodor Macavei – Capela Creştină Petroşani

str.Aurel Vlaicu nr.11

Petroşani, 2675, HD

ROMÂNIA

https://www.rcrwebsite.com/soul.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s