Zi: 11 iunie 2019
Jurnal de Misiune: Evanghelia împărtășită la cina de „Iftar” în Eskishir, Turcia
08-06-2019 09:23:47
Ramadanul este perioada în care Evanghelia poate fi împărtășită cu fiecare musulman sincer care îl caută pe Dumnezeu. Misionari Români aflați în astfel de puncte ostile Împărăției Evangheliei au nevoie de multă pricepere și înțelepciune pentru a interacționa și a simți disponibilitatea localnicilor de a afla Vestea Bună. Iată o experiență trăită de Misionarii Agenției Kairos în Turcia, pe final de Ramadan 2019.
„Dragii noștri,
Dorim să vă mulțumim tuturor pentru rugăciunile și suportul dumneavoastră. De când nu v-am mai scris s-au întâmplat mai multe lucuri. Iată mai jos câteva dintre ele.
Luna Ramadanului
În luna mai musulmanii din întreaga lume au sărbătorit Ramadanul. Săptămâna aceasta se sărbătorește încheierea postului. De fel, în luna ramadanului, musulmanii par mai deschiși la lucrurile spirituale dar și mai naționaliști. Din această cauză trebuie să fim înțelepți când vorbim cu ei.
Vizita vecinilor
Într-o seară, dupa „iftar” (încetarea postului), am invitat vecinii la noi. Am avut ocazia să vorbim despre post și am văzut cât de surprinsă era vecina de faptul că și noi creștinii postim. Tot în aceste săptămâni le-am putut vesti și Evanghelia, lucru care nu a fost posibil înainte pentru că nu doreau să vorbească despre lucruri spirituale.
Probleme în luna postului
Într-o dimineață, soțul meu a primit un telefon. Era rugat să mergem la adunare pentru că polițiștii doreau să verifice ceva. Am aflat că trei tineri au venit seara târziu, înveliți în steagurile naționale, iar unul dintre ei a scos un pistol și a tras câteva focurri de armă în clădirea adunării. Pentru că avem camere de supraveghere acolo, tinerii au fost ușor identificați. Polițiștii ne-au spus că nu ar trebui să ne plângem, că doar nimeni nu a tras în noi. Tinerilor li s-a dat drumul fără a primi măcar un avertisment. Astfel de lucruri se întâmplă mult mai des în perioada Ramadanului.
Tinerii mexicani
Tot în luna trecută, soțul meu a chemat o echipă de tineri din Mexic în orașul nostru, pentru o săptămână de evanghelizare. Am fost foarte mulțumitori Domnului pentru că am putut vesti Evanghelia pe străzi în luna Ramadanului. Tinerii mexicani au mers pe stradă îmbrăcați în costume naționale, au vorbit cu oamenii și au împărțit invitații la o seară culturală. În ultima zi am organizat la adunare un eveniment cultural, unde cei invitați au auzit mai multe despre cultura mexicană și au putut auzi și mărturiile tinerilor. Am avut parte și de mâncare și dulciuri mexicane. Mulțumim Domnului pentru că zece tineri musulmani au venit la acest eveniment. Ne rugăm ca Domnul să continue să lucreze în viața lor. Mulțumim Domnului și pentru protecția Sa. De obicei polițiștii nu ne dau voie să mergem liber pe stradă și să împărțim invitații la evenimente creștine.
Eu mă rog Domnului ca să deschidă inima tinerilor români, deoarece ne dorim să vedem grupuri de români împărtășind Evanghelia pe străzile orașului nostru. Vă îndemnăm să continuați să mijlociți pentru noi și pentru lucrarea de aici.
Multe binecuvântări,
Artun și Mirela Tokatli”.
Misionari Kairos în Eskishir
ÎN BLOCUL RĂSĂRITEAN CULTELE BENEFICIAZĂ DE NOI OPORTUNITĂŢI
În lunile de sfârşit ale anului 1989 lumea a privit cu uluire prăbuşirea, unul câte unul, a guvernelor comuniste ale Europei Răsăritene. Zeci de ani de teamă şi de represiune au cedat unui curaj reînnoit, au cedat speranţei şi libertăţii.În Uniunea Sovietică, glasnostul a însemnat o mai mare posibilitate oferită exprimării libertăţii religioase. Pe toată întinderea blocului răsăritean creştinii celebrează cu precauţie încă, începutul sfârşitului unei epoci întunecate.
În trecut, gratiile represiunii nu numai că au reuşit împiedicarea mărturiei creştine publice, ci au şi ferit ţările comuniste de o mai intensă activitate cultică. Astfel o consecinţă sumbră a noului climat de deschidere este prilejul pe care culte recunoscute îl au de a-şi răspândi mesajul lor în ţări în care odată aceste grupuri erau interzise. Îndelung suprimata foame după adevăr spiritual a Europei Răsăritene este acum satisfăcută cu otravă, după cum ne-o demonstrează următoarele exemple:
Martorii lui Iehova
Turnul de Veghere care odată opera clandestin în spatele Cortinei de Fier, în prezent îşi desfăşoară liber activitatea în ţări ca, Ungaria, Polonia şi România, înregistrând rezultate notabile. În 1989, la mitinguri ale organizaţiei au fost atraşi peste 160.000 de Martori şi simpatizanţi, inclusiv alte „zeci de mii de cehi, germani şi ruşi”, conform numărului din 1 ianuarie a binecunoscutei de acum reviste a „Turnului de Veghere”.
Dealtfel în Polonia, Martorii lui Iehova sunt acum, cel de-al doilea mare grup religios, după catolici.
Pe 21 aprilie 1990, Societatea Turnului de Veghere a dobândit statut legal şi în România, unde ea a fost interzisă din 1948.
Biserica Unificării
Pe data de 29 aprilie, 1991, ziarul New York Times a tipărit uluitoarea ştire că pretinsul mesia (şi totodată, fanatic anticomunist), Sun Myung Moon, s-a întâlnit în particular cu preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov. Întâlnirea a avut loc în timpul celei de-a 11-a întruniri „World Media Conference”, care s-a ţinut în Moscova sub auspiciile lui „World Media Association” (unul din grupurile de frunte ale lui Moon). Patru zeci de foşti conducători de stat, s-a spus că au luat parte. Unul din observatori, Georgie Anne Geyer a făcut următorul comentariu: „Cu ce se alege, Moon din această unică relaţie sovietică? După cum a spus unul din principalii săi asistenţi, ‘el, (adică, Moon) spune că a adus mesajul lui Dumnezeu chiar în inima Kremlinului’” (fără îndoială că prin aceasta pavând calea viitoarelor sale eforturi de racolare). Strategia sovietică a lui Moon mai include de asemenea şi evenimente culturale ca, debutul norei sale la renumitul balet Kirov.
Ştiinţele Minţii (Mind Sciences)
În loc de a deplasa misionari în Europa Răsăriteană, cultul Ştiinţei Creştine îşi răspândeşte mesajul lui prin intermediul radioului. Într-o scrisoare oficială din februarie (1990) trezorerierul bisericii, Donald Bowersock a scris că: „Recunoaşterea de curând în Republica Democrată Germană, cât şi în alte ţări răsăritene a ştiinţei Creştine, este o clară dovadă că prezenţa lui Hristos este mărturisită. Nu de mult timp ne bucurăm că dreptul deplin şi nerestrictiv de închinare a fost acordat Bisericii noastre din Polonia, de către guvern pe data de 16 februarie 1990. Deosebit de recunoscători suntem fiindcă programele nostre de pe undele scurte au fost şi sunt încă recepţionate în aceste ţări… Odătă cu acestea, noi am utilizat în mod conştiincios rezervele financiare ale Bisericii Mamă. Trebuie să refacem aceste fonduri, iar nevoia este de 37 de milioane de dolari care au fost cheltuiţi la construcţia staţiei pe unde scurte”.
Între timp, „Progress Newsletter” din primăvara lui 1990, publicată de către Şcoala Unită a Creştinismului (engl. Unity School of Christianity), informa că, „cele mai recente şi mai entuziasmante servicii au avut loc în Rusia! Oamenii au primit cu bucurie, broşuri, periodice şi cărţi de la slujbaşi ai Unităţii care au vizitat Rusia”.
Biserica Mormonă
Sau altfel numită, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile, se bucură acum de statut legal în, Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, având misiuni programate să-şi înceapă lucrările la 1 iulie (probabil 1991, data curentei informaţii). În luna februarie, autorităţi de înalt rang mormone au efectuat vizite exploratorii în România şi Bulgaria, oferind ajutoare orfanilor din prima ţară menţionată.
De asemenea, rapoarte independente din Uniunea Sovietică spun că în Leningrad (actualmente, St.Petersburg) şi Tallinn (Estonia), reprezentanţi ai mormonismului, au ţinut în ciuda lipsei unei recunoaşteri legale, lecturi publice pe subiecte ca, „Restaurarea” (e vorba de doctrina unui „creştinism restaurat” pe care a lansat-o fondatorul mişcării, Joseph Smith, care în urma unei pretinse revelaţii a ajuns la concluzia că prezentul creştinism nu este cel adevărat, clasând astfel mişcarea în rândul cultelor necreştine), în săli închiriate. Se afirmă că, Biserica Mormonă a câştigat în Leningrad în jur de 50 de convertiţi.
Se afirmă de asemenea că, misionarii mormoni din Austria se află la treabă în taberele refugiaţilor din ţările blocului răsăritean, distribuind printre noii veniţi copii gratuite în limba rusă ale Cărţii lui Mormon (noua revelaţie a Îngerului Moroni, care în teologia cultului surclasează autoritatea Bibliei).
A tât aceste exemple cât şi multe altele demostrează că răsturnările politice din Răsărit nu au luat principalele culte prin surprindere (poate faptul că Martorii lui Iehova şi-au desfăşurat activitatea adevărat, clandestină, dar nu şi nerodnică, constituie o confirmare). Din contră, toate dovezile indică că timp de mulţi ani, mormonii – pentru a cita doar un exemplu – se pregăteau grijuliu pentru a exploata orice deschidere a ţărilor blocului răsăritean. Pregătiri asemănătoare se fac acum şi pentru „continentul” chinez cât şi pentru alte ţări.
Faptul poate cel mai tulburător dintre toate este că atât biserica creştină cât şi publicul larg din Europa de Est, sunt în mare măsură ignorante şi cât se poate de vulnerabile în faţa acestei invazii cultice. Ştiind că cultele îşi vor concentra eforturile lor mai ales în rândul credincioşilor, creştinii din Occident (şi evident nu numai din această parte de lume), trebuie să răspundă de îndată acestei campanii, prin a furniza literatură, materiale audio-vizuale şi să pună la dispoziţie oricare alte resurse ar mai fi necesare pentru a imuniza şi echipa pastori, studenţi ai seminariilor şi laici din toată această parte de lume, înainte de a se aduce o pagubă spirituală de mari proporţii şi ireparabilă.
Principalele culte sunt dedicate purtării şi câştigării la scară globală a războiului ce se dă pentru sufletele oamenilor. Noi creştinii, nu ne putem permite să ne mulţumim cu mai puţin!
Sunt convins că mulţi vă veţi întreba acum dacă suntem îndreptăţiţi să acuzăm aceste mari organizaţii religioase de răspândirea de erezii. Ei bine, atunci daţi-mi voie să spun că majoritatea acestor grupuri pretind că doctrinele lor armonizează cu Scriptura. Însă pentru a vedea dacă este adevărat, trebuie conform îndemnului la vigilenţă spirituală pe care-l găsim tot în Scriptură, să cercetăm toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:21-22) şi să testăm spiritele (1 Ioan 4:1-3).
Aşadar, cu autoritatea pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne-o dă putem concluziona că aceste grupuri prezintă interpretări ale Scripturii care sunt specifice unui cult. Acum, conştient fiind de utilizarea neadecvată a termenului voi descrie pe scurt ce este un cult. Astfel, un cult este un grup de oameni polarizat în jurul interpretării de către un om a Bibliei, grup şi interpretare care pretinde să armonizeze cu creştinismul biblic dar care neagă principalele doctrine ale lui: trinitatea, dumnezeirea lui Isus Hristos, învierea trupească a Domnului, persoană şi natura Duhului Sfânt, autoritatea finală a Scripturii, etc. Din nefericire, aceste grupuri fac tocmai asta.
În numerele următoare, vom detalia cum o fac, dar până atunci cuvintele lui Isus Hristos rămân încă valabile: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva” (Mat.24:4)!
Tradus şi adaptat după articolul lui Paul Carden
din „The Christian Research Newsletter”
volume3,issue3 de Teodor Macavei.
Despărţirile nu sunt întotdeauna rele/(extras din volumul God Tells the Man Who Cares – A.W. Tozer)
Eseuri Creştine
Pagina de Eseuri Creştine este o nouă pagină pe care o introducem din anul 2006, un loc unde veţi putea citi diverse lucrări pe teme teologice sau apologetice. Vă menţionăm că tot ceea ce este conţinut în cadrul acestei pagini reprezintă părerile personale a celor care le scriu şi nu sunt neapărat părerea Misiunii Vox Dei – deci tot ce va apare aici este destinat unui dialog care să producă interes, dorinţă de studiu şi de participare cu diferite eseuri, precum şi adăugare de oricare păreri pro sau contra. Dacă aveţi un subiect care se încadrează specificaţiilor de mai sus, vă rog să vă faceţi de cunoscut intenţia şi să ne trimiteţi materialul dumneavoastră la adresa eseuri@voxdeibaptist.org, care trebuie să fie semnat şi documentat. Nu vom publica nici o lucrare care nu este semnată. Eseurile care sunt cele mai votate, vor fi premiate la sfârşitul anului cu suma de $100 USD (lei la cursul zilei). Aşteptăm mesajele dumneavoastră!
Despărţirile nu sunt întotdeauna rele/(extras din volumul God Tells the Man Who Cares – A.W. Tozer)
Când să uneşti şi când să desparţi – aceasta este întrebarea, iar pentru a găsi un răspuns bun e nevoie de înţelepciunea unui Solomon.
Unii rezolvă problema printr-o regulă empirică: Orice unitate e bună şi orice despărţire e rea. E aşa de simplu. Dar, în mod evident, acest mod facil de a trata această chestiune ignoră lecţiile istoriei şi trece cu vederea unele dintre legile spirituale adânci care guvernează viaţa oamenilor.
Dacă toţi oamenii buni ar fi de partea unităţii şi toţi oamenii răi ar fi de partea despărţirilor, sau viceversa, aceasta ar simplifica pentru noi foarte mult lucrurile. Sau dacă s-ar putea demonstra că Dumnezeu întotdeauna uneşte şi diavolul întotdeauna desparte, atunci ar fi uşor să ne croim o cale prin lumea aceasta confuză şi generatoare de confuzii. Dar lucrurile nu stau aşa.
A despărţi ceea trebuie să fie despărţit şi a uni ceea ce trebuie să fie unit este partea înţelepciunii. Unirea unor elemente diferite, precum şi despărţirea arbitrară a unor elemente care se aseamănă nu este niciodată bună, chiar şi atunci când acest lucru poate fi realizat; şi aceasta este cu siguranţă adevărat atât despre lucrurile morale şi religioase, cât şi despre cele politice sau ştiinţifice.
Primul care a făcut o despărţirea a fost Dumnezeu, care la creaţie a despărţit lumina de întuneric. Această despărţirea trasează direcţia tuturor acţiunilor lui Dumnezeu făcute în natură, prin harul Său. Lumina şi întunericul sunt incompatibile; a încerca să le punem pe amândouă în acelaşi loc simultan înseamnă a încerca imposibilul, iar sfârşitul este acela că nu vom avea nici una din cele două, ci mai degrabă o întunecime difuză şi confuză.
În lumea oamenilor contururile bine precizate sunt rar prezente. Rasa umană e căzută. Păcatul a adus cu sine confuzia. Grâul creşte împreună cu neghina, oile împreună cu caprele, iar gospodăria celui drept şi a celui nedrept se află una lângă cealaltă; cârciuma e uşă în uşă cu locaşul unei misiuni creştine.
Dar lucrurile nu vor fi aşa pentru totdeauna. Vine ceasul când oile vor fi despărţite de capre şi neghina va fi despărţită de grâu. Dumnezeu va despărţi din nou lumina de întuneric şi atunci fiecare îşi va urma cursul său. Neghina va merge în foc împreună cu tot ceea ce e neghină, iar grâul în grânar împreună cu tot ceea ce e grâu. Întunecimea se va risipi ca o ceaţă şi toate contururile vor ieşi clar la iveală. Iadul va fi atunci văzut cu claritate aşa cum este el, iar cerul va fi descoperit ca fiind casa tuturor acelora care poartă în ei natura singurului Dumnezeu.
Această vreme noi o aşteptăm cu răbdare. Între timp, pentru fiecare din noi şi pentru biserică, oriunde apare ea în societatea umană, întrebarea care trebuie să ne revină cu constanţă în minte este aceasta: Cu ce trebuie să ne unim şi care sunt lucrurile de care trebuie să ne despărţim? Întrebarea care se ridică aici nu este aceea a coexistenţei, ci aceea a unirii şi a părtăşiei. Grâul creşte în acelaşi ogor cu neghina, dar trebuie oare ca cele două seminţe să fie hibridizate? Oaia paşte lângă capră, dar trebuie oare ca cele două să se încrucişeze? Cel nedrept şi cel drept se bucură de aceeaşi ploaie şi de razele aceluiaşi soare, dar trebuie ei oare să uite diferenţele morale adânci dintre ei şi să se căsătorească unul cu celălalt?
La aceste întrebări răspunsul cel mai la modă este „da”; unirea de dragul unirii şi ca oamenii să fie fraţi pentru oarece. Unitatea este dorită cu atâta ardoare, încât nici un preţ nu e prea mare şi nimic nu e prea important pentru a ne ţine deoparte de ea. Adevărul este înjunghiat pentru a se pregăti un ospăţ în cinstea cununiei raiului cu iadul, şi toate acestea pentru a susţine un concept al unităţii care nu are nici o bază în Cuvântul lui Dumnezeu.
Biserica iluminată de Duhul nu se va face părtaşă la nimic din toate acestea. Într-o lume căzută ca a noastră unitatea nu e o comoară care să trebuiască a fi dobândită plătind preţul compromisului. Loialitatea faţă de Dumnezeu, credincioşia faţă de adevăr şi păstrarea unui cuget curat sunt nestemate mai de preţ decât aurul din Ofir sau decât diamantele din mine. Pentru aceste nestemate oamenii au fost gata să-şi piardă bunurile, să sufere întemniţarea şi chiar moartea; pentru acestea, chiar şi în timpurile noastre, în spatele diferitelor cortine, urmaşii lui Christos au plătit suprema măsură a devotamentului lor şi au murit în tăcere, necunoscuţi şi neomagiaţi de măreaţa lume, dar cunoscuţi de Dumnezeu şi fiind dragi inimii Tatălui Său. În ziua aceea, care va da la iveală tainele tuturor sufletelor, aceştia vor păşi în faţă pentru a primi răsplata faptelor făcute în trup. Cu siguranţă unii ca aceştia sunt filozofi mai înţelepţi decât enoriaşii unor tabere religioase ale unei unităţi lipsite de sens, care nu au curajul să stea împotriva curentelor aflate la ordinea zilei şi care bolborosesc câte ceva despre frăţietate pentru că se întâmplă ca în acel moment acesta să fie un subiect cu o bună cotă de popularitate.
„Divide et Impera” (împarte şi cucereşte, lat.) este sloganul cinic al conducătorilor politici machiavelici, dar Satan ştie de asemenea şi cum să unească pentru a cuceri. Pentru a îngenunchea o naţiune la picioarele sale, un aspirant la poziţia de dictator trebuie mai întâi să o unească. Prin apeluri repetate legate de mândria naţională sau de nevoia de a răzbuna rele ale trecutului sau ale prezentului, demagogul reuşeşte să unească poporul în jurul său. După aceea îi este uşor să preia controlul armatei şi să îşi supună puterea legii. Odată făcut şi acest lucru, ceea ce rezultă este o unitate aproape perfectă, dar aceasta este unitatea târgurilor de vite şi a lagărelor de concentrare. Am văzut acest lucru întâmplându-se de câteva ori în acest secol, şi lumea îl va mai vedea cel puţin o dată, când naţiunile Pământului se vor uni sub puterea lui Anticrist.
Când o turmă de oi confuze se năpustesc spre marginea unei prăpăstii, o oaie se poate salva doar despărţindu-se de restul turmei. O unitate perfectă a turmei în asemenea momente nu poate însemna decât o distrugere totală a ei. Oaia înţeleaptă pentru a-şi salva pielea renunţă la afilierea sa la turmă.
Puterea stă în unirea lucrurilor care se aseamănă şi în despărţirea celor care sunt diferite. Poate că ceea ce avem nevoie în cercurile religioase de astăzi nu este mai multă unitate, ci mai degrabă o despărţire înţeleaptă şi curajoasă. Toată lumea îşi doreşte pacea, dar s-ar putea ca trezirea să urmeze săbiei.
(extras din volumul God Tells the Man Who Cares – A.W. Tozer)
Iarmaroc de caritate pentru refugiații din Sudanul de Sud
|
|
|
Publicat pe 10 iun. 2019
Regulamentele interne ale Bisericii | Adevărul despre Adevăr
|
|
Publicat pe 10 iun. 2019
Jurnal de Rugăciune: Creștinii din Burkina Faso sunt vizați de mai multe grupări jihadiste diferite
09-06-2019
Duminică, 9 iunie
Doamne, Tată, sunt mulți copii ai Tăi care trăiesc ca minorități vulnerabile, disprețuiți de societate ca fiind slabi, ridicoli și lipsiți de importanță, la fel ca primii ucenici ai Domnului Isus. Revărsă-ți harul peste ei, ca să-și amintească că sunt aleși și iubiți de Tine. Împuternicește-i prin Duhul Sfânt să fie martorii Tăi în situații grele și ostile. Fie ca El să le dea cuvintele pe care trebuie să le rostească, cuvinte de înțelepciune și dragoste pentru a-i confrunta pe persecutori. Cerem aceste lucruri în Numele Domnului Isus Hristos și pentru slava Lui.
Luni, 10 iunie
După multe proteste stradale împotriva guvernării sale continue, președintele Algeriei, Bouteflika, a anunțat, la 1 aprilie, că va demisiona până la sfârșitul lunii, după 20 de ani de mandat. În timpul conducerii sale, biserica algeriană (cu aproape toți membrii convertiți de la islam) a crescut impresionant și în unele perioade de timp s-a bucurat de o libertate considerabilă. Dar, mai devreme în aceeași lună, al-Anabi, liderul Al Qaeda din Maghrebul Islamic, le-a cerut musulmanilor din Algeria (99% din populație) să se unească pentru a se asigura că Algeria este condusă exclusiv după model islamic. El a descris condițiile care ar duce la formarea unui emirat islamic condus după legea șaria. Rugați-vă ca Algeria să nu revină în starea de război civil între guvern și islamiști, așa cum s-a întâmplat în anii 1990, când cel puțin 100.000 de oameni au murit, iar creștinii au dezvoltat o biserică subterană, aflată în mare pericol.
Marți, 11 iunie
Creștinii din satul Azaghar din Algeria au fost nevoiți să se închine într-un cort, după ce autoritățile au închis clădirea bisericii. Apoi, poliția i-a scos din cortul pe care adunarea îl ridicase pe terenul bisericii. Biserica este foarte activă în evanghelizarea musulmanilor, ceea ce probabil a deranjat autoritățile, deși motivele oficiale date pentru închiderea bisericii au fost legate de extinctoare, ieșiri de urgență, vizitatori străini și de faptul că clădirea bisericii este înregistrată drept fermă de păsări. Rugați-vă ca creștinii din Azaghar să fie înțelepți ca șerpi și nevinovați ca porumbeii, astfel încât autoritățile să nu aibă niciun pretext pentru a împiedica slujirea lor. (Matei 10:16)
Miercuri, 12 iunie
Regele Marocului este activ interconfesional și a desființat în regat legea apostaziei islamice, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care părăseau islamul. Dar creștinii marocani (în majoritate convertiții de la islam și copiii lor) se pot întâlni numai în secret, în case, nu în clădiri bisericești, cum pot creștinii expatriați. Aceștia trebuie să rămână invizibili pentru societate, în general. Rugați-vă pentru schimbări care să ducă la recunoașterea existenței creștinilor marocani și cereți ca lor să li se permită să se închine în mod liber și deschis, dar și să împărtășească credința altora.
Joi, 13 iunie
Sahara Occidentală este un teritoriu neautonom caracterizat de nisip, război, depuneri bogate în fosfați și pescuit. A fost o colonie spaniolă din 1884 până în 1976 și acum trei sferturi din teritoriu sunt controlate de Maroc. Celălalt sfert se numește Republica Democrată Arabă Saharawi. Musulmanii sunni formează majoritatea covârșitoare a populației din Sahara Occidentală, însă islamul pe care îl practică este neobișnuit prin faptul că a funcționat, în mod tradițional, fără moschei (pentru că oamenii erau nomazi), iar femeile se bucură de respect și o putere considerabilă. Există o slabă prezență creștină a străinilor (inclusiv a marocanilor), dar numai Domnul Isus știe dacă există în rândul saharawenilor credincioși creștini. Rugați-vă ca El să-i protejeze și să-i încurajeze pe ai Lui și greutățile și conflictul continuu să îi determine pe oameni să se întoarcă la Cel care oferă viață din belșug. (Ioan 10:10, 14)
Vineri, 14 iunie
„Cum să îi lăsăm pe frați, surori și pe copiii lor în această nenorocire, fără bunuri, fără mâncare și fără haine?” Acesta a fost mesajul primit de Fondul Barnabas de la liderii bisericii din Camerun după ce patru sate creștine au fost atacate de militanții Boko Haram într-o singură lună, lăsând mai mult de 2.000 de credincioși săraci. Datorită generozității susținătorilor Fondului Barnabas, am reușit să trimitem mâncare, pături și săpun, dar să ne rugăm ca militanții islamici să nu le mai facă rău creștinilor din nordul Camerunului. ONU estimează că peste 170.000 de camerunezi, în principal creștini, au fost forțați să fugă de Boko Haram.
Sâmbătă, 15 iunie
Creștinii din Burkina Faso sunt vizați de mai multe grupări jihadiste diferite. Militanții înarmați pot sosi cu motocicletele într-un sat, unde vor ucide liderii, vor fura animalele și ambulanțele, vor opri campaniile de vaccinare a animalelor, vor arde școlile, vor distruge magazine, vor interzice femeilor să socializeze sau să comercializeze produse pe piață și vor interzice căsătoriile si botezurile. Rugați-vă ca creștinii să nu se lase cuprinși de teamă, ci să își amintească de faptul că Dumnezeu este cu ei ca să-i întărească, să-i ajute și să-i susțină. (Isaia 41:10)
Sursa: Fondul Barnabas
Blog Creștin Ardelean Viorel 