Idolatria în Biserica lui Dumnezeu Studiul nr. 2

26166405_528164660901519_2122504651006353946_n

IDOLATRIA  

Idolatria în Biserica lui Dumnezeu  Studiul nr. 2

      Cei care studiază Biblia sunt familiarizaţi cu problema idolatriei Israelului din Vechiul Testament. De la viţeii de aur de la Dan şi Bethel, până la grotele, înălţimile, oştirile cereşti şi închinarea la Baal, idolatria a fost păcatul dominant al anticului Israel şi al iudeilor.

II Regi 17 rezumă aceste păcate. Regii Israelului şi ai iudeilor, cu câteva excepţii, i-au condus pe oameni greşit, către idolatrie. Ca rezultat, Dumnezeu a respins toată sămânţa necredinciosului Israel.

Dar cum este cu timpurile Noului Testament? A fost idolatria păcatul predominant în biserica secolului întâi? Este idolatria un factor major în Biserica lui Dumnezeu de azi?

Cuvântul „idol” în engleză / română a derivat din grecescul „ido”, „cel este văzut sau ştiut” şi „idolon”, idol. Webster defineşte idolatria ca „adulare sau respect nechibzuit sau iubire pentru un obiect fizic ca pentru un zeu, sau oferirea devotamentului religios absolut şi a încrederii fundamentale cuiva care nu este Dumnezeu.” Este dumnezeul nostru Dumnezeu? Dacă nu, suntem vinovaţi de idolatrie.

Idolatria ca păcat fundamental de care trebuie să fugim

I Corinteni 10:14 spune să „fugim de idolatrie”. Versetele 15-33 ne arată de ce trebuie să fugim de idolatrie. Nu putem lega tovărăşie cu demoni, sau să participăm la false slujbe pascale iudaice. Noi nu suntem mai puternici decât Dumnezeu, aşa că trebuie să uităm tovărăşia celor ce sunt adoratori de idoli, cei ce se pretind a fi israeliţi dar nu sunt. Pe de altă parte, dacă un necredincios te invită la ospăţ, mănâncă ceea ce ţi se pune în faţă. Dar dacă el spune că este o ofrandă pentru idoli, nu mânca, el nu va gândi că eşti ipocrit. Fuga de idolatrie înseamnă că vei face totul pentru slava lui Dumnezeu, fără nici o aparenţă de răutate, fără a jigni pe credincioşi sau necredincioşi.

Galateni 5:19-21 „Iar faptele trupului sunt cunoscute… idolatrie, vrăjitorie, ură….”. Fiecare dintre aceste păcate are la bază idolatria, pentru că este închinare la altceva decât Dumnezeu.

Idolatria strâns legată de pizmă şi întovărăşire

Coloseni 3:5-7 „Drept aceea, omorâţi mădularele voastre… pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele.”

Efeseni 5:5 „Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.” Versetele 6-17 arată cum aceste lucruri erau practicate de unii „în biserică”. Noi nu trebuie să legăm prietenii cu acei cuvântători în zadar, care fac lucruri nefolositoare. Nu comentaţi păcatele lor ruşinoase. Cunoaşteţi voinţa lui Dumnezeu şi trăiţi după ea.

Aşadar, idolatria arătată în aceste pasaje este ceva care poate fi practicat de credincioşi amici. Trebuie să ne disociem de astfel de prietenii.

Falşii învăţători sunt idoli de care trebuie să fugim

 I Ioan 5:21 spune „Fiilor, păziţi-vă de idoli. Amin.”

De ce a încheiat Ioan epistola cu această afirmaţie curioasă? Pentru că pe tot parcursul acestei scrisori el a vorbit despre false înfrăţiri, falşi profeţi, seducători, amăgitori, anticrişti, despre cei ce susţin că îşi iubesc fraţii, dar de fapt îi urăsc, I Ioan 1:6, 2:4, 9, 11, 18-19, 22, 26, 3:7, 15, 17, 4:1-6.

 Pe parcursul I Ioan, apostolul vorbeşte despre cunoaşterea de Dumnezeu. Cuvântul „cunoaştere” este în greacă „ido”, „a vedea”, înrudit cu cuvântul „idol”. Trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu, nu să ne idolatrizăm pe sine sau pe alt om. „Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci.” I Ioan 5:20. Orice alt crez sau practică este idolatrie!

Se continuă trecutul nostru idolatru în riturile noastre întru Hristos?

I Tesaloniceni 1:9-10 „…v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat; şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri…” Astfel că, în loc să venerăm un om, avem nevoie de a fi conduşi de Mesia.

I Petru 4:3 „Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti.”

OBSERVAŢIE: Societatea aceasta ne încurajează să avem idoli personali, de la figuri din sport, televiziune şi staruri de cinema, cântăreţi rock, până la lideri religioşi. Ne-am făcut oare idoli din liderii religioşi şi-sau organizaţii?

Israelul nu a putut aştepta patruzeci de zile până la întoarcerea lui Moise de pe Sinai. Ei trebuiau să aibă un zeu, un idol. Noi putem aştepta până la întoarcerea lui Isus?

I Corinteni 12:1-3 „Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Isus! – tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Isus, – decât în Duhul Sfânt.”

Am fost cândva conduşi de falşi lideri religioşi. Vom fi conduşi iarăşi în greşeală?

Faptele 15:19-20 ne spun despre acelea dintre neamuri care sunt acum întoarse la Dumnezeu, care trebuie să se ferească de murdăriile idolilor, de desfrâu, de strangularea animalelor şi de sânge. Acestea sunt tendinţe fireşti care trebuie evitate.

I Tesaloniceni 2:13 „…luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu”.

Pavel le-a poruncit tesalonicenilor să nu ia aminte la mesager, ci la mesajul acestuia. Asta implică faptul că alţii fac exact pe dos. Ei adulează omul, pentru că el le-a adus mesajul. Această problemă a existat şi cu corintienii.

Problema cu corintienii a fost închinarea la idoli

I Corinteni 1:10-13 Biserica corintiană a fost împărţită în grupuri adverse, fiecare afirmând că urmează un preot diferit.

I Corinteni 1:17-21 Predica lui Pavel a fost diferită de a altora, care sunau atât de înţelept şi de comprehensibil. Adevăraţii preoţi nu ar trebui să sune a atotştiutori, versetul 26.

I Corinteni 2:1-6 Falşii preoţi, grăind cuvinte ademenitoare ale înţelepciunii omeneşti, i-au împins pe adepţii lor la adularea preoţilor ca şi idoli. Credinţa oamenilor se îndrepta spre către înţelepciunea acestora, în loc de Dumnezeu.

I Corinteni 3:3,19,21 Carnalii corintieni erau mândri că urmau oameni înţelepţi. Însă aveau ochii întorşi de la Hristos.

I Corinteni 5:9-11 Nu vă împrieteniţi cu desfrânaţi. Nu mă refer la acei destrăbălaţi lumeşti, la pizmaşi, cămătari sau idolatri, pentru că atunci ar trebui să părăsiţi lumea. Dar nu legaţi prietenii cu un om care este numit frate şi este destrăbălat, invidios, idolatru, înjură sau este beţiv, sau jecmănitor, nici măcar nu staţi la masă cu vreunul.

COMENTARIU: Aceşti fraţi întru idolatrie nu doar că s-ar fi închinat statuii unui idol, ci chiar oamenilor!

I Corinteni 8:1-13 Gândiţi-vă la acest pasaj în contextul falselor religii actuale. Mai bine să eviţi împrietenirile îndoielnice decât să jigneşti semenii mai sensibili. I Corinteni 10:19-23 arată cum Dumnezeu nu vrea să fim în preajma idolilor. Versetele 27-28 ne arată iarăşi că trebuie să ne păzim de idolatrie. Versetul 7 ne spune să nu fim idolatri, cum au fost anticii israeliţi.

II Corinteni 6:14-18 Nu te prinde în cârdăşie cu desfrânaţi idolatri, pentru că tu eşti templul lui Dumnezeu. Pleacă dintre ei şi separă-te.

Soarta idolatrilor

 I Corinteni 6:9-10 Idolatrii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Apocalipsul 9:20-21 „Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor.”

Apocalipsul 21:8 „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.”

Apocalipsul 22:15 „Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

Simptomele idolatriei astăzi

  1. Respectul nechibzuit sau dragostea arătată unei fiinţe omeneşti fizice sau unei organizaţii religioase. „Preotul X spune că e bine aşa,” sau „biserica spune aşa”.
  2. Să îngădui unui preot să te ocărască cu vorba în faţă, să se slăvească pe sine, să profite financiar de pe urma ta,II Corinteni 11:19-20.
  3. Afirmaţia că „Dumnezeu va avea grijă de problemele conducerii bisericeşti şi le va îndrepta, dacă sunt greşite.”
  4. Recunoaşterea păcatelor în cadrul bisericii şi a conducerii ei, dar să nu spui şi să nu faci nimic în privinţa aceasta.
  5. Convingerea că toţi cei care părăsesc o anumită organizaţie sunt sortiţi focului iadului.
  6. Declaraţia unui preot „Vă voi conduce către Împărăţia lui Dumnezeu.”
  7. Acceptarea doctrinelor şi învăţăturilor bisericeşti fără dovezi biblice, şi / sau acceptarea schimbărilor doctrinare fără un studiu serios şi căutare.
  8. Frica de a contrazice deschis învăţăturile bisericeşti.
  9. Păstrarea tăcerii, astfel încât să poţi menţine cârdăşia, ştiind tot timpul că este greşit. Sau rămânerea într-o organizaţie de dragul relaţiilor, sau pentru a fi un exemplu pentru semenii mai slabi care încă nu au văzut lumina, calea.
  10. Să te foloseşti de poziţii bisericeşti de conducere date celor care sunt şovăielnici, împiedicându-i astfel să plece.
  11. Acel individ care le ştie pe toate, şi nu ascultă de preot sau de punctul de vedere al vreunui semen. El este de neatins, un idol pentru el însuşi.
  12.  Predicile menite a convinge oamenii „să sprijine Lucrarea”, „să stea în comunitate”, „să nu părăsească comunitatea de enoriaşi” etc, în loc de menţionarea unor principii duhovniceşti care să arate cum să duci o viaţă întru dumnezeire.
  13. Biserica în care un singur preot are controlul absolut.
  14. O biserică care a fost integrată cu scopul de a „legaliza” contribuţiile băneşti pentru reduceri de taxe. (Asta nu este adevărat, deoarece integrarea nu este necesară pentru a face astfel în S.U.A.)
  15. Un grup religios care impune, direct sau indirect, manierele, obiceiurile, vestimentaţia şi gusturile adepţilor săi, ca opuse ale acelor grupuri care subscriu principiilor biblice şi nu acestor deviaţii periferice. (de exemplu, o biserică care a crezut odată că este greşit ca oamenii să poarte cămăşi colorate la slujbe).

COMENTARIU: Dacă vedeţi astfel de simptome în cadrul grupului de cunoscuţi, băgaţi de seamă! Fugiţi de idolatrie înainte de a fi prea târziu.

    (courtesy of http://www.giveshare.org )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s