Închide

Un pedofil vorbește nonșalant ca și un criminal în serie care ar spune că nimeni nu-i înțelege pofta lui de a ucide — ARMONIA MAGAZINE – USA

Un pedofil îmi scrie un mesaj prin care încercă să-mi spună ce chinuit este el de faptul că nu e înțeles și că nu-și poate manifesta poftele liber, că societatea este așa de “închuiată” și nepregătită pentru a-i accepta pe unii ca el. Cumva ne vor copiii puși pe tavă, la discreția minților lor bolnave. […] […]

PE CE A MURIT ISUS, PE O CRUCE SAU PE UN STÂLP?

download-1

PE CE A MURIT ISUS, PE O CRUCE SAU PE UN STÂLP?

Pe ce a fost Isus “răstignit”? Martorii lui Iehova spun că pe un “stâlp” şi neagă cu înverşunare că ar fi fost răstignit pe o cruce romană. Ce spune Biblia despre o asemenea afirmaţie?

Este deja binecunoscută negarea de către gruparea Martorilor lui Iehova a răstignirii lui Isus pe o cruce. În mod tradiţional s-a recunoscut că Isus a murit pe o cruce romană, dar de la răspândirea mondială a ereziei Turnului de Veghere al Martorilor, tot mai mulţi oameni se întreabă dacă într-adevăr El a fost “crucificat” sau “atârnat” pe un stâlp. Nu sunt puţine reprezentările grafice din publicaţiile Martorilor, pe care întâi le oferă generos, iar după aceea le oferă în speranţa unei donaţii, în care Isus este arătat “răstignit” pe un stâlp.

            Martorii lui Iehova depun mari eforturi în convingerea oamenilor de această interpretare tipică organizaţiei lor, ca şi cum nu semnificaţia morţii lui este ceea ce contează pentru noi oamenii păcătoşi şi în nevoie de mântuire, ci forma în care aceasta a avut loc.

Această tăgăduire a crucii lui Hristos este menită să distragă atenţia de la importanţa jertfei Lui de ispăşire a păcatelor lumii şi de a angaja lumea creştină într-o polemică asupra obiectului de tortură şi pedeapsă folosit de romani în răstignirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Dacă ar fi să acceptăm, prin absurd, pentru o clipă, că Isus a murit într-adevăr pe un stâlp şi nu pe o cruce romană, tot va trebui ca fiecare să ne întrebăm, ce înseamnă moartea Fiului lui Dumnezeu pentru noi şi cum aceasta ne poate schimba vieţile? Dacă El a murit ca jertfă de înlocuire (2Cor.5:21) a păcatelor noastre, ce se întâmplă cu vina noastră rezultată din încălcarea Legii lui Dumnezeu şi ce efect poate avea jertfa Lui asupra conştiinţelor noastre apăsate de păcate? Iertarea oferită de Dumnezeu prin credinţa în moartea lui Isus Hristos (fie pe stâlp, fie pe cruce!), este subiectul asupra căruia oamenii au nevoie să-şi îndrepte atenţia şi nu la mijlocul de execuţie al lui Hristos!

Dar stârnind această dispută asupra crucii lui Hristos, ca şi creştini care credem că Isus a fost “crucificat sub Pilat din Pont”, conform crezului străvechi al Bisericii Creştine formulat la Conciliul de la Niceea în 325, noi suntem obligaţi să tragem nişte concluzii privitoare la această negare a Crucii de către Martorii lui Iehova.

1) Dispreţuirea cu vehemenţă a crucii lui Hristos, de către Martorii lui Iehova, ascunde menirea ei mântuitoare pentru toţi cei care îşi pun încrederea, nu în crucea propriu-zisă, ci în Cel ce a murit pe ea spunând, “S-a isprăvit” (Ioan 19:30), indicând realizarea ispăşirii păcatelor omenirii şi, “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34), indicând iertarea pusă la dispoziţia tuturor celor ce vor crede în moartea lui pe Cruce!

2) Luând această poziţie de opoziţie faţă de învăţătura tradiţională a Bisericii Creştine asupra crucii lui Hristos, Martorii intră sub incidenţa condamnării apostolice de, “vrăjmaşi ai crucii lui Hristos” (observaţi expresia biblică de “cruce”!). Apostolul Pavel, este cel ce a pronunţat-o, în epistola lui către Filipeni, cap.3, versetul 18: “Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”.

3) Din punct de vedere biblic, susţinerea de către Martorii lui Iehova a morţii lui Isus pe un “stâlp”, este absolut nejustificată, după cum ne-o demonstrează următoarele versete în care este folosit cuvântul “cruce”, la descrierea morţii lui Isus:

Când Isus urma să fie ucis, ce anume au forţat romanii pe un necunoscut să poarte în spinare?

Matei 27:32 “Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus”.

Marcu 15:21 “Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.”

Luca 23:26 “Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.”

Ce anume îşi purta Isus, spre Golgota? Un “stâlp”?

Ioan 19:17 “Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al ,,Căpăţânii„, care în evreieşte se cheamă ,,Golgota.”

Când preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi trecătorii îşi băteau joc de Isus ei spuneau:

Matei 27:40 “Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“

Matei 27:42 “Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!”

Marcu 15:30 “mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!”

Marcu 15:32 “Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!”

Duşmanii Lui sunt primii care au mărturisit pe ce anume a fost Isus răstignit – într-un glas, vedem că toţi au pomenit “crucea”, nu “stâlpul”!

De pe ce l-a dat jos Iosif din Arimatea, pe Isus, pentru a-l înmormânta?

Marcu 15:46 “Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in, şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului”.

Luca 23:53 “L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.”

Ioan 19:38 “După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus”.

Din dorinţa de a respecta Sabatul nişte Iudei au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor, grăbindu-le astfel moartea, celor răstigniţi:

Ioan 19:31 “De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce”.

Lângă ce stăteau Maria, mama lui Isus, sora mamei Lui, şi Maria Magdalena, în timp ce Isus murea?

Ioan 19:25Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena”.

Semnificaţia “crucii” este mare în Creştinism aşa cum ne arată următorul verset, deoarece:

Efeseni 2:16 “şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia”.

Evident, Dumnezeu nu i-a împăcat pe oameni cu El Însuşi, şi respectiv pe Iudei cu ne-iudeii (neamurile), prin obiectul propriu-zis al crucii romane. Prin ea este simbolizată însăşi moartea Fiului Său, care a înlăturat vrăjmăşia.

Unde a ţintuit întâi, Dumnezeu, şi apoi. a şters “zapisul” Legii care ne condamna pe noi, oamenii?

Coloseni 2:14 “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce”.

Moartea Lui a fost cu atât mai ruşinoasă şi înjositoare, ceea ce îi scoate în evidenţă valoarea mântuitoare pentru toţi ce cred în ea, cu cât ea a avut loc pe obiectul de execuţie preferat romanilor, ocupanţii de atunci ai Palestinei:

Filipeni 2:8 “La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce”.

Evrei 12:2 “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”

Ridicolul negării/tăgăduirii Crucii, este şi mai accentuat dacă înlocuim, aşa cum ar vrea Martorii să facem, crucea cu “stâlpul” lor, în invitaţia lui Isus la o ucenicie adevărată!

Matei 10:38 “Cine nu-şi ia crucea lui (NU, “STÂLPUL”!!??), şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine”

Matei 16:24 “Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (nu, “stâlpul”!) şi să Mă urmeze”.

Marcu 8:34 “Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze”.

Marcu 10:21 “Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: ,,Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.”

Prin ce a ieşit Isus biruitor asupra forţelor întunericului, asupra Satanei, morţii şi păcatului?

Coloseni 2:15 “A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”.

Scopul de o viaţă al Apostolului Pavel, preocuparea principală pe care a avut-o în întreaga lui carieră de predicator a fost de a propovădui, CRUCEA LUI HRISTOS, nu “stâlpul” Martorilor lui Iehova!

1Corinteni 1:17 “De fapt, Hristos m-a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică”.

Galateni 6:14 “În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu   crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!“

Ce ruşine că membrii sectei Martorilor lui Iehova nu au acelaşi motiv de laudă ca şi apostolul Pavel! Că ei au ales să se laude cu altceva decât cu Crucea lui Hristos şi cu însemnătatea ei mare pentru oameni!

Cu Martorii se împlineşte aceea prezicere a Apostolului Pavel – propovăduirea ei este o nebunie pentru ei! (1 Cor.1:18) Ceea ce spune multe despre adevărata stare spirituală a Martorilor, înaintea lui Dumnezeu!

“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 1:18)

Galateni 6:12 “Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.”

Nişte creştini adevăraţi nu pot să se poticnească în Crucea lui Hristos, ci aşa cum am văzut găsesc pricină de laudă pentru că prin ea este dezvăluită puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor ce cred în moartea şi învierea Fiului Său, Isus Hristos.

“Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie…” (1Corinteni 1:21-23)

            Aceste concluzii demonstrează fără putinţă de tăgadă, importanţa Crucii lui Hristos în planul lui Dumnezeu de mântuire a sufletelor oamenilor. Oricine vine în Numele lui Dumnezeu, dar neagă Crucea Fiului Său, nu poate fi un adevărat reprezentant al Creştinismului. Versetele de mai sus vorbesc cu tărie despre semnificaţia Crucii lui Hristos şi este nepermis ca aceasta să fie ascunsă de vreo contradicţie iscată asupra ei. Oricine distruge această învăţătură esenţială a Bibliei, trebuie să fie pus faţă-n faţă cu numeroasele dovezi ale pomenirii ei de către ucenicii Domnului, evangheliştii şi apostolii Noului Testament. Pe deasupra, atât arheologia cât şi istoria ne amintesc că romanii pedepseau răufăcătorii prin moartea pe cruce.

Din păcate, Martorii şi-au făcut un titlu de laudă din negarea Crucii. Poate că au fost dezgustaţi de către venerarea ei excesivă în unele segmente ale Creştinismului, venerare care a dus până acolo la a o transforma într-un obiect de cult. Cred că nici un om în toate minţile nu se închină cuţitului cu care cineva a fost înjunghiat, dar trebuie să recunoaştem că Crucea lui Hristos, deşi a fost obiectul de tortură şi ucidere a Domnului şi Mântuitorului nostru, poartă o semnificaţie centrală în învăţătura creştină. Ea este locul unde păcatele noastre au fost înlăturate, este locul unde s-a ispăşit pentru ele, ea este locul unde ne-a fost procurată iertarea pentru toate relele şi încălcările Legii lui Dumnezeu, şi ea este locul unde s-a asigurat mântuirea noastră.

Pentru adevăraţii creştini, Crucea este simbolul dragostei nemaipomenite a lui Dumnezeu, faţă cei păcătoşi, căci pe ea Tatăl ceresc a îngăduit să pătimească şi să moară Fiul Său drag, pentru ca noi oamenii să nu pierim ci să avem viaţa veşnică!

Responsabilitatea pentru pregătirea şi distribuirea acestui material, revine lui, Teodor Macavei. Pentru orice informaţii puteţi să luaţi legătura la :

CAPELA CREŞTINĂ PETROŞANI

RADU ŞAPCĂ 2B, PETROŞANI, 2675, HD, ROMÂNIA

https://www.rcrwebsite.com/jws-cros.htm

CIRCUMCIZIATORII

download-1

CIRCUMCIZIATORII

(primul secol)

Erezia Circumciziei poate fi rezumată în cuvintele din Faptele Apostolilor 15:1: „Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”.

Mulţi dintre creştinii timpurii erau iudei, care au adus la credinţa creştină multe din fostele lor practici. Ei l-au recunoscut pe Isus ca Mesia cel prezis de profeţi şi împlinirea Vechiului Testament. Deoarece circumcizia era cerută în Vechiul Testament pentru a putea fi membru în legământul lui Dumnezeu, mulţi au crezut că este de asemenea necesar pentru membria în Noul Legământ pe care Hristos a venit să-l inaugureze. Ei credeau că cineva trebuie să fie circumcis şi să ţină legea Mozaică pentru a putea venii la Hristos. În alte cuvinte, cineva trebuia să devină iudeu pentru a putea deveni creştin.

Ei se înşelau. Dumnezeu a clarificat lui Petru în Fapte 10 că neamurile sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu şi că pot fi botezate şi să devină creştine fără circumcizie. Aceiaşi învăţătură a fost apărată în mod viguros de către Pavel în epistolele sale către Romani şi Galateni – în zonele unde erezia Circumciziei se răspândise.

(courtesy of www.catholiccitizens.org)

 http://www.monergism.ro/index.php/istoria-bisericii/apologetica/

Întâmplările pelerinului în călătoria sa de John Bunyan Partea întâia Capitolul 5 Creştinul găseşte iertare şi izbăvirea la picioarele crucii

Lectură Creştină

Pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor cititorilor noştri, lansăm din luna aprilie 2006 a acestei Publicaţii, această pagină specială de lectură creştină unde vom prezenta o carte în serial. Pentru început vă propunem lecturarea cărţii „Întâmplările pelerinului în călătoria sa” povestită de John Bunyan (1628-1688), o carte tradusă în peste o sută douăzeci de limbi şi apreciată ca o carte de căpătâi, alături de Biblie. Suntem convinşi că lectura acestei cărţi va constitui pentru fiecare cititor o adevărată binecuvântare, un prilej de întărire şi devotament creştin – aşa cum a fost pentru milioane de cititori din lumea întreagă.

Întâmplările pelerinului în călătoria sa de John Bunyan

Partea întâia Capitolul 5

Creştinul găseşte iertare şi izbăvirea la picioarele crucii

 Drumul Creştinului era mărginit de o parte şi de alta cu un zid care se numea Mântuirea. El începu să alerge, dar cu mare greutate din cauza poverii ce o avea în spate.[1] Alergă până ajunse la un loc mai ridicat. Acolo se afla o cruce, iar ceva mai jos de ea un mormânt deschis. Când ajunse Creştinul la cruce, văzu în vis că povara i se desface singură de pe umeri, începu să se rostogolească la vale până căzu în gura mormântului deschis.

Creştinul simţi atunci o mare bucurie şi uşurare. Plin de veselie spuse: El mi-a dat odihnă prin suferinţa Sa şi viaţă prin moartea Sa. Se opri un timp să privească şi să se minuneze, căci era uimit de faptul că doar privise crucea şi îi şi căzuse povara din spate. Privi îndelung la cruce până când lacrimile îi năpădiră ochii curgându-i pe obraji.[2]

Pe când stătea el aşa, iată că trei fiinţe strălucitoare veniră la el, spunându-i: Pace ţie! Primul îi spuse: iertate îţi sunt păcatele! Al doilea îl dezbrăcă de hainele lui zdrenţăroase şi-l îmbrăcă în haine noi. Al treilea îi puse un semn pe frunte şi-i dădu un pergament, poruncindu-i să-l citească atent pe drum, şi să-l prezinte când va ajunge la Poarta Cetăţii Cereşti.[3] Apoi cei trei se depărtară şi pelerinul îşi continuă drumul vesel, cântând.

Am văzut apoi în vis pe Creştin urmându-şi drumul, până în vale. Acolo puţin la o parte din drum, zări trei oameni care dormeau buştean, având picioarele legate în lanţuri. Pe unul îl chema Gogomanul, pe altul Leneşul, iar pe al treilea Îngâmfatul.

Când i-a văzut zăcând într-aşa hal, Creştinul se apropie de ei şi încercă să-i trezească, strigându-le: Voi sunteţi ca cei ce dorm în vârful unei corăbii, căci Marea Moartă e sub voi, un lac fără fund.[4] Treziţi-vă şi veniţi cu mine. Vă voi ajuta să scăpaţi de lanţuri. Le mai spuse: Dacă va veni peste voi cel ce umblă ca un leu răcnind, veţi ajunge negreşit prada colţilor lui.[5] Ei se uitaseră la el şi-i răspunseră fiecare în felul lui. Gogomanul spuse: Eu nu văd nici o primejdie! Leneşul grăi: Să mai aţipesc puţin. Îngâmfatul spuse şi el: fiecare trebuie să stea pe picioarele lui! Apoi se culcară din nou, iar Creştinul îşi văzu de drum.

Dar el era mâhnit că nişte oameni se aflau în mare primejdie, puneau aşa puţin preţ pe bunăvoinţa sa de a-i ajuta. Pe când sta aşa, Creştinul văzu doi oameni sărind peste zidul din partea stângă a drumului îngust. Aceştia veniră grăbiţi la el. Unul se numea Tipicarul, celălalt Făţarnicul. Când se apropiară de Creştin, el le spuse. Domnilor, de unde veniţi şi unde mergeţi?

– Tipicarul şi Făţarnicul. Noi suntem născuţi în ţara Gloriei Deşarte şi mergem la Muntele Sionului ca să fim lăudaţi.

– Creştinul. De ce nu aţi intrat pe poarta de la începutul acestui drum? Nu ştiţi că este scris acolo: cine nu intră pe uşă, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar?[6]

Ei răspunseră că toţi cei din ţara lor socotesc că e mare înconjor să vii pe la poartă şi de aceea au obiceiul să scurteze drumul, sărind peste zid.

– Creştinul. Dar nu va fi socotită acesta o călcare a poruncii Domnului Cetăţii spre care mergem, dacă nesocotiţi astfel voia Sa arătată lămurit?

Ei îi spuseră să nu-şi bată capul în privinţa aceasta, pentru că ce făcuseră ei, era după un vechi obicei, că dacă ar fi nevoie, ar putea aduce şi mărturii care să dovedească cum că aşa s-a făcut de mai bine de o mie de ani.

– Credeţi voi, spuse Creştinul, că obiceiul vostru ar câştiga la judecată?

Ei răspunseră că un obicei ca acesta, care durează de mai bine de o mie de ani, va fi fără îndoială socotit de un judecător nepărtinitor ca ceva legiuit. Şi afară de asta, adăugară ei, nu interesează cum am ajuns pe drum. Bine că suntem pe el! După cum înţelegem, tu eşti un drumeţ care ai intrat pe poartă. Noi am sărit peste zid. Cu cât situaţia ta e mai bună ca a noastră?

– Creştinul. Eu merg după porunca Stăpânului meu, iar voi umblaţi după gândurile neghioabe ale Închipuirii voastre şi sunteţi socotiţi hoţi de către Stăpânul acestui drum; de aceea mă îndoiesc dacă la sfârşitul drumului veţi fi primiţi ca nişte oameni cinstiţi; voi veniţi de capul vostru, fără călăuzirea Sa, şi veţi continua singuri drumul fără îndurarea Sa.

Ei nu mai avură ce să-i răspundă; îi spuseră să-şi vadă de treaba lui. Am văzut apoi că au mers pe drumul lor, fără să-şi mai vorbească, spuseră doar Creştinului, că în ce priveşte legile şi rânduielile, ei nu se îndoiau că le împlinesc cu un cuget foarte curat, ca şi el.

– Nu vedem în ce te deosebeşti tu de noi, decât doar prin mantia pe care o porţi şi care, după cum gândim, ţi-a dăruit-o vre-un vecin, ca să-ţi acoperi goliciunea.

– Creştinul. Prin faptele cerute de legi şi rânduieli, nu veţi fi mântuiţi, căci nu aţi intrat pe poartă.[7] Cât despre mantia pe care o port, am primit-o de la Stăpânul locului spre care merg, şi tocmai aşa cum spuneţi voi, ca să-mi acopăr goliciunea; aceasta este o dovadă a bunătăţii Lui deosebite faţă de mine, căci înainte nu aveam pe mine decât nişte zdrenţe. Afară de aceasta, ea îmi este şi o mare mângâiere, pentru că eu cred că îndată ce voi ajunge la poarta Cetăţii, Domnul mă va recunoaşte fiindcă port haina Sa, haina cu care m-a îmbrăcat fără plată în ziua când m-a dezbrăcat de zdrenţele mele; şi pe lângă aceasta, am pe frunte un semn, la care poate încă nu aţi luat seama; semnul mi l-a făcut un trimis al Domnului, în ziua când mi-a căzut povara din spate; vă mai pot spune că mi sa dat un pergament; citindu-l, el îmi aduce mângâiere; mi s-a poruncit să-l arăt la poarta Cerească, să pot să intru; mă îndoiesc că vreunul din voi are ceva din toate aceste lucruri; şi nu le aveţi pentru că nu aţi intrat pe poartă.

Cei doi nu spuseră nimic, se uitară unul la altul şi începură să râdă. I-am văzut pe toţi trei mergând mai departe. Creştinul mergea înainte şi nu le mai vorbea, doar suspina, sau tresărea de bucurie. Citea mereu din pergamentul pe care i-l dăduse una din Fiinţele acelea strălucitoare, lectura aceasta îi dădea noi puteri.

Note de subsol:

[1] Isaia 26.1;

[2] Zaharia 12,10,

[3] Marcu 2.5; Zaharia 3.4;

[4] Pildele 23.34;

[5] 1 Petru 5.8;

[6] Ioan 10.1;

[7] Galateni 2.16; 3.11.

ttp://publicatia.voxdeibaptist.org/lectura_crestina_aug06.htm

CRISTOLOGIE – doctrina despre Cristos / Crăciunul – Ce-l face important – de Pastor David L. Brown, Ph.D.

download-1

Crăciunul – Ce-l face important  De Pastor David L. Brown, Ph.D.

 Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.

 Ce face Crăciunul important?

 Este oare data?

 Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută în acest subiect!

Da-ţi voie să împărtăşesc câteva note istorice interesante. Ştiaţi că bisericile Apostolică şi cea timpurie nici măcar nu au sărbătorit ziua de naştere a lui Hristos? Singura recunoaştere a naşterii sale pe care am putut să o descopăr a fost la un secul după ce Hristos s-a înălţat la ceruri. Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregaţia sa să cânte rugăciuni muzicale, lăudându-l pe Dumnezeu pentru naşterea Domnului Isus. Nici o dată specifică nu era conectată cu încurajarea sa.

Este curios să notam faptul că Bisericile Ortodox Răsăritene cred că Isus s-a născut pe 6 ianuarie şi Bisericile Armene sărbătoresc naşterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetător biblic, Frank R. Klassen, crede că Hristos s-a născut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care dă socoteală de „Ziua Proştilor din Aprilie”, deoarece aceia care îşi aminteau de ziua de naştere reală a lui Hristos erau pociţi drept „Proştii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Vă pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil să determine originea Ziua Proştilor din Aprilie! ESTE posibil, deşi nimeni nu ştie sigur.

Cum a început sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie?

Mulţi Romano-Catolici ar vrea să indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Crăciunul spre a fi sărbătorit pe 25 decembrie. În realitate Împăratul Roman, Constantin a fost cel care a declarat 25 decembrie a fi data de naştere a lui Hristos în anul 336 d. Hr. Care a fost motivul său pentru aceasta? Aceasta s-a bazat pe presiunea politică! Mulţi membrii de biserică zeloşi au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observată ca o sărbătoare păgână… „SĂRBĂTOAREA lui SATURN, NAŞTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Această sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă, prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri.

Vă veţi aminti că Constantin a fost primul împărat „creştin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni al crucii, înscrisă cu „In hoc signo vinces” care înseamnă în latină prin această emblemă vei cucerii în 312 d. Hr., Constantin a dat sprijinul deplin Creştinismului şi l-a proclamat ca fiind religia oficială a Imperiului. Se spune că el chiar a ordonat armatei sale să călărească pe spatele cailor printr-un rău pentru a-i „boteza” în Creştinism. A fost dorinţa lui Constantin de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele!

Puteţi vedea dar că 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Crăciunul să fie important!

Cum rămâne cu numele?

De unde provine numele de Crăciun [Christmas, în limba engleză, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adică Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sărbătoarea Romano-Catolică cu acelaşi nume din anii 100 d. Hr. „Crăciun” nu este găsit în Biblie, şi nici nu este prescris ca o zi sfântă.

NU este NUMELE care face Crăciunul să fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Moş Crăciun?

Acest „Vesel Spiriduş Bătrân” nu a existat niciodată. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare că este o multă luptă în jurul tufişului. Cam aşa stau lucrurile. . . A existat un om de biserică pe nume Nicolae în Myra, care este în Asia Mică. El a trăit în anii 300 d. Hr. Nu se ştiu prea multe despre el, decât că el şi-a dat posesiunile sale copiilor săraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt” probabil pentru că a adus doi copii înapoi la viaţă care au fost ucişi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor şi al marinarilor.

Sf. Nicolae avea o zi specială în 6 decembrie, care coincidea cu o Sărbătoare Romană, în care se dădeau daruri în secret. Nu am putut să descopăr nici o informaţie care să spună data când această tradiţie romană de dăruire de daruri în secret a fost transferată în ziua de Crăciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca dătătorul. Dar se pare că tranziţia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Ştim că olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat şi spus laolaltă, format SanteKlas sau Santa Claus (Moş Crăciun la români, n. tr.) aşa cum o spunem noi astăzi. Copiii olandezi aşteptau pe acest om prietenos să-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie şi şi-ar aranja papucii lor de lemn în faţa şemineului şi aduce noroc casei.

Până aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat aşa cum îl ştim noi. În 1822 un lucrător american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblănit şi sania sa cu reni, căci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizită de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul său numit „Noaptea dinainte de Crăciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Moş Crăciun).

Pe cât este de interesant Santa Claus, şi istoria din jurul lui, NU SANTA face Crăciunul important!

Oare tradiţiile Crăciunului îl fac să fie important?

Există multe tradiţii interesante care încercuiesc sezonul de Crăciun. Aţi putea scrie o carte întreagă despre ele. Aş dori să iau în considerare doar câteva dintre ele şi să le explic originea lor.

Pomul de Crăciun

Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau că o să le aducă noroc.

Poporul Scandinaviei se închinau odată la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau că spiritele ca dumnezeii locuiau în ei aşa că oamenii şi-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite şi să caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au făcut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Creştine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia menţionează de asemenea de păgânii antici care făceau idoli şi se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinţă la butucii Aşera, nu la pomii de „Crăciun”.

Dar cum a ajuns „Pomul de Crăciun” acolo unde este el astăzi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Crăciun în Lumea Nouă. Teologul german şi reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Crăciun” aşa cum îl ştim noi. Cam aşa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Crăciun, Martin Luther mergea acasă pe sub cerul plin de stele. Era aşa de frumos. În timp ce mergea el a încercat să se gândească cum să prindă frumuseţea acelui eveniment şi să o aducă copiilor lui acasă. Deodată s-a gândit la un pom mare verde care strălucea cu lumânări. El a purces să găsească un pom, l-a tăiat şi l-a dus acasă ca să-l decoreze. Copiii lui au fost încântaţi.

De aici avem începutul „Pomului de Crăciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.

Pe cât de interesant şi de frumoşi sunt Pomii de Crăciun, ei NU sunt motivul pentru care Crăciunul este important!

Vâscul

Nimeni nu ştie cum a devenit acesta parte a Crăciunului. Original acesta era un simbol păgân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preoţii Druid (vrăjitoare de sorţi) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile păgâne.

Englezii primitivi credeau că aceasta poseda proprietăţi de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace şi voie bună.

Oarecum din toate acestea a venit şi obiceiul nostru modern că o femeie care trece pe sub el ar trebui să fie sărutată şi dacă era nemăritată aceasta era un semn că trebuia să se mărite curând.

Aceasta cu siguranţă că NU este ceea ce face Crăciunul să fie important!

Butucii Yule

Obiceiul antic al norvegienilor şi al anglo-saxonilor era acela de a arde un buştean de stejar odată pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când aceşti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „creştinizat” acest obicei şi l-au făcut o parte a Crăciunului lor, tradiţiile Yuletide (perioada Crăciunului).

Aceasta ESTE mai mult pentru Crăciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranţă!

Felicitarea de Crăciun

Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Crăciunul special? În acest an americanii vor petrece circa 1 miliard de dolari pe felicitări şi alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu! Aceasta nu a fost decât din 1865 când Louis Prang din Boston a tipărit şi a vândut Felicitări de Crăciun în Statele Unite.

Este aceasta ceea ce face Crăciunul important?

Este oare spiritul de dăruire?

Mulţi vor agrea asupra faptului că această practică ne-a cam scăpat din mână. Crăciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenţă” a devenit regula, cu chitanţele de la cărţi de credit care să o dovedească. Crăciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI şi DISPERAREA FUNCŢIONRULUI, ca să nu mai menţionăm cursa de şoareci de după Crăciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu uşurinţă cheltuiţi în America în acest Crăciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu mă mai întrebaţi de băuturile alcoolice care vor fi cumpărate şi consumate între Crăciun şi Anul Nou.

Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie dacă ar fi văzut Crăciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sărbătoarea sa „Zdrenţe Murdare” datorită caracteristicilor de păgânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând ţinerea Crăciunului, făcând plăcinte mărunţite şi coacerea de budincă de prune. Puţin cam dur? Cred că da! Însă tot mai rămâne marea întrebare. CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL?

Dacă dezbrăcăm ziua, numele, Santa şi renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitările şi toată comercializarea şi ce crezi că ar mai rămâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Şi ei ar fi parţial corect, căci atunci când luam lucrurile în faţă, pentru mulţi, 25 decembrie este doar o scuză de a avea o petrecere, să se îmbete, să cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în altă parte, se îmbuibă şi îşi iau liber de la lucru. Pentru alţii este un timp de „Nevroză de Crăciun”, singurătate, frică, deznădejde şi stres emoţional.

De ce să nu aruncăm într-un gunoi toată mizeria?

Simplu pentru că Crăciunul este mai mult decât o zi de tradiţionalism, comercialism, materialism şi indulgenţă. CRĂCIUNUL PIVOTEAZĂ ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRĂCIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNĂLŢA PE EL ŞI CEEA CE A FĂCUT EL PENTRU LUME. Hristos ESTE CEEA CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL!

Crăciunul din aceste zile a ajuns să-l includă pe Hristos, măcar într-o oarecare măsură, în ciuda acelora care ar încerca să-L izoleze de el. Lumea este cel mai puţin conştientă de Hristos. Milioane cântă frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oraş din Betleem… O vin’ la noi, te naşti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „căci un copil ni s-a născut. Un fiu ni s-a dat. Şi numele lui va fi numit MINUNAT…

Nu abandona Crăciunul şi nu fi învins cu relele abuzului său, mai degrabă învinge răul cu bine (Romani 12:21). Priveşte la Crăciun ca o oportunitate de a ÎNĂLŢA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel către credincioşii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în următorul verset, Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6. Dacă avem de gând să sărbătorim Crăciunul, trebuie să-l sărbătorim într-un fel care-L onorează pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea creştinilor cu privire la Crăciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe păgâni ei au „creştinizat” tradiţiile lor şi le-au redirecţionat să arate spre Hristos. Nu sunt neapărat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri însă eu îl cunosc pe Hristos ca înălţat, mărit şi lăudat. Astăzi trebuie să facem la fel… SĂ-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Să-L facem preeminent pentru că EL ESTE CEEA CE FACE CA CRĂCIUNUL SĂ FIE IMPORTANT.

Consideraţi de ce Hristos face Crăciunul important

„Cel mai Mare Dar” al Crăciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim că el trebuia să fie numit EMANUEL, care înseamnă Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a născut din fecioara Maria ca Dumnezeu în formă umană pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea şi în cele din urmă de prezenţa păcatului. De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar şi apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii … Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), că a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” 1 Ioan 4:14 şi Ioan 3:16. Luca a scris „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL MântuitorÎn nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?

Desigur dacă eşti o fiinţă umană! De ce? „Pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.

Crăciunul poate însemna iertarea păcatelor TALE şi o VIAŢĂ NOUĂ din abundenţă pentru tine. Dacă încă nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui să-ţi ierte păcatele… de ce să nu te pocăieşti şi să te întorci la Hristos şi să-i ceri lui să te salveze chiar acum?

Rugăciune sugerată

 Dragă Doamne Isuse,

Ştiu că sunt un păcătos. Mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Aleg acum să mă întorc de la păcatele mele şi îmi deschid inima mea şi te primesc ca Domn şi Mântuitor al meu. Preia controlul vieţii mele şi ajută-mă să fiu tipul de persoană pe care tu vrei să fiu. Amin.

Exprimă această rugăciune dorinţa ta personală? Dacă este aşa, roagă-te sincer aceasta şi Isus Hristos va veni în inima ta aşa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

Un plan de crăciun

O, încă ceva. Ce ar fi ca în acest Crăciun să îţi iei Biblia şi să citeşti relatarea Zilei de Naştere a lui Hristos găsită în Matei 1:18 la 2:23 şi Luca 1:26 la 2:20. Citeşte-o şi întregii familii.

Sumar

Ce face Crăciunul important?

Domnul Isus Hristos.

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine – Romani 12:21

http://www.voxdeibaptist.org/Craciunul.htm

Cum să faci ucenici prin muzică? | Pastor Vasile Filat

download-1

Bună dimineața,
Mai mulți muzicieni ne-au întrebat cum ar putea face ucenici  pentru Domnul Isus prin muzică. Ei cântă la biserică, conduc grupe de la laudă și închinare, dar ar vrea să folosească talentele lor și pentru a-i învăța pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorul Vasile Filat răspunde la această întrebare.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină TV

Publicat pe 9 iul. 2019

Am fost întrebat de mai mulți muzicieni cum ar putea ei face ucenici prin muzică. Ei cântă la biserică, conduc grupe de la laudă și închinare. Cum ar putea ei să facă ucenici ai Domnului Isus prin muzică, folosind talentele și darurile lor? La această întrebare răspund în acest video. Tabăra Asaf: https://www.facebook.com/events/87014… Tabăra EFNL : https://www.facebook.com/events/24388… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #moldovacrestina #pastorvasilefilat #ucenicie
Moldova Creștină TV

Scandal și proteste la Sofia pe strategia națională privind protecția copilului. Norvegia, acuzată că ar finanța direct crearea unui „Barnevernet bulgaresc”

Scandal și proteste la Sofia pe strategia națională privind protecția copilului. Norvegia, acuzată că ar finanța direct crearea unui „Barnevernet bulgaresc”Foto:Europalibera.org
Bulgarii au ieșit în stradă pentru a denunța un proiect de lege despre care spun că va schimba regulile adopției și va permite statului să răpească copiii de lângă părinți după modelul controversatei Barnevernet din Norvegia. Mai mult, există voci care spun că Norvegia ar fi implicată direct în crearea unui Barnevernet în țara vecină.
Este vorba de un proiect de strategie națională pentru protecția copilului care agită de câteva zile spiritele în Bulgaria, generând proteste de stradă. Opoziția de stânga, partidele conservatoare și Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe văd un pericol la adresa valorilor tradiționale (gen Convenția de la Istanbul), scrie europaliberă.org.
Criticii strategiei afirmă că ea este inspirată și finanțată de Norvegia – „țara în care instituția de stat „Barnevernet” confiscă copii de la parinți pe motiv că nu au asigurat suficientă lumină în casa, nu știu să facă o omletă,că tata este șomer și nu aduce bani etc. Sunt cazuri în care copiii ajung să crească în centre de plasament pentru că mama nu le-a cumpărat jucăriile potrivite. „Copii își pot turna părinții cea ce va putea ruina familia respectivă”, afirmă opozanții strategiei.
Guvernul Borisov dezminte acuzațiile, afirmând că proiectul de strategie prevede măsuri, nu pentru luarea copiilor, ci pentru întărirea familiilor cu probleme.
Protestatarii atacă familiile de plasament care au preluat îngrijirea, contra plată de către stat, a celor aproape 30 000 de copii după închiderea orfelinatelor. Punând în prim plan finanțarea lunară a unui copil cu echivalentul a 1500 de euro, ei consideră că jumătate din aceasta sumă ar fi suficientă pentru asigurarea unui trai decent în propria familie aflată în criză din cauză lipsei de bani.
Proteste au avut loc la Sofia și în alte orașe mari în luna mai și în iunie.
Pentru a calma situația primul ministru Boiko Borisov a dat asigurări că proiectul de strategie nu va prevede confiscarea de copii. El a calificat drept informații false unele afirmații ale protestatarilor.
Președinta Agenției de stat pentru protecția copilului, Eleonora Lilova, a spus că nu vor fi aplicate practici străine valorilor tradiționale. Ea a atras atenția că în Bulgaria există numai 2300 de familii care cresc orfani,iar copii rămași fără familie sunt 1700 pe an.
ELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/externe/Scandal-si-proteste-la-Sofia-pe-strategia-nationala-privind-protectia-copilului.-Norvegia-acuzata-ca-ar-finanta-direct-crearea-unui-„Barnevernet-bulgaresc-156864

Drepturi sau Dorințe?

Drepturi sau Dorințe?

Am ajuns să trăim într-un secol în care confuzia cu privire la cine suntem, ce credem, ce dorim, sau ce drepturi avem – (dacă avem) – lasă de dorit. Fiindcă suntem influențați de orice curent politic sau religios pe care îl susțin majoritatea. Nu mai dorim să gândim limpede, rațional, moral sau tradițional privind la strămoșii noștri. Normal, de ce am face asta, când putem gândi doar sentimental, ținând cont doar de poftele trupurilor noastre, de dorințele inimii noastre, de plăcerile noastre, de ceea ce vrem? Aceasta este mentalitatea, ideologia Țărilor Progresiste, care pentru unii au ajuns un model demn de urmat. Dacă nu gândim la fel ca și ei, nu suntem contemporani. Nu suntem contemporani, suntem oameni antici, înapoiați, ajunși cu 500 de ani în urmă. Și uite așa, în urma presiunii și a manipulării unor organizații și a unor partide politice, ne punem pe bună dreptate, întrebări de genul acesta: „de ce să nu fim și noi ca alții?”, „de ce să nu fim și noi contemporani?” De ce nu ne modernizăm și noi? Mi-e teamă că în curând o să particip la înmormântarea discernământului țării noastre (sau mă rog, ce a mai rămas din el…).

Înțeleg pasiunea, lupta, promovarea, propaganda politică a tuturor partidelor politice, a tuturor ONG-urilor, etc, în a-și cere drepturile, în a-și obține drepturile, ceea ce le aparține și ceea ce li se cuvine cu adevărat. Însă, nu pot înțelege lupta aceasta care are de-a face în mod vizibil cu încercarea de a schimba dorințele noastre, poftele noastre în drepturi depline, fiind dispuși să călcăm în picioare toate standardele morale, legale și logice prin toate metodele posibile, doar pentru a ne îndeplini scopul.

Sunteți experți în propagandă! Pe acest teren v-ați dovedit a fi campionii zilelor noastre. Începând cu cele mai mari case de producție a filmelor contemporane, în care dacă nu apare o scenă sau o fază „gay” prin care să vă promovați ideologia, filmul este plictisitor și lipsit de sens.

Sunteți inegalabili în propuneri! Ați reușit performanța deosebită de a corupe cea mai mare și populară companie producătoare de băuturi din lume, gigantul „Coca Cola”.

Sunteți inepuizabili în mediul online. Aveți resurse inepuizabile și știți să vă împachetați și să vă vindeți produsul mai bine decât oricine, scriind și promovând tot felul de articole nemaivăzute, nemaiîntâlnite, neasemuite prin care ne vorbiți despre dragoste și drepturi, despre dreptul de a iubi, despre dreptul de a trăi în iubire, despre libertatea fiecărui individ în parte, etc.

Sunteți inima evenimentelor publice din țara aceasta! Oferiți cele mai mari marșuri, cele mai mari sărbători, cele mai mari evenimente pe care România le-a avut anul acesta. Bravo! În acest domeniu, trebuie să recunoaștem cu toții că sunteți cei mai pricepuți. Dar, aveți o micuță problemă; problemă, care face ca toate aceste manifestări să fie mediocre (cu maximă indulgență), pentru că ceea ce promovați atât de bine nu sunt drepturi, ci dorințe imorale!

A dori, a susține, a lupta pentru o familie care este formată dintre doi bărbați sau două femei, nu dintre un bărbat și o femeie, este o dorință – nu un drept. Ori nu se înțelege clar ce înseamnă cuvântul „familie” în esență, ori se dorește altceva? Pentru a se înțelege cuvântul familie, consultați vă rog dexonline =  „1 Totalitate a persoanelor unite prin legături de sânge sau prin alianță. 2 Soțul, soția și copiii lor. 3 Soția și copiii cuiva. 4  Casă cu mulți copii. 5 (Îs) Fizionomie caracteristică unui grup de persoane înrudite prin sânge. 6 Consiliu instituit de autoritățile judecătorești pentru a apăra interesele minorilor. Etc.”

De aici nu reiese niciunde că două persoane de același sex pot întemeia o familie sau sunt o familie. Însă nu la ceea ce este familia voiam să ajung, pentru că bănuiesc că știați deja, deși e greu să recunoașteți acest lucru.

Problema este că două persoane de același sex, nu pot să se reproducă. Iar acest lucru are două implicații majore:

1. Nu puteți să fiți familie doar pentru că așa vă doriți, fără să acționați ca o familie adevărată care poate reproduce în mod natural. Oricât am încerca să spunem că nu este așa, cu toții știm și vedem că pe cale tradițională se nasc copii. Argumentul conform căruia unele familii tradiționale nu pot nici ele să reproducă, este slab și lipsit de sens. Aici este vorba despre excepții care nu pot fi folosite în nici un caz ca și argument, atât timp cât majoritatea familiilor tradiționale pot să reproducă, însă doar o minoritate nu poate face aceasta. Este lipsit de sens și logică să apelați la asemenea argumente. Ei se disting față de voi prin faptul că toate celelalte familii tradiționale pot să facă aceasta. Pe când voi, nu aveți nici măcar excepția unui singur cuplu care să poată să se reproducă, aceasta nu a existat vreodată. Diferența este clară și nu este negociabilă. Argumentul acesta este chiar lipsit de bunul simț, pentru că invocați dreptatea pentru dorințele voastre.

2. Pe lângă faptul că incapacitatea de a reproduce anulează în mod clar dreptul de a fi o familie, el mai implică și faptul că nu aveți niciun drept să adoptați copii. Știu că susțineți că nu doriți așa ceva „încă”, dar după ce rezolvați problema căsătoriei și instituirea familiei, vă veți cere și acest „drept”. Pentru a nu se crea discriminare, pentru a avea drepturi depline ca și celelalte familii, pentru că așa este normal să nu există diferențe. Totuși, de ce cereți ceva ce natura v-a interzis în mod categoric? Și o cereți ca drept când de fapt este doar o dorință? Drept pentru așa ceva, au acele excepții care nu pot reproduce ca celelalte cupluri tradiționale. Repet, voi nu sunteți excepții! Voi sunteți incapabili de a face acest lucru fără excepții! Dacă fiecare individ în parte ar cere ca dorințele lui să fie drepturi depline, unde am ajunge?

Un alt argument pe care îl folosiți cu atâta tărie pentru a vă îndeplini scopul este: „Love is love” și asta nu se negociază. Frumos argument, dragostea este cea mai mare virtute dintre toate virtuțile lumii. Însă din nou, voi i-ați pierdut esența. Dragostea înseamnă a iubi și a te sacrifica până la moarte pentru persoanele pe care le iubești. Dragostea nu înseamnă o pasiune nebună pentru o plăcere a trupului. Folosiți dragostea ca pretext pentru drepturi, pe când doriți să o folosiți în scopuri egoiste.

Totuși, dacă argumentul „dragostei” rămâne în picioare și acesta este argumentul decisiv pentru a institui o familie, cu alte cuvinte, dacă iubești și ești iubit este argumentul întemeierii unei familii, iar prin aceasta îmi cer drepturile „de a iubi liber” dorind să fim recunoscuți ca o familie… Atunci în aceeași măsură, zoofilii, pedofilii, necrofilii, sau cei care fac incest, au același „drept”. Conform cărui argument, voi aveți dreptul iar ei nu? Ori veniți la pachet cu toți ceilalți, ori deloc. Iar dacă veniți la pachet într-un mod public cu toate, cu siguranță veți fi refuzați. Dar și aici sunteți experți, veniți pe rând cu ele și dacă o câștigați pe prima, aveți fundația pusă, aveți de la ce porni, aveți pe ce să clădiți. Asta nu este dragoste, asta este imoralitate și încăpățânare împotriva naturii care va definit idenititatea. De ce vă cereți drepturile la stat și nu vi le cereți la natura care vă împiedică să fiți ceea ce vă doriți să fiți?

De asemenea, se mai argumentează faptul că unele persoane s-au născut așa și de aceea au aceste înclinații, aceste orientări sexuale. Iar dacă s-au născut așa, trebuie tolerați, iubiți, fără ca ei se să simtă discriminați, oferindu-le aceleași drepturi. Din nou, și acestea sunt dorințe care pot fi schimbate. Orientarea sexuală greșită este o problemă psihică. Ca părinte, dacă știi că, copii tăi au problemă de genul acesta, îi duci la psiholog, nu le alimentezi problemele pe care le au, lăsându-i să facă așa ceva și apoi le ceri drepturi legale de a face lucrurile respective. Dacă unii copii se nasc cu orientarea de a ucide alte persoane, au asta în „adn”, ar trebui să le cerem drepturi de a face asta legal? Pentru că, conform acestui argument, „așa s-a născut”, așa ar trebui să fie, aici ajungem. Totuși, mai degrabă încercăm să le schimbăm dorințele. Nici acest argument nu poate sta în picioare. Sau acum, dintr-o dată ne-a lovit discernământul și dorim să susținem că ceea ce facem noi este din dragoste, dar dacă cineva ucide este din ură? Fals, s-a născut așa, are o pasiune pentru a ucide! Deci, ucide cu dragoste. Logica aceasta a argumentării, lasă de dorit.

Dragostea e dragoste, dar și rațiunea este rațiune. Fără ea, nu ar mai exista legi și drepturi, ci doar dorințe, dar se pare că pentru unii e mai bine așa.

De asemenea, sunt persoanele neutre care nu și-au format o opinie cu privire la acest subiect și cărora cumva nu le pasă, pentru că nu îi afectează personal. Totuși, cred că nici o persoană dintre cele neutre nu și-ar dori ca peste câțiva ani să își vadă copilul căsătorit cu o altă persoană de același sex. Totuși, dacă nu îți dorești asta, cum poți să fii neutru? Argumentul: „Nu mă afectează personal”, este lipsit de viziunea viitorului care vine fără să ne întrebe. Odată cu familia instituită dintre persoane de același sex, oamenii își pierd discernământul de a mai distinge lucrurile. Ne vom trezi peste câțiva ani cu probleme inimaginabile în a defini ce este bine și ce este rău. Ne vom pune – dacă nu ne punem deja întrebarea – conform cărui standard binele este bine și răul este rău? Etc.

Școlile în care copii noștri vor învăța, le vor implementa în minte aceste învățături și vom avea de suferit fără dar sau poate.

Toate aceste, doar din cauza faptului că unii își cer dorințele pe post de drepturi.

Iar argumentul prin care susțineți că motivați oamenii la dragoste, iar cei care nu sunt de acord cu voi înseamnă că vă urăsc, este absolut greșit.

Dacă vă iubiți copii nu înseamnă că trebuie să le împliniți toate dorințele pe care ei le au, mai ales dacă sunt dorințe greșite. Dacă un copil dorește să se arunce de pe un bloc, niciunul dintre voi nu i-ar împlini dorința, tocmai din cauza faptului că îl iubește.

Noi cei care nu suntem de acord cu căsătoriile dintre două persoane de același sex, nu vă urâm ci vă iubim. Iar a nu fi de acord cu aceasta este o dovadă a iubirii în a nu vă lăsa să faceți ceva greșit pentru voi, pentru noi și pentru viitorul țării noastre.

În concluzie, este vorba doar de dorințe, nu de drepturi!

Sfatul pentru cei care își cer aceste „drepturi” este următorul: Vă rugăm frumos să nu faceți din dorințele voastre, legile noastre!

Nu de alta, dar nu ne interesează viața voastră privată, dorințele și poftele pe care le puneți în practică în ascuns. Iubiți-vă cât vreți și cum vreți. Însă nu mai încercați să ne influențați să vă iubim și noi în modul vostru și să fiți câți mai mulți. Noi nu ne dorim așa ceva! Noi vă iubim în felul nostru, cu o dragoste rațională.

Autor: Daniel Godja

https://www.stiricrestine.ro/2019/07/09/drepturi-sau-dorinte/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%

Cum luptă cel rău ca să ducă oamenii la pierzare | Adevărul despre Adevăr

download-1

Bună dimineața,
Există o luptă pe care o dă cel rău, satan, ca să ducă oameni la pierzare. Care este tactica lui de luptă și pe cine implică? Fiind conștient de această realitate, ce trebuie să întreprind ca să fiu biruitor? Aflați răspunsurile în ediția de ieri a emisiunii Adevărul despre Adevăr.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Publicat pe 8 iul. 2019

Există o luptă care o dă cel rău ca să ducă oameni la pierzare? Ce reprezintă lupta celui rău? Luptă cel rău personal? Are îngerii lui? Are oamenii lui? Există așa numite “norme” ale celui rău? Cum să fiu biruitor? Abonează-te! Youtube: https://www.youtube.com/user/MoldovaC… Facebook https://www.facebook.com/moldovacrest… Vizitează-ne pe pagina noastră de Web: https://moldovacrestina.md/ Vrei să devii ucenicul lui Isus Hristos? Dă click aici https://moldovacrestina.md/raspunsuri… Ai întrebări din Biblie? Apasă aici https://moldovacrestina.md/ask-the-pa… PENTRU MANUALE DE STUDIU BIBLIC CONTACTAȚI LA +(373)69966779 SAU info@precept.md
Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat: