Un teritoriu neexplorat: Școală amendată pentru credință — Ciprian Barsan

Să nu spuneți ca America nu a fost avertizată. În 2015, timpul argumentelor verbale pentru căsătoria între persoane de același sex, a apărut o întrebare cu privire la impactul asupra educației creștine. Întrebat dacă școlile religioase ar putea fi pedepsite pentru susținerea unei viziuni firești cu privire la căsătorie, Solicitatorul Statelor Unite, Donald Verrilli, a […] […]

Știință inumană în SUA: Avorturi în ultimul trimestru livrau născuți vii cu ficat „intact” și steril pentru studierea celulelor stem — Știri pentru viață

Jurnaliștii americani de investigație au descoperit că Institutul Național de Sănătate din SUA a finanțat mai multe studii cu celule stem realizate de dr. Jo(e)rg Gerlach, acercetător la Universitatea din Pittsburgh, SUA. Acesta utilizează celule din ficat de copii nenăscuți în cercetările sale, pe care le recoltează conform unui protocol care presupune: 1) sterilitatea întregului… via […]

Religia falsă a Coreei de Nord și Victimele Coreei de Nord

download-1

Unii credincioși sunt de părere că adevărata cale pentru a înfrânge Coreea de Nord e învingerea religiei false cu adevărul Evangheliei. 

CHEMARE LA POST ȘI RUGĂCIUNE pentru oamenii din întreaga lume – la o zi de post și rugăciune în data de 28 aprilie, de Ziua Independenței Coreei.

În cadrul discursului său, președintele Trump a spus povestea unui student american care a murit anul trecut după ce a petrecut 16 luni într-o închisoare din Coreea de Nord.

Donald Trump: Otto Warmbier a fost un student silitor al Universității din Virginia. A fost un student foarte bun. În timp ce studia în Asia, Otto s-a alăturat unui grup de turiști pentru a vizita Coreea de Nord. Acest tânăr minunat a fost arestat și a fost acuzat de crimă împotriva statului. După un proces nedrept, dictatura l-a trimis pe Otto la 16 ani de muncă forțată, înainte să-l aducă în America, anul trecut în iunie. Otto era foarte grav rănit și era pe moarte. A decedat după câteva zile de la întoarcerea lui în țară. Părinții minunați al lui Otto, Fred și Cindy sunt aici în această seară, împreună cu fratele și sora lui Otto, Austin și Greta. Vă rog! Sunt oameni deosebiți. Sunteți martori importanți ai primejdiei care amenință viața noastră. Tăria voastră ne inspiră pe toți. Vă mulțumesc foarte mult.

Președintele Trump a numit Coreea de Nord un regim depravat. El a spus că administrația lui va împiedeca Coreea de Nord să producă arme nucleare care ar putea lovi America.

Religia falsă „Juche” a Coreei de Nord

Un război între Coreea de Nord și America ar putea duce la un conflict armat. Conform reportajului lui Paul Strand unii credincioși sunt de părere că adevărata cale pentru a înfrânge Coreea de Nord e învingerea religiei false cu adevărul Evangheliei.

Coreea de Nord este considerată un pericol mortal pentru creștini și alți credincioși, fiindcă nu are un Dumnezeu. Însă, situația este diferită. Kim Jong-un este venerat ca un dumnezeu și s-a creat o religie prin care se idolatrizează dinastia Kim.

Suzanne Scholte (activistă pentru drepturile omului) și Tom Belke au vorbit recent în Capitoliu despre religia Juche care a fost introdusă de bunicul lui Kim Jong-un.

Suzanne Scholte: El se consideră un dumnezeu. Kim Jong-un este considerat un fel de Isus și Juche reprezintă pentru ei Duhul Sfânt.

Din acest motiv, Sholte consideră că Coreea de Nord suferă atât de mult.

Suzanne Scholte: Modul în care a fost conceput regimul este o perversiune a mesajului creștin al Evangheliei.

Belke a scris o carte intitulată „Juche: A Christian Study of North Korea’s State Religion”.

Tom Belke: Americanii și alte națiuni din afara Coreei de Nord nu vor înțelege mentalitatea nord-coreenilor dacă nu înțeleg religia „Juche” și modul în care au fost manipulați.

Suzanne Scholte: Ei au fost manipulați să îl idolatrizeze cât trăiesc. Ei au și o rugăciune pe care o spun după o mâncare: „Îți mulțumesc, tată Kim Ir-sen”. Au un fel de Crez apostolic care a fost modificat pentru a slăvi dictatura Kim.

Coreea de Nord consideră că America e periculoasă și o amenință cu un atac nuclear, însă Belke susține că regimul se teme mai mult de influența puternică a Evangheliei, decât de superputerea americană.

Tom Belke: Biblia și Evanghelia creștină sunt cărțile cele mai zguduitoare pentru regimul nord-coreean.

Sholte spune că inițiatorul religiei Juche, care mai târziu a dezertat, i-a spus următoarele:

Suzanne Scholte: Numai mesajul Evangheliei poate elibera poporul nord-coreean de manipularea acestui sistem asupritor. Pentru că subminează așa-zisa autoritate divină a lui Kim.

Tom Belke: Biblia ne spune că există un singur Dumnezeu Suprem și Suveran care domnește peste toți oamenii, chiar și peste dictator.

Belke spune că porecla „micul om-rachetă” dată de președintele Trump lui Kim are un efect similar și semnificativ.

Tom Belke: Cred că ar trebui să o facă mai des, pentru că își bate joc de zeul lor.

Scholte spune că dacă ar avea o șansă, nord-coreenii ar înțelege cu ușurință mesajul creștinismului față de religia promovată de Kim.

Suzanne Scholte: Ești un copil al lui Dumnezeu, ai fost creat să trăiești liber. Ei te învață să fii sluga familiei Kim și să îți dedici viața, să o sacrifici și să mori pentru familia Kim.

Scholte susține Radio „Coreea de Nord Liberă” prin care, o oră pe zi, nord-coreenilor li se vestește Evanghelia. Ea a auzit că prin acest radio au avut loc miracole.

Suzanne Scholte: Toții copiii mureau de febră tifoidă. O femeie care a ascultat emisiunile acestui post de radio și-a notat niște versete din Biblie și a spus că se va ruga cu ele pentru fiica ei. Ea a spus că dacă Dumnezeu există, îi va vindeca fata. Ea a fost singura care a supraviețuit epidemiei.

Belke crede că această putere și nu armele nucleare vor învinge răutatea lui Kim.

Tom Belke: Domniile și căpeteniile spirituale care susțin regimul nord-coreean, trebuie distruse. Acest fapt nu se poate împlini prin acțiuni politice, ci prin rugăciune și post. Aceasta e datoria Bisericii.

Sholte a chemat oamenii din întreaga lume la o zi de post și rugăciune.

Suzanne Scholte: Cred că ar trebui să fie în data de 28 aprilie, de Ziua Independenței Coreei.

Stire difuzata in emisiunea Mapamond creștin 708 – 11 februarie 2018. Ultimele știri creștine – http://alfaomega.tv/stiri

Întâmplările pelerinului în călătoria sa de John Bunyan Partea întâia Capitolul 3 Creştinul intră pe Poarta Strâmtă

Lectură Creştină

Pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor cititorilor noştri, lansăm din luna aprilie 2006 a acestei Publicaţii, această pagină specială de lectură creştină unde vom prezenta o carte în serial. Pentru început vă propunem lecturarea cărţii „Întâmplările pelerinului în călătoria sa” povestită de John Bunyan (1628-1688), o carte tradusă în peste o sută douăzeci de limbi şi apreciată ca o carte de căpătâi, alături de Biblie. Suntem convinşi că lectura acestei cărţi va constitui pentru fiecare cititor o adevărată binecuvântare, un prilej de întărire şi devotament creştin – aşa cum a fost pentru milioane de cititori din lumea întreagă.

Întâmplările pelerinului în călătoria sa  de John Bunyan

Partea întâia

Capitolul 3

Creştinul intră pe Poarta Strâmtă

După un precare timp, Creştinul ajunse la Poarta Strâmtă. Deasupra ei sta scris: Bateţi şi vi se va deschide! [1] El bătu deci de câteva ori gândindu-se: Mi se va îngădui oare să intru? Se va deschide oare poarta unui sărman ca mine, care nu m-am arătat decât un răzvrătit nevrednic? Ah, dacă mi se va deschide, nu voi înceta să cânt laude Domnului!

În sfârşit veni la poartă un om venerabil la înfăţişare, numit Bună-Voinţă, care-l întrebă cine este, de unde vine şi ce doreşte.

– Creştinul. Sunt un biet păcătos trudit şi împovărat. Vin din Cetatea Pierzării şi călătoresc spre muntele Sionului, ca să fiu izbăvit de mânia viitoare. Mi sa spus că drumul duce prin poarta aceasta şi aş vrea să ştiu să ştiu dacă îmi dai voie să intru.

– Bună-Voinţă. De ce nu, cu toată inima, zise el şi-i deschise poarta. Când dete să intre, Bună-Voinţă îl trase înăuntru de mână. Ce va să zică asta? Întrebă Creştinul. Celălalt îi răspunse: Nu departe de poartă se află o cetăţuie puternică a cărei căpetenie este Beelzebul. De acolo, el şi cei ce ţin cu el, aruncă săgeţi spre cei ce vil la aceasta poartă, vrând să-i omoare înainte de a intra înăuntru. Atunci Creştinul spuse: mă bucur şi mă cutremur în acelaşi timp. După ce călătorul trecu de poartă, Bună-Voinţă îl întrebă cine l-a trimis.

– Creştinul. Evanghelistul mi-a spus să vin aici şi să bat la poartă, ceea ce am şi făcut. Mi-a spus apoi că Domnia Ta mă vei învăţa ce trebuie să fac.

– Bună-Voinţă. Înaintea ta stă o uşă deschisă şi nimeni nu o poate închide.

– Creştinul. Abia acum încep să culeg din roadele ostenelilor mele.

– Bună-Voinţă. Dar cum se face că vii singur?

– Creştinul. Pentru că nici unul din vecinii mei n-a înţeles primejdia care-i ameninţă, aşa cum am înţeles-o eu.

– Bună-Voinţă. A ştiut vreunul că vii încoace?

– Creştinul. Da, nevastă-mea şi copii mei au băgat de seamă cei dintâi că plec şi m-au chemat înapoi. Apoi câţiva din vecini au strigat după mine şi m-au chemat şi ei înapoi, dar eu mi-am astupat urechile şi mi-am căutat de drum.

– Bună-Voinţă. N-a fugit nici unul după tine ca să te înduplece să te întorci înapoi?

– Creştinul. Ba da, Încăpăţânatul şi Uşuraticul; dar când au văzut că nu mă las, Încăpăţânatul s-a întors acasă înjurând, iar Uşuraticul m-a însoţit numai o bucată de drum.

– Bună-Voinţă. Dar e ce n-a venit până aici?

– Creştinul. Am venit împreună până la Mlaştina Deznădejdii, în care am căzut amândoi. Atunci vecinul a pierdut curajul şi n-a mai vrut să meargă mai departe; e aceea , după ce a ieşit din mocirlă pe partea dinspre casă lui, mi-a spus să stăpânesc sănătos tara cea frumoasă, pentru că el nu mai vrea să ştie de ea; şi-a văzut astfel e drumul lui şi eu de al meu; el pe urmele Încăpăţînatului iar eu spre poarta aceasta.

– Bună-Voinţă. Vai de el sărmanul! Aşa de puţin preţ pune el pe slava cerească încât i se pare că nu face să înfrunte câteva greutăţi spre a o căpăta?

– Creştinul. Am spus adevărul despre Uşuraticul, iar dacă ar fi să spun adevărul şi despre mine însumi, s-ar vedea că nici eu nu sunt mai bun. El, cei drept, s-a întors acasă, dar şi eu m-am abătut de la calea dreaptă ca să merg pe calea morţii, convins de vorbele înşelătoare ale unuia numit Deşteptul Lumii.

– Bună-Voinţă. A! Va să zică a dat şi peste tine? Te-a sfătuit să-ţi cauţi mântuirea la domnul Lege! Amândoi sunt nişte înşelători. Ai dat cumva ascultare sfaturilor lui?

– Creştinul. Da, cât mi-a fost în putinţă. Am umblat în căutarea domnului Lege până când mi sa părut că muntele lângă care se află casa lui îmi va cădea în cap; de aceea, am fost silit să mă opresc.

– Bună-Voinţă. Muntele acela a pricinuit moartea multora şi va mai face pe mulţi să piară. Bine că ai scăpat şi nu ţi-au rămas oasele pe acolo.

– Creştinul. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat şi cu mine dacă nu ar fi venit Evanghelistul, tocmai când stăteam trist şi dus pe gânduri. Se vede că ţa a fost voia Celui-de-Sus, ca Evanghelistul să vină la mine tocmai atunci, căci altfel n-aş fi ajuns niciodată aici. Acum însă am ajuns, sărmanul de mine, fiind vrednic mai degrabă să fiu zdrobit de muntele acela decât să stau de vorbă cu Dumneavoastră. O! Cât de mare e mila cerească, pentru că mi-a îngăduit să întrupării aici!

– Bună-Voinţă. Noi nu facem nimănui nici-o greutate, orice ar fi făcut ei înainte de a fi venit aici: cu nici un chip nu sunt izgoniţi.[2] De aceea, Creştine iubit, haide cu mine puţin şi te voi învăţa calea p cere trebuie să mergi. Ia te uită înaintea ta: vezi acel drum strâmt? Aceasta-i calea pe care trebuie să mergi. Ea a fost deschisă de patriarhi, proroci, de Hristos şi apostolii Săi, şi e cât se poate de dreaptă. Iată calea pe care trebuie s-o urmezi.

– Creştinul. Dar nu sunt pe ea cotituri unde m-aş putea rătăci?

– Bună-Voinţă. E adevărat sunt multe căi care dau în ea, dar celea sunt mai late şi întortochiate, aşa vei putea să deosebeşti pe cea adevărată de celelalte: numai cea bună este dreaptă şi îngustă.

Am văzut apoi în vis cum Creştinul l-a întrebat pe Bună-Voinţă dacă nu l-ar putea uşura de sarcina din spate, căci fără să fie ajutat de cineva, nu era cu putinţă să scape de ea.

– Cât despre povara ta, răspunse Bună-Voinţă, duo cu răbdare până la locul unde vei găsi mântuirea. Acolo ea îţi va cădea singură din spinare.

Creştinul se pregăti de plecare. Celălalt îi spuse că de la poartă va mai merge o bucată de drum şi va ajunge la casa Tălmăcitorului. Acolo să bată la uşă şi tălmăcitorul îi va arăta lucruri minunate. Creştinul îşi luă rămas bun de la prietenul său care la rândul lui îi ură călătorie bună cu ajutorul lui Dumnezeu.

Note de subsol:

[1] Matei 7.7;

[2] Ioan 6.37.

Va urma…

http://publicatia.voxdeibaptist.org/lectura_crestina_iun06.htm

CRISTOLOGIE – doctrina despre Cristos / Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus Hristos – Prefaţa autorului – J. C. Philpot. 1

download-1

Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus Hristos   Prefaţa autorului  J. C. Philpot  1

Când am fost condus prima oară ca să apăr calitatea veşnică, adevărată şi proprie de Fiu al Domnului nostru cel mai binecuvântat în paginile „Gospel Standard” (Standardul Evangheliei, n.tr.), şi astfel, în măsura capacităţii care mi-a fost dată, să „mă lupt pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna,” am anticipat puţin două consecinţe care izvorăsc în principal din încercarea mea de a expune adevărul şi de a reduce la tăcere eroarea:

Lunga, furioasa şi larg răspândita controversă care s-a născut din ea;

Că îmi voi publica foile mele despre subiect în forma lor actuală.

De aceea, vreau să ofer câteva cuvinte de explicaţie cu privire la aceste două puncte, deoarece probabil, în felul acesta, cititorii mei vor fi mai bine pregătiţi pentru a examina următoarele pagini.

Astfel, în ce priveşte primul punct – controversa care a apărut de atunci în biserici – să adoptăm, atât cât putem, un punct de vedere imparţial cu privire la toate circumstanţele cazului, nu o parte îngustă, ce licăreşte doar parţial, ci o consideraţie deplină şi corectă a întregului caz. Ştiu că există unii care sunt pentru pacea cu orice preţ, că mai curând aproape că ar preda adevărul în sine decât să vadă bisericile iritate de ceartă. Cât de mult sunt aceştia „puternici prin adevăr în ţară,” trebuie să îi las pe alţii care au un vedere mai pătrunzătoare şi o judecată mai sănătoasă decât posed eu, să determine; dar în privinţa principiilor păcii, şi pentru că ei sunt extremi în orice altă consideraţie, eu îl citez pe Însuşi Domnul care a spus. „Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.” (Matei 10:34). Şi sunt sigur că dacă soldaţii buni ai lui Isus Hristos mânuiesc în mod corect acea parte indispensabilă a întregii armuri a lui Dumnezeu, „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu,” aceasta trebuie să taie, şi aceasta în mod pătrunzător, deopotrivă eroarea şi pe cei care o susţin; „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12); şi dacă ea face toate acestea, ea ar putea străpunge chiar despărţirile dintre biserici, şi să fie una care discerne gândurile şi scopurile deopotrivă ale membrilor şi ale pastorilor. La ce este bună o sabie care nici nu străpunge şi nici nu taie? O lamă care nu are nici ascuţiş şi nici margine poate fi ţinută bine în teacă. Atunci, dacă luăm doar o parte a chestiunii, şi lăsând ca sabia să ne cadă din mâinile noastre, mai degrabă să plângem mizeriile războiului decât să luptăm cu zel pentru onoarea şi slava lui Dumnezeu, am putea să ne mâhnim de faptul că această controversă a hărţuit bisericile, a divizat pastorii, şi i-a separat pe prietenii conducători. Aş putea să permit în mod deplin acest sentiment, căci în ciuda „asprimii caracterului” meu şi a „duhului amar”, dar atât de liber, trebuie să spun, că acestea mi-au fost imputate atât de nedrept, mărturisesc sincer că atunci când am văzut efectele controversei, şi cum aceasta tulbura pacea unei biserici din Londra faţă de care eram atât de alipit, fără a menţiona alte biserici, eu însumi am simţit o măsură din această întristare. Dar acel sentiment a trecut, şi acum mai degrabă mă bucur că s-a născut controversa, pentru că eu cred pe deplin că un bine mare şi durabil va veni din aceasta. Atunci, înainte de a ceda faţă de ceea ce s-ar putea dovedi a fi doar un sentiment carnal, nu ar trebui să ne întrebăm mai întâi pe noi înşine cât şi pe alţii, Oare o declaraţie îndrăzneaţă a adevărului nu a cauzat întotdeauna confuzie şi ceartă? Şi oare s-ar putea vre-odată să fie altfel? Dar adevărul nu trebuie să vorbească niciodată pentru că eroarea este ofensată? Iubitorii păcii cu orice preţ ar putea spune, „Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!” (Ieremia 47:6). Dar care trebuie să fie răspunsul? „Dar cum ar putea să se odihnească? Când Domnul doar îi porunceşte, şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi coastei mării.” (Ieremia 47:7). Atunci, dacă Domnul i-a dat săbiei menirea de a ataca împotriva erorii, cum ar putea fi ea tăcută, sau să se odihnească, şi să fie liniştită în teacă? Oare nu a existat o cauză pentru această controversă? Eu cred că a existat una puternică. Această controversă a devenit evidentă pentru mine, şi fără îndoială şi pentru mulţi alţii în afară de mine însumi, că o mare măsură de eroare a fost acoperită în secret în bisericile care profesează doctrinele harului discriminant. „Gaza a ajuns pleşuvă” (Ieremia 47:5); „îl apucă bătrâneţea, şi el nu-şi dă seama.” (Osea 7:9); şi această chelie; şi aceşti peri cărunţi, care mai înainte au scăpat neobservate, au fost aduse la lumină. Singur m-am convins în mintea mea din feluritele indicaţii care au venit înaintea ochilor mei, că există multă eroare în bisericile care profesează distinsele doctrine ale harului ascunse de vedere; dar mărturisesc sincer, nu eram pregătit să găsesc o cantitate atât de mare din aceasta, căci atât de mulţi au fost infectaţi de aceasta, sau, că aceasta a prins rădăcini atât de adânci în minţile lor. Uneori este nevoie de o furtună pentru a curăţa cerul neplăcut, un cuptor fierbinte pentru a separa zgura, şi un război ascuţit pentru a instaura o pace durabilă; şi astfel chiar o controversă fierbinte poate fi uneori benefică pentru biserica lui Dumnezeu. De fapt, zidurile Sionului nostru spiritual au fost construite aşa cum eu fost făcute zidurile Ierusalimului în zilele străvechi. „Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine.” (Neemia 4:18). Dacă toţi slujitorii Domnului ar fi fost „fricoşi şi temători,” ca două treimi din armata lui Ghedeon (Judecători 7:3), adevărul ar fi fost de multă vreme înconjurat, fără nici măcar o arătare a luptei, în mâinile Madianiţilor. Dar dacă fiecare, fiind „înarmat şi purtând arcul, dă dosul în ziua luptei,” (Psalmul 78:9), atunci adevărul va suferi o înfrângere. Aurul pur nu trebuie să se teamă de flacără; cinstea desăvârşită nu trebuie să se teamă de descoperire, şi adevărul ceresc nu trebuie să se zbârcească în faţa nici unei examinări. O doctrină care a stat mai mult de 1.800 de ani, şi s-a opus tuturor atacurilor oamenilor şi diavolilor; un adevăr măreţ şi glorios pe care Dumnezeu l-a scris ca o rază de lumină în Scripturile inspirate, şi a descoperit prin Duhul Său şi prin har miilor de inimi credincioase, nu este verosimil ca el să fie răsturnat în aceste zile din urmă de limba sau peniţa câtorva pastori baptişti, orice capacitate naturală ar poseda ei, şi oricât de furios ar putea predica sau scrie. Nici argumentele lor nici spiritul lor nu îi va mişca mult pe cei care au primit dragostea adevărului, şi cărora Isus s-a revelat pe Sine ca preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu, în care El este foarte mulţumit. Unul dintre oamenii conducători ar putea să îl numească „o scorneală” şi „o trăncăneală,” şi ar putea să îl pronunţe „epuizat şi gata de a dispărea”; dar el va trăi când ei vor fi în morminte, şi el va fi viu şi prosper atunci când chiar numele lor vor fi uitate. Ce oşti de erori şi erezii au trecut! Dar adevărul trăieşte şi înfloreşte în tinereţea nemuritoare. Când noi toţi vom fi murit din scena aceasta din prezent; când locul unde noi ne-am trăit scurta noastră viaţă, în care noi am predicat, şi am scris, şi am argumentat, şi ne-am luptat, nu ne vor mai cunoaşte, Isus încă va fi ceea ce El a fost din totdeauna, Fiul Tatălui în adevăr şi în dragoste, şi încă va mai avea un popor pe pământ care va trăi în, şi îl va iubi pe El ca pe singurul Fiu născut din Dumnezeu. Dar dacă ar veni vre-odată un timp, Dumnezeu în mila Sa infinită să ne ferească de aceasta, când bisericile adevărului din acest teritoriu îşi vor abandona credinţa lor calitatea veşnică de Fiu a lui Isus, ele nu au nevoie de nici un profet care să prezică pierzarea lor. Judecata va fi în curând la uşă, pentru că sarea îşi va fi pierdut gustul, şi va fi aruncată ca să fie călcată sub picioarele oamenilor, şi sfeşnicul încetând să mai strălucească, va fi înlăturat din locul său.

Şi acum iată câteva cuvinte de ce expediez această mică lucrare. Este pentru că vreau să las înregistrată mărturia mea vie şi muribundă cu privire la adevărata şi reala calitate de Fiu a lui Isus, şi aceasta într-o formă mai convenabilă şi mai permanentă decât ar putea fi cazul dacă aceasta ar fi limitată la paginile în care aceasta a apărut prima dată. Este un adevăr care a fost foarte preţios sufletului meu, şi unul despre care am încredere că pot să spun că Domnul Însuşi l-a sigilat foarte puternic în inima mea într-o ocazie. Din primul moment în care am primit dragostea adevărului în inima mea, şi am aruncat ancora în interiorul vălului, am crezut că Isus este adevăratul şi realul Fiul al lui Dumnezeu; dar mai degrabă mai mult de şaisprezece ani în urmă propria mărturie a lui Dumnezeu despre calitatea Sa de Fiu a fost o binecuvântare specială pentru mine. În noiembrie 1844 a fost pe placul Domnului ca să mă aşeze timp de trei săptămâni pe un pat de boală. În timpul ultimei porţiuni a acestui timp am fost foarte favorizat în sufletul meu. Inima mea mi-a fost înmuiată, şi conştiinţa mea a fost sensibilizată. Citeam Cuvântul fiind atras puternic, aveam un duh înfocat de rugăciune, şi am fost făcut în stare să îmi mărturisesc păcatele cu o reală pocăinţă şi cu un duh zdrobit. Într-o dimineaţă, cam la ora 10, după ce am citit, dacă îmi amintesc bine, ceva din cartea lui Dr. Owen, „Meditations on the Glory of Christ,” (Meditaţii cu privire la slava lui Hristos, n.tr.), care m-a binecuvântat foarte mult în timpul acelei boli, am avut parte de o manifestare îndurătoare a Domnului Isus faţă de sufletul meu. Nu am văzut nimic cu ochiul fizic, dar a fost ca şi când aş fi putut să îl văd pe Domnul binecuvântat prin ochiul credinţei tocmai la capătul patului meu; şi am văzut în viziunea credinţei trei lucruri în El, care m-au umplut de admiraţie şi de adorare: 1. Dumnezeirea Sa veşnică; 2. Umanitatea Sa pură şi sfântă; şi 3. Persoana Sa glorioasă ca Dumnezeu-Om. Ce am simţit în această viziune îi las pe cei care judecă şi care au avut vre-odată o viziune, prin credinţă, a Domnului vieţii şi slavei, şi ei vor şti cel mai bine ce dorinţe sfinte şi ce dragoste blândă a decurs din aceasta, şi cum L-am implorat să vină şi să ia inima mea în stăpânire totală. Ea nu a durat foarte mult, dar a lăsat o influenţă binecuvântată asupra sufletului meu; şi dacă am simţit vre-odată acea spiritualitate a minţii care este viaţă şi pace, aceasta a fost ca rod al acelei viziuni prin credinţă a glorioasei Persoane a lui Hristos, şi ca efect al acelei manifestări. Şi acum a venit ceea ce mă face un credincios atât de ferm în adevărata şi reala calitatea de Fiu a lui Isus; pentru că sau în aceeaşi dimineaţă, sau în următoarea – căci nu îmi pot aminti în mod precis acum care a fost, dar a fost atunci când sufletul meu era sub aceeaşi influenţă cerească – citeam povestirea schimbării la faţă a lui Isus (Matei 17), şi când am ajuns la cuvintele, „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”, ele au fost imprimate cu o putere atât de mare pe inima mea, şi am avut o asemenea viziune a Sa ca fiind realul şi adevăratul Fiu al lui Dumnezeu aşa cum nu voi uita niciodată. Ultima propoziţie, „de El să ascultaţi,” a fost imprimată în special pe sufletul meu, iar credinţa şi ascultarea au izvorât dintr-un răspuns plăcut faţă de poruncă. Am vrut într-adevăr să „îl ascult pe El” ca şi Fiu al lui Dumnezeu, şi aceasta ca şi când El chiar ar putea să vorbească sufletului meu. De aceea, oare are nevoie cineva care cunoaşte şi iubeşte adevărul, şi care a simţit puterea lui Cuvântului lui Dumnezeu asupra inimii lui, să se întrebe de ce susţin atât de ferm adevărata şi reala calitate de Fiu a Domnului binecuvântat? Şi dacă Dumnezeu mi-a poruncit în acea dimineaţă memorabilă „să ascult de El,” ce autoritate mai bună aş putea dori decât cea proprie mărturiei lui Dumnezeu, „Acesta este Fiul Meu prea iubit”? Căci, „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său.” „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el” (1 Ioan 5:9, 10). Dar dacă el nu are această mărturie interioară, şi datorită lipsei ei, ascultă de raţiunea carnală, nu ar trebui să ne întrebăm dacă el îl face pe Dumnezeu mincinos? Adevărat a spus binecuvântatul Domn în timpul zilelor Sale în trup, „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27). De multă vreme s-a stabilit un punct de vedere în sufletul meu, „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan 3:27), şi de aceea, dacă Fiul lui Dumnezeu nu a fost revelat cu putere în inimile lor, cum pot ei să Îl primească astfel? Ferice de cei care pot spune printr-o dulce revelaţie a Lui, sufletului lor, „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:20). Fie ca eu să Îl ascult pe El şi numai pe El, şi fie ca El să îmi vorbească nu numai mie, ci prin mine, inimilor din draga Sa familie; şi aşa cum El m-a făcut în stare până acum să apăr cel mai drag titlu al Său şi cel mai vrednic Nume, fie ca El să zâmbească asupra încercării de a-i da o formă mai durabilă; a Lui împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, Dumnezeul Trinitar al lui Israel, să fie toată slava.

  1. C. PHILPOT. Stamford,

21 decembrie 1860.

http://www.voxdeibaptist.org/Calitatea_Vesnica_de_Fiu_intro.htm

Wycliffe extinde traducerea Bibliei în țările baltice

Misiune / June 26, 2019

În perioada, 20-26 iunie 2019, participăm la Marea Trimitere prin rugăciune. Mesajul Evangheliei este gata să atingă noi granițe, noi popoare și teritorii. Binecuvântează, mijlocește și să mergi până la capătul pământului alături de traducătorii Bibliei!

Extinderea viziunii pentru traducerea Bibliei în țările baltice

Rugați-vă pentru inițiativa de a extinde în comunitățile creștine din țările baltice viziunea și nevoia pentru traducerea Bibliei în lume. Rugați-vă pentru perioada aceasta în care planificăm împreună cu alte organizații Wycliffe din nordul Europei. Rugați-vă să găsim contacte și ocazii potrivite pentru a vizita și a împărtăși această lucrare. Credem că Europa mai are potențial de a contribui semnificativ la lucrarea de traducere a Bibliei, mai are resurse atât umane cât și financiare pentru misiune. Dorim să vedem mișcarea pentru traducerea Bibliei cum ia amploare și în țările care încă nu au fost implicate mult în această lucrare.

Rugăciune pentru echipa de coordonare PIM

Rugați-vă pentru lucrarea Parteneri în Misiune (PIM) și pentru planurile pe care le face pentru anul acesta și anul viitor. S-au făcut schimbări în echipa de coordonare și ne rugăm ca Domnul să dea viziune și înțelepciune pentru o mișcare mai de amploare în vederea misiunii în România. PIM este o colaborare între 20 de organizații de misiune din România care are ca scop mobilizarea și implicarea credincioșilor din România în împlinirea Marii Însărcinări. Wycliffe România este membră în PIM și ajută în echipa de coordonare.

Tabăra de odihnă Wycliffe România

Săptămâna viitoare are loc tabăra membrilor Wycliffe România la Beliș, jud. Cluj. Rugați-vă pentru pregătirile necesare și protecția Domnului în călătoria spre locul taberei și la întoarcere. Rugați-vă pentru o părtășie frumoasă, unitate și călăuzire pentru viitorul lucrării.

Construirea unor relații sănătoase: Insulele Solomon

Mulțumiți-I Domnului pentru hotărârea liderilor organizațiilor Parteneriatul pentru Traducerea Bibliei și Alfabetizare în Insulele Solomon și Grupul consultativ pentru traducere în Insulele Solomon * de a se reuni pentru părtășie și încurajare reciprocă. Ei doresc să-și consolideze relația pentru o cooperare mai strânsă în viziunea lor reciprocă de a sluji poporul din Insulele Solomon în traducerea Bibliei. Rugați-vă pentru ei, deoarece caută un timp potrivit pentru a se reuni în curând. Cereți-I Domnului să le întărească hotărârea de a lucra împreună în unitate.

*Grupul consultativ pentru traducere în Insulele Solomon (SITAG) este un grup consultativ în cadrul SIL Pacific pentru a sprijini proiectele de dezvoltare a limbilor locale în Insulele Solomon.

Acumularea nevoilor pentru verificarea consultantului: Insulele Solomon

Mulțumiți-I Domnului că noul coordonator pentru traducere și instruire se descurcă bine în rolul său în cadrul organizației Parteneriatul pentru Traducerea Bibliei și Alfabetizare în Insulele Solomon. Cereți de la Domnul înțelepciune și claritate pentru ea, în timp ce lucrează cu traducătorii din Insulele Solomon pentru a pregăti verificarea finală de către consultant* a Scripturilor traduse. De-a lungul anilor s-au adunat traduceri ale Scripturilor care necesită verificarea consultanților. Rugați-vă pentru ea în timp ce ea programează și prioritizează nevoia și caută consultanți care pot ajuta la verificare. Rugați-vă pentru putere și energie pentru ea.

*Un consultant parcurge cu atenție traducerea cu echipa, verificând acuratețea, claritatea și naturalețea și căutând omisiuni, idei neadecvate sau posibile concepții greșite.

Nevoia de instruire și personal: Insulele Solomon

Lăudați-L pe Domnul pentru programul de pregătire eficient pe care Agențiile Biblice din Insulă (IBM) îl oferă în Insulele Solomon. Fondatorul și directorul IBM, Alpheaus Zobule și personalul său oferă cursuri de exegeză biblică, abilități pe calculator, abilități de studiu și gramatica limbii engleze. Instruirea este concepută în primul rând pentru traducătorii dinInsulele Solomon, dar mulți alți oameni găsesc aceste cursuri utile și pentru cariera lor. Peste 200 de persoane sunt înscrise la cursurile din acest an. Este nevoie de mai multe cadre didactice care să se alăture școlii. Rugați-vă ca Domnul să acopere această nevoie de personal.

Numirea unui director interimar: Papua Noua Guinee

Tony Kotauga, Directorul Executiv al Asociației pentru traducerea Bibliei din Papua Noua Guinee (PNGBTA), își ia începând cu anul 2020 un an de odihnă. Rugați-vă ca acesta să fie un moment special de odihnă și reînnoire pentru el. Comitetul PNGBTA este în curs de desemnare a unui director interimar în acest timp. Cereți de la Domnul înțelepciune și claritate pentru bord, pe măsură ce trec prin acest proces. Anunțarea oficială a directorului interimar va fi făcută în iulie în cadrul Conferinței Naționale din Portul Moresby, Papua Noua Guinee.

Sursa Wycliffe România

https://www.misiuneagenesis.org/wycliffe-extinde-traducerea-bibliei-in-tarile-baltice/

Creştini arestaţi în timpul unei descinderi a politiei la o biserică din Eritreea

Creştini arestaţi în timpul unei descinderi a politiei la o biserică din Eritreea

Ofițerii de securitate din Eritreea  au percheziționat o adunare de membri ai bisericii Faith Missions Church din Keren, al doilea oraș ca mărime din Eritreea, pe 23 iunie, arestând  mai multe persoane, inclusiv femei gravide, mame, copii și cel puțin o întreagă familie. De asemenea, au confiscat şi mai multe bunuri pe care le-au găsit în timpul percheziţiei.

Razia are loc  la puţin peste o săptămână după ce autoritățile au confiscat 21 de unități sanitare aparținând Bisericii Catolice și au arestat cinci preoți ortodocși, într-o perioadă de 24 de ore în zilele  12-13 iunie . Într-o declarație în urma confiscărilor bisericești, publicată la 21 iunie, Daniela Kravetz, raportor special al ONU pentru situația drepturilor omului din Eritreea, a declarat: „Aceste acțiuni arată că, în ciuda îmbunătățirii climatului regional pentru pace și securitate, situația drepturilor omului din Eritreea rămâne neschimbată.”

Biserica Faith Missions funcţionează în Eritreea de la începutul anilor 1950 și era implicată în lucrarea cu orfelinatele și școlile din întreaga națiune. Este, de asemenea, una dintre cele patru comunități religioase care încă așteaptă să primească înregistrare oficială, în ciuda faptului că a trimis încă din anul 2002 documentația necesară. Înregistrarea poate fi finalizată doar prin semnătura președintelui.

În mai 2002, Eritreea a introdus o politică de înregistrare a organizațiilor religioase care a interzis în mod efectiv toate practicile religioase ce nu erau afiliate cu confesiunile creștine catolice, evanghelice luterane sau ortodoxe, precum și islamismul sunnit, și a început o campanie de arestări care vizează cultele religioase care sunt în afara celor considerate oficiale, campanie care continuă până în prezent și care afectează comunități religioase bine închegate.

Pe  2 iulie, dosarul privind drepturile omului din Eritreea va fi revizuit la Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite (HRC) în cadrul unui dialog interactiv cu raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea, al cărui mandat de un an este în curs de reînnoire. De la stabilirea mandatului, Eritrea nu a reușit să coopereze cu raportorul special sau să abordeze încălcările drepturilor omului identificate în rapoarte succesive.

În raportul său din iunie 2016, Comisia de anchetă a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului din Eritreea (COIE) spune că s-au  găsit „motive întemeiate” să creadă că crimele împotriva umanității au fost comise de funcționari de stat „într-o manieră răspândită și sistematică” începând din 1991, incluzând şi persecuția împotriva grupurilor religioase.

Directorul executiv al CSW, Mervyn Thomas, a declarat: „CSW este profund îngrijorat de această ultimă evoluție în represiunea asupra oamenilor credincioși din Eritreea care se desfășoară încă din 2002. Solicităm eliberarea imediată și necondiționată a tuturor membrilor Faith Missions şi a  tuturor celorlalte persoane ținuți prizonieri pe motive de conştiinţă din țară. Este esențial ca statele membre ONU să profite de oportunitatea prezentată în cadrul dialogului interactiv din cadrul săptămânii viitoare de la HRC pentru a ridica aceste preocupări. Îndemnăm, de asemenea, statele membre să sprijine și să faciliteze reînnoirea mandatului raportorului special pentru a asigura monitorizarea continuă a situației grave a drepturilor omului din Eritreea.”

Traducere: Lena Poteraș

Sursa: csw.org.uk

Creştini arestaţi în timpul unei descinderi a politiei la o biserică din Eritreea