ORTODOXISM Mărturie creştină către creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei/Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

ORTODOXISM

Mărturie creştină către creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei

 Raport al Consultării cu privire la Evanghelizarea Mondială

Mini-consultare asupra evanghelizării creştinilor nominali din cadrul Ortodoxiei,

ţinut la Pattaya, Tailanda din 16-27 iunie 1980

Sponsorizat de Comitetul Lausanne pentru Evanghelizarea Mondială

Strategie pentru mărturisirea către creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei

În legătură cu problema unei mărturii creştine între creştinii nominali din oricare tradiţie, cineva trebuie să aibă un sens profund de pierzanie a poporului religios. Simplul fapt că o persoană este numită printre creştini şi are o formă de evlavie nu înseamnă că are şi puterea schimbătoare de vieţi a evangheliei. Poporul cel mai subtil pierdut este cel care se bazează pe gândul că ei sunt creştini, fără să ştie de fapt ce înseamnă aceasta. Oamenii ortodocşi sunt greu de câştigat cu mesajul evangheliei, deoarece majoritatea dintre ei cred că nu au nevoie să fie câştigaţi. Lucrul cu ortodocşii nominali grosolani va necesita mijloace pozitive, definite şi o strategie atent plănuită.

Piedici din afară

(i) Piedici politice:

(a) În ţările comuniste piedica politică este extremă. În timp ce anumite ţări din Europa Răsăriteană au devenit mult mai deschise, semnele sunt tulburătoare în faptul că opusul are loc în URSS. Istoria recentă de 60 de ani de persecuţie a Bisericii Ortodoxe Ruse a dus-o la a susţine cu tenacitate de tradiţiile sale şi de a rezista faţă de infiltrarea din exterior. Cu toate acestea, există, pe lângă această rezistenţă faţă de schimbare, un număr crescând de ortodocşi demisionari care sunt gata să privească la înţelesul pentru ei a teologiei Protestante. Comunismul ateist este o ameninţare pentru Creştinism şi, prin urmare, acesta a plasat frica de a crede în inimile oamenilor. A crede în Hristos este stupid şi un semn de slăbiciune. În anumite ţări, creştinii nu sunt acceptaţi în universitate, şi lor nu li se oferă slujbele mai bune. Bisericile au fost infiltrate de comunişti care stăteau ca preoţi, inclusiv unii care au devenit liderii bisericii.

(b) Problema Naţionalistă apare în anumite ţări deoarece biserica şi statul sunt unite şi inter-relatate. Aceasta devine dificil pentru oamenii care se separă de biserică fără să fie acuzaţi că au denunţat moştenirea lor naţională şi culturală. Confuzia zelului religios şi patriotic diminuează înţelegerea persoanei de mijloc a evangheliei.

(c) În ţările în care guvernările sunt influenţate de alte religii (musulmani, hinduşi, budişti, etc.) autorităţile pun adesea presiune asupra creştinilor pentru a le împiedica progresul Creştinismului.

(ii) Piedici materiale

Multe din bisericile Ortodox Răsăritene există în ţările subdezvoltate. Membrii lor se luptă să trăiască. Statutul lor financiar scăzut este o povară pentru ei. Un număr dintre ei nu se poate gândi la mântuirea lor, căci ei caută o viaţă mai bună aici şi acum.

În ţări precum Grecia, care se dezvoltă din punct de vedere economic, oamenii se luptă să se îmbunătăţească din punct de vedere financiar şi social. Deoarece inimile şi minţile sunt fixate pe lucrurile materiale, ei sunt mult mai seculari şi materialişti decât religioşi. Imigranţii din ţările subdezvoltate şi în curs de dezvoltare sunt uneori greu de câştigat deoarece au fost atraşi din afară de viaţa mai afluentă a ţării lor noi. Pentru ei, Biserica Ortodoxă este în mare parte o asociaţie culturală decât una spirituală. Dacă ei au motivaţii spirituale, acestea sunt transformate uneori în bigotism şi fanaticism.

Piedici din interiorul Ortodoxiei

(i) Piedici Culturale:

Bisericile Ortodox Răsăritene au o viaţă religioasă îndeaproape relatată cu propria lor cultură. Ei au zile specifice în care-şi onorează sfinţii. Ei au propriul lor vocabular, propria cale de exprimare a credinţei lor. Pot exista elemente bune şi rele în ritualurile lor de închinare. Credincioşii trec prin nişte mişcări precum facerea de cruce, pupatul icoanelor, şi aprinderea de lumânări, care sunt bariere pentru ei în ascultarea şi înţelegere simplului mesaj al evangheliei. Legăturile de familie apropiată din multe cazuri creează o situaţie dificilă pentru cei care intră într-o experienţă vie cu Hristos, căci au de a face cu opoziţia şi ostracismul din partea rudelor şi a prietenilor.

(ii) Mândria, ignoranţa, prejudiciul şi fanatismul:

Majoritatea oamenilor ortodocşi simt că ei aparţin de singura Biserică Adevărată, deoarece din punct de vedere istoric Biserica Ortodoxă este cea mai veche. Liderii Bisericii Ortodoxe accentuează din nou şi din nou către aderenţii ei că ar trebui să fie mândrii de biserica lor şi că toţi ceilalţi sunt ori heterodocşi ori eretici. Ortodoxul mediu a fost prejudiciat împotriva creştinilor din toate celelalte tradiţii. Fanatismul este susţinut de ignoranţa celor mai mulţi ortodocşi faţă de credinţa lor şi adevărul despre evanghelie. Fiind religioşi la nivel sacramental şi ritual, ei dezvoltă o formă de evlavie care neagă adesea puterea lui Dumnezeu de a-i transforma.

(iii) Credibilitatea preoţilor:

În timp ce biserica învaţă că preotul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, mulţi aderenţi ortodocşi resping religia la un nivel personal datorită inconsistenţei din viaţa anumitor preoţi. Unii credincioşi fac diferenţa între oficiu şi om, dar, în anumite cazuri, bogăţia clerului şi bogăţiile bisericii au devenit un mare obstacol spre primirea evangheliei, în special în ţările mai sărace.

(iv) Diferenţa doctrinare cardinale:

(a) Adevăratul Creştinism trebuie să declare în teologia sa unicitatea şi exclusivitatea Aceluia care a spus, „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Având în vedere că teologia liberală, fie Protestantă ori Catolică, prin scădere (a divinităţii lui Hristos), aboleşte unicitatea şi exclusivitatea lui Hristos, Romano-Catolicismul şi Ortodoxia Răsăriteană, prin adăugare (divinizarea sfinţilor), anulează acelaşi adevăr. Odată ce unicitatea şi exclusivitatea Persoanei lui Hristos sunt pierdute (ori prin scădere sau adăugare), unicitatea şi exclusivitatea lucrării sale pe cruce este pierdută.

În prezent, interpretarea oficială a Bisericii Ortodox Răsăritene, cuvântul Noului Testament „synergoi” (co-lucrători) este folosit pentru a indica faptul că mântuirea este un parteneriat al lucrării lui Hristos pe cruce şi faptele noastre. Totuşi, cuvântul co-lucrători, oricând este el folosit în Scriptură, este întotdeauna folosit în contextul serviciului creştin, şi niciodată cu referire la mântuire. Creştinii cred că Biblia învaţă că există răsplăţi pentru serviciul creştin credincios, în timp ce creştinul se străduie împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea voii Sale pe pământ. Noi nu suntem de acord în mod ferm, totuşi, cu orice indicaţie că lucrarea lui Hristos este relatată faţă de mântuire sau viaţa veşnică, care este un dar şi nu o răsplată. În calitate de Evanghelici, noi declarăm cu tărie şi fără scuze că mântuirea este prin har, prin credinţă. Aceasta este darul gratuit al lui Dumnezeu. oricare altă învăţătura în această privinţă trebuie să poarte titlul care îi este dat, nu de noi ci de Cuvântul lui Dumnezeu, adică: „o altă evanghelie”.

(b) Datorită tradiţiei ortodoxe sacramentale şi legaliste, nu există nici o finalitate clară faţă de ispăşire. Pentru ortodox, crucea lui Hristos nu înseamnă ispăşirea realizată complet aşa încât mântuirea să fie oferită odată pentru totdeauna ca dar gratuit. Mai degrabă sacrificiul este spiritualizat şi este oferit în mod continuu în cadrul Eucharistului. Astfel Hristos (adică, mântuire) nu este primită odată pentru totdeauna, ci este primită continuu în sacramentul Eucharistului.

(c) Natura Mandatară a ispăşirii (adică, aspectul de înlocuire) este învăţat în mod doctrinar în teologia Ortodox Răsăriteană, dar lipseşte în practică. Faptul că Hristos a luat asupra sa natura noastră ca să moară în locul nostru este inima mesajului evangheliei.

(d) Nu este doar accentul ortodox, în practică, asupra divinităţii lui Hristos, aproape spre excluderea totală a umanităţii sale în timp ce era pe pământ, dar acest concept este şi perpetuat spre un grad mai mare acum că Domnul nostru este în starea sa slăvită la dreapta Tatălui. Ei au uitat că unul şi singurul Mijlocitor îşi păstrează natura sa umană prin eternitate (1 Timotei 2:5). Deoarece divinitatea lui este accentuată, el este oarecum dincolo de limitele noastre, şi prin urmare, există nevoia de mijlocitori mai mici, în special Fecioara Maria, dacă e ca petiţiile noastre să ajungă la Dumnezeu.

(e) Cea mai mare problemă doctrinară în evanghelizarea Ortodoxiei este crezul ei în mântuire prin botezul pruncilor şi faptele bune.

Influenţele creştine considerate străine:

În decursul anilor, Domnul a folosit misionari din alte ţări pentru a aduce evanghelia în ţările ortodoxe. Mii de oameni au fost mântuiţi şi sute de biserici au fost stabilite. Mai este încă nevoie de misionari străini astăzi, conform circumstanţelor locale şi culturale. (Ei nu pot locui în cele mai multe ţări din Europa Răsăriteană, şi este un scop limitat a ceea ce pot face ei.) Cu toate acestea poporul Ortodox are o mândrie care împiedică primirea de către ei a străinilor, care sunt consideraţi de mulţi, a fi agenţi de propagandă străină. Noi realizăm faptul că misiunile au ajutat foarte mult în răspândirea evangheliei prin intermediul instituţiilor, a literaturii, a şcolilor, spitalelor, orfelinatelor, şi în alte feluri. Misionarii care vin din afară nu ar trebui să ignore cultura poporului, ci mai degrabă ar trebui să se ajusteze faţă de situaţia locală. Noi vedem nevoia unei cooperări mai apropiate dintre biserici şi misiuni.

Piedici din interiorul Comunităţii Evanghelice

(i) Mărturia fragmentată:

Există multe denominaţii Evanghelice cu biserici mici în ţările ortodoxe. Această situaţie creează o impresie negativă asupra ortodocşilor, care nu fac distincţia dintre Trupul lui Hristos şi biserica instituţională. Formarea Alianţelor Evanghelice va ajuta la învingerea fragmentării din cadrul Trupului lui Hristos.

(ii) Lipsa de zel şi promptitudine:

Trebuie să mărturisim o lipsă de viziune mondială şi zel misionar, precum şi o lipsă de pregătire în bisericile evanghelice. Aceasta limitează misiunea şi rezultă în eşecul faţă de eficacitatea mărturiei către Ortodoxie.

(iii) Imaturitatea spirituală:

Mândria, îngustimea minţii şi fanatismul denominaţional împiedică progresul evanghelismului. Există o lipsă de unitate, şi astfel o lipsă de trezire în multe din ţările din cadrul credincioşilor evanghelici. Mărturiile slabe date de anumiţi evanghelici scandalizează pe ortodocşii nominali.

(iv) Lipsa de cunoaştere şi respecte faţă de Ortodoxie:

Printre Evanghelici, chiar şi în ţările Ortodoxe, există o larg răspândită ignoranţă faţă de tradiţia şi credinţa bisericii Ortodoxe. Adeseori înţelepciunea nu este folosită în evanghelizare. Mulţi evanghelici ignoră ceea ce este pozitiv în teologia şi practica Ortodoxă, asumându-şi ideea că totul din Ortodoxie este greşit.

Protestanţii din Europa Apuseană şi America de Nord sunt aproape total inconştienţi de istoria recentă a bisericii persecutate din Europa Răsăriteană. Ei nu ajută biserica persecutată pe atât de mult pe cât ar dori ei datorită restricţiilor guvernului. Un program major educaţional şi de suport trebuie să fie preluat de creştinii care subscriu faţă de Legământul Lausanne.

(v) Lipsa de coordonare a eforturilor de misiune:

Bine intenţionaţi dar adesea rău informaţi, amatorii din circa 120 de societăţi misionare lucrează în ţări cu populaţie semnificativ Ortodoxă. Uneori nu mai e nevoie de duplicarea eforturilor, şi adesea lucrătorii nu numai că nu lucrează împreună, dar uneori acţionează în rivalitate distrugătoare.

Aşa cum noi credem în Dumnezeul Atotputernic, noi trăim cu aşteptarea vederii atât a Evanghelicilor cât şi a Ortodocşilor născuţi din nou care să-i câştige pe creştinii nominali din aceste naţiuni cu evanghelia.

Învingerea piedicilor

(i) Prin arătarea de dragoste şi respect faţă de Ortodocşii nominali, noi vom învinge mândria, ignoranţa, prejudiciul şi fanatismul lor şi vom fi într-o postură de a-i evangheliza.

(ii) Prin a arăta respect faţă de tradiţia Ortodoxă ca cea mai veche biserică creştină cu bogata sa istorie care este benefică creştinilor din toate tradiţiile.

(iii) Prin exploatarea lucrurilor pe care le împărtăşim în comun cu Ortodoxia. Am putea folosi învăţături comune ambelor credinţe, să folosim ediţii ortodoxe ale Bibliei, şi să ne referim la scrierile Părinţilor Bisericeşti (şi să-i cităm în predicarea noastră!). Ar trebui să folosim Crezul Apostolilor şi imnurile biblice Hristocentrice, şi să profităm de sărbătorile religioase, zilele sfinte şi sărbătorile pentru a-i vizita pe ortodocşi, împărtăşind spiritualitatea cu ei. Ar trebui să folosim terminologia religioasă ortodoxă mai degrabă decât jargonul evanghelic unde aceste nu va duce la înţelegeri greşite ale conceptelor implicate. Ar trebui să fim sensibili la crezurile lor, să evităm argumente despre doctrină, şi ar trebui să ne reţinem de la atacarea practicilor ortodoxe inofensive.

În multe ţări, de la începutul lucrării misionare, atât misionarii cât şi Evanghelicii naţionali în general au avut tendinţa de a se separa de cultură şi popor. Bisericile care au fost stabilite erau biserici Vestice cu cântece şi decoraţii din Vest, literatură şi mentalitate din Vest, căi şi mijloace de răspândire a evangheliei din Vest. Nu sunt prea multe lucruri în bisericile evanghelice care să le amintească oamenilor de moştenirea lor culturală şi religioasă. Studiul bisericii creştine din ţările comuniste este necesar (experienţa şi viaţa întregii bisericii persecutate, nu doar a Bisericii Ortodoxe). În URSS, părtăşia în suferinţă (lagărele de închisori) a depăşit deja anumite bariere. Solzhenitsyn, de exemplu, a învăţat despre rugăciune de la un Baptist în timp ce rea în închisoare, dar el a rămas un ortodox loial – într-adevăr unul iluminat.

Transmisiile radio este un mediu care eludează barierele politice. Există 16 staţii radiu care predică în URSS – o oportunitate măreaţă. Totuşi, trebuie să existe o mai mare coordonare şi cooperare pentru producerea de programe mai bune pentru câştigarea tuturor claselor. Trebuie să existe şi o cooperare mai bună în programele de literatură pentru Europa Răsăriteană. Nevoile sunt imense, cerând resurse majore din denominaţiile noastre principale şi misiuni de credinţă. Datorită confiscării în mare de vehicule care transportau literatură în Uniunea Sovietică din ultimii ani, a fost o scădere proporţionată în cantitatea de literatură ce a intrat în Uniunea Sovietică, şi turiştii au înspăimântaţi să mai folosească oportunităţile care există.

(iv) Prin prezentarea evangheliei Ortodocşilor. În confruntarea ortodocşilor nominali, din care mulţi nu ştiu doctrinele majore ale Scripturilor, există pericolul de compromitere a crezurilor noastre în zelul de a ne identifica cu ei pentru scopul câştigării lor pentru Isus Hristos.

Pentru a comunica evanghelia către mintea ortodoxă, trebuie să accentuăm exclusivitatea persoanei lui Hristos şi finalitatea precum şi aspectele înlocuitoare ale lucrării sale unice. Aceasta este esenţa evangheliei. Dacă aceste adevăruri sunt excluse sau minimalizate, rezultatul final este „o altă evanghelie” care, în realitate, nu este nici o evanghelie. E nevoie de multă predicare pentru a clarifica unui ortodox că pocăinţa şi credinţa aduce mântuire.

În general, acestea sunt câteva stagii prin care trece mintea ortodoxă în procesul de acceptare a lui Hristos. Iată-le:

(a) Starea de ignoranţă: Mintea ortodoxă nu a for pre-condiţionată ca să înţeleagă conceptul mântuirii prin credinţă. Ori nu ştie cum să fie mântuit ori crede că va fi mântuit prin fapte şi prin participarea în sacramente. Chiar dacă ortodoxul citeşte Scripturile, el tot nu este sigur cu privire la mântuirea sa.

(b) Stagiul de confuzie: După auzirea de multă predicare şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu, ortodoxul mediu confundă mântuirea prin credinţă cu mântuirea prin fapte. Îl poţi auzi spunând, „Cu siguranţă mântuirea este prin credinţă! Dar trebuie să facem fapte bune ca să ajungem în Paradis”.

(c) Stagiul de clarificare: După multă expunere la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, eventual ajunge să înţeleagă că mântuirea este într-adevăr prin credinţă.

(d) Stagiul de încredere în Hristos: Acest stagiu vine de obicei foarte curând în timp după al treilea, sau altfel nu vine deloc. În mod general, e nevoie de mult timp pentru a clarifica Evanghelia către o persoană ortodoxă.

(e) Criza de identitate: Mulţi ortodocşi nominali nu sunt convertiţi prin liturghie sau eforturile preotului, ci din citirea literaturii dată lor de un ne-ortodox, sau prin studiu Biblic ori predicare evanghelică. Pentru o vreme, există o loialitate devotată faţă de Ortodoxism, însoţită totuşi, de o frustrare că el nu este hrănit spiritual prin biserică.

(f) Înstrăinarea de Ortodoxie: Pe măsură ce o persoană creste în înţelegere spirituală, există adesea o deziluzie cu privire la biserică şi resentiment faţă de instituţia care, pentru aşa de mulţi ani, a pretins a fi singura sursă de adevăr spiritual şi totuşi a eşuat să i-o clarifice. Mulţi creştini din mediul ortodox, după ce s-au încrezut în Hristos, devin ostili faţă de biserică. Devine greu pentru ei să se relateze faţă de preoţi şi să aprecieze în mod corespunzător tradiţia bisericii, care acum pare lipsită de sens pentru ei. Adesea, în timpul acestui stagiu, legăturile sunt tăiate cu cunoştinţele de ortodocşi nominali, limitând posibilitatea viitoare de evanghelizare a lor.

Oamenii care-i vor evangheliza pe ortodocşi

În studiul nostru găsim că trei grupe de oameni evanghelizează şi vor continua să îi evanghelizeze pe ortodocşi.

(i) Bisericile evanghelice naţionale din lumea ortodoxă

Evanghelismul efectiv este făcut atunci când bisericile Evanghelice dintr-o anumită ţară lucrează într-un fel unit. Acestea sunt o voce permanentă a evangheliei în aceste ţări. Principiile de creştere a bisericii pot fi de mare asistenţă în ajutorarea Evanghelicilor să câştige lumea ortodoxă. Ei ar trebui să fie atenţi să observe următoarele principii:

(a) Atitudinile corecte

Evanghelicii trebuie să fie sensibili să nu-i ofenseze pe ortodocşi când le prezintă evanghelia, fie în conversaţia personală, în publicaţii, în întâlniri de biserică, locuri publice, sau cele din aer deschis. Apostolul Pavel a expus un astfel de precedent când el se afla în Atena (vezi Fapte 17:22-23).

(b) Mesajul clar

Evanghelicii trebuie să fie atenţi la vocabularul şi terminologia lor, care pot fi familiare pentru un Evanghelic dar să aibă un înţeles total diferit pentru un ortodox. De exemplu, cuvântul „confesiune” este înţeles de un ortodox a însemna sacramentul de dezvăluire a păcatelor sale către preot, în timp ce pentru un evanghelic înseamnă confesiunea privată către Dumnezeu. Un cuvânt precum „regenerarea” poate fi pentru un ortodox fără înţeles în ceea ce înseamnă acesta.

(c) Oportunităţi de câştigare

Evanghelicii trebuie să folosească, într-un fel necompromiţător, zilele sfinte ortodoxe, precum zilele de sfinţi, Crăciunul, Paştele, evenimentele naţionale legate cu biserica ortodoxă, folosirea de porţiuni din Scriptură din liturghie şi calendarul bisericii, şi chiar biografiile sfinţilor şi scrierile Părinţilor Bisericeşti. Ei ar trebui să şi frecventeze serviciile de biserică ocazional pentru a înţelege liturghia ortodoxă, închinarea şi mentalitatea, pentru a-l ajuta să găsească un teren comun de comunicare spirituală.

(ii) Lucrările para-bisericeşti

Mişcările creştine interdenominaţionale care au ca scop câştigarea ortodocşilor pe terenuri neutre, adoptă principiul Apostolului Pavel, „Am devenit toate lucrurile pentru toţi oamenii, ca prin toate mijloacele să salvez pe câţiva” (1 Corinteni 9:22). Astfel de mişcări se pot dovedi a fi efective în câştigarea naţionalilor.

(a) Ei pot oferi părtăşie acceptabilă prin lucruri precum cluburi şi organizaţii creştine, adunări de casă, etc.

(b) Ei pot produce literatură creştină, precum biblii, cărţi creştine, ziare, tractate, lecţii biblice, etc.

(c) Ei vor ajuta cu problemele sociale, precum lucrul cu spitalele, orfelinatele, şcolile, refugiile, victimele dezastrelor fizice, etc.

(iii) Oamenii născuţi din nou şi mişcările care sunt sub sau în afara unei umbrele a Bisericii Ortodoxe

Deşi anumiţi oameni şi mişcări se confruntă cu probleme şi dificultăţii din partea liderilor bisericii lor, unii perseverează şi mărturisesc la propriul lor popor (1 Corinteni 9:13-23). Din nefericire, acestei oameni se confruntă în mod continuu cu probleme de compromis. Cu toate acesta noi Evanghelicii putem să fim o încurajare pentru ei.

(a) Îi putem ajuta să crească spiritual prin studiu Biblic, rugăciune şi părtăşie.

(b) Putem împărtăşi cu ei literatură creştină ajutătoare.

(c) Îi putem încuraja să mărturisească şi altora din Biserica Ortodoxă încât, la timpul rânduit de Dumnezeu şi prin vizitarea Duhului Sfânt, ca să poată fi pregătită calea pentru o măreaţă Reformă şi reînnoire în cadrul Bisericii Ortodoxe.

Metode şi mijloace

Metodele şi mijloacele ce pot fi folosite pentru evanghelizarea ortodocşilor nominali variază conform circumstanţelor particulare. Mai jos sunt câteva metode sugerate pe care le credem că sunt în special efective, cu comentarii acolo unde anumite metode pot fi mai folositoare decât altele.

(i) Evanghelizarea personală

(a) Evanghelizarea de la persoană la persoană este cel mai eficient evanghelism dintre ortodocşi. În mod esenţial toată mass-media şi mijloacele impersonale ar trebui să fie înzestrate pentru a aduce pe ortodocşii nominali interesaţi în contact cu cineva care îl poate conduce prin paşii spre convertire.

(b) Evanghelizarea prin telefon are câteva forme. Misiunile cu numere de apel implică postarea unui număr într-un loc public, şi cei care sună aud un mesaj înregistrat cu un alt număr care să-l sune pentru consiliere personală. Evanghelismul direct pe telefon, făcut într-un spirit de prietenie, înţelepciune, pozitivism, şi mare curtoazie, îi poate localiza pe cei care sunt interesaţi în lucruri spirituale.

(c) Sunatul de la uşă la uşă cu mărturisire şi distribuire de literatură. În aceste încercări de alegere, evanghelistul ar trebui să-şi facă de cunoscut poziţia sa de la început ca să nu fie înţeles greşit.

(ii) Evanghelizarea masivă

(a) Campaniile de evanghelizare masivă pot fi folosite în mod eficient când situaţia locală o permite. Aceasta e cea mai eficientă când este făcută la un nivel unit interdenominaţional, şi oricând e posibil să se implice şi cercurile ortodoxe.

(b) Întâlnirile din aer liber şi evanghelizarea de la plajă poate fi foarte ajutătoare. În ocazii precum zile ortodoxe sfinte şi sărbători, Evanghelicii ar trebui să fie încurajaţi să ţină întâlniri publice în aer liber, făcând apel la instinctele religioase care sunt mult mai intense în aceste vremuri.

(iii) Evanghelizarea prin Media

(a) Evanghelizarea prin radio şi televiziune pot fi foarte efective în comunicarea evangheliei, în special în acele ţări care sunt închise faţă de misionari. Evanghelicii ar trebui să fie încurajaţi să ofere filme religioase bune în cinematografele seculare şi la staţiile TV.

(b) Distribuirea de literatură creştină nu poate fi îndeplinită printre anumiţi oameni ortodocşi, dar, dacă s-ar permite, se dovedeşte a fi un vehicul foarte bun de evanghelizare. Există o nevoie mai mare de literatură creştină şi Biblii printre ortodocşii răsăriteni.

(c) Evanghelizarea prin ziar. Un ziar de familie lunar de evanghelizare s-a dovedi a fi o cale foarte bună de a mărturisi la mii de oameni din Grecia. De asemenea şi mesajul evanghelistic din spaţiul de reclamă plătit în ziarele seculare şi reviste care sunt citite de mii de ortodocşi, au semănat seminţe într-o perioadă de timp cu redeschidere prin contactul personal de mai târziu.

(d) Filmele şi ajutoarele vizuale sunt unelte foarte bune pentru câştigarea unei intrări în familiile, cercurile, şcolile, temniţele şi alte instituţii ortodoxe. Multe din culturi unde Ortodoxia înfloreşte nu au producţiile vizuale sofisticate ale Vestului, şi chiar materialele simplu produse au un mare apel.

(iv) Stabilirea de grupe mici şi biserici

(a) Stabilirea de biserici şi centre. În câştigarea ortodocşilor nominali, trebuie să avem ţeluri de lungă şi scurtă durată. În cartea Faptele Apostolilor, citim despre mii de oameni care au fost mântuiţi şi multe bisericii stabilite. Trebuie să-i încurajăm pe credincioşi şi bisericile să-şi lărgească viziunea lor şi să-şi stabilească scopuri de câştigarea a mulţi ortodocşi precum şi stabilirea de biserici locale.

(b) Studiile biblice de casă au fost o unealtă foarte productivă printre ortodocşii nominali, slujind spre ghidarea lor prin stagiile de confesiune, clarificare şi convertire.

(c) Mărturia „făcătorii de corturi” implică trimiterea de creştini care să lucreze în zone noi în profesiunile lor, cu scopul de evanghelizare şi începere de biserici (vezi Fapte 18:3-4). Această tehnică învinge suspiciunile cu privire la misionarii „profesionişti” plătiţi.

(d) Grupuri de rugăciune celulă pentru trezire şi evanghelism, centre culturale şi recreative. Astfel de grupe şi activităţi oferă oportunităţi pentru prietenii creştini nominali să frecventeze şi să fie expuşi la viaţa creştină din afara contextului de predicare/închinare.

(v) Misiunile speciale

(a) Evanghelismul între tineri şi studenţi, inclusiv tabere, seminarii, întruniri şi misiune pe un campus, trebuie făcut cu multă înţelepciune în ţările comuniste, dar poate fi foarte eficient în evanghelizarea creştinilor nominali, în timp ce se învaţă pe cei ce au fost evanghelizaţi. Uneltele ajutătoare pentru acestea şi alte feluri de lucrări sunt prezentările de pantomime şi scenete, echipe atletice creştine, şi grupe muzicale.

(b) Evanghelismul copiilor, cluburi biblice, tabere, lucrarea de plajă, etc., poate cere atenţie conform politicii locale şi a situaţiei legale.

(c) Evanghelismul prin instituţii, precum spitale, orfelinate, şcolii, case de bătrâni, etc.

(d) Cluburi ale femeilor creştine evanghelistice

continuare în numărul viitor…

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica1_iul06.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.